Cooperarea dintre țările UE privind recuperarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 2007/845/JAI a Consiliului privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din țările UE în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII?

Decizia stabilește cerințele pentru înființarea de oficii naționale de recuperare a creanțelor (ORC-uri) în țările Uniunii Europene (UE).

ASPECTE-CHEIE

Scopul ORC-urilor este de a facilita urmărirea și identificarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni care ar putea deveni obiectul unei dispoziții de înghețare, sechestru sau confiscare, în cadrul unei cercetări penale sau civile.

Statelor UE li se impune să înființeze sau să desemneze cel puțin un ORC (maximum 2) pe teritoriul propriu. ORC-urile au obligația să schimbe informații între ele, indiferent de statutul acestora (aplicare a legii, judiciare sau administrative).

Un ORC sau o altă autoritate dintr-o țară a UE cu responsabilități similare poate solicita informații unui ORC dintr-o altă țară a UE pentru informare în cadrul unei cercetări penale sau civile. Cererea trebuie să cuprindă detalii cu privire la:

• obiectul și motivul cererii;
• natura procedurii;
• bunurile vizate sau căutate și/sau persoanele fizice sau juridice (persoane sau companii) despre care se presupune că sunt implicate.

Un ORC poate, fără o solicitare în acest sens, să efectueze în mod spontan schimb de informații pe care acesta le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor unui ORC dintr-o altă țară a UE.

CÂND SE APLICĂ DECIZIA?

Decizia se aplică începând cu data de 18 decembrie 2007.

CONTEXT

Pornind de la decizia-cadru, Comisia Europeană a lansat o platformă informală pentru a consolida în continuare cooperarea în cadrul UE și a coordona schimburile de informații și de bune practici.

• Un raport al Comisiei din 2011 a constatat că, deși ORC-urile sunt un instrument eficient în vizarea banilor proveniți din infracțiuni, oficiile s-au confruntat cu probleme comune, în special cu privire la capacitatea proprie de a accesa informații financiare relevante.
• În 2014, s-a adoptat Directiva 2014/42/UE pentru stabilirea normelor minime ale UE, atât cu privire la înghețarea bunurilor având în vedere o posibilă confiscare ulterioară, cât și la confiscarea bunurilor în materie penală. Statele UE au avut obligația de a transpune directiva în legislația națională până la 4 octombrie 2015.
• Pentru informații suplimentare, consultați „Confiscarea și recuperarea bunurilor”pe site-ul Comisiei Europene.

ACT

Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile (JO L 332, 18.12.2007, pp. 103-105)

ACTE CONEXE

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, pp. 39-50). Corecturile aduse Directivei 2014/42/UE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, pp. 45-55). A se vedea versiunea consolidată.

Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (JO L 328, 24.11.2006, pp. 59-78). A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 25.04.2016