Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare

Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de prezentare şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste norme sunt armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru a permite consumatorilor europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi pentru a elimina obstacolele care pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi condiţiile de concurenţă inegale.

ACT

Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Directiva se aplică produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului final sau restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor colectivităţi similare. Ea nu se aplică produselor destinate a fi exportate în afara Uniunii Europene (UE).

Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare nu poate să fie de natură să:

• inducă cumpărătorul în eroare asupra caracteristicilor, proprietăţilor sau efectelor produsului alimentar;
• atribuie unui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament şi de vindecare a unei boli umane (cu excepţia dispoziţiilor comunitare aplicabile apelor minerale naturale şi produselor alimentare destinate unei alimentaţii speciale).

MENŢIUNI OBLIGATORII DE ETICHETARE

Etichetarea produselor alimentare trebuie să conţină anumite menţiuni obligatorii. Aceste menţiuni trebuie să fie uşor de înţeles şi uşor vizibile, lizibile şi să nu poată fi şterse. Anumite menţiuni trebuie să figureze în acelaşi câmp vizual.

Atunci când produsele alimentare sunt preambalate, menţiunile obligatorii figurează pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia.

Menţiunile obligatorii acoperă:

• denumirea de comercializare;
• lista ingredientelor care sunt enumerate în ordinea descrescătoare a ponderii lor şi sunt desemnate prin denumirea lor specifică, în conformitate cu anumite derogări prevăzute în anexele I, II, III şi IIIBis. În cazul ingredientelor care aparţin mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcţiei sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.În anumite situaţii, menţionarea ingredientelor nu este solicitată în cazul: Anumiţi aditivi şi anumite enzime nu sunt considerate ingrediente; este vorba de componenţii care sunt utilizaţi ca auxiliari tehnologici sau care sunt conţinuţi într-un ingredient fără a mai îndeplini nicio funcţie tehnologică în produsul finit;
• cantitatea ingredientelor sau a categoriilor de ingrediente exprimată în procente. Această menţiune se aplică atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente:
• cantitatea netă exprimată în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse. Sunt prevăzute, în acelaşi timp, dispoziţii speciale în cazul produselor alimentare vândute la bucată şi pentru produsele alimentare prezentate într-un lichid de acoperire;
• data de valabilitate minimă. Această dată este compusă din indicarea zilei, lunii şi anului, cu excepţia produselor alimentare a căror valabilitate este mai mică de 3 luni (indicarea zilei şi a lunii este suficientă), produsele alimentare a căror valabilitate este mai mare de 3 luni, dar nu depăşeşte 18 luni (indicarea lunii şi a anului este suficientă) sau a căror valabilitate este mai mare de 18 luni (indicarea anului este suficientă).Data de valabilitate este precedată de menţiunea „A se consuma de preferinţă înainte de …”, atunci când data conţine indicarea zilei sau „A se consuma înainte de sfârşitul …”, în celelalte cazuri.Menţionarea datei de valabilitate nu este cerută în cazul produselor următoare: În cazul produselor alimentare foarte perisabile, data de valabilitate minimă se înlocuieşte cu data limită de consum;
• condiţiile speciale de conservare şi de utilizare;
• denumirea sau firma şi adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul sau a unui vânzător stabilit în interiorul Comunităţii. În ceea ce priveşte untul produs pe teritoriul statelor membre, acestea sunt autorizate să nu ceară decât indicarea fabricantului, a celui care ambalează produsul sau a vânzătorului;
• locul de origine sau de provenienţă, în cazurile în care omiterea acestei menţiuni ar putea induce consumatorul în eroare;
• modul de folosire trebuie indicat, în cazul în care omiterea sa nu ar permite o folosire potrivită a produsului alimentar;
• menţiunea titlului alcoolmetric pe unitatea de volum pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % alcool în volum.

DEROGĂRI ŞI DISPOZIŢII SPECIALE

Dispoziţiile europene aplicabile anumitor produse alimentare determinate pot autoriza caracterul facultativ al menţiunilor cu privire la lista ingredientelor şi la data de valabilitate minimă. Aceste dispoziţii pot să prevadă alte menţiuni obligatorii, cu condiţia ca acestea să nu împiedice informarea cumpărătorului.

Sunt prevăzute dispoziţii speciale în ceea ce priveşte:

• buteliile de sticlă destinate reutilizării şi ambalajele de dimensiuni reduse;
• produsele alimentare preambalate. În cazul în care produsele alimentare preambalate sunt comercializate în etapa anterioară vânzării către consumatorul final sau sunt livrate unor colectivităţi în vederea tratamentului, menţiunile pot să nu figureze decât pe documentele comerciale care se referă la acesta, cu condiţia ca denumirea de comercializare, data de valabilitate minimă şi adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul să poată figura pe ambalajul exterior;
• produsele alimentare prezentate ne-preambalate la vânzare sau produsele alimentare ambalate pe locurile de vânzare la cererea cumpărătorului.

CLAUZA DE PROTECŢIE

Statele membre nu pot interzice comerţul cu produsele alimentare conforme normelor directivei decât prin aplicarea dispoziţiilor de drept intern nearmonizate justificate de motive speciale, precum de protecţie a sănătăţii publice, de reprimare a fraudelor sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.

PROCEDURA COMITETELOR ŞI CONTEXTUL

Punerea în practică a directivei este asigurată de Comisia Europeană, cu ajutorul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.

Directiva 2000/13/CE înlocuieşte directiva 79/112/CEE a Consiliului privind etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare.

ACTE CONEXE

Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 ianuarie 2008 privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare [COM(2008) 40 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Prezenta propunere de regulament vizează să fuzioneze Directivele 2000/13/CE şi 90/496/CEE privind etichetarea nutriţională, în vederea îmbunătăţirii nivelului de informare şi de protecţie a consumatorilor europeni. Propunerea introduce cerinţe noi în materie de etichetare. Menţiunile obligatorii ar trebui să se refere îndeosebi la identitatea produselor alimentare, la compoziţia şi la caracteristicile nutriţionale ale acestora, la originea lor precum şi la condiţiile de siguranţă a utilizării lor (termenul de valabilitate, riscurile şi posibilele efecte asupra sănătăţii). Aceste informaţii furnizate în conformitate cu practicile loiale, trebuie să fie lizibile şi uşor de înţeles de către consumator. Dimensiunea minimală a caracterelor trebuie să fie de cel puţin 3 mm.

Etichetarea nutriţională trebuie să cuprindă menţiuni obligatorii precum valoarea energetică şi prezenţa anumitor substanţe nutritive în compoziţia produsului (lipide, acizi graşi saturaţi, glucide, precum şi o referire specifică la zaharuri şi sare).

De altfel, consumatorii trebuie să primească informaţii adecvate, în special în momentul achiziţionării produselor alimentare prin intermediul internetului sau prin alte mijloace de comunicare la distanţă.

Statele membre pot menţine posibilitatea de a adopta menţiuni obligatorii complementare pentru anumite categorii specifice de produse alimentare, în vederea protejării sănătăţii şi siguranţei publice, şi, în acelaşi timp, a proprietăţii industriale şi comerciale. Menţiunile vizate sunt notificate Comisiei cu titlul de proiect, şi pot primi din partea acesteia avize negative.

Procedură de codecizie (2008/0028/COD)

LIMBILE UTILIZATE ÎN VEDEREA ETICHETĂRII

Interpretative Commission communication concerning the use of languages in the marketing of foodstuffs in the light of the judgment in the Peeters case [COM(93) 532 final – Official Journal C 345 of 23.12.1993] (Comunicare interpretativă privind limbile utilizate în vederea comercializării produselor alimentare ca urmare a dosarului „Peeters” al Curţii de Apel) În cadrul acestei comunicări, Comisia subliniază că etichetarea produselor alimentare destinate să fie vândute în statul membru către consumatorul final trebuie să fie redactată într-o limbă uşor de înţeles; este vorba, în termeni largi, de limba oficială (limbile oficiale) ale statului în care se comercializează produsul alimentar. Cu toate acestea, trebuie să fie acceptaţi anumiţi termeni sau anumite expresii în limbă străină însă uşor de înţeles pentru cumpărător.

See also

• Etichetarea şi ambalarea produselor alimentare

Ultima actualizare: 16.11.2010