Contractele de garanție financiară - sporirea clarității juridice
SINTEZĂ PRIVIND:
Directiva 2002/47/CE - contractele de garanție financiară - sporirea clarității juridice
SINTEZĂ
CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?
Această directivă urmărește crearea unui cadru juridic clar și uniform în Uniunea Europeană (UE) privind utilizarea titlurilor de valoare și a numerarului ca garanție* în tranzacțiile financiare.
ASPECTE-CHEIE
|
— |
Directiva se aplică anumitor categorii precizate, cum ar fi băncile centrale și instituțiile financiare supravegheate. Cu toate acestea, țările UE pot exclude anumite categorii, cum ar fi întreprinderile neconstituite ca societăți, adică neavând statutul juridic de societate.
|
|
— |
Directiva se aplică garanțiilor financiare, inclusiv numerarului și instrumentelor financiare precum acțiunile și obligațiunile. Țările UE pot acorda anumite derogări, cum ar fi pentru acțiunile sau părțile sociale proprii ale celui care constituie garanția.
|
|
— |
Directiva stabilește condiții de formă minime care trebuie impuse de țările UE cu privire la contractele de garanție financiară, inclusiv, de exemplu, condiția ca respectivele contracte să fie atestate printr-un înscris sau sub altă formă echivalentă din punct de vedere juridic.
|
|
— |
Executarea contractelor de garanție de către beneficiarul acestora este posibilă, de exemplu, prin vânzarea sau însușirea instrumentelor financiare.
|
|
— |
Beneficiarul garanției are, în baza unui contract, dreptul de a utiliza garanția financiară oferită ca și cum ar deține proprietatea deplină asupra acesteia. Dacă beneficiarul alege să își exercite acest drept, el este obligat să transfere înapoi suma echivalentă a garanției.
|
|
— |
Țările UE trebuie să recunoască acordurile de compensare cu exigibilitate imediată*, chiar dacă beneficiarul sau furnizorul garanției face obiectul unor proceduri de insolvență sau al unei reorganizări.
|
|
— |
În anumite cazuri, țările UE nu pot aplica normele naționale în materie de insolvență în ceea ce privește contractele de garanție financiară. Aceste contracte nu pot fi declarate nule sau anulabile, de exemplu, pentru a ține cont de schimbarea valorii de piață.
|
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Începând cu 27 iunie 2002.
CONTEXT
Pagina referitoare la garanțiile financiare pe site-ul Comisiei Europene
TERMENI-CHEIE
* Garanția financiară reprezintă proprietatea (cum ar fi titlurile de valoare) pusă de către un debitor la dispoziția unui creditor pentru a reduce la minimum riscul de pierdere financiară al creditorului în situația în care debitorul nu își respectă obligațiile financiare față de creditor.
* Compensarea cu exigibilitate imediată este un mecanism care reduce riscurile existente între părțile semnatare. În cazul în care una dintre cele două părți semnatare nu își respectă obligațiile, toate creanțele și relațiile contractuale viitoare dintre părți devin scadente, se calculează și se compensează. Suma propriu-zisă rămasă de plătit în final poate fi numai o mică parte din creanța brută inițială dintre cele două părți.
ACT
Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară
REFERINȚE
|
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislația statelor membre |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
|
Directiva 2002/47/CE |
27.6.2002 |
27.12.2003 |
|
Act(e) de modificare |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislația statelor membre |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
|
Directiva 2009/44/CE |
30.6.2009 |
30.12.2010 |
|
|
Directiva 2014/59/UE |
2.7.2014 |
31.12.2014 |
A se vedea versiunea consolidată.
ACTE CONEXE
Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: Raport de evaluare cu privire la Directiva privind contractele de garanție financiară (2002/47/CE) [COM(2006) 833 final, 20.12.2006]
Data ultimei actualizări: 07.10.2015