Sănătatea și securitatea la locul de muncă în cazul lucrătorilor temporari

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să îmbunătățească sănătatea și securitatea la locul de muncă în cazul lucrătorilor temporari

CARE ESTE OBIECTIVUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva are obiectivul de a asigura că statele membre ale Uniunii Europene (UE) adoptă legi pentru a îmbunătăți protecția sănătății și a securității în cazul lucrătorilor cu contracte pe perioadă temporară* sau determinată*, pentru a o alinia cu protecția de care beneficiază alți lucrători.

ASPECTE-CHEIE

Directiva 89/391/CEE a Consiliului privind securitatea și sănătatea lucrătorilor se aplică în egală măsură lucrătorilor temporari*. Prezenta directivă o completează pe aceasta cu următoarele:

Informare și formare

Supravegherea medicală specială

În cazul în care activitățile sunt deosebit de periculoase pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor temporari, sau necesită o supraveghere medicală specială, țările UE au posibilitatea de a interzice utilizarea acestora. Dacă se utilizează lucrători temporari pentru astfel de activități, angajatorul trebuie să asigure o supraveghere medicală specială, care ar putea continua și după terminarea perioadei de angajare, dacă este necesar.

Servicii de sănătate și securitate

Serviciile de sănătate și securitate dintr-o organizație trebuie să fie informate în legătură cu orice numire a lucrătorilor temporari.

Agenții și agențiile de muncă

Răspunderea țărilor UE

Țările UE trebuie să raporteze Comisiei Europene la fiecare cinci ani cu privire la aplicarea directivei, incluzând punctele de vedere ale lucrătorilor și ale angajatorilor.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică începând cu 15 iulie 1991. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 31 decembrie 1992.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

* TERMENI-CHEIE

Contract temporar: un contract de muncă între un agent de muncă temporară (cum ar fi o agenție) și un lucrător pentru realizarea unei sarcini într-o organizație sub supravegherea acestuia.

Contract pe perioadă (sau pe durată) determinată: un contract de muncă încheiat direct între un angajator și un lucrător pentru o durată specifică sau pentru realizarea unei sarcini specifice.

Lucrător temporar: un termen utilizat pentru claritate în această sinteză pentru a face referire la o persoană care lucrează pe baza oricăruia dintre cele două raporturi de muncă temporară definite mai sus.

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară (JO L 206, 29.7.1991, pp. 19-21)

Modificările succesive aduse Directivei 91/383/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, pp. 1-8)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 01.12.2016