Tratatul de instituire a Comunității Energiei prevede crearea unei piețe interne a energiei electrice și a gazelor naturale, care regrupează 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE) și șase state și teritorii europene din Balcani.

Decizia 2006/500/CE a Consiliului din 29 mai 2006 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Tratatului de instituire a Comunității Energiei.

Tratatul de instituire a Comunității Energiei creează o piață integrată a energiei (energie electrică și gaze) între UE și părțile contractante.

Membrii Comunității Energiei sunt UE, Albania, Bosnia și Herțegovina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia și Misiunea Administrației Interimare a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo în temeiul Rezoluției nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (denumită în continuare Kosovo). În plus, unul sau mai multe state membre ale UE pot participa în cadrul Comunității Energiei la solicitarea Consiliului ministerial. Țările terțe pot fi acceptate în calitate de observatori.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 iulie 2006. Acesta este încheiat pentru o perioadă de zece ani. Aplicarea lui a fost prelungită pentru o nouă perioadă de zece ani prin decizia unanimă a Consiliului ministerial din 24 octombrie 2013.

O parte importantă a activităților Comunității Energiei este reprezentată de punerea în aplicare a legislației comunitare (acquis-ul comunitar) în toate statele părți la tratat; această legislație se referă la energie, mediu, concurență și energii regenerabile. O altă parte importantă a activităților Comunității Energiei se referă la asigurarea respectării anumitor standarde europene generale legate de sistemele tehnice, de exemplu, în materie de transporturi sau de conectare transfrontalieră.

De asemenea, tratatul instituie un mecanism pentru funcționarea piețelor regionale ale energiei, care acoperă teritoriul părților la tratat și al statelor membre ale UE implicate. Acest mecanism prevede un cadru de măsuri referitoare la transportul energiei de rețea pe distanțe lungi, securitatea aprovizionării cu energie, furnizarea de energie populației, armonizare, promovarea surselor regenerabile de energie și a eficienței energetice, precum și în cazul unei crize subite a energiei de rețea pe teritoriul unui membru al Comunității Energiei.

În plus, tratatul creează o piață a energiei fără frontiere interne între părți, în care taxele vamale și restricțiile cantitative asupra importurilor și exporturilor de energie, precum și toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise între părți, cu anumite excepții (din motive care țin de ordinea publică, siguranța publică, protecția sănătății oamenilor și a animalelor, conservarea plantelor, protecția proprietății industriale sau comerciale). Tratatul reglementează, de asemenea, relațiile cu țările terțe și asistența reciprocă în cazul unor perturbări.

Consiliul ministerial, format din câte un reprezentant al fiecărei părți la tratat, adoptă orientările politice generale, ia măsuri pentru realizarea obiectivelor tratatului și adoptă acte procedurale, cum ar fi alocarea sarcinilor, a competențelor și a obligațiilor. Președinția este asigurată prin rotație de către fiecare parte pe o perioadă de șase luni și este asistată de un reprezentant al UE și de un reprezentant al viitoarei președinții. Consiliul prezintă anual un raport Parlamentului European și parlamentelor părților contractante.

Grupul permanent la nivel înalt are ca sarcină, în special, pregătirea lucrărilor Consiliului ministerial. Acesta este compus din câte un reprezentant al fiecărei părți la tratat.

Comitetul de reglementare are, în special, rolul de a consilia alte instituții și de a face recomandări în cazul litigiilor transfrontaliere. Aceasta este compus dintr-un reprezentant al autorității de reglementare în domeniul energiei din partea fiecărei părți la tratat, UE fiind reprezentată de Comisia Europeană, asistată de o autoritate de reglementare din partea fiecărui stat membru participant, precum și dintr-un reprezentant al Grupului autorităților europene de reglementare pentru energie electrică și gaz (ERGEG).

În plus, Comunitatea Energiei beneficiază de consiliere din partea a două forumuri alcătuite din reprezentanți ai tuturor părților interesate.

Secretariatul permanent, cu sediul la Viena, oferă, printre altele, sprijin administrativ celorlalte instituții ale Comunității Energiei și verifică dacă părțile își îndeplinesc obligațiile în mod corespunzător.

Comunitatea Energiei adoptă decizii (obligatorii) și recomandări (neobligatorii). Aceste măsuri sunt luate, după caz, fie pe baza unei propuneri a Comisiei Europene (aplicarea acquis-ului comunitar), fie la propunerea unei părți la tratat (alte activități), și sunt adoptate fie cu majoritate simplă (aplicarea acquis-ului comunitar), fie cu o majoritate de două treimi (mecanismul de funcționare a piețelor), fie în unanimitate (piața internă a energiei).

În caz de încălcare gravă și persistentă a obligațiilor de către o parte la tratat, Consiliul ministerial poate, printr-o decizie luată în unanimitate, să suspende anumite drepturi conferite acelei părți prin tratat.

REFERINȚE

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial
Decizia 2006/500/CE	29.5.2006	-	JO L 198 din 20.7.2006