Principiul tratamentului egal al persoanelor

Uniunea Europeană (UE) dispune de unul dintre cele mai avansate cadre juridice în materie de combatere a discriminării. Totuşi, acest cadru trebuie completat pentru a extinde domeniul de aplicare al principiului tratamentului egal al persoanelor.

ACT

Propunerea de Directivă a Consiliului din 2 iulie 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

SINTEZĂ

Această propunere de directivă vizează protecţia persoanelor împotriva discriminării pe motiv de handicap, vârstă, orientare sexuală, religie sau convingeri.

Punerea în aplicare a principiului tratamentului egal este menită să completeze cadrul juridic al Uniunii Europene (UE), reprezentat de directivele privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi în afara pieţei muncii şi egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

Domeniu de aplicare

Principiul tratamentului egal corespunde interzicerii discriminării directe * şi indirecte *. Acesta se aplică tuturor persoanelor din sectorul privat sau public şi din cadrul organismelor publice. Domeniul său de aplicare include protecţia socială (inclusiv securitatea socială şi serviciile de sănătate), beneficiile sociale, educaţia, precum şi accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea acestora, cum ar fi accesul la locuinţe sau transporturile.

Trebuie să se prevadă în mod anticipat măsuri şi amenajări specifice pentru a permite persoanelor cu handicap accesul efectiv şi nediscriminatoriu la domeniul de aplicare al directivei. Totuşi, aceste măsuri nu trebuie să reprezinte o sarcină disproporţionată. Aceasta poate fi compensată prin măsuri adoptate în cadrul politicilor naţionale privind tratamentul egal.

Aplicarea principiului tratamentului egal, astfel cum este acesta prevăzut de propunerea de directivă, nu trebuie să aducă atingere legislaţiilor naţionale care asigură caracterul laic şi organizarea sistemelor educaţionale ale statelor membre. Acest principiu nu se aplică în cazul tratamentului diferenţiat bazat pe religie sau convingeri care vizează accesul la instituţiile de învăţământ fondate pe religie sau convingeri. În plus, domeniul de aplicare al propunerii de directivă nu se aplică în cazul diferenţelor de tratament bazate pe naţionalitatea şi statutul juridic al străinilor de pe teritoriul statelor membre.

Statele membre pot introduce sau menţine dispoziţii cu un grad mai înalt de protecţie decât cerinţele minime prevăzute de directivă, precum şi măsuri de discriminare pozitivă menite să compenseze dezavantajele legate de religie sau convingeri, vârstă, handicap sau orientare sexuală.

Căi de atac

Orice persoană care a fost lezată de o atingere adusă principiului tratamentului egal sau care are un interes legitim să asigure respectarea acestuia ar trebui să aibă acces la căi de atac judiciare şi administrative.

Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a-şi adapta sistemele judiciare, în special prin împărţirea sarcinii probei între reclamant şi pârât, precum şi prin introducerea unor măsuri care să permită protecţia împotriva unor eventuale represalii asupra persoanelor care depun o plângere referitoare la discriminare.

De asemenea, acestea trebuie să instituie organisme independente, a căror activitate să vizeze:

• acordarea de asistenţă victimelor pentru acţiunile lor în justiţie;
• publicarea unor studii şi rapoarte privind discriminarea.

Context

Propunerea de directivă îşi are originea în priorităţile Agendei sociale reînnoite şi ale Strategiei-cadru privind nediscriminarea şi egalitatea de şanse pentru toţi.

Aceasta este în concordanţă cu principiile Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap.

Ultima actualizare: 17.07.2011