Cercetarea pentru investiţii şi analiştii financiari

Comisia repertoriază măsurile legislative europene în materie de cercetare pentru investiţii şi oferă orientări care trebuie urmate în acest domeniu. Comisia are în vedere în special conflictele de interese, dar şi alte teme legate de înregistrarea analiştilor, cercetarea independentă, relaţiile între emitenţi şi analişti, precum şi formarea investitorilor.

ACT

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 12 December 2006 "Investment research and financial analysts" [COM(2006) 789 final - Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 12 decembrie 2006 „Cercetarea pentru investiţii şi analiştii financiari” [COM(2006) 789 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Cercetarea pentru investiţii furnizează informaţii financiare care permit o tarifare adecvată, ajută emitenţii să se finanţeze şi asigură profunzimea şi lichiditatea pieţelor secundare ale instrumentelor financiare.

Analiştii financiari realizează cercetarea pentru investiţii sintetizând datele brute, pentru a le face astfel accesibile. Rezultatele obţinute îi ajută pe investitori să ia decizii şi facilitează munca de cercetare, de consiliere cu privire la investiţii şi de informare publicitară a intermediarilor.

Analiştii sunt foarte utili pentru pieţele financiare. Ei sunt totodată expuşi la numeroase conflicte de interese. De pildă, interesele unei societăţi de investiţii sau ale unor clienţi pot fi contrarii intereselor beneficiarilor studiului. Prin urmare, Comisia are în vedere măsuri pentru a îmbunătăţi valoarea şi integritatea cercetării pentru investiţii.

Această comunicare este în acord cu lucrările grupului de reflecţie al analiştilor financiari (DE) (EN) (FR) şi cu cele ale Comitetului tehnic al Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (OICV-IOSCO (EN)).

Lucrările grupului de reflecţie şi ale OICV-IOSCO

Raportul grupului de reflecţie se axează pe prevenirea, gestionarea, monitorizarea şi divulgarea conflictelor de interese legate de cercetarea pentru investiţii. Raportul face recomandări analiştilor care participă la ofertele de valori mobiliare sau la alte activităţi de finanţare. Raportul oferă, de asemenea, sfaturi întreprinderilor privind aplicarea bunelor practici, diseminarea rezultatelor cercetării pentru investiţii pe piaţa cu amănuntul, remunerarea corectă a analiştilor şi negocierea titlurilor de către aceştia.

OICV-IOSCO s-a concentrat pe analiştii băncilor de investiţii integrate sau pe cei ai societăţilor de la Bursă, chiar dacă efectele inerente ale conflictelor de interese afectează şi alte categorii de persoane. Raportul (EN) vizează aplicarea unor norme coerente privind:

depistarea, prevenirea, gestionarea, divulgarea şi eliminarea conflictelor de interese;
integritatea analiştilor şi a studiilor efectuate de aceştia;
sensibilizarea investitorilor cu privire la conflictele de interese la care sunt expuşi analiştii.

Directivele privind abuzul de piaţă şi pieţele instrumentelor financiare (MiFID)

Conform directivelor succesive privind abuzul de piaţă, informaţiile pe baza cărora se elaborează strategiile de investiţii trebuie să fie echitabile şi să menţioneze existenţa unui eventual conflict de interese. Comisia a instituit un dispozitiv de divulgare a conflictelor de interese care ar putea afecta datele referitoare la investiţii.

Imediat ce o întreprindere începe să furnizeze servicii de investiţii, aceasta trebuie să fie agreată de MiFID şi trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite de MiFID. Conform MiFID, întreprinderile trebuie:

să adopte dispoziţii pentru a depista conflictele de interese;
să îşi facă cunoscută politica în materie de conflicte de interese;
să definească şi să aplice măsuri menite să servească intereselor clienţilor lor;
să specifice cazurile în care măsurile adoptate nu sunt suficiente pentru a garanta apărarea intereselor clientului;
să îşi informeze clienţii cu privire la natura şi sursa conflictelor de interese.

Conflicte de interese legate în special de cercetarea pentru investiţii

O recomandare descrisă prin expresia „cercetare pentru investiţii” sau prin alţi termeni similari, sau prezentată ca fiind obiectivă şi independentă, poate fi considerată cercetare pentru investiţii. Destinată în general clientului, o astfel de recomandare nu poate fi asimilată consilierii, deoarece ea trebuie să corespundă nevoilor unui client anume sau să se bazeze pe situaţia specifică a acestuia. Societăţile de investiţii trebuie să opereze o separare efectivă între activităţile destinate clienţilor şi cele care servesc unor interese comerciale. Astfel, o societate care oferă recomandări ce nu reprezintă o cercetare trebuie să specifice că acestea nu îndeplinesc normele adoptate pentru promovarea obiectivităţii.

Pentru a garanta obiectivitatea operaţiunilor lor, societăţile de investiţii trebuie să le interzică persoanelor în cauză să execute anumite tranzacţii, în special în cazul în care acestea cunosc data de difuzare şi conţinutul cercetării înaintea publicului larg.

Societăţile care difuzează date produse de terţi nu se supun acestor măsuri, cu condiţia să nu modifice datele în cauză şi să verifice îndeplinirea cerinţelor MiFID.

Patru chestiuni rămase nerezolvate

Lucrările grupului de reflecţie şi ale OICV-IOSCO au lăsat patru chestiuni nerezolvate. Prima chestiune se referă la posibilitatea de a obliga analiştii să îşi înregistreze calificările profesionale. Problema subiectivităţii analiştilor nu rezultă însă din lipsa lor de competenţe, ci mai degrabă din incapacitatea societăţilor de a gestiona conflictele de interese legate de cercetările acestora.

A doua chestiune priveşte serviciile de cercetare ale întreprinderilor independente şi ale băncilor de investiţii. Chiar dacă instituţiile din prima categorie sunt finanţate de clienţii proprii, iar cele din a doua categorie sunt finanţate în mod indirect, nu există neapărat diferenţe calitative între ele. Pentru a trata în mod echitabil cercetările pe care le întreprind, MiFID autorizează societăţile de investiţii să accepte avantaje, în măsura în care acestea îmbunătăţesc calitatea serviciilor furnizate şi cu condiţia informării clientului. Această autorizare este valabilă pentru serviciile cuplate („bundled services”) sau în natură („softed services”) oferite de brokeri gestionarilor portofoliilor.

A treia chestiune este legată de punerea în aplicare a unui cod de bune practici care să reglementeze relaţiile emitenţilor cu analiştii. Normele stabilite de directiva privind abuzul de piaţă şi MiFID împiedică emitenţii să exercite o influenţă editorială neechitabilă asupra cercetării. Aceste norme le interzic, de asemenea, emitenţilor să le comunice analiştilor informaţii care ar putea influenţa preţurile înainte de divulgarea lor pentru restul pieţei. În opinia Comisiei, instituirea unui cod de bune practici ar face relaţiile dintre emitenţi şi analişti mai profesioniste.

Ultima chestiune se referă la educaţia investitorilor. Comisia consideră că statele membre, organizaţiile profesionale şi societăţile de investiţii sunt cele care trebuie să acţioneze în acest domeniu. În ceea ce o priveşte, Comisia se angajează să informeze şi să educe consumatorii, în principal prin intermediul unei conferinţe care îşi propune să reunească cele mai bune practici în materie de educaţie a consumatorilor şi să găsească modalităţile de îmbunătăţire a cunoştinţelor financiare ale acestora.

See also