Directiva prevede norme comune minime pentru stabilirea infracțiunilor de trafic de persoane și pentru pedepsirea autorilor acestora. De asemenea, documentul prevede măsuri pentru o mai bună prevenție a acestui fenomen și pentru consolidarea protecției victimelor.
Definiții
Sancțiuni: Directiva stabilește pedeapsa maximă pentru aceste infracțiuni la cel puțin cinci ani de închisoare și la cel puțin 10 ani atunci când se constată circumstanțe agravante, de exemplu dacă infracțiunea a fost săvârșită împotriva unor victime care erau deosebit de vulnerabile (cum ar fi copiii) sau dacă a fost săvârșită în cadrul unei organizații criminale.
Urmăririle penale: Țările UE își pot urmări penal cetățenii proprii pentru infracțiuni comise într-o altă țară a UE și pot face uz de instrumente de anchetă precum interceptarea (de exemplu, a conversațiilor telefonice sau a e-mailurilor).
Sprijinul pentru victime: victimele beneficiază de asistență înaintea, pe parcursul și după încheierea procedurilor penale, pentru a-și putea exercita drepturile care le sunt conferite prin statutul victimelor în procedurile penale. Asistența poate consta în primirea în adăposturi, asigurarea asistenței medicale și psihologice și furnizarea de servicii de informare și de interpretariat.
Copiii și adolescenții (sub 18 ani) beneficiază de măsuri suplimentare, cum ar fi asistența fizică și psihosocială, accesul la educație și, dacă este cazul, posibilitatea desemnării unui tutore sau a unui reprezentant. Aceștia ar trebui interogați fără întârziere, în incinte adaptate în acest scop și de către specialiști formați ca atare. Victimele au dreptul la protecție din partea poliției și la asistență juridică pentru a putea solicita despăgubiri.
Prevenirea: Țările UE trebuie să ia măsuri pentru:
A fost desemnat un coordonator al UE pentru combaterea traficului de persoane pentru a garanta o abordare coerentă și coordonată a procesului de combatere a acestui fenomen.
Pentru a ajuta autoritățile naționale să combată abuzul dreptului la liberă circulație, Comisia a publicat un manual privind căsătoriile de conveniență între cetățeni ai UE și resortisanți ai unor țări din afara UE. Unele căsătorii forțate, de exemplu, pot implica aspecte ale traficului de ființe umane.
Se aplică de la 15 aprilie 2011. Aceasta a trebuit transpusă în legislația țărilor UE până la 6 aprilie 2013.
Traficul de persoane este interzis în mod expres în Carta drepturilor fundamentale a UE (articolul 5), iar UE a creat un cadru legislativ și politic cuprinzător de combatere a acestui fenomen, în special prin intermediul acestei directive (2011/36/UE) și prin Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane.
Pentru informații suplimentare, consultați:
Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, pp. 1-11)
Data ultimei actualizări: 25.07.2018