Acordul de readmisie cu Rusia

Decizia din 19 aprilie 2007 se referă la încheierea unui acord între Comunitatea Europeană şi Rusia. Scopul acordului este de a stabili condiţiile de readmisie între cele două părţi. Acesta completează decizia privind încheierea unui acord pentru facilitarea eliberării vizelor.

ACT

Decizia 2007/341/CE a Consiliului din 19 aprilie 2007 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Federaţia Rusă privind readmisia.

SINTEZĂ

Decizia se referă la încheierea acordului de readmisie * între Comunitatea Europeană şi Rusia. Textul acordului este anexat la decizie. Acordul nu se aplică în cazul Danemarcei.

Obligaţia de readmisie

Rusia readmite, la cererea unui stat membru al Uniunii Europene (UE), orice persoană care nu (mai) îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere, cu condiţia să se stabilească că persoana în cauză este resortisant rus.

Dovada naţionalităţii se poate face prezentând cel puţin unul dintre documentele enumerate în anexa la acord, chiar dacă perioada de valabilitate a acestuia a expirat. În cazul în care nu poate fi prezentat niciunul dintre documentele enumerate în anexă, reprezentanţa diplomatică competentă sau consulatul Rusiei sau al statului membru al UE va chestiona fără întârziere persoana care urmează să fie readmisă pentru a se stabili naţionalitatea acesteia.

De asemenea, Rusia readmite orice resortisant al unei ţări nemembre a UE sau orice apatrid care nu (mai) îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere, cu condiţia să se facă dovada că persoana în cauză:

• deţine o viză valabilă eliberată de Rusia;
• deţine un permis de şedere valabil eliberat de Rusia;
• a intrat în mod ilegal pe teritoriul unei ţări UE direct de pe teritoriul Rusiei.

Obligaţia de readmisie nu se aplică dacă:

• resortisantul unei ţări nemembre a UE sau persoana apatridă se află doar în tranzit pe un aeroport internaţional din Rusia;
• un stat membru al UE a eliberat o viză sau un permis de şedere persoanei în cauză;
• persoana în cauză a fost exceptată de la obligaţia de a deţine o viză pentru teritoriul ţării UE solicitante *.

Dovada îndeplinirii condiţiilor de readmisie se poate face prezentând cel puţin unul dintre documentele enumerate în anexa la acord.

Obligaţia de reciprocitate a ţărilor UE se aplică mutatis mutandis în conformitate cu regulile menţionate anterior.

Pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a acordului, obligaţia de readmisie se aplică numai persoanelor apatride şi resortisanţilor ţărilor nemembre ale UE cu care Rusia a încheiat acorduri bilaterale de readmisie.

Procedura de readmisie

Orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă se face în baza unei cereri de readmisie adresate ţării solicitate *. Prin derogare, nu este nevoie de o astfel de cerere dacă persoana în cauză deţine un paşaport naţional valabil şi, dacă este necesar, de asemenea, o viză valabilă sau un permis de şedere.

Dacă o persoană a fost reţinută în zona de frontieră a ţării solicitante în momentul în care încerca să treacă în mod fraudulos frontiera venind direct de pe teritoriul ţării solicitate, prima poate prezenta o cerere de readmisie în termen de două zile lucrătoare de la reţinerea persoanei în cauză (procedura accelerată).

Orice cerere de readmisie trebuie să conţină următoarele informaţii:

• semnalmentele persoanei în cauză;
• indicarea elementelor de probă privind naţionalitatea şi intrarea sau şederea ilegală;
• dacă este cazul, o declaraţie care indică faptul că persoana care urmează să fie transferată ar putea avea nevoie de asistenţă sau îngrijiri sau de orice alte măsuri de protecţie sau securitate.

Cererea de readmisie trebuie transmisă autorităţii din ţara solicitată în termen de cel mult 180 de zile de la data la care autoritatea competentă din ţara solicitantă a luat cunoştinţă de faptul că persoana în cauză nu (mai) îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere.

Răspunsul la cererea de readmisie trebuie oferit în scris în termen de cel mult 25 de zile, cu posibilitatea de prelungire a termenului, la cerere, până la 60 de zile. În cazul unei cereri de readmisie prezentate în baza procedurii accelerate, răspunsul trebuie oferit în termen de două zile.

La expirarea termenelor menţionate mai sus, se consideră că readmisia fost aprobată.

Respingerea unei cereri de readmisie trebuie să fie motivată.

În cazul unui răspuns pozitiv, persoana în cauză este transferată în termen de 90 de zile. În cazul unui transfer efectuat în baza procedurii accelerate, termenul-limită este de două zile.

După ce ţara solicitată a oferit un răspuns pozitiv la cererea de readmisie referitoare la resortisanţii proprii, misiunea diplomatică sau consultatul competent eliberează fără întârziere un document de călătorie necesar reîntoarcerii persoanei în cauză, valabil 30 de zile.

În cazul readmisiei persoanelor apatride şi a resortisanţilor ţărilor nemembre ale UE, ţara solicitantă eliberează persoanei în cauză un document de călătorie recunoscut de ţara solicitată; Dacă prima este o ţară membră a UE, documentul de călătorie este elaborat în conformitate cu formularul standard stabilit prin Recomandarea Consiliului din 30 noiembrie 1994.

Înainte de a transfera o persoană, autorităţile ruse şi cele ale ţării UE vizate convin asupra datei la care se va efectua transferul, a punctului de trecere a frontierei şi asupra eventualelor escorte necesare. Sunt permise orice mijloace de transport în acest sens. Reîntoarcerea pe calea aerului se poate face în cadrul unor zboruri regulate sau al unor curse charter.

Toate costurile de transport legate de readmisie şi tranzitul până la punctul de trecere a frontierei al ţării solicitate sunt suportate de ţara solicitantă.

Dispoziţii finale

Acordul nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor conferite de dreptul internaţional, în special de Convenţia privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951 şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950.

Părţile trebuie să instituie un comitet mixt de readmisie responsabil îndeosebi cu monitorizarea aplicării acordului, cu adoptarea deciziilor necesare pentru execuţia sa uniformă şi cu elaborarea propunerilor de modificare a acestuia.

Ţările UE şi Rusia urmează să încheie protocoale de punere în aplicare, care să conţină reguli privind autorităţile competente, punctele de trecere a frontierei, limbile de comunicare, modalităţile de readmisie în temeiul procedurii accelerate, condiţiile aferente transferurilor sub escortă şi mijloacele de probă, pe lângă cele enumerate în anexele la acord etc.

Acordul era prevăzut să intre în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni de la data la care părţile îşi notifică reciproc finalizarea procedurilor de ratificare sau de aprobare. Acordul a intrat în vigoare la 1 iunie 2007, în urma finalizării acestor proceduri.

Context

Acest acord este al cincilea acord comunitar privind readmisia încheiat cu ţări terţe. Celelalte acorduri au fost încheiat cu Hong Kong, Macao, Sri Lanka şi Albania.

Această decizie a fost adoptată în acelaşi timp cu decizia privind încheierea unui acord cu Rusia pentru facilitarea eliberării vizelor. Aceste două acorduri se înscriu în cadrul de instituire a celor „patru spaţii comune” între UE şi Rusia, unul dintre acestea fiind spaţiul comun de libertate, securitate şi justiţie. Acordurile urmează Declaraţiei comune din 31 mai 2003 adoptate cu ocazia summitului de la Sankt Petersburg, în care UE şi Rusia au convenit să încheie în timp util negocierile privind un acord de readmisie.

Ultima actualizare: 18.08.2010