Instituirea unei metodologii legislative la nivelul UE pentru proiectarea ecologică* a produselor cu impact energetic este eficientă și consecventă, prevenind suprapunerile sau diferențele între inițiativele voluntare sau de reglementare din plan național.
Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
Instituirea unei metodologii legislative la nivelul UE pentru proiectarea ecologică* a produselor cu impact energetic este eficientă și consecventă, prevenind suprapunerile sau diferențele între inițiativele voluntare sau de reglementare din plan național.
Directiva instituie un cadru de cerințe minime privind proiectarea ecologică, pe care trebuie să le întrunească bunurile care consumă energie înainte de a putea fi utilizate sau comercializate în UE. Aceasta nu se aplică pentru mijloacele de transport destinate persoanelor și bunurilor.
Directiva 2012/27/UE a modificat actul legislativ din 2009 pentru a promova în continuare eficiența energetică*. Aceasta prevede următoarele sarcini pentru autoritățile naționale:
A se vedea, de asemenea:
*Proiectare ecologică: integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui produs, în scopul îmbunătățirii performanței de mediu pe durata întregului ciclu de viață.
*Profil ecologic: o descriere a intrărilor și ieșirilor (precum materiale, emisii și deșeuri) asociate cu un produs pe durata ciclului său de viață, care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului. Aceste intrări și ieșiri sunt exprimate în cantități fizice care pot fi măsurate.
*Eficiență energetică: utilizarea mai redusă a energiei pentru a furniza același serviciu. Ca exemple de produse putem aminti frigiderele și mașinile de spălat eficiente din punct de vedere energetic.
*Economie de energie: reducerea sau renunțarea la un serviciu pentru a economisi energie. Exemplu: stingerea unei lumini.
*Cogenerare: producția simultană de electricitate și căldură, ambele fiind utilizate.
*Rețea de termoficare: o rețea de termoficare ce permite valorificarea energiei și livrarea acesteia în punctul de utilizare, fapt ce permite energiei, care adesea se pierde în generarea de electricitate sau în procesele industriale, să fie valorificată și livrată într-un punct de utilizare.
*Răcire centralizată: producția și distribuția centralizate privind energia de răcire. Apa rece pompată în întreaga rețea de răcire centralizată este utilizată pentru răcirea aerului care circulă în sistemele de ventilare. Apa este reintrodusă apoi în unitatea de producție, pentru a fi răcită din nou.
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislația statelor membre |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
Directiva 2009/125/CE |
20.11.2009 |
20.11.2010 |
Act(e) de modificare |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislația statelor membre |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
Directiva 2012/27/UE |
4.12.2012 |
5.6.2014 |
Data ultimei actualizări: 25.08.2015