Politica de securitate și apărare comună a UE

Politica de securitate și apărare comună (PSAC) este politica de securitate și apărare pentru UE. Aceasta face parte integrantă din politica externă a UE, denumită politica externă și de securitate comună (PESC).

SINTEZĂ

Politica de securitate și apărare comună (PSAC) este politica de securitate și apărare pentru UE. Aceasta face parte integrantă din politica externă a UE, denumită politica externă și de securitate comună (PESC).

CARE ESTE ROLUL PSAC?

Aceasta creează un cadru al aspectelor militare și de apărare ale politicii UE. Creată în 2009, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, PSAC înlocuiește și extinde fosta politică europeană de securitate și apărare (PESA). Politica are ca obiectiv instituirea unei capacități de apărare europene comune.

ASPECTE-CHEIE

• Pentru punerea în aplicare a PSAC, țările UE pun la dispoziția UE capacități civile și militare.
• PSAC include definirea treptată a unei politici de apărare comune a UE; aceasta va conduce la o apărare comună atunci când Consiliul European hotărăște acest lucru în unanimitate; politica UE nu va aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și de apărare a anumitor țări ale UE și va respecta obligațiile anumitor țări în cadrul NATO. În temeiul Tratatului de la Lisabona, s-a formulat o clauză de apărare reciprocă, aceasta fiind o componentă-cheie a PSAC.
• Țările UE vor lua măsuri pentru a-și îmbunătăți capacitățile militare. Agenția Europeană de Apărare (AEA) este organismul care are ca obiectiv facilitarea măsurilor respective. Aceasta raportează Consiliului UE cu privire la activitatea sa, care se concentrează pe:
  • stabilirea unor obiective comune pentru țările UE în ceea ce privește capacitatea militară;
  • introducerea și gestionarea de programe în vederea atingerii obiectivelor stabilite;
  • armonizarea necesităților operaționale ale țărilor UE prin conceptul de „punere în comun și partajare” a capacităților militare;
  • gestionarea activităților de cercetare în materie de tehnologie a apărării (22 de domenii prioritare, inclusiv hardware electronic, sisteme împotriva minelor terestre și protecție fizică);
  • consolidarea bazei industriale și tehnologice a sectorului de apărare; și
  • sporirea eficienței cheltuielilor militare.
• Cooperarea structurată permanentă (PSC) în domeniul apărării (adăugată și în Tratatul de la Lisabona - articolele 42 și 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană) se referă la o formă mai profundă de cooperare între țările UE. În acest cadru, țările UE se angajează să intensifice dezvoltarea capacităților proprii de apărare și să furnizeze unități de luptă pentru misiunile preconizate. AEA evaluează contribuțiile, iar Consiliul autorizează cooperarea.
• UE poate utiliza mijloace civile și militare din afara UE pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale. Tipurile de misiuni care pot fi întreprinse în temeiul PSAC sunt:
  • misiuni umanitare și de salvare;
  • prevenirea conflictelor;
  • misiuni ale forțelor de luptă pentru gestionarea crizelor;
  • operațiuni de dezarmare comune;
  • misiuni de consiliere și de asistență în probleme militare; și
  • misiuni de stabilizare după încetarea conflictelor.
• Consiliul UE definește obiectivele misiunilor și condițiile de punere în aplicare a acestora. Acesta poate delega punerea în aplicare a unei misiuni țărilor UE care doresc și sunt capabile să desfășoare misiunea respectivă. Țările UE responsabile de realizarea unor misiuni acționează împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și trebuie să informeze periodic Consiliul despre stadiul misiunii.

CONTEXT

Ideea unei politici de apărare comune pentru Europa datează din 1948, de la semnarea Tratatului de la Bruxelles (între Regatul Unit (1), Franța și țările Benelux), care conținea o clauză de apărare comună ce a deschis calea către Uniunea Europei Occidentale (UEO). De atunci, politica europeană de securitate a urmat mai multe traiectorii diferite, dezvoltându-se simultan în cadrul UEO, al NATO și al UE.

Pentru informații suplimentare, consultați: Securitate și apărare - PSAC

Data ultimei actualizări: 16.09.2015

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).