Articolul 101 alineatul (1) din TFUE interzice acordurile care pot aduce atingere comerțului dintre țările UE și care împiedică, restrâng sau denaturează concurența. Cu toate acestea, acordurile care produc avantaje suficiente pentru a compensa efectele anticoncurențiale sunt exceptate de la această interdicție prin articolul 101 alineatul (3) din TFUE.

Regulamentul acordă o exceptare pe categorii de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE acordurilor verticale * care întrunesc anumite cerințe. De exemplu, acordurile respective pot ajuta un producător să intre pe o piață nouă sau să evite situația în care un singur distribuitor „parazitează” eforturile promoționale ale unui alt distribuitor sau pot permite unui furnizor să amortizeze o investiție făcută pentru un anumit client.

Trebuie îndeplinite anumite cerințe înainte ca un anumit acord vertical să fie exceptat de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE:

Există 5 restricții care duc la excluderea întregului acord de la derogarea oferită de regulament, chiar dacă furnizorul și cumpărătorul au cote de piață sub 30 %. Acestea sunt considerate restricții grave ale concurenței din cauza posibilelor efecte negative asupra consumatorilor. În majoritatea cazurilor, acestea vor fi interzise și se consideră improbabil ca acordurile verticale care le conțin să poată îndeplini condițiile articolului 101 alineatul (3) din TFUE:

furnizorilor nu li se permite să fixeze prețul (minim) la care distribuitorii își pot revinde produsele (impunerea prețului de revânzare);

este interzisă împărțirea pieței în funcție de teritoriu sau de clienți. Distribuitorii trebuie să își păstreze libertatea de a decide unde și cui vor vinde. Regulamentul conține excepții de la această regulă, care permit, de exemplu, companiilor să exploateze un sistem de distribuție exclusivă sau un sistem de distribuție selectivă;

deși anumitor distribuitori li se interzice să vândă unor distribuitori neautorizați, nu li se pot impune restricții în ceea ce privește utilizatorii finali cărora le pot vinde;

anumiți distribuitori trebuie să își păstreze libertatea de a vinde sau a cumpăra bunurile contractuale către sau de la alți anumiți distribuitori din cadrul rețelei;

un acord încheiat între un producător de piese de schimb și un cumpărător care încorporează aceste piese în propriile sale produse nu poate împiedica sau restricționa vânzarea de către producător a acestor piese de schimb către utilizatorii finali, reparatori sau furnizori de servicii independenți.

Un acord vertical intră sub incidența acestui regulament în cazul în care nici furnizorul, nici cumpărătorul bunurilor sau al serviciilor nu are o cotă de piață mai mare de 30 %. Pentru furnizor, cota de piață pe piața de desfacere relevantă, adică piața pe care vinde bunurile sau serviciile, este decisivă pentru aplicarea exceptării pe categorii. Pentru cumpărător, cota de piață pe piața de cumpărare relevantă, adică piața pe care cumpără bunurile sau serviciile, este decisivă pentru aplicarea regulamentului.

Regulamentul se aplică tuturor restricțiilor verticale diferite de cele menționate mai sus. Acesta impune însă condiții specifice în ceea ce privește 3 restricții verticale:

Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiții, aceste restricții verticale sunt excluse de la exceptarea în baza regulamentului. Cu toate acestea, regulamentul continuă să se aplice celorlalte dispoziții ale acordului vertical în cazul în care acestea pot funcționa independent de restricțiile verticale care nu sunt exceptate.

Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO L 102, 23.4.2010, pp. 1-7)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VII – Norme comune privind concurența, impozitarea și armonizarea legislativă – Capitolul 1 – Regulile de concurență – Secțiunea 1 – Reguli aplicabile întreprinderilor – articolul 101 (ex-articolul 81 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 88-89)