Siguranţa maritimă: Erika II

Obiectivul acestei Comunicări este îmbunătăţirea siguranţei comerţului maritim cu produse petroliere

ACT

Communication from the Commission to the European Parliament and the Council of 6 December 2000 on a second set of Community measures on maritime safety following the sinking of the oil tanker Erika [COM (2000) 802 final - Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 6 decembrie 2000 privind un al doilea set de măsuri comunitare în materie de siguranţă maritimă ca urmare a naufragiului tancului petrolier Erika [COM (2000) 802 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Naufragiul petrolierului Erika în largul coastelor franceze în decembrie 1999 a marcat punctul de plecare pentru noi dezvoltări în cadrul stabilirii politicii europene de securitate maritimă. La trei luni de la accident, pe 21 martie 2000, Comisia a adoptat o Comunicare privind siguranţa comerţului maritim cu produse petroliere, împreună cu un număr de propuneri de acţiuni concrete, pentru a evita reproducerea unor accidente de acelaşi tip.

Consiliul European de la Biarritz a recomandat adoptarea rapidă a „primului pachet de măsuri Erika” şi a încurajat Comisia să propună cât de curând posibil un al doilea set de măsuri, pentru a completa cele trei propuneri legislative prezentate pe 21 martie 2000. Cel de al doilea set de măsuri, care vizează o îmbunătăţire durabilă a protecţiei apelor europene împotriva riscurilor de accidente în larg şi de poluare marină, a fost prezentat pe 6 decembrie 2000. Acesta conţine o propunere de directivă şi două propuneri de regulament.

1) Introducerea unui sistem comunitar de supraveghere, control şi informare pentru traficul maritim

Siguranţa traficului maritim în apele europene este de o importanţă capitală, deoarece 90 % din comerţul Uniunii Europene cu ţările terţe se efectuează pe cale maritimă. Riscul de accidente legate de concentrarea traficului pe principalele căi maritime europene este deosebit de ridicat în zonele de convergenţă a traficului, precum Strâmtoarea Dover sau Strâmtoarea Gibraltar. Mai mult, consecinţele unui accident pe mare asupra mediului, chiar şi în afara zonelor cu mare concentrare a traficului, pot fi dezastruoase pentru economie şi pentru mediul înconjurător în statele membre în cauză. Prin urmare, Uniunea Europeană urmăreşte să obţină mijloace de a monitoriza şi de a controla mai eficient traficul din largul coastelor sale şi să acţioneze mai eficient în cazul apariţiei unor situaţii critice pe mare.

În acest scop, directiva prevede:

• îmbunătăţirea identificării navelor în zonele de concentrare a traficului, solicitându-le acestora să se echipeze cu sisteme care să permită identificarea lor automată şi monitorizarea de către autorităţile costiere;
• utilizarea în mod sistematic a schimbului de date electronice pentru a simplifica şi a armoniza transmiterea şi exploatarea datelor privind mărfurile periculoase sau poluante transportate de nave;
• obligarea navelor care fac escală în porturile comunitare să se echipeze cu cutii negre (aparate de înregistrare de informaţii în timpul călătoriei) pentru a facilita desfăşurarea anchetelor în caz de accident;
• consolidarea puterilor de intervenţie ale statelor membre, ca state costiere, în caz de risc de accident sau de ameninţare cu poluarea a coastelor lor;
• impunerea unei interdicţii pentru navele care părăsesc porturile în condiţii meteorologice care prezintă un risc grav pentru securitate sau pentru mediu.

2) Crearea unui fond de compensare în caz de poluare a apelor europene cu produse petroliere

Propunerea de regulament a Comisiei completează actualul sistem internaţional cu două niveluri privind răspunderea şi compensarea pagubelor rezultate din poluarea cu petrol provocată de tancurile petroliere, prin crearea unui fond european suplimentar („al treilea nivel”), fondul COPE, destinat compensării victimelor scurgerilor de petrol în apele europene.

Fondul COPE va compensa doar victimele ale căror plângeri au fost considerate justificate, dar care nu au putut să obţină o compensare integrală în cadrul sistemului internaţional din cauza limitelor insuficiente ale plafoanelor de compensare (200 de milioane de euro). Prin urmare, limita maximă este fixată la 1.000 de milioane de euro. Fondul COPE va fi finanţat de întreprinderile europene care primesc peste 150.000 de tone de ţiţei şi/sau combustibil greu pe an, proporţional cu cantităţile primite.

Mai mult, regulamentul propus prevede aplicarea de sancţiuni financiare pentru comportament neglijent grav din partea oricărei persoane implicate în transportul de petrol pe cale maritimă.

3) Crearea unei Agenţii Europene pentru Siguranţă Maritimă

Obiectivul creării unei Agenţii Europene pentru Siguranţă Maritimă, prevăzută în directivă, este de a susţine acţiunea Comisiei şi a statelor membre în aplicarea şi în monitorizarea legislaţiei comunitare din domeniu şi în evaluarea eficacităţii acesteia.

Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă este inspirată în mare măsură de Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei. Misiunile sale vor include furnizarea de asistenţă tehnică (modificarea legislaţiei comunitare), asistenţă ţărilor candidate, organizarea de activităţi de formare, colectarea de informaţii şi exploatarea bazelor de date privind siguranţa maritimă, monitorizarea navigaţiei, evaluarea şi auditarea societăţilor de clasificare, inspecţii pe loc şi participarea la anchetele derulate în urma accidentelor maritime.

Ultima actualizare: 25.01.2007