Depășirea stigmatizării eșecului în afaceri
SINTEZĂ PRIVIND:
Comunicare [COM(2007) 584 final] – Depășirea stigmatizării eșecului în afaceri – pentru o politică a celei de-a doua șanse – Punerea în aplicare a parteneriatului de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă
CARE ESTE ROLUL ACESTEI COMUNICĂRI?
-
În această comunicare, Comisia Europeană invită țările UE să își îmbunătățească normele și procedurile naționale în materie de eșec în afaceri.
-
Multe întreprinderi deja consacrate există doar pentru că fondatorii lor nu au renunțat după un prim eșec. Eșecul în afaceri poate fi depășit dacă se oferă o a doua șansă întreprinzătorilor.
ASPECTE-CHEIE
Jumătate dintre întreprinderi nu supraviețuiesc primilor cinci ani de activitate. Totuși, dispariția întreprinderilor nu este incompatibilă cu dinamismul economic. Opinia publică asociază adesea eșecul în afaceri cu frauda sau cu incapacitatea personală. Totuși, doar 4-6 % dintre falimente sunt frauduloase. În majoritatea cazurilor, falimentul nu este decât o consecință directă a reînnoirii întreprinderilor.
Falimentul are un cost ridicat: în materie de ocupare a forței de muncă, putere de cumpărare (salarii neplătite) și finanțe (datorii neplătite). Acest cost ar putea fi redus dacă întreprinderilor aflate în dificultate li s-ar oferi o mai mare asistență și, în caz de faliment, dacă li s-ar facilita un nou început. De asemenea, întreprinzătorii care reîncep o afacere învață din greșelile lor și, prin urmare, au mai mult succes. Având în vedere toate aceste motive, ar trebui să li se ofere o a doua șansă celor care au dat faliment.
Imaginea publică, educația și mass-media
-
Europenii se tem de faliment. Trebuie să li se arate că noile tentative fac parte dintr-un proces normal de învățare, cercetare și descoperire, de exemplu, prin intermediul unor campanii de informare sau prin programe educative.
-
Mass-media are, de asemenea, un rol în acest sens, în special în lupta împotriva clișeului conform căruia falimentul este un delict, indiferent de cauza acestuia. În sfârșit, un dialog susținut cu toate părțile implicate ar trebui să îi facă pe europeni mai conștienți de avantajele unui nou început.
Rolul legislației în materie de insolvență
-
Numeroase legislații europene în materie de faliment tratează în același mod falimentele frauduloase și cele oneste. Uneori, acestea impun restricții, interdicții sau chiar îi privează de anumite drepturi pe faliți. Legislația în domeniu ar trebui să facă o mai mare distincție între tratamentul aplicat falimentului fraudulos și cel aplicat falimentului nefraudulos.
-
De asemenea, procedurile judiciare ar trebuie să fie mai puțin oneroase, mai simple și să nu depășească un an. În sfârșit, legislația ar trebui să prevadă o regularizare rapidă a pasivului în funcție de anumite criterii. În fapt, un pasiv împovărător poate descuraja un întreprinzător să reînceapă o afacere.
Sprijinul activ oferit întreprinderilor aflate în dificultate
-
Trebuie să se prevină falimentele prin sprijinirea întreprinzătorilor într-un stadiu cât mai incipient. Comisia recomandă țărilor UE să instituie măsuri de sprijin, cum ar fi asistența din partea experților.
-
Este esențial ca întreprinderilor aflate în dificultate care nu își permit o consultanță costisitoare să li se faciliteze accesul la acest tip de sprijin. De altfel, Comisia a elaborat un instrument de avertizare rapidă: aceasta a creat un instrument de avertizare rapidă online pentru a ajuta întreprinzătorii să își estimeze rapid situația financiară. De asemenea, programul INTERREG IVC și organizațiile europene ale întreprinderilor oferă numeroase posibilități de stabilire de legături și de schimb de bune practici în ceea ce privește sprijinul acordat întreprinderilor.
-
În sfârșit, falimentul poate fi prevenit și dacă se au în vedere alte alternative: Comisia recomandă țărilor UE să acorde prioritate restructurării și salvării întreprinderilor aflate în dificultate.
Sprijinul activ oferit celor care încep o nouă afacere
-
Întreprinzătorii care își încep a doua afacere se confruntă cu dificultăți psihologice, tehnice și financiare. De aceea, ar trebui să li ofere oportunități de formare și asistență. De asemenea, este necesar să se promoveze legăturile între acești întreprinzători și clienții lor, partenerii de afaceri și investitori, care sunt adesea reținuți față de cei care au dat faliment.
-
În plus, întreprinzătorii care reîncep o afacere au nevoie de mijloace financiare. Organismele publice ar trebui să înlăture barierele din calea finanțării publice. La rândul lor, băncile și instituțiile financiare ar trebui să manifeste o mai mică reținere față de întreprinzătorii care reîncep o afacere. De asemenea, numele faliților nefrauduloși nu ar trebui să fie incluse pe listele care restricționează accesul la creditele oferite de sectorul bancar.
CONTEXT
Pentru informații suplimentare, consultați:
ACTUL PRINCIPAL
Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Depășirea stigmatizării eșecului în afaceri – pentru o politică a celei de-a doua șanse – Punerea în aplicare a parteneriatului de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă [COM(2007) 584 final, 5.10.2007]
Data ultimei actualizări: 01.12.2016