Regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora

Uniunea Europeană instaurează, pentru grupurile de societăţi din state membre diferite, reguli fiscale neutre din punct de vedere al concurenţei. Aceasta suprimă dubla impunere a beneficiilor distribuite sub formă de dividende de către o filială situată într-un stat membru către societatea-mamă situată într-un altul.

ACT

Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Prezenta directivă, modificată prin Directiva 2003/123/CE, este aplicată de fiecare stat membru:

• repartizării profiturilor primite de sediile permanente situate în statul respectiv ale societăţilor comerciale situate în alte state membre care provin de la filialele lor situate într-un alt stat membru decât cel în care se află sediul permanent;
• repartizării profiturilor realizate de societăţi comerciale situate în statul respectiv către sedii permanente situate într-un alt stat membru ale societăţilor comerciale din acelaşi stat membru ale căror filiale sunt.

Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispoziţiilor naţionale sau a celor bazate pe acorduri, necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

În scopul aplicării directivei, termenul „societate dintr-un stat membru” desemnează orice societate care:

• are una din formele de organizare prezentate în noua listă din anexa la Directiva 2003/123/CE, în care au fost adăugate noi entităţi juridice cum ar fi cooperativele, întreprinderile mutuale, societăţile nebazate pe capital, casele de economii şi ajutor reciproc sau asociaţiile care desfăşoară activităţi comerciale;
• în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată ca avându-şi reşedinţa fiscală în statul membru şi, în temeiul unui acord privind dubla impozitare încheiat cu un stat terţ, nu este considerată a-şi avea sediul fiscal în afara Comunităţii;
• în plus, plăteşte un impozit pe societăţi, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.

Termenii „sediu permanent” înseamnă orice „sediu de afaceri stabil” (situat într-un stat membru) prin care:

• se desfăşoară în întregime sau parţial activitatea unei societăţi comerciale din alt stat membru;
• profiturile sunt impozabile în statul membru în care este situată, în temeiul unui tratat fiscal bilateral sau, în absenţa unui astfel de tratat, în temeiul legislaţiei naţionale.

Statutul de „societate-mamă” se acordă cel puţin unei „societăţi comerciale dintr-un stat membru” care deţine minimum 20 % din capitalul unei societăţi comerciale aflate într-un alt stat membru, care îndeplineşte aceleaşi condiţii.

Acest statut poate fi acordat, în aceleaşi condiţii, şi unei „societăţi comerciale dintr-un stat membru” care deţine cel puţin 20 % din capitalul unei societăţi comerciale din acelaşi stat membru, participare deţinută integral sau parţial de un „sediu permanent” al primei societăţi comerciale, situat în alt stat membru.

De la 1 ianuarie 2007, nivelul minim de participare este de 15 %.

De la 1 ianuarie 2009, nivelul minim de participare este de 10 %.

„Filială” înseamnă o societate al cărei capital include participarea minimă de 20 %.

Statele membre pot:

• să înlocuiască criteriul participării la capital prin criteriul deţinerii dreptului de vot;
• să nu aplice prezenta directivă la societăţile proprii care nu menţin participaţia care le conferă calitatea de societate-mamă sau la societăţile în care o societate din alt stat membru nu menţine această participaţie.

Până la data instituirii efective a unui sistem comun de impozitare a societăţilor comerciale, statele membre aplică regulile următoare.

Atunci când, în temeiul asocierii dintre societatea-mamă şi filială, o societate-mamă sau sediul său permanent primeşte profituri repartizate altfel decât cu ocazia lichidării acesteia din urmă, statul în care este situată societatea-mamă şi statul în care se află sediul său permanent trebuie:

• să nu impoziteze profiturile respective; sau
• să le impoziteze, autorizând în acelaşi timp societatea-mamă şi sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracţiunea din impozitul pe societate aferentă profiturilor şi plătită de filială şi sub-filiale (cu condiţia respectării cerinţelor susmenţionate în ceea ce priveşte definiţia şi procentul minim de participare).

Mai mult, directiva prevede determinarea impozitului deductibil de către societatea-mamă în totalitatea sa (inclusiv impozitele plătite de sub-filiale) în scopul eliminării complete a dublei impuneri. Astfel, chiar şi în absenţa unui sistem comun privind dubla impunere, directiva include în impozitul deductibil din profiturile societăţii-mamă toate impozitele vărsate de filiale în diferitele state membre.

Statele membre îşi rezervă dreptul de a dispune ca orice impozite aferente participaţiei şi profitului ce rezultă din repartizarea profiturilor filialei să nu fie deductibile din profitul impozabil al societăţii-mamă.

Profiturile repartizate de filială societăţii-mamă sunt scutite de taxa reţinută la sursă.

Statul membru de care aparţine societatea-mamă nu poate percepe taxa reţinută la sursă pe profiturile pe care această societate le primeşte de la filială.

ACTE CONEXE

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament and the Economic and Social Committee Tax policy in the European Union - Priorities for the years ahead [COM(2001) 260 - Official Journal C 284 of 10.10.2001] (Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European din 23 mai 2001 - Politica fiscală a Uniunii Europene – Priorităţi pentru anii următori [COM(2001) 260]).

Ultima actualizare: 03.04.2007