Strategia în domeniul biodiversității pentru 2020

Uniunea Europeană (UE) a adoptat o strategie pentru a proteja și îmbunătăți situația biodiversității în Europa în următorul deceniu. Această strategie definește șase obiective care acoperă principalii factori determinanți pentru pierderea biodiversității și care vor permite diminuarea presiunilor majore exercitate asupra naturii.

SINTEZĂ

Această strategie vizează stoparea pierderii biodiversității și a degradării ecosistemelor în Uniunea Europeană (UE) în perspectiva anului 2020, definind șase obiective prioritare. Strategia în domeniul biodiversității face parte integrantă din Strategia Europa 2020, mai exact din inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”.

Obiectivul 1: conservarea și refacerea naturii

UE trebuie să vegheze la o mai bună punere în aplicare a directivelor „Păsări” și „Habitate”. Cele două directive reprezintă coloana vertebrală a politicii UE în domeniul biodiversității. Până în prezent, acestea au condus la o serie de succese majore, cum ar fi crearea Natura 2000, cea mai mare rețea mondială de zone protejate care acoperă peste 750 000 km2. Totuși, progresele sunt încă insuficiente pentru a se asigura o stare de conservare favorabilă a tuturor habitatelor și speciilor de importanță europeană. Pentru realizarea primului obiectiv al strategiei, țările UE trebuie să pună mai bine în aplicare legislația existentă. În special, acestea trebuie să asigure gestionarea și restaurarea siturilor Natura 2000 alocând resursele necesare. Astfel de acțiuni vor contribui la stoparea pierderii biodiversității și vor permite refacerea acesteia până în 2020.

Obiectivul 2: menținerea și ameliorarea ecosistemelor și a serviciilor aferente

În UE s-au degradat numeroase ecosisteme și servicii aferente acestora, în special din cauza fragmentării terenurilor. Obiectivul 2 vizează menținerea și ameliorarea serviciilor ecosistemice, precum și refacerea ecosistemelor degradate (în proporție de cel puțin 15 % până în 2020) prin integrarea infrastructurii ecologice în amenajarea teritoriului.

În 6 mai 2013, Comisia Europeană a emis o comunicare privind infrastructura ecologică, în care sunt descrise în special elementele-cheie ale strategiei viitoare a UE în acest domeniu, inclusiv:

Până în 2015, Comisia va propune și o inițiativă menită să prevină eventualele pierderi nete în ceea ce privește ecosistemele și serviciile aferente.

Obiectivul 3: asigurarea caracterului durabil al agriculturii și silviculturii

Instrumentele prevăzute în cadrul PAC trebuie să contribuie la extinderea zonelor cultivate, a terenurilor arabile și a culturilor permanente acoperite de măsurile de biodiversitate până în 2020.

Până în 2020, se vor institui planuri de gestionare forestieră sau instrumente echivalente pentru toate pădurile aparținând domeniului public și pentru exploatațiile forestiere care depășesc o anumită mărime. Acestea vor trebui să asigure o gestionare durabilă a pădurilor pentru a beneficia de finanțare în cadrul politicii de dezvoltare rurală a UE.

Măsurile adoptate pentru a asigura o gestionare durabilă în aceste două sectoare vor trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea obiectivelor 1 și 2 ale strategiei.

Obiectivul 4: asigurarea utilizării durabile a resurselor piscicole

Măsurile adoptate în cadrul reformei politicii comune în domeniul pescuitului trebuie să permită obținerea unei producții maxime durabile (MSY - Maximum Sustainable Yield) până în 2015. În acest scop, este esențial să se realizeze o distribuire a populației în funcție de vârstă și mărime, care să indice o stare bună de sănătate a stocurilor. Prin gestionarea pescuitului într-un mod care să nu aibă efecte negative semnificative asupra altor stocuri, specii și ecosisteme, va fi posibilă obținerea unei stări ecologice bune până în 2020, în conformitate cu cerințele Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin.

Obiectivul 5: combaterea speciilor alogene invazive

Cu excepția legislației referitoare la utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local, nu există o politică globală la nivelul UE pentru combaterea speciilor alogene invazive. Cu toate acestea, astfel de specii reprezintă o adevărată amenințare la adresa biodiversității europene. Prin urmare, este necesar ca acestea să fie identificate, izolate sau eradicate și se impune controlul introducerii lor pentru a se evita apariția unor noi specii. În acest sens, Comisia va acoperi lacunele politicilor în ceea ce privește combaterea speciilor alogene invazive printr-un instrument legislativ specific.

Obiectivul 6: abordarea crizei globale a biodiversității

UE trebuie să își intensifice contribuția la lupta împotriva pierderii biodiversității la nivel mondial, îndeplinindu-și angajamentele asumate cu ocazia celei de-a zecea conferințe a părților (COP10) la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, care a avut loc la Nagoya în 2010. La această conferință, UE s-a angajat:

Context

Strategia răspunde celor două angajamente majore asumate de liderii UE în martie 2010, și anume stoparea pierderii biodiversității în UE până în 2020 și protejarea, valorificarea și refacerea biodiversității și a serviciilor ecosistemice în UE până în 2050.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 [COM(2011) 244 final din 3 mai 2011]

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Infrastructurile ecologice – Valorificarea capitalului natural al Europei [COM(2013) 249 final din 6 mai 2013]

Data ultimei actualizări: 21.09.2015