Schema de plată unică pe suprafaţă

După reforma din 2003, politica agricolă comună (PAC) trebuie să se adapteze la noile provocări ale agriculturii europene, cum sunt schimbările climatice, gestionarea apei sau protecţia biodiversităţii. Obiectivul regulamentului este de a simplifica şi de a moderniza PAC. În acest sens, regulamentul elimină treptat ajutoarele cuplate (ajutoare legate de producţie) şi le integrează în schema de plată unică (SPU). Astfel, adaptările prevăzute le permit agricultorilor europeni să ţină mai bine seama de evoluţiile pieţei pentru a-şi orienta producţia şi pentru a contribui la dezvoltarea rurală.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006 şi (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Odată cu reforma politicii agricole comune (PAC), care a avut loc în iunie 2003, ajutoarele legate de producţie au fost eliminate treptat, fiind integrate în schema de plată unică (SPU), şi anume în sistemul de plăţi directe de care beneficiază agricultorii europeni. Acest regulament continuă reforma începută în 2003.

Plăţile directe sunt ajutoare acordate în mod direct agricultorilor în cadrul uneia dintre schemele de sprijin enumerate în anexa I la regulament. Unele dintre aceste ajutoare sunt încă direct legate de producţie; totuşi, majoritatea ajutoarelor directe sunt decuplate şi acordate în cadrul unei scheme de ajutor pentru venit, denumite „schema de plată unică” (SPU). În cadrul SPU, ajutoarele acordate agricultorilor nu sunt legate de producţie.

Obiectivul regulamentului este de a integra treptat ajutoarele cuplate cu producţia în schema de plată unică.

PLĂŢI DIRECTE

Ecocondiţionalitatea

Ajutoarele directe sunt supuse principiului „ecocondiţionalităţii”, conform căruia agricultorii trebuie să respecte o serie de cerinţe pentru a putea beneficia de aceste plăţi. Cerinţele se referă la următoarele trei domenii:

Dacă agricultorul nu respectă cerinţele, acesta este sancţionat prin reducerea sau anularea plăţilor directe.

Modularea

Modularea este un sistem de reducere obligatorie şi progresivă a plăţilor directe. Astfel, plăţile directe care depăşesc 5 000 € sunt reduse în fiecare an cu un anumit procent, până la 10 % în 2012.

Sumele aferente sunt transferate Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru a consolida programele de dezvoltare rurală, în special pentru măsurile care vizează schimbările climatice, energiile regenerabile, gestionarea apei şi biodiversitatea. Sistemul de modulare nu se aplică regiunilor ultraperiferice, insulelor din Marea Egee şi nici statelor membre care fac obiectul mecanismului de introducere treptată.

Consultanţa agricolă

Agricultorii pot participa la sistemul de consultanţă agricolă instituit de statele membre pentru a le oferi agricultorilor consultanţă cu privire la respectarea cerinţelor normative în materie de gestionare şi bune condiţii agricole şi de mediu.

Sistemul Integrat de Administrare şi Control (IACS)

Fiecare stat membru trebuie să instituie un sistem integrat de administrare şi control pentru a îmbunătăţi eficienţa şi controlul sprijinului acordat agricultorilor de către UE. Prin intermediul acestui sistem electronic, statele membre pot trata cererile de ajutor şi se pot asigura, prin controale administrative şi la faţa locului, că plăţile sunt corect efectuate, pentru a preveni şi gestiona, dacă este cazul, neregulile şi pentru a recupera sumele necuvenite.

Plăţile

Plăţile se acordă integral beneficiarilor, în una sau două tranşe anuale, între 1 decembrie şi 30 iunie din anul calendaristic următor. Comisia poate autoriza acordarea unor avansuri. Agricultorii care au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de plăţi, nu vor primi aceste plăţi.

SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ

Schema de plată unică atribuie ajutoare agricultorilor, indiferent de producţia acestora. Obiectivul principal al acestui sistem de sprijin este de a asigura o mai mare stabilitate a veniturilor agricultorilor. Aceştia din urmă vor primi de acum înainte acelaşi cuantum al ajutorului, indiferent de producţie, ceea ce le va permite să răspundă cererii pieţei. Schema de plată unică are, de asemenea, ca obiectiv îmbunătăţirea competitivităţii şi a durabilităţii agriculturii.

Plafoane naţionale

Plafoanele bugetare aferente fiecărui stat membru în cadrul schemei de plată unică sunt publicate anual într-un regulament al Comisiei.

Rezervă naţională

Statele membre constituie o rezervă naţională pentru a aloca drepturi de plată noilor agricultori şi celor care se află într-o situaţie specială, precum şi pentru a stabili drepturile de plată pentru agricultorii din zonele care fac obiectul unor programe de restructurare şi/sau de dezvoltare.

Drepturile de plată

Pentru a beneficia de schema de plată unică, agricultorii trebuie să dispună, în prealabil, de drepturi de plată, pe care trebuie să le declare odată cu hectarele eligibile. În anumite condiţii, drepturile de plată pot fi transferate de la un agricultor la altul.

Punere în aplicare de tip istoric

În cadrul „modelului istoric”, drepturile sunt calculate pe baza cuantumului plăţilor directe de care a beneficiat fiecare agricultor în decursul unei perioade de referinţă (în general, anii 2000, 2001 şi 2002; sunt posibile şi alte opţiuni de calcul în situaţii specifice sau atunci când este vorba de integrări ulterioare). Astfel, fiecare drept de plată se calculează prin împărţirea sumei de referinţă la numărul de hectare care a dat dreptul la ajutoarele primite.

Punere în aplicare regională

Statele membre au posibilitatea de a aloca plăţi la nivel regional. În acest caz, plafoanele regionale sunt stabilite şi repartizate între agricultorii din regiune. Valoarea drepturilor lor se calculează prin împărţirea pachetului financiar la numărul de hectare declarate în primul an de aplicare a sistemului. Toate drepturile de plată din aceeaşi regiune au aceeaşi valoare unitară.

Punere în aplicare parţială

Statele membre au avut posibilitatea de a recurge la o punere în aplicare parţială a schemei de plată unică. În acest caz, statele membre menţin o parte a ajutorului cuplat şi îl acordă agricultorilor sub formă de plăţi suplimentare şi în funcţie de producţia acestora. Această posibilitate va dispărea după 2012, cu excepţia ovinelor/caprinelor şi a vacilor care alăptează, două producţii care se pot dovedi esenţiale pentru a evita abandonarea terenurilor în anumite regiuni.

CONTEXT

Acest regulament se înscrie în cadrul „bilanţului de sănătate” al politicii agricole comune după reforma din 2003. De atunci, PAC s-a orientat ferm pe calea simplificării, prin acordarea majorităţii plăţilor directe destinate agricultorilor în cadrul schemei de plată unică. Pe baza experienţei dobândite de la introducerea SPU, Comisia extinde simplificarea PAC în domeniul ecocondiţionalităţii şi al ajutoarelor cuplate existente.

Referinţe

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 73/2009

1.2.2009

-

JO L 30 din 31.1.2009

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1250/2009

22.12.2009

-

JO L 338 din 19.12.2009

Ultima actualizare: 06.05.2011