Egalitatea de şanse pentru persoanele cu handicap: un plan de acţiune european (2004-2010)

Profitând de entuziasmul suscitat în 2003 de „Anul european al persoanelor cu handicap”, Comisia doreşte să exploateze rezultatele acestuia prin instituirea unui plan de acţiune multianual. Obiectivul acestui plan de acţiune este integrarea, până în 2010, a problemelor legate de handicap în politicile comunitare relevante şi punerea în aplicare a unor acţiuni concrete în domenii-cheie, pentru a îmbunătăţi integrarea economică şi socială a persoanelor cu handicap.

ACT

Comunicarea Comisiei din 30 octombrie 2003 intitulată „Egalitatea de şanse pentru persoanele cu handicap: un plan de acţiune european” [COM(2003) 650 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Planul de acţiune propus acoperă perioada 2004-2010 şi vizează definirea unei abordări durabile şi operaţionale a problemelor legate de handicap din Europa lărgită. Planul are trei obiective:

încheierea punerii în aplicare a directivei privind egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă;
o mai bună integrare a problemelor legate de handicap în politicile comunitare relevante;
promovarea accesibilităţii pentru toţi.

CONTEXT POLITIC

Abordarea comunitară globală: obiective şi mijloace

Acţiunea comunitară se axează în principal pe recunoaşterea şi protejarea drepturilor persoanelor cu handicap.

În plus, Carta drepturilor fundamentale protejează de manieră specifică drepturile persoanelor cu handicap, iar includerea sa în Tratatul de la Lisabona reprezintă un progres esenţial.

Conform Comunicării Comisiei din mai 2000 „Către o Europă fără bariere pentru persoanele cu handicap”, obstacolele ambientale, tehnice şi juridice, care stau în calea participării efective a persoanelor cu handicap la o economie şi o societate bazate pe cunoaştere, trebuie să fie eliminate.

Fapte şi tendinţe

Definiţiile şi criteriile aplicate pentru a stabili un handicap sunt în prezent prevăzute de legislaţiile naţionale şi diferă de la un stat membru la altul.

Conform rezultatelor sondajelor realizate în 2001 la nivelul UE, 14,5 % din populaţia de vârstă activă (16-64 de ani) din cele 15 state membre (cu excepţia Suediei) declara că suferă de o formă de handicap. În cazul celor zece noi state membre, acest procent se ridica la 25 %.

Aceste rezultate indică, de asemenea, că există o legătură între îmbătrânire şi handicap. Din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a îmbunătăţirii calităţii îngrijirilor medicale, numărul de persoane cu handicap din UE este în continuă creştere.

Se observă, de asemenea, că numai 42 % dintre persoanele cu handicap au un loc de muncă (faţă de aproape 65 % dintre persoanele fără handicap) şi 52 % dintre persoanele cu handicap sunt inactive (faţă de 28 % dintre cele fără handicap).

În concluzie, aceste cifre scot în evidenţă faptul că persoanele cu handicap, chiar dacă întâmpină dificultăţi în a-şi găsi un loc de muncă, constituie un potenţial neexploatat de creştere economică.

Principalele realizări la nivel comunitar

Consiliul a adoptat, în noiembrie 2000, Directiva 2000/78/CE, care interzice orice discriminare, directă sau indirectă, pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă. Cât despre handicap, directiva recunoaşte că, dacă nu se asigură anumite „amenajări rezonabile” la locul de muncă, acest lucru poate reprezenta o discriminare.

Programul de acţiune comunitară de combatere a discriminării (2001-2006) îşi propune să sprijine statele membre în demersul lor de combatere a discriminării, în special a celei bazate pe handicap.

Comisia susţine eforturile aprobate pe plan internaţional, pentru a garanta persoanelor cu handicap exercitarea deplină şi egală a drepturilor lor fundamentale. Astfel, Comisia susţine Convenţia Naţiunilor Unite vizând protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Pentru a facilita mobilitatea persoanelor cu handicap, Comisia s-a angajat deja să reducă numărul ajutoarelor de invaliditate, care nu sunt exportabile de la un stat membru la altul (modificare prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind sistemele de securitate socială).

Prima fază a planului de acţiune (2004-2005)

Prima fază a acestui plan de acţiune trebuie să se deruleze într-un interval de doi ani (2004-2005) şi să se concentreze pe crearea condiţiilor necesare pentru promovarea încadrării în câmpul muncii a persoanelor cu handicap, asigurându-le în acelaşi timp o autonomie adecvată în acest domeniu.

Domeniile de intervenţie prioritare sunt grupate în patru capitole:

Accesul la locurile de muncă şi menţinerea în viaţa activă

Directiva 2000/78/CE le impune unor state membre să modifice de manieră considerabilă regulile existente. Directiva are implicaţii profunde pentru angajatori – publici şi privaţi – şi pentru practicile acestora în materie de încadrare în muncă în ceea ce priveşte persoanele cu handicap. Sensibilizarea actorilor implicaţi este esenţială pentru a asigura aplicarea eficientă a acestei directive.

Programele principale ale Fondului social european şi iniţiativa comunitară EQUAL finanţează un spectru larg de măsuri care vizează integrarea persoanelor cu handicap pe piaţa muncii şi experimentează abordări inovatoare privind aspecte specifice ale integrării pe piaţa muncii.

Eforturile Comisiei au fost, de asemenea, încununate de succes în cadrul politicii din domeniul concurenţei, deoarece în noiembrie 2002 a fost adoptat un regulament privind ajutoarele de stat pentru ocuparea forţei de muncă, care autorizează statele membre să finanţeze până la 60 % din costul salarial anual şi contribuţii la asigurările sociale ale întreprinderilor care angajează un lucrător cu handicap. Se poate acorda, de asemenea, un ajutor pentru a compensa orice scădere a productivităţii sau pentru a permite o adaptare a clădirilor.

În materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă, Directiva 89/654/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă prevede că „la organizarea locurilor de muncă, trebuie să se ţină cont de lucrătorii cu handicap, dacă este necesar”.

Educaţia şi formarea profesională de-a lungul vieţii

Utilizarea tehnologiilor moderne ale informaţiei şi comunicării (TIC) care permit învăţarea online sau „eLearning” poate fi un mod de a suprima obstacolele din calea educaţiei, a formării profesionale şi învăţării de-a lungul vieţii, pe care le întâmpină persoanele cu handicap. De aceea, propunerea de program eLearning a Comisiei menţionează în mod expres nevoile persoanelor cu handicap, la fel ca şi planul de acţiune privind învăţarea limbilor străine şi diversitatea lingvistică şi cel în materie de competenţe şi mobilitate.

În domeniile educaţiei, formării profesionale şi tineretului, Comisia trebuie să întreprindă mai multe acţiuni:

să acorde un grad înalt de prioritate promovării schimbului de bune practici şi identificării factorilor de succes în materie de integrare a persoanelor cu handicap, în contextul punerii în aplicare a programului de lucru privind obiectivele sistemelor de educaţie şi de formare profesională;
să acorde o atenţie specială, în cadrul elaborării şi aplicării viitorului program de acţiune eLearning (2004-2006), nevoilor specifice ale persoanelor cu handicap;
să includă informaţii destinate persoanelor cu handicap în sistemul de informaţii PLOTEUS;
să acorde o atenţie specială proiectelor care implică persoanele cu handicap din programele Socrates, Leonardo şi Tineret;
să controleze accesibilitatea site-urilor web şi a produselor mediatice de educare şi formare de-a lungul vieţii.

În domeniul cercetării, Comisia va difuza şi va exploata rezultatele studiilor efectuate în cadrul celui de-al şaselea program-cadru pentru cercetare (al şaselea PRCD).

Exploatarea potenţialului noilor tehnologii

Acţiunile privind accesibilitatea, întreprinse în cadrul planului de acţiune eEurope 2002, au dat rezultate bune şi trebuie supuse unei monitorizări. Pe de altă parte, în urma iniţiativei W3C/WAI, statele membre au adoptat instrucţiunile pentru accesibilitatea site-urilor web publice. Consiliul a adoptat, de asemenea, o rezoluţie privind accesibilitatea site-urilor web în decembrie 2002.

Planul de acţiune eEurope 2005 îşi propune să garanteze participarea şi accesul egal al persoanelor cu handicap şi al altor grupuri defavorizate la noutăţile importante din domeniul serviciilor publice online, al administraţiei online (e-guvernare), al învăţării electronice (e-learning) şi al serviciilor medicale la distanţă (e-sănătate), precum şi să creeze un mediu dinamic şi accesibil pentru afacerile electronice (e-business).

Accesibilitatea construcţiilor publice

Pentru a garanta persoanelor cu handicap un acces îmbunătăţit şi efectiv la locul de muncă, trebuie concepute şi construite mai multe clădiri care respectă principiul designului universal (sau „designul pentru toţi”).

Existenţa unor infrastructuri culturale şi de petrecere a timpului liber accesibile este, de asemenea, indispensabilă pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu handicap. Consiliul a recunoscut acest lucru în rezoluţia sa din 6 mai 2003 privind accesul persoanelor cu handicap la infrastructurile şi activităţile culturale. Consiliul a făcut acelaşi lucru în rezoluţia sa din 21 mai 2002 privind viitorul turismului european invitând Comisia, statele membre şi ceilalţi actori să îşi intensifice eforturile pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap la turism.

Mai mult, în cartea sa albă intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor în perspectiva 2010: momentul deciziei”, Comisia încurajează utilizarea pe scară mai largă a mijloacelor de transport în comun accesibile.

Comisia trebuie să întreprindă acţiuni suplimentare în următoarele domenii:

promovarea normelor europene privind construcţiile în toate domeniile, inclusiv în planificarea, designul, construirea şi utilizarea clădirilor;
promovarea unei mai bune educaţii privind accesibilitatea în şcoli şi în rândul profesioniştilor;
promovarea integrării conceptului de accesibilitate în politicile privind contractele încheiate pe bani publici şi a luării în calcul a acestei dimensiuni la atribuirea fondurilor structurale;
încurajarea elaborării unor studii privind accesibilitatea la siturile şi infrastructurile turistice şi la transportul urban.

A doua fază a planului de acţiune (2006-2007)

A doua fază a acestui plan de acţiune se întinde pe doi ani (2006-2007) şi pune accentul pe integrarea activă şi pe autonomie (dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsurile concepute pentru a le asigura independenţa, integrarea socială şi profesională şi participarea la viaţa comunităţii). În cadrul acestei faze sunt propuse patru priorităţi:

încurajarea activităţii profesionale;
promovarea accesului la o asistenţă şi la servicii medicale de calitate;
promovarea accesibilităţii pentru toţi la bunuri şi servicii;
creşterea capacităţii de colectare şi de analiză a Uniunii.

A treia fază a planului de acţiune (2008-2009)

A treia fază a planului de acţiune se referă la anii 2008 şi 2009. Accesibilitatea în sens larg reprezintă principalul obiectiv al acestei faze. În această perspectivă, Comisia, după ce a analizat evoluţiile recente şi a consultat toate părţile interesate, a definit două mari priorităţi:

eforturile pentru o participare care să favorizeze includerea persoanelor cu handicap prin accesibilitate: eliminarea obstacolelor din calea educaţiei şi a accesului pe piaţa muncii, dezvoltarea accesibilităţii la bunuri, servicii şi infrastructuri, consolidarea capacităţii de analiză a Comisiei pentru promovarea accesibilităţii;
eforturile pentru ca persoanele cu handicap să se bucure pe deplin de drepturile fundamentale: favorizarea punerii în aplicare a Convenţiei Naţiunilor Unite, completarea cadrului legislativ comunitar pentru protecţia împotriva discriminării.

CONTROL ŞI STRUCTURĂ DE MONITORIZARE

Îmbunătăţirea capacităţii de execuţie

Grupul interservicii al Comisiei care se ocupă de chestiunile privind persoanele cu handicap este responsabil cu progresul prevăzut de planul de acţiune şi controlul punerii în aplicare al strategiei integrate de către diversele servicii ale Comisiei. Acesta trebuie, de asemenea, să raporteze progresele realizate în cadrul grupului de comisari responsabili cu egalitatea de şanse.

Grupul european la înalt nivel responsabil cu chestiunile privind persoanele cu handicap (grup de experţi prezidat de Comisie şi reunind specialişti din statele membre) este, la rândul său, însărcinat să dezvolte sinergiile între politicile naţionale.

Uniunea va coopera mai strâns cu organizaţii ca Naţiunile Unite, Consiliul Europei, Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, organizaţiile europene de standardizare cum ar fi Centrul European de Standardizare (CEN), Agenţia Europeană pentru Dezvoltarea Educaţiei destinate Persoanelor cu Nevoi Speciale şi Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă, astfel încât să dezvolte relaţii profitabile pentru toţi şi să beneficieze de expertiza acestor organizaţii şi de lucrările grupurilor lor de reflecţie.

Consolidarea guvernanţei

Comisia îşi propune o cooperare mai strânsă cu reprezentanţii asociaţiilor persoanelor cu handicap, în special cu Forumul european al persoanelor cu handicap. Comisia propune, de asemenea, ca grupul la înalt nivel să intensifice schimburile de opinii cu societatea civilă. Ea invită totodată partenerii sociali să contribuie din plin la promovarea egalităţii persoanelor cu handicap.

Comisia încurajează cooperarea interinstituţională între instituţiile şi organele Uniunii, în special cu Comisia „Ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale” a Parlamentului, precum şi cu intergrupul „Persoane cu handicap”.

Raportul Comisiei privind situaţia persoanelor cu handicap

Raportul Comisiei privind situaţia persoanelor cu handicap trebuie să acorde o atenţie specială eforturilor întreprinse în cadrul politicilor comunitare pentru promovarea egalităţii de şanse a persoanelor cu handicap. Raportul trebuie să conţină contribuţii-cheie ale statelor membre în care acestea să îşi prezinte realizările, în special în ceea ce priveşte încorporarea chestiunilor legate de handicap în toate politicile naţionale relevante. Comisia trebuie să întocmească rapoarte publice o dată la doi ani, respectând o structură definită împreună cu statele membre şi cu reprezentanţii persoanelor cu handicap.

Ultima actualizare: 03.02.2011