Ordinul european de protecție – sprijinirea victimelor criminalității la nivelul UE

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2011/99/UE — Ordinul european de protecție

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

ASPECTE-CHEIE

Pentru a emite un ordin european de protecție, trebuie să existe o măsură națională de protecție în vigoare în respectiva țară UE care impune persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele interdicții sau restricții:

Emiterea unui ordin

Există mai multe condiții, inclusiv următoarele:

Ordinul poate fi solicitat în țara UE unde persoana protejată își are reședința (țara executantă) sau în țara în care se va emite ordinul (țara emitentă).

Nerecunoașterea unui ordin

Țara executantă poate să refuze recunoașterea unui ordin din mai multe motive, inclusiv pe motiv că:

Dacă țara executantă refuză recunoașterea unui ordin, aceasta:

Aplicarea unui ordin

Țara executantă este responsabilă de adoptarea și aplicarea măsurilor pentru îndeplinirea unui ordin. Dacă ordinul este încălcat, aceasta are următoarele competențe:

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva a intrat în vigoare la 10 ianuarie 2012. Țările UE au avut obligația de a o încorpora în legislația națională până la 11 ianuarie 2015.

CONTEXT

A se vedea pagina „Victime” pe site-ul „Justiție” al Comisiei Europene.

ACT

Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție (JO L 338, 21.12.2011, pp. 2-18)

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (JO L 181, 29.6.2013, pp. 4-12)

Data ultimei actualizări: 25.01.2016