Protocolul privind transporturile conform Convenției alpine

SINTEZĂ PRIVIND:

Protocolul privind aplicarea Convenției alpine din 1991 în domeniul transporturilor – Protocolul privind transporturile

Decizia 2007/799/CE privind semnarea Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor

Decizia 2013/332/UE privind încheierea în numele Uniunii Europene a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor

CARE ESTE ROLUL ACESTUI PROTOCOL ȘI AL ACESTOR DECIZII?

Convenția privind protecția Alpilor (a se vedea sinteza) este un acord-cadru în vederea protecției și dezvoltării durabile a regiunii alpine și vizează conservarea și protejarea masivului (din perspectivă de mediu, economică și socială), prin aplicarea principiilor prevenirii, poluatorul plătește și al cooperării între statele membre.

Unul dintre diferitele protocoale este Protocolul privind transporturile, sintetizat aici.

Semnarea acestui protocol de către UE poate fi privită ca un mesaj politic transmis tuturor părților implicate, invitând părțile contractante să îl semneze și să îl ratifice.

Prin deciziile 2007/799/CE și 2013/332/UE, ale Consiliului, Uniunea Europeană (UE) a semnat și a încheiat Protocolul privind transporturile.

ASPECTE-CHEIE

Obiective

Obiectivele protocolului sunt următoarele:

• reducerea riscurilor și a pericolelor proprii transportului intraalpin;
• contribuirea la dezvoltarea habitatelor și a spațiilor economice grație unei politici a transporturilor armonizată între diferitele țări și care integrează diferitele moduri de transport (rutier, feroviar etc.);
• contribuirea la reducerea pericolului asupra biodiversității spațiului alpin, precum și asupra patrimoniului natural și cultural al acestuia;
• asigurarea circulației la costuri suportabile din punct de vedere economic, printr-o creștere a eficacității și a durabilității sistemelor de transport.

Părțile contractante ale protocolului se angajează, astfel, să ia în considerare, în administrarea teritoriului alpin, riscurile și pericolele asociate traficului, cum ar fi poluarea (fonică sau chimică) și siguranța persoanelor și a bunurilor. În paralel, semnatarii trebuie:

• să sporească rentabilitatea sectorului transporturilor;
• să optimizeze utilizarea infrastructurilor existente;
• să ia în considerare problematica transporturilor în evaluarea și în punerea în aplicare a altor politici;
• să implice colectivitățile teritoriale în luarea deciziei.

Măsuri și strategii specifice

În plus, Protocolul privind transporturile stabilește mai multe măsuri și strategii concrete, toate menite să promoveze o gestionare rațională și sigură a transporturilor pe baza următoarelor principii:

• o bună coordonare a diferitelor moduri și mijloace de transport;
• utilizarea intermodalității;
• transferul traficului către modurile de transport mai nepoluante;
• protecția căilor de comunicație împotriva riscurilor naturale;
• protecția persoanelor și a mediului înconjurător;
• reducerea progresivă a emisiilor de substanțe nocive și a emisiilor fonice;
• crearea și dezvoltarea unor transporturi publice ușor de utilizat și adaptate mediului înconjurător;
• utilizarea studiilor de impact pentru proiectele planificate și consultarea părților interesate.

Protocolul definește, în plus, principii particulare pentru diferitele moduri de transport:

• o consolidare a transportului feroviar prin îmbunătățirea infrastructurilor, optimizarea exploatării acestora, precum și utilizarea intermodalității pentru transportul de mărfuri;
• o utilizare sporită a capacităților de navigație fluvială și maritimă;
• în domeniul transportului rutier, semnatarii trebuie să evite construcția de noi drumuri de mare capacitate. Proiectele pot fi totuși realizate în condițiile minimalizării impactului asupra mediului înconjurător;
• efectele dăunătoare ale transportului aerian trebuie să fie reduse în măsura posibilului. Activitățile aeriene recreative nemotorizate trebuie, de asemenea, să fie limitate.

Elementele acestui protocol sunt luate în considerare în decizii privind proiectele de infrastructură din regiunea alpină.

De exemplu, articolul 11 alineatul (1) din Protocolul privind transporturile prevede că „părțile contractante se abțin de la construirea de noi drumuri care să permită fluxuri de circulație mari pentru traficul transalpin.” – ceea ce explică, într-o oarecare măsură, de ce UE finanțează în prezent în principal tuneluri feroviare în Alpi.

Principiul „poluatorul plătește”

De asemenea, textul invită părțile contractante să aplice principiul „poluatorul plătește” și să stabilească un sistem de calcul care să permită integrarea costurilor de mediu în evaluarea costului global al infrastructurilor.

Semnatarii trebuie să raporteze în mod regulat Comitetului permanent cu privire la măsurile luate în temeiul protocolului. Comitetul întocmește un raport de constatare a respectării protocolului.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Protocolul a intrat în vigoare la 25 septembrie 2013.

CONTEXT

La 14 mai 1991, Consiliul a autorizat Comisia să participe la negocierile pentru stabilirea Convenției alpine și a protocoalelor acesteia.

Protocolul privind transporturile a fost deschis în vederea semnării de către părțile contractante cu ocazia reuniunii ministeriale a Convenției alpine desfășurate la Lucerna în 30 și 31 octombrie 2000.

Consiliul a semnat Protocolul privind transporturile al Convenției alpine la 12 decembrie 2006. Această decizie a fost însoțită de o declarație comună a Consiliului și a Comisiei privind interpretarea Protocolului privind transporturile.

În plus față de UE, părțile contractante ale Convenției alpine sunt Germania, Franța, Italia, Liechtenstein, Monaco, Austria, Elveția și Slovenia.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Protocol privind aplicarea Convenției alpine din 1991 în domeniul transporturilor – Protocolul privind transporturile (JO L 323, 8.12.2007, pp. 15-22)

Decizia 2007/799/CE a Consiliului din 12 octombrie 2006 privind semnarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile) (JO L 323, 8.12.2007, pp. 13-14)

Decizia 2013/332/UE a Consiliului din 10 iunie 2013 privind încheierea în numele Uniunii Europene a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine din 1991 în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile) (JO L 177, 28.6.2013, p. 13)

DOCUMENTE CONEXE

Notă privind intrarea în vigoare a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine din 1991 în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile) (JO L 206, 2.8.2013, p. 1)

Data ultimei actualizări: 15.05.2020