Asigurarea creditului la export
SINTEZĂ PRIVIND:
Directiva 98/29/CE – asigurarea creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung
CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?
-
Directiva armonizează diferite sisteme naționale de asigurare a creditului la export* pentru a garanta că nu există denaturări ale concurenței între întreprinderile din Uniunea Europeană (UE).
-
Actul stabilește principii comune pentru garanție, primă, politicile de acoperire la nivel de țară și procedura de notificare.
ASPECTE-CHEIE
-
Actul legislativ se aplică în cazul acoperirii sub formă de asigurare la exportul de bunuri și servicii. Toate instituțiile care acordă direct sau indirect acoperirea trebuie să respecte prevederile directivei.
-
Riscurile acoperite pot fi comerciale, politice, de fabricație sau de credit.
-
Asigurătorii își asumă răspunderea pentru pagubele datorate direct sau indirect diferitor cauze, cum ar fi insolvabilitatea unui debitor sau evoluțiile politice ori economice.
-
Asigurătorii își pot declina răspunderea pentru orice pagubă datorată unor factori precum:
-
comportamente sau omiteri ale titularului poliței; sau
-
neexecutarea din partea subcontractorilor a obligațiilor care le revin.
-
Indemnizațiile se plătesc fără întârziere sau cel târziu în luna imediat următoare expirării termenului în care se așteaptă plata indemnizației*.
-
Primele trebuie:
-
să corespundă riscului de țară, suveran, public și/sau privat acoperit;
-
să reflecte în mod corespunzător domeniul de aplicare și calitatea garanției acordate;
-
să poată acoperi costurile și pierderile de administrare pe termen lung.
-
Politica de acoperire la nivel de țară trebuie să reflecte o evaluare a riscurilor implicate, în special în ceea ce privește cumulul de riscuri la nivelul țării respective și/sau valoarea noilor contracte care urmează să fie garantate.
-
Procedurile de notificare menite să asigure transparența în cadrul sistemului vizează:
-
notificarea anuală pentru informare;
-
notificarea pentru decizie;
-
notificarea ex ante și notificarea ex post pentru informare.
-
Actul legislativ nu se aplică garanțiilor:
-
de ofertă;
-
de restituire a unui acont;
-
de bună executare și de reținere a garanției*;
-
riscurilor legate de echipamentele și materialele de lucrări publice folosite pe plan local.
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Directiva se aplică de la 8 iunie 1998. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 1 aprilie 1999.
* TERMENI-CHEIE
Sisteme naționale de asigurare a creditului la export: acestea protejează un exportator de produse și servicii împotriva riscului de neplată din partea unui client străin. Acordându-i exportatorului o asigurare condiționată a efectuării plății în cazul în care cumpărătorul străin este incapabil să efectueze plata, exportatorul își reduce riscurile de plată asociate tranzacțiilor efectuate în străinătate.
Termenul în care se așteaptă: durata stabilită pentru ca riscul acoperit să se realizeze.
Garanții de bună executare și de reținere a garanției: garanții care protejează un client după finalizarea unei lucrări sau a unui proiect. Acestea garantează că contractantul va efectua eventualele lucrări necesare pentru remedierea defectelor descoperite imediat după finalizarea contractului, chiar dacă respectivul contractant a fost plătit integral.
ACTUL PRINCIPAL
Directiva 98/29/CE a Consiliului din 7 mai 1998 privind armonizarea principalelor dispoziții aplicabile asigurării creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung (JO L 148, 19.5.1998, pp. 22-32)
Modificările succesive aduse Directivei 98/29/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
ACTE CONEXE
Decizia 2006/789/CE a Consiliului din 13 noiembrie 2006 privind procedurile de consultare și de informare în domeniile asigurării creditului, al garanțiilor și al creditelor financiare (versiune codificată) (JO L 319, 18.11.2006, pp. 37-45)
Data ultimei actualizări: 30.01.2017