Aceste orientări au scopul de a ajuta companiile să determine, de la caz la caz, dacă acordurile lor de cooperare sunt compatibile cu normele de concurență, oferindu-le acestora un cadru de evaluare în conformitate cu articolul 101 alineatele (1) și (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (a se vedea sinteza).
Cooperarea este de „natură orizontală” în cazul în care între concurenții actuali sau potențiali intervine un acord sau o practică concertată. Aceste orientări acoperă și acordurile de cooperare orizontală între întreprinderi care nu sunt concurente, de exemplu, între două societăți care sunt active în cadrul piețelor pentru același produs, dar cu piețe diferite din punct de vedere geografic, fără a fi concurenți potențiali.
Deseori, cooperarea orizontală poate duce la avantaje economice substanțiale în care aceasta reprezintă un mijloc de partajare a riscurilor, de reducere a costurilor, de creștere a investițiilor, de unire a know-how-ului, de sporire a calității și diversității produsului și de lansare mai rapidă a inovației. Cu toate acestea, cooperarea orizontală poate duce la probleme de concurență în cazul în care produce efecte negative pe piață în ceea ce privește prețurile, rezultatele, inovația sau diversitatea și calitatea produselor.
Aceste orientări oferă un cadru analitic pentru tipurile cele mai frecvente de acorduri de cooperare orizontală în vederea determinării compatibilității acestora cu articolul 101 din TFUE.
Acestea se aplică numai celor mai obișnuite tipuri de cooperare:
Acordurile încheiate între întreprinderile situate la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție (acorduri verticale) fac în principiu obiectul Regulamentului (UE) nr. 330/2010, „Regulamentul de exceptare pe categorii” privind restricțiile verticale (a se vedea sinteza), și al Orientărilor privind restricțiile verticale (a se vedea sinteza). Cu toate acestea, în măsura în care acordurile verticale sunt încheiate între concurenți, acestea trebuie evaluate conform principiilor aplicabile acordurilor orizontale. În cazurile în care acordurile orizontale duc la o concentrare, se aplică Regulamentul (CE) nr. 139/2004, „Regulamentul privind fuziunile” (a se vedea sinteza).
Orientările stabilesc criteriile de evaluare a aplicării normelor de concurență în conformitate cu articolul 101 din TFUE:
Criterii de evaluare în conformitate cu articolul 101 alineatul (1) din TFUE
Articolul 101 alineatul (1) din TFUE interzice acordurile care au drept obiect sau efect restricționarea concurenței. În sensul prezentelor orientări, „restricționarea concurenței” include împiedicarea și denaturarea acesteia. În cazul în care un acord are drept obiect restricționarea concurenței, cu alte cuvinte, prin însăși natura sa are potențialul de a restricționa concurența în sensul articolului 101 alineatul (1) din TFUE, atunci nu este necesară examinarea efectelor reale sau potențiale ale acordului.
Cu toate acestea, dacă un acord de cooperare orizontală nu restricționează concurența prin obiectul său, trebuie analizate efectele reale și potențiale pentru a determina dacă există efecte restrictive semnificative asupra concurenței.
Pentru a exista efecte restrictive asupra concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) din TFUE, acordul trebuie să aibă, sau să poată avea, un impact advers apreciabil asupra cel puțin unuia dintre parametrii de concurență de pe piață, cum ar fi prețul, rezultatele, calitatea și diversitatea produselor sau inovația. O astfel de evaluare a efectelor restrictive trebuie realizată în contextul juridic și economic real în care ar avea loc concurența în absența acordului.
Natura unui acord se referă la factori cum ar fi domeniul și obiectivul cooperării, relația de concurență între părți și măsura în care acestea își combină activitățile. Acești factori determină ce fel de preocupări potențiale privind concurența pot apărea.
Acordurile de cooperare orizontală pot limita concurența în mai multe moduri. De exemplu, acordurile de producție pot da naștere la o limitare directă a concurenței în care părțile reduc producția. Principala preocupare privind concurența referitoare la acordurile de comercializare este reprezentată de stabilirea prețului.
Puterea de piață reprezintă abilitatea de a menține prețurile în mod profitabil deasupra nivelurilor de concurență pentru o perioadă de timp sau de a menține producția profitabilă în ceea ce privește cantitatea, calitatea și diversitatea produselor sau de a menține inovația sub nivelurile de concurență pentru o perioadă de timp. Puterea de piață poate apărea uneori datorită concurenței reduse între părți.
Punctul de plecare al analizei puterii de piață este poziția părților pe piețele afectate de cooperare. Pentru a realiza această analiză, piața sau piețele relevante trebuie să fie definite folosind Nota Comisiei privind definiția piețelor relevante (a se vedea sinteza) și cota de piață cumulată a părților. În cazul în care cota de piață cumulată este scăzută, este puțin probabil ca această cooperare orizontală să producă efecte restrictive. Având în vedere diversitatea acordurilor de cooperare și efectele diferite pe care acestea le pot provoca în diferite situații de piață, este imposibilă indicarea unui prag general al cotei de piață peste care se poate presupune că puterea de piață ar fi suficientă pentru a provoca efecte restrictive.
În funcție de poziția pe piață a părților și de concentrarea pe piață, trebuie luați în considerare și alți factori, precum:
Criterii de evaluare în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din TFUE
Dacă, într-un caz particular, s-a demonstrat că un acord restrânge concurența în sensul articolului 101 alineatul (1), atunci se poate invoca, în apărare, articolul 101 alineatul (3). Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (a se vedea sinteza) pune sarcina probei în seama întreprinderilor care invocă avantajul acestei prevederi. Există patru condiții cumulative care trebuie îndeplinite în vederea exceptării acordurilor de cooperare:
În cazul în care sunt îndeplinite aceste criterii, creșterile de eficiență generate de un acord pot fi considerate drept mecanism de compensare a restricțiilor concurenței generate de acesta.
Schimbul de informații
Orientările prevăd principiile generale privind evaluarea concurențială a schimbului de informații, inclusiv evaluarea în conformitate cu articolul 101 alineatele (1) și (3) din TFUE, care se aplică tuturor tipurilor de acorduri de cooperare orizontală care includ schimbul de informații.
Schimbul de informații îmbracă diverse forme, cum ar fi partajarea directă de informații între competitori, partajarea indirectă de informații prin intermediul unei agenții sau părți terțe comune sau prin intermediul furnizorilor sau al comercianților societăților. Schimbul de informații poate fi în avantajul societăților, de exemplu, atunci când ajută societățile să facă economii de costuri prin reducerea stocurilor, precum și în mod direct pentru consumatori, de exemplu, prin reducerea costurilor lor de cercetare a pieței și îmbunătățirea alegerii. Cu toate acestea, în anumite situații poate duce și la restricționarea concurenței atunci când permite întreprinderilor să fie la curent cu strategiile de piață ale concurenților lor. Comunicarea informațiilor în rândul concurenților poate constitui un acord, o practică concertată sau o decizie cu scopul stabilirii prețurilor sau cantităților. Astfel de tipuri de schimburi de informații vor fi în mod normal luate în considerare și amendate drept înțelegeri de tip cartel.
În afara domeniului înțelegerilor de tip cartel, se consideră că schimbul de informații restricționează concurența prin obiect numai în situația în care se realizează între concurenți un schimb de informații individualizate privind prețurile sau cantitățile viitoare avute în vedere. Schimburile de informații de toate celelalte tipuri, inclusiv cele privind prețurile actuale, nu vor fi tratate drept restricții prin obiect și vor fi evaluate în funcție de efectele lor restrictive asupra concurenței.
Tipuri de acorduri de cooperare
Orientările definesc și caracteristicile anumitor tipuri de acorduri de cooperare și aplică cadrul de evaluare, în conformitate cu articolul 101 alineatele (1) și (3) din TFUE descrise mai sus, la fiecare dintre următoarele tipuri de acorduri:
Se aplică de la 14 ianuarie 2011.
Pentru informații suplimentare, consultați:
Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală (JO C 11, 14.1.2011, pp. 1-72)
Rectificare la Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală (JO C 33, 2.2.2011, p. 20)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VII – Norme comune privind concurența, impozitarea și armonizarea legislativă – Capitolul 1 – Regulile de concurență – Secțiunea 1 – Reguli aplicabile întreprinderilor – Articolul 101 (ex-articolul 81 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 88-89)
Comunicare a Comisiei – Orientări privind restricțiile verticale [SEC(2010) 411 final, 10.5.2010]
Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO L 102, 23.4.2010, pp. 1-7)
Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, pp. 1-22)
Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, pp. 1-25)
Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1/2003 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței (JO C 372, 9.12.1997, pp. 5-13)
Data ultimei actualizări: 03.12.2020