Lucrătorii din afara UE: formalități de ședere și de muncă mai simple

Această directivă stabilește un permis unic de ședere și de muncă pentru lucrătorii proveniți din țări din afara Uniunii Europene (UE). De asemenea, sunt definite o serie de drepturi specifice care să asigure egalitatea de tratament pentru lucrătorii din afara UE vizați de directivă.

ACT

Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru.

SINTEZĂ

Această directivă stabilește un permis unic de ședere și de muncă pentru lucrătorii proveniți din țări din afara Uniunii Europene (UE). De asemenea, sunt definite o serie de drepturi specifice care să asigure egalitatea de tratament pentru lucrătorii din afara UE vizați de directivă.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva creează:

• un permis unic combinat de ședere și de muncă pentru lucrătorii din afara UE cu ședere legală într-o țară din UE;
• o procedură unică de solicitare a acestui permis;
• un set de drepturi (inclusiv egalitatea de tratament în comparație cu cetățenii țării respective) pentru lucrătorii din afara UE vizați de directivă.

ASPECTE-CHEIE

Cine este vizat?

Directiva se aplică resortisanților țărilor din afara UE care sunt autorizați să locuiască sau să lucreze în UE, independent de motivul inițial al admiterii acestora. Printre aceștia se numără:

• resortisanții din afara UE care solicită să fie admiși într-o țară a UE pentru ședere și pentru muncă;
• resortisanții din afara UE care sunt deja rezidenți și au acces la piața muncii sau lucrează deja într-o țară a UE.

Directiva nu se aplică anumitor categorii de resortisanți din afara UE - cum ar fi cei care au obținut statutul de rezidenți pe termen lung ai UE (acestora li se aplică alte acte legislative ale UE).

Procedura unică de solicitare

Autoritățile din țările UE trebuie să trateze orice solicitare pentru obținerea acestui permis unic de rezidență și de muncă (nou, modificat sau reînnoit) ca procedură unică de solicitare. Acestea trebuie să decidă dacă solicitarea trebuie depusă de către resortisantul țării din afara UE sau de către angajatorul acestuia (sau de către ambii).

Modelul permisului unic este cel descris în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe.

Dreptul la egalitatea de tratament

Acest permis unic le permite beneficiarilor din țările din afara UE să se bucure de un set de drepturi, inclusiv:

• dreptul de a lucra, a locui și a circula liber pe teritoriul țării UE emitente;
• aceleași condiții ca și cetățenii țării emitente în ceea ce privește condițiile de muncă (precum remunerarea și concedierea, sănătatea și siguranța, timpul de lucru și concediul), educația și formarea, recunoașterea calificărilor, anumite aspecte privind securitatea socială, beneficii fiscale, accesul la bunuri și servicii, inclusiv la locuințe și la servicii de consiliere privind ocuparea forței de muncă.

Directiva stabilește criterii specifice, pe baza cărora țările UE pot restrânge egalitatea de tratament în anumite aspecte (accesul la educație/formare, prestațiile de securitate socială precum prestațiile familiale sau locuințele).

CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Începând din 25.12.2013.

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1-7).

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44-53).

Data ultimei actualizări: 02.01.2015