Prevenirea şi controlul integrat al poluării (până în 2013)

Uniunea Europeană (UE) defineşte obligaţiile care trebuie respectate în activităţile industriale şi agricole cu un puternic potenţial de poluare. Aceasta instituie o procedură de autorizare a acestor activităţi şi stabileşte cerinţe minime ce trebuie incluse în orice autorizaţie, în special în ceea ce priveşte eliminările de substanţe poluante. Obiectivul este de a evita sau de a minimaliza emisiile poluante în atmosferă, ape şi soluri, precum şi deşeurile provenite de la instalaţiile industriale şi agricole, în scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului înconjurător.

ACT

Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

SINTEZĂ

Prezenta directivă (supranumită „Directiva IPPC”) supune autorizaţiei activităţile industriale şi agricole care au un potenţial pronunţat de poluare. Această autorizaţie poate fi emisă numai dacă sunt respectate anumite condiţii de mediu, astfel încât întreprinderile însele să îşi asume răspunderea prevenirii şi a controlului poluării pe care ar putea-o cauza.

Prevenirea şi controlul integrat al poluării privesc activităţile industriale şi agricole cu mare potenţial de poluare, noi sau deja existente, descrise în anexa I a directivei (industrii producătoare de energie, producţia şi transformarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică, gestionarea deşeurilor, creşterea animalelor etc.).

Condiţiile de mediu obligatorii

Pentru a fi autorizată, o instalaţie industrială sau agricolă trebuie să respecte anumite obligaţii fundamentale, care vizează în special:

• utilizarea tuturor măsurilor adecvate de prevenire a poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (cele care produc cele mai puţine deşeuri, care utilizează substanţele cele mai puţin periculoase, care permit recuperarea şi reciclarea substanţelor emise etc.);
• prevenirea oricărei poluări semnificative;
• prevenirea, reciclarea sau eliminarea deşeurilor în modul cel mai puţin poluant posibil;
• utilizarea eficientă a energiei;
• prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;
• readucerea amplasamentelor de funcţionare într-o stare satisfăcătoare la încetarea activităţii.

În plus, decizia de autorizare cuprinde un anumit număr de cerinţe concrete, care includ, în special:

• valorile-limită de emisie pentru substanţe poluante (mai puţin în materie de gaz cu efect de seră, dacă se aplică sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – a se vedea mai jos);
• măsurile eventuale pentru protecţia solului, a apei şi a aerului;
• măsurile de gestionare a deşeurilor;
• măsurile referitoare la circumstanţe excepţionale (scurgeri, funcţionare necorespunzătoare, întreruperi temporare sau definitive etc.);
• limitarea la minim a poluării la distanţă sau transfrontaliere;
• monitorizarea eliminării deşeurilor;
• precum şi orice alte măsuri adecvate.

Pentru coordonarea procesului de autorizare impus de directivă şi a sistemului de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, o autorizaţie emisă în conformitate cu directiva nu trebuie să cuprindă valorile-limită de emisie pentru gazele cu efect de seră, dacă acestea din urmă fac obiectul sistemului de comercializare a cotelor de emisii, cu condiţia să nu existe probleme legate de poluare la nivel local. Mai mult, autorităţile competente au posibilitatea de a nu impune măsuri de eficienţă energetică pentru unităţile de ardere.

Cererile de autorizare

Toate cererile de autorizare trebuie înaintate autorităţii competente din statul membru relevant, care va lua decizia de a autoriza sau nu activitatea. Cererea trebuie să cuprindă în special informaţii privind următoarele elemente:

• descrierea instalaţiei, a naturii şi a amplorii activităţilor acesteia, precum şi a caracteristicilor amplasamentului instalaţiei;
• materialele, substanţele şi energia utilizate sau generate;
• sursele de emisie din instalaţie, precum şi natura şi cantităţile emisiilor posibil a fi evacuate în fiecare factor de mediu şi efectele acestora asupra mediului;
• tehnologia şi tehnicile pentru prevenirea sau reducerea emisiilor din instalaţie;
• măsurile pentru prevenirea şi recuperarea deşeurilor;
• măsurile planificate pentru monitorizarea emisiilor;
• eventualele alternative.

Fără a se încălca regulile şi practicile stabilite în domeniul secretului comercial şi industrial, aceste informaţii trebuie puse la dispoziţia părţilor interesate:

• publicul, prin mijloacele corespunzătoare (inclusiv pe cale electronică), în acelaşi timp cu informaţiile referitoare în special la procedura de autorizare a activităţii, la coordonatele autorităţii responsabile cu autorizarea sau nu a proiectului şi la posibilitatea publicului de a participa la procesul de autorizare;
• celelalte state membre, dacă proiectul ar putea avea consecinţe transfrontaliere. Fiecare stat trebuie să transmită aceste informaţii părţilor interesate de pe teritoriul său pentru a le permite să îşi exprime opinia.

Trebuie prevăzute termene suficiente pentru a permite tuturor părţilor interesate să reacţioneze. Opiniile lor trebuie luate în considerare în cadrul procedurii de autorizare.

Măsuri administrative şi de control

Decizia de autorizare sau de refuzare a autorizaţiei proiectului, argumentele care au stat la baza acestei decizii, precum şi eventualele măsuri de reducere a efectelor negative ale proiectului sunt puse la dispoziţia publicului şi transmise celorlalte state membre interesate. Conform legislaţiei lor naţionale relevante, statele membre trebuie să prevadă posibilitatea tuturor părţilor interesate de a contesta această decizie în justiţie.

Statele membre sunt responsabile cu controlul conformităţii instalaţiilor industriale. Un schimb de informaţii privind cele mai bune tehnici disponibile (care stau la baza stabilirii valorilor-limită de emisii) este organizat cu frecvenţă regulată între Comisie, statele membre şi industriile interesate. Se elaborează rapoarte referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive la intervale de trei ani.

Regulamentul (CE) nr. 166/2006, care instituie un registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi (PRTR), armonizează regulile referitoare la comunicarea regulată a informaţiilor privind poluanţii de către statele membre către Comisie.

Context

Directiva 2008/1/CE este înlocuită de Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale. Cu toate acestea, dispoziţiile directivei rămân aplicabile până pe 6 ianuarie 2014.

ACTE CONEXE

Raportul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2008/1/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi a Directivei 1999/13/CE privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii [COM(2010) 593 – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 13.07.2011