Pentru o industrie europeană de apărare mai competitivă

Statele membre sunt cele care decid cu privire la protecţia intereselor lor esenţiale de apărare şi securitate. Totuşi, o strategie la nivel european este indispensabilă pentru supravieţuirea acestui sector. Comisia prezintă aici o serie de recomandări pentru îmbunătăţirea competitivităţii industriei europene de apărare.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 5 decembrie 2007, intitulată „Strategie pentru o industrie europeană de apărare mai puternică şi mai competitivă” [COM(2007) 764 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Politica europeană de securitate şi apărare (PESA) are nevoie de o industrie europeană de apărare puternică. Totuşi, performanţele şi competitivitatea acestui sector sunt limitate de un cadru politic şi juridic inadecvat, care are ca rezultat: o birocraţie administrativă, activităţi suprapuse, restrângerea inovării şi preţuri foarte ridicate. De exemplu, coexistenţa unor reglementări naţionale diferite pentru achiziţiile publice şi procedurile lente de acordare a licenţelor de autorizare a circulaţiei bunurilor şi componentelor de apărare în cadrul Uniunii, lipsa schimbului de informaţii etc., toate acestea reprezintă obstacole în calea competitivităţii sectorului. Pentru a îmbunătăţi situaţia industriei europene de apărare, Comisia prezintă în comunicarea sa mai multe recomandări.

Îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne pentru produsele industriei de apărare

Pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne de apărare, Comisia propune statelor membre adoptarea a doua directive. Prima directivă este menită să faciliteze transferurile comunitare de produse din domeniul apărării (DE) (EN) (FR), prin eliminarea formalităţilor administrative inutile. Aceasta va permite reducerea obstacolelor în calea schimburilor comerciale cu aceste produse în cadrul Uniunii, în special prin simplificarea substanţială a procedurilor naţionale de acordare a licenţelor, precum şi a formalităţilor administrative costisitoare şi lungi, care au efectul de a descuraja unele întreprinderi. A doua directivă vizează să îmbunătăţească deschiderea şi condiţiile concurenţiale pentru achiziţiile publice în domeniul apărării (DE) (EN) (FR). În fapt, statele membre invocă prea adesea articolul 296 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care le autorizează să fie derogate de la normele comunitare dacă intereselor lor esenţiale de securitate sunt ameninţate. Această directivă va permite astfel introducerea unei concurenţe intra-europene efective pe pieţele de apărare ale statelor membre.

Pe lângă iniţiativele legislative menţionate, Comisia are în vedere o serie întreagă de măsuri, printre care:

• utilizarea unui manual de standarde comune în scopul facilitării deschiderii pieţelor;
• examinarea actualului regim de securitate a informaţiilor pentru schimbul de informaţii sensibile între statele membre şi întreprinderile europene, în vederea evaluării utilităţii instituirii unui sistem european;
• lansarea unui studiu privind controlul investiţiilor străine în întreprinderile strategice din domeniul apărării;
• utilizarea instrumentelor juridice aflate la dispoziţia Comisiei pentru a garanta o concurenţă echitabilă pe pieţele de apărare.

Îmbunătăţirea coordonării generale

Comisia doreşte să încurajeze, împreună cu Agenţia Europeană de Apărare (EDA), o mai bună coordonare generală cu statele membre şi între acestea, astfel încât sistemele de armament de care au nevoie forţele armate europene să fie produse la cel mai înalt nivel de performanţă şi într-un mod rentabil. Coordonarea între statele membre poate fi îmbunătăţită în trei domenii: armonizarea cererii de echipamente militare, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi, în fine, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor).

Statele membre au interesul să îşi coordoneze investiţiile şi să îşi armonizeze cererea în vederea creării de sinergii. Aceasta se poate realiza prin ajustarea calendarelor programelor lor de dezvoltare şi achiziţii, precum şi prin colectarea de informaţii cu privire la investiţiile statelor membre.

Apărarea este un sector de înaltă tehnologie. Investiţiile în cercetare sunt însă fragmentate în Europa, ceea ce duce la suprapunerea eforturilor şi la irosirea resurselor şi aşa limitate. Prin urmare, este de dorit să se regrupeze eforturile de cercetare şi să se creeze reţele de resurse la toate nivelurile. În plus, cercetarea în materie de apărare are efecte indirecte asupra multor altor domenii şi generează creştere în sectoarele civile. La rândul, său, sectorul civil contribuie, în mare măsură, la sectorul apărării. De aceea, Comisia recomandă căutarea unor sinergii între programele de cercetare militare şi civile, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. De altfel, Comisia derulează un program specific de cercetare în domeniul securităţii.

În sfârşit, trebuie să se consolideze poziţia IMM-urilor din acest sector. Acestea vor putea beneficia de pe urma celor două directive mai sus menţionate, dar şi a altor iniţiative, printre care al 7-lea program-cadru de cercetare sau Codul de bune practici şi portalul de internet (DE) (EN) (FR) creat de EDA.

Sprijinirea procesului de adaptare şi modernizare în Europa prin politici adiacente

Pe lângă politica industrială, şi alte politici pot stimula sectorul apărării. Astfel, deschiderea pieţelor externe este esenţială pentru competitivitatea industriei europene. Pentru a îmbunătăţi accesul industriei europene pe piaţa SUA, practic inexistent, industria europeană de echipamente de apărare trebuie să poată rivaliza cu concurenţii americani în materie de inovare şi calitate. De asemenea, nu trebuie neglijaţi nici alţi actori proveniţi din economiile emergente, pentru care este necesar să se analizeze provocările concurenţiale şi condiţiile de acces pe pieţele lor.

De asemenea, consolidarea integrării pieţelor din sectorul apărării ar putea duce la schimbări structurale şi restructurări. Este necesar să se anticipeze şi să se abordeze aceste eventuale schimbări structurale, de exemplu, printr-un dialog social activ. În special, fondurile structurale şi Fondul social european permit gestionarea financiară a acestor schimbări.

În sfârşit, trebuie să se îmbunătăţească guvernanţa europeană de piaţă în domeniul apărării. Pentru a exploata la maximum măsurile de consolidare a competitivităţii descrise în comunicare, este necesar un dialog structurat cu toate părţile interesate, în special cu organele competente ale statelor membre şi cu EDA. De asemenea, Uniunea ar trebuie să instituie, la nivel european, un grup de reflecţie (Think-Tank) asupra provocărilor şi aspectelor esenţiale ale sectorului apărării.

Ultima actualizare: 14.03.2008