15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32002D1786

L 271/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA 1786/2002/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 septembrie 2002

de adoptare a unui program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2003-2008)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 15 mai 2002,

întrucât:

(1)

Comunitatea este angajată în promovarea și îmbunătățirea sănătății, prevenirea bolilor și combaterea potențialelor pericole pentru sănătate în vederea reducerii morbidității evitabile, a mortalității premature și a handicapurilor care provoacă invaliditate. Pentru a contribui la bunăstarea cetățenilor europeni, Comunitatea trebuie să abordeze în mod coordonat și coerent preocupările acestora privind riscurile pentru sănătate și așteptările lor privind un nivel înalt de protecție a sănătății, ceea ce înseamnă că toate activitățile Comunității legate de sănătate trebuie să aibă un grad înalt de vizibilitate și transparență și să permită consultarea și participarea echilibrată a tuturor factorilor interesați în vederea promovării unor cunoștințe și a unor fluxuri de comunicare de mai bună calitate, făcând astfel posibilă o mai mare implicare a indivizilor în deciziile care privesc sănătatea lor. În acest cadru, este necesar să se aibă în vedere dreptul cetățenilor Comunității de a primi informații simple, clare și corecte din punct de vedere științific asupra măsurilor de protecție a sănătății umane și de prevenire a bolilor în vederea îmbunătățirii calității vieții.

(2)

Sănătatea constituie o prioritate și trebuie să se asigure un nivel înalt de protecție a sănătății la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare. În conformitate cu articolul 152 din tratat, Comunitatea trebuie să joace un rol activ în acest sector prin adoptarea unor măsuri care nu pot fi adoptate la nivel de state membre, în conformitate cu principiul subsidiarității.

(3)

În contextul cadrului de sănătate publică prezentat în comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 1993 privind cadrul de acțiune în domeniul sănătății publice, au fost adoptate opt programe de acțiune, și anume:

—	Decizia nr. 645/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 martie 1996 privind adoptarea unui program de acțiune comunitară în domeniul promovării sănătății, informării, educării și formării pentru sănătate în cadrul acțiunilor în domeniul sănătății publice (1996-2000) (5);

—	Decizia nr. 646/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 martie 1996 de adoptare a unui plan de acțiune pentru combaterea cancerului în cadrul acțiunilor din domeniul sănătății publice (1996-2000) (6);

—	Decizia nr. 647/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 martie 1996 de adoptare a programului de măsuri al Comunității în legătură cu prevenirea SIDA și a altor boli transmisibile în cadrul de acțiune din domeniul sănătății publice (1996-2000) (7);

—	Decizia nr. 102/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind adoptarea unui program de acțiune comunitară pentru prevenirea dependenței de droguri în contextul activității în domeniul sănătății publice (1996-2000) (8);

—	Decizia nr. 1400/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 de adoptare a unui program comunitar de acțiune privind monitorizarea stării de sănătate în domeniul sănătății publice (1997-2001) (9);

—	Decizia nr. 372/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 februarie 1999 de adoptare a unui program de acțiune comunitară privind prevenirea vătămărilor în cadrul acțiunilor din domeniul sănătății publice (1999-2003) (10);

—	Decizia nr. 1295/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 1999 de adoptare a unui program de acțiune comunitară cu privire la bolile rare în cadrul acțiunilor din domeniul sănătății publice (1999-2003) (11) și

—	Decizia 1296/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 1999 de adoptare a unui program de acțiune comunitară privind bolile determinate de poluare în contextul cadrului de acțiune din domeniul sănătății publice (1999 - 2001) (12).

De asemenea, a fost adoptată Decizia 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (13). În temeiul deciziei menționate anterior, Comisia adoptă la 22 decembrie 1999 Decizia 2000/57/CE privind sistemul de alertă precoce și de reacție pentru prevenirea și controlul bolilor transmisibile (14).

(4)

Printre alte activități din contextul cadrului de sănătate publică s-a numărat și Recomandarea 98/463/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind compatibilitatea donatorilor de plasmă și sânge și controlul sângelui donat în Comunitatea Europeană (15) și Recomandarea 1999/519/CE din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz până la 300 GHz) (16).

(5)

Cadrul de sănătate publică a fost revizuit în comunicarea Comisiei din 15 aprilie 1998 privind dezvoltarea politicii de sănătate publică în Comunitatea Europeană, care a arătat că este nevoie de o nouă strategie și de un nou program în domeniul sănătății având în vedere noile dispoziții din tratat, noile provocări și experiența acumulată până în prezent.

(6)

Consiliul, în concluziile sale din 26 noiembrie 1998 privind viitorul cadru de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (17) și în rezoluția sa din 8 iunie 1999 (18), Comitetul Economic și Social, în avizul său din 9 septembrie 1998 (19), Comitetul Regiunilor, în avizul său din 19 noiembrie 1998 (20), și Parlamentul European, în rezoluția A4-0082/99 din 12 martie 1999 (21), au salutat comunicarea Comisiei din 15 aprilie 1998 și au susținut opinia conform căreia trebuie stabilite acțiuni la nivel comunitar în cadrul unui program global care să se desfășoare pe parcursul unei perioade de cel puțin cinci ani și care să cuprindă trei obiective generale, și anume îmbunătățirea informațiilor în vederea dezvoltării sănătății publice, reacția rapidă la amenințările pentru sănătate și abordarea factorilor determinanți pentru sănătate prin promovarea sănătății și prevenirea bolilor, susținute prin măsuri intersectoriale și prin folosirea tuturor instrumentelor adecvate prevăzute de tratat.

(7)

În rezoluția sa din 29 iunie 2000 privind urmările conferinței de la Evora asupra factorilor determinanți pentru sănătate, Consiliul a considerat că diferențele din ce în ce mai mari la nivelul stării de sănătate și al rezultatelor din sănătate dintre statele membre și din interiorul statelor membre necesită eforturi reînnoite și coordonate la nivel național și comunitar; a salutat angajamentul Comisiei de a prezenta o propunere de nou program de sănătate publică conținând o linie de acțiune specifică al cărei scop este abordarea factorilor determinanți pentru sănătate prin intermediul promovării sănătății și prevenirii bolilor, susținut de politici intersectoriale, și a convenit că este necesar să se creeze o bază de cunoștințe adecvate în acest sens și, în acest scop, trebuie să se instituie un sistem eficient de monitorizare a sănătății; a subliniat importanța noii strategii comunitare în domeniul sănătății publice, care se bazează pe acțiunile întreprinse în programele existente destinate abordării anumitor factori determinanți specifici, în special în ceea ce privește tutunul, nutriția și alcoolul și că este important nu doar să se asigure continuitatea acțiunilor deja întreprinse, ci și să se lucreze în continuare pe aceste teme într-un mod perfect coerent și sistematic.

(8)

Consiliul își reafirmă concluziile privind combaterea consumului de tutun din 18 noiembrie 1999, în care sublinia necesitatea elaborării unei strategii generale și invita Comisia, inter alia, să întărească cooperarea dintre sănătate și alte sectoare în scopul asigurării unui nivel înalt de protecție a sănătății în aceste sectoare.

(9)	La 18 noiembrie 1999, Consiliul adoptă în unanimitate o Rezoluție privind promovarea sănătății mintale.

(10)

În conformitate cu Raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind sănătatea mondială din anul 2000, principalele cinci cauze de morbiditate (pe durata de viață calculată în urma invalidității) sunt: 1. afecțiunile neuropsihiatrice, 2. bolile cardiovasculare, 3. tumorile maligne, 4. leziunile traumatice accidentale și 5. bolile respiratorii. Bolile infecțioase precum HIV/SIDA și rezistența antimicrobiană devin la rândul lor o nouă amenințare pentru sănătatea populației europene. Unul dintre obiectivele importante ale programului trebuie să fie o mai bună identificare a principalelor cauze de morbiditate din Comunitate și, în special, a principalilor factori determinanți pentru sănătate.

(11)	Programul trebuie să contribuie la schimbul de informații privind standardele de calitate identificate în domeniul sănătății publice.

(12)

Este esențial să se colecteze, proceseze și analizeze date la nivel comunitar în scopul monitorizării eficiente a sănătății publice la nivel comunitar și pentru a se obține informații obiective, fiabile, compatibile și comparabile care să poată face obiectul unor schimburi de informații și să le permită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească informarea publicului și să formuleze strategii, politici și acțiuni adecvate pentru a atinge un nivel înalt de protecție a sănătății umane. Pentru a completa programul, trebuie luate în considerare și datele din sectorul privat. Toate statisticile relevante trebuie analizate și defalcate pe sexe.

(13)

Comunitatea și statele membre dispun de anumite mijloace și mecanisme în ceea ce privește informațiile și monitorizarea în domeniul sănătății publice. Este, prin urmare, necesar să se asigure un nivel înalt de coordonare a acțiunilor și inițiativelor întreprinse de Comunitate și de statele membre privind punerea în aplicare a programului, promovarea cooperării între statele membre și sporirea eficienței rețelelor existente și viitoare din domeniul sănătății publice.

(14)

Este esențială asigurarea de către Comisie a eficienței și coeziunii măsurilor și acțiunilor din programele atât de la nivel micro, cât și de la nivel macro, precum și promovarea cooperării între statele membre. Orice măsuri structurale instituite în acest scop sub auspiciile Comisiei trebuie să colecteze, să monitorizeze și să evalueze date și să elaboreze metode de supraveghere și o bază de pe care să se poată răspunde în mod rapid și coordonat la amenințările pentru sănătate. Aceste măsuri structurale vor consta dintr-o resursă centrală consolidată și vor implica puternic instituțiile relevante desemnate de statele membre.

(15)

Este necesar, în special, să se asigure, pe baza unor experiențe specializate în domeniu, o coordonare durabilă adecvată în ceea ce privește informațiile în domeniul sănătății, a activităților legate de următoarele aspecte: definirea nevoilor de informații, elaborarea de indicatori, colectarea de date și informații, probleme de comparabilitate, schimbul de date și informații cu și între statele membre, continuarea creării unor baze de date, analize și diseminarea mai largă a informațiilor. O astfel de coordonare trebuie asigurată și în domeniul reacției rapide la amenințările pentru sănătate, al activităților legate de supravegherea epidemiologică, al elaborării de metode de supraveghere, al schimbului de informații privind orientările și acțiunile, mecanismele și procedurile de prevenire și control.

(16)

Este esențial ca, prin intermediul unor măsuri structurale adecvate, Comisia să asigure eficiența și coeziunea măsurilor și acțiunilor conținute în program și să promoveze cooperarea între statele membre. Funcționarea armonioasă și eficientă a acestor măsuri structurale impune instituirea unei cooperări susținute cu autoritățile din domeniul sănătății din statele membre, respectându-se în același timp responsabilitățile care le revin statelor membre.

(17)	Comisia trebuie să prezinte, după caz, alte propuneri privind tipurile de măsuri structurale necesare pentru punerea în aplicare a strategiei de sănătate publică, în special în ceea ce privește monitorizarea sănătății și reacția rapidă la amenințările pentru sănătate.

(18)

Scopul general al programului de sănătate publică este acela de a contribui la atingerea unui nivel înalt de sănătate fizică și mintală și la bunăstare și la o mai mare egalitate în probleme de sănătate în întreaga Comunitate prin direcționarea acțiunilor spre îmbunătățirea sănătății publice, prevenirea bolilor și afecțiunilor umane și evitarea surselor de pericole pentru sănătate în vederea combaterii morbidității și mortalității premature, având în vedere diferențele de vârstă și sex. Pentru atingerea acestui obiectiv, acțiunile trebuie orientate în funcție de nevoia de prelungire a speranței de viață fără handicapuri sau boală, de promovarea calității vieții și de minimizare a consecințelor economice și sociale ale unei sănătăți vătămate, reducându-se astfel inegalitățile legate de sănătate, avându-se în același timp în vedere abordarea regională a problemelor de sănătate. Trebuie să se acorde prioritate acțiunilor de promovare a sănătății care vizează principalele cauze de morbiditate. Programul trebuie să susțină elaborarea unei strategii intersectoriale integrate în domeniul sănătății care să asigure contribuția politicilor și acțiunilor comunitare la protecția și promovarea sănătății.

(19)	Pentru a îndeplini aceste obiective, programul trebuie să ia în considerare importanța educației și formării, precum și a constituirii de rețele.

(20)

În tratat se prevede asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor comunitare. Trebuie să se stabilească o legătură puternică între toate politicile comunitare cu impact asupra sănătății și strategia comunitară de sănătate publică. O sarcină prioritară din cadrul programului în domeniul sănătății publice va consta din elaborarea de criterii și metodologii de evaluare a propunerilor de acțiune și a modalităților de punere în aplicare a acestora. La elaborarea măsurilor din cadrul programului, precum și a strategiilor și acțiunilor comune împreună cu alte programe și acțiuni comunitare relevante, trebuie să se asigure încorporarea problemei sănătății în aceste alte politici și acțiuni comunitare și susținerea lor prin politici intersectoriale.

(21)

Realizarea obiectivului global al programului și îndeplinirea obiectivelor generale ale acestuia necesită o cooperare efectivă a statelor membre, angajamentul lor deplin pentru punerea în aplicare a acțiunilor comunitare și implicarea instituțiilor, asociațiilor și organismelor din domeniul sănătății, precum și implicarea pe scară largă a publicului. Pentru asigurarea durabilității și utilizării eficiente a investițiilor și a capacităților existente în Comunitate, rețelele comunitare și naționale existente trebuie folosite pentru a aduna la un loc experiența statelor membre privind metodele eficiente de punere în aplicare a intervențiilor pentru promovare și prevenire din domeniul sănătății și privind criteriile de calitate. Este necesar să se asigure un dialog cu toți partenerii cheie implicați în îmbunătățirea sănătății publice, iar experiența acestora trebuie încorporată într-o bază comunitară de cunoștințe care să fie transparentă și eficientă. Este necesar să se instituie o cooperare cu organismele și organizațiile neguvernamentale active în domeniul sănătății prin intermediul unor mecanisme adecvate, cum sunt forumurile privind sănătatea.

(22)

În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității stabilite la articolul 5 din tratat, Comunitatea intervine în domeniile care nu țin de competența sa exclusivă, cum este cazul sănătății publice, numai dacă și în măsura în care, dată fiind amploarea sau efectele acțiunii preconizate, obiectivele sale pot fi mai bine realizate la nivel comunitar. Statele membre nu pot realiza suficient obiectivele programului date fiind complexitatea lor, caracterul transnațional al acestuia și lipsa unui control total al statelor membre asupra factorilor care afectează sănătatea; prin urmare, programul trebuie să susțină și să completeze acțiunile și măsurile statelor membre. Programul poate conferi o valoare adăugată considerabilă promovării sănătății și sistemelor de sănătate din Comunitate prin susținerea unor structuri și programe care întăresc capacitățile indivizilor, instituțiilor, asociațiilor, organizațiilor și organismelor din domeniul sănătății, facilitând schimburile de experiență și de bune practici și oferind o bază pentru analiza comună a factorilor care afectează sănătatea publică. De asemenea, programul poate conferi valoare adăugată în eventualitatea unor amenințări de natură transfrontalieră pentru sănătatea publică, cum ar fi bolile infecțioase, poluarea mediului sau contaminarea alimentelor, în măsura în care inițiază strategii și acțiuni comune. Programul îi va permite Comunității să contribuie la îndeplinirea obligațiilor sale prevăzute de tratat în domeniul sănătății publice, respectând în același timp integral responsabilitățile statelor membre privind organizarea și furnizarea de servicii de sănătate și de asistență medicală. Prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(23)

Măsurile din cadrul programului susțin strategia comunitară în domeniul sănătății și vor genera valoare adăugată la nivel comunitar răspunzând nevoii care decurge din condițiile și structurile instituite prin acțiuni comunitare în alte domenii prin abordarea unor noi evoluții, amenințări și probleme în privința cărora Comunitatea se află într-o poziție din care poate acționa mai bine pentru a-și proteja populația, prin unificarea activităților întreprinse într-o relativă izolare, al căror impact limitat se produce numai la nivel național, și prin asigurarea complementarității acestora în vederea obținerii unor rezultate pozitive pentru populația Comunității, precum și prin contribuția adusă la întărirea solidarității și coeziunii în Comunitate. Este important ca noua strategie în domeniul sănătății și programul de acțiune în domeniul sănătății publice să ofere posibilitatea continuării dezvoltării acelei dimensiuni a politicii comunitare în domeniul sănătății care este legată de cetățeni.

(24)

Programul trebuie să prevadă posibilitatea întreprinderii unor acțiuni comune cu programele și acțiunile comunitare similare pentru a asigura posibilitatea abordării eficiente prin intermediul unor acțiuni a problemelor mai largi de sănătate și a riscurilor în cooperare cu alte politici și activități comunitare. Utilizarea activă a altor politici comunitare, cum sunt fondurile structurale și politica socială, poate influența în mod pozitiv factorii determinanți pentru sănătate.

(25)

Pentru punerea eficientă în aplicare a măsurilor și a acțiunilor și pentru obținerea impactului dorit al programului, trebuie asigurată comparabilitatea datelor colectate. Compatibilitatea și interfuncționalitatea sistemelor și rețelelor de schimb de informații și date pentru dezvoltarea sănătății publice ar aduce o contribuție importantă, iar eforturile în vederea îndeplinirii acestor obiective trebuie continuate. Este esențial ca schimbul de informații să se realizeze pe baza unor date comparabile și compatibile.

(26)

În general, măsurile și acțiunile din cadrul programului trebuie să ia în considerare evoluția noilor tehnologii și a aplicațiilor IT și, în special, se impune o strânsă coordonare cu proiectele elaborate și puse în aplicare în domeniul sănătății publice în cadrul programului integrat de acțiune pentru o Europă electronică (e-Europe) și cu alte programe relevante, evitându-se suprapunerile și acordându-se o atenție specială asigurării unui acces egal la informațiile privind sănătatea.

(27)

Consiliul European de la Feira din iunie 2000 a aprobat „Planul de acțiune e-Europe 2002 pentru o societate a informației pentru toți” care, prin capitolul Health Online (Sănătatea în rețea), invită statele membre să dezvolte o infrastructură constând din sisteme ușor de utilizat, validate și interfuncționale, destinate educației în domeniul sănătății, prevenirii bolilor și asistenței medicale. Exploatarea noilor tehnologii ale informației este esențială pentru ca accesul cetățenilor la informațiile privind sănătatea să se facă cât mai ușor posibil.

(28)	La punerea în aplicare a programului, trebuie să se utilizeze integral rezultatele relevante generate de programele comunitare de cercetare care susțin cercetarea în domeniile acoperite de program.

(29)	Trebuie luată în considerare experiența acumulată din diversele carte în vigoare în domeniul sănătății publice.

(30)	Punerea în aplicare a programului comunitar trebuie să se realizeze cu respectarea tuturor dispozițiilor juridice aplicabile în domeniul protecției datelor personale și trebuie instituite mecanisme care să asigure confidențialitatea și securitatea datelor respective.

(31)	Programul trebuie să dureze șase ani pentru a se aloca suficient timp pentru punerea în aplicare a măsurilor destinate îndeplinirii acestor obiective.

(32)	Este esențial ca punerea în aplicare a programului să fie asigurată de Comisie în strânsă cooperare cu statele membre. Pentru obținerea de informații și de opinii științifice pentru punerea în aplicare a programului, este de dorit o cooperare cu oameni de știință și experți de nivel internațional.

(33)

Este necesar să se asigure coerența și complementaritatea acțiunilor care trebuie puse în aplicare în cadrul programului cu cele preconizate sau puse în aplicare în cadrul altor politici sau acțiuni, în special având în vedere necesitatea de a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Comunității.

(34)	Este necesar să se asigure cooperarea strânsă și consultarea îndeaproape cu organismele comunitare care răspund de evaluarea riscurilor, de control și cercetare în domeniile siguranței alimentelor și hranei pentru animale, protecției mediului și securității produselor.

(35)

Prezenta decizie stabilește, pentru întreaga durată a programului, un cadru financiar care constituie cea mai importantă referință, în sensul punctului 33 din Acordul interinstituțional din 6 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare (22), pentru autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale. Cadrul financiar trebuie să corespundă cerințelor și obiectivelor programului.

(36)	Finanțarea prin alte politici comunitare a unor acțiuni comune în cadrul programului se adaugă cadrului financiar prevăzut pentru program.

(37)

Este esențială asigurarea unei flexibilități care să permită reorganizarea resurselor și adaptarea activităților, respectându-se în același timp nevoia de transparență, precum și criteriile de selecție și ordonare a priorităților în funcție de amploarea riscurilor sau a efectelor potențiale, de rezultatul evaluării, de preocupările publice, de disponibilitatea unor intervenții și de potențialul de realizare a acestora, de subsidiaritate, de valoarea adăugată și de impactul asupra altor sectoare. Este, cu toate acestea, necesar să se mențină un echilibru între cele trei obiective ale programului, respectându-se distribuirea echitabilă a cadrului financiar între aceste trei obiective.

(38)	Acțiunile practice sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor programului. În consecință, la punerea în aplicare a programului și la alocarea resurselor în cadrul acestuia, trebuie subliniată importanța măsurilor practice.

(39)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (23).

(40)

Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul SEE) prevede o mai bună cooperare în domeniul sănătății publice între Comunitatea Europeană și statele membre, pe de o parte, și țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb care fac parte din Spațiul Economic European (țările AELS/SEE), pe de altă parte. Sunt, de asemenea, necesare dispoziții pentru ca programul să fie deschis spre participare și țărilor asociate din Europa Centrală și de Est, în conformitate cu condițiile instituite prin Acordurile Europene, în protocoalele adiționale și în deciziile Consiliilor de Asociere respective, și Ciprului, cu finanțare din fonduri suplimentare alocate conform unor proceduri asupra cărora se va conveni cu țările respective, precum și Maltei și Turciei, cu finanțare din fonduri suplimentare alocate în conformitate cu dispozițiile din tratat.

(41)	Țările candidate trebuie să participe activ la elaborarea și punerea în aplicare a programului și trebuie acordată atenție abordării strategice a sănătății în țările respective, în special problemelor lor specifice.

(42)	La aderarea noilor state membre, Comisia raportează cu privire la consecințele acestor aderări asupra programului.

(43)

Trebuie încurajată cooperarea cu țări terțe și cu organizații internaționale competente din domeniul sănătății, cum ar fi OMS, Consiliul Europei și OCDE, nu numai în domeniul colectării și analizei de date (inclusiv indicatori), ci și în domeniul promovării intersectoriale a sănătății, pentru a se asigura costuri reduse, pentru a se evita suprapunerea activităților și programelor și pentru a se intensifica sinergia și interacțiunea, acordându-se o atenție specială acordurilor de cooperare specifice precum cele dintre OMS și Comisie.

(44)

Pentru sporirea valorii și impactului programului, sunt necesare controlul și evaluarea periodică, inclusiv evaluări externe independente, ale măsurilor adoptate. Programul trebuie să poată fi adaptat sau modificat având în vedere aceste evaluări și evoluțiile care s-ar putea produce în contextul general de acțiune comunitară în domeniul sănătății și în domeniile legate de acesta. Este necesar ca Parlamentul European să fie informat cu privire la planurile anuale de lucru elaborate de Comisie.

(45)

Programul de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice se bazează pe activitățile și pe cele opt programe din cadrul anterior și pe activitatea rețelei de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate și urmărește realizarea tuturor obiectivelor și măsurilor acestora definite în cadrul acestor activități și programe sub forma unei strategii globale și integrate în domeniul sănătății. Deciziile privind cele opt programe intră sub incidența noului program și trebuie, prin urmare, abrogate de la 31 decembrie 2002,

DECID:

Articolul 1

Instituirea programului

(1) Prezenta decizie instituie un program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice, denumit în continuare „programul”.

(2) Programul este pus în aplicare în perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2008.

Articolul 2

Finalitatea și obiectivele generale

(1) Programul, care completează politicile naționale, are ca obiect protecția sănătății umane și îmbunătățirea sănătății publice.

(2) Obiectivele generale ale programului sunt:

(a)	îmbunătățirea informațiilor și cunoștințelor în vederea dezvoltării sănătății publice;

(b)	îmbunătățirea capacității de reacție rapidă și coordonată la amenințările pentru sănătate;

(c)	promovarea sănătății și prevenirea bolilor prin abordarea factorilor determinanți pentru sănătate prin intermediul tuturor politicilor și activităților întreprinse.

(3) Astfel, programul contribuie la:

(a)	asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare, prin promovarea unei strategii integrate și intersectoriale în domeniul sănătății;

(b)	abordarea inegalităților din domeniul sănătății;

(c)	încurajarea cooperării între statele membre în domeniile reglementate de articolul 152 din tratat.

Articolul 3

Acțiuni și activități comunitare

(1) Îndeplinirea obiectivelor generale ale programului enunțate la articolul 2 se realizează prin acțiunile enumerate în anexă.

(2) Aceste acțiuni sunt puse în aplicare în strânsă cooperare cu statele membre prin susținerea activităților de natură transversală care pot fi folosite pentru punerea în aplicare a tuturor sau a unei părți a acțiunilor și care pot fi combinate, după caz. Aceste activități sunt următoarele:

(a)

Activitățile legate de sistemele de monitorizare și de reacție rapidă

(i)	activitățile în rețea efectuate prin intermediul unor structuri desemnate de statele membre și alte activități de interes comunitar, destinate monitorizării sănătății publice și furnizării de informații naționale și de date la nivel comunitar în completarea obiectivelor programului;

(ii)	activități de contracarare a amenințărilor pentru sănătate, inclusiv a bolilor grave, și de reacție la evenimente neprevăzute, și care permit efectuarea unor investigații și o reacție coordonată;

(iii)

pregătirea, instituirea și folosirea unor măsuri structurale adecvate pentru coordonarea și integrarea rețelelor de monitorizare a sănătății și de reacție rapidă la amenințările pentru sănătate;

(iv)	dezvoltarea unor legături adecvate între sistemele de monitorizare și sistemele de reacție rapidă.

(b)

Activitățile legate de factorii determinanți pentru sănătate

elaborarea și punerea în aplicare a activităților de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor în toate politicile comunitare, implicându-se, după caz, organizații neguvernamentale, proiecte inovatoare sau proiecte pilot și rețele de instituții și de activități naționale.

(c)

Activități legate de legislație

(i)	lucrări de pregătire a unor instrumente legislative comunitare în domeniul sănătății publice;

(ii)	evaluarea impactului legislației comunitare asupra sănătății;

(iii)

coordonarea pozițiilor Comunității și ale statelor membre în cadrul unor forumuri pentru dezbaterea aspectelor legate de sănătate.

(d)

Activități legate de consultare, cunoștințe și informații

(i)

elaborarea și diseminarea către autoritățile competente din statele membre, către profesioniștii din domeniul sănătății și din alte domenii și, după caz, către alți factori interesați și către publicul larg de informații și de cunoștințe privind sănătatea, inclusiv statistici, rapoarte, studii, analize și opinii pe teme de interes comun pentru Comunitate și statele membre;

(ii)

informare și consultare la nivel comunitar pe probleme de sănătate și legate de sănătate, implicând toți factorii interesați, cum ar fi organizațiile pacienților, profesioniștii din domeniul sănătății, furnizorii de asistență medicală, sindicatele, partenerii sociali și ONG-urile din domeniul sănătății publice;

(iii)

schimburi de experiență și de informații pe teme legate de sănătate între Comunitate și autoritățile și organizațiile competente din statele membre;

(iv)	încurajarea educației și a formării profesionale în domeniul sănătății publice cu relevanță pentru obiectivele programului;

(v)	crearea și exploatarea rețelelor de schimb de informații privind cele mai bune practici în domeniul sănătății publice și eficiența politicilor de sănătate;

(vi)	obținerea de informații și opinii științifice de la oameni de știință și experți de nivel înalt;

(vii)

susținerea și promovarea de către Comunitate și de către statele membre a activităților legate de bunele practici și de orientări corecte în domeniul sănătății publice, bazate pe date științifice.

(e)	Promovarea și coordonarea la nivel european a organizațiilor neguvernamentale care dezvoltă activități definite ca priorități în cadrul programului. Acestea pot funcționa fie independent, fie sub forma mai multor asociații coordonate.

Articolul 4

Strategii și acțiuni comune

Pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare, obiectivele programului pot fi puse în aplicare ca strategii și acțiuni comune prin crearea unor legături, pe de o parte, cu programe și acțiuni comunitare relevante, în special în domeniile protecției consumatorilor, protecției sociale, sănătății și securității la locul de muncă, ocupării forței de muncă, cercetării și dezvoltării tehnologice, pieței interne, societății informaționale și tehnologiei informației, statisticii, agriculturii, educației, transportului, industriei și mediului și, pe de altă parte, cu acțiunile întreprinse de Centrul Comun de Cercetare și de alte organizații comunitare relevante cu care trebuie încurajată cooperarea.

Articolul 5

Punerea în aplicare a programului

(1) Comisia asigură punerea în aplicare, în strânsă cooperare cu statele membre, a acțiunilor prevăzute în program, în conformitate cu dispozițiile articolului 9, asigurând dezvoltarea armonioasă și echilibrată a acestuia.

(2) Pentru a facilita punerea în aplicare a programului, Comisia asigură, prin măsuri structurale adecvate prin care statele membre sunt strâns asociate, coordonarea și integrarea rețelelor de monitorizare a sănătății și de reacție rapidă la amenințările pentru sănătate.

(3) Comisia și statele membre iau măsurile adecvate, în cadrul domeniilor lor de competență respective, pentru a asigura derularea eficientă a programului și pentru a dezvolta la nivelul Comunității și al statelor membre mecanisme prin care să se îndeplinească obiectivele programului. Acestea asigură furnizarea de informații adecvate asupra acțiunilor susținute prin program și obținerea unei participări cât mai largi la acțiunile care trebuie puse în aplicare prin intermediul autorităților locale și regionale și al organizațiilor neguvernamentale.

(4) Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, urmărește obținerea comparabilității datelor și informațiilor și, dacă este posibil, compatibilitatea și interfuncționalitatea sistemelor și a rețelelor de schimb de date și informații privind sănătatea.

(5) La punerea în aplicare a programului, Comisia, în colaborare cu statele membre, asigură respectarea tuturor dispozițiilor legislative relevante privind protecția datelor personale și, după caz, introducerea de mecanisme care să asigure confidențialitatea și securitatea unor asemenea date.

(6) Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, asigură tranziția de la acțiunile elaborate în cadrul programelor din domeniul sănătății publice adoptate prin deciziile menționate la articolul 13 care contribuie la respectarea priorităților stabilite în prezentul program la cele puse în aplicare în temeiul prezentului program.

Articolul 6

Coerență și complementaritate

Comisia asigură coerența și complementaritatea acțiunilor care trebuie puse în aplicare în temeiul programului cu cele puse în aplicare în cadrul altor politici și activități comunitare, incluzând politicile menționate la articolul 4. În special, Comisia identifică acele propuneri care au o relevanță deosebită pentru obiectivele și acțiunile programului și informează comitetul menționat la articolul 9 cu privire la modul în care sunt luate în considerare problemele de sănătate în aceste propuneri și la impactul estimat al acestora asupra sănătății.

Articolul 7

Finanțare

(1) Cadrul financiar pentru punerea în aplicare a programului în perioada menționată la articolul 1 este stabilit la 312 milioane EUR.

Cheltuielile pentru asistență tehnică și administrativă legate de măsurile structurale menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) și pentru activitățile care decurg din acestea sunt acoperite din bugetul global al programului.

(2) Sumele anuale alocate sunt autorizate de autoritatea bugetară în limitele posibilităților financiare.

Articolul 8

Măsuri de punere în aplicare

(1) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii cu privire la aspectele menționate în continuare se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 9 alineatul (2):

(a)	calendarul anual pentru punerea în aplicare a programului, stabilind prioritățile care trebuie respectate și acțiunile care trebuie întreprinse, inclusiv alocarea resurselor;

(b)	modalitățile, criteriile și procedurile pentru selectarea și finanțarea acțiunilor din program;

(c)	modalitățile de punere în aplicare a strategiilor și acțiunilor comune prevăzute la articolul 4;

(d)	modalitățile de evaluare a programului în conformitate cu articolul 12;

(e)	modalitățile de pregătire a oricăror măsuri structurale pentru coordonarea monitorizării sănătății și pentru reacția rapidă la pericolele pentru sănătate;

(f)	modalitățile de transmitere, schimb și diseminare de informații și metodele de reacție rapidă la amenințările pentru sănătate în cadrul programului, fără a se aduce atingere măsurilor de punere în aplicare întreprinse în conformitate cu Decizia 2119/98/CE.

(2) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii legate de toate celelalte probleme se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 9 alineatul (3).

Articolul 9

Comitetul

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din respectiva decizie.

(4) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 10

Participarea țărilor AELS/SEE, a țărilor asociate din Europa Centrală și de Est, a Ciprului, Maltei și Turciei

Programul este deschis spre participare:

(a)	țărilor AELS/SEE, în conformitate cu condițiile prevăzute în Acordul SEE;

(b)	țărilor asociate din Europa Centrală și de Est, în conformitate cu condițiile stabilite în Acordurile europene, în protocoalele adiționale și în deciziile Consiliilor de Asociere respective;

(c)	Ciprului, cu finanțare din fonduri suplimentare alocate conform unor proceduri asupra cărora se va conveni cu țara respectivă;

(d)	Maltei și Turciei, cu finanțare din fonduri suplimentare alocate în conformitate cu dispozițiile tratatului.

Articolul 11

Cooperarea internațională

La punerea în aplicare a programului, se încurajează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (3), cooperarea cu țări terțe și organizații internaționale competente din domeniul sănătății publice, în special cu Organizația Mondială a Sănătății, cu Consiliul Europei și cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau cu organizații care pot avea un impact asupra sănătății publice, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. În special, dacă este adecvat și posibil, sistemul de informații și capacitatea de reacție la amenințările pentru sănătate trebuie coordonate cu activitățile Organizației Mondiale a Sănătății.

Articolul 12

Monitorizarea, evaluarea și diseminarea rezultatelor

(1) Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, monitorizează periodic și, după caz, cu ajutorul unor experți, punerea în aplicare a acțiunilor din program, având în vedere obiectivele acestuia. Comisia transmite un raport anual comitetului. Comisia transmite o copie a constatărilor sale Parlamentului European și Consiliului.

(2) La cererea Comisiei, statele membre transmit informații privind punerea în aplicare a programului și impactul acestuia.

(3) Până la sfârșitul celui de-al patrulea an al programului, Comisia obține o evaluare externă, realizată de experți independenți calificați, asupra punerii în aplicare a programului și asupra realizărilor acestuia din primii trei ani. De asemenea, evaluează impactul asupra sănătății și eficiența utilizării resurselor, precum și coerența și complementaritatea cu alte programe, acțiuni și inițiative relevante puse în aplicare în cadrul altor politici și activități comunitare. Comisia comunică concluziile acestor evaluări, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor. Comisia transmite, de asemenea, acestor instituții și organisme un raport final privind punerea în aplicare a programului până la sfârșitul anului următor anului în care se încheie programul.

(4) Comisia face publice rezultatele acțiunilor întreprinse și rapoartele de evaluare.

Articolul 13

Abrogări

De la 31 decembrie 2002 se abrogă următoarele decizii:

Decizia nr. 645/96/CE, Decizia nr. 646/96/CE, Decizia nr. 647/96/CE, Decizia nr. 102/97/CE, Decizia nr. 1400/97/CE, Decizia nr. 372/1999/CE, Decizia nr. 1295/1999/CE, Decizia nr. 1296/1999/CE.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 23 septembrie 2002.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. FISCHER BOEL

(1) JO C 337 E, 28.11.2000, p. 122 și C 240 E, 28.8.2001, p. 168.

(2) JO C 116, 20.4.2001, p. 75.

(3) JO C 144, 16.5.2001, p. 43.

(4) Avizul Parlamentului European din 4 aprilie 2001 (JO C 21, 24.1.2002, p. 161), Poziția comună a Consiliului din 31 iulie 2001 (JO C 307, 31.10.2001, p. 27) și Decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2001 (nepublicată în Jurnalul Oficial până la această dată). Decizia Parlamentului European din 3 iulie 2002 și Decizia Consiliului din 26 iunie 2002.

(5) JO L 95, 16.4.1996, p. 1. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 521/2001/CE (JO L 79, 17.3.2001, p. 1).

(6) JO L 95, 16.4.1996, p. 9. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 521/2001/CE.

(7) JO L 95, 16.4.1996, p. 16. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 521/2001/CE.

(8) JO L 19, 22.1.1997, p. 25. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 521/2001/CE.

(9) JO L 193, 22.7.1997, p. 1. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 521/2001/CE.

(10) JO L 46, 20.2.1999, p. 1.

(11) JO L 155, 22.6.1999, p. 1.

(12) JO L 155, 22.6.1999, p. 7. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 521/2001/CE.

(13) JO L 268, 3.10.1998, p. 1.

(14) JO L 21, 26.1.2000, p. 32.

(15) JO L 203, 21.7.1998, p. 14.

(16) JO L 199, 30.7.1999, p. 59.

(17) JO C 390, 15.12.1998, p. 1.

(18) JO C 200, 15.7.1999, p. 1.

(19) JO C 407, 28.12.1998, p. 21.

(20) JO C 51, 22.2.1999, p. 53.

(21) JO C 175, 21.6.1999, p. 135.

(22) JO C 172, 18.6.1999, p. 3.

(23) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

ANEXĂ

ACȚIUNI ȘI MĂSURI DE SUSȚINERE

1. Pentru îmbunătățirea informațiilor și cunoștințelor din domeniul sănătății în vederea dezvoltării sănătății publice:

1.1.

dezvoltarea și exploatarea unui sistem durabil de monitorizare a sănătății care să definească indicatori calitativi și cantitativi comparabili la nivel comunitar pe baza muncii depuse și a rezultatelor obținute și care să colecteze, să analizeze și să disemineze informații privind sănătatea umană comparabile și compatibile pentru toate grupele de vârstă și de sex la nivel comunitar privind starea generală de sănătate, politicile de sănătate și factorii determinanți pentru sănătate, inclusiv situațiile demografice, geografice și socioeconomice, factorii individuali și biologici, comportamentele legate de sănătate, cum ar fi abuzul de anumite substanțe, nutriția, activitatea fizică, comportamentul sexual, condițiile de viață, de muncă și de mediu, acordându-se o atenție specială inegalităților din domeniul sănătății;

1.2.

dezvoltarea unui sistem de informații pentru monitorizarea, detectarea și alerta rapidă cu privire la amenințările pentru sănătate, atât în ceea ce privește bolile transmisibile, inclusiv în ceea ce privește pericolul transmiterii transfrontaliere a bolilor (inclusiv a agenților patogeni rezistenți), cât și bolile netransmisibile;

1.3.	îmbunătățirea sistemului de transfer și schimb de informații și date privind sănătatea, inclusiv a accesului public la acestea;

1.4.	dezvoltarea și utilizarea unor mecanisme de analiză, consiliere, raportare, informare și consultare cu statele membre și factorii interesați în problemele de sănătate relevante la nivel comunitar;

1.5.

îmbunătățirea analizei și a cunoștințelor privind rolul evoluțiilor politicii de sănătate și ale altor politici și activități comunitare, cum ar fi piața internă, în măsura în care acestea afectează sistemele de sănătate, contribuind la atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane, inclusiv elaborarea de criterii și metodologii pentru evaluarea politicilor în ceea ce privește impactul lor asupra sănătății și dezvoltarea altor legături între sănătatea publică și alte politici;

1.6.	reexaminarea, analizarea și susținerea schimburilor de experiență privind tehnologiile din domeniul sănătății, inclusiv privind noutățile din tehnologia informației;

1.7.	susținerea schimburilor de informații și de experiență privind bunele practici;

1.8.

dezvoltarea și desfășurarea unei acțiuni comune conținând proiectele elaborate în cadrul inițiativei e-Europe în vederea îmbunătățirii disponibilității pe internet pentru publicul general a informațiilor privind problemele de sănătate și evaluarea posibilităților de instituire a unui sistem de etichete comunitare ușor de identificat pentru aprobarea site-urilor internet.

Datele și informațiile existente oferite de sistem trebuie să fie disponibile pentru Comunitate, utilizatorii relevanți din statele membre și, după caz, organizații internaționale.

Elementul statistic al sistemului va fi elaborat în colaborare cu statele membre, folosindu-se, după cum este necesar, programul statistic comunitar pentru promovarea sinergiei și evitarea duplicărilor.

2. Pentru sporirea capacității de reacție rapidă și coordonată la amenințările pentru sănătate:

2.1.	sporirea capacității de abordare a bolilor transmisibile prin susținerea și continuarea punerii în aplicare a Deciziei 2119/98/CE privind rețeaua comunitară de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile;

2.2.

susținerea exploatării rețelei, în statele membre și în țările care participă în temeiul articolului 10 din prezenta decizie, în special în ceea ce privește acțiunile comune de investigare, formare, evaluare continuă, asigurarea calității și, după caz, în ceea ce privește contribuția acesteia la acțiunile descrise la punctele 1.2 și 1.3 din anexă;

2.3.	dezvoltarea de strategii și mecanisme pentru prevenirea, schimbul de informații și reacția la amenințarea reprezentată de bolile netransmisibile, inclusiv amenințările pentru sănătate specifice unuia dintre sexe și bolile rare;

2.4.	schimbul de informații privind strategiile de prevenire împotriva amenințărilor pentru sănătate generate de surse fizice, chimice sau biologice în situații de urgență, inclusiv cele legate de acte teroriste și de definire sau punere în aplicare, după caz, de abordări și mecanisme comunitare;

2.5.	schimbul de informații privind vaccinarea și strategiile de imunizare;

2.6.	sporirea securității și calității organelor și substanțelor de origine umană, inclusiv sânge, componente sanguine și precursori de sânge, prin elaborarea de standarde înalte de calitate și securitate pentru recoltarea, prelucrarea, stocarea, distribuirea și utilizarea acestor substanțe;

2.7.	crearea rețelelor de supraveghere a produselor de origine umană, cum ar fi sângele, componentele sanguine și precursorii de sânge;

2.8.	promovarea elaborării de strategii și adoptarea de măsuri privind protecția sănătății umane față de potențialele efectele negative ale agenților de mediu, cum ar fi radiațiile ionizante și neionizante și zgomotul;

2.9.	elaborarea de strategii pentru reducerea rezistenței la antibiotice.

3. Pentru promovarea sănătății și prevenirea bolilor prin acțiuni simultane asupra factorilor determinanți pentru sănătate și la nivelul tuturor politicilor și activităților comunitare prin:

3.1.

pregătirea și punerea în aplicare de strategii și măsuri, inclusiv legate de sensibilizarea publicului privind factorii determinanți pentru sănătate legați de stilul de viață, cum ar fi nutriția, activitatea fizică, tutunul, alcoolul, drogurile și alte substanțe și privind sănătatea mintală, inclusiv măsuri care trebuie adoptate în cadrul tuturor politicilor și strategiilor comunitare specifice grupurilor de vârstă și de sex;

3.2.	analizarea situației și elaborarea de strategii privind factorii sociali și economici determinanți pentru sănătate în vederea identificării și combaterii inegalităților din domeniul sănătății și pentru evaluarea impactului factorilor sociali și economici asupra sănătății;

3.3.	analizarea situației și elaborarea de strategii privind factorii determinanți pentru sănătate legați de mediu și aducerea unei contribuții la identificarea și evaluarea consecințelor factorilor de mediu asupra sănătății;

3.4.	analizarea situației și schimburi de informații privind factorii genetici determinanți și utilizarea examenului genetic;

3.5.	elaborarea unor metode de evaluare a calității și eficienței strategiilor și măsurilor de promovare a sănătății;

3.6.	încurajarea activităților de formare relevante legate de măsurile menționate anterior.

4. Măsuri de susținere

4.1.	Se poate acorda asistență comunitară pentru susținerea acțiunilor și activităților menționate la articolul 3.

4.2.

La punerea în aplicare a programului, Comisia poate solicita resurse suplimentare, inclusiv poate recurge la experți, de exemplu, pentru sistemul de monitorizare, pentru evaluarea programului și pentru pregătirea de legislație nouă. De asemenea, Comisia poate solicita contribuția unor experți la măsurile structurale pentru coordonarea și integrarea rețelelor de monitorizare a sănătății și de reacție rapidă la pericolele pentru sănătate. Raportul menționat la articolul 12 alineatul (1) este însoțit, dacă este necesar, de eventualele propuneri privind adaptarea cerințelor.

4.3.	Comisia poate, de asemenea, organiza acțiuni de informare, publicare și diseminare. Ea poate, de asemenea, să întreprindă studii de evaluare și să organizeze seminarii, colocvii sau alte întruniri pentru experți.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32002D0811

L 280/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 3 octombrie 2002

de stabilire de note orientative care să completeze anexa VII la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului

(2002/811/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), în special primul alineat din anexa VII la acesta,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Directiva 2001/18/CE prevede că, înainte ca un organism modificat genetic (denumit în continuare OMG) să fie introdus pe piață ca atare sau în componența altor produse, trebuie depusă o notificare în acest sens la autoritatea competentă din statul membru în care respectivul OMG trebuie introdus pe piață pentru prima dată.

(2)

În conformitate cu Directiva 2001/18/CE, notificatorul trebuie să se asigure că monitorizarea și raportarea cu privire la diseminarea deliberată de organisme modificate genetic se desfășoară în condițiile specificate în autorizația de introducere pe piață a unui OMG, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 20 din directiva în cauză. În consecință, notificarea trebuie să cuprindă un plan de monitorizare, inclusiv o propunere pentru durata de aplicare a planului de monitorizare, în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE.

(3)	Anexa VII la Directiva 2001/18/CE ar trebui completată cu note care să furnizeze explicații detaliate cu privire la obiectivele, principiile generale și concepția planului de monitorizare menționat în anexa în cauză.

(4)	Comitetul instituit în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE a fost consultat la 12 iunie 2002 și nu a emis un aviz cu privire la propunerea de decizie a Comisiei,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Notele orientative stabilite în anexa la prezenta decizie se utilizează pentru a completa anexa VII la Directiva 2001/18/CE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 3 octombrie 2002.

Pentru Consiliu

Președintele

F. HANSEN

(1) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

ANEXĂ

INTRODUCERE

Directiva 2001/18/CE prevede, pentru notificator, obligația de a pune în aplicare planuri de monitorizare care să permită urmărirea și identificarea oricăror efecte directe sau indirecte, imediate, întârziate sau neprevăzute ale organismelor modificate genetic asupra sănătății umane sau asupra mediului, după introducerea lor pe piață ca atare sau în componența altor produse.

Notificatorii trebuie să prezinte, în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (e) din directiva menționată, ca parte integrantă din notificarea introducerii pe piață a unui OMG, un plan de monitorizare în conformitate cu anexa VII la directiva în cauză. Planul trebuie să includă o propunere pentru durata de aplicare a planului de monitorizare, care poate să fie diferită de perioada propusă pentru obținerea autorizării. Anexa VII descrie în termeni generali obiectivele și principiile generale urmărite în conceperea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 13 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 20.

Prezenta notă orientativă completează informațiile furnizate în anexa VII și în contextul directivei:

—	detaliază obiectivele monitorizării;

—	detaliază principiile generale care stau la baza monitorizării;

—	furnizează limitele cadrului general pentru elaborarea unui plan de monitorizare adecvat după introducerea pe piață.

După introducerea pe piață a unui OMG, notificatorul, în temeiul articolului 20 alineatul (1) din directivă, are obligația legală de a se asigura că monitorizarea și raportarea se efectuează în conformitate cu condițiile specificate în autorizație. Articolul 19 alineatul (3) litera (f) precizează că acordul scris trebuie, în toate cazurile, să specifice în mod clar cerințele de monitorizare în conformitate cu anexa VII, inclusiv obligația de a prezenta rapoarte Comisiei și autorităților competente. De asemenea, pentru a garanta transparența în conformitate cu articolul 20 alineatul (4), rezultatele monitorizării trebuie să fie disponibile consultării publice.

Planurile de monitorizare a OMG-urilor care urmează să fie introduse pe piață trebuie în mod evident concepute în funcție de caz, ținându-se seama de evaluarea riscului ecologic, de caracteristicile modificate ale OMG-ului în cauză, de utilizarea care urmează să i se dea și de mediul receptor. Prezentele note orientative se referă la un cadru general și nu urmăresc să furnizeze detalii explicite pentru elaborarea unor planuri de monitorizare valabile pentru orice tip de OMG.

S-ar putea dovedi necesar ca acest cadru să fie completat cu explicații suplimentare, mai detaliate, cu privire la planurile de monitorizare sau la listele de control pentru anumite trăsături, culturi sau grupuri de OMG-uri.

Monitorizarea poate fi definită, în linii generale, ca măsurarea sistematică de variabile și procese pe o durată mai mare în timp și presupune existența unor motive specifice pentru colectarea acestor date, de exemplu, asigurarea că unele standarde sau condiții sunt îndeplinite sau examinarea unor modificări potențiale în raport cu unele date de referință. În acest context, este esențială identificarea tipurilor de efecte sau de variabile ce urmează a fi supuse monitorizării, precum și instrumentele și sistemele de măsurare și perioada de timp adecvată de-a lungul căreia să se desfășoare măsurările. Cu toate acestea, rezultatele monitorizării pot servi și ca bază de pornire pentru cercetări viitoare.

Monitorizarea eficientă și supravegherea generală necesită elaborarea unei metodologii adecvate și disponibilitatea acesteia înainte de începerea programului de monitorizare. Monitorizarea nu trebuie privită ca cercetare în sine, ci ca o metodă de evaluare și verificare de rezultate și ipoteze rezultate din cercetări anterioare și din evaluarea riscurilor potențiale, precum și din cercetare.

A. OBIECTIVE

Înainte de introducerea pe piață a unui OMG sau a unei combinații de OMG-uri, ca atare sau în componența altor produse, trebuie prezentată o notificare la autoritatea competentă a statului membru în care OMG-ul trebuie introdus pe piață pentru prima dată. În conformitate cu articolul 13 alineatul (2), prezenta notificare trebuie să conțină un dosar tehnic de informare care să includă o evaluare completă a riscului ecologic.

Evaluarea riscului ecologic este menită, de la caz la caz, să identifice și să evalueze efectele negative potențiale ale OMG-ului, fie directe sau indirecte, imediate sau întârziate, asupra sănătății umane și asupra mediului, după introducerea sa pe piață. Prezenta evaluare trebuie să țină seama, de asemenea, de efectele potențiale pe termen lung asociate cu interacțiunea cu alte organisme și cu mediul. Evaluarea acestor efecte negative potențiale trebuie să se realizeze cu ajutorul unei metodologii comune, care să se bazeze pe o documentație științifică ce poate fi verificată independent.

Fiecare OMG este considerabil diferit de celelalte prin caracteristicile intrinsece ale speciei modificate, precum și prin modificările specifice și prin caracteristicile astfel obținute. Aceste caracteristici determină în mare parte natura efectelor potențiale produse de introducerea pe piață a acelui OMG.

De asemenea, este necesar să se confirme, după introducerea pe piață, că evaluarea riscului pentru un OMG înainte de introducerea pe piață a fost precisă. Cu atât mai mult, nu poate fi pierdută din vedere posibilitatea apariției unor efecte negative potențiale neprevăzute. Monitorizarea după introducerea pe piață, astfel cum se prevede la articolul 20 din directivă, este necesară în acest scop.

În acest context, se prevede că obiectivele monitorizării după introducerea pe piață, astfel cum se prevede la anexa VII, sunt:

—	să confirme că toate ipotezele cu privire la apariția și impactul efectelor negative potențiale ale OMG-ului sau rezultate ca urmare a utilizării sale, astfel cum sunt menționate în raportul de evaluare a riscului ecologic, sunt corecte și

—	să identifice apariția de efecte negative ale OMG-ului sau rezultate ca urmare a utilizării sale asupra sănătății umane sau asupra mediului, care nu sunt anticipate în evaluarea riscului ecologic.

B. PRINCIPII GENERALE

Monitorizarea, astfel cum este prezentată la articolele 13, 19 și 20 din Directiva 2001/18/CE și în contextul prezentei note orientative, se referă la monitorizarea după introducerea pe piață, care are loc după acordarea autorizației de introducere pe piață a unui OMG.

Articolul 13 alineatul (2) litera (e) din directivă cere notificatorilor să includă în notificare un plan de monitorizare în conformitate cu anexa VII.

În temeiul articolului 19 alineatul (3) litera (f), autorizația trebuie să specifice durata în timp a planului de monitorizare și, după caz, toate obligațiile ce revin vânzătorului sau utilizatorului acelui produs, inter alia, pentru organismele modificate genetic ce urmează a fi cultivate, localizarea lor, la un nivel de informare considerat adecvat.

Pe baza rapoartelor notificatorilor, în conformitate cu condițiile de autorizare și cu cadrul creat de planul de monitorizare specificat, autoritatea competentă care primește notificarea originală trebuie să informeze Comisia și autoritățile competente cu privire la rezultate și poate, dacă este necesar, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (1), în acord cu celelalte state membre, să adapteze planul de monitorizare după prima perioadă de monitorizare.

Planificarea este esențială pentru toate tipurile de monitorizare și, la elaborarea planurilor de monitorizare, trebuie luate în considerare atât monitorizarea specifică (în funcție de caz), cât și cea generală. De asemenea, monitorizarea efectelor negative potențiale cumulative pe termen lung trebuie considerată parte obligatorie a planului de monitorizare.

Monitorizarea specifică, atunci când este inclusă în planul de monitorizare, trebuie să se concentreze asupra efectelor potențiale ale introducerii pe piață a unui OMG care au rezultat ca urmare a concluziilor și ipotezelor evaluării riscurilor ecologice. Cu toate acestea, deși apariția unor efecte poate fi prevăzută, pe baza evaluărilor de risc și a informațiilor științifice disponibile, este mult mai dificilă estimarea efectelor potențiale sau a variabilelor aleatorii care pot fi anticipate sau prevăzute. Cu toate acestea, poate fi posibilă, printr-o planificare adecvată a supravegherii și a planului de monitorizare, optimizarea șanselor de detectare rapidă a unor astfel de efecte. Prin urmare, elaborarea planurilor de monitorizare trebuie să includă monitorizarea generală a efectelor negative neanticipate sau neprevăzute.

În acest context, trebuie să se țină seama de raportul cost-eficiență pentru monitorizarea specifică și pentru cea generală, de la caz la caz. De asemenea, planul de monitorizare trebuie să fie elaborat în conformitate cu cele mai noi practici și cunoștințe științifice.

Statele membre pot și ele să contribuie la monitorizare în cadrul obligației generale prevăzute la articolul 4 alineatul (5), care impune autorităților competente să organizeze inspecții și să ia alte măsuri de control, după caz, pentru a se asigura de respectarea directivei. Într-adevăr, statele membre au dreptul, în conformitate cu tratatul, să ia măsuri suplimentare de monitorizare și inspectare, de exemplu prin intermediul autorităților naționale, a OMG-urilor introduse pe piață ca atare sau în componența altor produse. Cu toate acestea, trebuie să se recunoască că aceste acțiuni nu pot înlocui planul de monitorizare a cărui responsabilitate revine notificatorului (deși, cu acordul părților implicate, pot fi incluse în acesta).

Interpretarea datelor colectate prin monitorizare trebuie să țină seama de condițiile și activitățile ecologice pentru a determina situația de referință exactă. Monitorizarea generală și programele de monitorizare ecologică pot, de asemenea, să fie utile în acest context. Atunci când se observă schimbări ecologice neașteptate, poate fi necesar să se realizeze o nouă evaluare a riscului, care să stabilească dacă acestea au intervenit ca urmare a introducerii pe piață a OMG-ului sau ca rezultat al altor factori. În acest context, trebuie luată în considerare și necesitatea eventuală de a se lua măsuri de protejare a sănătății umane și a mediului.

C. ELABORAREA PLANULUI DE MONITORIZARE

Elaborarea planului de monitorizare trebuie să se bazeze pe un cadru format din trei secțiuni, și anume:

1.	Strategia de monitorizare;

2.	Metodologia de monitorizare;

3.	Analiza, raportarea, revizuirea.

1. Strategia de monitorizare

Cele mai importante aspecte ale strategiei de monitorizare sunt identificarea efectelor potențiale care pot apărea ca urmare a introducerii pe piață a unui OMG, gradul în care acestea necesită supraveghere și abordarea (abordările) adecvată (adecvate) și cronologia (cronologiile) prin care să se monitorizeze.

În primul rând, probabilitatea apariției unor efecte directe, indirecte, imediate sau întârziate, ale unui OMG trebuie examinată în funcție de utilizarea care se va da acelui OMG și de mediul receptor.

Efectele directe se referă efectele primare asupra sănătății umane sau asupra mediului care rezultă de la OMG în sine și care nu apar ca urmare a unui lanț de evenimente cauzatoare. De exemplu, atunci când luăm în considerare o cultură modificată pentru a i se spori rezistența la o anumită insectă, efectele directe pot include moartea sau schimbările apărute atât la populația țintă de insecte, cât și la populații de insecte nevizate, ca urmare a toxinei produse de OMG.

Efectele indirecte se referă la efectele asupra sănătății umane sau asupra mediului apărute ca urmare a unui lanț de evenimente cauzatoare. De exemplu, în cazul menționat mai sus, efectele indirecte posibile ar putea fi ca reducerea populației de insecte țintă să se repercuteze asupra altor organisme care se hrănesc în mod normal cu acele insecte.

Efectele indirecte pot include interacțiuni între un număr de organisme și mediu care să îngreuneze prognoza altor efecte potențiale. În acest caz, observarea efectelor indirecte poate, de asemenea, să fie întârziată. Cu toate acestea, acești factori trebuie considerați ca parte a strategiei.

Efectele imediate se referă la efectele asupra sănătății umane sau asupra mediului, ele putând fi observate în perioada diseminării OMG-ului. Efectele imediate pot fi directe sau indirecte.

Efectele întârziate sunt acele efecte asupra sănătății umane sau asupra mediului care nu se pot detecta în perioada diseminării OMG-ului și care se manifestă, ca efect direct sau indirect, fie la un stadiu ulterior al diseminării, fie după încheierea acesteia. Dezvoltarea la insecte a unei rezistențe la toxina Bt prin expunere continuă la aceasta este un exemplu de efect întârziat.

Efectele imediate sau întârziate pot fi directe sau indirecte, apariția lor implicând totuși o anumită cronologie. Efectele directe este probabil să apară imediat sau pe termen scurt la un nivel detectabil. Efectele indirecte pot apărea după o perioadă mai lungă de timp, dar, cu toate acestea, trebuie luate totuși în considerare.

Este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se prevadă apariția efectelor potențiale neanticipate sau neprevăzute, care nu apar în evaluarea de risc. Monitorizarea generală care vizează efectele potențiale neanticipate sau neprevăzute trebuie, prin urmare, să fie considerată parte a strategiei de monitorizare.

1.1. Evaluarea riscului

Strategia de monitorizare trebuie să identifice cum trebuie confirmate estimările obținute din evaluarea de risc în ceea ce privește utilizarea OMG-ului respectiv și mediul receptor. Aceasta trebuie să țină seama de concluziile și ipotezele evaluării riscului ecologic, bazate pe evaluări științifice și pe recomandările unor comitete de experți. De asemenea, poate fi necesară includerea în strategia de monitorizare a acelor puncte din evaluarea de risc care prezintă un anumit nivel de incertitudine, cum ar fi efecte posibile care apar numai în cazul unei diseminări în mediu la scară mare. În acest sens, pot fi utile notele orientative care completează anexa II la Directiva 2001/18/CE privind principiile evaluării riscului ecologic.

1.2. Datele contextuale

Datele contextuale pentru OMG-ul în cauză, inclusiv datele și informațiile provenite din diseminări experimentale în mediu, publicațiile științifice și probele comparabile relevante de la alte diseminări în mediu pot fi utilizate la planificarea și elaborarea planului de monitorizare. Pot fi deosebit de utile în acest sens datele disponibile obținute prin studierea evaluărilor de risc și prin monitorizarea diseminărilor experimentale în mediu.

1.3. Abordarea

Modul de abordare a strategiei de monitorizare trebuie descris. În multe cazuri, accentul este pus pe preocupările primare (nevoia de a ști) și pe stabilirea unui proces de monitorizare ciclic, în vederea unei îmbunătățiri continue a calității programului.

Abordarea trebuie să furnizeze mijloacele de detectare a efectelor negative potențiale într-un stadiu incipient de manifestare. Detectarea precoce a oricărui efect negativ produs de un OMG permite o reevaluare și o punere în aplicare rapide a măsurilor necesare reducerii consecințelor asupra mediului.

Elaborarea planurilor de monitorizare pentru OMG-uri trebuie realizată printr-o abordare pas cu pas, care să țină seama de datele existente și de metodologia de monitorizare. O abordare pas cu pas trebuie, de cele mai multe ori, să țină seama și de amploarea diseminării în mediu. Primul pas se poate baza pe datele experimentale, următorii pe experimente de teren la scară largă, iar în ultimul rând pe anchete asupra unor parcele cultivate în scopuri comerciale. Experiența și informațiile obținute ca urmare a monitorizării diseminărilor experimentale de OMG-uri în mediu pot fi astfel foarte utile la elaborarea regimului de monitorizare obligatoriu după introducerea pe piață a unor astfel de organisme.

Programele de observare existente pot fi, de asemenea, adaptate necesității de monitorizare a OMG-urilor pentru a se garanta comparabilitatea datelor și a se limita consumul de resurse pentru elaborarea strategiei. Se includ aici programele de observare ecologică existente în domeniul agriculturii, anchetele alimentare, conservarea naturii, programele de monitorizare ecologică pe termen lung, observarea solurilor și anchetele veterinare. Includerea acestor programe în planul de monitorizare se poate face numai după obținerea unui acord în acest sens de către notificator din partea persoanelor sau organizațiilor, inclusiv a autorităților naționale, care au realizat acele programe.

Prezenta secțiune prezintă monitorizarea specifică și monitorizarea generală în conformitate cu cele două obiective generale ale anexei VII, fără a exclude însă alte tipuri de sisteme de monitorizare.

1.3.1. Monitorizarea specifică

Monitorizarea specifică servește pentru a confirma că ipotezele științifice formulate în evaluarea riscului ecologic cu privire la efectele negative potențiale declanșate de un OMG și de utilizarea acestuia sunt corecte.

Această abordare trebuie:

—	să se concentreze asupra tuturor efectelor potențiale asupra sănătății umane și asupra mediului identificate în evaluarea de risc, ținându-se seama de localizările diferite, de tipurile de sol, de condițiile climatice și

—	să definească perioada specifică în care trebuie să se înregistreze rezultate.

Prima etapă în elaborarea planului de monitorizare în cazul monitorizării specifice este determinarea obiectivelor specifice ale strategiei de monitorizare. Aceasta cuprinde definirea ipotezelor referitoare la apariția și impactul efectelor potențiale ale organismelor modificate genetic sau ale utilizării acestora, astfel cum apar în evaluarea riscului ecologic și care trebuie confirmate de monitorizarea specifică. Cu toate acestea, în cazul în care concluziile evaluării de risc identifică absența riscului sau un risc neglijabil, atunci monitorizarea specifică poate să nu fie necesară.

Potențialele efecte negative identificate de evaluarea riscului ecologic trebuie incluse în planul de monitorizare numai pe baza concluziei că monitorizarea poate să contribuie la confirmarea sau infirmarea ipotezelor asociate cu acele efecte.

În cazul în care utilizarea prevăzută a unui OMG include cultivarea, atunci trebuie luată în considerare monitorizarea riscurilor potențiale ale transferului de polen, ale răspândirii sau persistenței respectivelor OMG-uri. Gradul probabilității apariției acestor fenomene depinde și de scara utilizării respectivului OMG și de mediul receptor, inclusiv de proximitatea și de scara cultivării unor specii de culturi convenționale sau a unor specii sălbatice compatibile sexual cu organismul modificat genetic în cauză.

Dimpotrivă, riscurile ecologice potențiale ale unor OMG-uri autorizate doar pentru import și prelucrare pot fi evaluate ca foarte reduse, dat fiind faptul că acestea nu vor fi introduse deliberat în mediu și că existe o foarte mică probabilitate de diseminare.

Efectele potențiale asupra sănătății umane sau asupra mediului provenite din diseminarea în mediu sau din introducerea pe piață a unui OMG depind în primul rând de natura intrinsecă a respectivului OMG și de modificarea genetică specifică la care a fost supus. De exemplu, efectele potențiale ale polenizării dinspre o cultură modificată genetic spre culturi care nemodificate genetic sau spre plante sălbatice înrudite depind, într-o primă fază, în primul rând de natura culturii modificate genetic, respectiv dacă aceasta este alogamă sau autogamă. Prezența unor specii sălbatice înrudite trebuie luată în considerare în primul rând în acest context.

Cu toate acestea, orice efecte ulterioare, spre exemplu dezvoltarea la insecte a unei rezistențe la toxina Bt, sunt puse în legătură doar cu modificările genetice specifice acelui caz, respectiv cea menită să exprime acea toxină. Nu este cazul pentru OMG-urile cu toleranță la erbicide, întrucât aceste OMG-uri nu conțin gena toxinei Bt.

În mod similar, are sens să se monitorizeze transferul potențial de gene responsabile de rezistența la antibiotice și consecințele posibile în cazul unor OMG-uri care conțin gena de rezistență la antibiotice ca parte a modificării genetice.

După identificarea obiectivelor pe baza potențialelor efecte negative, etapa următoare este identificarea parametrilor de măsurat pentru urmărirea acestor obiective. Atât parametrii, cât și metodele utilizate pentru măsurarea și evaluarea lor trebuie să fie corecți și pertinenți în ceea ce privește obiectivele urmărite.

1.3.2. Monitorizarea generală

Monitorizarea generală se bazează în principal pe observații de rutină (de tip spectator) și trebuie utilizată pentru identificarea apariției de efecte negative neprevăzute, produse de OMG sau de folosirea sa, asupra sănătății umane sau asupra mediului, care nu au fost prevăzute în momentul evaluării de risc. Acest tip de monitorizare cuprinde observarea caracteristicilor fenotipice, fără a exclude însă analize mai detaliate.

Spre deosebire de monitorizarea specifică, monitorizarea generală trebuie:

—	să caute să identifice și să înregistreze orice efect negativ indirect, întârziat și/sau cumulativ neprevăzut în evaluarea riscului ecologic;

—	să se desfășoare pe o perioadă mai lungă de timp și eventual pe o arie mai întinsă.

Tipul de monitorizare generală, inclusiv localizările, aria și orice parametru de măsurat, depinde în cea mai mare parte de tipul de efecte negative neprevăzute care fac obiectul monitorizării. Spre exemplu, orice efecte negative neprevăzute asupra ecosistemului cultivat, cum ar fi modificări ale biodiversității, impacturi ecologice cumulative cauzate de diseminări repetate în mediu și interacțiuni pot necesita o abordare diferită a monitorizării generale față de alte efectele potențiale provenite din transferul de gene.

Monitorizarea generală poate, dacă sunt compatibile, să utilizeze practicile obișnuite de observații de rutină, precum monitorizarea culturilor agricole, a produselor fitosanitare, veterinare și medicinale, precum și cele cuprinse în programele de monitorizare ecologică, de observare ecologică sau de conservare a naturii. Planul de monitorizare poate furniza detalii cu privire la modul în care informațiile relevante colectate prin practicile obișnuite de observare de rutină realizate de terțe părți pot fi obținute sau oferite posesorului autorizației.

În cazul în care se folosesc pentru monitorizarea generală practici obișnuite de observații de rutină, aceste practici trebuie descrise, atât ele, cât și eventualele adaptări care să le facă pertinente față de scopul monitorizării generale.

1.4. Situația de referință

Determinarea statutului de referință al mediului receptor este indispensabilă pentru identificarea și evaluarea schimbărilor observate prin monitorizare. Pe scurt, situația de referință servește ca punct de pornire pentru compararea oricăror efecte ale introducerii pe piață a unui OMG. Prin urmare, situația de referință trebuie determinată înainte de a se încerca detectarea sau monitorizarea oricăror efecte. Monitorizarea paralelă a „zonelor cu OMG” și a „zonelor de referință fără OMG” poate fi o alternativă viabilă și poate fi importantă mai ales acolo unde mediul este foarte dinamic.

Pot fi așadar necesare informații fiabile asupra stării mediului receptor, obținute pe baza sistemelor de observare ecologică adecvate, înainte de punerea în aplicare a programelor de monitorizare și a acțiunilor legate de politicile de mediu. Programele de observare ecologică sunt menite să ia în considerare relațiile dovedite sau suspectate și plauzibile din cadrul unui ecosistem și pot fi utile în determinarea:

—	stării mediului și schimbărilor care intervin,

—	cauzelor schimbărilor și

—	evoluției estimate a mediului.

Exemple de indicatori ai stării mediului receptor sunt animale, plante și microorganisme din diferite grupuri de organisme și ecosisteme. Indicatorii sunt considerați relevanți în funcție de caracteristicile OMG-ului în cauză și de parametrii ce trebuie monitorizați. Compatibilitatea sexuală a altor organisme cu OMG-ul poate fi relevantă în acest context. Pentru o anumită specie indicator, există un număr de parametri și de variabile de măsurare posibile, printre care numărul, rata de creștere, biomasa, efortul de reproducere, rata de creștere și de descreștere a populației și diversitatea genetică.

De asemenea, poate fi oportun să se includă în studiul situației de referință considerente legate de schimbarea practicilor de gestionare ca urmare a utilizării anterioare de OMG-uri. Acestea pot fi schimbări în utilizarea pesticidelor în ceea ce privește cultivarea speciilor de culturi modificate genetic pentru o mai bună toleranță la erbicide și rezistență la insecte. La elaborarea planului de monitorizare pentru culturi modificate genetic pentru o mai bună toleranță la erbicide, poate fi, de asemenea, oportun să se ia în considerare utilizarea de erbicide pentru culturile convenționale ca parte a situației de referință.

1.5. Durata

Monitorizarea trebuie să se desfășoare pe o durată de timp suficient de mare încât să permită detectarea nu doar a efectelor potențiale imediate, după caz, ci și a efectelor întârziate identificate la evaluarea riscurilor ecologice. Trebuie luată în considerare, de asemenea, și interacțiunea dintre nivelul estimat al riscului și durata diseminării în mediu. O durată mai mare de diseminare a organismului în mediu poate crește riscul efectelor cumulative. Neapariția efectelor imediate după o perioadă mai lungă de timp poate permite, pe de altă parte, o mai bună concentrare asupra efectelor indirecte sau întârziate. Trebuie luată în considerare, de asemenea, și posibilitatea prelungirii planului de monitorizare dincolo de data limită stabilită prin autorizație. Acest lucru poate fi, de pildă, necesar în cazul unor OMG-uri a căror persistență riscă să devină considerabilă.

Durata propusă a planului de monitorizare trebuie să fie precizată, indicându-se și frecvența inspecțiilor/vizitelor și intervalele de revizuire a planului de monitorizare. Acestea trebuie să țină seama de probabilitatea apariției efectelor potențiale indicate în evaluarea de risc. De exemplu, trebuie luate în considerare efectele negative care pot apărea ca urmare a răspândirii, reproducerii și persistenței/supraviețuirii unui OMG în mediu după introducerea sa pe piață. Pentru microbii modificați genetic diseminați în mediu în cadrul unor programe de bioterapie, durata monitorizării poate fi de câteva zile sau de câteva luni, pe când pentru anumite culturi modificate genetic durata este de obicei de mai mulți ani. Probabilitatea răspândirii și persistenței în mediu a secvențelor modificate trebuie calculată în funcție de încrucișările posibile cu specii compatibile sexual.

Planificarea inspecțiilor depinde în cea mai mare măsură de tipul de efect care se monitorizează. Spre exemplu, efectele transferurilor de polen sunt vizibile doar după perioada de înflorire, deși este important ca zona să fie vizitată și înainte pentru a se stabili gradul de răspândire în arii învecinate a speciilor compatibile sexual. În mod similar, monitorizarea în vederea identificării apariției de populații spontane în anotimpurile de creștere următoare va fi legată de momentul scuturării semințelor, precum și de persistența și germinația stocului de semințe rezultat.

După caz, se pot efectua vizite anterioare începerii monitorizării, pentru a se stabili situația de referință corectă.

Planurile de monitorizare și durata lor nu trebuie definite o dată pentru totdeauna, ci trebuie revizuite și modificate în conformitate cu rezultatele obținute ca urmare a programului de monitorizare.

1.6. Atribuirea responsabilităților

În ultimă instanță, notificatorul/posesorul autorizației este responsabil, în temeiul prezentei directive, de asigurarea includerii planului de monitorizare în notificare și de punerea sa corectă în aplicare.

Într-o primă fază, notificatorul are responsabilitatea de a prezenta, ca parte a notificării, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (e) din directivă, un plan de monitorizare în conformitate cu anexa VII. Valabilitatea planului de monitorizare propus este unul dintre criteriile de judecare a unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui OMG. Planul trebuie să fie judecat numai pe baza adecvării sale la scopul urmărit, ceea ce înseamnă îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de directiva însăși, opuse unei stricte alinieri la notele orientative.

Articolul 20 alineatul (1) impune ulterior ca, după introducerea pe piață a unui OMG ca atare sau în componența altor produse, notificatorul să se asigure că monitorizarea și raportarea se efectuează în conformitate cu condițiile specificate în autorizație. Acest lucru poate fi realizat prin punerea în aplicare adecvată a planului de monitorizare.

Responsabilitatea pentru fiecare etapă a planului de monitorizare trebuie, prin urmare, atribuită în mod clar în textul notificării. Această condiție este aplicabilă atât în cazul monitorizării specifice, cât și în cel al monitorizării generale din cadrul planului de monitorizare. În cazul în care notificatorul este responsabil de punerea în practică a monitorizării, aceasta nu exclude posibilitatea implicării în monitorizare a unor terțe părți, cum ar fi consultanți sau utilizatori, pentru efectuarea de diferite sarcini prevăzute de planul de monitorizare. În cazul monitorizării generale, aceste terțe părți pot fi Comisia, statele membre și/sau autoritățile competente. Atunci când sunt implicate sau contractate terțe părți în efectuarea de studii de monitorizare, structura implicării lor trebuie descrisă în detaliu. Notificatorul/posesorul autorizației este responsabil de compilarea datelor și rezultatelor monitorizării și de transmiterea acestor informații la Comisie și la autoritățile competente, în conformitate cu planul de monitorizare, mai ales în ceea ce privește identificarea oricăror efecte negative.

Mai trebuie precizat că nu se exclude posibilitatea ca statele membre să efectueze monitorizări complementare, sub formă de monitorizări specifice sau generale. Scopul acestor monitorizări este să permită gestionarului de riscuri să ia fără întârziere măsurile necesare în cazul apariției unor efecte nedorite și neidentificate în cadrul evaluării prealabile a riscurilor. Acestea nu pot însă înlocui planul de monitorizare (deși, cu acordul părților implicate, pot fi incluse în acesta), a cărui punere în aplicare rămâne responsabilitatea notificatorului.

1.7. Sistemele existente

Există posibilitatea extinderii sistemelor existente de monitorizare și observare pentru a face față efectelor negative potențiale rezultate ca urmare a introducerii pe piață a OMG-urilor. Aceste sisteme pot include programe de observare în domeniile agriculturii, anchetelor asupra produselor alimentare, conservării naturii, sistemelor de monitorizare ecologică pe termen lung, programelor de observare ecologică și anchetelor veterinare.

Spre exemplu, sistemul de producție de semințe care respectă normele de certificare OCDE și care include, prin urmare, inspecții de rutină ale terenurilor și zonelor învecinate ar putea fi adaptat monitorizării pe teren pentru parametri specifici.

Monitorizarea și observarea culturilor convenționale în scop comercial se efectuează deja în mod obișnuit în statele membre, pentru calcularea cantităților de îngrășăminte de aplicat, dar și în vederea combaterii paraziților, bolilor și buruienilor. Acest tip de monitorizare și observare se efectuează periodic pe toată durata anotimpului de creștere de către consultanți care vând produsele agricole în cauză și de către agricultorii înșiși.

Prin urmare, este posibil să se atașeze un serviciu similar vânzărilor de semințe modificate genetic, în care reprezentanți ai companiei sau consultanți contractați să efectueze cel puțin o parte din monitorizarea generală. Se pot distribui instrucțiuni cu privire la observare, monitorizare și raportare agriculturilor care cumpără stocuri de semințe modificate genetic, iar acordurile contractuale ar putea fi formulate ca o condiție pentru vânzare sau utilizare.

Este cu siguranță posibil să se poată realiza studii de către crescători sau consultanți agronomi în privința schimbărilor importante neprevăzute precum diseminarea și creșterea plantelor spontane în zone adiacente în cazul în care se dau instrucțiuni clare în acest sens. În aceste circumstanțe, se prevede ca monitorizarea și supravegherea efectelor negative să poată fi inclusă în practicile de rutină care au drept scop determinarea unui aport agronomic pentru ținerea sub control a paraziților și buruienilor.

2. Metodologia de monitorizare

Prezenta secțiune descrie tipurile de parametri și elementele care pot fi necesare pentru a fi identificate și monitorizate ca parte a programului de monitorizare, precum și metodele de efectuare a monitorizării, inclusiv zonele care trebuie monitorizate și frecvența monitorizării.

2.1. Parametri/elemente de monitorizare

În primul rând, este necesară identificarea parametrilor/elementelor relevante în vederea monitorizării, cu justificarea adecvată a selectării lor. Aceasta depinde în mare măsură de concluziile evaluării riscurilor ecologice. Alegerea parametrilor sau elementelor de monitorizat se face pentru fiecare caz în parte, în funcție de caracteristicile modificate ale OMG-ului în cauză. Monitorizarea poate supraveghea astfel efectele pe care modificarea genetică este menită să le producă organismelor țintă, cum ar fi, de exemplu, monitorizarea populațiilor de sfredelitorul-porumbului pentru cultivarea soiului de porumb Bt.

Cu toate acestea, elementele nespecifice poate fi necesar să fie incluse în planul de monitorizare; exemplele următoare nu exclud posibilitatea cuprinderii altora de același tip:

—	Efecte asupra organismelor nevizate de modificare, cum ar fi dezvoltarea unei rezistențe de către speciile sălbatice înrudite sau de către paraziți, schimbarea gamei de organisme gazdă sau răspândirea diferită a paraziților și a virusurilor, dezvoltarea de noi virusuri;

—	Răspândirea, stabilirea și persistența în medii nevizate sau în alte ecosisteme;

—	Înmulțire alogamă (spre exemplu, apariție, mijloace și frecvență) cu specii sălbatice înrudite, compatibile din punct de vedere sexual, care fac parte din populații naturale;

—	Schimbări neintenționate în comportamentul de bază al organismului, spre exemplu, schimbări în modalitatea de reproducere, în numărul de descendenți, în procesul de creștere sau în capacitatea de supraviețuire a semințelor;

—	Modificări ale biodiversității (spre exemplu, în numărul sau compoziția speciilor).

2.2. Zone/probe

Planul de monitorizare poate cuprinde detalii cu privire la zona de monitorizat și la întinderea acesteia. Aceste indicații pot fi la nivelul statelor membre individuale, al regiunilor geografice, al siturilor individuale, al terenurilor sau al oricărui alt tip adecvat de indicare a zonei.

Trebuie identificate zonele și/sau probele ce trebuie monitorizate în legătură cu potențialele efecte rezultate ca urmare a introducerii pe piață a OMG-ului, inclusiv cele care se monitorizează doar ca referință sau pentru control. Zonele și/sau eșantioanele de referință sau control trebuie să fie suficient de reprezentative din punct de vedere ecologic și al utilizării pentru a permite concluzii pertinente. Cu atât mai mult, metodologiile de prelevare de probe trebuie să fie corecte din punct de vedere științific și statistic. În aceste condiții, datele obținute pot furniza informații importante cu privire la variația indicatorilor, ceea ce va mări posibilitatea detectării oricăror efecte.

La alegerea zonelor de monitorizare pentru, de exemplu, o specie de cultură modificată genetic, pentru determinarea habitatelor de monitorizat trebuie luate în considerare atât caracteristicile sale (cele native și cele modificate), cât și modul de reproducere și de răspândire și ecosistemele care pot fi afectate. Zonele relevante de monitorizat includ terenurile agricole selectate, unde cultura respectivă este crescută în scopuri comerciale, precum și toate habitatele înconjurătoare.

Se poate dovedi necesar să se extindă monitorizarea/observarea la zonele adiacente sau apropiate, cultivate și necultivate, la zone de observare după recoltă pentru flora spontană sau la zone protejate. Unele tipuri de habitate, cum ar fi zonele perturbate sau comunitățile de plante din multe specii diferite, sunt mai vulnerabile în fața invaziilor decât celelalte. Zonele perturbate cu vegetație de mică înălțime și abundente în ierburi se pretează foarte bine la monitorizare. În primul rând, sunt foarte frecvente și se găsesc adesea în zone agricole intens cultivate. În al doilea rând, aceste zone sunt tipice pentru marginile șoselelor, ale șanțurilor de drenare sau ale terenurilor cultivate, locuri în care pierderile sau răspândirea accidentală de semințe sunt cele mai probabile într-o primă etapă.

Trebuie luată în considerare și posibilitatea monitorizării transferului potențial de material genetic către culturi ecologice sau convenționale compatibile sexual. În acest scop, este necesară o evaluare a măsurii în care culturi de aceste tipuri cresc în zone adiacente sau apropiate.

2.3. Inspecțiile

Planul de monitorizare trebuie să indice frecvența probabilă a inspecțiilor. El poate cuprinde un calendar care să indice datele și numărul de vizite pentru o zonă dată. În acest sens, astfel cum s-a menționat detaliat la secțiunile 1.5 și 2.2, este important să se țină seama de momentul în care probabilitatea apariției potențialelor efecte negative este cea mai mare și de zona (zonele) de monitorizat.

2.4. Prelevarea de probe și analiza

Metodologia pentru monitorizarea ulterioară a acestor parametri/elemente trebuie, de asemenea, identificată și descrisă, inclusiv tehnicile de prelevare de probe și de analiză. Metodologia standard, astfel cum este definită de standardele CEN sau de metodele OCDE pentru monitorizarea organismelor în mediu, trebuie respectată, după caz, făcându-se trimitere la sursa metodologiei furnizate. Metodele folosite pentru monitorizare trebuie să fie adecvate din punct de vedere științific și adaptate condițiilor în care urmează a fi aplicate; astfel, trebuie să se țină seama de caracteristicile metodelor, precum selectivitatea, specificitatea, reproductibilitatea, limitările, pragurile de detecție și disponibilitatea metodelor de control adecvate.

Planul de monitorizare trebuie, de asemenea, să indice cum este prevăzută actualizarea metodologiei, după caz, în conformitate cu abordarea/strategia de monitorizare selectată.

Analiza statistică poate fi utilizată la elaborarea metodologiilor celor mai adecvate de prelevare de probe și de testare, în vederea determinării cantităților de probe prelevate optime și a perioadei minime de monitorizare pentru a asigura pragul statistic necesar detectării de efecte.

2.5. Colectarea și compilarea datelor

Planul de monitorizare, atât pentru monitorizare specifică, cât și pentru cea generală, trebuie să indice cum, de către cine și cu ce frecvență trebuie colectate și compilate datele. Acest lucru este extrem de important atunci când sunt angajate sau contractate terțe părți pentru colectarea datelor. Este posibil ca părțile care depun notificări să fie obligate să furnizeze mecanisme, formulare și protocoale standard de colectare și de înregistrare a datelor pentru a asigura coerența acestora. De exemplu, se pot furniza fișe de înregistrare standard, accesarea directă sau fișiere cu tabele predefinite pentru preluarea datelor direct pe calculatoare portabile. Notificatorul trebuie să specifice, de asemenea, cum anume trebuie compilate datele și, foarte important, modalitățile de accesare a datelor provenind de la părți terțe, cum ar fi consultanții sau utilizatorii.

Termenele și intervalele de raportare cu privire la rezultatele monitorizării trebuie, de asemenea, specificate.

3. Analiza, raportarea, revizuirea

Planul de monitorizare trebuie să indice frecvența revizuirii și discutării datelor în cadrul unei analize globale.

3.1. Evaluarea

Evaluarea datelor trebuie, după caz, să includă analiza statistică cu valorile de erori tip adecvate care să permită adoptarea deciziilor ulterioare pe baza unor date corecte. Aceasta include deciziile cu privire la exactitatea estimărilor cuprinse în evaluarea riscurilor ecologice. În acest sens, o situație de referință și/sau controale asupra stării mediului receptor corecte sunt esențiale pentru o evaluare precisă. Utilizarea analizei statistice trebuie, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la tipul de metodologie cel mai adecvat, inclusiv pentru prelevare de probe și testare.

Evaluarea rezultatelor monitorizării și a observațiilor poate indica ce alți parametri mai trebuie monitorizați în cadrul programului. Trebuie avută în vedere și posibila necesitate de a lua măsurile adecvate ca urmare a unor rezultate preliminare, în special dacă acestea sugerează un potențial impact negativ asupra unor grupuri de organisme sau unor habitate vulnerabile.

Interpretarea datelor colectate prin monitorizare trebuie efectuată pe baza condițiilor și activităților ecologice existente. Atunci când se observă schimbări în mediu, poate fi necesară o evaluare aprofundată pentru a se stabili dacă acestea sunt rezultatul acțiunii unui OMG sau a utilizării acestuia sau dacă au fost determinate de modificarea altor factori ecologici fără legătură cu introducerea pe piață a OMG-ului. În acest caz, poate fi necesară reevaluarea situației de referință utilizate pentru comparație.

Planul de monitorizare trebuie structurat astfel încât atât rezultatele monitorizării specifice sau generale, cât și cercetările suplimentare să poată fi utilizate în procesul de adoptare a deciziei de reînnoire a autorizației pentru acele produse.

3.2. Raportarea

După introducerea pe piață a unui OMG, notificatorul, în temeiul articolului 20 alineatul (1) din directivă, are obligația legală de a se asigura că monitorizarea și raportarea se efectuează în conformitate cu condițiile specificate în autorizație. Rapoartele cu privire la rezultatele monitorizării trebuie prezentate Comisiei și autorităților competente din statele membre, chiar dacă nu s-a stabilit o dată limită de depunere a acestora. Informațiile cuprinse trebuie să fie făcute publice în conformitate cu cerințele de la articolul 20 alineatul (4) din directivă. În acest context, părțile care depun notificări trebuie să descrie în planul de monitorizare condițiile de raportare a rezultatelor.

De asemenea, în planul de monitorizare trebuie să se specifice modul în care informațiile relevante colectate în cadrul practicilor de observare stabilite sau de rutină sunt puse la dispoziția posesorului autorizației sau a autorităților competente.

Notificatorul/posesorul autorizației trebuie să asigure transparența rezultatelor și a măsurilor prevăzute în programele de monitorizare, iar planul de monitorizare trebuie să specifice modul de raportare/publicare a informațiilor colectate. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin:

—	fișe informative oferite utilizatorilor sau părților interesate;

—	ateliere de prezentare și schimb de informații cu părțile interesate;

—	documente arhivate în cadrul întreprinderilor;

—	afișarea pe pagina de Internet a companiei;

—	publicarea informațiilor în reviste profesionale și științifice.

Articolul 20 din directivă cuprinde și dispoziții cu privire la raportare. În conformitate cu articolul 20 alineatul (2), în cazul în care devin disponibile noi informații cu privire la riscuri, provenind de la utilizatori sau din alte surse, notificatorul are obligația de a lua măsuri imediate de protecție a sănătății umane și a mediului și de a informa autoritățile competente cu privire la aceasta.

De asemenea, notificatorul are obligația de a revizui informațiile și condițiile menționate în notificare.

3.3. Revizuirea și adaptarea

Planurile de monitorizare nu sunt instrumente statice. Este esențial ca planul de monitorizare și metodologia asociată să fie revizuite la intervale adecvate și actualizate sau adaptate, dacă este necesar.

Articolul 20 alineatul (1) din directivă permite autorităților competente care au primit notificarea originală, pe baza rapoartelor înmânate de notificator, în conformitate cu autorizația și în cadrul planului de monitorizare, să adapteze planul de monitorizare după prima perioadă de monitorizare. Cu toate acestea, punerea în aplicare a planului de monitorizare revizuit este din nou responsabilitatea notificatorului.

Revizuirea trebuie să examineze eficiența măsurărilor și colectării datelor, inclusiv a prelevării de probe și analizării lor. Aceasta trebuie să permită, de asemenea, să se determine dacă măsurile de monitorizare sunt eficiente în raport cu evaluările și dacă răspund întrebărilor rezultate din evaluarea riscurilor ecologice.

De exemplu, în cazul în care se utilizează modele specifice pentru prognoză, poate fi întreprinsă o validare pe baza datelor colectate și a evaluării lor. În mod similar, trebuie avută în vedere evoluția tehnicilor de prelevare de probe și de analiză, după caz.

Ca urmare a revizuirii, poate fi necesară ajustarea metodelor, a scopurilor monitorizării și a programelor de monitorizare; ajustarea se realizează prin adaptare sau actualizare, după caz.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32002R2150

L 332/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2150/2002 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2002

referitor la statisticile privind deșeurile

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 285,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Comunitatea solicită statistici comunitare periodice privind producerea și gestionarea deșeurilor provenite de la întreprinderi și gospodării, pentru a urmări punerea în aplicare a politicii privind deșeurile. Aceasta creează bazele pentru controlul respectării principiilor de maximizare a recuperării și a eliminării în condiții de siguranță. Cu toate acestea, sunt necesare în continuare instrumente statistice pentru a evalua respectarea principiului de prevenire a deșeurilor și pentru a stabili o legătură între datele privind producerea de deșeuri și inventarierea utilizării resurselor, la nivel global, național și regional.

(2)	Este necesar să se furnizeze definițiile deșeurilor și ale gestionării deșeurilor, în scopul de a obține rezultate statistice comparabile privind deșeurile.

(3)

Politica comunitară privind deșeurile a stabilit o listă a principiilor care trebuie respectate de unitățile producătoare de deșeuri și de sectorul de gestionare a deșeurilor. Aceasta necesită monitorizarea deșeurilor în diferite puncte ale lanțului deșeurilor și anume: în momentul producerii, colectării, recuperării și eliminării acestora.

(4)	Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (4) constituie cadrul de referință pentru dispozițiile prezentului regulament.

(5)	Pentru a garanta rezultate comparabile, statisticile privind deșeurile ar trebui să fie elaborate în conformitate cu defalcarea precizată, într-un format adecvat și într-un termen stabilit de la sfârșitul anului de referință.

(6)

Având în vedere că obiectivul acțiunii preconizate, și anume stabilirea unui cadru pentru elaborarea de statistici comunitare privind producerea, recuperarea și eliminarea deșeurilor, nu poate fi îndeplinit suficient de bine de statele membre, datorită necesității de a furniza definiții ale deșeurilor și ale gestionării deșeurilor, astfel încât să se obțină statistici comparabile între statele membre, și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratat. Conform principiului proporționalității, astfel cum a fost stabilit la articolul menționat, prezentul regulament nu poate depăși ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(7)

Statele membre ar putea avea nevoie de o perioadă de tranziție pentru stabilirea propriilor statistici privind deșeurile pentru toate sau pentru unele dintre activitățile economice A, B și G–Q din NACE Rev. 1 instituită prin Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană (5) pentru care sistemul statistic național necesită adaptări majore.

(8)	Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (6).

(9)	Comitetul pentru programul statistic a fost consultat de Comisie,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectiv

(1) Obiectivul prezentului regulament este de a stabili un cadru în vederea elaborării unor statistici comunitare privind producerea, recuperarea și eliminarea deșeurilor.

(2) În domeniile lor respective de competență, statele membre și Comisia elaborează statistici comunitare privind producerea, recuperarea și eliminarea deșeurilor, cu excepția deșeurilor radioactive, care sunt deja reglementate de altă legislație.

(3) Statisticile acoperă următoarele domenii:

(a)	producerea deșeurilor în conformitate cu anexa I;

(b)	recuperarea și eliminarea deșeurilor în conformitate cu anexa II;

(c)

după realizarea studiilor pilot prevăzute la articolul 5, importul și exportul deșeurilor pentru care nu s-au colectat date în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (7), în conformitate cu anexa III.

(4) Pentru întocmirea statisticilor, statele membre și Comisia aplică nomenclatura statistică stabilită în principal după substanță, astfel cum este prevăzută la anexa III.

(5) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2), Comisia stabilește un tabel de corespondență între nomenclatura statistică prevăzută la anexa III și lista deșeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei (8).

Articolul 2

Definiții

În sensul și în cadrul prezentului regulament:

(a)	„deșeu” înseamnă orice substanță sau orice obiect definit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (9);

(b)

„fracțiuni de deșeuri colectate separat” înseamnă deșeuri menajere și asimilabile, colectate în mod selectiv, prin fracțiuni omogene, de către serviciile publice, organismele fără scop lucrativ și întreprinderile private care își desfășoară activitatea în domeniul colectării organizate a deșeurilor;

(c)	„reciclare” are același sens ca și în definiția menționată la articolul 3 alineatul (7) din Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (10);

(d)	„recuperare” înseamnă oricare dintre operațiunile prevăzute la anexa II B la Directiva 75/442/CEE;

(e)	„eliminare” înseamnă oricare dintre operațiunile prevăzute la anexa II A la Directiva 75/442/CEE;

(f)	„instalație de recuperare sau eliminare” înseamnă o instalație pentru care este necesară o autorizație sau înregistrare în conformitate cu articolele 9, 10 sau 11 din Directiva 75/442/CEE;

(g)	„deșeuri periculoase” înseamnă toate deșeurile, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (11);

(h)	„deșeuri nepericuloase” înseamnă toate deșeurile care nu intră sub incidența literei (g);

(i)

„incinerare” înseamnă tratarea termică a deșeurilor într-o instalație de incinerare, astfel cum este descrisă la articolul 3 punctul 4 sau într-o instalație de coincinerare, astfel cum este descrisă la articolul 3 punctul 5 din Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (12);

(j)	„depozit de deșeuri” înseamnă un sit de eliminare a deșeurilor, astfel cum este definit la articolul 2 litera (g) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (13);

(k)	„capacitatea instalațiilor de incinerare a deșeurilor” înseamnă capacitatea maximă de incinerare a deșeurilor, exprimată în tone pe an sau în gigajouli;

(l)	„capacitatea instalațiilor de reciclare a deșeurilor” înseamnă capacitatea maximă de reciclare a deșeurilor, exprimată în tone pe an;

(m)	„capacitatea depozitelor de deșeuri” înseamnă capacitatea restantă (la sfârșitul anului de referință) a unui anumit depozit de deșeuri, de a elimina deșeurile în viitor, exprimată în metri cubi;

(n)	„capacitatea celorlalte instalații de eliminare” înseamnă capacitatea unei anumite instalații de eliminare a deșeurilor, exprimată în tone pe an.

Articolul 3

Colectarea datelor

(1) Statele membre, respectând condițiile de calitate și de precizie care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 7 alineatul (2), obțin datele necesare pentru precizarea caracteristicilor enumerate la anexele I și II printr-unul dintre următoarele mijloace:

—

sondaje;

—	surse administrative sau de alt tip, cum ar fi declarațiile obligatorii în sensul legislației comunitare privind gestionarea deșeurilor;

—	proceduri de estimare statistică pe bază de probe prelevate în mod aleatoriu sau de indicatori estimativi referitori la deșeuri sau

—	o combinație a acestor mijloace.

Pentru a reduce sarcina de lucru, autoritățile naționale și Comisia, în limitele și condițiile stabilite de fiecare stat membru și de Comisie în domeniile lor respective de competență, au acces la surse de date administrative.

(2) Pentru a reduce sarcina administrativă a întreprinderilor mici, întreprinderile care angajează mai puțin de 10 persoane nu intră sub incidența anchetelor, cu excepția cazurilor în care acestea contribuie în mod semnificativ la producerea de deșeuri.

(3) Statele membre elaborează rezultatele statistice, în conformitate cu clasificarea definită la anexele I și II.

(4) Excluderea menționată la alineatul (2) trebuie să fie conformă cu obiectivele de acoperire și de calitate stabilite la secțiunea 7 punctul 1 din anexele I și II.

(5) Statele membre transmit către Eurostat rezultatele, inclusiv datele confidențiale, în formatele corespunzătoare și într-un termen stabilit de la sfârșitul perioadelor de referință prevăzute la anexele I și II.

(6) Prelucrarea datelor confidențiale și transmiterea acestora, prevăzută la alineatul (5), se efectuează în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare în ceea ce privește confidențialitatea statisticilor.

Articolul 4

Perioada de tranziție

(1) În timpul unei perioade de tranziție, la solicitarea unui stat membru și în conformitate cu procedura definită la articolul 7 alineatul (2), Comisia poate acorda derogări de la dispozițiile din secțiunea 5 a anexelor I și II. Această perioadă de tranziție nu poate depăși:

(a)	doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, pentru prezentarea rezultatelor referitoare la anexa I secțiunea 8 punctul 1.1 rubrica 16 (activități de servicii) și la anexa II secțiunea 8 punctul 2;

(b)	trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru prezentarea rezultatelor referitoare la anexa I secțiunea 8 punctul 1.1 rubrica 1 (agricultură, vânătoare și silvicultură) și rubrica 2 (pescuit).

(2) Derogările prevăzute la alineatul (1) se pot acorda unui stat membru numai pentru datele referitoare la primul an de referință.

(3) Comisia elaborează un program de studii pilot privind deșeurile provenite din activitățile economice menționate la alineatul (1) litera (b) pe care statele membre urmează să le realizeze. Aceste studii pilot au drept obiectiv dezvoltarea unei metodologii pentru a obține date periodice, reglementate de principiile aplicabile statisticilor comunitare, astfel cum prevede articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 322/97.

Comisia finanțează până la 100 % costul acestor studii pilot. Pe baza concluziilor acestora, Comisia adoptă măsurile necesare de punere în aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2).

Articolul 5

Importul și exportul de deșeuri

(1) Comisia elaborează un program de studii pilot privind importurile și exporturile de deșeuri care urmează să fie realizate de statele membre. Aceste studii pilot au ca obiectiv dezvoltarea unei metodologii pentru a obține date periodice, reglementate de principiile aplicabile statisticilor comunitare, după cum prevede articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 322/97.

(2) Programul de studii pilot al Comisiei este conform cu anexele I și II, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare și acoperirea deșeurilor, categoriile de deșeuri în scopul clasificării acestora, anii de referință și periodicitatea, luând în considerare obligațiile de notificare prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 259/93.

(3) Comisia finanțează cheltuielile pentru realizarea studiilor pilot în proporție de până la 100 %.

(4) Pe baza concluziilor acestor studii pilot, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la posibilitățile de întocmire a statisticilor pentru activitățile și caracteristicile incluse în studiile pilot privind importurile și exporturile de deșeuri. Comisia adoptă măsurile necesare de punere în aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2).

(5) Studiile pilot se realizează în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 6

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2). Aceste măsuri se referă, în special, la:

(a)	adaptarea la progresul economic și tehnic în ceea ce privește colectarea și prelucrarea statistică a datelor, precum și prelucrarea și transmiterea rezultatelor;

(b)	adaptarea specificațiilor prevăzute la anexele I, II și III;

(c)

elaborarea rezultatelor în conformitate cu articolul 3 alineatele (2), (3) și (4), luând în considerare structurile economice și condițiile tehnice existente într-un stat membru. Aceste măsuri pot autoriza un stat membru să nu comunice anumite elemente incluse în clasificare, cu condiția să se demonstreze că acest fapt nu are decât un efect limitat asupra calității statisticilor. În toate cazurile, atunci când se acordă derogări, se transmite cantitatea totală de deșeuri pentru fiecare dintre rubricile menționate la anexa I secțiunea 2 punctul 1 și secțiunea 8 punctul 1;

(d)	definirea criteriilor corespunzătoare de evaluare a calității precum și a conținutului rapoartelor de calitate prevăzute la secțiunea 7 a anexelor I și II;

(e)	stabilirea unor proceduri corespunzătoare pentru comunicarea rezultatelor de către statele membre în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(f)	întocmirea listei perioadelor de tranziție și a derogărilor acordate statelor membre, în temeiul articolului 4;

(g)	punerea în aplicare a rezultatelor studiilor pilot în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) și cu articolul 5 alineatul (1).

Articolul 7

Comitetul

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul pentru programul statistic instituit prin Decizia 89/382/CEE, Euratom a Consiliului (14).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

(4) Comisia transmite comitetului instituit prin Directiva 75/442/CEE proiectul de măsuri pe care intenționează să îl înainteze Comitetului pentru programul statistic.

Articolul 8

Raportul

(1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, în termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și din trei în trei ani de la această dată, un raport privind statisticile întocmite în conformitate cu prezentul regulament și în special privind calitatea acestora și sarcina pe care o reprezintă pentru întreprinderi.

(2) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, o propunere de abolire a obligațiilor de declarare care se suprapun.

(3) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, un raport privind progresul studiilor pilot menționate la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (1). După caz, aceasta propune revizuirea studiilor pilot asupra cărora s-a luat o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2).

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2002.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

B. BENDTSEN

(1) JO C 87, 29.3.1999, p. 22, JO C 180 E, 26.6.2001, p. 202 și propunerea modificată din 10 decembrie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO C 329, 17.11.1999, p. 17.

(3) Avizul Parlamentului European din 4 septembrie 2001 (JO C 72 E, 21.3.2002, p. 32), Poziția comună a Consiliului din 15 aprilie 2002 (JO C 145 E, 18.6.2002, p. 85) și decizia Parlamentului European din 4 iulie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 14 noiembrie 2002.

(4) JO L 52, 22.2.1997, p. 1.

(5) JO L 293, 24.10.1990, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 29/2002 al Comisiei (JO L 6, 10.1.2002, p. 3).

(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7) JO L 30, 6.2.1993, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).

(8) JO L 226, 6.9.2000, p. 3, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/573/CE a Consiliului (JO L 203, 28.7.2001, p. 18).

(9) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

(10) JO L 365, 31.12.1994, p. 10.

(11) JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).

(12) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.

(13) JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

(14) JO L 181, 28.6.1989, p. 47.

ANEXA I

PRODUCEREA DE DEȘEURI

SECȚIUNEA 1

Domeniul de aplicare

Se întocmesc statistici pentru toate activitățile care intră sub incidența secțiunilor A-Q din NACE Rev. 1. Aceste secțiuni acoperă toate activitățile economice.

Prezenta anexă se raportează, de asemenea, la:

(a)	deșeurile produse de gospodării;

(b)	deșeurile care rezultă din activitățile de recuperare și/sau eliminare a deșeurilor.

SECȚIUNEA 2

Categorii de deșeuri

1. Trebuie întocmite statistici pentru următoarele categorii de deșeuri:

Lista grupărilor
Număr rubrică	CED – Stat/Versiunea 2		Descriere
Număr rubrică	Deșeuri periculoase/nepericuloase	Cod	Descriere
1	01.1	Solvenți uzați	Nepericuloși
2	01.1	Solvenți uzați	Periculoși
3	01.2	Deșeuri acide, alcaline sau saline	Nepericuloase
4	01.2	Deșeuri acide, alcaline sau saline	Periculoase
5	01.3	Uleiuri uzate	Nepericuloase
6	01.3	Uleiuri uzate	Periculoase
7	01.4	Catalizatori chimici uzați	Nepericuloși
8	01.4	Catalizatori chimici uzați	Periculoși
9	02	Deșeuri de preparate chimice	Nepericuloase
10	02	Deșeuri de preparate chimice	Periculoase
11	03.1	Depuneri și reziduuri chimice	Nepericuloase
12	03.1	Depuneri și reziduuri chimice	Periculoase
13	03.2	Nămoluri din efluenți industriali	Nepericuloase
14	03.2	Nămoluri din efluenți industriali	Periculoase
15	05	Deșeuri medicale și biologice	Nepericuloase
16	05	Deșeuri medicale și biologice	Periculoase
17	06	Deșeuri metalice	Nepericuloase
18	06	Deșeuri metalice	Periculoase
19	07.1	Deșeuri de sticlă	Nepericuloase
20	07.2	Deșeuri de hârtie și carton	Nepericuloase
21	07.3	Deșeuri de cauciuc	Nepericuloase
22	07.4	Deșeuri de material plastic	Nepericuloase
23	07.5	Deșeuri de lemn	Nepericuloase
24	07.6	Deșeuri textile	Nepericuloase
25	07.6	Deșeuri textile	Periculoase
26	08	Echipamente casate	Nepericuloase
27	08	Echipamente casate	Periculoase
28	08.1	Vehicule scoase din circulație	Nepericuloase
29	08.41	Deșeuri de baterii și acumulatori	Nepericuloase
30	08.41	Deșeuri de baterii și acumulatori	Periculoase
31	09	Deșeuri animale și vegetale (cu excepția deșeurilor animale de la prepararea alimentelor și a produselor alimentare; precum și cu excepția excrementelor, a urinei și a gunoiului de grajd de la animale)	Nepericuloase
32	09.11	Deșeuri animale de la prepararea alimentelor și a produselor alimentare	Nepericuloase
33	09.3	Excremente, urină și gunoi de grajd de la animale	Nepericuloase
34	10.1	Deșeuri menajere și deșeuri similare	Nepericuloase
35	10.2	Materiale amestecate și materiale nediferențiate	Nepericuloase
36	10.3	Reziduuri de sortare	Nepericuloase
37	11	Nămoluri comune (cu excepția nămolurilor de dragare)	Nepericuloase
38	11.3	Nămoluri de dragare	Nepericuloase
39	12.1 + 12.2 + 12.3 + 12.5	Deșeuri minerale (cu excepția reziduurilor din operațiunile termice, a solurilor contaminate și a nămolurilor de dragare poluate)	Nepericuloase
40	12.1 + 12.2 + 12.3 + 12.5	Deșeuri minerale (cu excepția reziduurilor de combustie, a solurilor contaminate și a nămolurilor de dragare poluate)	Periculoase
41	12.4	Reziduuri de combustie	Nepericuloase
42	12.4	Reziduuri de combustie	Periculoase
43	12.6	Soluri contaminate și nămoluri de dragare poluate	Periculoase
44	13	Deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate	Nepericuloase
45	13	Deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate	Periculoase

2. În conformitate cu obligația de declarare prevăzută de Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Comisia elaborează un program de studii pilot, care vor fi realizate în mod voluntar de statele membre, pentru a evalua dacă este cazul să se includă rubricile referitoare la deșeurile de ambalaje (CED-Stat/Versiunea 2) în lista grupărilor prevăzută la punctul 1. Comisia finanțează până la 100 % costul acestor studii pilot. Pe baza concluziilor acestora, Comisia adoptă măsurile de punere în aplicare necesare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament.

SECȚIUNEA 3

Caracteristici

1. Caracteristicile categoriilor de deșeuri:

Cantitatea de deșeuri produse trebuie stabilită pentru fiecare categorie de deșeuri menționată la secțiunea 2 punctul 1.

2. Caracteristici regionale:

Populația sau locuințele care beneficiază de un sistem de colectare a deșeurilor menajere și similare amestecate (nivel NUTS 2).

SECȚIUNEA 4

Unitatea de referință

1. Unitatea de referință care trebuie folosită pentru toate categoriile de deșeuri este 1 000 tone de deșeuri umede (normale). Pentru categoriile de deșeuri de tip „nămol”, ar trebui să se transmită o cifră suplimentară pentru substanța uscată.

2. Unitatea de referință pentru caracteristicile regionale ar trebui să fie procentul populației sau al locuințelor.

SECȚIUNEA 5

Primul an de referință și periodicitatea

1. Primul an de referință este al doilea an calendaristic de după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

2. Statele membre comunică datele din doi în doi ani după primul an de referință.

SECȚIUNEA 6

Comunicarea rezultatelor către Eurostat

Rezultatele se transmit în termen de optsprezece luni de la sfârșitul anului de referință.

SECȚIUNEA 7

Raport privind acoperirea și calitatea statisticilor

1. Pentru fiecare rubrică prevăzută la secțiunea 8 (activități și gospodării) statele membre indică procentul între statisticile întocmite și totalitatea deșeurilor din aceeași rubrică. Cerințele minime privind acoperirea sunt definite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament.

2. Statele membre prezintă un raport privind calitatea statisticilor care indică nivelul de precizie a datelor colectate. Estimările, grupările sau excluderile trebuie să facă obiectul unei descrieri, la fel ca și modul în care aceste proceduri afectează distribuirea categoriilor de deșeuri enumerate la secțiunea 2 punctul 1 între activitățile economice și gospodării, în conformitate cu secțiunea 8.

3. Comisia atașează rapoartele privind acoperirea și calitatea statisticilor la raportul prevăzut la articolul 8 din prezentul regulament.

SECȚIUNEA 8

Prezentarea rezultatelor

Rezultatele obținute pentru caracteristicile enumerate la secțiunea 3 punctul 1 trebuie prezentate în funcție de:

1.1. următoarele secțiuni, diviziuni, grupe și clase NACE Rev. 1:

Număr rubrică

Cod NACE Rev.1.1

Descriere

Agricultură, vânătoare și silvicultură

Pescuit

Industrii extractive

Industrii agricole și alimentare

DB + DC

Industria textilă + industria pielăriei și încălțămintei

Prelucrarea lemnului și fabricarea articolelor din lemn

Fabricarea de celuloză, hârtie și articole din hârtie; editare și tipărire

Rafinarea, producerea de cocs și tratarea combustibililor nucleari

DG + DH

Industria chimică + industria cauciucului și a materialelor plastice

Fabricarea de alte produse minerale nemetalice

Metalurgia și prelucrarea metalelor

DK + DL + DM

Fabricarea de mașini și echipamente + fabricarea de echipamente electrice și electronice + fabricarea materialului de transport

Exceptând 37

Alte industrii manufacturiere neclasificate în nici o altă categorie

Producerea și distribuția de electricitate, gaze și apă

Construcții

G - Q

Exceptând 90 și 51.57

Activități de servicii:

Comerț cu ridicata și cu amănuntul; reparații de autovehicule, motociclete și articole personale și pentru uz gospodăresc + hoteluri și restaurante + transporturi, antrepozitare și comunicații + intermedieri financiare + activități imobiliare, de închiriere și activități de servicii în folosul întreprinderilor + administrație publică și apărare; protecție socială obligatorie + educație + sănătate și asistență socială + alte activități de servicii colective, sociale și personale + activitățile personalului domestic + organisme extrateritoriale

Reciclare

51.57

Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor

Salubrizarea și ridicarea gunoiului; administrația drumurilor și alte activități similare

1.2. gospodării

Deșeuri produse de gospodării

2. Pentru activitățile economice, unitățile statistice sunt unitățile locale sau unitățile de activitate economică definite prin Regulamentul (CEE) nr. 696/93 al Consiliului din 15 martie 1993 privind unitățile statistice pentru observarea și analizarea sistemului de producție comunitar (1), în conformitate cu sistemul statistic din fiecare stat membru.

Este necesar ca raportul privind calitatea statisticilor, care trebuie prezentat în temeiul secțiunii 7, să precizeze incidența unității statistice alese asupra distribuției de date între diferitele grupări din rubricile NACE Rev. 1.

(1) JO L 76, 30.3.1993, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Actul de aderare din 1994.

ANEXA II

RECUPERAREA ȘI ELIMINAREA DEȘEURILOR

SECȚIUNEA 1

Domeniul de aplicare

1. Statisticile trebuie întocmite pentru ansamblul instalațiilor de recuperare și de eliminare a deșeurilor care desfășoară operațiunile menționate la secțiunea 8 punctul 2 și care intră sub incidența sau fac parte din activitățile economice conform grupărilor din NACE Rev. 1, menționate la anexa I secțiunea 8 punctul 1.1.

2. Instalațiile ale căror activități de tratare se limitează la reciclarea deșeurilor la locul în care au fost produse nu intră sub incidența prezentei anexe.

SECȚIUNEA 2

Categorii de deșeuri

Categoriile de deșeuri care trebuie să facă obiectul statisticilor pentru fiecare operațiune de recuperare sau de eliminare prevăzută la secțiunea 8 punctul 2 sunt menționate în continuare:

Incinerare
Număr rubrică	CED – Stat/Versiunea 2		Descriere
Număr rubrică	Deșeuri periculoase/nepericuloase	Cod	Descriere
1	01 + 02 + 03	Deșeuri chimice cu excepția uleiurilor uzate (deșeuri de compuși chimici + deșeuri de preparate chimice + alte deșeuri chimice)	Nepericuloase
2	01 + 02 + 03	Deșeuri chimice cu excepția uleiurilor uzate (Deșeuri de compuși chimici + deșeuri de preparate chimice + alte deșeuri chimice)	Periculoase
3	01.3	Uleiuri uzate	Nepericuloase
4	01.3	Uleiuri uzate	Periculoase
5	05	Deșeuri medicale și biologice	Nepericuloase
6	05	Deșeuri medicale și biologice	Periculoase
7	10.1	Deșeuri menajere și similare	Nepericuloase
8	10.2	Materiale amestecate și materiale nediferențiate	Nepericuloase
9	10.3	Reziduuri de sortare	Nepericuloase
10	11	Nămoluri comune	Nepericuloase
11	06 + 07+ 08+ 09+ 12+ 13	Alte deșeuri (Deșeuri metalice + deșeuri nemetalice + echipamente uzate + deșeuri animale și vegetale + deșeuri minerale + deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate)	Nepericuloase
12	06+ 07+ 08+ 09+ 12+ 13	Alte deșeuri (deșeuri metalice + deșeuri nemetalice + echipamente casate + deșeuri animale și vegetale + deșeuri minerale + deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate)	Periculoase

Operațiuni care pot duce la recuperare (cu excepția recuperării de energie)
Număr rubrică	CED – Stat/Versiunea 2		Descriere
Număr rubrică	Deșeuri periculoase/nepericuloase	Cod	Descriere
1	01.3	Uleiuri uzate	Nepericuloase
2	01.3	Uleiuri uzate	Periculoase
3	06	Deșeuri metalice	Nepericuloase
4	06	Deșeuri metalice	Periculoase
5	07.1	Deșeuri de sticlă	Nepericuloase
6	07.2	Deșeuri de hârtie și carton	Nepericuloase
7	07.3	Deșeuri de cauciuc	Nepericuloase
8	07.4	Deșeuri de mase plastice	Nepericuloase
9	07.5	Deșeuri de lemn	Nepericuloase
10	07.6	Deșeuri textile	Nepericuloase
11	07.6	Deșeuri textile	Periculoase
12	09	Deșeuri animale și vegetale (cu excepția deșeurilor animale din preparate și produse alimentare; și cu excepția excrementelor, a urinei și a gunoiului de grajd de la animale)	Nepericuloase
13	09.11	Deșeuri animale din preparate și produse alimentare	Nepericuloase
14	09.3	Excremente, urină și gunoi de grajd de la animale	Nepericuloase
15	12	Deșeuri minerale	Nepericuloase
16	12	Deșeuri minerale	Periculoase
17	01 + 02 + 03 + 05 + 08 + 10 + 11 + 13	Alte deșeuri, cu excepția uleiurilor uzate (deșeuri de compuși chimici + deșeuri de preparate chimice + alte deșeuri chimice + deșeuri medicale și biologice + echipamente casate + deșeuri comune amestecate + nămoluri comune + deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate)	Nepericuloase
18	01 + 02 + 03 + 05 + 08 + 10 + 11 + 13	Alte deșeuri, cu excepția uleiurilor uzate (deșeuri de compuși chimici + deșeuri de preparate chimice + alte deșeuri chimice + deșeuri medicale și biologice + echipamente casate + deșeuri comune amestecate + nămoluri comune + deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate)	Periculoase

Eliminare (altfel decât prin incinerare):
Număr rubrică	CED – Stat/Versiunea 2		Descriere
Număr rubrică	Deșeuri periculoase/nepericuloase	Cod	Descriere
1	01 + 02 + 03	Deșeuri chimice cu excepția uleiurilor uzate (deșeuri de compuși chimici + deșeuri de preparate chimice + alte deșeuri chimice)	Nepericuloase
2	01 + 02 + 03	Deșeuri chimice cu excepția uleiurilor uzate (deșeuri de compuși chimici + deșeuri de preparate chimice + alte deșeuri chimice)	Periculoase
3	01.3	Uleiuri uzate	Nepericuloase
4	01.3	Uleiuri uzate	Periculoase
5	09	Deșeuri animale și vegetale (cu excepția deșeurilor animale din preparate și produse alimentare; și cu excepția excrementelor, a urinei și a gunoiului de grajd de la animale)	Nepericuloase
6	09.11	Deșeuri animale din preparate și produse alimentare	Nepericuloase
7	09.3	Excremente, urină și gunoi de grajd de la animale	Nepericuloase
8	10.1	Deșeuri menajere și similare	Nepericuloase
9	10.2	Materiale amestecate și nediferențiate	Nepericuloase
10	10.3	Reziduuri de sortare	Nepericuloase
11	11	Nămoluri comune	Nepericuloase
12	12	Deșeuri minerale	Nepericuloase
13	12	Deșeuri minerale	Periculoase
14	05 + 06 + 07 + 08 + 13	Alte deșeuri (Deșeuri medicale și biologice + deșeuri metalice + deșeuri nemetalice + echipamente casate + deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate)	Nepericuloase
15	05 + 06 + 07 + 08 + 13	Alte deșeuri (Deșeuri medicale și biologice + deșeuri metalice + deșeuri nemetalice + echipamente casate + deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate)	Periculoase

SECȚIUNEA 3

Caracteristici

Caracteristicile care trebuie să facă obiectul statisticilor în ceea ce privește operațiunile de recuperare și eliminare menționate la secțiunea 8 punctul 2 sunt prevăzute în tabelul de mai jos:

Numărul și capacitatea operațiunilor de recuperare și eliminare pe regiuni
Nr. rubrică	Descriere
1	Numărul de instalații de tratare, la nivelul 2 al NUTS
2	Capacitatea în unități în funcție de operațiuni, la nivelul 2 al NUTS
Deșeuri tratate pe operațiune de recuperare și eliminare, inclusiv importurile
3	Cantitatea totală de deșeuri tratate, pentru categoriile de deșeuri menționate, pe tip de operațiune, la secțiunea 2, cu excepția reciclării deșeurilor la locul în care au fost produse, la nivelul 1 al NUTS

SECȚIUNEA 4

Unitatea de referință

Unitatea de referință care trebuie folosită pentru toate categoriile de deșeuri este de 1 000 tone de deșeuri umede (normale). Pentru categoriile de deșeuri „nămoluri”, ar trebui furnizată o cifră suplimentară pentru substanța uscată.

SECȚIUNEA 5

Primul an de referință și periodicitatea

1. Primul an de referință este al doilea an calendaristic de după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

2. Statele membre comunică datele din doi în doi ani, după primul an de referință, în ceea ce privește instalațiile menționate la secțiunea 8 punctul 2.

SECȚIUNEA 6

Comunicarea rezultatelor către Eurostat

Rezultatele se transmit în termen de optsprezece luni de la sfârșitul anului de referință.

SECȚIUNEA 7

Raportul privind acoperirea și calitatea statisticilor

1. Pentru caracteristicile enumerate la secțiunea 3 și pentru fiecare rubrică a diferitelor tipuri de operațiuni menționate la secțiunea 8 punctul 2, statele membre indică procentul între statisticile întocmite și totalitatea deșeurilor din rubrica respectivă. Cerința minimă privind acoperirea este definită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament.

2. Pentru caracteristicile enumerate în secțiunea 3, statele membre prezintă un raport privind calitatea, indicând nivelul de precizie al datelor colectate.

3. Comisia include rapoartele privind acoperirea și calitatea statisticilor în raportul prevăzut la articolul 8 din prezentul regulament.

SECȚIUNEA 8

Prezentarea rezultatelor

1. Rezultatele trebuie stabilite pentru fiecare rubrică a diferitelor tipuri de operațiuni menționate la secțiunea 8 alineatul (2), în funcție de caracteristicile prevăzute la secțiunea 3.

2. Lista operațiunilor de recuperare și eliminare; codurile fac trimitere la codurile din anexele la Directiva 75/442/CEE:

Nr. rubrică	Cod	Tipuri de operațiuni de recuperare și eliminare
Incinerare
1	R1	Utilizare principală ca combustibil sau alt mijloc de producere a energiei
2	D10	Incinerare pe pământ
Operațiuni care pot duce la recuperări (cu excepția recuperării de energie)
3	R2 +	Recuperare/regenerare a solvenților
	R3 +	Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt folosite ca solvenți (inclusiv operațiunile de compostare și alte transformări biologice)
	R4 +	Reciclarea/recuperarea metalelor și a compușilor metalici
	R5 +	Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
	R6 +	Regenerarea acizilor sau a bazelor
	R7 +	Recuperarea produselor folosite pentru captarea poluanților
	R8 +	Recuperarea produselor provenind din catalizatori
	R9 +	Regenerarea sau alte reutilizări ale uleiurilor
	R10 +	Tratarea solului cu rezultate benefice pentru agricultură sau ecologie
	R11	Utilizarea deșeurilor reziduale obținute dintr-una dintre operațiunile numerotate de la R1 până la R10
Operațiuni de eliminare
4	D1 +	Depozit în sau pe pământ (de exemplu, depozitarea deșeurilor etc.)
	D3 +	Injectare în profunzime (de exemplu, injectarea reziduurilor pompabile în puțuri, domuri de sare sau falii geologice naturale etc.)
	D4 +	Descărcare pe suprafețe (de exemplu, deversarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor în puțuri, iazuri sau lagune etc.)
	D5 +	Depozitarea deșeurilor în locuri special amenajate (de exemplu, depozitarea în alveole etanșe separate, acoperite și izolate unele de altele și de mediu etc.)
	D12	Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)
5	D2 +	Tratarea solului (de exemplu, biodegradarea reziduurilor lichide sau nămoloase în soluri etc.)
	D6 +	Evacuarea în mediul acvatic, cu excepția mărilor/oceanelor
	D7	Evacuarea în mări/oceane, inclusiv inserția în subsolul marin

3. Comisia va elabora un program de studii pilot pe care statele membre îl vor realiza cu caracter voluntar. Aceste studii pilot au ca scop evaluarea relevanței și a fezabilității colectării de date privind cantitățile de deșeuri tratate prin operațiuni pregătitoare, astfel cum sunt definite la anexa II A și la anexa II B la Directiva 75/442/CEE. Comisia va finanța până la 100 % costul acestor studii pilot. Pe baza concluziilor acestora, Comisia va adopta măsurile de punere în aplicare necesare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2) la prezentul regulament.

4. Unitățile statistice sunt unități locale sau unități de activitate economică definite prin Regulamentul (CEE) nr. 696/93, în conformitate cu sistemul statistic din fiecare stat membru.

Este necesar ca raportul privind calitatea statisticilor, care trebuie prezentat în temeiul secțiunii 7, să precizeze incidența unității statistice alese asupra distribuției datelor între diferitele grupări ale rubricilor NACE Rev. 1.

ANEXA III

NOMENCLATURA STATISTICĂ A DEȘEURILOR

astfel cum este prevăzută la anexa I secțiunea 2 punctul 1 și la anexa II secțiunea 2 CED-Stat Rev. 2 (nomenclatura statistică a deșeurilor stabilită în principal după substanță)

Deșeuri de compuși chimici

Solvenți uzați

Solvenți uzați halogenați

1 Periculoși

amestecuri apoase de solvenți halogenați

clorofluorocarburi

deșeuri de degresare cu conținut de solvenți fără fază lichidă

solvenți și amestecuri de solvenți halogenați

solvenți, lichide de spălare și soluții mamă organice halogenate

alți solvenți halogenați

alți solvenți și amestecuri de solvenți halogenați

nămoluri cu conținut de solvenți halogenați

nămoluri sau deșeuri solide cu conținut de solvenți halogenați

Solvenți uzați nehalogenați

0 Nepericuloși

deșeuri de la extracția solvenților

1 Periculoși

amestecuri apoase de solvenți nehalogenați

alți solvenți, lichide de spălare și soluții mamă organice

alți solvenți și amestecuri de solvenți

nămoluri conținând alți solvenți

nămoluri sau deșeuri solide conținând alți solvenți

nămoluri sau deșeuri solide fără solvenți halogenați

amestecuri de solvenți sau lichide organice fără solvenți halogenați

solvenți

solvenți și amestecuri de solvenți fără solvenți halogenați

Deșeuri acide, alcaline sau saline

Deșeuri acide

0 Nepericuloase

deșeuri necianurate fără conținut de crom

acizi

1 Periculoase

soluții acide de decapare

acizi nespecificați în altă parte

soluții de albire și soluții de albire/fixare

deșeuri necianurate cu conținut de crom

electroliți din baterii și acumulatori

soluții de fixare

acid clorhidric

acid azotic și acid azotos

acid fosforic și acid fosforos

acid sulfuric

acid sulfuric și acid sulfuros

deșeuri nespecificate în altă parte

Deșeuri alcaline

0 Nepericuloase

deșeuri alcaline

1 Periculoase

alcali nespecificați în altă parte

amoniac

hidroxid de calciu

deșeuri cianurate (alcaline) cu conținut de metale grele altele decât cromul

deșeuri cianurate (alcaline) fără conținut de metale grele

nămoluri de hidroxizi metalici și alte nămoluri provenite din alte procedee de insolubilizare a metalelor

sodă

soluții de developare pe bază de solvenți

deșeuri cianurate

deșeuri nespecificate în altă parte

soluții apoase de developare conținând un activator

soluții apoase de developare pentru plăcile offset

Soluții saline

0 Nepericuloase

soluții saline cu conținut de sulfați, sulfiți sau sulfuri

soluții saline cu conținut de cloruri, fluoruri și halogenuri

soluții saline cu conținut de fosfați și săruri solide derivate

soluții saline cu conținut de azotați și compuși derivați

1 Periculoase

deșeuri de la rafinarea electrolitică

Alte deșeuri saline

0 Nepericuloase

nămoluri și alte deșeuri de foraj cu conținut de săruri de bariu

carbonați

nămoluri și alte deșeuri de foraj cu conținut de cloruri

oxizi metalici

fosfați și săruri solide derivate

săruri și soluții cu conținut de compuși organici

nămoluri provenite din hidrometalurgia cuprului

săruri solide cu conținut de amoniu

săruri solide cu conținut de cloruri, fluoruri sau alte săruri solide halogenate

săruri solide cu conținut de nitruri (nitrometalice)

săruri solide cu conținut de sulfați, sulfiți sau sulfuri

deșeuri cu conținut de sulf

deșeuri de la prelucrarea potasei și a sărurilor minerale

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

săruri metalice

alte deșeuri

nămoluri de fosfatare

zguri de sare de la topirea secundară

săruri și soluții cu conținut de cianuri

nămoluri provenite din hidrometalurgia zincului (inclusiv jarosit și goethit)

deșeuri provenite de la tratarea zgurilor de sare și a scoriilor negre

deșeuri cu conținut de arsenic

deșeuri cu conținut de mercur

deșeuri cu conținut de alte metale grele

Uleiuri uzate

Uleiuri de motor uzate

1 Periculoase

uleiuri clorurate de motor, de transmisie și de lubrifiere

uleiuri neclorurate de motor, de transmisie și de lubrifiere

alte uleiuri de motor, de transmisie și de lubrifiere

Alte uleiuri uzate

0 Nepericuloase

nămoluri și deșeuri de foraj cu conținut de hidrocarburi

nămoluri de desalinizare

nămoluri provenite din echipamente și din operațiunile de întreținere

nămoluri provenite de la polizare, fasonare și lepuire

nămoluri de la polizare

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

nămoluri alchilice acide

lichide de frână

uleiuri hidraulice clorurate (emulsii)

uleiuri hidraulice minerale

uleiuri hidraulice cu conținut de PCB sau PCT

uleiuri izolante, fluide de transmitere a căldurii și alte lichide cu conținut de PCB sau PCT

nămoluri de uzinare

uleiuri izolante, fluide de transmitere a căldurii și alte fluide de origine minerală

uleiuri hidraulice neclorurate (emulsii)

uleiuri hidraulice neclorurate (altele decât emulsiile)

uleiuri izolante, fluide de transmitere a căldurii neclorurate și alte lichide neclorurate

uleiuri uzate nespecificate în altă parte

alte uleiuri hidraulice clorurate (altele decât emulsiile)

alte uleiuri izolante, fluide de transmitere a căldurii și alte lichide clorurate

alte uleiuri hidraulice

deșeuri de ceruri și grăsimi

uleiuri izolante, fluide de transmitere a căldurii și alte lichide sintetice

uleiuri sintetice de uzinare

nămoluri de pe fundul cuvelor

emulsii de uzinare uzate cu conținut de halogeni

emulsii de uzinare fără halogeni

uleiuri de uzinare uzate cu conținut de halogeni (neemulsionate)

uleiuri de uzinare uzate fără halogeni (neemulsionate)

Catalizatori chimici uzați

0 Nepericuloși

alți catalizatori uzați

catalizatori uzați cu conținut de metale prețioase

catalizatori uzați proveniți, de exemplu, de la eliminarea oxizilor de azot

Deșeuri de preparate chimice

Deșeuri de produse chimice declasate

Deșeuri de produse agrochimice

1 Periculoase

deșeuri agrochimice

pesticide anorganice, biocide și agenți de conservare a lemnului

pesticide

Medicamente neutilizate

0 Nepericuloase

produse chimice și medicamente eliminate

medicamente

Deșeuri de vopsele, lacuri, cerneluri și adezivi

0 Nepericuloase

deșeuri lichide apoase cu conținut de cerneală

deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și masticuri

nămoluri apoase cu conținut de adezivi și masticuri

nămoluri apoase cu conținut de cerneală

nămoluri apoase cu conținut de vopsele sau lacuri

suspensii apoase cu conținut de vopsele sau lacuri

cerneală uscată

vopsele și pigmenți

adezivi și masticuri întărite

vopsele și lacuri întărite

deșeuri de vopsea sub formă de pudră

deșeuri de produse de acoperire sub formă de pudră

deșeuri de la decaparea vopselelor sau a lacurilor

deșeuri de cerneluri apoase

deșeuri de vopsele și lacuri apoase

deșeuri de tonere de imprimare (inclusiv cartușele)

deșeuri din adezivi și masticuri apoase

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

nămoluri de adezivi și masticuri cu conținut de solvenți halogenați

nămoluri de adezivi și masticuri fără solvenți halogenați

nămoluri de cerneluri cu conținut de solvenți halogenați

nămoluri de cerneluri fără solvenți halogenați

vopsele, cerneluri, adezivi și rășini

nămoluri provenite de la decaparea vopselelor și a lacurilor cu conținut de solvenți halogenați

nămoluri provenite de la decaparea vopselelor sau lacurilor fără solvenți halogenați

deșeuri de adezivi și masticuri cu conținut de solvenți halogenați

deșeuri de adezivi și masticuri fără solvenți halogenați

deșeuri de cerneală cu conținut de solvenți halogenați

deșeuri de cerneală fără solvenți halogenați

deșeuri de vopsele și lacuri cu conținut de solvenți halogenați

deșeuri de vopsele și lacuri fără conținut de solvenți halogenați

Deșeuri ale altor preparate chimice

0 Nepericuloase

aerosoli

nămoluri de albire provenite din procese cu hipoclorit și clor

nămoluri de albire provenite din alte procese de albire

detergenți

gaze industriale în cilindri de înaltă presiune, recipiente de GPL și recipiente pentru aerosoli industriali (inclusiv haloni)

pelicule și hârtie fotografică cu conținut de argint sau de compuși ai argintului

deșeuri din tratamente chimice

deșeuri provenite din procese chimice cu azot și din producția de îngrășăminte

deșeuri de agenți conservanți

deșeuri provenite din producția de siliciu și din derivați ai siliciului

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

conservanți organici nehalogenați ai lemnului

conservanți organo-clorurați ai lemnului

conservanți organometalici ai lemnului

conservanți anorganici ai lemnului

nămoluri cu conținut de mercur

produse chimice uzate

produse chimice fotografice

Explozibili nefolosiți

Deșeuri de explozibili și articole pirotehnice

1 Periculoase

deșeuri de artificii

alte deșeuri de explozibili

Deșeuri de muniții

1 Periculoase

deșeuri de muniții

Deșeuri chimice în amestec

Deșeuri chimice mici în amestec

0 Nepericuloase

alte deșeuri cu conținut de produse chimice anorganice, de exemplu produse chimice de laborator nespecificate în altă parte, praf de extinctor

alte deșeuri cu conținut de produse chimice organice, de exemplu produse chimice de laborator nespecificate în altă parte

Deșeuri chimice în amestec pentru tratament

0 Nepericuloase

deșeuri preamestecate pentru eliminarea finală

02.33 Ambalaje contaminate cu substanțe periculoase

Alte deșeuri chimice

Depozite și reziduuri chimice

Gudroane și reziduuri carbonice

0 Nepericuloase

asfalt

deșeuri nespecificate în altă parte

negru de fum

deșeuri de anozi

deșeuri provenite din producția de anozi pentru procesele de electroliză apoasă

1 Periculoase

gudroane acide

alte gudroane

gudroane și alte deșeuri cu conținut de carbon provenite din fabricarea de anozi

Nămoluri provenite din emulsii apă/hidrocarburi

1 Periculoase

uleiuri de santină din navigația fluvială

uleiuri de santină din colectoarele de debarcader

nămoluri sau emulsii de desalinizare

nămoluri de intercepție

nămoluri provenite de la separatoarele apă/hidrocarburi

deșeuri solide provenite de la separatoarele apă/hidrocarburi

alte emulsii

deșeuri provenite de la curățarea cisternelor de transport maritim, cu conținut de produse chimice

deșeuri provenite de la curățarea cisternelor de transport feroviar și rutier, cu conținut de produse chimice

deșeuri provenite de la curățarea cisternelor de depozitare, cu conținut de produse chimice

Reziduuri provenite din reacții chimice

0 Nepericuloase

drojdii și leșii verzi (provenite de la tratarea leșiilor negre)

soluție de argăsire cu conținut de crom

soluție de argăsire fără crom

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

lichide apoase de spălare și soluții mamă

reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate

fază solidă nevitrificată

alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare

Materiale filtrante și absorbante uzate

0 Nepericuloase

nămoluri de decarbonatare

carbon activat uzat

rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate

soluții și nămoluri provenite din regenerarea schimbătorilor de ioni

1 Periculoase

deșeuri de cărbune activ utilizat pentru producerea clorului

turte de filtrare de la epurarea gazelor

turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați

alte turte de filtrare și absorbanți uzați

rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate

soluții și nămoluri provenite din regenerarea schimbătorilor de ioni

cărbune activ uzat

argile de filtrare uzate

Nămoluri de efluenți industriali

Nămoluri provenite din procese industriale și din tratarea efluenților

0 Nepericuloase

nămoluri de la tratarea anaerobă a deșeurilor animale și vegetale

nămoluri de la tratarea anaerobă a deșeurilor urbane și a altor deșeuri similare

nămoluri de albire provenite de la reciclarea hârtiei

levigate din depozitele de deșeuri

nămoluri cu conținut de crom

nămoluri fără crom

nămoluri de la tratarea in situ a efluenților

nămoluri nespecificate în altă parte

deșeuri nespecificate în altă parte

Nămoluri cu conținut de hidrocarburi

0 Nepericuloase

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

deșeuri lichide apoase provenite de la regenerarea uleiurilor

lichide apoase de spălare

deșeuri de degresare cu aburi

deșeuri provenite de la curățarea cisternelor de transport maritim, cu conținut de hidrocarburi

deșeuri provenite de la curățarea cisternelor de transport feroviar și rutier, cu conținut de hidrocarburi

deșeuri provenite de la curățarea cisternelor de depozitare, cu conținut de hidrocarburi

amestecuri de grăsime și hidrocarburi provenite de la separarea ulei/apă uzată

Deșeuri radioactive

Deșeuri nucleare

04.11 Deșeuri nucleare

Surse ionizante uzate

04.21 Surse ionizante uzate

Echipamente și produse contaminate prin radioactivitate

04.31 Echipamente și produse contaminate prin radioactivitate

Soluri contaminate prin radioactivitate

04.41 Soluri contaminate prin radioactivitate

Deșeuri medicale și biologice

Deșeuri medicale infecțioase

0 Nepericuloase

deșeuri anatomice și organe, inclusiv pungi de sânge și rezerve de sânge

1 Periculoase

alte deșeuri a căror colectare și eliminare necesită cerințe speciale în vederea prevenirii riscurilor de infecții

Deșeuri medicale infecțioase animale

0 Nepericuloase

obiecte ascuțite

Deșeuri medicale neinfecțioase

05.21 Deșeuri medicale neinfecțioase

05.22 Deșeuri sanitare neinfecțioase animale

Deșeuri provenite din ingineria genetică

1 Periculoase

alte deșeuri a căror colectare și eliminare necesită cerințe speciale în vederea prevenirii riscurilor de infecții

Deșeuri metalice

Deșeuri și resturi de metale feroase

0 Nepericuloase

forme declasate

pilitură și șpanuri de metale feroase

alte particule de metale feroase

fier și oțel

materiale feroase extrase din cenușile de la incinerarea deșeurilor municipale

Deșeuri și reziduuri de metale neferoase

Deșeuri de metale prețioase

1 Periculoase

deșeuri cu conținut de argint provenite de la tratarea in situ a deșeurilor fotografice

06.22 Deșeuri de ambalaje de aluminiu

Alte deșeuri de aluminiu

0 Nepericuloase

aluminiu

Deșeuri de cupru

0 Nepericuloase

cupru, bronz, alamă

cabluri

Deșeuri de plumb

0 Nepericuloase

plumb

Deșeuri de alte metale

0 Nepericuloase

pilitură și șpanuri de metale neferoase

alte particule de metale neferoase

zinc

staniu

Deșeuri metalice amestecate

Deșeuri de ambalaje metalice amestecate

0 Nepericuloase

ambalaje metalice

metale mici (cutii de conserve etc.)

alte metale

Deșeuri metalice diverse amestecate

0 Nepericuloase

deșeuri nespecificate în altă parte

metale amestecate

Deșeuri nemetalice

Deșeuri de sticlă

Deșeuri de ambalaje de sticlă

0 Nepericuloase

sticlă

Alte deșeuri de sticlă

0 Nepericuloase

deșeuri de sticlă

sticlă

Deșeuri de hârtie și carton

Deșeuri de ambalaje de hârtie sau carton

0 Nepericuloase

hârtie sau carton

07.22 Deșeuri de carton din ambalaje compozite

Alte deșeuri de hârtie și carton

0 Nepericuloase

nămoluri de hârtie și fibre

deșeuri nespecificate în altă parte

hârtie și carton

Deșeuri de cauciuc

Pneuri uzate

0 Nepericuloase

pneuri uzate

07.32 Alte deșeuri de cauciuc

Deșeuri de mase plastice

Deșeuri de ambalaje din mase plastice

0 Nepericuloase

Mase plastice

Alte deșeuri din mase plastice

0 Nepericuloase

deșeuri din mase plastice (cu excepția ambalajelor)

particule de mase plastice

deșeuri provenite din industria de transformare a maselor plastice

mase plastice

mici deșeuri de mase plastice

alte mase plastice

Deșeuri de lemn

Deșeuri de ambalaje din lemn

0 Nepericuloase

ambalaje din lemn

Deșeuri de rumeguș și așchii de lemn

0 Nepericuloase

rumeguș

așchii, șpanuri, deșeuri de lemn, de plăci din așchii de lemn și de furnir

Alte deșeuri de lemn

0 Nepericuloase

deșeuri de scoarță de copac și de plută

scoarță de copac

lemn

Deșeuri textile

07.61 Îmbrăcăminte uzată

Deșeuri textile diverse

0 Nepericuloase

absorbanți, materiale filtrante, materiale de lustruire și îmbrăcăminte de protecție

îmbrăcăminte

deșeuri nehalogenate provenite din confecții și finisări

textile

deșeuri din materiale compozite (textile impregnate, elastomeri, plastomeri)

deșeuri din fibre textile amestecate prelucrate

deșeuri din fibre textile prelucrate, în special de origine animală

deșeuri din fibre textile prelucrate, în special de origine artificială sau sintetică

deșeuri din fibre textile prelucrate, în special de origine vegetală

deșeuri din fibre textile amestecate, neprelucrate înainte de toarcere și țesere

deșeuri din fibre textile neprelucrate și din alte substanțe fibroase naturale, în special de origine vegetală

deșeuri din fibre textile neprelucrate, în special artificiale sau sintetice

deșeuri din fibre textile neprelucrate, în special de origine animală

1 Periculoase

deșeuri halogenate provenite din confecții și finisări

Deșeuri de piele

0 Nepericuloase

deșeuri de piele tăbăcită (de la spintecare, fălțuire, prelevare de probe, prafuri de șlefuire) cu conținut de crom

deșeuri provenite din confecții și finisări

deșeuri nespecificate în altă parte

Echipamente casate

Vehicule scoase din circulație

Autovehicule particulare scoase din uz

0 Nepericuloase

vehicule scoase din circulație

Alte vehicule scoase din uz

0 Nepericuloase

vehicule casate

Echipamente electrice și electronice casate

08.21 Aparate de uz casnic mari, casate

08.22 Aparate de uz casnic mici, casate

Alte echipamente electrice și electronice casate

0 Nepericuloase

aparate de fotografiat de unică folosință cu baterii

aparate de fotografiat de unică folosință fără baterii

alte echipamente electronice casate (de exemplu circuite imprimate)

echipamente electronice (de exemplu circuite imprimate)

Echipamente voluminoase de uz casnic

08.31 Echipamente voluminoase de uz casnic

Componente de mașini și echipamente casate

Deșeuri de baterii și acumulatori

0 Nepericuloase

baterii alcaline

alte baterii și acumulatori

baterii și acumulatori

1 Periculoase

transformatori și condensatori cu conținut de PCB sau PCT

acumulatori cu plumb

acumulatori Ni-Cd

celule uscate cu mercur

Echipamente catalitice uzate

0 Nepericuloase

catalizatori scoși din vehicule cu conținut de metale prețioase

alți catalizatori scoși din vehicule

Alte componente de mașini și echipamente casate

0 Nepericuloase

deșeuri nespecificate în altă parte

echipamente cu conținut de clorofluorocarburi

alte echipamente casate

echipamente cu conținut de clorofluorocarburi

1 Periculoase

tuburi fluorescente și alte deșeuri cu conținut de mercur

Deșeuri animale și vegetale

Deșeuri din preparate și produse alimentare

Deșeuri animale din preparate și produse alimentare

0 Nepericuloase

deșeuri din țesuturi animale

nămoluri de la spălare și curățare

deșeuri de la descărnare și spintecare

deșeuri de la cenușărire

materie organică din produse naturale (de exemplu grăsime, ceară)

Deșeuri vegetale din preparate și produse alimentare

0 Nepericuloase

nămoluri de la spălare și curățare

deșeuri din țesuturi vegetale

nămoluri de la spălare, curățare, decojire, centrifugare și separare

materiale neadecvate pentru consum sau procesare

deșeuri nespecificate în altă parte

deșeuri de la spălarea, curățarea și reducerea mecanică a materiilor prime

nămoluri de la tratarea in situ a efluenților

Deșeuri amestecate de preparate și produse alimentare

0 Nepericuloase

materiale neadecvate pentru consum sau prelucrare

uleiuri și grăsimi

deșeuri organice de bucătărie care pot fi transformate în compost (inclusiv uleiul pentru prăjit și deșeuri de la cantine și restaurante)

deșeuri nespecificate în altă parte

Deșeuri verzi

0 Nepericuloase

deșeuri provenite din exploatarea resurselor forestiere

deșeuri care pot fi compostate

Excremente, urină și gunoi de grajd de la animale

Tulbureală și gunoi de grajd

0 Nepericuloase

excremente, urină și gunoi de grajd de la animale (inclusiv resturi de paie), efluenți, colectați separat și tratați ex situ

Deșeuri comune amestecate

Deșeuri menajere și similare

Gunoaie menajere

0 Nepericuloase

deșeuri municipale amestecate

Deșeuri de la curățarea străzilor

0 Nepericuloase

deșeuri din piețe

deșeuri de la curățarea străzilor

Materiale amestecate și nediferențiate

Ambalaje amestecate

0 Nepericuloase

amestecuri

Alte materiale amestecate și nediferențiate

0 Nepericuloase

deșeuri lichide apoase provenite de la călirea deșeurilor vitrificate

ambalaje compozite

loturi anorganice declasate

loturi organice declasate

alte deșeuri anorganice cu conținut de metale nespecificate în altă parte

pelicule și hârtie fotografică fără argint sau compuși ai argintului

deșeuri solide din încărcăturile navelor

deșeuri de granulare

deșeuri nespecificate în altă parte

deșeuri a căror colectare și eliminare nu necesită cerințe speciale în vederea prevenirii riscurilor de infecții

deșeuri a căror colectare și eliminare nu necesită cerințe speciale în vederea prevenirii riscurilor de infecții (de exemplu, pansamente, mulaje de ghips, cearșafuri, îmbrăcăminte de unică folosință, scutece)

deșeuri de sudură

Reziduuri de sortare

Deșeuri de la sfărâmarea vehiculelor

0 Nepericuloase

fracțiune ușoară de la sfărâmarea vehiculelor

Alte reziduuri de sortare

0 Nepericuloase

rebuturi de la reciclarea hârtiei și cartonului

resturi de la sfărâmarea vehiculelor

fracțiune necompostată de deșeuri urbane și similare

fracțiune necompostată de deșeuri animale și vegetale

compost declasat

deșeuri nespecificate în altă parte

deșeuri de sortare

Nămoluri comune (apoase)

Nămoluri de la epurarea apelor uzate

Nămoluri de la epurarea apelor din sistemul public de canalizare

0 Nepericuloase

nămoluri de la tratarea apelor urbane uzate

Nămoluri biodegradabile de la epurarea altor ape uzate

0 Nepericuloase

nămoluri de la tratarea in situ a efluenților

deșeuri provenite din coloanele de răcire

deșeuri nespecificate în altă parte

nămoluri provenite de la tratarea apelor uzate industriale

deșeuri nespecificate în altă parte

Nămoluri de la purificarea apei potabile și de uz industrial

0 Nepericuloase

nămoluri din apa de alimentare a cazanelor

nămoluri de la limpezirea apei

deșeuri nespecificate în altă parte

Nămoluri de dragare necontaminate

0 Nepericuloase

nămoluri de dragare

Conținutul puțurilor de decantare

0 Nepericulos

nămol din fose septice

Deșeuri minerale

Deșeuri din construcții și demolări

Deșeuri de beton, cărămizi și ghips

0 Nepericuloase

deșeuri nespecificate în altă parte

deșeuri provenite de la fabricarea materialelor compozite pe bază de ciment

beton

cărămizi

materiale de construcții pe bază de ghips

Deșeuri de material pentru asfaltarea străzilor, cu conținut de hidrocarburi

0 Nepericuloase

asfalt cu conținut de gudron

asfalt (fără gudron)

gudron și produse gudronate

1 Periculoase

materiale izolante cu conținut de azbest

Deșeuri amestecate din construcții

0 Nepericuloase

alte materiale izolante

deșeuri amestecate din construcții și demolări

Deșeuri de azbest

0 Nepericuloase

deșeuri provenite de la fabricarea azbocimentului

echipamente casate cu conținut de azbest liber

deșeuri provenite din industria de prelucrare a azbestului

materiale de construcții pe bază de azbest

1 Periculoase

deșeuri cu conținut de azbest provenite din electroliză

Deșeuri din minereuri naturale

0 Nepericuloase

nămoluri apoase cu conținut de materiale ceramice

deșeuri sub formă de praf și pudră

nămoluri și alte deșeuri de forare cu conținut de apă dulce

alte deșeuri necompostabile

nămol roșu de la producția de alumină

pământ și pietriș

pământ provenit de la spălarea și curățarea sfeclei de zahăr

deșeuri solide de la filtrarea și sortarea primară

reziduuri

deșeuri provenite din extracția minereurilor metalifere

deșeuri provenite din extracția minereurilor nemetalifere

deșeuri provenite din tăierea și șlefuirea pietrelor

deșeuri provenite din prepararea minereurilor metalifere

deșeuri provenite din prepararea minereurilor nemetalifere

deșeuri provenite de la spălarea și curățarea minereurilor

deșeuri de pietriș și pietre zdrobite

deșeuri de la prepararea amestecurilor înainte de prelucrarea termică

deșeuri de nisip și argilă

deșeuri de desablare

deșeuri nespecificate în altă parte

Reziduuri din operațiuni termice

Deșeuri de la epurarea gazelor

0 Nepericuloase

nămoluri din reacții pe bază de calciu, provenite din desulfurarea gazelor de ardere

deșeuri solide din reacții pe bază de calciu, provenite din desulfurarea gazelor de ardere

praf de la filtrarea gazelor

alte nămoluri provenite de la epurarea gazelor

alte deșeuri solide provenite de la epurarea gazelor

nămoluri provenite de la epurarea gazelor

deșeuri solide provenite de la epurarea gazelor

1 Periculoase

deșeuri lichide apoase provenite de la epurarea gazelor și alte deșeuri lichide apoase

praf de la filtrarea gazelor

cenuși zburătoare și alte deșeuri de la tratarea gazelor de ardere

nămoluri provenite de la epurarea gazelor

deșeuri solide provenite de la epurarea gazelor

Zguri și cenuși de la tratarea termică și combustie

0 Nepericuloase

nămoluri apoase de la curățarea cazanelor

cenuși de la incinerarea deșeurilor municipale

cenuși de la incinerarea deșeurilor municipale și vitrifiate

scorii și cruste (de la topirea primară și secundară)

praf de furnal

zgură de furnal

alte particule și praf

alte particule și praf (inclusiv particule de la măcinarea scoriilor)

alte nămoluri

cenuși zburătoare de turbă

zguri de fosfor

deșeuri de piroliză

zguri (de la topirea primară și secundară)

deșeuri solide provenite de la epurarea gazelor

scorii neprelucrate

deșeuri de la prelucrarea zgurii

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

zguri negre de la topirea secundară

praf de cazan

arseniat de calciu

scorii și cruste (de la topirea primară și secundară)

cenuși zburătoare

cenuși zburătoare de hidrocarburi

alte particule și praf

zguri albe de la topirea primară

cruste

zguri (de la topirea primară și secundară)

Deșeuri de minereuri diverse

Deșeuri de minereuri artificiale

0 Nepericuloase

praf de alumină

suspensii apoase cu conținut de materiale ceramice

ghips provenit din producția de dioxid de titan

carbonat de calciu declasat

alte particule și praf

fosfoghips

țigle și materiale ceramice

deșeuri de calcinare și de hidratare a varului

deșeuri de materiale pe bază de fibră de sticlă

deșeuri de la distilarea alcoolului

deșeuri nespecificate în altă parte

Deșeuri de materiale refractare

0 Nepericuloase

miezuri și forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, cu conținut de lianți organici

miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, cu conținut de lianți organici

praf de furnal

deșeuri din materiale de căptușire și refractare

benzi de carbon și materiale ignifuge uzate provenite din electroliză

deșeuri nespecificate în altă parte

1 Periculoase

straturi interioare de protecție a cuvelor, uzate

cărbune activ uzat provenit de la epurarea gazelor de ardere

Soluri contaminate și nămoluri de dragare contaminate

Soluri și pietriș contaminat

1 Periculoase

hidrocarburi vărsate accidental

12.62 Nămoluri de dragare contaminate

Deșeuri solidificate, stabilizate sau vitrificate

Deșeuri solidificate sau stabilizate

0 Nepericuloase

deșeuri stabilizate/solidificate cu lianți hidraulici

deșeuri stabilizate/solidificate cu lianți organici

deșeuri stabilizate prin tratare biologică

Deșeuri vitrificate

0 Nepericuloase

deșeuri vitrificate

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

127

32003D0031

L 009/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 29 noiembrie 2002

de stabilire a criteriilor ecologice revizuite de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenți pentru mașini de spălat vase și de modificare a Deciziei 1999/427/CE

[notificată cu numărul C(2002) 4632]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/31/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice comunitare (1), în special articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede acordarea etichetei ecologice comunitare produselor cu proprietăți care le permit să contribuie semnificativ la obținerea de ameliorări în ceea ce privește aspectele ecologice cheie.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede definirea unor criterii specifice de acordare a etichetei ecologice pe categorii de produse.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede, de asemenea, că revizuirea criteriilor de acordare a etichetei comunitare, precum și evaluarea și verificarea condițiilor legate de aceste criterii, are loc în timp util înainte de încheierea perioadei de valabilitate a criteriilor stabilite pentru fiecare categorie de produse.

(4)

Este necesar să se revizuiască criteriile ecologice care au fost stabilite prin Decizia 1999/427/CE a Comisiei din 28 mai 1999 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenți pentru mașini de spălat vase (2), astfel încât acestea să reflecte evoluția pieței. De asemenea, ar trebui modificate perioada de valabilitate a deciziei menționate anterior, prelungită prin Decizia 2002/173/CE (3), și definiția categoriei de produse.

(5)	Ar trebui adoptată o nouă decizie de instituire a criteriilor ecologice specifice pentru această categorie de produse, care să fie valabile pe o perioadă de cinci ani.

(6)

Este necesar ca, pe parcursul unei perioade limitate de cel mult 18 luni, să fie valabile concomitent atât noile criterii, cât și criteriile stabilite prin Decizia 1999/427/CE, astfel încât societățile cărora li s-a acordat sau care au solicitat acordarea etichetei ecologice pentru produsele lor înainte de data intrării în vigoare a prezentei decizii să aibă suficient timp pentru a-și adapta produsele, astfel încât acestea să respecte noile criterii.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie se bazează pe criteriile propuse și elaborate de Comitetul pentru etichetare al Uniunii Europene instituit în temeiul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Pentru a i se acorda eticheta ecologică comunitară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1980/2000, un detergent pentru mașini de spălat vase trebuie să se încadreze în categoria de produse „detergenți pentru mașini de spălat vase”, astfel cum este definit la articolul 2, și trebuie să îndeplinească criteriile ecologice stabilite în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Categoria de produse „detergenți pentru mașini de spălat vase” cuprinde toți detergenții destinați utilizării exclusive în mașini automate de spălat vase de uz casnic și toți detergenții destinați utilizării în mașini automate de spălat vase de uz profesional, dar similare cu mașinile automate de spălat vase de uz casnic în ceea ce privește dimensiunile mașinii și modul de utilizare a acesteia.

Articolul 3

În scopuri administrative, numărul de cod atribuit categoriei de produse „detergenți pentru mașini de spălat vase” este „015”.

Articolul 4

Articolul 3 din Decizia 1999/427/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Definiția categoriei de produse și criteriile ecologice specifice categoriei de produse sunt valabile până la 31 mai 2004.”

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2007.

Producătorii de produse care se încadrează în categoria de produse „detergenți pentru mașini de spălat vase”, cărora li s-a acordat deja eticheta ecologică până la 1 ianuarie 2003, pot continua să utilizeze această etichetă până la 31 mai 2004.

Producătorii de produse care se încadrează în categoria de produse „detergenți pentru mașini de spălat vase” care au solicitat deja acordarea etichetei ecologice până la 1 ianuarie 2003 pot primi eticheta ecologică în temeiul condițiilor stabilite în Decizia 1999/427/CE. În aceste cazuri, eticheta poate fi folosită până la 31 mai 2004.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 noiembrie 2002.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 237, 21.9.2000, p. 1.

(2) JO L 167, 2.7.1999, p. 38.

(3) JO L 56, 27.2.2002, p. 33.

ANEXĂ

CADRU

Finalitatea criteriilor

Aceste criterii au ca scop, în special, să promoveze:

—	reducerea poluării apei, atât prin reducerea cantității de detergent utilizat, cât și prin limitarea cantității de componente dăunătoare;

—	reducerea consumului de energie, prin promovarea detergenților pentru spălare la temperaturi reduse;

—	minimizarea producției de deșeuri, prin reducerea cantității de ambalaje primare.

În plus, criteriile încurajează conștientizarea aspectelor de mediu de către consumatori. Criteriile se stabilesc la niveluri care promovează etichetarea detergenților pentru mașini de spălat vase care au un impact redus asupra mediului.

Cerințele de evaluare și de verificare

Cerințele specifice de evaluare și de verificare sunt precizate în cadrul fiecărui criteriu.

În cazul în care solicitantului i se cere să prezinte declarații, documentații, analize, rezultate ale încercărilor sau alte dovezi pentru a demonstra faptul că produsul respectă criteriile în cauză, se înțelege că aceste documente pot proveni de la solicitant și/sau de la furnizorul (furnizorii) acestuia și/sau de la furnizorul (furnizorii) acestora etc., după caz.

Atunci când este posibil, încercarea ar trebui să fie efectuată în laboratoare care îndeplinesc cerințele generale ale standardului EN ISO 17025 sau condiții echivalente.

În cazul în care este necesar, se pot utiliza alte metode de încercare decât cele indicate pentru fiecare criteriu, atunci când organismul competent care evaluează cererea acceptă faptul că aceste metode sunt echivalente.

În cazul în care este necesar, organismele competente pot solicita documente justificative și pot efectua verificări independente.

În cazul în care este necesar, solicitantul poate utiliza variantele ulterioare revizuite ale Bazei de date a componentelor pentru detergenți, pe măsură ce acestea devin disponibile.

Organismelor competente li se recomandă să ia în considerare punerea în aplicare a sistemelor recunoscute de management al mediului, precum EMAS sau ISO 14001, atunci când evaluează solicitările sau monitorizează respectarea criteriilor (notă: nu se solicită punerea în aplicare a acestor sisteme de management).

Unitatea funcțională și doza de referință

Unitatea funcțională, la care se raportează input și output, este cantitatea de produs necesară pentru spălarea unui set de veselă de masă de 12 persoane cu un grad standard de murdărie (în conformitate cu definiția din standardele DIN și ISO). Doza recomandată consumatorilor de către producător, pentru vase cu grad normal de murdărie și pentru un set de vase pentru 12 persoane, este considerată ca doză de referință în condiții standard, în conformitate cu testul puterii de spălare IKW menționat la criteriul 6.

CRITERII

1. Matrice de punctaj privind mediul

Următorii cinci parametri se includ într-o matrice de punctaj privind mediul și se cumulează și se evaluează în ansamblu, după cum se arată în continuare:

—	total substanțe chimice;

—	volumul critic de diluare, toxicitate (VCDtox);

—	fosfați (exprimați ca tripolifosfat de sodiu – STPP);

—	substanțe organice non-biodegradabile aerob (SONBD aerob);

—	substanțe organice non-biodegradabile anaerob (SONBD anaerob).

Tabelul următor rezumă acești parametri și punctajul aferent acestora, pragurile de excludere și ponderea lor. Formulele folosite la calcularea punctajului pentru fiecare parametru și la calcularea pragurilor de excludere sunt prezentate în detaliu în continuare la literele (a)-(f). Parametrii se calculează pentru fiecare componentă luându-se în considerare doza per spălare, conținutul de apă și procentul de masă din formulă și se însumează pentru fiecare formulă de produs.

Matrice de punctaj privind mediul
Parametru	Punctaj				Prag de excludere	Factor de ponderare
Parametru	4	3	2	1	Prag de excludere	Factor de ponderare
Total substanțe chimice	16,5	18	19,5	21	22,5	3
Volumul critic de diluare, toxicitate	60	120	180		200	8
Fosfați (ca STPP)	0	2,5	5	7,5	10	2
Substanțe organice nonbiodegradabile aerob	0	0,25	0,5	0,75	1	1
Substanțe organice nonbiodegradabile anaerob	0	0,05	0,10	0,15	0,2	1,5
Punctaj minim necesar	30
Observație: Toate valorile sunt exprimate în g/spălare, cu excepția VCDtox, valoare care este exprimată în l/spălare.

Evaluare și verificare: Se indică formula exactă a produsului, inclusiv descrierea chimică exactă a componentelor (de exemplu, identificarea în conformitate cu IUPAC, nr. CAS, formulele chimice de componență și de structură, puritatea, tipul și procentul de impurități, aditivii; pentru amestecuri, de exemplu agenți tensioactivi: numărul DID, compoziția și spectrul de distribuție, omologii, izomerii și denumirile comerciale); dovezi analitice ale compoziției agenților tensioactivi și tonajul exact al produsului introdus pe piață (raportarea se efectuează până la 1 martie pentru anul precedent).

(a) Toxicitatea pentru organismele acvatice

Volumul critic de diluare toxicitate (VCDtox) se calculează pentru fiecare componentă (i), cu ajutorul următoarei ecuații:

Formula

unde ponderea (i) este ponderea componentei per doza recomandată, FI este factorul de încărcare și ETL este concentrația componentei care duce la efectul de toxicitate pe termen lung. Valoarea VCDtox se însumează pentru fiecare componentă (i), astfel încât VCDtox pentru produs va fi:

VCDtox = ∑ VCDtox (componenta i)

VCDtox este ≤ 200 l/spălare.

Punctajul (VCDtox) = [5 – (VCDtox/60)] × 8

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de detaliile privind calcularea VCDtox și a punctajului aferent. Pentru toate componentele cuprinse în Baza de date a componentelor pentru detergenți (lista DID – a se vedea anexa I.A), se utilizează valorile relevante indicate în lista DID și se indică numărul corespondent componentei. În cazul noilor compuși chimici sau al componentelor suplimentare care nu sunt cuprinse în lista DID, se urmează procedura descrisă în anexa I.B.

(b) Total substanțe chimice

Total substanțe chimice, în g/spălare, reprezintă doza recomandată minus conținutul de apă.

Totalul substanțe chimice este ≤ 22,5 g/spălare.

Punctajul (total substanțe chimice) = [15 – (total substanțe chimice/1,5)] × 3

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de detaliile privind calcularea totalului substanțe chimice și a punctajului aferent.

Fosfații reprezintă cantitatea de fosfați din compoziție, calculată ca STPP.

Fosfații reprezintă ≤ 10 g/spălare.

Punctajul (fosfați) = [4 – (Fosfați/2,5)] × 2

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de detaliile privind calcularea cantității de fosfați și a punctajului aferent.

(d) Substanțe organice nonbiodegradabile aerob (SONBDa):

Substanțele organice nonbiodegradabile aerob reprezintă ponderea per spălare, în g/spălare, a tuturor componentelor organice care sunt nonbiodegradabile aerob (a se vedea lista DID).

SONBDa este ≤ 1 g/spălare

Punctajul (SONBDa) = 4 – (SONBDa/0,25)

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de detaliile privind calcularea SONBDa și a punctajului aferent. Pentru toate componentele cuprinse în lista DID (anexa I A), se utilizează datele relevante indicate în lista DID. Pentru componentele care nu sunt incluse în lista DID, se furnizează informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse sau rezultate relevante ale unor încercări care să indice faptul că aceste componente sunt biodegradabile aerob. Încercările pentru biodegradabilitate rapidă sunt cele la care se face trimitere în Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (1) și în modificările ulterioare ale acesteia, în special metodele prezentate în detaliu în anexa V.C4, sau metodele echivalente de încercare OECD 301 A-F sau încercările ISO echivalente acestora. Nu se aplică principiul marjei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (sau încercările echivalente OECD 301 A și E și încercările echivalente ISO) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și încercările echivalente OECD 301 B, C, D și F și încercările echivalente ISO).

(e) Substanțe organice nonbiodegradabile anaerob (SONBDan)

Substanțele organice nonbiodegradabile anaerob reprezintă ponderea per spălare, în g/spălare, a tuturor componentelor organice care sunt nonbiodegradabile anaerob, utilizând coeficienții respectivi de corecție (a se vedea lista DID).

SONBDan este ≤ 0,2 g/spălare

Punctajul (SONBDan) = [4 – (SONBDan/0,05)] × 1,5

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de detaliile privind calcularea SONBDan și a punctajului aferent. Pentru toate componentele cuprinse în lista DID (anexa I A), se utilizează datele relevante indicate în lista DID. Pentru componentele care nu sunt incluse în lista DID, se furnizează informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse sau rezultate relevante ale unor încercări care să indice faptul că aceste componente sunt biodegradabile anaerob. Încercarea de referință pentru degradabilitatea anaerobă este ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) sau orice altă metodă echivalentă de încercare, cu condiția ca nivelul maxim de degradabilitate să se situeze la 60 % în condiții anaerobe. Se pot utiliza metode de încercare prin care se simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant pentru a demonstra că nivelul maxim de 60 % degradabilitate a fost atins în condiții anaerobe (a se vedea apendicele IC).

(f) Punctaj total

Suma Punctajului (VCDtox) + Punctaj (Total substanțe chimice) + Punctaj (Fosfați) + Punctaj (SONBDa) + Punctaj (SONBDan) este ≥ 30.

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de detaliile privind calcularea punctajului total.

2. Biodegradabilitatea agenților tensioactivi

(a) Biodegradabilitatea aerobă rapidă

Fiecare agent tensioactiv folosit în produs este biodegradabil rapid.

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent. Lista DID (a se vedea apendicele I.A) indică dacă un anumit agent tensioactiv este biodegradabil aerob sau nu (i.e. cele în dreptul cărora se indică „D” în coloana privind biodegradabilitatea aerobă nu se utilizează). Pentru agenții tensioactivi care nu sunt incluși în lista DID, se furnizează informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse sau rezultate relevante ale unor încercări care să indice faptul că acești agenți sunt biodegradabili aerob. Încercările pentru biodegradabilitate rapidă sunt cele la care se face trimitere în Directiva 67/548/CEE și în modificările ulterioare ale acesteia, în special metodele prezentate în detaliu în anexa V.C4 sau metodele echivalente de încercare OECD 301 A-F sau încercările ISO echivalente acestora. Nu se aplică principiul marjei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B din Directiva 67/548/CEE (și încercările echivalente OECD 301 A și E și încercările echivalente ISO) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și încercările echivalente OECD 301 B, C, D și F și încercările echivalente ISO).

(b) Biodegradabilitatea anaerobă

Fiecare agent tensioactiv folosit în produs este biodegradabil anaerob.

Evaluare și verificare: Se indică formula exactă a produsului. Lista DID (a se vedea apendicele I.A) indică dacă un anume agent tensioactiv este biodegradabil anaerob sau nu (i.e. cele în dreptul cărora se indică „D” în coloana privind biodegradabilitatea anaerobă nu se utilizează). Pentru agenții tensioactivi care nu sunt incluși în lista DID, se furnizează informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse, sau rezultate relevante ale unor încercări care să indice faptul că acești agenți sunt biodegradabili anaerob. Încercarea de referință pentru degradabilitatea anaerobă este ISO 11734, Ecetoc nr. 28 (iunie 1988) sau o metodă echivalentă de încercare, cu condiția ca nivelul maxim de degradabilitate să se situeze la 60 % în condiții anaerobe. Se pot utiliza metode de încercare prin care se simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant pentru a demonstra că nivelul maxim de 60 % degradabilitate a fost atins în condiții anaerobe (a se vedea apendicele IC).

3. Substanțe sau preparate periculoase sau toxice

(a)

În produs nu se include nici un produs căruia, la data aplicării, i se atribuie sau i se poate atribui oricare dintre următoarele fraze de risc (sau combinații ale acestora):

R40	(probe reduse de efect cancerigen)
R45	(poate provoca cancer)
R46	(poate provoca mutații genetice transmisibile)
R49	(poate provoca cancer prin inhalare)
R50-53	(foarte toxic pentru organismele acvatice și poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic)
R51-53	(toxic pentru organismele acvatice și poate provoca efecte adverse pe termen lung în mediul acvatic)
R60	(poate afecta fertilitatea)
R61	(poate avea efecte nocive asupra fătului)
R62	(posibil risc de afectare a fertilității)
R63	(posibil risc de efect nociv pentru făt)
R64	(poate provoca efecte nocive asupra sugarilor alăptați)
R68	(posibil risc de efecte ireversibile)

stabilite în Directiva 67/548/CEE și în modificările ulterioare ale acesteia sau în Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (2) și în modificările ulterioare ale acesteia.

Fiecare componentă a oricărui preparat folosit în formulă și care depășește 0,01 % ca pondere din produsul final trebuie, de asemenea, să respecte această condiție.

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de copii ale fișelor tehnice de securitate pentru fiecare componentă și o declarație de conformitate cu acest criteriu. Se furnizează rezultatele încercărilor sau trimiterile la date publicate.

(b)

Nu se utilizează nici un fel de conservanți care sunt sau pot fi clasificați în categoria R50-53, în conformitate cu Directiva 67/548/CEE a Consiliului și a modificărilor ulterioare ale acesteia sau în conformitate cu Directiva 1999/45/CE și a modificărilor ulterioare ale acesteia, indiferent de cantitate.

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de copii ale fișelor tehnice de securitate pentru componentele în cauză (fie acestea substanțe sau preparate) și o declarație de conformitate cu acest criteriu. Se furnizează rezultatele încercărilor sau trimiterile la date publicate.

(c)

APEO, APD, EDTA, NTA

Următoarele componente nu se includ în produs, nici ca parte a formulei, nici ca parte a preparatelor folosite în formulă:

—	alchilfenotoxilați (APEO) sau alți derivați de alchilfenol (APD)

—	EDTA (acid etilendiamino tetraacetic)

—	NTA (acid nitrilo triacetic)

Evaluare și verificare: Formula exactă a acestui produs este prezentată organismului competent, alături de o declarație privind absența acestor compuși organici.

(d)	Fosfonați Cantitatea de fosfonați care nu sunt biodegradabili rapid (aerob) nu depășește 0,2 g/spălare. Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de o declarație de conformitate cu acest criteriu.

4. Arome

(a) Nitromoscuri și moscuri policiclice

În produs nu se includ nitromoscuri sau moscuri policiclice, nici ca parte a formulei, nici ca parte a unui preparat inclus în formulă. Această regulă vizează, printre altele, următoarele substanțe:

xilen de mosc:	5-terț-butil-2,4,6-trinitro-m-xilen
ambră de mosc:	4-terț-butil-3-metoxi-2,6-dinitrotoluen
moscat:	1,1,3,3,5-pentametil-4,6-dinitroindan
mosc tibetin:	1-terț-butil-3,4,5,trimetil-2,6-dinitrobenzen
Cetonă de mosc:	4'-terț-butil-2', 6'-dimetil-3', 5'-dinitroacetafenonă
HHCB:	1,3,4,6,7,8-hexahidro-4,6,6,7,8,8-hexametilciclopenta(g)-2-benzopiran
AHTN:	6-acetil-1,1,2,4,4,7-hexametiltetralină

(b) Codul de practică

Orice componente adăugate produsului ca aromă trebuie să fi fost produse și/sau manipulate conform codului de practică al Organizației Internaționale pentru Arome.

Evaluare și verificare: Formula exactă a produsului este prezentată organismului competent, alături de o declarație de conformitate pentru fiecare parte (a) și (b) a acestui criteriu.

5. Ambalajul

(a)	Ambalajul primar nu depășește 2,5 grame pe unitate funcțională.

(b)	Ambalajul primar din carton este produs în proporție ≥ 80 % din materiale reciclate.

(c)	Ambalajul primar din plastic se etichetează în conformitate cu ISO 1043.

Evaluare și verificare: Solicitantul pune la dispoziția organismului competent care evaluează cererea o mostră de ambalaj. Organismului competent i se prezintă un calcul al cantității de ambalaj primar și o declarație privind procentul de material reciclat din ambalajul din carton.

6. Performanța de spălare

Produsul are o performanță de spălare satisfăcătoare la doza recomandată în conformitate cu încercarea standard realizată 1KW sau EN 50242 (astfel cum a fost modificată în continuare).

Încercările se realizează la o temperatură de cel mult 55 °C.

Evaluare și verificare: Rezultatele încercării sunt prezentate organismului competent. Se poate recurge la altă încercare decât încercarea 1KW sau versiunea modificată a EN 50242, în cazul în care organismul competent care evaluează cererea acceptă faptul că încercarea folosită este echivalentă cu cele menționate anterior.

În cazul în care se utilizează încercarea EN 50242: 1998, se aplică următoarele modificări: încercările se realizează la temperatura de 55 °C ± 2 °C cu prespălare cu apă rece, fără detergent; mașina de spălat folosită în cadrul încercării se racordează la o sursă de apă rece și trebuie să conțină seturi de masă pentru 12 persoane cu un indice de spălare între 3,35 și 3,75; se utilizează programul de uscare al mașinii, dar se evaluează numai gradul de curățare a vaselor; se utilizează un agent de limpezire slab acid în conformitate cu standardul (formula III); agentul de limpezire se stabilește între 2 și 3; doza de detergent pentru mașina de spălat vase este cea recomandată de către producător; se realizează trei încercări la o duritate a apei în conformitate cu standardul; o încercare constă din cinci spălări, iar rezultatul se înregistrează după cea de-a cincea spălare, fără ca vasele să fie curățate între spălări; rezultatul este mai bun sau identic cu cel al detergentului de referință după cea de-a cincea spălare; pentru rețeta detergentului de referință (detergentul B IEC 436) și a agentului de limpezire (formula III), a se vedea apendicele B din standardul EN 50242: 1998 (agenții tensioactivi trebuie păstrați într-un loc răcoros în containere etanșe cu o capacitate de cel mult 1 kg și trebuie folosiți în termen de trei luni).

7. Puritatea enzimelor

Microorganismul producător de enzime nu este prezent în preparatul enzimatic final.

Evaluare și verificare: Organismului competent i se prezintă un raport al încercării sau un certificat eliberat de producătorul de enzime.

8. Informații pentru consumatori

(a) Informații înscrise pe ambalaj

Pe produs sau în interiorul ambalajului figurează următorul text (sau un text echivalent):

„Acest detergent cu etichetă ecologică oferă rezultate bune la temperaturi scăzute (3). Selectați ciclurile de spălare la temperaturi scăzute ale mașinii de spălat vase, spălați cu încărcare completă și nu depășiți doza recomandată. Astfel veți reduce la minimum atât consumul de energie și apă, cât și poluarea apei.

Pentru informații suplimentare privind Floarea:

http://europa.eu.int/ecolabel.

(b) Instrucțiuni de dozare

Instrucțiunile de dozare se înscriu pe ambalajele produselor. Trebuie să se specifice dozele recomandate pentru vase „normal de” și „foarte” murdare, precum și pentru duritatea apei din zonele în care se comercializează produsul. Instrucțiunile indică modul optim de folosire a produsului în funcție de gradul de murdărie.

Solicitantul adoptă măsurile corespunzătoare pentru a-l sprijini pe consumator la respectarea dozei recomandate, de exemplu prin oferirea unui dispozitiv de dozare (pentru produsele pudră sau lichide) și/sau prin indicarea dozei recomandate cel puțin în ml (pentru produsele pudră sau lichide). Pe ambalaj figurează o recomandare adresată consumatorilor de a contacta furnizorul de apă sau autoritatea locală pentru a afla gradul de duritate a apei de la robinet care le este furnizată.

Se aplică Recomandarea 89/542/CEE a Comisiei din 13 septembrie 1989 privind etichetarea detergenților și a agenților de curățare (4), iar următoarele categorii de componente se etichetează:

— Enzime:	se indică tipul enzimelor
— Agenți de conservare:	se caracterizează și se etichetează în conformitate cu nomenclatura IUPAC (Uniunea Internațională pentru Chimie Pură și Aplicată).

În cazul în care produsul conține parfum, acest lucru trebuie indicat pe ambalaj.

Evaluare și verificare: Solicitantul furnizează o mostră a ambalajului produsului, alături de o declarație de conformitate cu fiecare parte, (a), (b) și (c), a acestui criteriu.

9. Informații care figurează pe eticheta ecologică

Cadrul 2 din eticheta ecologică conține următorul text:

„—	contribuie la reducerea poluării apei,

—	contribuie la reducerea cantității de ambalaj.”

Evaluare și verificare: Solicitantul îi furnizează organismului competent care evaluează cererea o mostră de ambalaj al produsului pe care se prezintă eticheta, alături de o declarație de conformitate cu acest criteriu.

(1) JO 196, 16.8.1967, p. 1.

(2) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.

(3) Solicitantul inserează aici temperatura recomandată sau gama de temperaturi recomandate care nu trebuie să depășească 55 °C.”

(4) JO L 291, 10.10.1989, p. 55.

Apendicele I.A

LISTA DID

BAZA DE DATE A COMPONENTELOR PENTRU DETERGENȚI ȘI METODA DE CALCUL PENTRU COMPONENTELE NEINCLUSE ÎN BAZA DE DATE

A. Datele oferite în continuare privind componentele cel mai des utilizate pentru detergenți se folosesc la calcularea criteriilor ecologice

Notă: parametrii SONBDa, SAS, SAI, NTO, precum și factorii FC pentru SONBDan nu se utilizează pentru această categorie de produse.

Baza de date a componentelor pentru detergenți (Lista DID; versiunea din 29 septembrie 1998)

Nr. DID	Componente	Toxicitate		Factor de încărcare (FI)	Nonbiodegradabil anaerob (SONBDan)	Nonbiodegradabil aerob (SONBDa)	Substanțe anorganice solubile (SAS)	Substanțe anorganice insolubile (SAI)	NTO
Nr. DID	Componente	CFEO măsurată	ETL	Factor de încărcare (FI)	Nonbiodegradabil anaerob (SONBDan)	Nonbiodegradabil aerob (SONBDa)	Substanțe anorganice solubile (SAS)	Substanțe anorganice insolubile (SAI)	NTO
Agenți tensioactivi anionici
1	C 10-13 LAS (Na ø 11,5-11,8, C 14 < 1 %)	0,3	0,3	0,05	D, FC = 0,75	O	O	O	2,3
2	alți LAS (C14 > 1 %)	0,12	0,12	0,05	D, FC = 1,5	O	O	O	2,3
3	C 14/17 Alchil sulfonat	0,27	0,27	0,03	D, FC = 0,75	O	O	O	2,5
4	C 8/10 Alchil sulfat	CE50 = 2,9	0,15	0,02	O	O	O	O	1,9
5	C 12-15 AS	0,1	0,1	0,02	O	O	O	O	2,2
6	C 12-18 AS	CL50 = 3	0,15	0,02	O	O	O	O	2,3
7	C 16-18 FAS	0,55	0,55	0,02	O	O	O	O	2,5
8	C 12-15 A 1-3 etoxisulfat	0,15	0,15	0,03	O	O	O	O	2,1
9	C 16/18 A 3-4 etoxisulfat	nu există date valabile	0,1	0,03	O	O	O	O	2,2
10	C 8-Dialchil sulfosuccinat	CL50 = 7,5	0,4	0,5	D, FC = 1,5	O	O	O	2
11	C 12/14 metilesterul acidului gras sulfonic	CE50 = 5	0,25	0,05	D, FC = 0,75	O	O	O	2,1
12	C 16/18 metilesterul acidului gras sulfonic	0,15	0,15	0,05	D, FC = 0,75	O	O	O	2,3
13	C 14/16 sulfonat alfa olefinic	CL50 = 2,5	0,13	0,05	D, FC = 0,75	O	O	O	2,3
14	C 14/18 sulfonat alfa olefinic	CL50 = 1,4	0,07	0,05	D, FC = 2,0	O	O	O	2,4
15	C 12-22 SĂPUNURI	CE0 = 1,6	1,6	0,05	O	O	O	O	2,9
Agenți tensioactivi nonionici
16	Grupare etoxi liniară sau monoramificată C 9/11 A > 3-6	CE50 = 3,3	0,7	0,03	O	O	O	O	2,4
17	Grupare etoxi liniară sau monoramificată C 9/11 A > 6-9	CE50 = 5,4	1,1	0,03	O	O	O	O	2,2
18	Grupare etoxi liniară sau monoramificată C 12/15 A 2-6	0,18	0,18	0,03	O	O	O	O	2,5
19	Grupare etoxi liniară sau monoramificată C 12-15 (media C < 14) A > 6-9	0,24	0,24	0,03	O	O	O	O	2,3
20	Grupare etoxi C 12-15 (media C > 14) A > 6-9	0,17	0,17	0,03	O	O	O	O	2,3
21	Grupare etoxi C 12-15 A > 9-12	CL50 = 0,8	0,3	0,03	O	O	O	O	2,2
22	Grupare etoxi C 12-15 A > 20-30	CE50 = 13	0,65	0,05	O	O	O	O	2
23	Grupare etoxi C 12-15 A > 30	CL50 =130	6,5	0,75	O	D	O	O	0 (3)
24	Grupare etoxi C 12/18 A 0-3	nu există date	0,01	0,03	O	O	O	O	2,9
25	Grupare etoxi C 12-18 A 9	0,2	0,2	0,03	O	O	O	O	2,4
26	Grupare etoxi C 16/18 A 2-6	0,03	0,03	0,03	O	O	O	O	2,6
27	Grupare etoxi C 16/18 A > 9-12	CL50 = 0,5	0,05	0,03	O	O	O	O	2,3
28	Grupare etoxi C 16/18 A 20-30	CE50 = 18	0,36	0,05	O	O	O	O	2,1
29	Grupare etoxi C 16/18 A > 30	CL50 = 50	2,5	0,75	O	D	O	O	0 (3)
30	Glucozamidă C 12/14	4,3	4,3	0,03	O	O	O	O	2,2
31	Glucozamidă C 16/18	0,116	0,116	0,03	O	O	O	O	2,5
32	Alchilpoliglucozidă C 12/14	1	1	0,03	O	O	O	O	2,3
Agenți tensioactivi amfoterici
33	Alchildimetilbetaină C 12-15	0,03	0,03	0,05	D, FC = 2,5	O	O	O	2,9
34	Alchil amidopropilbetaină C 12-18	0,03	0,03	0,05	D, FC = 2,5	O	O	O	2,8
Regulatori de spumă
35	Silicon	CE50 = 241	4,82	0,4	D, FC = 0,75	D	O	O	0,0
36	Parafină	nu există date	100	0,4	O	D	O	O	0 (3)
Balsam pentru haine
37	Glicerol	CL50 > 5-10 gl	1 000	0,13	O	O	O	O	1,2
Excipienți
38	Fosfat, exprimat în STPP (trifosfat de sodiu)		1 000	0,6	O	O	D	O	0,0
39	Zeolit A	120	120	0,05	O	O	O	D	0,0
40	Citrat	CE50 = 85	85	0,07	O	O	O	O	0,6
41	Policarboxilați și derivați înrudiți	124	124	0,4	D, FC = 0,1	D	O	O	0 (3)
42	Argilă		1 000	0,05	O	O	O	D	0,0
43	Carbonat/bicarbonat	CL50 = 250	250	0,8	O	O	D	O	0,0
44	Acid gras (C ≥ 14)	CE0 = 1,6	1,6	0,05	O	O	O	O	2,9
45	Silicat/disilicat	CE50 > 1 000	1 000	0,8	O	O	D	O	0,0
46	NTA	19	19	0,13	O	O	O	O	0,6
47	Acid poliaspartic. Sare de Na	125	12,5	0,13	D, FC = 0,1	O	O	O	1,2
Înălbitori
48	Mono perborat (sub formă de borat)	1-10	6	1	O	O	D	O	0,0
49	Tetra perborat (sub formă de borat)	1-10	6	1	O	O	D	O	0,0
50	Percarbonat (a se vedea carbonat)	CL50 = 250	250	0,8	O	O	D	O	0,0
51	TAED	CE0 = 500	CE0 = 500	0,13	O	O	O	O	2,0
Solvenți
52	Alcooli C1-C4	CL50 =8 000	100	0,13	O	O	O	O	2,3
53	Monoetanolamină	0,78	0,78	0,13	O	O	O	O	2,4
54	Dietanolamină	0,78	0,78	0,13	O	O	O	O	2,3
55	Trietanolamină	0,78	0,78	0,13	O	O	O	O	2
Diverse
56	Polivinilpirolidon (PVP/PVNO/PVPVI)	CE50 > 100	100	0,75	D, FC = 0,1	D	O	O	0 (3)
57	Fosfonați	7,4	7	0,4	D, FC = 0,5	D	O	O	0 (3)
58	EDTA	CEOR = 11	11	1	D, FC = 0,1	D	O	O	0 (3)
59	CMC	CL50 > 250	250	0,75	D, FC = 0,1	D	O	O	0 (3)
60	Sulfat de Na	CE50 = 2 460	1 000	1	O	O	D	O	0,0
61	Sulfat de Mg	CE50 = 788	800	1	O	O	D	O	0,0
62	Clorură de Na	CE50 = 650	650	1	O	O	D	O	0,0
63	Uree	CL50> 10 000	100	0,13	O	O	O	O	2,1
64	Acid maleic	CL50 = 106	2,1	0,13	O	O	O	O	0,8
65	Acid malic	CL50 = 106	2,1	0,13	O	O	O	O	0,6
66	Formiat de Ca		100	0,13	O	O	O	O	2,0
67	Silice		100	0,05	O	O	O	D	0,0
68	Polimeri cu masă moleculară (MW) mare PEG > 4 000		100	0,4	O	D	O	O	0 (3)
69	Polimeri cu masă moleculară (MW) mică PEG < 4 000		100	0,13	O	O	O	O	1,1
70	Sulfonat de cumen	CL50 = 66	6,6	0,13	D, FC = 0,25	O	O	O	1,7
71	Xilensulfonat	CL50 = 66	6,6	0,13	D, FC = 0,25	O	O	O	1,6
72	Toluensulfonat	CL50 = 66	6,6	0,13	D, FC = 0,25	O	O	O	1,4
73	Na-/Mg-/KOH		100	1	O	O	D	O	0,0
74	Enzime	CL50 = 25	25	0,13	O	O	O	O	2,0
75	Amestecuri de parfumuri ca atare	CL50 = 2-10	0,02	0,1	D, FC = 3,0	D	O	O	0 (3)
76	Vopsele	CL50 = 10	0,1	0,4	D, FC = 3,0	D	O	O	0 (3)
77	Amidon	nu există date	250	0,1	O	O	O	O	0,97
78	Zn ftalocianină sulfonată	0,16	0,016	0,07 (4)	D, FC = 2,5	D	O	O	0 (3)
79	Poliester anionic (polimer de îndepărtare a murdăriei)	CE50 = 310	310	0,4	D, FC = 0,1	D	O	O	0 (3)
80	Iminodisuccinat	23	2,3	0,13	D, FC = 2,5	O	O	O	1,1
Agenți optici de strălucire = FWA
81	FWA 1 (1)	CL0 = 10	1,0	0,4	D, FC = 1,5	D	O	O	0 (3)
82	FWA 5 (2)	3,13	3,13	0,4	D, FC = 0,5	D	O	O	0 (3)
Componente suplimentare
83	Alchil aminoxizi (C 12-18)	0,08	0,08	0,05	D, FC = 2,5	O	O	O	3,2
84	Gliceret (C 6-17) etoxi cocoat	CE50 = 32	1,6	0,05	O	O	O	O	2,1
85	Esteri fosfat (C 12-18)	CE50 = 38	1,9	0,05	D, FC = 2,5	O	O	O	2,3
D= da, criteriul se aplică O= nu, criteriul nu se aplică ETL= concentrație care determină efect pe termen lung CFEO= concentrația fără efect observat FC= factor de corecție pentru substanțe organice non-biodegradabile anaerob NTO= necesar teoretic de oxigen

(1)

FWA 1= disodiu 4,4'-bis (4-anilino-5-morfolino-1,3,5-triazin-2-il) amino stilben-2,2'-disulfonat

(2)

FWA 5= disodiu 4,4'-bis (2-sulfostiril) bifenil

(3) NTO pentru substanțele organice nonbiodegradabile aerob este stabilit la zero

(4) fotodegradare rapidă

Observații:

D= da, criteriul se aplică

O= nu, criteriul nu se aplică

ETL= concentrație care determină efect pe termen lung

CFEO= concentrația fără efect observat

FC= factor de corecție pentru substanțe organice non-biodegradabile anaerob

NTO= necesar teoretic de oxigen

Apendicele I.B

Următoarea metodă se aplică, după caz, pentru componentele care nu sunt incluse în lista DID

Toxicitate acvatică

Pentru calcularea criteriului ecologic privind volumul critic de diluare (toxicitate), ar trebui folosite datele privind cel mai redus efect pe termen lung (ETL) asupra peștilor, daphnia magna sau algelor.

În cazurile în care se folosesc date privind omologi și/sau RCSA (relații cantitative structură-activitate), datele finale privind ETL ar trebui corectate în mod corespunzător.

În cazul în care nu există date disponibile privind ETL, trebuie aplicată următoarea procedură pentru estimarea datelor privind ETL prin aplicarea factorului de nesiguranță (FN) specificat pentru datele aferente celei mai sensibile specii:

Agenți diferiți de cei tensioactivi:

DATE DISPONIBILE	FN APLICABIL
Cel puțin 2 CL50 acute asupra peștilor sau daphnia sau algelor	100
1 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	10
2 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	5
3 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	1
3 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	Aplicați cea mai redusă CFEO validată

Se poate accepta abaterea de la această regulă în cazul în care pot fi furnizate probe științifice pentru factori sau date mai reduse. CFEO este concentrația fără efect observat (într-un test cronic).

Agenți tensioactivi

DATE DISPONIBILE	FN APLICABIL
Cel puțin 2 CFEO asupra peștilor sau daphnia sau algelor	1 (cea mai redusă CFEO)
1 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	1 (CFEO – în cazul în care specia este cea mai sensibilă la toxicitate acută)
1 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	10 (CFEO – în cazul în care specia este cea mai sensibilă la toxicitate acută)
3 CL50 asupra peștilor, daphnia sau algelor	20 (cea mai redusă CL50)
Cel puțin 1 CL50 asupra peștilor, daphnia sau algelor	50 (cea mai redusă CL50)
Cel puțin 1 CL50 asupra peștilor, daphnia sau algelor	sau 20 în anumite cazuri (a se vedea mai jos)

În ultimul dintre cazurile menționate anterior, se poate folosi un factor de nesiguranță de 20 în loc de 50, numai în cazul în care sunt disponibile date privind 1-2 CL(E)50 (CL50 în cazul toxicității asupra peștilor, CE50 în cazul toxicității asupra daphnia sau algelor) și atunci când din informațiile pentru alți compuși se poate concluziona că au fost testate cele mai sensibile specii. O astfel de regulă se poate aplica numai în cadrul unui grup de omologi. Trebuie subliniat că ETL (efectele pe termen lung) utilizate trebuie să fie consecvente pentru un grup de omologi în ceea ce privește influența lungimii lanțului alchilic pentru LAS (alchilbenzensulfonatul liniar) sau numărul de EO (grupări etoxi) pentru alcoolul etoxilat atunci când se pot stabili astfel de RCSA.

Orice abatere de la sistemul menționat anterior trebuie să fie bine argumentată pentru substanța chimică respectivă.

Factori de încărcare

Factorii de încărcare se stabilesc în conformitate cu Directiva 93/67/CEE a Comisiei din 20 iulie 1993 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru om și pentru mediu prezentate de substanțele (1) notificate în conformitate cu Directiva 67/548/CEE a Consiliului și cu Regulamentul nr. 793/93 al Consiliului (CEE) (2).

Substanțe organice nonbiodegradabile (anaerob): diagrama de definire a factorilor de corecție (FC) (3)

(1) JO L 227, 8.9.1993, p. 9.

(2) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

(3) Factorii de corecție se stabilesc pe baza proprietăților componentelor și se aplică dozei exprimate în g/spălare.

Apendicele I.C

Documentarea biodegradabilității anaerobe

În cazul componentelor care nu figurează în lista DID, se poate utiliza următoarea procedură pentru a oferi documentarea necesară degradabilității anaerobe.

Se aplică o extrapolare rațională

Se utilizează rezultatele obținute din testele efectuate cu o materie primă pentru a extrapola degradabilitatea anaerobă limită a agenților tensioactivi cu structură similară. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de omologi) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil anaerob [de exemplu, C 12-15 A 1-3 etoxisulfat (nr. 8 în lista DID) este biodegradabil anaerob, iar pentru C 12-15 A 6 etoxisulfat se poate presupune o biodegradabilitate anaerobă similară]. În cazul în care biodegradabilitatea anaerobă a fost confirmată pentru un agent tensioactiv în urma utilizării unei metode adecvate de încercare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a documenta biodegradabilitatea anaerobă similară a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin grupări esterice în lanțul sau lanțurile alchilice).

2.	Se efectuează încercarea de screening pentru degradabilitatea anaerobă Atunci când este necesară o nouă încercare, se efectuează o încercare de screening utilizând standardul ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) sau o metodă echivalentă.

Se efectuează un test de degradabilitate cu doză redusă

Atunci când este necesară o nouă încercare și în cazul problemelor experimentale legate de încercarea de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă încercarea utilizând o doză redusă de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători 14C sau analize chimice. Încercarea cu doze reduse se poate efectua utilizând metoda OECD 308 (august 2000) sau orice altă metodă echivalentă.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

142

32003D0033

L 011/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 19 decembrie 2002

de stabilire a unor criterii și proceduri de admitere a deșeurilor în depozitele de deșeuri, în conformitate cu articolul 16 și cu anexa II la Directiva 1999/31/CE

(2003/33/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (1), în special articolul 16 și anexa II,

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 16 din Directiva 1999/31/CE, Comisia adoptă criterii specifice și/sau metode de testare, precum și valori limită corespunzătoare pentru fiecare categorie de depozit de deșeuri.

(2)	Este necesar să se definească o procedură pentru a determina admisibilitatea deșeurilor în depozitele de deșeuri.

(3)	Este necesar de asemenea să se instituie valori limită și alte criterii pentru admiterea deșeurilor în diferitele categorii de depozite de deșeuri.

(4)	Trebuie definite metodele de testare care trebuie utilizate pentru a se determina admisibilitatea deșeurilor în depozitele de deșeuri.

(5)	Este necesar din punct de vedere tehnic ca deșeurile din industria extractivă și depozitate la locul producerii să fie exceptate de la respectarea criteriilor și procedurilor prevăzute la anexa la prezenta decizie.

(6)

Statelor membre ar trebui să li se acorde o scurtă perioadă de tranziție pentru a le permite să stabilească sistemul necesar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii. Statele membre ar putea avea nevoie de o scurtă perioadă de tranziție suplimentară pentru a asigura aplicarea valorilor limită.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie nu sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (2). Acestea trebuie, prin urmare, adoptate de către Consiliu, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din Directiva 74/442/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie stabilește criteriile și procedurile de admitere a deșeurilor în depozitele de deșeuri, în conformitate cu principiile definite de Directiva 1999/31/CE, în special la anexa II.

Articolul 2

Statele membre aplică procedura prevăzută la punctul 1 din anexa la prezenta decizie pentru a determina admisibilitatea deșeurilor în depozitele de deșeuri.

Articolul 3

Statele membre se asigură că deșeurile sunt admise în depozitele de deșeuri numai în cazul în care îndeplinesc criteriile de admitere pentru categoria de depozitare a deșeurilor corespunzătoare, în conformitate cu punctul 2 din anexa la prezenta decizie.

Articolul 4

Pentru a se stabili admisibilitatea unui deșeu într-un depozit de deșeuri se utilizează metodele de prelevare de probe enumerate la punctul 3 din anexa la prezenta decizie.

Articolul 5

Fără a aduce atingere legislației comunitare în vigoare, criteriile și procedurile definite la anexa la prezenta decizie nu se aplică deșeurilor rezultate din prospectarea, extragerea, tratarea și depozitarea resurselor minerale și nici celor rezultate din exploatarea carierelor, în cazul în care aceste deșeuri sunt depozitate la locul producerii. În absența unor reglementări comunitare specifice, statele membre aplică criteriile și procedurile definite la nivel național.

Articolul 6

Eventualele modificări necesare pentru a adapta prezenta decizie la progresele științifice și tehnice se adoptă de către Comisie, sprijinită de comitetul instituit în conformitate cu articolul 18 din Directiva 75/442/CEE, spre exemplu adaptarea parametrilor menționați în listele de valori limită și/sau definirea criteriilor de admitere și valorile limită pentru noile subcategorii de depozite de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase.

Articolul 7

(1) Prezenta decizie intră în vigoare la 16 iulie 2004.

(2) Statele membre aplică criteriile stabilite la punctul 2 din anexa la prezenta decizie până la 16 iulie 2005.

Articolul 8

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 decembrie 2002.

Pentru Consiliu

Președintele

M. FISCHER BOEL

(1) JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

(2) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

ANEXĂ

CRITERIILE ȘI PROCEDURILE DE ADMITERE A DEȘEURILOR ÎN DEPOZITELE DE DEȘEURI

INTRODUCERE

Prezenta anexă definește procedura uniformă de clasificare și de admitere a deșeurilor în conformitate cu anexa II la Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri (Directiva „depozitele de deșeuri”).

În conformitate cu articolul 176 din tratat, nu există nici un obstacol ca statele membre să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte decât cele stabilite prin prezenta anexă, cu condiția ca aceste măsuri să fie compatibile cu tratatul. Aceste măsuri se notifică Comisiei. Acest fapt ar putea prezenta un interes deosebit în cazul valorilor limită pentru cadmiu și mercur menționate la punctul 2. Statele membre pot, de asemenea, să stabilească valori limită pentru elementele care nu figurează la punctul 2.

Punctul 1 din prezenta anexă definește procedura prin care se determină admisibilitatea deșeurilor în depozitele de deșeuri. Această procedură cuprinde caracterizarea de bază, verificarea conformității și verificarea la fața locului, astfel cum sunt definite la anexa II punctul 3 din Directiva „depozitele de deșeuri”.

Punctul 2 din prezenta anexă stabilește criteriile de admitere pentru fiecare categorie de depozit de deșeuri. Un deșeu poate fi admis într-un depozit de deșeuri numai în cazul în care îndeplinește criteriile de admitere ale categoriei de depozit de deșeuri corespunzătoare, după cum se stabilește la punctul 2 din anexă.

Punctul 3 din anexă enumeră metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de probe și analiza deșeurilor.

Anexa A definește evaluarea siguranței, care trebuie realizată pentru stocarea subterană.

Anexa B este o anexă cu caracter informativ care oferă o privire de ansamblu asupra posibilităților de depozitare a deșeurilor prevăzute de directivă și exemple de posibile subcategorii de depozite de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase.

1. PROCEDURA DE ADMITERE A DEȘEURILOR ÎN DEPOZITELE DE DEȘEURI

1.1. Caracterizare de bază

Caracterizarea de bază este prima etapă a procedurii de admitere; aceasta constă în caracterizarea globală a deșeurilor prin colectarea tuturor informațiilor necesare pentru o eliminare sigură a deșeurilor pe termen lung. Caracterizarea de bază este necesară pentru fiecare tip de deșeuri.

1.1.1. Funcțiile caracterizării de bază sunt următoarele:

(a)	informații de bază privind deșeul (tip și origine, compoziție, consistență, lixiviere și – în cazul în care este necesar și posibil – alte proprietăți caracteristice);

(b)	informații de bază care permit înțelegerea comportamentului deșeului în depozitul de deșeuri și posibilitățile de tratare după cum este prevăzut la articolul 6 litera (a) din Directiva „depozitele de deșeuri”;

(c)	evaluarea deșeului în raport cu valorile limită;

(d)

determinarea variabilelor cheie (parametri critici) pentru verificarea conformității precum și posibilitățile de simplificare a testelor corespunzătoare (în vederea unei reduceri considerabile a numărului de parametri care trebuie măsurați, dar numai după furnizarea informațiilor corespunzătoare). Caracterizarea poate permite stabilirea relației dintre caracterizarea de bază și rezultatele metodelor simplificate de testare, precum și determinarea frecvenței testelor de verificare a conformității.

În cazul în care caracterizarea de bază a unui deșeu arată că acesta îndeplinește criteriile corespunzătoare pentru o categorie de depozite de deșeuri definită la punctul 2 din prezenta anexă, acest deșeu se consideră admisibil în această categorie de depozite de deșeuri. În caz contrar, deșeul nu poate fi admis în această categorie de depozite de deșeuri.

Producătorul deșeurilor sau, în absența acestuia, persoana care răspunde de gestionarea acestora este responsabilă de corectitudinea informațiilor furnizate în temeiul caracterizării acestora.

Exploatantul ține un registru cu informațiile necesare pe parcursul unei perioade care urmează să fie stabilită de statul membru în cauză.

1.1.2. Cerințele fundamentale pentru caracterizarea de bază a unui deșeu sunt următoarele:

(a)	sursa și originea deșeului;

(b)	informații privind procesul de producție al deșeului (descrierea și caracteristicile materiilor prime și ale produselor);

(c)	descrierea tratamentului aplicat deșeului în conformitate cu articolul 6 litera (a) din Directiva „depozitele de deșeuri” sau prezentarea motivelor care explică de ce acest tratament nu este considerat necesar;

(d)	date privind compoziția deșeului și comportamentul la lixiviere, după caz;

(e)	aspectul deșeului (miros, culoare, aspect);

(f)	codul în conformitate cu lista europeană a deșeurilor (Decizia 2001/118/CE a Comisiei) (1);

(g)	pentru deșeurile periculoase, în cazul intrărilor oglindă: proprietăți care fac acest deșeu periculos, în conformitate cu anexa III la Directiva 91/689/CEE din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (2);

(h)	informații care dovedesc că deșeul nu se încadrează la excluderile prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Directiva „depozitele de deșeuri”;

(i)	categoria de depozit de deșeuri în care ar putea fi admis deșeul;

(j)	după caz, măsuri de precauție suplimentare de luat la nivelul depozitului de deșeuri;

(k)	verificarea menită să determine dacă deșeul poate fi reciclat sau recuperat.

1.1.3. Teste

Ca regulă generală, orice deșeu trebuie să facă obiectul unor teste menite să obțină informațiile menționate mai sus. Pe lângă comportamentul la lixiviere, trebuie să se cunoască sau să se determine prin teste și compoziția deșeurilor. Testele folosite pentru caracterizarea de bază trebuie să includă întotdeauna testele pentru verificarea conformității.

Conținutul caracterizării, amploarea testelor de laborator necesare și relațiile dintre caracterizarea de bază și verificarea conformității depind de tipul de deșeuri. Se poate stabili o distincție între:

(a)	deșeurile produse în mod regulat în cadrul aceluiași proces;

(b)	deșeuri care nu sunt produse în mod regulat.

Caracterizările menționate la literele (a) și (b) furnizează informații care pot fi comparate direct cu criteriile de admitere în categoria de depozite de deșeuri corespunzătoare; pot fi furnizate și informații descriptive (în ceea ce privește de exemplu consecințele depozitării acestora împreună cu deșeuri urbane).

(a) Deșeuri produse în mod regulat în cadrul aceluiași proces

Este vorba despre deșeuri specifice și omogene produse în mod regulat în cadrul aceluiași proces, în care:

—	instalația și procesul care se află la originea deșeurilor sunt bine cunoscute, iar materialele care intră în proces și procesul însuși sunt bine definite;

—	exploatantul instalației furnizează toate informațiile necesare și informează exploatantul depozitului de deșeuri asupra modificărilor aduse procesului (în special în ceea ce privește materialele care intră în acesta).

Procesul este pus adesea în aplicare într-o singură instalație. Deșeurile însă pot proveni de asemenea din instalații diferite, în cazul în care pot fi identificate ca flux unic cu caracteristici comune în limite cunoscute (de exemplu, cenușa de la incinerarea deșeurilor municipale).

Pentru acest tip de deșeuri, caracterizarea de bază cuprinde cerințele fundamentale enumerate la punctul 1.1.2, în special următoarele puncte:

—	gama de compoziții a deșeurilor individuale;

—	gama și variabilitatea proprietăților caracteristice;

—	după caz, proprietățile de lixiviere a deșeurilor determinată printr-un test de lixiviere pe lot și/sau un test de percolare și/sau un test al dependenței de pH;

—	variabilele cheie care trebuie să facă obiectul unor teste regulate.

În cazul în care deșeurile provenite din același proces sunt produse în instalații diferite, trebuie furnizate informații în ceea ce privește sfera de evaluare. În consecință, trebuie realizat un număr suficient de măsuri pentru a evidenția gama și variabilitatea proprietăților caracteristice ale deșeurilor. În acest caz se poate considera că deșeul în cauză este caracterizat și în continuare va mai fi supus numai unei verificări a conformității, cu condiția să nu intervină modificări semnificative în procesul de producere a deșeurilor.

Pentru deșeurile care provin din același proces și din aceeași instalație, rezultatele măsurătorilor pot indica numai variații minore ale proprietăților deșeurilor față de valorile limită corespunzătoare. În acest caz se poate considera că deșeul în cauză este caracterizat și în continuare va fi supus numai unei verificări a conformității, cu condiția să nu intervină modificări semnificative în procesul de producere a deșeurilor.

Proprietățile deșeurilor provenite din instalațiile de grupare sau de amestecare a deșeurilor, ale deșeurilor provenite din centrele de transfer sau ale fluxurilor de deșeuri colectate în amestec pot varia considerabil. Acest factor trebuie luat în considerare în momentul caracterizării de bază. Acest tip de deșeuri poate intra sub incidența literei (b).

(b) Deșeuri a căror producție nu este regulată

Este vorba de deșeuri care nu sunt produse în mod regulat în cadrul aceluiași proces, în aceeași instalație, și care nu fac parte dintr-un flux de deșeuri bine caracterizat. Fiecare lot provenit din acest tip de deșeuri va trebui să facă obiectul unei caracterizări. Această caracterizare de bază cuprinde cerințele fundamentale pentru o caracterizare de bază. Întrucât fiecare lot produs trebuie caracterizat, nu este necesară nici o verificare a conformității.

1.1.4. Cazuri în care testările nu sunt necesare

Este posibil să nu se efectueze testele corespunzătoare caracterizării de bază în următoarele cazuri:

(a)	deșeul în cauză figurează pe o listă de deșeuri pentru care nu sunt necesare testele, în conformitate cu punctul 2 din prezenta anexă;

(b)	toate informațiile necesare caracterizării de bază sunt cunoscute și justificate corespunzător, iar autoritatea competentă este pe deplin satisfăcută de acestea;

(c)

deșeul face parte dintr-un tip de deșeuri pentru care este practic dificil să se realizeze teste sau pentru care nu sunt disponibile proceduri de testare și nici criterii de admitere adecvate. Acest caz trebuie să fie justificat și sprijinit de documente, care să precizeze în special motivele pentru care deșeurile sunt considerate admisibile în această categorie de depozite de deșeuri.

1.2. Verificarea conformității

Atunci când un deșeu a fost considerat admisibil într-o categorie de depozite de deșeuri luând în considerare caracterizarea de bază, în conformitate cu punctul 1, acest deșeu este supus în continuare unei verificări a conformității pentru a stabili dacă este conform cu rezultatele caracterizării de bază și cu criteriile corespunzătoare de admitere, prevăzute la punctul 2.

Verificarea conformității urmărește realizarea unor controale periodice ale fluxurilor de deșeuri produse în mod regulat.

Parametrii corespunzători care trebuie să facă obiectul unor teste sunt stabiliți în caracterizarea de bază. Acești parametri trebuie să corespundă cu informațiile cuprinse în caracterizarea de bază; este necesar numai un control privind parametrii critici (variabile cheie), stabiliți în caracterizarea de bază. Controlul trebuie să arate că deșeul respectă valorile limită stabilite pentru parametrii critici.

Testele folosite pentru verificarea conformității sunt alese dintre cele utilizate pentru caracterizarea de bază. Aceste teste cuprind cel puțin un test de lixiviere pe lot. În acest scop se folosesc metodele menționate la punctul 3.

Deșeurile exceptate de la îndeplinirea obligațiilor de testare pentru caracterizarea de bază, menționate la punctul 1.1.4 literele (a) și (c) sunt exceptate și de la testele de verificare a conformității. Cu toate acestea, trebuie să facă obiectul unei verificări a conformității cu informațiile privind caracterizarea de bază, altele decât testele.

Verificarea conformității se efectuează cel puțin o dată pe an și exploatantul trebuie, în toate situațiile, să se asigure că sfera de aplicare și frecvența sunt conforme cu cele stabilite în caracterizarea de bază.

Rezultatele testelor se înscriu în registre și se păstrează pe parcursul unei perioade care va fi stabilită de statul membru în cauză.

1.3. Verificarea la fața locului

Fiecare încărcătură de deșeuri admisă într-un depozit de deșeuri face obiectul unei inspecții vizuale înainte și după descărcare. Se verifică documentația necesară.

Pentru deșeurile depozitate de un producător de deșeuri într-un depozit de deșeuri aflat sub răspunderea sa, această verificare se poate efectua la punctul de plecare al deșeurilor.

Deșeurile pot fi admise într-un depozit de deșeuri în cazul în care sunt identice cu cele care au făcut deja obiectul unei caracterizări de bază și al unei verificări a conformității și a căror descriere este menționată în documentele de însoțire. În caz contrar deșeurile nu trebuie admise.

Statele membre stabilesc cerințele privind testele de verificare la fața locului și, atunci când este cazul, metodele de testare rapidă.

La livrare se prelevează probe în mod periodic. Probele prelevate se păstrează după admiterea deșeurilor pe o perioadă de timp care va fi stabilită de statul membru în cauză (pentru cel puțin o lună; a se vedea articolul 11 litera (b) din Directiva „depozitele de deșeuri”).

2. CRITERII DE ADMITERE A DEȘEURILOR

Acest punct stabilește criteriile de admitere a deșeurilor în fiecare categorie de depozit de deșeuri, inclusiv criteriile aplicabile stocării subterane.

În anumite circumstanțe, se pot admite valori limită de până la trei ori mai mari pentru parametrii specifici prevăzuți la acest punct [alții decât carbonul organic dizolvat (COD) de la punctele 2.1.2.1, 2.2.2, 2.3.1 și 2.4.1, BTEX, PCB și uleiul mineral de la punctul 2.1.2.2, carbonul organic total (COT) și pH de la punctul 2.3.2 și pierderea la calcinare și/sau COT de la punctul 2.4.2, cu limitarea creșterii posibile a valorii limită a COT de la punctul 2.1.2.2 la o valoare cel mult dublă față de valoarea limită] în cazul în care:

—	autoritatea competentă eliberează de la caz la caz o autorizație pentru anumite deșeuri necesară pentru depozitul de deșeuri în cauză, având în vedere caracteristicile acesteia și împrejurimile și

—	emisiile (inclusiv produșii de lixiviere) de la depozitul de deșeuri, luând în considerare limitele stabilite pentru parametrii specifici corespunzători, menționați la acest punct, nu prezintă nici un risc suplimentar pentru mediu, conform rezultatelor unei evaluări a riscurilor.

Statele membre raportează Comisiei numărul anual de autorizații eliberate în temeiul prezentei dispoziții. Aceste rapoarte se prezintă Comisiei din trei în trei ani, în sensul obligației de a prezenta un raport privind punerea în aplicare a Directivei „depozitele de deșeuri”, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 15.

Statele membre definesc criteriile de conformitate cu valorile limită menționate la prezentul punct.

2.1. Criterii de admitere în depozitele de deșeuri pentru deșeurile inerte

2.1.1. Lista deșeurilor admisibile în depozitele de deșeuri fără a fi testate, pentru deșeurile inerte

Deșeurile menționate în următoarea listă succintă sunt considerate că îndeplinesc criteriile enunțate în definiția deșeurilor inerte de la articolul 2 litera (e) din Directiva „depozitele de deșeuri” și criteriile menționate la punctul 2.1.2. Aceste deșeuri pot fi admise fără testare într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri inerte.

Deșeurile trebuie să constituie un flux unic (dintr-o singură sursă) al aceluiași tip de deșeuri. Diferitele deșeuri menționate în această listă pot fi admise împreună, cu condiția să provină din aceeași sursă.

În cazul în care se suspectează o contaminare (rezultând din inspecția vizuală sau din cunoașterea originii deșeurilor), este necesar să se realizeze teste sau să se refuze deșeurile în cauză. În cazul în care un deșeu aparținând unei categorii incluse pe listă este contaminat sau conține alte materiale sau substanțe cum ar fi metale, azbest, materiale plastice, substanțe chimice etc., într-o proporție care crește riscul asociat acestui deșeu într-o măsură suficientă pentru a justifica eliminarea acestuia într-o altă categorie de depozite de deșeuri, acesta nu poate fi admis într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri inerte.

În cazul în care există dubii în ceea ce privește conformitatea deșeului cu definiția deșeurilor inerte de la articolul 2 litera (e) din Directiva „depozitele de deșeuri” și cu criteriile menționate la punctul 2.1.2 sau în ceea ce privește o eventuală contaminare a deșeului, trebuie efectuate teste. În acest scop se folosesc metodele menționate la punctul 3.

Codul CED	Descriere	Restricții
1011 03	Deșeuri din materiale pe bază de fibră de sticlă	Numai fără liant organic
1501 07	Ambalaje de sticlă
1701 01	Beton	Numai deșeuri C&D selectate (3)
1701 02	Cărămizi	Numai deșeuri C&D selectate (3)
1701 03	Țigle și materiale ceramice	Numai deșeuri C&D selectate (3)
1701 07	Amestecuri de beton, cărămizi, țigle și materiale ceramice	Numai deșeuri C&D selectate (3)
1702 02	Sticlă
1705 04	Pământ și pietre	Cu excepția solului vegetal și a turbei; cu excepția pământului și pietrelor din situri contaminate
1912 05	Sticlă
2001 02	Sticlă	Numai sticla colectată separat
2002 02	Pământ și pietre	Numai din deșeuri din grădini și parcuri; cu excepția solului vegetal și a turbei

Deșeurile care nu sunt incluse pe această listă trebuie să facă obiectul unor teste, în conformitate cu punctul 1, pentru a se stabili dacă îndeplinesc criteriile de admitere în depozitele de deșeuri pentru deșeurile inerte definite la punctul 2.1.2.

2.1.2. Valorile limită pentru deșeurile care pot fi acceptate în depozitele de deșeuri pentru deșeurile inerte

2.1.2.1. Valori limită de lixiviere

Se aplică următoarele valori limită de lixiviere deșeurilor care pot fi admise în depozitele de deșeuri pentru deșeurile inerte; acestea se calculează în termeni de eliberare totală, pe baza unei proporții lichid-solid (L/S) de 2 l/kg și 10 l/kg; acestea sunt direct exprimate în mg/l în coloana C0 (primul eluat din testul de percolare, cu un raport L/S = 0,1 l/kg). Statele membre stabilesc metodele de testare (a se vedea punctul 3) și valorile limită corespunzătoare care ar trebui folosite, dintre cele care sunt menționate în tabel.

Compus	L/S = 2 l/kg	L/S = 10 l/kg	C0 (test de percolare)
Compus	Substanță uscată în mg/kg	Substanță uscată în mg/kg	mg/l
As	0,1	0,5	0,06
Ba	7	20	4
Cd	0,03	0,04	0,02
Cr total	0,2	0,5	0,1
Cu	0,9	2	0,6
Hg	0,003	0,01	0,002
Mo	0,3	0,5	0,2
Ni	0,2	0,4	0,12
Pb	0,2	0,5	0,15
Sb	0,02	0,06	0,1
Se	0,06	0,1	0,04
Zn	2	4	1,2
Cloruri	550	800	460
Fluoruri	4	10	2,5
Sulfați	560 (4)	1 000 (4)	1 500
Indice fenolic	0,5	1	0,3
COD (5)	240	500	160
STD (6)	2 500	4 000	—

2.1.2.2. Valori limită pentru conținutul total de parametri organici

Pe lângă valorile limită de lixiviere menționate la punctul 2.1.2.1, deșeurile inerte trebuie să respecte următoarele valori limită suplimentare:

Parametru	Valoare mg/kg
COT (carbon organic total)	30 000 (7)
BTEX (benzen, toluen, etilbenzen și xileni)	6
PCB (policlorobifenili, 7 congeneri)	1
Ulei mineral (C10-C40)	500
HPA (hidrocarburi policiclice aromatice)	Statele membre stabilesc valoarea limită

2.2. Criterii de admitere în depozitele de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase

Statele membre pot crea subcategorii de depozite de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase.

În prezenta anexă, valorile limită stabilite privesc numai deșeurile nepericuloase care sunt depozitate în aceeași unitate ca și deșeurile periculoase stabile și nereactive.

2.2.1. Deșeuri care pot fi admise în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase fără a fi testate

Deșeurile urbane în sensul definiției de la articolul 2 litera (b) din Directiva „depozitele de deșeuri” care sunt clasificate ca nepericuloase la capitolul 20 din lista europeană a deșeurilor, fracțiunile nepericuloase de deșeuri menajere colectate separat și materialele nepericuloase de aceeași natură având alte origini pot fi admise fără testare în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase.

Deșeurile nu pot fi admise în cazul în care nu au fost supuse unui tratament prealabil, în conformitate cu articolul 6 litera (a) din Directiva „depozitele de deșeuri” sau în cazul în care sunt contaminate într-o măsură care sporește riscul asociat deșeurilor destul de mult pentru a se justifica eliminarea acestora în alte depozite de deșeuri.

Acestea nu pot fi admise în aceleași unități în care sunt acceptate deșeurile periculoase stabile și nereactive, în conformitate cu articolul 6 litera (c) punctul (iii) din Directiva „depozitele de deșeuri”.

2.2.2. Valori limită pentru deșeurile nepericuloase

Următoarele valori limită se aplică deșeurilor nepericuloase granulate admise în aceeași unitate ca și deșeurile periculoase stabile și nereactive; valorile de eliberare totală se calculează fie pentru L/S = 2 sau pentru L/S = 10 l/kg; C0 este direct exprimat în mg/l (primul eluat din testul de percolare cu L/S = 0,1 l/kg). Deșeurile granulate cuprind toate deșeurile care nu sunt monolitice. Statele membre stabilesc metodele de testare (a se vedea punctul 3) și valorile limită corespunzătoare care ar trebui folosite, dintre cele incluse în tabel.

Compuși	L/S = 2 l/kg	L/S = 10 l/kg	C0 (test de percolare)
Compuși	Substanță uscată în mg/kg	Substanță uscată în mg/kg	mg/l
As	0,4	2	0,3
Ba	30	100	20
Cd	0,6	1	0,3
Cr total	4	10	2,5
Cu	25	50	30
Hg	0,05	0,2	0,03
Mo	5	10	3,5
Ni	5	10	3
Pb	5	10	3
Sb	0,2	0,7	0,15
Se	0,3	0,5	0,2
Zn	25	50	15
Clorură	10 000	15 000	8 500
Fluorură	60	150	40
Sulfat	10 000	20 000	7 000
COD (8)	380	800	250
STD (9)	40 000	60 000	—

Statele membre stabilesc criterii pentru deșeurile monolitice astfel încât să asigure pentru aceste deșeuri același nivel de protecție a mediului precum cel garantat de valorile limită menționate mai sus.

2.2.3. Deșeuri de ghips

Materialele nepericuloase pe bază de ghips ar trebui eliminate numai în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase, în unități în care nici un deșeu biodegradabil nu este admis. Valorile limită stabilite la punctele 2.3.1 și 2.3.2 pentru COT și COD se aplică deșeurilor depozitate cu materiale pe bază de ghips.

2.3. Criterii de admitere a deșeurilor periculoase în depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase, în conformitate cu articolul 6 litera (c) punctul (iii)

Prin deșeu „stabil și nereactiv” se înțelege un deșeu al cărui comportament la lixiviere nu evoluează în mod defavorabil pe termen lung, în anumite condiții de depozitare a deșeurilor sau în cazul unor accidente previzibile:

—	prin evoluția deșeului ca atare (de exemplu prin biodegradare);

—	sub efectul condițiilor ambiante pe termen lung (de exemplu, apă, aer, temperatură, constrângeri mecanice);

—	sub efectul altor deșeuri (în special produși din deșeuri cum ar fi levigații și gazele).

2.3.1. Valorile limită de lixiviere

Valorile limită de lixiviere stabilite mai jos se aplică deșeurilor periculoase granulate admisibile în depozitele de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase; valorile de eliberare totală se calculează fie pentru L/S = 2 l/kg, fie pentru L/S = 10 l/kg; C0 (primul eluat din testul de percolare cu L/S = 0,1 l/kg) este direct exprimat în mg/l. Deșeurile granulate cuprind toate deșeurile care nu sunt monolitice. Statele membre stabilesc metodele de testare și valorile limită corespunzătoare care ar trebui aplicate, dintre cele menționate în tabel.

Compuși	L/S = 2 l/kg	L/S = 10 l/kg	C0 (test de percolare)
Compuși	Substanță uscată în mg/kg	Substanță uscată în mg/kg	mg/l
As	0,4	2	0,3
Ba	30	100	20
Cd	0,6	1	0,3
Cr total	4	10	2,5
Cu	25	50	30
Hg	0,05	0,2	0,03
Mo	5	10	3,5
Ni	5	10	3
Pb	5	10	3
Sb	0,2	0,7	0,15
Se	0,3	0,5	0,2
Zn	25	50	15
Clorură	10 000	15 000	8 500
Fluorură	60	150	40
Sulfat	10 000	20 000	7 000
COD (10)	380	800	250
STD (11)	40 000	60 000	—

Statele membre stabilesc criterii pentru deșeurile monolitice, astfel încât să asigure pentru aceste deșeuri același nivel de protecție a mediului precum cel garantat de valorile limită menționate mai sus.

2.3.2. Alte criterii

Pe lângă valorile limită de lixiviere stabilite la punctul 2.3.1, deșeurile granulate trebuie să respecte următoarele criterii suplimentare:

Parametru	Valoare
COT (carbon organic total)	5 % (12)
pH	Minimum 6
CNA (capacitate de neutralizare a acizilor)	Trebuie evaluată

Statele membre trebuie să stabilească criterii care să asigure că acest tip de deșeuri va avea o stabilitate fizică și o capacitate portantă suficiente.

Statele membre stabilesc criterii pentru a garanta stabilitatea și nereactivitatea deșeurilor monolitice periculoase admise în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase.

2.3.3. Deșeuri de azbest

Materialele de construcții care conțin azbest și celelalte deșeuri de azbest corespunzătoare pot fi admise în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase fără a fi testate, în conformitate cu articolul 6 litera (c) punctul (iii) din Directiva „depozitele de deșeuri”.

Depozitele de deșeuri care primesc materiale de construcții conținând azbest și alte deșeuri de azbest corespunzătoare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

—	deșeurile să nu conțină substanțe periculoase altele decât azbestul aglomerat, incluzând fibrele aglomerate cu un liant sau ambalate în plastic;

—

depozitul de deșeuri să accepte numai materiale de construcții cu conținut de azbest și alte deșeuri corespunzătoare din azbest. Aceste deșeuri pot fi de asemenea antrepozitate într-o unitate diferită, într-un depozit de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase, în cazul în care unitatea este suficient de bine izolată;

—	pentru evitarea dispersiei fibrelor, zona de depozitare să fie acoperită în fiecare zi și înainte de fiecare operațiune de compactare cu materiale adecvate și, în cazul în care deșeurile nu sunt ambalate, aceasta este irigată cu regularitate;

—	depozitul de deșeuri sau unitatea să fie acoperite cu o învelitoare finală pentru a evita dispersia fibrelor;

—	depozitul de deșeuri sau unitatea nu trebuie să facă obiectul nici unei operațiuni susceptibile de a antrena o eliberare de fibre (de exemplu prin perforarea unor găuri);

—	după închiderea depozitului de deșeuri sau a unității, se păstrează un plan care să indice amplasamentul deșeurilor de azbest;

—	să se ia măsuri adecvate după închiderea depozitului de deșeuri, pentru a limita eventualele utilizări ale solului, în scopul de a evita orice contact uman cu deșeurile.

Pentru depozitele de deșeuri care primesc numai materiale de construcții cu conținut de azbest, cerințele stabilite la anexa I punctele 3.2 și 3.3 din Directiva „depozitele de deșeuri” pot fi reduse în cazul în care se îndeplinesc condițiile enunțate mai sus.

2.4. Criterii de admitere a deșeurilor în depozitele de deșeuri pentru deșeurile periculoase

2.4.1. Valori limită de lixiviere

Valorile limită de lixiviere stabilite mai jos se aplică deșeurilor granulate admisibile în depozitele de deșeuri pentru deșeurile periculoase; valorile de eliberare totală se calculează pentru L/S = 2 l/kg și pentru L/S = 10 l/kg; C0 (primul eluat din testul de percolare cu L/S = 0,1 l/kg) este direct exprimat în mg/l. Deșeurile granulate cuprind toate deșeurile care nu sunt monolitice. Statele membre stabilesc metodele de testare și valorile limită corespunzătoare care ar trebui utilizate, dintre cele menționate în tabel.

Compuși	L/S = 2 l/kg	L/S = 10 l/kg	C0 (test de percolare)
Compuși	Substanță uscată în mg/kg	Substanță uscată în mg/kg	mg/l
As	6	25	3
Ba	100	300	60
Cd	3	5	1,7
Cr total	25	70	15
Cu	50	100	60
Hg	0,5	2	0,3
Mo	20	30	10
Ni	20	40	12
Pb	25	50	15
Sb	2	5	1
Se	4	7	3
Zn	90	200	60
Clorură	17 000	25 000	15 000
Fluorură	200	500	120
Sulfat	25 000	50 000	17 000
COD (13)	480	1 000	320
STD (14)	70 000	100 000	—

Statele membre stabilesc criterii pentru deșeurile monolitice, astfel încât să asigure pentru aceste deșeuri același nivel de protecție a mediului decât cel garantat de valorile limită menționate mai sus.

2.4.2. Alte criterii

Pe lângă valorile limită de lixiviere prevăzute la punctul 2.4.1, deșeurile periculoase trebuie să respecte următoarele criterii suplimentare:

Parametru	Valoare
Pierdere prin calcinare (15)	10 %
COT (15)	6 % (16)
CAN (capacitate de neutralizare a acizilor)	Trebuie evaluată

2.5. Criterii pentru stocarea subterană

Pentru admiterea deșeurilor în stocarea subterană trebuie efectuată o evaluare specifică a siguranței sitului în cauză, în conformitate cu anexa A. Un deșeu poate fi admis numai în cazul în care este compatibil cu evaluarea specifică a siguranței sitului.

Numai deșeurile care îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 2.1 pot fi admise în stocările subterane pentru deșeuri inerte.

Numai deșeurile care îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 2.2 sau 2.3 pot fi admise în stocările subterane pentru deșeuri nepericuloase.

Numai deșeurile compatibile cu evaluarea specifică a siguranței sitului în cauză pot fi admise într-o stocare subterană pentru deșeuri periculoase. În acest caz nu se aplică criteriile prevăzute la punctul 2.4. Cu toate acestea, deșeurile trebuie să fie supuse procedurii de admitere definită la punctul 1.

3. METODE DE PRELEVARE DE PROBE ȘI DE TESTARE

Prelevările de probe și testările pentru caracterizarea de bază și verificarea conformității se efectuează de către persoane și organisme independente și calificate. Laboratoarele trebuie să aibă o experiență dovedită în domeniul testelor și analizelor privind deșeurile și trebuie să dispună de un sistem eficient de asigurare a calității.

Statele membre pot hotărî ca:

1.	prelevarea de probe să poată fi efectuată de către producătorii de deșeuri sau de către exploatanți cu condiția ca organisme independente și calificate să exercite o supraveghere suficientă pentru ca obiectivele din prezenta decizie să fie atinse;

2.	testele privind deșeurile pot fi efectuate de către producătorii de deșeuri sau de către exploatanți în cazul în care aceștia au instituit un sistem adecvat de asigurare a calității care include verificări periodice realizate în mod independent.

Cât timp nu se va stabili un standard CEN ca normă europeană (NE) oficială, statele membre vor folosi standarde sau proceduri naționale sau proiectul de standard CEN la intrarea acestuia în etapa prEN.

Se vor folosi următoarele metode.

Prelevare de probe

Pentru prelevarea de probe din deșeuri realizată pentru caracterizarea de bază, verificarea conformității și verificarea la fața locului, se va elabora un plan de prelevare de probe în conformitate cu partea 1 din standardul privind prelevarea de probe elaborat în prezent de CEN.

Proprietăți generale ale deșeurilor

EN 13137	Determinarea COT în deșeuri, nămoluri și sedimente
prEN 14346	Calcularea conținutului de substanță uscată prin determinarea reziduurilor uscate sau a conținutului de apă

Teste de lixiviere

prEN 14405	Test al comportamentului la lixiviere – test de percolare în sens ascendent (test de percolare în sens ascendent pentru constituenții anorganici)
EN 12457/1-4	Lixiviere – Test de conformitate pentru lixivierea deșeurilor fragmentate și a nămolurilor
	partea 1:	L/S = 2 l/kg și granulometrie < 4 mm
	partea 2:	L/S = 10 l/kg și granulometrie < 4 mm
	partea 3:	L/S = 2 l/kg și 8 l/kg și granulometrie < 4 mm
	partea 4:	L/S = 10 l/kg și granulometrie < 10 mm

Digestia deșeurilor netratate

EN 13657	Digestie în vederea determinării ulterioare a părții elementelor solubile în apă tare conținute în deșeuri (această digestie parțială a deșeurilor solide se realizează înainte de analiza elementară, matricea de silicat rămânând intactă)
EN 13656	Digestia asistată cu microunde cu un amestec de acid fluorhidric (HF), azotic (HNO3) și clorhidric (HCl) pentru determinarea ulterioară a elementelor conținute în deșeuri (digestia totală a deșeurilor solide realizată înainte de analiza elementară)

Analiză

ENV 12506	Analiza eluaților – Determinarea pH-ului și a dozajului de As, Ba, Cd, Cl, Co, Cr, CrVI, Cu, Mo, Ni, No2, Pb, S total, SO4, V și Zn (analiza constituenților anorganici ai deșeurilor solide și/sau ai eluaților acestora; macroelemente, microelemente și oligoelemente)
ENV 13370	Analiza chimică a eluaților – Determinarea amoniului, AOX, conductivitate, Hg, indice fenolic, COT, CN ușor liberabile, F [analiza constituenților anorganici ai deșeurilor solide și/sau ai eluaților acestora (anioni)]
prEN 14039	Determinarea conținutului de hidrocarburi prin cromatografie în fază gazoasă din gama C10-C40

Această listă va fi modificată atunci când vor fi disponibile alte standarde CEN.

Metodele aplicate testelor și analizelor pentru care metodele CEN nu sunt (încă) disponibile trebuie să fie aprobate de autoritățile competente.

(1) JO L 47, 16.2.2001, p. 1.

(2) JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 31/1994/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).

(3) Deșeurile selectate de la construcții și demolări (deșeuri C&D): cu conținuturi scăzute de alte tipuri de materiale (cum ar fi metale, materiale plastice, substanțe organice, lemn, cauciuc etc.). Originea acestor deșeuri trebuie să fie cunoscută.

—

Nici un deșeu din C&D provenit din construcții contaminate cu substanțe periculoase anorganice sau organice, de exemplu, datorită proceselor de producție utilizate în construcții, a poluării solului, a depozitării și utilizării pesticidelor sau a altor substanțe periculoase etc., cu condiția să se demonstreze în mod clar că clădirea demolată nu a fost poluată în mod semnificativ.

—	Nici un deșeu C&D provenit din construcții tratate, acoperite sau vopsite cu materiale care conțin substanțe periculoase în cantități semnificative.

(4) În cazul în care deșeul nu respectă aceste valori pentru sulfat, acesta poate fi încă considerat conform cu criteriile de admitere dacă lixivierea nu depășește următoarele valori: 1 500 mg/l de C0 la o proporție L/S = 0,1 l/kg și 6 000 mg/kg la o proporție L/S = 10 l/kg Este necesară utilizarea unui test de percolare pentru a determina valoarea limită atunci când L/S = 0,1 l/kg în condițiile de echilibru inițial; valoarea corespunzătoare la L/S = 10 l/kg poate fi determinată printr-un test de lixiviere pe lot, fie printr-un test de percolare în condiții apropiate de cele de echilibru local.

(5) În cazul în care deșeul nu respectă valorile indicate pentru carbon organic dizolvat COD la propria valoare a pH-ului, acesta poate de asemenea să facă obiectul unui test cu un raport L/S = 10 l/kg și cu un pH cuprins între 7,5 și 8,0. Deșeul poate fi considerat conform cu criteriile de admitere pentru COD în cazul în care rezultatul acestei determinări nu depășește 500 mg/kg (este disponibil un proiect de metodă bazat pe prenorma europeană nr. 14429).

(6) Valorile corespunzătoare pentru solide totale dizolvate (STD) pot fi folosite în locul valorilor stabilite pentru sulfat și clorură.

(7) Pentru soluri, autoritatea competentă poate admite o valoare limită mai ridicată, cu condiția ca valoarea limită de 500 mg/kg să fie respectată pentru COD la L/S = 10 l/kg, fie la pH-ul solului, fie la o valoare a pH-ului între 7,5 și 8,0.

(8) În cazul în care deșeul nu respectă valorile indicate pentru COD la propria valoare a pH-ului, acesta poate de asemenea să facă obiectul unui test cu un raport L/S = 10 l/kg și un pH cuprins între 7,5 și 8,0. Deșeul poate fi considerat conform cu criteriile de admitere pentru COD în cazul în care rezultatul acestei determinări nu depășește 800 mg/kg (este disponibil un proiect de metodă bazat pe prenorma europeană nr. 14429).

(9) Valorile corespunzătoare pentru STD pot fi folosite în locul valorilor stabilite pentru sulfat și clorură.

(10) În cazul în care deșeul nu respectă valorile menționate pentru COD la propria valoare a pH-ului, acesta poate de asemenea să facă obiectul unui test cu un raport L/S = 10 l/kg și cu un pH cuprins între 7,5 și 8,0. Deșeul poate fi considerat conform cu criteriile de admitere pentru COD în cazul în care rezultatul acestei determinări nu depășește 800 mg/kg (este disponibil un proiect de metodă bazat pe prenorma europeană nr. 14429).

(11) Valorile pentru STD pot fi de asemenea folosite în locul valorilor stabilite pentru sulfat și clorură.

(12) În cazul în care se depășește această valoare, autoritatea competentă poate admite o valoare limită mai ridicată, cu condiția ca valoarea limită de 800 mg/kg să fie respectată pentru COD la pH-ul propriu al materialului sau pentru un pH cuprins între 7,5 și 8,0.

(13) În cazul în care deșeul nu respectă valorile indicate pentru COD la propria valoare a pH-ului, acesta poate de asemenea să facă obiectul unui test cu un raport L/S = 10 l/kg și cu un pH cuprins între 7,5 și 8,0. Deșeul poate fi considerat conform cu criteriile de admitere pentru COD în cazul în care rezultatul acestei determinări nu depășește 1 000 mg/kg (este disponibil un proiect de metodă bazat pe prenorma europeană nr. 14429).

(14) Valorile pentru STD pot fi de asemenea folosite în locul valorilor stabilite pentru sulfat și clorură.

(15) Este necesar să se utilizeze fie pierderea la calcinare, fie COT.

(16) În cazul în care această valoare este depășită, autoritatea competentă poate admite o valoare limită mai ridicată cu condiția ca valoarea limită de 1 000 mg/kg pentru COD să fie respectată pentru L/S = 10 l/kg, fie la pH-ul propriu al deșeului, fie la o valoare a pH-ului situată între 7,5 și 8,0.

Anexa A

EVALUAREA SIGURANȚEI PENTRU ADMITEREA DEȘEURILOR ÎN STOCAREA SUBTERANĂ

1. PRINCIPII DE SIGURANȚĂ PENTRU STOCAREA SUBTERANĂ: TOATE TIPURILE DE STOCARE

1.1. Importanța barierei geologice

Izolarea deșeurilor față de biosferă este obiectivul fundamental pentru eliminarea finală a deșeurilor prin stocarea subterană. Deșeurile, bariera geologică și cavitățile, inclusiv orice structură artificială constituie un sistem care, împreună cu toate celelalte aspecte tehnice, trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare.

Pentru a răspunde cerințelor din Directiva-cadru privind apa (2000/60/CE), este necesar să se demonstreze siguranța pe termen lung a instalației (a se vedea punctul 1.2.7). Articolul 11 alineatul (3) litera (j) din Directiva 2000/60/CE stabilește o interdicție generală a evacuării directe a poluanților în apele subterane. Articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/60/CE prevede că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor maselor de apă subterană.

1.2. Evaluarea riscurilor specifice sitului

Evaluarea riscurilor presupune identificarea:

—	pericolului (în acest caz deșeurile depozitate);

—	receptorilor (în acest caz biosfera și posibil apele subterane);

—	căile prin care substanțele din deșeuri pot ajunge în biosferă;

—	evaluarea impactului substanțelor care ar putea ajunge în biosferă.

Criteriile de admitere în stocarea subterană trebuie în special să fie legate de analiza rocii gazdă, astfel încât să se confirme că nu se aplică nici una din condițiile referitoare la siturile definite la anexa I la Directiva „depozitele de deșeuri” (cu excepția anexei I punctele 2, 3, 4 și 5).

Criteriile de admitere în stocarea subterană pot fi definite numai pe baza condițiilor locale. Prin urmare trebuie să se demonstreze că orizontul geologic este de natură să permită stocarea, și anume să se evalueze riscurile legate de izolare, luând în considerare sistemul general de deșeuri, structurile și cavitățile artificiale, precum și roca corpului gazdă.

Evaluarea specifică a riscurilor legate de situl de instalare trebuie efectuată în același timp pentru fazele de exploatare și de exploatare ulterioară. Pe baza acestor evaluări se definesc măsurile de control și siguranță necesare, precum și criteriile de admitere.

Se pregătește o analiză integrată a evaluării performanței; această analiză cuprinde în special:

1.	o evaluare geologică;

2.	o evaluare geomecanică;

3.	o evaluare hidrogeologică;

4.	o evaluare geochimică;

5.	o evaluare a impactului asupra biosferei;

6.	o evaluare a etapei de exploatare;

7.	o evaluare pe termen lung;

8.	o evaluare a impactului tuturor instalațiilor situate la suprafața sitului.

1.2.1. Evaluarea geologică

Sunt necesare cercetări sau o cunoaștere aprofundată a datelor geologice ale sitului. Acest lucru cuprinde studii și analize privind tipurile de roci, solurile și topografia. Evaluarea geologică ar trebui să demonstreze adecvarea sitului pentru o stocare subterană. Trebuie în special să se studieze amplasamentul, frecvența și structura oricărei deficiențe sau fracturi observate în straturile geologice înconjurătoare și potențialul impact al unei activității seismice asupra acestor structuri. Trebuie de asemenea luate în calcul celelalte amplasamente posibile pentru sit.

1.2.2. Evaluarea geomecanică

Trebuie să se demonstreze stabilitatea cavităților prin studii și evaluări corespunzătoare. Deșeurile stocate sunt luate în considerare în această evaluare. Este necesar să se analizeze sistematic procesele iar această analiză să se sprijine pe o documentație.

Demonstrația ar trebui să cuprindă următoarele aspecte:

1.	în timpul și după formarea cavităților, nu ar trebui să se producă nici o deformație importantă susceptibilă să afecteze punerea în aplicare a stocării subterane sau să ofere o cale către biosferă în cavitatea propriu-zisă sau sa suprafața pământului;

2.	rezistența la deformarea cavității suficientă pentru a preveni prăbușirea pe parcursul exploatării;

3.	materialele antrepozitate trebuie să aibă stabilitatea necesară compatibilă cu proprietățile geomecanice ale rocii gazdă.

1.2.3. Evaluarea hidrogeologică

Este necesar un studiu aprofundat al proprietăților hidrogeologice pentru a evalua configurația fluxului apelor subterane în straturile înconjurătoare, pe baza informațiilor privind conductivitatea hidraulică a rocii, a fracturilor și a gradienților hidraulici.

1.2.4. Evaluarea geochimică

Este necesar un studiu aprofundat al rocii și al compoziției apelor subterane pentru a evalua compoziția actuală a apelor subterane și a posibilei evoluții a acestora în timp, natura și cantitatea de minereuri care astupă fracturile, precum și o descriere mineralogică cantitativă a rocii gazdă. Este necesar să se evalueze impactul și variabilitatea asupra sistemului geochimic.

1.2.5. Evaluarea impactului asupra biosferei

Este necesar să se realizeze un studiu privind posibilul impactul al stocării subterane asupra biosferei. Trebuie realizate studii de referință pentru a defini nivelul substanțelor în cauză în mediul natural local.

1.2.6. Evaluarea etapei de exploatare

Pentru etapa de exploatare, analiza trebuie să demonstreze următoarele aspecte:

1.	stabilitatea cavităților, menționată deja la punctul 1.2.2;

2.	absența riscului inacceptabil de deschidere a unei căi de transfer între deșeuri și biosferă;

3.	absența riscului inacceptabil, susceptibil să afecteze funcționarea instalației.

La demonstrarea siguranței în timpul etapei de exploatare trebuie efectuată o analiză sistematică a instalației pe baza datelor specifice privind inventarul deșeurilor, gestionarea instalației și programul de activități. Este necesar să se demonstreze că deșeurile nu vor provoca în rocă nici o reacție chimică sau fizică care ar putea afecta rezistența și etanșeitatea acesteia sau care ar putea reprezenta un pericol pentru depozitarea în sine. Din aceste motive, pe lângă deșeurile interzise de articolul 5 alineatul (3) din Directiva „depozitele de deșeuri”, nu trebuie să fie acceptate deșeurile susceptibile de combustie spontană în condițiile de stocare prevăzute (temperatură, umiditate), produșii gazoși, deșeurile volatile, deșeurile colectate sub formă de amestecuri neidentificate.

Trebuie identificate acele incidente care ar putea crea o cale de transfer între deșeuri și biosferă în etapa de exploatare. Este necesar să se rezume și să se clasifice diferitele tipuri de riscuri operaționale potențiale, în categorii specifice. Posibilele efecte ale acestora trebuie să facă obiectul unei evaluări. Este necesar să se demonstreze absența riscului inacceptabil pentru o operare corespunzătoare. Trebuie să se prevadă măsuri de urgență.

1.2.7. Evaluarea pe termen lung

Pentru îndeplinirea obiectivelor unei depozitări durabile a deșeurilor în depozitele de deșeuri, evaluarea riscurilor trebuie realizată pe termen lung. Este necesar să se asigure că nu se va crea nici o cale de transfer către biosferă pe termen lung, după exploatarea sitului de stocare subterană.

Protecțiile depozitului subteran (de exemplu, calitatea deșeurilor, structurile artificiale, lucrările de consolidare și de obturare a puțurilor și a forajelor), performanța rocii gazdă, straturile înconjurătoare și stratul superior trebuie să facă obiectul unei evaluări cantitative pe termen lung și al unei evaluări fondate pe date specifice sitului sau pe ipoteze suficient de largi. Trebuie luate în considerare condițiile geochimice și hidrogeologice cum ar fi fluxul apelor subterane (a se vedea punctele 1.2.3 și 1.2.4), eficiența barierelor, atenuarea naturală, precum și lixivierea deșeurilor depozitate.

Este necesar să se demonstreze siguranța pe termen lung a sitului de depozitare subterană, printr-o evaluare a siguranței care să cuprindă o descriere a stării inițiale a sitului la un moment dat (de exemplu, la momentul închiderii), însoțită de un scenariu care să descrie evoluțiile majore care se estimează că se vor produce în timp geologic. În cele din urmă, trebuie evaluate consecințele emisiilor substanțelor în cauză în urma stocării subterane, în sensul diferitelor scenarii care reflectă posibila evoluție pe termen lung a biosferei, geosferei și a sitului de stocare subteran.

Căptușeala containerelor și a cavităților nu trebuie luată în considerare la evaluarea riscurilor pe termen lung prezentate de depozitele de deșeuri, datorită duratei de viață limitate a acestora.

1.2.8. Evaluarea impactului asupra instalațiilor de recepție la suprafață

Chiar în cazul în care deșeurile aduse pe sit sunt destinate stocării subterane, acestea sunt descărcate, controlate și probabil stocate la suprafață înainte de a ajunge la destinația lor finală. Instalațiile de recepție trebuie proiectate și exploatate astfel încât să se prevină orice afectare a sănătății umane și a mediului local. Acestea trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și orice altă instalație de recepție a deșeurilor.

1.2.9. Evaluarea altor riscuri

Pentru a asigura protecția lucrătorilor, deșeurile trebuie depozitate în stocarea subterană numai în cazul în care acest sit este separat de în mod sigur de activitățile miniere. Deșeurile nu trebuie acceptate în cazul în care conțin sau ar putea produce substanțe periculoase susceptibile să aducă atingere sănătății umană, de exemplu germeni patogeni ai bolilor transmisibile.

2. CRITERII DE ADMITERE ÎN STOCAREA SUBTERANĂ APLICABILE TUTUROR TIPURILOR DE STOCĂRI SUBTERANE

2.1. Deșeuri excluse

În conformitate cu punctele 1.2.1-1.2.8, deșeurile care ar putea suporta transformări fizice, chimice sau biologice nedorite după depozitare nu trebuie să fie eliminate în stocarea subterană. Deșeurile în cauză sunt următoarele:

(a)	deșeurile menționate la articolul 5 alineatul (3) din Directiva „depozitele de deșeuri”;

(b)

deșeurile și containerele acestora care ar putea reacționa în contact cu apa sau cu roca gazdă în condițiile de stocare, producând:

—	o modificare a volumului;

—	producerea de substanțe sau gaze autoinflamabile, toxice sau explozive sau

—	orice altă reacție care ar putea pune în pericol siguranța operațională și/sau integritatea barierei.

Deșeurile care ar putea reacționa între ele trebuie definite și clasificate în grupuri de compatibilitate; în momentul stocării, diferitele grupuri de compatibilitate trebuie separate fizic;

(c)	deșeurile biodegradabile;

(d)	deșeurile cu miros puternic;

(e)

deșeurile care pot produce un amestec aer-gaz toxic sau exploziv. Este vorba în special de deșeurile care dau naștere la:

—	concentrații de gaz toxic datorită presiunilor parțiale ale componenților lor;

—	concentrații cu 10 % mai mari decât concentrația corespunzătoare limitei inferioare de explozie, atunci când acestea sunt saturate în interiorul unui container;

(f)	deșeurile cu insuficientă stabilitate, luând în considerare condițiile geomecanice;

(g)	deșeurile autoinflamabile sau susceptibile de autoaprindere în condițiile de stocare, produșii gazoși, deșeurile volatile, deșeurile colectate sub formă de amestecuri neidentificate;

(h)	deșeurile care conțin sau care ar putea genera germeni patogeni ai unor boli transmisibile [caz prevăzut deja la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva „depozitele de deșeuri”].

2.2. Lista deșeurilor admisibile în stocarea subterană

Deșeurile inerte, precum și deșeurile periculoase și nepericuloase care nu intră sub incidența punctelor 2.1 și 2.2 pot fi admise în stocarea subterană.

Statele membre pot redacta liste cu deșeurile care pot fi admise în instalațiile de stocare subterană, în conformitate cu categoriile prevăzute la articolul 4 din Directiva „depozitele de deșeuri”.

2.3. Evaluarea specifică a riscurilor sitului

Acceptarea deșeurilor într-un sit anume trebuie să facă obiectul unei evaluări a riscurilor specifice acestui sit.

Evaluarea specifică descrisă la punctul 1.2 pentru deșeurile admisibile în stocarea subterană trebuie să demonstreze că nivelul de izolare față de biosferă este acceptabil. Criteriile trebuie îndeplinite luând în considerare condițiile de depozitare.

2.4. Condiții de admitere

Deșeurile pot fi antrepozitate într-o stocare subterană numai în cazul în care situl este separat în mod sigur de activitățile miniere.

Deșeurile care ar putea reacționa între ele trebuie definite și clasificate în grupuri de compatibilitate; diferitele grupuri de compatibilitate trebuie separate fizic în momentul stocării.

3. CONSIDERAȚII SUPLIMENTARE: MINELE DE SARE

3.1. Importanța barierei geologice

Principiile de siguranță privind minele de sare acordă un dublu rol rocii care înconjoară deșeurile:

—	acționează ca rocă gazdă în care sunt încapsulate deșeurile;

—

împreună cu straturile impermeabile de rocă de deasupra și de dedesubt (de exemplu, anhidrit), acționează ca o barieră geologică menită să împiedice apele subterane să se infiltreze în depozitul de deșeuri și, după caz, de a opri efectiv ieșirea lichidelor și a gazelor din situl de depozitare a deșeurilor. Atunci când această barieră geologică este găurită de puțuri și de foraje, acestea din urmă trebuie închise în timpul funcționării instalațiilor, pentru a preveni pătrunderea apei și trebuie închise ermetic atunci când depozitul de deșeuri subteran nu mai este exploatat. În cazul în care extracția mineralelor continuă după închiderea depozitului de deșeuri, zona de eliminare trebuie sigilată printr-un baraj hidraulic impermeabil, construit luând în considerare presiunea hidraulică efectivă calculată în funcție de adâncime, astfel încât apa care s-ar putea infiltra în mina aflată încă în exploatare să nu poată pătrunde până în zona depozitului de deșeuri;

—

în minele de sare, se consideră că sarea asigură o izolare totală. Prin urmare, deșeurile pot intra în contact cu biosfera numai în cazul în care are loc un accident sau un eveniment geologic, cum ar fi o mișcare a scoarței terestre sau un fenomen de eroziune (asociat, de exemplu, cu creșterea nivelului mării). Este puțin probabil ca deșeurile să se modifice în timpul stocării, iar consecințele unor asemenea scenarii ar trebui avute în vedere.

3.2. Evaluarea pe termen lung

Siguranța pe termen lung a stocării subterane într-o rocă salină trebuie demonstrată în principal prin desemnarea acestei roci ca rocă barieră. Roca salină îndeplinește cerința de a fi impermeabilă la gaze și lichide, de a putea încapsula deșeurile datorită comportamentului său convergent și de izolare totală a deșeurilor la sfârșitul procesului de transformare.

Prin urmare, comportamentul convergent al rocii nu este incompatibil cu cerința de stabilitate a cavităților în timpul etapei operaționale. Stabilitatea este importantă pentru a garanta siguranța de funcționare a instalațiilor și pentru a menține integritatea barierei geologice fără limită temporală, cu scopul de a asigura o protecție constantă a biosferei. Deșeurile trebuie izolate în permanență de biosferă. Tasarea controlată a stratului superior sau alte defecte previzibile pe termen lung sunt acceptabile numai în cazul în care se poate demonstra că aceste transformări nu vor antrena rupturi, că se va menține integritatea barierei și că nu se va forma nici o cale susceptibilă să antreneze un contact între apă și deșeuri sau o migrare a deșeurilor sau a compușilor acestora spre biosferă.

4. CONSIDERAȚII SUPLIMENTARE: ROCA DURĂ

Prin „stocarea la adâncime în roca dură” se înțelege stocarea subterană la câteva sute de metri adâncime, „roca dură” incluzând diferite roci magmatice (de exemplu, granit sau gnais), precum și roci sedimentare, cum ar fi calcarul și gresia.

4.1. Principiile de siguranță

Stocarea la adâncime în roca dură este o cale previzibilă de a se evita transmiterea responsabilității deșeurilor către generațiile viitoare, deoarece structurile de acest tip trebuie să fie pasive și să nu necesite întreținere. În plus, aceste structuri nu trebuie să fie un obstacol în recuperarea deșeurilor sau pentru aplicarea ulterioară a măsurilor corective. Acestea trebuie de asemenea să fie proiectate astfel încât să asigure că daunele sau responsabilitatea privind mediul rezultate din activitățile generațiilor actuale să nu afecteze generațiile viitoare.

Principiile de siguranță a stocării subterane a deșeurilor acordă un loc esențial conceptului de izolare a deșeurilor față de biosferă, precum și atenuarea naturală a oricăror poluanți emiși de deșeuri. Pentru anumite tipuri de substanțe și de deșeuri periculoase este necesar să se protejeze societatea și mediul împotriva riscului de expunere susținută pe perioade lungi de timp. O perioadă lungă de timp acoperă mai multe mii de ani. Aceste niveluri de protecție pot fi atinse prin depozitarea la adâncime în rocă dură. Stocarea la adâncime a deșeurilor în roca dură se poate efectua în mine dezafectate, în care activitățile miniere au încetat, sau în instalații de stocare noi.

În caz de stocare în roca dură, o izolare totală nu este posibilă. Stocarea subterană trebuie prin urmare concepută astfel încât atenuarea naturală a straturilor înconjurătoare să limiteze efectul poluanților astfel încât aceștia să nu producă nici un efect negativ ireversibil asupra mediului. Cu alte cuvinte, capacitatea mediului apropiat de a atenua și degrada poluanții va determina acceptabilitatea unei emanații provenite de la o instalație de acest tip.

Pentru a răspunde cerințelor Directivei-cadru (2000/60/CE) privind apa, este necesar să se demonstreze siguranța pe termen lung a instalației (a se vedea punctul 1.2.7). Caracteristicile unui sistem de stocare la adâncime trebuie evaluate global, luând în considerare funcționarea coerentă a diferitelor componente ale sistemului. Stocarea la adâncime în rocă dură se situează pe suprafața pânzei freatice. Articolul 11 alineatul (3) litera (j) din directivă stabilește o interdicție generală a deversării directe a poluanților în apele subterane. Articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din directivă dispune că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor maselor de apă subterană. Stocarea la adâncime în roca dură respectă această cerință, asigurându-se că nici o deversare de substanță periculoasă provenită din stocare nu ajunge în biosferă, nici în partea superioară a pânzei freatice accesibilă biosferei, în cantități sau în concentrații susceptibile să aibă consecințe dăunătoare. Prin urmare, căile fluxului de apă spre biosferă și în interiorul biosferei trebuie să facă obiectul unei evaluări. Ar trebui evaluat impactul variabilității condițiilor asupra sistemului hidrogeologic.

Formarea gazului se poate produce în cazul stocării la adâncime în roca dură, datorită deteriorării pe termen lung a deșeurilor, a ambalajelor și a structurilor artificiale. Acest factor trebuie prin urmare în momentul proiectării instalațiilor de stocare la adâncime în rocă dură.

Anexa B

PRIVIRE DE ANSAMBLU A POSIBILITĂȚILOR DE DEPOZITARE A DEȘEURILOR OFERITE DE DIRECTIVA „DEPOZITELE DE DEȘEURI”

Introducere

Figura 1 oferă o privire de ansamblu a posibilităților de depozitare a deșeurilor prevăzute de directiva privind depozitele de deșeuri, precum și anumite exemple de subcategorii de depozite de deșeuri. Punctul de plecare (colțul din stânga sus) corespunde deșeului care trebuie depozitat. În conformitate cu articolul 6 litera (a) din Directiva „depozitele de deșeuri”, majoritatea deșeurilor trebuie să facă obiectul unei tratări înainte de introducerea în depozitul de deșeuri. Definiția generală a „tratării” este relativ generală și este în mare măsură lăsată la latitudinea autorităților competente din statele membre. Se presupune că deșeul în cauză nu se încadrează în nici una dintre categoriile menționate la articolul 5 alineatul (3) din Directiva „depozitele de deșeuri”.

Depozite de deșeuri pentru deșeuri inerte

Prima întrebare ridicată ar putea fi dacă deșeurile sunt sau nu clasificate ca periculoase. În cazul în care deșeul nu este periculos [în sensul Directivei privind deșeurile periculoase (91/689/CE) și al listei actuale de deșeuri], următoarea întrebare ar putea fi dacă deșeul este sau nu inert. În cazul în care îndeplinește criteriile definite pentru deșeuri trebuie stocate într-un depozit pentru deșeuri inerte (categoria A, figura 1 și tabelul 1), deșeul poate fi admis în acest tip de depozit de deșeuri.

Un deșeu inert poate fi de asemenea introdus într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase, cu condiția să îndeplinească criteriile corespunzătoare (care în general sunt întrunite).

Depozite de deșeuri și subcategorii de depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase

În cazul în care deșeul nu este nici periculos, nici inert, este vorba de un deșeu nepericulos, care trebuie prin urmare stocat într-un depozit de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase. Statele membre pot defini subcategorii de depozite de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase, în conformitate cu strategiile lor naționale de gestionare a deșeurilor în măsura în care sunt îndeplinite cerințele Directivei „depozitele de deșeuri”. În figura 1 sunt prezentate trei subcategorii principale de depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase: depozite de deșeuri pentru deșeuri anorganice cu conținut organic/biodegradabil scăzut (B1), depozite de deșeuri pentru deșeuri organice (B2) și depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase mixte cu conținut considerabil atât de substanțe organice/biodegradabile cât și de substanțe anorganice. Siturile din categoria B1 pot fi la rândul lor împărțite în situri pentru deșeuri care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 2.2.2 din prezenta decizie pentru deșeurile anorganice nepericuloase care pot fi eliminate împreună cu deșeuri periculoase stabile nereactive (B1a) și în situri pentru deșeuri care îndeplinesc aceste criterii (B1b). Siturile din categoria B2 pot fi, de exemplu, împărțite în continuare în depozite de deșeuri pentru deșeuri bioreactive și depozite de deșeuri mai puțin reactive, tratate biologic. Este posibil ca anumite state membre să dorească o continuare a subclasificării depozitelor de deșeuri pentru deșeurile nepericuloase și de aceea este posibil să se stabilească în cadrul fiecărei subcategorii grupuri de monodepozite de deșeuri și depozite de deșeuri solidificate/monolitice (a se vedea nota de subsol de la sfârșitul tabelului 1). Statele membre pot elabora criterii naționale de admitere pentru a asigura alocarea corectă a deșeurilor nepericuloase în diferitele subcategorii de depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase. În cazul în care un stat nu dorește subclasificarea depozitelor de deșeuri nepericuloase, toate deșeurile nepericuloase (sub rezerva dispozițiilor articolelor 3 și 5 din Directiva „depozitele de deșeuri”) pot fi plasate în depozite de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase mixte (categoria B3).

Stocarea unui deșeu periculos, stabil și nereactiv, într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase

În cazul în care deșeul este periculos (în sensul Directivei 91/689/CE privind deșeurile periculoase și al listei actuale a deșeurilor), tratarea acestuia îi poate permite să îndeplinească criteriile de admitere a deșeurilor periculoase stabile și nereactive în depozitele de deșeuri nepericuloase, în cadrul unor unități destinate deșeurilor anorganice cu conținut organic/biodegradabil redus, care îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 2.2.2 (categoria B1b). Deșeul poate fi granulat (după ce a dobândit o stabilitate chimică) sau solidificat/monolitic.

Depozite de deșeuri pentru deșeuri periculoase

În cazul în care deșeul periculos nu îndeplinește criteriile pentru admiterea într-un depozit de deșeuri din categoria B1b sau într-o unitate pentru deșeuri nepericuloase, următoarea întrebare ar putea fi dacă deșeul îndeplinește sau nu criteriile de admitere într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri periculoase (categoria C). În cazul în care respectivele criterii sunt îndeplinite, deșeul poate fi plasat într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri periculoase.

În cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile de admitere într-un depozit de deșeuri pentru deșeuri periculoase, deșeul poate fi supus unui alt tratament și testat din nou corespunzător cu criteriile stabilite, până la îndeplinirea acestora.

Stocarea subterană

Deșeul poate de asemenea să facă obiectul unor teste pe baza criteriilor pentru stocare subterană. În cazul în care aceste criterii sunt îndeplinite, deșeul poate fi admis într-o instalație de stocare subterană pentru deșeuri periculoase (depozit de deșeuri de categoria DHAZ). În cazul în care criteriile pentru stocarea subterană nu sunt îndeplinite, deșeul poate fi supus unui tratament suplimentar și poate face obiectul unor noi teste.

Cu toate că depozitarea subterană este posibil să fie rezervată pentru deșeurile periculoase speciale, această subcategorie poate fi folosită în principiu și pentru deșeurile inerte (categoria DINERT) și pentru deșeuri nepericuloase (clasa DNON-HAZ).

Figura 1

Diagramă prezentând posibilitățile de depozitare a deșeurilor prevăzute de Directiva „depozitele de deșeuri”

Tabelul 1

Prezentare generală a categoriilor de depozite de deșeuri și exemple de subcategorii
Categorie de depozite de deșeuri	Subcategorii principale (instalații de stocare subterană, pentru stocarea monodeșeurilor și depozite pentru deșeuri solidificate și monolitice, care pot fi admise în toate categoriile de depozite de deșeuri) (1)	ID	Criterii de admitere
Depozit pentru deșeuri inerte	Depozit de deșeuri în care se acceptă deșeuri inerte	A	Criteriile pentru lixiviere și pentru conținutul de compuși organici se stabilesc la nivelul UE (punctul 2.1.2). Criteriile privind conținutul de compuși anorganici pot fi stabilite la nivelul statelor membre.
Depozit pentru deșeuri nepericuloase	Depozit pentru deșeuri anorganice nepericuloase cu conținut scăzut organic/biodegradabil, în cazul în care aceste deșeuri nu îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 2.2.2 privind deșeurile anorganice nepericuloase care pot fi depozitate împreună cu deșeuri periculoase stabile și nereactive	B1a	Criteriile pentru lixiviere și pentru conținutul total nu se stabilesc la nivelul UE
	Depozit pentru deșeuri anorganice nepericuloase cu conținut scăzut organic/biodegradabil	B1b	Criteriile pentru lixiviere și pentru conținutul organic (COT) precum și celelalte proprietăți se stabilesc la nivelul UE, atât pentru deșeurile nepericuloase granulate cât și pentru deșeurile periculoase stabile și nereactive (punctul 2.2). Criteriile suplimentare de stabilitate aplicabile acestei ultime categorii trebuie stabilite de statele membre. Criteriile pentru deșeurile monolitice trebuie stabilite la nivelul statelor membre.
	Depozit pentru deșeuri organice nepericuloase	B2	Criteriile pentru lixiviere și pentru conținutul total nu se stabilesc la nivelul UE
	Depozit pentru deșeuri nepericuloase mixte cu conținut considerabil atât de deșeuri organice/biodegradabile cât și de deșeuri anorganice	B3	Criteriile pentru lixiviere și pentru conținutul total nu se stabilesc la nivelul UE
Depozite pentru deșeuri periculoase	Depozite de deșeuri pentru deșeuri periculoase la suprafață	C	Criteriile pentru lixiviere aplicabile deșeurilor granulate periculoase precum și conținutul total de anumiți compuși au fost stabilite la nivelul UE (punctul 2.4). Criteriile pentru deșeuri monolitice trebuie stabilite la nivelul statelor membre. Statele membre pot stabili criterii suplimentare privind conținutul de elemente contaminante
Depozite pentru deșeuri periculoase	Sit de stocare subterană	DHAZ	Cerințele speciale stabilite la nivelul UE sunt prezentate la anexa A

(1) Deșeurile monolitice sunt admisibile numai în subcategoriile B1, C și DHAZ, și eventual A.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

165

32003R0223

L 031/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 223/2003 AL COMISIEI

din 5 februarie 2003

privind cerințele de etichetare legate de metoda de producție ecologică pentru hrana pentru animale, furaje combinate și materii prime pentru hrana pentru animale și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 473/2002 al Comisiei (2), în special articolul 1 alineatul (3) și articolul 13 a doua liniuță,

întrucât:

(1)

În aplicarea articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, trebuie să se adopte un regulament care să prevadă cerințe de etichetare, precum și cerințe de control și măsuri preventive destinate hranei pentru animale, furajelor combinate și materiilor prime pentru hrana pentru animale, în măsura în care aceste cerințe se referă la metoda de producție ecologică.

(2)

Piața hranei pentru animalele de companie și pentru animalele crescute pentru blană este separată de piața hranei pentru alte animale domestice. De asemenea, normele de etichetare, producție și control prevăzute la articolele 5-6 și la articolele 8 și 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 nu se aplică în cazul animalelor sau produselor de acvacultură. În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul hranei pentru animalele crescute prin metoda de producție ecologică, cu excepția hranei pentru animalele de companie, pentru animalele crescute pentru blană și pentru animalele de acvacultură.

(3)

Măsurile speciale privind etichetarea hranei pentru animalele crescute prin metoda de producție ecologică trebuie să permită producătorilor să identifice hrana care poate fi folosită în conformitate cu dispozițiile privind metoda de producție ecologică. Mențiunea privind metoda de producție ecologică nu trebuie prezentată într-un mod care să atragă mai multă atenție decât descrierea sau denumirea hranei pentru animale prevăzute de Directiva 79/373/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind comercializarea furajelor combinate (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și de Directiva 96/25/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind circulația materiilor prime pentru hrana pentru animale, de modificare a Directivelor 70/524/CEE, 74/63/CEE, 82/471/CEE, 93/74/CEE și de abrogare a Directivei 77/101/CEE (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(4)

De asemenea, conținutul de materii prime provenite din agricultura ecologică, conținutul de produse de conversie și conținutul total de hrană pentru animale provenită din agricultura ecologică trebuie indicate ca masă de materie uscată, astfel încât producătorii să poată respecta rațiile zilnice prevăzute de partea B din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. În consecință, și partea B din anexa I la regulamentul menționat trebuie modificată.

(5)

Mai multe mărci comerciale ale unor produse destinate nutriției animalelor care nu respectă cerințele din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 poartă indicații care pot fi considerate de operatori ca o trimitere la metoda de producție ecologică. Este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție care să permită deținătorilor acestor mărci comerciale să se adapteze la noile norme. Cu toate acestea, o astfel de perioadă de tranziție trebuie acordată numai în cazul mărcilor comerciale care poartă indicațiile menționate anterior, atunci când s-a solicitat o înregistrare înainte de publicarea Regulamentului (CE) nr. 1804/1999 al Consiliului din 19 iulie 1999 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (7) în vederea includerii producției animaliere și atunci când operatorul a fost informat corespunzător cu privire la faptul că produsele nu au fost obținute prin metoda de producție ecologică.

(6)	Cerințele minime de control, precum și măsurile preventive aplicabile unităților de preparare a hranei pentru animale necesită aplicarea unor măsuri speciale, care trebuie incluse în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

(7)

Se consideră că principiul separării echipamentului folosit în unitățile de preparare a furajelor combinate rezultate din agricultura ecologică de echipamentul folosit în aceeași unitate pentru furajele combinate convenționale este un mijloc eficient de prevenire a contaminării cu produse sau substanțe nepermise de metoda de producție ecologică. În consecință, acest principiu ar trebui introdus printre dispozițiile din anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. Cu toate acestea, aplicarea imediată a acestei dispoziții poate avea un impact economic semnificativ asupra industriei furajelor combinate din mai multe state membre și, în consecință, asupra sectorului agriculturii ecologice. Pentru aceste motive și pentru a permite sectorului agriculturii ecologice să se adapteze la noile norme privind liniile de producție separate, trebuie să se prevadă posibilitatea de derogare de la această dispoziție pentru o perioadă de cinci ani. De asemenea, această chestiune trebuie reexaminată temeinic în viitorul apropiat pe baza informațiilor și experienței acumulate.

(8)	Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 trebuie modificat în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului prevăzut la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament se aplică hranei pentru animale, furajelor combinate și materiilor prime pentru hrana pentru animale prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, în măsura în care aceste produse poartă sau sunt destinate să poarte mențiuni cu privire la metoda de producție ecologică. Prezentul regulament nu se aplică hranei pentru animale de companie, pentru animale crescute pentru blană sau pentru animale de acvacultură.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

De asemenea:

1.	„materii prime pentru hrana pentru animale provenită din agricultura ecologică” înseamnă materii prime pentru hrana pentru animale rezultată din agricultura ecologică sau preparată din astfel de materii prime;

2.	„materii prime pentru hrana pentru animale provenite din produse de conversie spre agricultura ecologică” înseamnă materii prime pentru hrana pentru animale de conversie sau preparată din astfel de materii prime.

Articolul 3

(1) Etichetele, publicitatea sau documentația comercială privind produsele prevăzute la articolul 1 pot face trimitere la metoda de producție ecologică numai în următoarele cazuri:

(a)	în cazul în care produsele au fost produse, preparate sau importate de un operator care este supus măsurilor de control prevăzute la articolele 8 și 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91;

(b)	în cazul în care produsele, inclusiv materiile prime din care sunt compuse și orice alte substanțe folosite la prepararea acestor produse, nu au fost supuse unor tratamente care presupun radiații ionizante;

(c)	în cazul în care sunt respectate corespunzător condițiile prevăzute la partea B punctele 4.12, 4.13, 4.14, 4.16, 4.17 și 4.18 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91;

(d)	în cazul în care materiile prime pentru hrana pentru animale provenite din agricultura ecologică nu intră în compoziția produsului simultan cu aceleași materii prime convenționale;

(e)	în cazul în care materiile prime pentru hrana pentru animale de conversie spre agricultura ecologică nu intră în compoziția produsului simultan cu aceleași materii prime convenționale.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolele 4 și 5, trimiterea la metoda de producție ecologică prevăzută la alineatul (1) se face numai cu următoarea indicație:

(a)	„produs ecologic”, atunci când cel puțin 95 % din materia uscată a produsului este formată din materie primă (materii prime) pentru hrana pentru animale provenite din agricultura ecologică;

(b)

„poate fi folosit în agricultura ecologică în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2092/91”, în cazul produselor care conțin cantități variabile de materii prime provenite din agricultura ecologică și/sau materii prime pentru furaje obținute din produse de conversie spre agricultura ecologică și/sau materii prime convenționale.

Articolul 4

(1) Indicația prevăzută la articolul 3 alineatul (2):

(a)	trebuie să fie separată de mențiunile prevăzute la articolul 5 din Directiva 79/373/CEE sau la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 96/25/CE;

(b)

nu poate fi prezentată într-o culoare, un format sau un font de caractere care să atragă mai mult atenția decât descrierea sau denumirea hranei pentru alimente prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 79/373/CEE sau la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Directiva 96/25/CE;

(c)

trebuie să fie însoțită, în același câmp vizual, de o mențiune indicată ca masă de materie uscată cu privire la:

(i)	conținutul de materii prime provenite din agricultura ecologică;

(ii)	conținutul de materii prime provenite din produse de conversie spre agricultura ecologică;

(iii)

conținutul total de hrană pentru animale de origine agricolă;

(d)	trebuie să fie însoțită de numele și/sau numărul de cod al autorității sau organismului de control de care aparține operatorul care a efectuat prepararea finală;

(e)	trebuie să fie însoțită de o listă cu denumiri de materii prime pentru furaje obținute prin metoda de producție ecologică;

(f)	trebuie să fie însoțită de o listă cu denumiri de materii prime pentru furaje obținute din produse în conversie spre agricultura ecologică.

(2) Indicația prevăzută la articolul 3 alineatul (2) poate fi, de asemenea, însoțită de o trimitere la obligația de utilizare a hranei pentru animale în conformitate cu dispozițiile părții B din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 privind compoziția rațiilor zilnice.

(3) Statul membru în cauză stabilește menționarea numelui și/sau a numărului de cod ale autorității sau organismului de control, prevăzută la alineatul (1) litera (d), și le transmite Comisiei.

Articolul 5

Mărcile comerciale și descrierile comerciale care poartă o indicație prevăzută la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 pot fi folosite numai în cazul în care cel puțin 95 % din materia uscată a produsului este compusă din materii prime pentru hrana pentru animale provenite din agricultura ecologică.

Articolul 6

Prin derogare de la articolele 3, 4 și 5, mărcile comerciale care poartă o indicație prevăzută la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 pot fi folosite în continuare până la 1 iulie 2006 în etichetarea și publicitatea produselor prevăzute la articolul 1 care nu respectă prezentul regulament, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	s-a solicitat înregistrarea mărcii comerciale înainte de 24 august 1999, iar marca în cauză este conformă cu Directiva 89/104/CEE a Consiliului (8) și

(b)	marca este întotdeauna însoțită de o mențiune clară, vizibilă și ușor lizibilă indicând că produsele nu sunt produse prin metoda de producție ecologică prevăzută de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

Articolul 7

Partea B din anexa I și anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se modifică în conformitate cu textul anexei la prezentul regulament.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 6 august 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 februarie 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 198, 22.7.1991, p. 1.

(2) JO L 75, 16.3.2002, p. 21.

(3) JO L 86, 6.4.1979, p. 30.

(4) JO L 63, 6.3.2002, p. 23.

(5) JO L 125, 23.5.1996, p. 35.

(6) JO L 234, 1.9.2001, p. 55.

(7) JO L 222, 24.8.1999, p. 1.

(8) JO L 40, 11.2.1989, p. 1.

ANEXĂ

1.	La partea B din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se adaugă următoarea teză la sfârșitul punctului 4.4:

„Aceste cifre sunt exprimate ca procente de materie uscată din hrana pentru animale de origine agricolă.”

Anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se modifică după cum urmează:

2.1.

Textul de la punctul 2 din dispozițiile finale se înlocuiește cu următorul text:

„Operatorii care desfășoară activități la data menționată la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2491/2001 intră, de asemenea, sub incidența dispozițiilor prevăzute la punctul 3 și a dispozițiilor privind controlul inițial prevăzute de părțile A, B, C, D și E din dispozițiile specifice din prezenta anexă.”

2.2.

Textul de la punctul 4 din dispozițiile generale se înlocuiește cu următorul text:

„Operatorul responsabil trebuie să notifice în timp util organismului sau autorității de control orice schimbare a descrierii sau a măsurilor concrete prevăzute la punctul 3 și a dispozițiilor de control inițial prevăzute de părțile A, B, C, D și E din dispozițiile specifice ale prezentei anexe.”

2.3.	La punctul 3 al treilea paragraf prima liniuță din dispozițiile generale, după cuvintele „articolul 11” se adaugă următoarele cuvinte: „și/sau Regulamentul (CE) nr. 223/2003”.

2.4.	La punctul 6 din dispozițiile generale, la sfârșitul celei de-a doua liniuțe, se adaugă următoarele: „și, după caz, compoziția furajelor combinate.”

2.5.

Punctul 7 litera (b) din dispozițiile generale se înlocuiește cu următoarele:

„denumirea produsului sau, în cazul furajelor combinate, o descriere a acestora, însoțită de o trimitere la metoda de producție ecologică în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament sau cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 223/2003, după caz.”

2.6.

Titlul părții C din dispozițiile speciale se înlocuiește cu următorul text:

„C. Importuri de plante, produse vegetale, animale, produse animaliere și produse alimentare, compuse din produse vegetale și/sau animale, hrană pentru animale, furaje combinate și materii prime pentru hrana pentru animale din țări terțe.”

2.7.

Se inserează partea E după cum urmează:

„E – UNITĂȚI DE PREPARARE A HRANEI PENTRU ANIMALE, A FURAJELOR COMBINATE ȘI A MATERIILOR PRIME PENTRU HRANA PENTRU ANIMALE

Prezenta secțiune se aplică oricărei unități implicate în procesul de preparare, astfel cum se definește la articolul 4 punctul 3, a produselor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c) pe cont propriu sau în numele unui terț.

1. INSPECȚIE INIȚIALĂ

Descrierea completă a unității menționate la punctul 3 din dispozițiile generale ale prezentei anexe trebuie:

—	să indice instalațiile folosite pentru primirea, prepararea și stocarea produselor destinate hranei pentru animale înainte și după operațiuni;

—	să indice instalațiile folosite pentru stocarea altor produse folosite la prepararea hranei pentru animale;

—	să indice instalațiile folosite pentru stocarea produselor de curățare și dezinfectare;

—	să indice, după caz, descrierea furajelor combinate pe care operatorul intenționează să le producă, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 79/373/CEE, precum și destinația furajelor combinate (specia sau categoria de animale);

—	să indice, după caz, denumirea materiilor prime pentru hrana pentru animale pe care operatorul intenționează să le prepare.

Măsurile prevăzute la punctul 3 din dispozițiile generale din prezenta anexă care trebuie luate de operatori pentru a asigura respectarea regulamentului trebuie să includă:

—	în special, măsurile preventive care trebuie luate pentru a reduce riscul contaminării cu substanțe sau produse neautorizate, precum și măsurile de curățare aplicate și la monitorizarea eficienței acestor măsuri;

—	identificarea tuturor elementelor activităților lor care sunt esențiale pentru a garanta oricând că produsele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c), preparate în aceste unități, sunt în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 223/2003;

—	stabilirea, aplicarea, respectarea și actualizarea unor proceduri corespunzătoare, bazate pe principiile sistemului HACCP (analiza riscurilor și puncte critice de control).

Autoritatea sau organismul de control folosește aceste proceduri pentru a efectua o evaluare generală a riscurilor legate de fiecare unitate de preparare și pentru a elabora un plan de control. Planul de control trebuie să prevadă un număr minim de probe aleatorii prelevate pentru analiză în funcție de riscurile potențiale.

2. Documente contabile

Pentru a asigura un control adecvat al operațiunilor, documentele contabile menționate la punctul 6 din dispozițiile generale ale anexei trebuie să includă informații privind originea, natura și cantitățile de materii prime pentru hrana pentru animale și pentru aditivi, precum și informații privind vânzările de produse finite.

3. Unitățile de preparare

În procesul de preparare a produselor, operatorii trebuie să asigure următoarele:

(a)	hrana pentru animale produsă prin metoda de producție ecologică sau derivată din aceasta, hrana pentru animale de conversie sau derivată din aceasta și hrana pentru animale convențională sunt separate fizic în mod eficient;

(b)	toate echipamentele folosite în unitățile de preparare a furajelor combinate care intră sub incidența prezentului regulament sunt complet separate de echipamentele folosite pentru furajele combinate care nu intră sub incidența prezentului regulament.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf litera (b), până la 31 decembrie 2007, pot fi folosite aceleași echipamente în cadrul operațiunilor, cu condiția:

—	să se asigure separarea în timp și să se fi aplicat măsuri de curățare, a căror eficiență a fost verificată, înainte de începerea preparării produselor care intră sub incidența prezentului regulament; operatorii trebuie să înregistreze aceste operațiuni;

—	operatorii trebuie să asigure că sunt aplicate toate măsurile corespunzătoare, în funcție de riscurile evaluate în conformitate cu punctul 1 și, după caz, să garanteze că produsele care nu respectă prezentul regulament nu pot fi plasate pe piață purtând o indicație privind agricultura ecologică.

Derogarea prevăzută la al doilea paragraf este supusă autorizării prealabile a organismului sau autorității de control. Această autorizație poate fi valabilă pentru una sau mai multe operațiuni de preparare.

Comisia începe examinarea dispozițiilor prevăzute la primul paragraf litera (b) înainte de 31 decembrie 2003. În funcție de rezultatul examinării, data de 31 decembrie 2007 poate fi revizuită, după caz.

4. Vizite de inspecție

Pe lângă vizita anuală completă, organismul sau autoritatea de control trebuie să întreprindă vizite cu obiective precise bazate pe o evaluare generală a riscurilor potențiale de neconformare cu prezentul regulament; organismul sau autoritatea de control trebuie să acorde o atenție deosebită punctelor critice de control evidențiate de operator, pentru a stabili dacă operațiunile de supraveghere și de verificare sunt desfășurate corespunzător; toate locațiile folosite de operator pentru desfășurarea activității pot fi inspectate cu frecvența necesară în funcție de riscurile pe care le prezintă.

5. Transportarea produselor către alte unități de producție/preparare sau spații pentru stocare

Operatorii trebuie să asigure respectarea următoarelor condiții:

(a)	în timpul transportului, hrana pentru animale obținută prin metoda de producție ecologică sau derivată din aceasta, hrana pentru animale de conversie sau derivată din acestea și hrana pentru animale convențională trebuie să fie separate fizic în mod eficient;

(b)

vehiculele și/sau containerele în care s-au transportat produse care nu intră sub incidența prezentului regulament pot fi folosite pentru transportul produselor care intră sub incidența prezentului regulament numai în cazul în care:

—	s-au aplicat măsuri de curățare, a căror eficiență a fost verificată, înainte de începerea transportului produselor care intră sub incidența prezentului regulament; operatorii trebuie să înregistreze aceste operațiuni;

—

operatorii asigură că sunt aplicate toate măsurile corespunzătoare, în funcție de riscurile evaluate în conformitate cu punctul 1 și, după caz, garantează că produsele care nu sunt în conformitate cu prezentul regulament nu pot fi introduse pe piață purtând o indicație privind agricultura ecologică;

—	organismul sau autoritatea de control de care aparține operatorul a fost informată cu privire la operațiunile de transport și și-a dat acordul în acest sens. Acest acord poate fi valabil pentru una sau mai multe operațiuni de transport;

(c)	produsele finite prevăzute de prezentul regulament sunt transportate separat de alte produse finite, fizic sau în timp;

(d)	în timpul transportului, trebuie înregistrată cantitatea de produse inițială, precum și fiecare cantitate individuală de produse livrată pe parcurs.

6. Recepția produselor

La recepția unui produs prevăzut la articolul 1, operatorii trebuie să verifice închiderea ambalajului sau a containerului, atunci când se solicită acest lucru, și prezența mențiunilor prevăzute la punctul 7 din dispozițiile generale ale prezentei anexe. Operatorii trebuie să efectueze un control încrucișat al informațiilor de pe etichetă prevăzute la punctul 7 din dispozițiile generale cu informațiile din documentele însoțitoare. Rezultatele acestei verificări trebuie menționate explicit în documentele contabile prevăzute la punctul 6 din dispozițiile generale.”

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

171

32002L0098

L 033/30

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2002/98/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 27 ianuarie 2003

privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 4 noiembrie 2002,

întrucât:

(1)	Măsura în care sângele uman este utilizat terapeutic face necesară asigurarea calității și securității sângelui total și a componentelor sanguine pentru a preveni în special transmiterea bolilor.

(2)

Disponibilitatea sângelui și a componentelor sanguine folosite în scopuri terapeutice depinde în mare parte de cetățenii Comunității care sunt dispuși să doneze. Pentru a proteja sănătatea publică și a preveni transmiterea bolilor infecțioase, trebuie luate toate măsurile de precauție în timpul colectării, prelucrării, distribuirii și folosirii acestor produse, utilizând în mod adecvat progresele științifice la detectarea, inactivarea și eliminarea agenților patogeni transmisibili prin transfuzie.

(3)

Condițiile privind calitatea, securitatea și eficacitatea medicamentelor brevetate obținute industrial derivate din sânge uman sau plasmă au fost asigurate prin Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (5). Cu toate acestea, excluderea specifică a sângelui total, a plasmei și a celulelor sanguine de origine umană din respectiva directivă a dus la o situație în care calitatea și securitatea acestor produse, în măsura în care acestea sunt destinate transfuziei și nu urmează a fi prelucrate, nu fac obiectul legislației comunitare obligatorii. Prin urmare, este esențial ca, indiferent de utilizarea preconizată, să existe dispoziții comunitare care să garanteze că sângele și componentele sale au o calitate și o securitate comparabilă în întreaga rețea transfuzională din toate statele membre, ținând seama de libertatea de circulație a cetățenilor pe teritoriul Comunității. În consecință, stabilirea unor standarde înalte de calitate și securitate va contribui la asigurarea publicului că sângele uman și componentele sanguine care provin din donații din alt stat membru respectă aceleași condiții ca și cele din țara lor.

(4)

În ceea ce privește sângele sau componentele sanguine ca materie primă pentru fabricarea medicamentelor brevetate, Directiva 2001/83/CE face trimitere la măsurile care trebuie luate de statele membre pentru a preveni transmiterea bolilor infecțioase, cuprinzând aplicarea monografiilor Farmacopeii europene și recomandările Consiliului Europei și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în special în ceea ce privește selectarea și testarea donatorilor de sânge și plasmă. De asemenea, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a promova autosuficiența comunitară de sânge uman sau componente sanguine și pentru a încuraja donațiile voluntare neplătite de sânge și componente sanguine.

(5)

Pentru a asigura existența unui nivel echivalent de securitate și de calitate a componentelor sanguine, oricare ar fi modul de utilizare, prezenta directivă trebuie să stabilească cerințele tehnice pentru recoltarea și testarea în totalitate a sângelui uman și a componentelor sanguine, inclusiv ca materie primă pentru medicamente. Directiva 2001/83/CE ar trebui modificată în consecință.

(6)	Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 1994 privind securitatea sângelui și autosuficiența în Comunitatea Europeană a identificat necesitatea unei strategii în domeniul sângelui pentru a consolida încrederea în securitatea rețelei transfuzionale și pentru a promova autosuficiența comunitară.

(7)	În Rezoluția din 2 iunie 1995 privind securitatea sângelui și autosuficiența în Comunitate (6), Consiliul a invitat Comisia să prezinte propuneri adecvate în cadrul dezvoltării unei strategii în domeniul sângelui.

(8)

În Rezoluția din 12 noiembrie 1996 privind o strategie în materie de securitate a sângelui și autosuficiență în Comunitatea Europeană (7), Consiliul a invitat Comisia să prezinte de urgență propuneri în vederea încurajării dezvoltării unei abordări coordonate a securității sângelui și a produselor sanguine.

(9)

În rezoluțiile din 14 septembrie 1993 (8), 18 noiembrie 1993 (9), 14 iulie 1995 (10) și 17 aprilie 1996 (11) privind securitatea sângelui și autosuficiența în Comunitatea Europeană prin donații voluntare neplătite, Parlamentul European a subliniat importanța asigurării celui mai înalt nivel de securitate a sângelui și a reiterat sprijinul său continuu pentru obiectivul autosuficienței comunitare.

(10)	La elaborarea dispozițiilor prezentei directive s-a luat în considerare avizul Comitetului științific pentru medicamente și dispozitive medicale, precum și experiența internațională din acest domeniu.

(11)	Natura transfuziei autologe necesită o analiză specială a modului și momentului în care trebuie aplicate diferitele dispoziții ale prezentei directive.

(12)

Centrele de transfuzie din cadrul spitalelor sunt unități spitalicești care îndeplinesc un număr limitat de activități, depozitare, distribuire și teste de compatibilitate. Pentru a se asigura calitatea și securitatea sângelui și a componentelor sanguine în întreaga rețea transfuzională și având în vedere natura și funcțiile specifice ale centrelor de transfuzie din cadrul spitalelor, doar dispozițiile relevante pentru aceste activități se aplică centrelor de transfuzie din cadrul spitalelor.

(13)	Statele membre se asigură că există un mecanism adecvat de desemnare, autorizare, acreditare sau acordare de licențe pentru a garanta că activitățile unităților de transfuzie sanguină sunt efectuate în conformitate cu cerințele prezentei directive.

(14)	Statele membre iau măsuri de inspecție și control care urmează să fie aplicate de agenți ai autorității competente pentru a asigura respectarea de către unitatea de transfuzie sanguină a dispozițiilor prezentei directive.

(15)

Personalul care este implicat direct în recoltarea, testarea, prelucrarea, depozitarea și distribuirea sângelui și a componentelor sanguine trebuie să fie calificat corespunzător și să beneficieze de o formare pertinentă în timp util, fără a aduce atingere legislației comunitare existente în domeniul recunoașterii calificărilor profesionale și al protecției lucrătorilor.

(16)

Unitățile de transfuzie sanguină trebuie să înființeze și să mențină sisteme de calitate privind toate activitățile care determină obiectivele și responsabilitățile politicii de calitate și să le pună în aplicare prin mijloace cum ar fi metode de planificare, control, asigurare și îmbunătățire a calității în cadrul sistemului de calitate, luând în considerare principiile bunelor practici de fabricație, precum și sistemul de evaluare a conformității CE.

(17)

Trebuie instituit un sistem adecvat de asigurare a trasabilității sângelui total și a componentelor sanguine. Trasabilitatea trebuie pusă în aplicare prin proceduri precise de identificare a donatorului, pacientului și laboratorului prin arhivarea informațiilor și printr-un sistem de identificare și etichetare adecvat. Este de dorit dezvoltarea unui sistem care să permită identificarea unică și inconfundabilă a donațiilor de sânge și de componente sanguine în interiorul Comunității. În cazul sângelui și al componentelor sanguine importate din țări terțe, este importantă asigurarea unui nivel echivalent de trasabilitate de către centrele de transfuzie sanguină în etapele ce preced importul în Comunitate. Aceleași cerințe de trasabilitate care se aplică sângelui și componentelor sanguine recoltate în Comunitate trebuie asigurate și în etapele ce urmează importului.

(18)

Este important să se introducă un set de proceduri de supraveghere organizată pentru colectarea și evaluarea informațiilor asupra incidentelor sau reacțiilor adverse sau neașteptate ce rezultă din recoltarea sângelui sau a componentelor sanguine pentru a preveni incidente sau reacții similare sau echivalente și pentru a îmbunătăți astfel securitatea transfuziei prin măsuri adecvate. În acest sens, trebuie înființat în statele membre un sistem comun de notificare a incidentelor și reacțiilor adverse grave legate de recoltarea, prelucrarea, testarea, depozitarea și distribuirea sângelui și a componentelor sanguine.

(19)	Este important ca atunci când se raportează donatorului rezultate anormale să fie furnizată și consiliere relevantă.

(20)	Practicile moderne de transfuzie a sângelui sunt fondate pe principiile serviciilor voluntare ale donatorilor, anonimitatea atât a donatorului, cât și a receptorului, neremunerarea donatorului și absența profitului din partea unităților implicate în serviciile de transfuzie a sângelui.

(21)

Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a asigura posibilii donatori de sânge sau de componente sanguine de confidențialitatea oricăror informații legate de starea de sănătate furnizate personalului autorizat, de rezultatele testelor efectuate asupra donațiilor lor, precum și de trasabilitatea ulterioară a donației lor.

(22)

În conformitate cu articolul 152 alineatul (5) din tratat, dispozițiile prezentei directive nu pot aduce atingere dispozițiilor interne privind donațiile de sânge. Articolul 152 alineatul (4) litera (a) din tratat prevede că statele membre nu pot fi împiedicate să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte în ceea ce privește standardele de calitate și securitate a sângelui și a componentelor sanguine.

(23)

Donațiile voluntare și neplătite de sânge sunt un factor care poate contribui la standarde înalte de securitate a sângelui și a componentelor sanguine și, în consecință, la protecția sănătății umane. Eforturile Consiliului Europei în acest domeniu trebuie susținute și trebuie luate toate măsurile necesare pentru a încuraja donațiile voluntare și neplătite prin măsuri și inițiative adecvate și prin asigurarea unei recunoașteri publice crescute a donatorilor, îmbunătățind astfel și autosuficiența. Se va ține seama de definiția donației voluntare și neplătite dată de Consiliului Europei.

(24)

Sângele și componentele sanguine folosite în scopuri terapeutice sau care urmează a fi folosite în dispozitive medicale trebuie obținute de la persoane a căror stare de sănătate este de așa natură încât să nu sufere efecte dăunătoare ca urmare a donației și orice risc de transmitere a bolilor infecțioase să fie redus la minimum, fiecare donație de sânge trebuie testată în conformitate cu norme care să asigure că au fost luate toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea persoanelor care sunt receptorii sângelui sau componentelor sanguine.

(25)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (12) impune ca datele privind sănătatea persoanelor să facă obiectul unei protecții sporite. Cu toate acestea, se referă doar la datele personale și nu la datele anonimizate. În consecință, prezenta directivă trebuie să introducă garanții suplimentare pentru a împiedica orice schimbare neautorizată adusă registrelor de donații sau evidențelor de prelucrare ori divulgarea neautorizată a informațiilor.

(26)	Comisia trebuie împuternicită să stabilească cerințele tehnice și să adopte modificările necesare aduse acesteia și anexelor, pentru a lua în considerare progresul științific și tehnic.

(27)

La stabilirea cerințelor tehnice și adaptarea la progrese se ține seama de Recomandarea Consiliului din 29 iunie 1998 privind admisibilitatea donatorilor de sânge și de plasmă și verificarea sângelui donat în CE (13), de recomandările relevante ale Consiliului Europei și ale OMS, precum și de indicațiile din partea instituțiilor și organizațiilor europene relevante, cum ar fi monografiile Farmacopeei Europene.

(28)	Este necesar ca în Comunitate să fie disponibilă cea mai bună consultanță științifică în ceea ce privește securitatea sângelui și a componentelor sanguine, în special în ceea ce privește adaptarea dispozițiilor prezentei directive la progresele științifice și tehnice.

(29)

Trebuie efectuate teste în conformitate cu cele mai recente proceduri științifice și tehnice care reflectă bunele practici curente, astfel cum sunt ele definite, revizuite periodic și actualizate printr-un proces adecvat de consultare a experților. Acest proces de revizuire trebuie să acorde atenția cuvenită progreselor științifice în detectarea, inactivarea și eliminarea agenților patogeni care pot fi transmiși prin transfuzie.

(30)	Se recomandă adoptarea măsurilor necesare pentru aplicarea prezentei directive, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei (14).

(31)	Pentru a eficientiza aplicarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, este necesar să se prevadă sancțiuni ce urmează a fi aplicate de statele membre.

(32)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a contribui la încrederea generală atât în calitatea sângelui donat și a componentelor sanguine, cât și în protecția sănătății donatorilor, de a asigura autosuficiența la nivel comunitar și de a îmbunătăți încrederea în securitatea rețelei transfuzionale între statele membre, nu pot fi atinse suficient de către statele membre și, în consecință, din cauza amplorii și a efectelor, pot să fie realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(33)	Răspunderea pentru organizarea serviciilor de sănătate și pentru acordarea îngrijirilor medicale trebuie să rămână răspunderea fiecărui stat membru,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiective

Prezenta directivă stabilește standarde de calitate și securitate a sângelui uman și a componentelor sanguine pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică activităților de recoltare și testare a sângelui uman și a componentelor sanguine, indiferent de utilizarea preconizată, precum și de prelucrare, depozitare și distribuire, atunci când sunt destinate transfuziei.

(2) În cazul în care sângele și componentele sanguine sunt recoltate și testate în scopul unic și pentru folosirea exclusivă în transfuzie autologă și sunt identificate în mod clar ca atare, cerințele care trebuie respectate în acest sens sunt în conformitate cu cele prevăzute la articolul 29 litera (g).

(3) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere directivelor 93/42/CEE (15), 95/46/CE sau 98/79/CE (16).

(4) Prezenta directivă nu se aplică celulelor stem hematopoietice.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)	„sânge” înseamnă sângele total recoltat de la un donator și prelucrat fie pentru transfuzie, fie pentru o prelucrare ulterioară;

(b)	„componentă sanguină” înseamnă o constituentă terapeutică a sângelui (eritrocite, leucocite, trombocite, plasmă) care pot fi preparate prin diverse metode;

(c)	„produs sanguin” înseamnă orice produs terapeutic obținut din sânge sau plasmă umană;

(d)	„transfuzie autologă” înseamnă transfuzia în care donatorul și receptorul sunt una și aceeași persoană și în care se folosesc sânge și componente sanguine recoltate anterior;

(e)

„centru de transfuzie sanguină” înseamnă orice structură sau organism care este responsabil pentru orice aspect al colectării și testării sângelui uman sau al componentelor sanguine, indiferent de utilizarea preconizată, și al prelucrării, păstrării și distribuirii atunci când sunt destinate transfuziei. Nu sunt incluse în această definiție centrele de transfuzie din cadrul spitalelor;

(f)

„unitate de transfuzie din cadrul spitalului” înseamnă o unitate spitalicească care stochează și distribuie sânge și componente sanguine pentru uz exclusiv în cadrul serviciilor spitalicești, inclusiv activități de transfuzie în interiorul spitalului, având de asemenea posibilitatea de a efectua teste de compatibilitate;

(g)

„incident advers grav” înseamnă orice incident negativ asociat cu recoltarea, testarea, prelucrarea, depozitarea și distribuirea sângelui și a componentelor sanguine care ar putea duce la moarte, ar putea pune în pericol viața sau produce invaliditatea sau o stare de incapacitate a pacienților sau care are ca rezultat sau prelungește spitalizarea sau morbiditatea;

(h)

„reacție adversă gravă” înseamnă o reacție neprevăzută a donatorului sau a pacientului, asociată cu recoltarea sau transfuzia de sânge sau componente sanguine, care este fatală, care pune în pericol viața, care produce invaliditate sau o stare de incapacitate sau care are ca rezultat sau prelungește spitalizarea sau morbiditatea;

(i)	„eliberarea unei componente sanguine” înseamnă un proces care permite unei componente sanguine să fie scoasă dintr-o stare de carantină folosindu-se sisteme și proceduri pentru a se asigura că produsul finit corespunde specificației sale de eliberare;

(j)	„excludere” înseamnă suspendarea eligibilității unei persoane pentru a dona sânge sau componente sanguine, această suspendare putând fi permanentă sau temporară;

(k)

„distribuire” înseamnă acțiunea de livrare a sângelui și a componentelor sanguine către alte centre de transfuzie sanguină, unități de transfuzie din cadrul spitalelor și producători de produse derivate din sânge și din plasmă. Această definiție nu include eliberarea de sânge sau componente sanguine pentru transfuzie;

(l)	„hemovigilență” înseamnă un set de proceduri organizate de supraveghere referitoare la reacții sau incidente adverse grave la donatori sau la receptori, precum și la supravegherea epidemiologică a donatorilor;

(m)	„inspecție” înseamnă controlul formal și obiectiv, conform standardelor adoptate, pentru evaluarea conformității cu prezenta directivă și cu alte legi relevante și pentru identificarea problemelor.

Articolul 4

Punerea în aplicare

(1) Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente care răspund pentru punerea în aplicare a cerințelor prezentei directive.

(2) Prezenta directivă nu împiedică un stat membru să mențină sau să introducă pe teritoriul său măsuri de protecție mai stricte care să fie în conformitate cu dispozițiile tratatului.

În special, un stat membru poate introduce cerințe pentru donațiile voluntare neplătite, care includ interdicția sau restricția importurilor de sânge sau de componente sanguine, pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății și pentru a realiza obiectivul stabilit la articolul 20 alineatul (1), cu condiția să fie îndeplinite condițiile tratatului.

(3) În desfășurarea activităților care intră sub incidența prezentei directive, Comisia poate apela la asistență tehnică și/sau administrativă în beneficiul reciproc al Comisiei și al beneficiarilor referitoare la identificare, preparare, gestionare, monitorizare, audit și control, precum și la susținere financiară.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII ALE AUTORITĂȚILOR STATELOR MEMBRE

Articolul 5

Desemnarea, autorizarea, acreditarea sau acordarea de licențe centrelor de transfuzie sanguină

(1) Statele membre garantează desfăzurarea activităților referitoare la recoltarea și testarea sângelui uman și a componentelor sanguine, indiferent de utilizarea preconizată, și la prepararea, depozitarea și distribuirea lor atunci când sunt destinate transfuziei, numai de către centrele de transfuzie sanguină care au fost desemnate, autorizate, acreditate sau au primit licențe de la autoritatea competentă în acest scop.

(2) În sensul alineatului (1), centrul de transfuzie sanguină prezintă informațiile enumerate în anexa I autorității competente.

(3) Autoritatea competentă, după ce verifică dacă centrul de transfuzie sanguină respectă cerințele prezentei directive, indică centrului de transfuzie sanguină ce activități poate realiza și condițiile aplicabile.

(4) Centrul de transfuzie sanguină nu întreprinde schimbări substanțiale ale activității sale fără aprobarea prealabilă în scris din partea autorității competente.

(5) Autoritatea competentă poate suspenda sau revoca desemnarea, autorizarea, acreditarea sau acordarea unei licențe unui centru de transfuzie sanguină în cazul în care măsurile de inspecție sau de control demonstrează că centrul de transfuzie sanguină nu respectă cerințele prezentei directive.

Articolul 6

Unități de transfuzie din cadrul spitalelor

Articolele 7, 10, 11 alineatul (1), 12 alineatul (1), 14, 15, 22 și 24 se aplică unităților de transfuzie din cadrul spitalelor.

Articolul 7

Dispoziții privind centrele existente

Statele membre pot decide menținerea dispozițiilor naționale pe o durată de nouă luni după data prevăzută la articolul 32 pentru a permite centrelor de transfuzie sanguină care funcționează în temeiul legislației lor să se conformeze cerințelor prezentei directive.

Articolul 8

Măsuri de control și inspecție

(1) Statele membre asigură organizarea de către autoritatea competentă de inspecții și măsuri adecvate de control în centrele de transfuzie sanguină pentru a asigura conformarea la cerințele prezentei directive.

(2) Măsurile de control și de inspecție sunt organizate periodic de autoritatea competentă. Intervalul între două inspecții și măsuri de control nu depășește doi ani.

(3) Aceste inspecții și măsuri de control sunt realizate de agenți ai autorității competente care trebuie împuterniciți:

(a)

să inspecteze centrele de transfuzie sanguină, precum și facilitățile oricărei părți terțe aflate pe teritoriul autorității respective și care au fost însărcinate de titularul desemnării, autorizației, acreditării sau licenței prevăzute la articolul 5 cu realizarea procedurilor de evaluare și testare în conformitate cu articolul 18;

(b)	să recolteze probe pentru examinare și analiză;

(c)	să examineze orice documente referitoare la obiectul inspecției, sub rezerva dispozițiilor în vigoare în statele membre la data intrării în vigoare a prezentei directive, care introduc restricții asupra acestor competențe în ceea ce privește descrierea metodei de preparare.

(4) Autoritatea competentă organizează inspecții și alte măsuri de control, după caz, în situația oricăror incidente sau reacții nedorite grave sau a suspiciunii producerii acestora, în conformitate cu articolul 15.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII PRIVIND CENTRELE DE TRANSFUZIE SANGUINĂ

Articolul 9

Persoana responsabilă

(1) Centrele de transfuzie sanguină desemnează o persoană (persoana responsabilă) care răspunde de următoarele:

—	asigură că toate unitățile de sânge sau de componente sanguine au fost recoltate și testate, indiferent de utilizarea preconizată, și prelucrate, depozitate și distribuite, atunci când sunt destinate transfuziei, în conformitate cu legislația în vigoare în respectivul stat membru;

—	furnizează informații autorității competente în cadrul procedurilor de desemnare, autorizare, acreditare sau acordare a unei licențe, astfel cum prevede articolul 5;

—	pune în aplicare cerințele articolelor 10, 11, 12, 13, 14 și 15 la centrul de transfuzie sanguină.

(2) Persoana responsabilă îndeplinește următoarele condiții minime de calificare:

(a)	el/ea este titularul/a unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare în domeniul științelor medicale sau biologice acordat la absolvirea unui curs universitar sau a unui curs recunoscut ca echivalent de către statul membru în cauză;

(b)

el/ea are experiență practică postuniversitară de cel puțin doi ani în domenii relevante, în una sau mai multe instituții care sunt autorizate să întreprindă activități referitoare la recoltarea și/sau testarea sângelui uman și a componentelor sanguine sau la prepararea, depozitarea și distribuirea lor.

(3) Sarcinile specificate la alineatul (1) pot fi delegate altor persoane care sunt calificate prin formare și experiență să îndeplinească aceste sarcini.

(4) Centrele de transfuzie sanguină notifică autorității competente numele persoanei responsabile prevăzute la alineatul (1) și al altor persoane prevăzute la alineatul (3), împreună cu informații asupra sarcinilor specifice pentru care răspund.

(5) În cazul în care persoana responsabilă sau alte persoane prevăzute la alineatul (3) sunt înlocuite permanent sau temporar, centrul de transfuzie sanguină transmite imediat autorității competente numele noii persoane responsabile, precum și data la care aceasta își începe activitatea.

Articolul 10

Personalul

Personalul care este implicat direct în recoltarea, testarea, prelucrarea, depozitarea și distribuirea sângelui și a componentelor sanguine trebuie să fie calificat pentru a îndeplini aceste sarcini și să beneficieze de o formare în timp util, pertinentă și actualizată periodic.

CAPITOLUL IV

GESTIONAREA CALITĂȚII

Articolul 11

Sistemul de calitate pentru centrele de transfuzie sanguină

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru asigurarea stabilirii și menținerii în fiecare centru de transfuzie sanguină a unui sistem de calitate bazat pe principiile bunelor practici.

(2) Comisia stabilește standardele și specificațiile comunitare menționate la articolul 29 litera (h) pentru activitățile referitoare la un sistem de calitate ce trebuie realizate de un centru de transfuzie sanguină.

Articolul 12

Documentația

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că centrele de transfuzie sanguină păstrează documentația privind procedurile operaționale, orientările, manualele de formare și de referință, precum și formularele de raportare.

(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că agenții însărcinați cu măsurile de inspecție și de control prevăzute la articolul 8 au acces la aceste documente.

Articolul 13

Arhivarea informațiilor

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că centrele de transfuzie sanguină păstrează arhivate informațiile prevăzute în anexele II și IV și la articolul 29 literele (b), (c) și (d). Arhivele sunt păstrate pe o durată de cel puțin 15 ani.

(2) Autoritatea competentă trebuie să păstreze evidența informațiilor primite de la centrele de transfuzie sanguină în conformitate cu articolele 5, 7, 8, 9 și 15.

CAPITOLUL V

HEMOVIGILENȚA

Articolul 14

Trasabilitatea

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura trasabilitatea de la donator la receptor și viceversa a sângelui și componentelor sanguine recoltate, testate, prelucrate, depozitate, eliberate și/sau distribuite pe teritoriul lor.

În acest sens, statele membre garantează că centrele de transfuzie sanguină pun în aplicare un sistem de identificare a fiecărei donații de sânge, a fiecărei unități de sânge și a componentelor acesteia, permițând o trasabilitate completă până la donator, precum și până la și receptorul acesteia. Sistemul trebuie să identifice în mod cert fiecare donație de sânge și fiecare tip de componentă sanguină. Acest sistem este stabilit în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 29 litera (a).

În legătură cu sângele și componentele sanguine importate din țări terțe, statele membre asigură că sistemul de identificare a donatorilor ce trebuie pus în aplicare de centrele de transfuzie sanguină permite un nivel echivalent de trasabilitate.

(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sistemul folosit pentru etichetarea sângelui și a componentelor sanguine recoltate, testate, prelucrate, depozitate, eliberate și/sau distribuite pe teritoriul lor este conform cu sistemul de identificare menționat la alineatul (1) și cu cerințele de etichetare enumerate în anexa III.

(3) Datele necesare pentru o trasabilitate totală în conformitate cu prezentul articol sunt păstrate pe o durată de cel puțin 30 de ani.

Articolul 15

Notificarea incidentelor și reacțiilor adverse grave

(1) Statele membre se asigură că:

—

orice incidente adverse grave (accidente și erori) legate de recoltarea, testarea, prelucrarea, depozitarea și distribuirea sângelui și a componentelor sanguine care pot influența calitatea și securitatea acestora, precum și orice reacții adverse grave observate în decursul sau ca urmare a transfuziei, care pot fi atribuite calității și securității sângelui și a componentelor sanguine sunt notificate autorității competente;

—	centrele de transfuzie sanguină utilizează o procedură pentru a retrage din distribuție în mod precis, eficient și verificabil sângele sau componentele sanguine asociate cu notificarea prevăzută anterior.

(2) Aceste incidente și reacții adverse grave se notifică în conformitate cu procedura și formatul de notificare prevăzute la articolul 29 punctul (i).

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA ȘI SECURITATEA SÂNGELUI ȘI A COMPONENTELOR SANGUINE

Articolul 16

Informarea donatorilor potențiali

Statele membre se asigură că toți donatorii potențiali de sânge și componente sanguine din Comunitate primesc informațiile prevăzute la articolul 29 litera (b).

Articolul 17

Informații pe care trebuie să la furnizeze donatorii

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că toți donatorii din Comunitate care își exprimă disponibilitatea de a efectua o donație de sânge sau de componente sanguine furnizează centrului de transfuzie sanguină informațiile prevăzute la articolul 29 litera (c).

Articolul 18

Eligibilitatea donatorilor

(1) Centrele de transfuzie sanguină se asigură că există proceduri de evaluare pentru toți donatorii de sânge și componente sanguine și că sunt îndeplinite criteriile pentru donație prevăzute la articolul 29 litera (d).

(2) Rezultatele evaluării donatorilor și ale procedurilor de testare sunt înregistrate și orice rezultate anormale relevante sunt aduse la cunoștința donatorului.

Articolul 19

Examinarea donatorilor

Are loc o examinare a donatorului, inclusiv un interviu, înaintea oricărei donații de sânge sau de componente sanguine. Un profesionist calificat din domeniul sănătății este responsabil, în special, de furnizarea către donatori și de culegerea de la aceștia a informațiilor necesare pentru a evalua eligibilitatea lor pentru donare și evaluează, pe baza acestora, eligibilitatea donatorilor.

Articolul 20

Donațiile de sânge voluntare și neplătite

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a încuraja donațiile de sânge voluntare și neplătite cu scopul de a garanta că sângele și componentele sanguine provin, în măsura posibilului, din acest tip de donații.

(2) Statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind respectivele măsuri la doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, iar ulterior la fiecare trei ani. Pe baza acestor rapoarte, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul asupra oricărei măsuri suplimentare necesare pe care intenționează să o ia la nivel comunitar.

Articolul 21

Testarea donațiilor

Centrele de transfuzie sanguină se asigură că fiecare donație de sânge și de componente sanguine este testată în conformitate cu cerințele enumerate în anexa IV.

Statele membre se asigură că sângele și componentele sanguine importate în Comunitate sunt testate în conformitate cu cerințele enumerate în anexa IV.

Articolul 22

Condiții de depozitare, transport și distribuire

Centrele de transfuzie sanguină se asigură că condițiile de depozitare, transport și distribuire a sângelui și a componentelor sanguine sunt conforme cu cerințele prevăzute la articolul 29 litera (e).

Articolul 23

Cerințe referitoare la calitatea și securitatea sângelui și a componentelor sanguine

Centrele de transfuzie sanguină se asigură că cerințele de calitate și securitate pentru sânge și componentele sanguine respectă standardele înalte în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 29 litera (f).

CAPITOLUL VII

PROTECȚIA DATELOR

Articolul 24

Protecția datelor și confidențialitatea

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că toate datele, inclusiv informațiile genetice, colaționate în cadrul domeniului de aplicare a prezentei directive, la care au acces părți terțe, sunt anonimizate astfel încât donatorul să nu mai fie identificabil.

În acest sens, se asigură că:

(a)	sunt introduse măsuri de securitate a datelor, precum și garanții împotriva adăugirilor, ștergerilor sau modificărilor neautorizate ale dosarelor donatorilor sau ale evidențelor de excludere, precum și împotriva transferurilor neautorizate de date;

(b)	se aplică proceduri de rezolvare a discrepanțelor dintre date;

(c)	nu are loc nici o divulgare neautorizată a acestor informații, garantându-se în același timp trasabilitatea donațiilor.

CAPITOLUL VIII

SCHIMBUL DE INFORMAȚII, RAPOARTE ȘI SANCȚIUNI

Articolul 25

Schimbul de informații

Comisia organizează reuniuni periodice cu autoritățile competente desemnate de statele membre, cu delegații de experți din cadrul centrelor de transfuzie sanguină și alte părți relevante pentru a schimba informații asupra experienței dobândite în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 26

Rapoarte

(1) Statele membre înaintează Comisiei, de la 31 decembrie 2003, iar ulterior la fiecare trei ani, un raport asupra activităților întreprinse în legătură cu dispozițiile prezentei directive, inclusiv o descriere a măsurilor de inspecție și control.

(2) Comisia transmite rapoartele prezentate de statele membre asupra experienței dobândite în punerea în aplicare a prezentei directive către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor.

(3) Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor, de la 1 iulie 2004, iar ulterior la fiecare trei ani, un raport asupra punerii în aplicare a cerințelor prezentei directive, în special asupra celor referitoare la inspecție și control.

Articolul 27

Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor interne adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajatoare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la data specificată la articolul 32 și îi notifică fără întârziere orice modificări ulterioare ale dispozițiilor respective.

CAPITOLUL IX

COMITETE

Articolul 28

Procedura de reglementare

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 29

Cerințele tehnice și adaptarea lor la progresele științifice și tehnice

Adaptarea cerințelor tehnice stabilite în anexele I-IV la progresele tehnice și științifice sunt decise în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 28 alineatul (2).

Următoarele cerințe tehnice și adaptarea lor la progresele tehnice și științifice sunt decise în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 28 alineatul (2):

(a)	cerințele de trasabilitate;

(b)	informațiile ce trebuie furnizate donatorilor;

(c)	informațiile pe care trebuie să le furnizeze donatorii, inclusiv identificarea, antecedentele medicale și semnătura donatorului;

(d)

cerințele privind admisibilitatea donatorilor de sânge și de plasmă și verificarea sângelui donat, inclusiv

—	criterii de excludere permanentă și posibile exceptări de la acestea

—	criterii de excludere temporară;

(e)	cerințele de depozitare, transport și distribuire;

(f)	cerințele referitoare la calitatea și securitatea sângelui și a componentelor sanguine;

(g)	cerințele aplicabile transfuziilor autologe;

(h)	standardele și specificațiile comunitare referitoare la un sistem de calitate pentru centrele de transfuzie sanguină;

(i)	procedura comunitară de notificare a reacțiilor și incidentelor adverse grave și formatul de notificare.

Articolul 30

Consultarea comitetului științific (comitetelor științifice)

Comisia poate consulta comitetul științific (comitetele științifice) pertinente la stabilirea condițiilor tehnice prevăzute la articolul 29 și la adaptarea condițiilor tehnice stabilite în anexele I-IV la progresele științifice și tehnice, în special în vederea asigurării unui nivel echivalent de calitate și securitate a sângelui și a componentelor sanguine folosite pentru transfuzii și a sângelui și a componentelor sanguine folosite ca materie primă pentru fabricarea medicamentelor.

CAPITOLOL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 31

Modificarea Directivei 2001/83/CE

Articolul 109 din Directiva 2001/83/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 109

În ceea ce privește recoltarea și testarea sângelui uman și a plasmei umane, se aplică Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE (17).

Articolul 32

Transpunerea

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 8 februarie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern deja adoptate sau pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 33

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 34

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 ianuarie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO C 154 E, 29.5.2001, p. 141, i

JO C 75 E, 26.3.2002, p. 104.

(2) JO C 221, 7.8.2001, p. 106.

(3) JO C 19, 22.1.2002, p. 6.

(4) Avizul Parlamentului European din 6 septembrie 2001 (JO C 72 E, 21.3.2002, p. 289), Poziția comună a Consiliului din 14 februarie 2002 (JO C 113 E, 14.5.2002, p. 93) și Decizia Parlamentului European din 12 iunie 2002 (nepublicată în Jurnalul Oficial până la această dată). Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2002 și Decizia Consiliului din 16 decembrie 2002.

(5) JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

(6) JO C 164, 30.6.1995, p. 1.

(7) JO C 374, 11.12.1996, p. 1.

(8) JO C 268, 4.10.1993, p. 29.

(9) JO C 329, 6.12.1993, p. 268.

(10) JO C 249, 25.9.1995, p. 231.

(11) JO C 141, 13.5.1996, p. 131.

(12) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(13) JO L 203, 21.7.1998, p. 14.

(14) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(15) Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, 12.7.1993, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 6, 10.1.2002, p. 50).

(16) Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 331, 7.12.1998, p. 1).

(17) JO L 33, 8.2.2003, p. 30.”

ANEXA I

INFORMAȚII CE TREBUIE FURNIZATE DE CENTRUL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ AUTORITĂȚII COMPETENTE ÎN SCOPUL DESEMNĂRII, AUTORIZĂRII, ACREDITĂRII SAU ACORDĂRII UNEI LICENȚE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 5 ALINEATUL (2)

Partea A: Informații generale:

—	identificarea centrului de transfuzie sanguină

—	numele, calificarea și detaliile de contact ale persoanelor responsabile

—	o listă a unităților de transfuzie din cadrul spitalelor pe care le aprovizionează.

Partea B: O descriere a sistemului de calitate, ce include:

—	documentație, cum ar fi o organigramă, care include responsabilitățile persoanelor responsabile și relațiile de raportare

—	documentație, cum ar fi dosarul privind starea spațiilor utilizate sau manualul de calitate care descrie sistemul de calitate în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

—	numărul și calificările personalului

—	dispoziții privind igiena

—	clădiri și echipament

—	lista procedurilor de lucru standard pentru recrutarea, fidelizarea și evaluarea donatorilor, pentru prelucrare și testare, distribuire și retragere a sângelui și a componentelor sanguine, precum și pentru raportarea și înregistrarea reacțiilor și incidentelor adverse grave.

ANEXA II

RAPORTUL ASUPRA ACTIVITĂȚII DIN ANUL PRECEDENT A CENTRULUI DE TRANSFUZIE SANGUINĂ

Acest raport anual include:

—	numărul total de donatori de sânge și componente sanguine

—	numărul total de donații

—	o listă actualizată a secțiilor de transfuzie din cadrul spitalelor pe care le aprovizionează.

—	numărul total de donații de sânge total neutilizate

—	numărul de componente de fiecare tip produse și distribuite

—	incidența și prevalența markerilor de infecții transmisibili prin transfuzie la donatorii de sânge și componente sanguine

—	numărul de produse retrase

—	numărul de incidente și reacții adverse grave raportate.

ANEXA III

CERINȚE DE ETICHETARE

Eticheta componentei trebuie să conțină următoarele informații:

—	denumirea oficială a componentei

—	volumul, masa sau numărul de celule din componentă (după caz)

—	identificarea unică numerică sau alfanumerică a donației

—	denumirea centrului de transfuzie sanguină producător

—	grupa ABO (nu este necesară pentru plasma destinată exclusiv fracționării)

—	grupa Rh D, fie Rh D pozitiv, fie Rh D negativ (nu este necesară pentru plasma destinată exclusiv fracționării)

—	data sau termenul expirării (după caz)

—	temperatura de depozitare

—	denumirea, compoziția și volumul de anticoagulant și/sau de soluție aditivă (după caz).

ANEXA IV

CERINȚE DE TESTARE DE BAZĂ PENTRU DONAȚIILE DE SÂNGE TOTAL ȘI DE PLASMĂ

Următoarele teste trebuie efectuate pentru donațiile de sânge total și pentru afereză, inclusiv donațiile cu recoltare anterioară în vederea transfuziei autologe:

—	grupa ABO (nu este necesară pentru plasma destinată exclusiv fracționării)

—	grupa Rh D (nu este necesară pentru plasma destinată exclusiv fracționării)

—

testarea donatorilor pentru următoarele infecții:

—	hepatită B (Ag HBs)

—	hepatită C (Anti-VHC)

—	HIV 1/2 (Anti-HIV 1/2)

Pot fi necesare teste suplimentare pentru componente, donatori sau situații epidemiologice specifice.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

184

32002L0096

L 037/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2002/96/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 27 ianuarie 2003

privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la data de 8 noiembrie 2002 (4),

întrucât:

(1)

Obiectivele politicii de mediu a Comunității sunt, în special, conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protecția sănătății umane și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. Această politică se bazează pe principiul precauției, precum și pe principiul acțiunii preventive, pe principiul remedierii cu prioritate la sursă a daunelor aduse mediului și pe principiul poluatorul plătește.

(2)

Programul comunitar de politică și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile („Al cincilea program de acțiune în domeniul mediului”) (5) prevede că realizarea unei dezvoltări durabile necesită modificări profunde ale tipurilor actuale de creștere, producție, consum și conduită și preconizează, între altele, reducerea risipei de resurse naturale și prevenirea poluării. Acest program menționează deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) ca fiind unul dintre domeniile țintă care trebuie reglementate, în vederea aplicării principiilor prevenirii, valorificării și eliminării sigure a deșeurilor.

(3)	Comunicarea Comisiei din 30 iulie 1996 privind revizuirea strategiei comunitare de gestionare a deșeurilor prevede că, în măsura în care nu se poate evita producerea deșeurilor, este necesar ca acestea să fie refolosite sau să se valorifice materiile sau energia pe care le conțin.

(4)

În Rezoluția sa din 24 februarie 1997 privind o strategie comunitară de gestionare a deșeurilor (6), Consiliul insistă asupra necesității de a încuraja valorificarea deșeurilor în vederea reducerii cantității de deșeuri eliminate și a economisirii resurselor naturale, în special prin refolosirea, reciclarea, compostarea și valorificarea energetică a deșeurilor, și a recunoscut faptul că alegerea soluțiilor în fiecare caz în parte trebuie să țină seama de efectele de mediu și economice, dar că, până la realizarea de progrese științifice și tehnice și dezvoltarea de analize ale ciclului de viață, sunt de preferat refolosirea și valorificarea materialelor, deoarece acestea reprezintă cele mai bune soluții din punct de vedere ecologic. De asemenea, Consiliul a invitat Comisia să instituie, de îndată ce este posibil, continuările necesare ale proiectelor din cadrul programului privind fluxurile prioritare de deșeuri, în special DEEE.

(5)

În rezoluția sa din 14 noiembrie 1996 (7), Parlamentul European invită Comisia să prezinte propuneri de directive privind anumite fluxuri prioritare de deșeuri, inclusiv deșeuri de echipamente electrice și electronice, și să fundamenteze aceste propuneri pe principiul responsabilității producătorului. În aceeași rezoluție, Parlamentul European invită Consiliul și Comisia să prezinte propuneri de reducere a volumului de deșeuri.

(6)	Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (8) prevede că se pot adopta reglementări speciale, prin directive speciale, pentru cazuri particulare sau pentru completarea Directivei 75/442/CEE, în ce privește gestionarea categoriilor de deșeuri speciale.

(7)	Cantitatea de DEEE produse în Comunitate crește rapid. Prezența componentelor periculoase în echipamentele electrice și electronice (EEE) reprezintă o problemă importantă în faza de gestionare a deșeurilor, iar reciclarea DEEE nu se realizează la un nivel suficient.

(8)

Obiectivul de îmbunătățire a gestionării DEEE nu poate fi atins în mod eficient dacă statele membre acționează separat. În special, abordările naționale diferite ale principiului responsabilității producătorului pot duce la deosebiri considerabile la nivelul sarcinii financiare suportate de agenții economici. Diferențele între politicile naționale privind gestionarea DEEE compromit eficiența politicilor de reciclare. Din acest motiv, trebuie să se prevadă criterii esențiale la nivel comunitar.

(9)

Este necesar să se aplice dispozițiile prezentei directive produselor și producătorilor, indiferent de tehnica de vânzare folosită, în special vânzarea la distanță și vânzarea electronică. În această privință, este necesar ca obligațiile producătorilor și distribuitorilor care utilizează canale de vânzare la distanță sau de vânzare electronică să aibă, în măsura posibilului, aceeași formă și să se aplice uniform, pentru a evita ca agenții care utilizează celelalte canale de distribuție să nu trebuiască să suporte costurile care rezultă din dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește DEEE vândute prin canalele de vânzare la distanță sau de vânzare electronică.

(10)

Este necesar ca prezenta directivă să înglobeze toate echipamentele electrice și electronice utilizate de consumatori, precum și echipamentele electrice și electronice destinate utilizării profesionale. Este important ca prezenta directivă să se aplice fără a aduce atingere legislației comunitare privind cerințele de siguranță și sănătate care protejează toate persoanele care intră în contact cu DEEE, precum și legislației comunitare speciale privind gestionarea deșeurilor, în special Directiva 91/157/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 privind bateriile și acumulatoarele care conțin anumite substanțe periculoase (9).

(11)	Se impune revizuirea, de îndată ce este posibil, a Directivei 91/157/CEE, în special în temeiul dispozițiilor prezentei directive.

(12)

Stabilirea, prin prezenta directivă, a responsabilității producătorului este una dintre modalitățile de încurajare a proiectării și producerii de echipamente electrice și electronice prin procedee care să țină seama pe deplin de cerințele de reparare, posibilă îmbunătățire, refolosire, demontare și reciclare și care să faciliteze aceste operațiuni.

(13)

Pentru a garanta siguranța și sănătatea personalului de distribuire însărcinat cu preluarea și manipularea DEEE, statele membre ar trebui să definească, în conformitate cu legislația internă și comunitară privind cerințele de siguranță și sănătate, condițiile în care distribuitorii pot refuza preluarea.

(14)

Statele membre ar trebui să încurajeze proiectarea și producerea de echipamente electrice și electronice care să țină seama de demontarea și valorificarea lor și care să faciliteze aceste operațiuni, în special refolosirea și reciclarea DEEE, a componentelor și materialelor lor. Producătorii nu trebuie să împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, refolosirea DEEE, cu excepția cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce privește protecția mediului și/sau cerințele de siguranță.

(15)

Colectarea selectivă este condiția prealabilă pentru a asigura tratarea specifică și reciclarea DEEE și este necesară pentru atingerea nivelului ales de protecție a sănătății umane și a mediului în Comunitate. Consumatorii trebuie să contribuie activ la succesul acestui tip de colectare și trebuie încurajați să predea DEEE. În acest scop, ar trebui create instalații adecvate pentru predarea DEEE, inclusiv puncte publice de colectare, la care gospodăriile particulare să-și poată preda, cel puțin gratuit, deșeurile.

(16)

În scopul atingerii nivelului ales de protecție și a obiectivelor de mediu armonizate ale Comunității, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE ca deșeuri orășenești nesortate și pentru a atinge un nivel înalt de colectare selectivă a DEEE. Pentru ca statele membre să depună eforturi în ceea ce privește elaborarea de programe eficiente de colectare, se impune a li se cere atingerea unui nivel ridicat de colectare a DEEE provenite din gospodării particulare.

(17)

Tratarea specifică a DEEE este indispensabilă pentru a evita dispersarea agenților poluanți în materialele reciclate sau în fluxul de deșeuri. O astfel de tratare constituie modalitatea cea mai eficientă de garantare a respectării nivelului ales de protecție a mediului în Comunitate. Este important ca unitățile sau întreprinderile care efectuează operațiuni de reciclare sau de tratare să respecte normele minime pentru a preveni consecințele negative ale tratării DEEE asupra mediului. Este necesară utilizarea celor mai bune tehnici de tratare, valorificare și reciclare, în măsura în care acestea garantează protecția sănătății umane și un înalt grad de protecție a mediului. Cele mai bune tehnici de tratare, valorificare și reciclare disponibile pot fi definite cu mai multă precizie în conformitate cu procedurile prevăzute de Directiva 96/61/CE.

(18)

După caz, este necesar să se acorde prioritate refolosirii DEEE și a componentelor, subansamblelor și produselor lor consumabile. În cazul în care nu este preferabilă refolosirea, toate DEEE colectate separat ar trebui să fie valorificate, în vederea atingerii unui înalt nivel de reciclare și valorificare. În plus, producătorii trebuie încurajați să integreze materialele reciclate în noile echipamente.

(19)	Se impune definirea la nivel comunitar a unor principii de bază în ceea ce privește finanțarea gestionării DEEE și este necesar ca anumite programe de finanțare să contribuie la atingerea unor rate de colectare ridicate și la punerea în aplicare a principiului responsabilității producătorului.

(20)

Este important ca utilizatorii de echipamente electrice și electronice din gospodăriile particulare să aibă cel puțin posibilitatea de a preda DEEE gratuit. În consecință, producătorii trebuie să finanțeze recuperarea la punctele de colectare, tratarea, valorificarea și eliminarea DEEE. Pentru a atinge un grad maxim de eficiență a conceptului de responsabilitate a producătorului, fiecare producător trebuie să răspundă de finanțarea gestionării deșeurilor provenite de la propriile produse. Producătorul trebuie să poată opta pentru îndeplinirea acestei obligații prin intermediul unor sisteme individuale sau colective. Atunci când introduce un produs pe piață, fiecare producător ar trebui să ofere o garanție financiară care să evite o situație în care costurile de gestionare a DEEE provenite de la produsele al căror producător și-a încetat activitatea sau care nu poate fi identificat (produse orfane) să fie suportate de societate sau de producătorii care rămân în activitate. Responsabilitatea finanțării gestionării deșeurilor istorice ar trebui împărțită între toți producătorii existenți, în cadrul unor sisteme colective de finanțare la care toți producătorii existenți pe piață în momentul generării costurilor să contribuie în mod proporțional. Sistemele colective de finanțare nu ar trebui să aibă efectul de a exclude producătorii, importatorii și nou-veniții pe piață specializați sau de serie mică. Pe durata unei perioade de tranziție, producătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a informa cumpărătorii, în mod voluntar, în momentul vânzării de produse noi, în legătură cu costurile de colectare, tratare și eliminare nepoluantă a deșeurilor istorice. Producătorii care apelează la această dispoziție ar trebui să garanteze faptul că aceste costuri nu depășesc costurile reale suportate.

(21)

Pentru a asigura succesul colectării DEEE, este indispensabil ca utilizatorii să fie informați în legătură cu obligația de a nu elimina DEEE ca deșeuri municipale nesortate și de a efectua colectarea selectivă a DEEE, precum și în legătură cu sistemele de colectare și rolul acestora în gestionarea DEEE. Această informare presupune marcarea corespunzătoare a echipamentelor electrice și electronice care pot ajunge în coșurile de gunoi sau alte mijloace similare de colectare a deșeurilor municipale.

(22)	Este important ca producătorii să furnizeze informații cu privire la identificarea componentelor și a materialelor pentru a facilita gestionarea DEEE, în special tratarea și valorificarea/reciclarea acestora.

(23)

Statele membre ar trebui să asigure ca infrastructurile de inspecție și de control să permită punerea corespunzătoare în aplicare a prezentei directive, având în vedere, între altele, Recomandarea 2001/331/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind criteriile minime aplicabile inspecțiilor de mediu în statele membre (10).

(24)

Pentru a evalua atingerea obiectivelor prezentei directive, sunt necesare informații în legătură cu ponderea sau, dacă acest lucru nu este posibil, în legătură cu cantitățile de echipamente electrice și electronice introduse pe piața comunitară și în legătură cu ratele de colectare, refolosire (inclusiv a aparatelor întregi, în măsura posibilului), valorificare/reciclare și exportare a DEEE colectate în conformitate cu prezenta directivă.

(25)	Statele membre pot alege să aplice anumite dispoziții ale prezentei directive prin intermediul unor acorduri încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză, cu condiția respectării unor cerințe speciale.

(26)

Comisia trebuie să efectueze, în conformitate cu o procedură de comitet, adaptarea la progresul științific și tehnic a anumitor dispoziții ale prezentei directive, a listei cu produsele incluse în categoriile enumerate în anexa IA, a tratării selective a materialelor și componentelor DEEE, a cerințelor tehnice de depozitare și de tratare a DEEE și a simbolului utilizat pentru marcarea EEE.

(27)	Trebuie adoptate măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (11),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective

Prezenta directivă are ca obiectiv prioritar prevenirea producerii de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) și, în plus, refolosirea, reciclarea și alte forme de valorificare a acestor deșeuri, astfel încât să se reducă volumul de deșeuri eliminate. Prezenta directivă urmărește, de asemenea, îmbunătățirea performanțelor privind mediul ale tuturor operatorilor implicați în ciclul de viață al echipamentelor electrice și electronice, precum producători, distribuitori și consumatori și, în special, operatori care sunt direct implicați în tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică echipamentelor electrice și electronice incluse în categoriile enumerate în anexa IA, cu condiția ca echipamentul în cauză să nu fie parte componentă a unui alt tip de echipament care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. Anexa IB conține o listă cu produse incluse în categoriile enumerate în anexa IA.

(2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor comunitare privind cerințele de siguranță și sănătate, precum și dispozițiilor comunitare speciale în domeniul gestionării deșeurilor.

(3) Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive echipamentele care au legătură cu protecția intereselor esențiale de securitate ale statelor membre, armele, munițiile și materialul de război. Aceasta nu se aplică, cu toate acestea, produselor care nu sunt destinate scopurilor specific militare.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)

„echipamente electrice și electronice” sau „EEE” înseamnă echipamente care funcționează pe bază de curenți electrici sau câmpuri electromagnetice și echipamente de producție, de transfer și de măsurare a acestor curenți și câmpuri, incluse în categoriile menționate în anexa IA, și destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1 000 de volți, curent alternativ, și 1 500 de volți, curent continuu;

(b)

„deșeuri de echipamente electrice și electronice” sau „DEEE” înseamnă echipamentele electrice și electronice care constituie deșeuri în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, inclusiv toate componentele, subansamblele și produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul rebutării;

(c)	„prevenire” înseamnă măsurile care urmăresc reducerea cantității și nocivității DEEE asupra mediului, precum și a materiilor și substanțelor pe care acestea le conțin;

(d)

„refolosire” înseamnă orice operațiune prin care DEEE sau componentele acestora sunt utilizate în același scop pentru care au fost concepute, inclusiv continuarea utilizării echipamentelor sau componentelor acestora predate la punctele de colectare, la distribuitori, la reciclatori sau la fabricanți;

(e)

„reciclare” înseamnă reprelucrarea, într-un proces de producție, a materialelor conținute în deșeuri în același scop ca cel inițial sau în alte scopuri, exceptând recuperarea de energie, prin care se înțelege utilizarea deșeurilor combustibile pentru producerea de energie prin ardere directă, concomitent cu alte deșeuri sau separat, dar cu recuperarea căldurii;

(f)	„valorificare” înseamnă una dintre operațiunile aplicabile a căror listă figurează în anexa IIB la Directiva 75/442/CEE;

(g)	„eliminare” înseamnă oricare dintre operațiunile aplicabile prevăzute în anexa IIA la Directiva 75/442/CEE;

(h)	„tratare” înseamnă orice operațiune efectuată după predarea DEEE la instalațiile de depoluare, demontare, sfărâmare, valorificare sau pregătire pentru eliminare, precum și orice altă operațiune efectuată pentru valorificarea și/sau eliminarea DEEE;

(i)

„producător” înseamnă orice persoană care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin comunicare la distanță în conformitate cu Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor în materie de contracte la distanță (12):

(i)	fabrică și vinde echipamente electrice și electronice sub propria marcă;

(ii)	revinde sub propria marcă echipamente produse de alți furnizori, un revânzător nefiind considerat ca „producător”, atunci când marca producătorului figurează pe echipament conform subpunctului (i) sau

(iii)

importă sau exportă echipamente electrice și electronice cu titlu profesional într-un stat membru.

Orice persoană care asigură în mod exclusiv o finanțare, în cadrul sau în temeiul unui acord de finanțare, nu este considerată „producător” decât în cazul în care acționează ca producător în sensul subpunctelor (i)-(iii);

(j)	„distribuitor” înseamnă orice persoană care furnizează cu titlu comercial echipamente electrice și electronice părții care urmează să le utilizeze;

(k)	„DEEE provenite de la gospodării particulare” înseamnă DEEE provenite de la gospodării particulare și DEEE de origine comercială, industrială, instituțională și din alte surse care, datorită naturii și cantității lor, sunt similare celor provenite de la gospodării particulare;

(l)	„substanță sau preparat periculos” înseamnă orice substanță sau preparat care trebuie considerat periculos în temeiul Directivei 67/548/CEE a Consiliului (13) sau al Directivei 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14);

(m)

„contract de finanțare” înseamnă orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere sau vânzare reportată referitor la un anumit echipament, fie că acordul sau contractul respectiv sau orice acord sau contract auxiliar prevede sau nu efectuarea sau posibilitatea efectuării unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauză.

Articolul 4

Proiectarea produsului

Statele membre încurajează proiectarea și producerea de echipamente electrice și electronice care țin seama de demontarea și recuperarea lor și care facilitează aceste operațiuni, în special refolosirea și reciclarea DEEE, a componentelor și materialelor lor. În acest sens, statele membre iau măsurile necesare pentru ca producătorii să nu împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, refolosirea DEEE, cu excepția cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce privește protecția mediului și/sau cerințele de siguranță.

Articolul 5

Colectarea selectivă

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru reducerea la minimum a eliminării DEEE ca deșeuri municipale nesortate și pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare selectivă a DEEE.

(2) Pentru DEEE provenite de la gospodăriile particulare, statele membre asigură, până la 13 august 2005, realizarea următoarelor aspecte:

(a)	crearea de sisteme care să permită posesorilor finali și distribuitorilor să predea cel puțin gratuit aceste deșeuri. Statele membre asigură disponibilitatea și accesibilitatea instalațiilor de colectare necesare, ținând seama în special de densitatea populației;

(b)

la furnizarea unui nou produs, distribuitorii sunt obligați să asigure condiții pentru ca să li se poată preda aceste deșeuri cel puțin gratuit și în sistem unu la unu, dacă echipamentul este de tip echivalent și a îndeplinit aceleași funcții ca și echipamentul furnizat. Statele membre pot face derogări de la această dispoziție cu condiția să asigure că predarea DEEE nu este îngreunată, din acest motiv, pentru posesorul final și cu condiția ca sistemele să rămână gratuite pentru acesta. Statele membre care recurg la această dispoziție informează Comisia cu privire la aceasta;

(c)	fără a aduce atingere dispozițiilor de la literele (a) și (b), producătorii pot organiza și exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodării particulare, cu condiția ca acestea să respecte obiectivele prezentei directive;

(d)

în funcție de normele interne și comunitare în materie de sănătate și siguranță, poate fi refuzată predarea, în conformitate cu literele (a) și (b), a DEEE care, în urma unei contaminări, prezintă riscuri pentru sănătatea și siguranța personalului. Statele membre adoptă dispoziții specifice pentru aceste DEEE.

Statele membre pot prevedea dispoziții speciale pentru predarea DEEE în conformitate cu modalitățile prevăzute la literele (a) și (b), dacă echipamentul nu conține componentele esențiale sau dacă echipamentul conține alte deșeuri decât DEEE.

(3) Pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodării particulare și fără a aduce atingere articolului 9, statele membre veghează ca producătorii sau terții care acționează în numele producătorilor să asigure colectarea acestor deșeuri.

(4) Statele membre veghează ca toate DEEE colectate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) să fie transportate la instalațiile de tratare autorizate în conformitate cu articolul 6, cu excepția cazului în care aparatele sunt refolosite în întregime. Statele membre veghează ca refolosirea preconizată să nu conducă la încălcarea dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 6 și 7. Colectarea și transportul DEEE colectate selectiv se efectuează astfel încât să permită atingerea unui grad maxim de refolosire și reciclare a componentelor sau aparatelor întregi care pot fi refolosite sau reciclate.

(5) Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre asigură, până la 31 decembrie 2006, atingerea unei rate medii anuale de colectare selectivă de cel puțin patru kilograme pe cap de locuitor de DEEE provenite de la gospodăriile particulare.

La propunerea Comisiei și ținând seama de experiența tehnică și economică dobândită în statele membre, Parlamentul European și Consiliul stabilesc un nou obiectiv obligatoriu care trebuie atins până la 31 decembrie 2008. Acest obiectiv poate lua eventual forma unui procent din cantitățile de echipamente electrice și electronice vândute gospodăriilor particulare în anii anteriori.

Articolul 6

Tratarea

(1) Statele membre asigură ca producătorii sau terții care acționează în numele lor să instituie, în conformitate cu legislația comunitară, sisteme care să permită tratarea DEEE utilizând cele mai bune tehnici de tratare, valorificare și reciclare. Producătorii pot institui aceste sisteme în mod individual și/sau colectiv. Pentru a asigura respectarea articolului 4 din Directiva 75/442/CEE, tratarea cuprinde cel puțin îndepărtarea tuturor lichidelor și o tratare selectivă în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se pot introduce în anexa II alte tehnologii de tratare care asigură cel puțin același nivel de protecție a sănătății umane și a mediului.

În sensul protecției mediului, statele membre pot stabili norme calitative minime pentru tratarea DEEE colectate. Statele membre care optează pentru asemenea norme de calitate informează cu privire la aceasta Comisia, care publică aceste norme.

(2) Statele membre asigură obținerea de către orice unitate sau întreprindere care efectuează operațiuni de tratare a unei autorizații din partea autorităților competente, în conformitate cu articolele 9 și 10 din Directiva 75/442/CEE.

Derogarea de la obligația de autorizare prevăzută la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE se poate aplica operațiunilor de valorificare a DEEE, dacă autoritățile competente efectuează o inspecție înainte de înregistrare pentru a asigura respectarea articolului 4 din Directiva 75/442/CEE.

Inspecția urmărește următoarele aspecte:

(a)	tipul și cantitățile de deșeuri tratate;

(b)	cerințele tehnice generale care trebuie respectate;

(c)	măsurile de siguranță care trebuie luate.

Inspecția se efectuează cel puțin o dată pe an, iar Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre rezultatele.

(3) Statele membre veghează ca orice unitate sau întreprindere care efectuează operațiuni de tratare să depoziteze și să trateze DEEE în conformitate cu cerințele tehnice definite în anexa III.

(4) Statele membre veghează ca autorizația sau înregistrarea prevăzute la alineatul (2) să includă toate condițiile necesare pentru respectarea cerințelor prevăzute la alineatele (1) și (3) și pentru realizarea obiectivelor de valorificare definite la articolul 7.

(5) Operațiunea de tratare poate fi realizată, de asemenea, în afara statului membru în cauză sau în afara Comunității, în măsura în care transportul DEEE respectă dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (15).

DEEE exportate din Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, cu Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor și procedurilor comune aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări nemembre ale OCDE (16) și cu Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări care nu intră sub incidența Deciziei OCDE C(92) 39 final (17) nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obligațiilor și obiectivelor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă decât dacă exportatorul poate dovedi că operațiunea de recuperare, refolosire și/sau reciclare s-a desfășurat în condiții echivalente cu cerințele prevăzute de prezenta directivă.

(6) Statele membre încurajează unitățile și întreprinderile care efectuează operațiuni de tratare să introducă sisteme certificate de gestionare ecologică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizațiilor la un program comunitar de management și audit ecologic (EMAS) (18).

Articolul 7

Valorificarea

(1) Statele membre veghează ca producătorii sau terții care acționează în numele lor să instituie sisteme individuale sau colective, în conformitate cu legislația comunitară, care să permită recuperarea DEEE colectate selectiv în conformitate cu articolul 5. Statele membre acordă prioritate refolosirii aparatelor întregi. Până la data prevăzută la articolul 4, aceste aparate nu se iau în considerare pentru calcularea obiectivelor definite la alineatul (2).

(2) În ceea ce privește DEEE trimise pentru tratare în conformitate cu articolul 6, statele membre se asigură ca, până la 31 decembrie 2006, producătorii să îndeplinească următoarele obiective:

(a)

pentru DEEE incluse în categoriile 1 și 10 din anexa IA,

—	rata de valorificare crește până la un procent minim de 80 % din greutatea medie pe aparat, iar

—	rata de refolosire și de reciclare a componentelor, materialelor și substanțelor crește până la un procent minim de 75 % din greutatea medie pe aparat;

(b)

pentru DEEE incluse în categoriile 3 și 4 din anexa IA,

—	rata de valorificare crește până la un procent minim de 75 % din greutatea medie pe aparat, iar

—	rata de refolosire și de reciclare a componentelor, materialelor și substanțelor crește până la un procent minim de 65 % din greutatea medie pe aparat;

(c)

pentru DEEE incluse în categoriile 2, 5, 6, 7 și 9 din anexa IA,

—	rata de valorificare crește până la un procent minim de 70 % din greutatea medie pe aparat, iar

—	rata de refolosire și de reciclare a componentelor, materialelor și substanțelor crește până la un procent minim de 50 % din greutatea medie pe aparat;

(d)	pentru lămpile de gaz cu descărcare, rata de refolosire și de reciclare a componentelor, materialelor și substanțelor crește până la un procent minim de 80 % din greutatea lămpilor.

(3) În vederea calculării acestor obiective, statele membre asigură ca producătorii sau terții care acționează în numele producătorilor să consemneze în registre greutatea DEEE, a componentelor, materiilor sau substanțelor acestora la intrarea („input”) și ieșirea („output”) din instalația de tratare și/sau la intrarea („input”) în instalația de valorificare sau de reciclare.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), Comisia stabilește normele detaliate de monitorizare a respectării de către statele membre a obiectivelor enunțate la alineatul (2), inclusiv specificațiile referitoare la materii. Comisia prezintă această măsură până la 13 august 2004.

(4) La propunerea Comisiei, Parlamentul European și Consiliul stabilesc obiective noi de valorificare și refolosire/reciclare, inclusiv pentru refolosirea aparatelor întregi, dacă este necesar, și pentru produsele incluse în categoria 8 din anexa IA, până la 31 decembrie 2008. În acest scop, se ține seama de avantajele ecologice ale echipamentelor electrice și electronice aflate în folosință, cum ar fi eficiența sporită a resurselor datorată evoluțiilor din domeniul materialelor și tehnologiei. De asemenea, se ține seama de evoluția tehnică în domeniul refolosirii, valorificării și reciclării, în domeniul produselor și materialelor, precum și de experiența dobândită de statele membre și de industrie.

(5) Statele membre încurajează dezvoltarea de noi tehnologii de valorificare, reciclare și tratare.

Articolul 8

Finanțarea privind DEEE provenite de la gospodăriile particulare

(1) Statele membre asigură ca, până la 13 august 2005, producătorii să asigure cel puțin finanțarea colectării, tratării, valorificării și eliminării nepoluante a DEEE provenite de la gospodăriile particulare și depozitate la instalațiile de colectare instituite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).

(2) Pentru produsele introduse pe piață după 13 august 2005, fiecare producător este răspunzător de finanțarea operațiunilor prevăzute la alineatul (1) privind deșeurile provenite de la propriile produse. Producătorul poate opta să-și îndeplinească această obligație prin intermediul sistemelor individuale sau colective.

Statele membre se asigură ca, atunci când introduce un produs pe piață, fiecare producător să ofere o garanție care să demonstreze că va fi finanțată gestionarea tuturor DEEE și ca producătorii să-și marcheze în mod clar produsele în conformitate cu articolul 11 alineatul (2). Această garanție asigură că vor fi finanțate operațiunile prevăzute la alineatul (1) privind produsul respectiv. Garanția poate lua forma unei participări a producătorului la sisteme adecvate de finanțare a gestionării DEEE, a unei asigurări de reciclare sau a unui cont bancar blocat.

Costurile generate de colectare, tratare și eliminare nepoluantă nu se comunică separat cumpărătorilor în momentul vânzării de noi produse.

(3) Finanțarea costurilor de gestionare a DEEE provenite de la produse introduse pe piață înainte de data prevăzută la alineatul (1) (deșeuri istorice) este asigurată printr-unul sau mai multe sisteme, la care toți producătorii existenți pe piață în momentul generării costurilor contribuie în mod proporțional, de exemplu în funcție de cota lor de piață pe tip de echipament.

Statele membre se asigură ca, pe o perioadă de tranziție de 8 ani (10 ani pentru categoria 1 din anexa IA) de la intrarea în vigoare a prezentei directive, producătorii să aibă posibilitatea de a informa cumpărătorii, la vânzarea de noi produse, în legătură cu costurile de colectare, tratare și eliminare nepoluantă. Costurile astfel menționate nu depășesc costurile reale suportate.

(4) Statele membre se asigură ca producătorii care furnizează echipamente electrice și electronice prin mijloace de comunicare la distanță să respecte de asemenea cerințele stabilite în prezentul articol în ceea ce privește echipamentul furnizat în statul membru în care domiciliază cumpărătorul echipamentului respectiv.

Articolul 9

Finanțarea privind DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare

Statele membre asigură realizarea de către producători, până la 13 august 2005, a finanțării costurilor de colectare, tratare, recuperare și eliminare nepoluantă a DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare și generate de produse introduse pe piață după 13 august 2005.

Pentru DEEE provenite de la produse introduse pe piață înainte de 13 august 2005 (deșeuri istorice), finanțarea costurilor de gestionare este asigurată de producători. Statele membre pot prevedea, ca soluție alternativă, ca și alți utilizatori decât gospodăriile particulare să participe, de asemenea, parțial sau în totalitate, la finanțarea costurilor de gestionare.

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, producătorii și alți utilizatori decât gospodăriile particulare pot încheia acorduri care stabilesc alte metode de finanțare.

Articolul 10

Informații pentru utilizatori

(1) Statele membre se asigură ca utilizatorilor de echipamente electrice și electronice din gospodăriile particulare să le fie furnizate informațiile necesare în legătură cu:

(a)	obligația de a nu elimina DEEE împreună cu deșeurile municipale nesortate și de a colecta selectiv aceste DEEE;

(b)	sistemele de predare și colectare puse la dispoziția lor;

(c)	rolul lor în refolosirea, reciclarea și celelalte forme de valorificare a DEEE;

(d)	efectele potențiale asupra mediului și sănătății umane ca urmare a prezenței substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice;

(e)	semnificația simbolului din anexa IV.

(2) Statele membre adoptă măsurile adecvate, astfel încât consumatorii să participe la colectarea DEEE și pentru a-i încuraja să faciliteze procesul de refolosire, tratare și valorificare.

(3) Pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE împreună cu deșeurile municipale nesortate și pentru a facilita colectarea lor selectivă, statele membre veghează ca producătorii să marcheze în mod corespunzător cu simbolul din anexa IV echipamentele electrice și electronice introduse pe piață după 13 august 2005. În cazuri excepționale, în care acest lucru se dovedește necesar datorită mărimii sau funcției produsului, simbolul respectiv se tipărește pe ambalaj, pe instrucțiunile de utilizare și pe certificatul de garanție al echipamentului electric și electronic în cauză.

(4) Statele membre pot solicita ca producătorii și/sau distribuitorii să furnizeze toate sau o parte din informațiile prevăzute la alineatele (1)-(3), de exemplu în instrucțiunile de utilizare sau la punctul de vânzare.

Articolul 11

Informații pentru instalațiile de tratare

(1) Pentru a facilita refolosirea și tratarea adecvată și ecologică a DEEE, în special întreținerea, îmbunătățirea, repararea și reciclarea, statele membre iau măsurile necesare astfel încât producătorii să furnizeze, pentru fiecare tip nou de EEE introdus pe piață, în termen de un an de la comercializarea echipamentului, informațiile referitoare la refolosire și tratare. Aceste informații precizează, în măsura în care centrele de refolosire și instalațiile de tratare și de reciclare au nevoie de aceasta pentru a respecta dispozițiile prezentei directive, diferitele componente și materiale ale EEE, precum și amplasamentul substanțelor și preparatelor periculoase în aceste echipamente. Producătorii de EEE pun aceste informații la dispoziția centrelor de refolosire și a instalațiilor de tratare și de reciclare sub forma unor manuale sau prin intermediul mijloacelor electronice (de exemplu CD-ROM sau servicii on line).

(2) Statele membre veghează ca orice producător al unui aparat electric sau electronic introdus pe piață după 13 august 2005 să poată fi identificat în mod clar prin eticheta de pe aparat. În plus, pentru ca data de comercializare a aparatului să poată fi determinată fără echivoc, un marcaj specifică faptul că aparatul a fost introdus pe piață după 13 august 2005. Comisia încurajează pregătirea de norme europene în acest scop.

Articolul 12

Informații și întocmirea de rapoarte

(1) Statele membre întocmesc un registru al producătorilor și adună anual informații, inclusiv estimări motivate, cu privire la cantitățile și categoriile de echipamente electrice și electronice introduse pe piață, colectate prin diferitele modalități și refolosite, reciclate și valorificate în statele membre, precum și cu privire la greutatea sau, dacă aceasta nu este posibil, la numărul deșeurilor colectate exportate.

Statele membre se asigură ca producătorii care furnizează echipamente electrice și electronice prin mijloace de comunicare la distanță să ofere informații în ceea ce privește respectarea cerințelor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) și în ceea ce privește cantitățile și categoriile de echipamente electrice și electronice introduse pe piețele statului membru în care își are domiciliul cumpărătorul acestor echipamente.

Statele membre se asigură ca informațiile solicitate să fie transmise Comisiei o dată la doi ani în termen de 18 luni de la sfârșitul perioadei pentru care sunt valabile. Prima serie de informații se referă la anii 2005 și 2006. Aceste informații se prezintă într-un format care se stabilește în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), în vederea constituirii unor baze de date privind DEEE și tratarea lor.

Statele membre asigură un schimb adecvat de informații pentru a respecta dispozițiile prezentului alineat, în special pentru operațiunile de tratare prevăzute la articolul 6 alineatul (5).

(2) Fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la alineatul (1), statele membre trimit Comisiei, o dată la trei ani, un raport privind aplicarea prezentei directive. Acest raport se întocmește pe baza unui chestionar sau a unei schițe elaborate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare și raționalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu (19). Chestionarul sau schița se trimite statelor membre cu șase luni înainte de începerea perioadei la care se referă raportul. Raportul este pus la dispoziția Comisiei în termen de nouă luni de la sfârșitul perioadei de trei ani la care se referă.

Primul raport pe trei ani se referă la perioada 2004-2006.

Comisia publică un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.

Articolul 13

Adaptarea la progresul științific și tehnic

Modificările necesare pentru adaptarea articolului 7 alineatul (3), precum și a anexei IB (în special în vederea adăugării eventuale a aparatelor casnice de iluminat, a becurilor cu filament și a produselor fotovoltaice, precum panourile solare), a anexei II (în special ținând seama de progresele tehnice înregistrate în domeniul tratării DEEE) și a anexelor III și IV la progresul științific și tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).

Înainte de modificarea anexelor, Comisia consultă, în special, producătorii de echipamente electrice și electronice, agenții de reciclare, întreprinderile de tratare, precum și organizațiile de protecție a mediului și asociațiile lucrătorilor și consumatorilor.

Articolul 14

Comitetul

(1) Comisia este sprijinită de comitetul constituit în temeiul articolului 18 din Directiva 75/442/CEE.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din decizia respectivă.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 15

Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor interne adoptate în aplicarea prezentei directive. Sancțiunile astfel prevăzute sunt efective, proporționale și disuasive.

Articolul 16

Inspecția și controlul

Statele membre se asigură că inspecția și controlul permit verificarea aplicării corespunzătoare a prezentei directive.

Articolul 17

Transpunerea

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 august 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3) Cu condiția ca obiectivele stabilite de prezenta directivă să fie atinse, statele membre pot transpune dispozițiile articolului 6 alineatul (6), articolului 10 alineatul (1) și articolului 11 prin intermediul unor acorduri între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză. Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	acordurile sunt executorii;

(b)	acordurile precizează obiectivele și termenele corespunzătoare;

(c)	acordurile se publică în jurnalul oficial al statului membru în cauză sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului și se transmit Comisiei;

(d)	rezultatele obținute fac obiectul unui control periodic, sunt comunicate autorităților competente și Comisiei și sunt puse la dispoziția publicului în condițiile prevăzute în acord;

(e)	autoritățile competente asigură examinarea rezultatelor obținute în cadrul acordului;

(f)	în cazul nerespectării acordului, statele membre trebuie să pună în aplicare dispozițiile pertinente ale prezentei directive adoptând acte cu putere de lege sau acte administrative.

(4)

(a)

Grecia și Irlanda, care, datorită:

—	deficitului lor general în infrastructuri pentru reciclare;

—	condițiilor geografice, cum ar fi un număr mare de insule mici sau prezența zonelor rurale sau muntoase;

—	unei densități scăzute a populației și

—	unui nivel scăzut de consum de echipamente electrice și electronice,

nu sunt în măsură să atingă obiectivul de colectare prevăzut la articolul 5 alineatul (5) primul paragraf sau obiectivele de valorificare prevăzute în articolul 7 alineatul (2) și care, în temeiul articolului 5 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind rampele de gunoi (20), pot solicita o prelungire a termenului prevăzut în articolul respectiv,

pot prelungi termenele prevăzute la articolul 5 alineatul (5) și articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă cu până la maximum 24 de luni.

Aceste state membre informează Comisia cu privire la decizia lor până la data transpunerii prezentei directive.

(b)

Comisia informează celelalte state membre și Parlamentul European cu privire la aceste decizii.

(5) În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport pe baza experienței acumulate prin aplicarea prezentei directive, în special în ceea ce privește sistemele de colectare selectivă, tratare, valorificare și finanțare. În plus, raportul ține seama de evoluția tehnicilor, de experiența acumulată, de cerințele ecologice și de funcționarea pieței interne. După caz, raportul este însoțit de propuneri de modificare a dispozițiilor aplicabile ale prezentei directive.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 ianuarie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 184 și

JO C 240 E, 28.8.2001, p. 298.

(2) JO C 116, 20.4.2001, p. 38.

(3) JO C 148, 18.5.2001, p. 1.

(4) Avizul Parlamentului European din 15 mai 2001 (JO C 34 E, 7.2.2002, p. 115), Poziția comună a Consiliului din 4 decembrie 2001 (JO C 110 E, 7.5.2002, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 10 aprilie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2002 și Decizia Consiliului din 16 decembrie 2002.

(5) JO C 138, 17.5.1993, p. 5.

(6) JO C 76, 11.3.1997, p. 1.

(7) JO C 362, 2.12.1996, p. 241.

(8) JO L 194, 25.7.1975, p. 47. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

(9) JO L 78, 26.3.1991, p. 38. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/101/CE a Comisiei (JO L 1, 5.1.1999, p. 1).

(10) JO L 118, 27.4.2001, p. 41.

(11) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(12) JO L 144, 4.6.1997, p. 19.

(13) JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/59/CE a Comisiei (JO L 225, 21.8.2001, p. 1).

(14) JO L 200, 30.7.1999, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/60/CE a Comisiei (JO L 226, 22.8.2001, p. 5).

(15) JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).

(16) JO L 166, 1.7.1999, p. 6. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei (JO L 303, 20.11.2001, p. 11).

(17) JO L 185, 17.7.1999, p. 1, Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei.

(18) JO L 114, 24.4.2001, p. 1.

(19) JO L 377, 31.12.1991, p. 48.

(20) JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

ANEXA IA

Categorii de echipamente electrice și electronice reglementate de prezenta directivă

1.	Aparate de uz casnic de mari dimensiuni

2.	Aparate de uz casnic de mici dimensiuni

3.	Echipamente informatice și de telecomunicații

4.	Echipamente de larg consum

5.	Echipamente de iluminat

6.	Unelte electrice și electronice (cu excepția uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni)

7.	Jucării, echipamente sportive și de agrement

8.	Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate)

9.	Instrumente de supraveghere și control

10.	Distribuitoare automate

ANEXA IB

Lista cu produsele care trebuie luate în considerare în sensul prezentei directive și care sunt cuprinse în categoriile enumerate în anexa IA

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni

Aparate frigorifice mari

Frigidere

Congelatoare

Alte aparate mari utilizate pentru refrigerarea, conservarea și păstrarea produselor alimentare

Mașini de spălat rufe

Uscătoare de haine

Mașini de spălat veselă

Mașini de gătit

Sobe electrice

Plite electrice

Cuptoare cu microunde

Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru gătit și prelucrarea alimentelor

Aparate electrice de încălzit

Radiatoare electrice

Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru încălzirea camerelor, a paturilor și a scaunelor și fotoliilor

Ventilatoare electrice

Aparate de aer condiționat

Alte echipamente de ventilare, de ventilare pentru evacuare și de climatizare

2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni

Aspiratoare

Aparate de curățat covoare

Alte aparate de curățat

Aparate de cusut, tricotat, țesut și alte prelucrări ale textilelor

Fiare de călcat și alte aparate de călcat, calandrat și alte forme de întreținere a îmbrăcămintei

Aparate de prăjit pâine

Friteuze

Mașini de măcinat cafea, filtre de cafea și echipamente de deschis sau sigilat recipiente sau ambalaje

Cuțite electrice

Aparate de tuns părul, uscătoare de păr, periuțe de dinți, aparate de ras, aparate pentru masaj și alte aparate de îngrijire corporală

Ceasuri deșteptătoare, ceasuri de mână și alte echipamente de măsurat, indicat sau înregistrat timpul

Cântare

3. Echipamente informatice și de telecomunicații

Prelucrare centralizată a datelor:

Unități centrale

Minicalculatoare

Imprimante

Informatică personală:

Calculatoare personale (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor și tastatură)

Calculatoare portabile (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor și tastatură)

Calculatoare mici portabile

Calculatoare electronice

Imprimante

Fotocopiatoare

Mașini de scris electrice și electronice

Calculatoare de buzunar și de birou

și alte produse și echipamente de colectat, stocat, prelucrat, prezentat sau comunicat informații prin mijloace electronice

Terminale și sisteme pentru utilizatori

Faxuri

Telexuri

Telefoane

Telefoane publice

Telefoane fără fir

Telefoane celulare

Roboți telefonici

și alte produse sau echipamente de transmis sunete, imagini sau alte informații prin telecomunicație

4. Echipamente de larg consum

Aparate de radio

Televizoare

Camere video

Aparate video

Aparate de înaltă fidelitate

Amplificatoare audio

Instrumente muzicale

și alte produse sau echipamente de înregistrat sau reprodus sunete sau imagini, inclusiv semnale sau alte tehnologii de propagare a sunetului sau imaginii altfel decât prin telecomunicații

5. Echipamente de iluminat

Aparate de iluminat pentru lămpi fluorescente, cu excepția aparatelor casnice de iluminat

Lămpi fluorescente drepte

Lămpi fluorescente compacte

Lămpi cu descărcare în gaze de înaltă intensitate, inclusiv lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune și lămpi cu halogenuri metalice

Lămpi cu vapori de sodiu la joasă presiune

Alte materiale de iluminat sau echipamente de difuzat sau controlat lumina, cu excepția becurilor cu filament

6. Unelte electrice și electronice (cu excepția uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni)

Mașini de găurit

Ferăstraie

Mașini de cusut

Echipamente de strunjit, de frezat, de șlefuit, de polizat, de tăiat cu ferăstrăul, de tăiat, de forfecat, de perforat, de găurit, de ștanțat, de fălțuit, de îndoit sau destinate altor operațiuni de prelucrare a lemnului, metalului sau altor materiale

Dispozitive pentru nituit, pentru fixat cu cuie sau pentru înșurubat sau de extragere a niturilor, cuielor, șuruburilor sau pentru alte utilizări similare

Dispozitive pentru sudură, pentru lipit sau pentru utilizări similare

Echipamente de pulverizat, de împrăștiat, de dispersat sau alte operațiuni de tratare a substanțelor lichide sau gazoase prin alte mijloace

Unelte de tuns iarba sau pentru alte activități de grădinărit

7. Jucării, echipamente sportive și de agrement

Trenuri electrice sau mașini de curse în miniatură

Console portabile de jocuri video

Jocuri video

Calculatoare pentru ciclism, scufundare, cros, canotaj etc.

Echipamente sportive cu componente electrice sau electronice

Automate cu monede

8. Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate sau infectate)

Echipamente de radioterapie

Echipamente de cardiologie

Dializoare

Ventilatoare pulmonare

Echipamente de medicină nucleară

Echipamente de laborator pentru diagnosticare in vitro

Analizoare

Aparate frigorifice

Teste de fecundare

Alte aparate de detectare, prevenire, supraveghere, tratare, alinare a bolilor, rănilor sau incapacităților

9. Instrumente de supraveghere și control

Detectoare de fum

Regulatoare de căldură

Termostate

Aparate de măsurat, cântărit sau reglat de uz casnic sau utilizate ca echipamente de laborator

Alte instrumente de supraveghere și control utilizate în instalații industriale (de exemplu în panourile de control)

10. Distribuitoare automate

Distribuitoare automate de băuturi calde

Distribuitoare automate de sticle sau doze calde sau reci

Distribuitoare automate de produse solide

Distribuitoare automate de bani

Toate aparatele care furnizează automat o gamă largă de produse

ANEXA II

Tratarea selectivă a materiilor și componentelor deșeurilor de echipamente electrice și electronice în conformitate cu articolul 6 alineatul (1)

1. Se impune îndepărtarea cel puțin a următoarelor substanțe, preparate și componente din orice deșeu de echipamente electrice și electronice care face obiectul unei colectări selective:

—	condensatoarele care conțin policlorobifenil (PCB), în conformitate cu Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/PCT) (1);

—	componentele care conțin mercur, precum întrerupătoarele sau lămpile cu retroiluminare;

—	bateriile;

—	plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile, în general, și alte dispozitive, dacă suprafața plăcii de circuit imprimat este mai mare de 10 cm2;

—	cartușele de toner, lichid sau sub formă de pastă, precum și tonerele de culoare;

—	materialele plastice care conțin materiale bromurate nepropagatoare de flacără;

—	deșeurile de azbest și componentele care conțin azbest;

—	tuburile catodice;

—	clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile (HCFC) sau hidrofluorocarburile (HFC), hidrocarburile (HC);

—	lămpile cu descărcare în gaze;

—	ecranele cu cristale lichide (împreună cu carcasa lor, după caz) cu o suprafață mai mare de 100 cm2 și toate ecranele retroiluminate cu lămpi de gaz cu descărcare;

—	cablurile electrice externe;

—	componentele care conțin fibre ceramice refractare precum cele descrise în Directiva 97/69/CE a Comisiei din 5 decembrie 1997 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului cu privire la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (2);

—

componentele care conțin substanțe radioactive, cu excepția componentelor care nu depășesc în cantitate valorile de scutire stabilite la articolul 3 din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a standardelor de siguranță de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (3) și în anexa I la directiva respectivă;

—	condensatorii electrolitici care conțin substanțe periculoase (înălțime >25 mm, diametru > 25 mm sau volum similar în mod proporțional).

Aceste substanțe, preparate și componente sunt eliminate sau valorificate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului.

2. Componentele următoare ale DEEE care fac obiectul unei colectări selective trebuie să fie tratate în felul următor:

—	tuburile catodice: se îndepărtează învelișul fluorescent;

—

echipamentele ce conțin gaze care epuizează stratul de ozon sau care prezintă un potențial de încălzire globală a climei (PIGC) mai mare de 15, precum cele din spume sau din circuitele de refrigerare: gazele se extrag și se tratează în mod corespunzător. Gazele care epuizează stratul de ozon se tratează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 iunie 2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (4).

—	lămpile de gaz cu descărcare: se îndepărtează mercurul.

3. Ținând seama de considerentele ecologice și de oportunitatea refolosirii și reciclării, alineatele (1) și (2) se aplică astfel încât să nu împiedice refolosirea și reciclarea nepoluantă a componentelor sau a aparatelor întregi.

4. În cadrul procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2), Comisia evaluează cu prioritate dacă modificarea dispozițiilor referitoare la:

—	plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile și

—	ecranele cu cristale lichide

se impune.

(1) JO L 243, 24.9.1996, p. 31.

(2) JO L 343, 13.12.1997, p. 19.

(3) JO L 159, 29.6.1996, p. 1.

(4) JO L 244, 29.9.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2039/2000 (JO L 244, 29.9.2000, p. 26).

ANEXA III

Cerințe tehnice în conformitate cu articolul 6 alineatul (3)

Locuri de depozitare (inclusiv depozitare temporară) a DEEE înainte de tratarea lor (fără a aduce atingere cerințelor Directivei 1999/31/CE a Consiliului):

—	suprafețe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalații de colectare a pierderilor prin scurgere și, după caz, cu decantoare și epuratoare-degresatoare;

—	prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate.

Locuri de tratare a DEEE:

—	cântare de măsurare a greutății deșeurilor tratate;

—	suprafețe impermeabile și prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalații de colectare a pierderilor prin scurgere și, după caz, cu decantoare și epuratoare-degresatoare;

—	depozitare adecvată pentru piesele detașate demontate;

—	containere adecvate pentru depozitarea bateriilor, a condensatorilor cu conținut de PCB/PCT și a altor deșeuri periculoase precum deșeurile radioactive;

—	echipamente de tratare a apei, în conformitate cu reglementările în materie de sănătate și mediu.

ANEXA IV

Simbol pentru marcarea echipamentelor electrice și electronice

Simbolul care indică faptul că echipamentele electrice și electronice fac obiectul unei colectări separate reprezintă o pubelă cu roți barată cu o cruce, ca în imaginea de mai jos. Simbolul trebuie să fie tipărit vizibil, lizibil și indelebil.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

200

32003L0004

L 041/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/4/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 28 ianuarie 2003

privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 8 noiembrie 2002,

întrucât:

(1)

Accesul sporit al publicului la informațiile despre mediu și diseminarea acestor informații contribuie la o mai bună conștientizare a problemelor de mediu, la schimbul liber de opinii, la o participare mai eficientă a publicului la luarea deciziilor despre mediu și, în cele din urmă, la îmbunătățirea mediului.

(2)

Directiva 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informații în domeniul mediului (5) a inițiat un proces de schimbare a modului în care autoritățile publice abordează problema deschiderii și a transparenței, stabilind măsuri pentru exercitarea dreptului la accesul public la informații despre mediu, proces care trebuie dezvoltat și continuat. Prezenta directivă extinde accesul existent acordat în temeiul Directivei 90/313/CEE.

(3)

Articolul 8 din directiva menționată anterior impune statelor membre prezentarea unor rapoarte Comisiei privind experiența acumulată, pe baza cărora Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de eventuale propuneri de revizuire a directivei pe care le consideră adecvate.

(4)	Raportul prezentat în temeiul articolului 8 din directiva menționată anterior identifică problemele concrete întâlnite în aplicarea practică a directivei.

(5)

La 25 iunie 1998, Comunitatea Europeană a semnat Convenția CEE-ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”). Dispozițiile de drept comunitar trebuie să fie compatibile cu cele ale convenției în vederea încheierii acesteia de către Comunitatea Europeană.

(6)	În interesul unei transparențe sporite, este necesară înlocuirea Directivei 90/313/CEE și nu modificarea acesteia, astfel încât părțile interesate să aibă la dispoziție un text de lege unic, clar și coerent.

(7)	Diferențele dintre legislația în vigoare în statele membre, privind accesul la informațiile legate de mediu deținute de autoritățile publice pot crea inegalități în Comunitate în ceea ce privește accesul la astfel de informații sau condițiile de concurență.

(8)	Dreptul de acces la informațiile despre mediu deținute de către sau pentru autoritățile publice trebuie asigurat tuturor persoanelor fizice și juridice, fără ca acestea să aibă obligația de a declara interesul pe care îl au în acest sens.

(9)

Este, de asemenea, necesar ca autoritățile publice să pună la dispoziția publicului larg și să disemineze informații despre mediu într-o măsură cât mai mare posibil, în special folosind tehnologia informației și de comunicații. Dezvoltarea ulterioară a acestor tehnologii trebuie luată în considerare la raportarea privind prezenta directivă și la revizuirea acesteia.

(10)

Definiția informațiilor despre mediu trebuie clarificată astfel încât să cuprindă informații sub orice formă despre starea mediului, factorii, măsurile sau activitățile care afectează sau care este posibil să afecteze mediul sau elaborate pentru a-l proteja, privind analizele costuri-beneficii și analizele economice folosite în cadrul unor astfel de măsuri sau activități și, de asemenea, informații despre starea sănătății și a siguranței umane, inclusiv contaminarea lanțului alimentar, condițiile de viață umană, edificiile de interes cultural și structurile construite în măsura în care acestea sunt, sau ar putea fi, afectate de problemele respective.

(11)

Pentru lua în considerare principiul prevăzut la articolul 6 din tratat, care impune integrarea cerințelor privind mediul în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților comunitare, definiția autorităților publice trebuie extinsă pentru a cuprinde guvernul sau administrațiile publice de la nivel național, regional sau local, indiferent dacă acestea au sau nu responsabilități specifice legate de mediu. Definiția trebuie extinsă în același mod pentru a include alte persoane sau organisme care îndeplinesc funcții publice administrative privind mediul în conformitate cu legislația internă, precum și alte persoane sau organisme care acționează sub controlul acestora și care au responsabilități sau funcții publice legate de mediu.

(12)	Informațiile despre mediu deținute fizic de alte organisme în numele autorităților publice trebuie să intre, de asemenea, în sfera de aplicare a prezentei directive.

(13)	Informațiile despre mediu trebuie puse la dispoziția solicitanților cât mai repede posibil și într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuale termene precizate de solicitant.

(14)

Autoritățile publice trebuie să ofere informații despre mediu în forma sau în formatul precizat de solicitanți, cu excepția cazurilor în care acestea sunt deja disponibile publicului în alt format sau în altă formă sau este rezonabil să fie oferite în alt format sau în altă formă. În plus, autoritățile publice trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a menține informațiile despre mediu deținute de către sau pentru ele în forme sau formate ușor de reprodus și accesat prin mijloace electronice.

(15)

Statele membre trebuie să stabilească modalitățile practice de punere la dispoziția publicului a acestor informații în mod eficient. Aceste modalități trebuie să garanteze faptul că informațiile pot fi accesate cu ușurință și în mod eficient și că sunt puse progresiv la dispoziția publicului prin intermediul rețelelor publice de telecomunicații, inclusiv al listelor accesibile public ale autorităților publice și al registrelor sau al listelor de informații despre mediu deținute de către sau în numele autorităților publice.

(16)

Dreptul la informație înseamnă că dezvăluirea informațiilor este regula generală și că autoritățile publice pot refuza o cerere de informații despre mediu în cazuri specifice și clar definite. Motivele de refuz trebuie interpretate în mod restrictiv, iar interesul public în numele căruia este dezvăluită informația trebuie comparat cu interesul servit de refuz. Motivele de refuz trebuie să îi fie prezentate solicitantului în termenul prevăzut de prezenta directivă.

(17)	Autoritățile publice trebuie să permită accesul la o parte din informațiile despre mediu în cazurile în care este posibilă separarea oricăror informații care intră în sfera de aplicare a excepțiilor de restul informațiilor solicitate.

(18)

Autoritățile publice trebuie să poată aplica o taxă pentru furnizarea informațiilor despre mediu, dar aceasta trebuie să fie rezonabilă. Acest lucru înseamnă că, ca regulă generală, taxele nu pot depăși costurile efective pentru obținerea materialului în cauză. Cazurile de solicitare a plății unui avans trebuie limitate. În cazuri speciale, atunci când autoritățile publice oferă informații despre mediu cu titlu comercial și acest lucru este necesar pentru a garanta continuarea colectării și a publicării unor astfel de informații, se consideră rezonabilă aplicarea unei taxe bazate pe situația de pe piață; poate fi solicitată plata unui avans. Baremul taxelor, însoțit de informații privind situațiile în care poate fi aplicată o taxă sau acordată o scutire de la plata acesteia trebuie pusă la dispoziția solicitanților și publicată.

(19)	Solicitanții trebuie să aibă posibilitatea de introducere a unui recurs administrativ sau judiciar în ceea ce privește actele sau omisiunile, unei autorități publice în legătură cu o cerere.

(20)

Autoritățile publice trebuie să depună eforturi pentru a garanta că informațiile despre mediu colectate de ele sau în numele lor sunt inteligibile, exacte și comparabile. Deoarece este un factor important pentru evaluarea calității informațiilor furnizate, metoda folosită pentru colectarea informațiilor trebuie, de asemenea, dezvăluită, la cerere.

(21)

Pentru a îmbunătăți conștientizarea de către public a problemelor de mediu și pentru a îmbunătăți protecția mediului, autoritățile publice trebuie, după caz, să pună la dispoziție sau să disemineze informații despre mediu care sunt relevante pentru funcțiile lor, în special prin intermediul tehnologiei telecomunicațiilor computerizate și/sau al tehnologiei electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile.

(22)

Prezenta directivă trebuie evaluată din patru în patru ani, după intrarea în vigoare, având în vedere experiența acumulată, și după prezentarea rapoartelor relevante de către statele membre, și trebuie revizuită pe această bază. Comisia trebuie să prezinte un raport de evaluare Parlamentului European și Consiliului.

(23)

Deoarece obiectivele directivei propuse nu pot fi atinse în mod suficient de către statele membre și de aceea pot fi mai bine îndeplinite la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(24)	Dispozițiile din prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau de a introduce măsuri care prevăd un acces mai larg la informație decât cel impus prin prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei directive sunt:

(a)	garantarea dreptului de acces la informațiile despre mediu deținute de către sau pentru autoritățile publice și stabilirea condițiilor de bază și a modalităților practice de exercitare a acestuia și

(b)

asigurarea, ca regulă generală, a punerii la dispoziția publicului și a diseminării progresive a informațiilor despre mediu pentru a se realiza cea mai largă disponibilitate și diseminare sistematică a informațiilor despre mediu la nivelul publicului. În acest scop, este promovată utilizarea, în special, a telecomunicațiilor computerizate și/sau a tehnologiei electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

„Informații despre mediu” înseamnă orice informații scrise, vizuale, verbale, electronice sau în orice altă formă materială privind:

(a)	starea elementelor mediului, precum aerul și atmosfera, apa, solul, pământul, peisajul și siturile naturale, inclusiv terenuri umede, de coastă și maritime, diversitatea biologică și componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum și interacțiunea dintre aceste elemente;

(b)	factorii, precum substanțele, energia, zgomotul radiațiile sau deșeurile, inclusiv deșeurile radioactive, emisiile, deversările și alte tipuri de diseminare în mediu, care afectează sau care este posibil să afecteze elementele de mediu menționate la litera (a);

(c)

măsurile (inclusiv măsurile administrative) cum sunt politicile, legislația, planurile, programele, acordurile de mediu și activitățile care afectează sau care este posibil să afecteze elementele și factorii menționați la literele (a) și (b), precum și măsurile sau activitățile elaborate pentru protejarea acestor elemente;

(d)	rapoartele privind punerea în aplicare a legislației privind mediul;

(e)	analizele costuri-beneficii și alte analize economice și ipoteze folosite în cadrul măsurilor și al activităților menționate la litera (c) și

(f)

starea sănătății și siguranței umane, inclusiv contaminarea lanțului alimentar, în cazul în care este relevantă, situația vieții umane, a edificiilor de interes cultural și a structurilor construite, în măsura în care acestea sunt sau ar putea fi afectate de starea elementelor de mediu menționate la litera (a) sau, prin intermediul acelor elemente, de către oricare dintre aspectele menționate la literele (b) și (c).

„Autoritate publică” înseamnă:

(a)	guvern sau altă administrație publică, inclusiv organisme publice consultative, de la nivel național, regional sau local;

(b)	orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește funcții în administrația publică în conformitate cu legislația internă, inclusiv îndatoriri, activități sau servicii specifice legate de mediu și

(c)	orice alte persoane fizice sau juridice cu responsabilități sau funcții publice sau care furnizează servicii publice legate de mediu și care se află sub controlul unui organism sau al unei persoane care intră sub incidența literei (a) sau (b).

Statele membre pot prevedea ca această definiție să nu includă organismele sau instituțiile atunci când acestea acționează în baza capacităților lor judiciare sau legislative. În cazul în care dispozițiile constituționale de la data adoptării prezentei directive nu prevăd o procedură de recurs în sensul articolului 6, statele membre pot exclude instituțiile sau organismele respective din definiție.

3.	„Informații deținute de către o autoritate publică” înseamnă informațiile despre mediu aflate în posesia acesteia care au fost elaborate sau primite de autoritatea respectivă.

4.	„Informații deținute pentru o autoritate publică” înseamnă informațiile de mediu care sunt deținute fizic de o persoană fizică sau juridică în numele unei autorități publice.

5.	„Solicitant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care solicită informații despre mediu.

6.	„Public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu legislația sau cu practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora.

Articolul 3

Accesul la informații despre mediu la cerere

(1) Statele membre se asigură că, în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă, autoritățile publice trebuie să pună la dispoziția oricărui solicitant, la cererea acestuia și fără ca acesta să declare interesul pe care îl are în acest sens, informațiile despre mediu pe care le dețin sau care sunt deținute în numele lor.

(2) Sub rezerva articolului 4 și având în vedere orice termene specificate de solicitant, informațiile despre mediu sunt puse la dispoziția acestuia:

(a)	cât mai repede posibil sau, cel târziu, în termen de o lună de la primirea de către autoritatea publică menționată la alineatul (1) a cererii solicitantului sau

(b)

în termen de două luni de la primirea cererii de către autoritatea publică în cazul în care volumul și complexitatea informațiilor sunt de asemenea natură încât perioada de o lună prevăzută la litera (a) nu poate fi respectată. În astfel de cazuri solicitantul este informat cât mai repede posibil, și în orice caz înainte de expirarea perioadei de o lună, cu privire la orice astfel de prelungire și la motivele acesteia.

(3) În cazul în care o cerere este formulată într-un mod prea general, autoritatea publică îi cere solicitantului cât mai repede posibil, și cel târziu în termenul prevăzut la alineatul (2) litera (a), să furnizeze precizări despre cerere și îi oferă asistență în acest sens, de exemplu, prin furnizarea de informații privind folosirea registrelor publice menționate la alineatul (5) litera (c). Autoritățile publice pot refuza, în cazul în care consideră că este adecvat, cererile în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c).

(4) În cazul în care un solicitant cere unei autorități publice punerea la dispoziție a informațiilor într-o formă sau într-un format specific (inclusiv sub formă de copii), autoritatea publică îi pune la dispoziție informațiile respective în acest mod, cu excepția cazurilor în care:

(a)	acestea sunt disponibile publicului în altă formă sau în alt format, în special în conformitate cu articolul 7, care îi este ușor accesibilă solicitantului sau

(b)	este rezonabil ca autoritatea publică să pună la dispoziție informațiile în alt format sau în altă formă, caz în care trebuie indicate motivele pentru care sunt puse la dispoziție informațiilor în forma sau formatul respectiv.

În sensul prezentului alineat, autoritățile publice depun toate eforturile rezonabile pentru a păstra informațiile despre mediu pe care le dețin sau care sunt deținute în numele lor în forme sau în formate care pot fi ușor reproduse și sunt accesibile prin intermediul telecomunicațiilor computerizate sau al altor mijloace electronice.

Solicitantului îi sunt furnizate în termenul menționat la alineatul (2) litera (a) motivele refuzului de a i se pune dispoziție informații, integral sau parțial, în forma sau în formatul solicitat.

(5) În sensul prezentului articol, statele membre se asigură că:

(a)	funcționarii au obligația de a sprijini publicul care solicită acces la informații;

(b)	listele autorităților publice sunt accesibile publicului și

(c)

că sunt definite modalitățile practice pentru garantarea exercitării eficiente a dreptului de acces la informații despre mediu, cum ar fi:

—	desemnarea de responsabili în materie de informații;

—	instituirea și menținerea unor facilități destinate examinării informațiilor solicitate;

—	registre sau liste de informații despre mediu deținute de autoritățile publice sau centrele de informare, cu indicații clare privind locul unde pot fi găsite astfel de informații.

Statele membre se asigură că autoritățile publice informează publicul în mod adecvat cu privire la drepturile de care beneficiază ca urmare a prezentei directive și că furnizează informații, indicații și consiliere în acest sens în mod adecvat.

Articolul 4

Excepții

(1) Statele membre pot dispune ca o cerere de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care:

(a)

informațiile solicitate nu sunt deținute de către sau în numele autorității publice căreia îi este adresată cererea. În astfel de cazuri, atunci când autoritatea publică are cunoștință de faptul că informațiile respective sunt deținute de către sau în numele altei autorități publice, aceasta transferă cererea, cât mai repede posibil, celeilalte autorități sau îl informează pe solicitant care este autoritatea căreia consideră că i se poate adresa în vederea obținerii informațiilor respective;

(b)	cererea este în mod evident nerezonabilă;

(c)	cererea este formulată în mod prea general, având în vedere articolul 3 alineatul (3);

(d)	cererea vizează materiale în curs de finalizare sau documente sau date care nu sunt finalizate;

(e)	cererea vizează comunicările interne, ținându-se seama de interesul prezentat de dezvăluire pentru public.

În cazul în care o cerere este refuzată pentru că vizează materiale în curs de finalizare, autoritatea publică furnizează numele autorității care pregătește materialul și termenul de finalizare estimat.

(2) Statele membre pot prevedea ca cererea de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care dezvăluirea informațiilor respective ar afecta în mod negativ:

(a)	confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice, în cazul în care legislația prevede o astfel de confidențialitate;

(b)	relațiile internaționale, siguranța publică sau apărarea națională;

(c)	cursul justiției, dreptul oricărei persoane de a avea un proces corect sau dreptul unei autorități publice de a efectua o anchetă de natură penală sau disciplinară;

(d)

confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, inclusiv a interesului public privind păstrarea confidențialității statisticilor și a secretului fiscal;

(e)	drepturi de proprietate industrială;

(f)	confidențialitatea datelor și/sau a dosarelor personale privind o persoană fizică în cazul în care persoana respectivă nu a consimțit la dezvăluirea publică a informațiilor, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate;

(g)	interesele sau protecția oricărei persoane care a furnizat informațiile solicitate în mod voluntar fără a avea sau fără a i se putea impune o obligație legală în acest sens, cu excepția cazurilor în care persoana respectivă consimte la difuzarea informațiilor în cauză;

(h)	protecția mediului vizat de informațiile respective, cum ar fi localizarea unor specii rare.

Motivele de refuz menționate la alineatele (1) și (2) se interpretează în mod restrictiv, ținându-se seama de interesul public servit de dezvăluire în cazul respectiv. În fiecare caz în parte interesul public servit de dezvăluire trebuie comparat cu interesul servit de refuz. Statele membre nu pot prevedea refuzarea unei cereri, în temeiul alineatul (2) literele (a), (d), (f) sau (h) în cazul în care cererea respectivă vizează date privind emisiile în mediu.

În acest cadru și în sensul aplicării literei (f), statele membre asigură respectarea cerințelor din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6).

(3) În cazul în care un stat membru prevede excepții, acesta poate elabora o listă de criterii accesibilă publicului pe baza căreia autoritatea în cauză poate decide modul de soluționare a cererilor.

(4) Informațiile despre mediu deținute de către sau pentru o autoritate publică care fac obiectul unei cereri sunt puse la dispoziția solicitantului parțial în cazul în care pot fi separate informații care intră în sfera de aplicare a alineatului (1) literele (d) și (e) sau a alineatului (2) de restul informațiilor solicitate.

(5) Refuzul de a pune la dispoziția solicitantului integral sau parțial informațiile solicitate îi este transmis acestuia în scris sau electronic, în cazul în care cererea a fost depusă în scris sau în cazul în care solicitantul cere acest lucru, în termenele menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (a) sau, după caz, (b). Notificarea conține motivele refuzului și cuprinde informații privind procedura de recurs prevăzută în conformitate cu articolul 6.

Articolul 5

Taxe

(1) Accesul la registrele sau la listele publice instituite și păstrate în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) și examinarea in situ a informațiilor solicitate sunt gratuite.

(2) Autoritățile publice pot aplica o taxă pentru furnizarea oricăror informații despre mediu, dar aceasta trebuie să se limiteze la o sumă rezonabilă.

(3) În cazul în care se aplică taxe, autoritățile publice publică și pun la dispoziția solicitanților un barem al acestor taxe, precum și informații privind situațiile în care acestea sunt percepute sau se pot acorda scutiri.

Articolul 6

Accesul la justiție

(1) Statele membre asigură oricărui solicitant care consideră că cererea sa de informații a fost ignorată, refuzată în mod incorect (indiferent dacă integral sau parțial), a primit un răspuns neadecvat sau nu a fost tratată în alt mod în conformitate cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5 accesul la o procedură în cadrul căreia actele sau omisiunile autorității publice în cauză pot fi reexaminate de către respectiva autoritate publică sau de către alta sau poate face obiectul unui revizuiri administrative pe lângă un organism independent și imparțial instituit prin lege. Orice astfel de procedură este rapidă și fie gratuită, fie puțin costisitoare.

(2) Pe lângă procedura de revizuire menționată la alineatul (1), statele membre se asigură că solicitantul are acces la o procedură de atac într-o instanță sau pe lângă alt organism independent sau imparțial instituit prin lege, în cadrul căreia sunt analizate actele și omisiunile autorității publice în cauză și a căror hotărâre poate deveni finală. Statele membre pot prevedea, în plus, ca și terțele părți incriminate de dezvăluirea informațiilor să aibă acces la o cale de atac legală.

(3) Deciziile definitive adoptate în temeiul alineatului (2) sunt obligatorii pentru autoritatea publică care deține informațiile. Motivele trebuie prezentate în scris, cel puțin în cazurile în care accesul la informații este refuzat în temeiul prezentului articol.

Articolul 7

Diseminarea informațiilor despre mediu

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura organizarea de către autoritățile publice a informațiilor despre mediu care sunt relevante pentru funcțiile lor și care sunt deținute de către sau pentru ele, în vederea diseminării active și sistematice a acestora în rândul publicului, în special prin intermediul telecomunicațiilor computerizate și/sau al tehnologiei electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile.

Informațiile puse la dispoziție prin intermediul telecomunicațiilor computerizate și/sau al tehnologiei electronice nu trebuie să includă informațiile colectate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazurilor în care acestea sunt deja disponibile în formă electronică.

Statele membre se asigură că informațiile despre mediu devin progresiv disponibile în cadrul unor baze de date electronice care sunt ușor accesibile publicului prin intermediul rețelelor publice de telecomunicații.

(2) Informațiile care urmează să devină disponibile și să fie diseminate sunt actualizate după cum este adecvat și includ cel puțin:

(a)	textele tratatelor, ale convențiilor sau ale acordurilor internaționale și din legislația comunitară, internă, regională sau locală privind mediul sau legată de acesta;

(b)	politicile, planurile și programele privind mediul;

(c)	rapoarte cu privire la stadiul punerii în aplicare a elementelor menționate la literele (a) și (b), în cazul în care sunt elaborate sau deținute în formă electronică de către autoritățile publice;

(d)	rapoartele privind starea mediului menționate la alineatul (3);

(e)	date sau date rezumative rezultate din monitorizarea activităților care afectează, sau care este posibil să afecteze, mediul;

(f)	autorizațiile care au un impact semnificativ asupra mediului și acordurile de mediu sau o trimitere la locul în care pot fi solicitate sau se găsesc astfel de informații în conformitate cu articolul 3;

(g)	studii de impact asupra mediului și evaluări ale riscului privind elementele de mediu menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau o trimitere la locul în care pot fi solicitate sau se găsesc astfel de informații în conformitate cu articolul 3.

(3) Fără să aducă atingere oricăror obligații speciale de raportare prevăzute de legislația comunitară, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura publicarea la intervale regulate, care nu depășesc patru ani, a rapoartelor naționale, regionale sau locale, după caz, privind starea mediului; astfel de rapoarte includ informații privind calitatea și presiunile exercitate asupra mediului.

(4) Fără să aducă atingere oricăror obligații specifice de raportare prevăzute de legislația comunitară, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura, în eventualitatea unei amenințări iminente pentru sănătatea umană sau pentru mediu, indiferent în cazul în care sunt provocate de activități umane sau de cauze naturale, diseminarea imediată și fără întârziere a tuturor informațiilor deținute de către sau pentru autoritățile publice care i-ar putea permite publicului care ar putea fi afectat să ia măsuri care să prevină sau să reducă efectele nocive ale amenințării.

(5) Excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) se pot aplica în ceea ce privește îndatoririle impuse prin prezentul articol.

(6) Statele membre pot respecta dispozițiile prezentului articol creând legături spre site-uri internet unde pot fi găsite informațiile.

Articolul 8

Calitatea informațiilor despre mediu

(1) Statele membre se asigură, în măsura în care acest lucru depinde de ele, că orice informații compilate de către sau în numele lor sunt actualizate, exacte și comparabile.

(2) La cerere, autoritățile publice răspund cererilor de informații în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b), informând solicitantul cu privire la locul în care pot fi găsite informațiile în cauză, în cazul în care sunt disponibile, cu privire la procedurile de măsurare, inclusiv privind metodele de analiză, de prelevare de probe și de tratare preliminară a probelor folosite pentru compilarea informațiilor sau legate de o procedură standardizată utilizată.

Articolul 9

Procedura de revizuire

(1) Până la 14 februarie 2009, statele membre raportează cu privire la experiența acumulată în aplicarea prezentei directive.

Acestea comunică raportul Comisiei până la 14 august 2009.

Până la 14 februarie 2004, Comisia transmite statelor membre un document orientativ în care este stabilit în mod clar modul în care aceasta dorește să raporteze statele membre.

(2) Având în vedere experiența acumulată și dezvoltările din domeniul telecomunicațiilor computerizate, Comisia întocmește un raport destinat Parlamentului European și Consiliului, însoțit de orice propuneri de revizuire pe care le consideră adecvate.

Articolul 10

Punerea în aplicare

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege si actele administrative pentru a se conforma prezentei directive până la 14 februarie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 11

Abrogare

Directiva 90/313/CEE se abrogă de la data de 14 februarie 2005.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 12

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 ianuarie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. PAPANDREOU

(1) JO C 337 E, 28.11.2000, p. 156, și

JO C 240 E, 28.8.2001, p. 289.

(2) JO C 116, 20.4.2001, p. 43.

(3) JO C 148, 18.5.2001, p. 9.

(4) Avizul Parlamentului European din 14 martie 2001 (JO C 343, 5.12.2001, p. 165), Poziția comună a Consiliului din 28 ianuarie 2002 (JO C 113 E, 14.5.2002, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 30 mai 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 16 decembrie 2002 și Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2002.

(5) JO L 158, 23.6.1990, p. 56.

(6) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

ANEXĂ

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 90/313/CEE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1 litera (a)
Articolul 1	Articolul 1 litera (b)
Articolul 2 litera (a)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 litera (b)	Articolul 2 alineatul (2)
–	Articolul 2 alineatul (3)
–	Articolul 2 alineatul (4)
–	Articolul 2 alineatul (5)
–	Articolul 2 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (5)
–	Articolul 4 alineatul (1) litera (a)
–	Articolul 3 alineatul (3)
–	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 4	Articolul 6 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (2)
–	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 5	Articolul 5 alineatul (1)
–	Articolul 5 alineatul (2)
–	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 6	Articolul 2 alineatul (2) litera (c), articolul 3 alineatul (1)
Articolul 7	Articolul 7 alineatele (1), (2) și (3)
–	Articolul 7 alineatul (4)
–	Articolul 7 alineatul (5)
–	Articolul 7 alineatul (6)
–	Articolul 8
Articolul 8	Articolul 9
Articolul 9	Articolul 10
Articolul 10	Articolul 13
–	Articolul 11
–	Articolul 12

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

212

32003R0349

L 051/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 349/2003 AL COMISIEI

din 25 februarie 2003

de suspendare a introducerii în Comunitate a exemplarelor din anumite specii de faună și floră sălbatice

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2476/2001 al Comisiei (2), în special articolul 19 alineatul (2),

după consultarea Grupului de analiză științifică,

întrucât:

(1)	Comisia poate impune restricții la introducerea anumitor specii în Comunitate, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 338/97.

(2)

O listă a speciilor a căror introducere în Comunitate se suspendă s-a redactat ultima dată în Regulamentul (CE) nr. 2087/2001 al Comisiei din 24 octombrie 2001 de suspendare a introducerii în Comunitate a exemplarelor din anumite specii de faună și floră sălbatice (3). Este necesar să se modifice această listă în baza informațiilor celor mai recente disponibile. Din motive de claritate, Regulamentul (CE) nr. 2087/2001 ar trebui prin urmare abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(3)	Țările de origine a speciilor care fac obiectul acestor restricții au fost consultate.

(4)

Articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1808/2001 al Comisiei din 30 august 2001 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (4) prevede punerea în aplicare de către statele membre a restricțiilor stabilite de Comisie.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului pentru comerțul cu speciile de faună și floră sălbatice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 1808/2001, introducerea în Comunitate a exemplarelor din speciile faunei și florei sălbatice enumerate la anexa la prezentul regulament se suspendă.

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 2087/2001 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 februarie 2003.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 61, 3.3.1997, p. 1.

(2) JO L 334, 18.12.2001, p. 3.

(3) JO L 282, 26.10.2001, p. 23.

(4) JO L 250, 19.9.2001, p. 1.

ANEXĂ

Exemplare din speciile incluse la anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97 a căror introducere în Comunitate se suspendă

Specii	Surse	Exemplare	Țări de origine	Literă de la articolul 4 alineatul (6):
FAUNĂ
CHORDATA MAMMALIA
CARNIVORA
Canidae
Canis lupus	Sălbatice	Toate	Kirghizstan, Turcia	(a)
Felidae
Lynx lynx	Sălbatice	Toate	Azerbaidjan, Lituania, Moldova, Ucraina	(a)
ARTIODACTYLA
Bovidae
Ovis ammon nigrimontana	Sălbatice	Toate	Kazahstan	(a)
AVES
FALCONIFORMES
Accipitridae
Leucopternis occidentalis	Sălbatice	Toate	Ecuador, Peru	(a)

Exemplare din speciile incluse la anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97 a căror introducere în Comunitate se suspendă

Specii

Surse

Exemplare

Țări de origine

Literă de la articolul 4 alineatul (6):

FAUNĂ

CHORDATA MAMMALIA

MONOTREMATA

Tachyglossidae

Zaglossus bruijni

Sălbatice

Toate

(b)

PRIMATE

Loridae

Arctocebus aureus

Sălbatice

Toate

Republica Centrafricană, Gabon

(b)

Arctocebus calabarensis

Sălbatice

Toate

Nigeria

(b)

Nycticebus pygmaeus

Sălbatice

Toate

Cambodgia, Laos

(b)

Galagonidae

Euoticus pallidus (sinonim Galago elegantulus pallidus)

Sălbatice

Toate

Nigeria

(b)

Galago matschiei (sinonim G. inustus)

Sălbatice

Toate

Ruanda

(b)

Galago senegalensis

Sălbatice

Toate

Djibouti

(b)

Galagoides demidoff (sinonim Galago demidovii)

Sălbatice

Toate

Burkina Faso, Kenya, Republica Centrafricană, Senegal

(b)

Galagoides zanzibaricus (sinonim Galago zanzibaricus)

Sălbatice

Toate

Malawi

(b)

Callitrichidae

Callithrix argentata

Sălbatice

Toate

Paraguay

(b)

Callithrix geoffroyi (sinonim C. jacchus geoffroyi)

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Saguinus labiatus

Sălbatice

Toate

Columbia

(b)

Cebidae

Alouatta fusca

Sălbatice

Toate

(b)

Alouatta seniculus

Sălbatice

Toate

Trinidad și Tobago

(b)

Ateles belzebuth

Sălbatice

Toate

(b)

Ateles fusciceps

Sălbatice

Toate

(b)

Ateles geoffroyi

Sălbatice

Toate

(b)

Ateles paniscus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Callicebus torquatus

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Cebus albifrons

Sălbatice

Toate

Guyana

(b)

Cebus capucinus

Sălbatice

Toate

Belize, Venezuela

(b)

Cebus olivaceus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Chiropotes satanas

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Lagothrix lagothricha

Sălbatice

Toate

(b)

Cercopithecidae

Allenopithecus nigroviridis

Sălbatice

Toate

(b)

Cercocebus torquatus

Sălbatice

Toate

Ghana

(b)

Cercopithecus ascanius

Sălbatice

Toate

Burundi

(b)

Cercopithecus cephus

Sălbatice

Toate

Republica Centrafricană

(b)

Cercopithecus dryas (inclusiv C. salongo)

Sălbatice

Toate

Republica Democratică Congo

(b)

Cercopithecus erythrogaster

Sălbatice

Toate

(b)

Cercopithecus erythrotis

Sălbatice

Toate

(b)

Cercopithecus hamlyni

Sălbatice

Toate

(b)

Cercopithecus pogonias

Sălbatice

Toate

Camerun, Guineea Ecuatorială, Nigeria

(b)

Cercopithecus preussi (sinonim C. lhoesti preussi)

Sălbatice

Toate

Camerun, Guineea Ecuatorială, Nigeria

(b)

Colobus guereza

Sălbatice

Toate

Guineea Ecuatorială

(b)

Colobus polykomos

Sălbatice

Toate

Coasta de Fildeș, Ghana, Nigeria

(b)

Lophocebus albigena (sinonim Cercocebus albigena)

Sălbatice

Toate

Kenya, Nigeria

(b)

Macaca arctoides

Sălbatice

Toate

India, Malaezia, Thailanda

(b)

Macaca assamensis

Sălbatice

Toate

Nepal

(b)

Macaca cyclopis

Sălbatice

Toate

(b)

Macaca fascicularis

Sălbatice

Toate

Bangladesh, India

(b)

Macaca maura

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Macaca nemestrina

Sălbatice

Toate

China

(b)

Macaca nemestrina pagensis

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Macaca nigra

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Macaca ochreata

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Macaca sylvanus

Sălbatice

Toate

Algeria, Maroc

(b)

Papio hamadryas

Sălbatice

Toate

Guineea-Bissau, Liberia, Libia

(b)

Procolobus badius (sinonim Colobus badius)

Sălbatice

Toate

(b)

Procolobus verus (sinonim Colobus verus)

Sălbatice

Toate

Benin, Coasta de Fildeș, Ghana, Sierra Leone, Togo

(b)

Trachypithecus phayrei (sinonim Presbytis phayrei)

Sălbatice

Toate

Cambodgia, China, India

(b)

Trachypithecus vetulus (sinonim Presbytis senex)

Sălbatice

Toate

Sri Lanka

(b)

XENARTHRA

Myrmecophagidae

Myrmecophaga tridactyla

Sălbatice

Toate

Belize, Uruguay

(b)

RODENTIA

Sciuridae

Ratufa affinis

Sălbatice

Toate

Singapore

(b)

Ratufa bicolor

Sălbatice

Toate

China

(b)

CARNIVORA

Canidae

Chrysocyon brachyurus

Sălbatice

Toate

Bolivia, Peru

(b)

Viverridae

Cynogale bennettii

Sălbatice

Toate

Brunei, China, Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda

(b)

Eupleres goudotii

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Fossa fossana

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Felidae

Leptailurus serval

Sălbatice

Toate

Algeria

(b)

Oncifelis colocolo

Sălbatice

Toate

Chile

(b)

Prionailurus bengalensis

Sălbatice

Toate

Macao

(b)

PERISSODACTYLA

Equidae

Equus zebra hartmannae

Sălbatice

Toate

Angola

(b)

ARTIODACTYLA

Hippopotamidae

Hexaprotodon liberiensis (sinonim Choeropsis liberiensis)

Sălbatice

Toate

Coasta de Fildeș, Guineea, Guineea-Bissau, Nigeria, Sierra Leone

(b)

Hippopotamus amphibius

Sălbatice

Toate

Gambia, Liberia, Malawi, Niger, Nigeria, Ruanda, Sierra Leone

(b)

Camelidae

Lama guanicoe

Sălbatice

Toate, cu excepția:

—	exemplarelor care fac parte din stocul înregistrat în Argentina, cu condiția ca permisele să fie confirmate de Secretariatul CITES înainte de a fi acceptate de statul membru importator;

—	produselor obținute prin tunderea animalelor vii, efectuată în cadrul programului de gestionare aprobat, aceste produse trebuind marcate și înregistrate corespunzător;

—	exporturilor necomerciale de cantități limitate de lână, destinate încercărilor industriale, până la 500 kg anual

Argentina

(b)

Sălbatice

Toate

Chile

(b)

Moschidae

Moschus chrysogaster

Sălbatice

Toate

China

(b)

Moschus berezovski

Sălbatice

Toate

China

(b)

Moschus fuscus

Sălbatice

Toate

China

(b)

Moschus moschiferus

Sălbatice

Toate

China, Rusia

(b)

Bovidae

Saiga tatarica

Sălbatice

Toate

Kazahstan, Rusia

(b)

AVES

Ciconiiformes

Balaenicipitidae

Balaeniceps rex

Sălbatice

Toate

Zambia

(b)

ANSERIFORMES

Anatidae

Anas bernieri

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

FALCONIFORMES

Accipitridae

Accipiter brachyurus

Sălbatice

Toate

Papua Noua Guinee

(b)

Accipiter gundlachi

Sălbatice

Toate

Cuba

(b)

Accipiter imitator

Sălbatice

Toate

Insulele Solomon, Papua Noua Guinee

(b)

Buteo albonotatus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Buteo galapagoensis

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Buteo platypterus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Buteo ridgwayi

Sălbatice

Toate

Haiti, Republica Dominicană

(b)

Erythrotriorchis radiatus

Sălbatice

Toate

Australia

(b)

Gyps bengalensis

Sălbatice

Toate

(b)

Gyps coprotheres

Sălbatice

Toate

Mozambic, Namibia, Swaziland

(b)

Gyps indicus

Sălbatice

Toate

(b)

Gyps rueppelli

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

Harpyopsis novaeguineae

Sălbatice

Toate

Indonezia, Papua Noua Guinee

(b)

Leucopternis lacernulata

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Lophoictinia isura

Sălbatice

Toate

Australia

(b)

Polemaetus bellicosus

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

Spizaetus bartelsi

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Stephanoaetus coronatus

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

Terathopius ecaudatus

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

Trigonoceps occipitalis

Sălbatice

Toate

Guineea

Falconidae

Falco deiroleucus

Sălbatice

Toate

Belize, Guatemala

(b)

Falco fasciinucha

Sălbatice

Toate

Africa de Sud, Botswana, Etiopia, Kenya, Malawi, Mozambic, Sudan, Tanzania, Zambia, Zimbabwe

(b)

Falco hypoleucos

Sălbatice

Toate

Australia, Papua Noua Guinee

(b)

Micrastur plumbeus

Sălbatice

Toate

Columbia, Ecuador

(b)

Sagittariidae

Sagittarius serpentarius

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

GALLIFORMES

Phasianidae

Polyplectron schleiermacheri

Sălbatice

Toate

Indonezia, Malaezia

(b)

GRUIFORMES

Gruidae

Balearica pavonina

Sălbatice

Toate

Guineea, Mali

(b)

Balearica regulorum

Sălbatice

Toate

Africa de Sud, Angola, Botswana, Burundi, Kenya, Lesotho, Malawi, Mozambic, Namibia, Uganda, Republica Democratică Congo, Ruanda, Swaziland, Zambia, Zimbabwe

(b)

Grus carunculatus

Sălbatice

Toate

Africa de Sud

(b)

Grus virgo

Sălbatice

Toate

Sudan

(b)

COLUMBIFORMES

Columbidae

Goura cristata

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Goura scheepmakeri

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Goura victoria

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

PSITTACIFORMES

Psittacidae

Agapornis fischeri

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

De crescătorie

Toate

Mozambic

(b)

Agapornis lilianae

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Agapornis nigrigenis

Sălbatice

Toate

(b)

Agapornis pullarius

Sălbatice

Toate

Angola, Kenya, Mali, Togo

(b)

Agapornis roseicollis

Sălbatice

Toate

Botswana

(b)

Alisterus chloropterus chloropterus

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Amazona agilis

Sălbatice

Toate

Jamaica

(b)

Amazona auropalliata

Sălbatice

Toate

Honduras

(b)

Amazona autumnalis

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Amazona collaria

Sălbatice

Toate

Jamaica

(b)

Amazona mercenaria

Sălbatice

Toate

Venezuela

(b)

Amazona oratrix

Sălbatice

Toate

Belize, Guatemala, Honduras, Mexic

(b)

Amazona xanthops

Sălbatice

Toate

Bolivia, Paraguay

(b)

Ara ararauna

Sălbatice

Toate

Trinidad și Tobago

(b)

Ara chloropterus

Sălbatice

Toate

Argentina, Panama

(b)

Ara couloni

Sălbatice

Toate

Bolivia, Brazilia

(b)

Ara severa

Sălbatice

Toate

Guyana

(b)

Aratinga acuticaudata

Sălbatice

Toate

Uruguay

(b)

Aratinga aurea

Sălbatice

Toate

Argentina

(b)

Aratinga auricapilla

Sălbatice

Toate

(b)

Aratinga erythrogenys

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Aratinga euops

Sălbatice

Toate

Cuba

(b)

Aratinga solstitialis

Sălbatice

Toate

Venezuela

(b)

Bolborhynchus ferrugineifrons

Sălbatice

Toate

Columbia

(b)

Cacatua sanguinea

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Cacatua sulphurea

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Charmosyna amabilis

Sălbatice

Toate

Fiji

(b)

Charmosyna diadema

Sălbatice

Toate

(b)

Cyanoliseus patagonus

Sălbatice

Toate

Chile, Uruguay

(b)

Deroptyus accipitrinus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Eclectus roratus

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Eunymphicus cornutus

Sălbatice

Toate

Noua Caledonie

(b)

Forpus xanthops

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Hapalopsittaca amazonina

Sălbatice

Toate

(b)

Hapalopsittaca fuertesi

Sălbatice

Toate

Columbia

(b)

Hapalopsittaca pyrrhops

Sălbatice

Toate

(b)

Leptosittaca branickii

Sălbatice

Toate

(b)

Lorius domicella

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Nannopsittaca panychlora

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Neophema splendida

Sălbatice

Toate

Australia

(b)

Pionus chalcopterus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Poicephalus cryptoxanthus

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Poicephalus meyeri

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Poicephalus robustus

Sălbatice

Toate

Africa de Sud, Botswana, Gambia, Guineea, Mali, Namibia, Nigeria, Senegal, Swaziland, Togo, Uganda

(b)

Poicephalus rufiventris

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Polytelis alexandrae

Sălbatice

Toate

Australia

(b)

Prioniturus luconensis

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Psittacula alexandri

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Psittacula finschii

Sălbatice

Toate

Bangladesh, Cambodgia

(b)

Psittacula roseata

Sălbatice

Toate

China

(b)

Psittacus erithacus

Sălbatice

Toate

Benin, Burundi, Liberia, Mali, Togo

(b)

Psittacus erithacus timneh

Sălbatice

Toate

Guineea-Bissau

(b)

Psittrichas fulgidus

Sălbatice

Toate

(b)

Pyrrhura albipectus

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Pyrrhura calliptera

Sălbatice

Toate

Columbia

(b)

Pyrrhura leucotis

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Pyrrhura orcesi

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Pyrrhura picta

Sălbatice

Toate

Columbia

(b)

Pyrrhura viridicata

Sălbatice

Toate

Columbia

(b)

Tanygnathus gramineus

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Touit melanonotus

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Touit surda

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Trichoglossus johnstoniae

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Triclaria malachitacea

Sălbatice

Toate

Argentina, Brazilia

(b)

CUCULIFORMES

Musophagidae

Musophaga porphyreolopha

Sălbatice

Toate

Uganda

(b)

Tauraco corythaix

Sălbatice

Toate

Mozambic

(b)

Tauraco fischeri

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Tauraco macrorhynchus

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

STRIGIFORMES

Tytonidae

Phodilus prigoginei

Sălbatice

Toate

Republica Democratică Congo

(b)

Tyto aurantia

Sălbatice

Toate

Papua Noua Guinee

(b)

Tyto inexspectata

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Tyto manusi

Sălbatice

Toate

Papua Noua Guinee

(b)

Tyto nigrobrunnea

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Tyto sororcula

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Strigidae

Asio clamator

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Bubo philippensis

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Bubo vosseleri

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Glaucidium albertinum

Sălbatice

Toate

Republica Democratică Congo, Ruanda

(b)

Ketupa blakistoni

Sălbatice

Toate

China, Japonia, Rusia

(b)

Ketupa ketupu

Sălbatice

Toate

Singapore

(b)

Nesasio solomonensis

Sălbatice

Toate

Insulele Solomon, Papua Noua Guinee

(b)

Ninox affinis

Sălbatice

Toate

India

(b)

Ninox rudolfi

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Otus angelinae

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Otus fuliginosus

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Otus longicornis

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Otus magicus

Sălbatice

Toate

Seychelles

(b)

Otus mindorensis

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Otus mirus

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Otus pauliani

Sălbatice

Toate

Comore

(b)

Otus roboratus

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Otus rutilus

Sălbatice

Toate

Comore

(b)

Pulsatrix melanota

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Scotopelia ussheri

Sălbatice

Toate

Coasta de Fildeș, Ghana, Guineea, Liberia, Sierra Leone

(b)

Strix davidi

Sălbatice

Toate

China

(b)

Strix woodfordii

Sălbatice

Toate

Guineea

(b)

APODIFORMES

Trochilidae

Chalcostigma olivaceum

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Heliodoxa rubinoides

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

CORACIIFORMES

Bucerotidae

Buceros rhinoceros

Sălbatice

Toate

Thailanda

(b)

PASSERIFORMES

Pittidae

Pitta nympha

Sălbatice

Toate

Toate (cu excepția Vietnamului)

(b)

Pycnonotidae

Pycnonotus zeylanicus

Sălbatice

Toate

Malaezia

(b)

REPTILIA

TESTUDINES

Emydidae

Callagur borneoensis

Sălbatice

Toate

(b)

Cuora amboinensis

Sălbatice

Toate

Malaezia

(b)

Trachemys scripta elegans

Toate

Vii

Toate

(d)

Testudinidae

Geochelone chilensis

Sălbatice

Toate

Argentina

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Geochelone denticulata

Sălbatice

Toate

Bolivia, Ecuador

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Geochelone elegans

Sălbatice

Toate

Bangladesh, Pakistan

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Geochelone gigantea

Sălbatice

Toate

Seychelles

(b)

Geochelone pardalis

Sălbatice

Toate

Mozambic, Republica Democratică Congo, Tanzania

(b)

Geochelone platynota

Sălbatice

Toate

Myanmar

(b)

Gopherus agassizii

Sălbatice

Toate

(b)

Gopherus berlandieri

Sălbatice

Toate

(b)

Gopherus polyphemus

Sălbatice

Toate

Statele Unite ale Americii

(b)

Homopus areolatus

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Homopus boulengeri

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Homopus femoralis

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Homopus signatus

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Indotestudo elongata

Sălbatice

Toate

Bangladesh, China, India

(b)

Indotestudo forstenii

Sălbatice

Toate

(b)

Kinixys belliana

Sălbatice

Toate

Mozambic

(b)

De crescătorie

Toate

Benin, Mozambic

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Kinixys erosa

Sălbatice

Toate

Togo

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Kinixys homeana

De crescătorie

Toate

Benin

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Kinixys natalensis

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Manouria emys

Sălbatice

Toate

Bangladesh, Brunei, Cambodgia, China, India, Indonezia, Laos, Myanmar, Thailanda

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Manouria impressa

Sălbatice

Toate

Toate (cu excepția Vietnamului)

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Psammobates spp.

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Pyxis arachnoides

Sălbatice

Toate

(b)

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Testudo horsfieldii

Sălbatice

Vii

Toate

(c)

Sălbatice

Toate

China, Pakistan

(b)

Pelomedusidae

Erymnochelys madagascariensis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Podocnemis erythrocephala

Sălbatice

Toate

Columbia, Venezuela

(b)

Podocnemis expansa

Sălbatice

Toate

Columbia, Ecuador, Guyana, Peru, Trinidad și Tobago, Venezuela

(b)

Podocnemis lewyana

Sălbatice

Toate

(b)

Podocnemis sextuberculata

Sălbatice

Toate

Peru

(b)

Podocnemis unifilis

Sălbatice

Toate

Suriname

(b)

CROCODYLIA

Alligatoridae

Caiman crocodilus

Sălbatice

Toate

Guatemala, Mexic, El Salvador

(b)

Crocodylidae

Crocodylus niloticus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

SAURIA

Agamidae

Uromastyx acanthinurus

Sălbatice

Toate

Sudan

(b)

Uromastyx aegyptica

Animalele născute în captivitate, dar pentru care nu sunt îndeplinite criteriile de la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1808/2001

Toate

Egipt

(b)

Uromastyx maliensis

Sălbatice

Toate

(b)

Chamaeleonidae

Chamaeleo angeli

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo antimena

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo balteatus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo belalandaensis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo bifidus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo boettgeri

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo brevicornis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo campani

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo capuroni

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo cucullatus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo deremensis

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Chamaeleo ellioti

Sălbatice

Toate

Burundi

(b)

Chamaeleo fallax

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo feae

Sălbatice

Toate

Guineea Ecuatorială

(b)

Chamaeleo furcifer

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo gallus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo gastrotaenia

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo globifer

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo gracilis

De crescătorie

Toate

Togo

(b)

Chamaeleo guibei

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo hilleniusi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo labordi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo linotus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo malthe

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo minor

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo monoceras

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo nasutus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo oshaughnessyi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo parsonii

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo petteri

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo peyrieresi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo pfefferi

Sălbatice

Toate

Camerun

(b)

Chamaeleo rhinoceratus

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo tsaratananensis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo tuzetae

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Chamaeleo werneri

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Chamaeleo wiedersheimi

Sălbatice

Toate

Camerun

(b)

Chamaeleo willsii

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Furcifer pardalis

De crescătorie

Toate

Madagascar

(b)

Gekkonidae

Phelsuma abbotti

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma antanosy

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma barbouri

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma befotakensis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma breviceps

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma cepediana

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma chekei

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma dubia

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma edwardnewtonii

Sălbatice

Toate

Mauritius

(b)

Phelsuma flavigularis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma guttata

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma klemmeri

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma leiogaster

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma minuthi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma modesta

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma mutabilis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma pronki

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma pusilla

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma seippi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma serraticauda

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma standingi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Phelsuma trilineata

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Iguanidae

Conolophus pallidus

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Conolophus subcristatus

Sălbatice

Toate

Ecuador

(b)

Iguana iguana

Sălbatice

Toate

El Salvador

(b)

Cordylidae

Cordylus tropidosternum

Sălbatice

Toate

Mozambic

(b)

Helodermatidae

Heloderma horridum

Sălbatice

Toate

Guatemala, Mexic

(b)

Heloderma suspectum

Sălbatice

Toate

Statele Unite ale Americii, Mexic

(b)

Scincidae

Corucia zebrata

Sălbatice

Toate

Insulele Solomon

(b)

Varanidae

Varanus albigularis

Sălbatice

Toate

Lesotho

(b)

Varanus beccarii

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Varanus bogerti

Sălbatice

Toate

Papua Noua Guinee

(b)

Varanus dumerilii

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Varanus exanthematicus

Sălbatice

Toate

Benin

(b)

De crescătorie

Toate

Benin, Togo

(b)

Varanus jobiensis (sinonim V. karlschmidti)

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Varanus niloticus

Sălbatice

Toate

Burundi, Mozambic

(b)

De crescătorie

Toate

Benin, Togo

(b)

Varanus rudicollis

Sălbatice

Toate

Filipine

(b)

Varanus salvadorii

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Varanus salvator

Sălbatice

Toate

China, India, Singapore

(b)

Varanus telenestes

Sălbatice

Toate

Papua Noua Guinee

(b)

Varanus teriae

Sălbatice

Toate

Australia

(b)

Varanus yemenensis

Sălbatice

Toate

Arabia Saudită, Yemen

(b)

SERPENTES

Pythonidae

Morelia boeleni

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Python molurus

Sălbatice

Toate

China

(b)

Python reticulatus

Sălbatice

Toate

India, Singapore

(b)

Python sebae

Sălbatice

Toate

Mauritania, Mozambic

(b)

De crescătorie

Toate

Mozambic

(b)

Boidae

Boa constrictor

Sălbatice

Toate

Honduras, El Salvador

(b)

Calabaria reinhardtii

De crescătorie

Toate

Benin, Togo

(b)

Eunectes deschauenseei

Sălbatice

Toate

Brazilia

(b)

Eunectes murinus

Sălbatice

Toate

Paraguay

(b)

Eryx colubrinis

Sălbatice

Toate

Tanzania

(b)

Colubridae

Ptyas mucosus

Sălbatice

Toate, cu excepția exemplarelor din stocurile marcate și înregistrate formate din cele 102 285 piei achiziționate înainte de 30 septembrie 1993, cu condiția ca secretariatul CITES să fi confirmat valabilitatea permisului de export indonezian

Indonezia

(b)

AMPHIBIA

ANURA

Dendrobatidae

Dendrobates auratus

Sălbatice

Toate

Nicaragua

(b)

Dendrobates tinctorius

Sălbatice

Toate

Suriname

(b)

Ranidae

Conraua goliath

Sălbatice

Toate

Camerun

(b)

Mantella baroni (sinonim Phrynomantis maculatus)

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella aff. baroni

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella bernhardi

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella cowani

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella crocea

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella expectata

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella haraldmeieri (sinonim M. madagascariensis haraldmeieri)

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella laevigata

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella madagascariensis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella manery

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella milotympanum (sinonim M. aurantiaca milotympanum)

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella nigricans (sinonim M. cowani nigricans)

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella pulchra

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Mantella viridis

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Rana catesbeiana

Toate

Vii

Toate

(d)

ARTHROPODA

INSECTA LEPIDOPTERA

Papilionidae

Ornithoptera croesus

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Ornithoptera urvillianus

Sălbatice

Toate

Insulele Solomon

(b)

Ornithoptera tithonus

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

Ornithoptera victoriae

Sălbatice

Toate

Insulele Solomon

(b)

Troides andromache

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

De crescătorie

Toate

Indonezia

(b)

MOLLUSCA

BIVALVIA VENEROIDA

Tridacnidae

Hippopus hippopus

Sălbatice

Toate

Noua Caledonie

(b)

Tridacna derasa

Sălbatice

Toate

Tonga

(b)

Tridacna gigas

Sălbatice

Toate

Fiji, Insulele Marshall, Indonezia, Micronezia, Palau, Papua Noua Guinee, Vanuatu

(b)

Tridacna squamosa

Sălbatice

Toate

Tonga

(b)

MESOGASTROPODA

Strombidae

Strombus gigas

Sălbatice

Toate

Antigua și Barbuda, Barbados, Dominica, Haiti (exemplare < 23 cm), Trinidad și Tobago

(b)

CNIDARIA

SCLERACTINIA

Acroporidae

Montipora caliculata

Sălbatice

Toate

Tonga

(b)

Caryophylliidae

Catalaphyllia jardinei

Sălbatice

Toate

Indonezia

(b)

FLORĂ

Amaryllidaceae

Galanthus nivalis

Sălbatice

Toate

Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Republica Cehă, Elveția, Ucraina

(b)

Apocynaceae

Pachypodium inopinatum

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Euphorbiaceae

Euphorbia millotii

Sălbatice

Toate

Madagascar

(b)

Orchidaceae

Anacamptis pyramidalis

Sălbatice

Toate

Estonia, Slovacia, Elveția, Turcia

(b)

Barlia robertiana

Sălbatice

Toate

Malta, Turcia

(b)

Cephalanthera damasonium

Sălbatice

Toate

Polonia, Slovacia

(b)

Cephalanthera rubra

Sălbatice

Toate

Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia, Slovacia

(b)

Cypripedium japonicum

Sălbatice

Toate

China, Japonia, Republica Coreea, Republica Populară Democrată Coreeană

(b)

Cypripedium macranthos

Sălbatice

Toate

Republica Coreea, Rusia

(b)

Cypripedium margaritaceum

Sălbatice

Toate

China

(b)

Cypripedium micranthum

Sălbatice

Toate

China

(b)

Dactylorhiza fuchsii

Sălbatice

Toate

Polonia, Republica Cehă

(b)

Dactylorhiza incarnata

Sălbatice

Toate

Norvegia, Slovacia

(b)

Dactylorhiza latifolia

Sălbatice

Toate

Norvegia, Polonia, Slovacia

(b)

Dactylorhiza maculata

Sălbatice

Toate

Lituania, Republica Cehă

(b)

Dactylorhiza romana

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Dactylorhiza russowii

Sălbatice

Toate

Lituania, Norvegia, Polonia

(b)

Dactylorhiza traunsteineri

Sălbatice

Toate

Liechtenstein, Polonia

(b)

Gymnadenia conopsea

Sălbatice

Toate

Lituania, Republica Cehă, Slovacia

(b)

Himantoglossum hircinum

Sălbatice

Toate

Ungaria, Republica Cehă, Elveția

(b)

Nigritella nigra

Sălbatice

Toate

Norvegia

(b)

Ophrys apifera

Sălbatice

Toate

Ungaria

(b)

Ophrys holoserica

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Ophrys insectifera

Sălbatice

Toate

Ungaria, Letonia, Liechtenstein, Norvegia, Republica Cehă, România, Slovacia

(b)

Ophrys pallida

Sălbatice

Toate

Algeria

(b)

Ophrys scolopax

Sălbatice

Toate

Ungaria

(b)

Ophrys sphegodes

Sălbatice

Toate

Ungaria, România, Elveția

(b)

Ophrys tenthredinifera

Sălbatice

Toate

Malta, Turcia

(b)

Ophrys umbilicata

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Orchis coriophora

Sălbatice

Toate

Polonia, Rusia, Elveția

(b)

Orchis italica

Sălbatice

Toate

Malta, Turcia

(b)

Orchis laxiflora

Sălbatice

Toate

Elveția

(b)

Orchis mascula

Sălbatice

Toate

Estonia, Lituania, Polonia

(b)

Sălbatice/De crescătorie

Toate

Albania

(b)

Orchis militaris

Sălbatice

Toate

Lituania, Polonia, Slovacia

(b)

Orchis morio

Sălbatice

Toate

Estonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Turcia

(b)

Orchis pallens

Sălbatice

Toate

Ungaria, Polonia, Rusia, Slovacia

(b)

Orchis papilionacea

Sălbatice

Toate

România, Slovenia

(b)

Orchis provincialis

Sălbatice

Toate

Elveția

(b)

Orchis punctulata

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Orchis purpurea

Sălbatice

Toate

Polonia, Slovacia, Elveția, Turcia

(b)

Orchis simia

Sălbatice

Toate

Macedonia, Bosnia și Herțegovina, Croația, România, Slovenia, Elveția, Turcia

(b)

Orchis tridentata

Sălbatice

Toate

Republica Cehă, Slovacia, Turcia

(b)

Orchis ustulata

Sălbatice

Toate

Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Rusia, Slovacia

(b)

Serapias cordigera

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Serapias lingua

Sălbatice

Toate

Malta

(b)

Serapias parviflora

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Serapias vomeracea

Sălbatice

Toate

Malta, Elveția, Turcia

(b)

Spiranthes spiralis

Sălbatice

Toate

Liechtenstein, Polonia, Republica Cehă, Elveția

(b)

Primulaceae

Cyclamen intaminatum

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Cyclamen mirabile

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Cyclamen pseudibericum

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

Cyclamen trochopteranthum

Sălbatice

Toate

Turcia

(b)

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

235

32003D0200

L 076/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 14 februarie 2003

de stabilire a unor criterii ecologice revizuite de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenți de rufe și de modificare a Deciziei 1999/476/CE

[notificată cu numărul C(2003) 143]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/200/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (1), în special articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1980/2000, eticheta ecologică comunitară poate fi acordată unui produs ale cărui caracteristici îi permit să contribuie semnificativ la îmbunătățirea unor aspecte esențiale de mediu.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede stabilirea unor criterii specifice de acordare a etichetei ecologice diverselor categorii de produse.

(3)

De asemenea, regulamentul în cauză prevede că revizuirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice, precum și a cerințelor de evaluare și verificare referitoare la criterii trebuie să se efectueze în timp util, înainte de expirarea perioadei de valabilitate a criteriilor specificate pentru fiecare categorie de produse.

(4)

Se recomandă revizuirea criteriilor ecologice stabilite prin Decizia 1999/476/CE a Comisiei din 10 iunie 1999 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenți de rufe (2), astfel încât acestea să reflecte evoluția pieței. În același timp, perioada de valabilitate a deciziei în cauză, prelungită prin Decizia 2002/172/CE (3), și definiția categoriei de produse ar trebui modificate.

(5)	Ar trebui să se adopte o nouă decizie de stabilire a criteriilor ecologice specifice pentru această categorie de produse, care să rămână valabile timp de cinci ani.

(6)

Se recomandă ca, pentru o perioadă limitată de cel mult 18 luni, atât criteriile noi, cât și criteriile stabilite prin Decizia 1999/476/CE să fie valabile concomitent, pentru a acorda un interval de timp suficient companiilor care au primit sau au solicitat acordarea etichetei ecologice pentru produsele lor înainte de data aplicării prezentei decizii, pentru a-și adapta produsele astfel încât acestea să îndeplinească noile criterii.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie se bazează pe propunerile de criterii elaborate de Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene, instituit în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Pentru a i se acorda eticheta ecologică comunitară în conformitate cu Regulamentul 1980/2000, un detergent de rufe trebuie să se încadreze în categoria de produse „detergenți de rufe”, astfel cum este definit la articolul 2, și trebuie să îndeplinească criteriile ecologice stabilite de anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Categoria de produse „detergenți de rufe” include toți detergenții de rufe, sub formă de pudră, lichid sau orice altă formă, pentru spălarea articolelor textile, destinați în principal folosirii în gospodării, fără a exclude folosirea în spălătorii automate sau spălătorii comune.

Articolul 3

În scopuri administrative, numărul de cod al categoriei de produse atribuit acestei categorii de produse este „6”.

Articolul 4

Articolul 3 din Decizia 1999/476/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Definiția categoriei de produse și criteriile ecologice specifice pentru categoria de produse sunt valabile până la 31 august 2004.”

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică de la 1 martie 2003 până la 29 februarie 2008.

Producătorii de produse care se încadrează în categoria de produse „detergenți de rufe”, care au primit deja eticheta ecologică înainte de 1 martie 2003, pot folosi eticheta în continuare până la 31 august 2004.

Producătorii de produse care se încadrează în categoria de produse „detergenți de rufe”, care au solicitat deja acordarea etichetei ecologice înainte de 1 martie 2003, pot primi eticheta ecologică în conformitate cu condițiile din Decizia 1999/476/CE. În astfel de cazuri, eticheta poate fi folosită până la 31 august 2004.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 14 februarie 2003.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 237, 21.9.2000, p. 1.

(2) JO L 187, 20.7.1999, p. 52.

(3) JO L 56, 27.2.2002, p. 32.

ANEXĂ

CADRU GENERAL

Scopul criteriilor

Criteriile sunt destinate în special să promoveze:

—	economisirea transportului și energiei prin încurajarea utilizării detergenților de rufe compacți;

—	reducerea poluării apei prin reducerea volumului total de substanțe chimice folosite în produse și prin limitarea folosirii ingredientelor potențial periculoase;

—	limitarea producției de deșeuri prin reducerea volumului de ambalaje primare.

De asemenea, criteriile sensibilizează consumatorii în ceea ce privește protecția mediului. Criteriile sunt stabilite la niveluri care promovează etichetarea detergenților de rufe cu impact scăzut asupra mediului.

Cerințe de evaluare și verificare

Cerințele specifice de evaluare și verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu.

În cazul în care solicitantului i se cere să prezinte declarații, documentație, rapoarte privind testele sau alte dovezi care să ateste respectarea criteriilor, se înțelege că acestea pot fi furnizate de solicitant și/sau furnizorul (furnizorii) acestuia și/sau furnizorul (furnizorii) acestora etc., după caz.

În cazul în care este posibil, testele ar trebui efectuate de către laboratoare care îndeplinesc cerințele generale ale standardului EN ISO 17025 sau cerințe echivalente.

În cazul în care este necesar, se pot folosi alte metode de testare decât cele indicate pentru fiecare criteriu, în cazul în care organismul competent care evaluează cererea consideră că sunt echivalente.

Concentrația ingredientelor din produs, care presupune o cerință de documentație ce atestă respectarea criteriilor ecologice, este definită, în general, la ≥ 0,1 % din greutatea preparatului. Această concentrație este definită la ≥ 0,01 % din greutatea preparatului pentru criteriile referitoare la substanțe sau preparate periculoase sau toxice.

Apendicele IA prezintă baza de date a ingredientelor pentru detergenți (lista DID), care conține ingredientele cel mai des folosite în formulele de detergenți. Lista se folosește pentru obținerea datelor pentru calcularea VCDtox și pentru evaluarea biodegradabilității agenților tensioactivi.

În cazul în care este necesar, solicitantul poate folosi versiuni ulterioare ale bazei de date a ingredientelor pentru detergenți, din momentul în care acestea sunt disponibile.

Pentru ingredientele care nu sunt incluse în lista DID, solicitantul poate, pe propria răspundere, să definească valorile adecvate pentru parametrii relevanți, aplicând metoda descrisă la apendicele I.B.

Pentru ingredientele care nu se află pe lista DID, solicitantul poate folosi metoda pentru a prezenta documentația necesară privind degradabilitatea în mediu anaerob descrisă la apendicele I.C.

În cazul în care este necesar, organismele competente pot solicita documentație justificativă și pot efectua verificări independente.

Se recomandă organismelor competente să ia în considerare punerea în aplicare a unor programe de gestionare a protecției mediului recunoscute, cum ar fi EMAS sau ISO 14001, atunci când evaluează cererile și monitorizează respectarea criteriilor (notă: punerea în aplicare a acestor sisteme de management nu este obligatorie).

Unitate funcțională și doză de referință

Unitatea funcțională este exprimată în g/ciclu de spălare (grame pe ciclu de spălare). Aceasta se calculează pe baza unei încărcături de 4,5 kg (articole textile uscate) pentru detergenții cu putere mare și de 2,5 kg (articole textile uscate) pentru detergenții cu putere redusă, în mașina de spălat. Doza recomandată consumatorilor de către producător pentru o duritate a apei de 2,5 mmol CaCO3/l și rufe cu un grad „normal” de murdărie este folosită ca doză de referință pentru calculul criteriilor ecologice și pentru efectuarea testului privind performanța de spălare. În cazul în care duritatea apei de 2,5 mmol CaCO3/l nu este relevantă în statele membre în care se comercializează detergentul, solicitantul specifică doza folosită ca referință.

CRITERIILE

1. Totalul substanțelor chimice

Totalul substanțelor chimice reprezintă doza recomandată în g/ciclu de spălare, minus conținutul de apă.

Cantitatea totală de substanțe chimice nu depășește 100 g/ciclu de spălare.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a detergentului și detaliile calculelor care demonstrează respectarea acestui criteriu.

2. Ingrediente anorganice insolubile

Cantitatea totală de ingrediente anorganice insolubile la doza recomandată este mai mică de 30 g/ciclu de spălare.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a detergentului și detaliile calculelor care demonstrează respectarea acestui criteriu.

3. Toxicitatea pentru organismele acvatice

Toxicitatea volumului critic de diluare (VCDtox) se calculează pentru fiecare ingredient (i) cu ajutorul formulei:

Formula ,

unde greutatea (i) este greutatea ingredientului pentru doza recomandată, FI este factorul de încărcare și ETL este concentrația ingredientului cu efect toxic pe termen lung.

Valorile parametrilor FI și ETL sunt cele din lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți DID (lista DID) din apendicele I.A. În cazul în care ingredientul în cauză nu este inclus în lista DID, solicitantul estimează valorile acestora folosind abordarea descrisă în apendicele I.B. Valorile VCDtox ale fiecărui ingredient se însumează pentru a obține VCDtox a produsului:

VCDtox = Σ VCDtox (ingredient)

VCDtox a dozei recomandate nu depășește 4 500 l/ciclu de spălare.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a detergentului și detaliile calculelor VCDtox care demonstrează respectarea acestui criteriu.

4. Fosfați

Cantitatea totală de fosfați (precum tripolifosfat-STTP) la doza recomandată nu depășește 25 g/ciclu de spălare.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a detergentului și detaliile calculelor care demonstrează respectarea acestui criteriu.

5. Biodegradabilitatea agenților tensioactivi

(a) Biodegradabilitatea rapidă (în mediu aerob)

Fiecare agent tensioactiv folosit în produs este ușor biodegradabil.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a detergentului. Lista DID (vezi apendicele I.A) arată dacă un anumit agent tensioactiv este sau nu biodegradabil în mediu aerob (adică nu se utilizează agenții care sunt marcați cu „D” în coloana de nebiodegradabilitate aerobă). În cazul agenților tensioactivi care nu sunt incluși în lista DID, se furnizează informații relevante din literatura de specialitate și din alte surse sau rezultate ale unor teste corespunzătoare care să arate că sunt biodegradabili în mediu aerob. Testele de biodegradabilitate rapidă sunt cele menționate de Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (1) și de modificările ulterioare ale acesteia, în special metodele detaliate din anexa V.C4 sau metodele de testare echivalente OCDE 301 A-F sau testele ISO echivalente. Nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Nivelurile de trecere sunt de 70 % pentru testele menționate de anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și testele echivalente OCDE 301 A și E și testele echivalente ISO) și de 60 % pentru testele C4-C, D, E și F (și testele echivalente OCDE 301 B, C, D și F și testele echivalente ISO).

(b) Biodegradabilitatea în mediu anaerob

Fiecare agent tensioactiv folosit în produs trebuie să fie biodegradabil în mediu anaerob.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a detergentului. Lista DID (vezi apendicele I.A) arată dacă un anumit agent tensioactiv este sau nu biodegradabil în mediu anaerob (adică nu se folosesc agenții marcați cu „D” în coloana privind biodegradabilitate anaerobă). În cazul agenților tensioactivi care nu sunt incluși în lista DID, se furnizează informații relevante din literatura de specialitate și din alte surse sau rezultate ale unor teste corespunzătoare care să arate că sunt biodegradabili în mediu anaerob. Testul de referință pentru degradabilitatea în mediu anaerob este ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) sau o metodă de testare echivalentă, cu o cerință de degradabilitate finală de 60 % în condiții anaerobe. Pot fi folosite, de asemenea, metodele de testare care simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant pentru a demonstra că s-a atins nivelul final de degradabilitate de 60 % în condiții anaerobe (vezi apendicele I.C).

6. Substanțe sau preparate periculoase sau toxice

(a)

Următoarele ingrediente nu pot intra în compoziția produselor ca parte a formulei sau ca parte a oricărui preparat inclus în formulă:

—	alchilfenol etoxilați (APEO) și derivați ai acestora;

—

nitromoscuri și moscuri policiclice, inclusiv, de exemplu:

—	xilen de mosc: 5-tert-butil-2,4,6-trinitro-m-xilen;

—	ambră de mosc: 4-tert-butil-3-metoxi-2,6-dinitrotoluen;

—	moscat: 1,1,3,3,5-pentametil-4,6-dinitroindan;

—	mosc tibetin: 1-tert-butil-3,4,5,trimetil-2,6-dinitrobenzen;

—	cetona de mosc: 4'-tert-butil-2',6'-dimetil-3',5'-dinitroacetafenonă;

—	HHCB: 1,3,4,6,7,8-hexahidro-4,6,6,7,8,8-hexametilciclopenta(g)-2-benzopiran,

—	AHTN: 6-acetil-1,1,2,4,4,7-hexametiltetralină;

—	EDTA (acid etilendiaminotetraacetic);

—	NTA (nitrilotriacetat).

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă o declarație prin care se atestă că substanțele menționate anterior nu se află în compoziția produsului.

(b)

Sărurile de amoniu cuaternare care nu sunt ușor biodegradabile nu sunt utilizate.

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă formula exactă a produsului, împreună cu documentația care indică biodegradabilitatea sărurilor de amoniu cuaternare utilizate și o declarație de respectare a acestei cerințe.

(c)

Cantitatea totală de fosfonați care nu sunt rapid biodegradabili (în mediu aerob) nu depășește 0,5 g/ciclu de spălare la doza recomandată.

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă formula exactă a produsului, împreună cu documentația care indică biodegradabilitatea fosfonaților utilizați și o declarație de respectare a acestei cerințe.

(d)

În compoziția produsului nu intră nici un ingredient care este sau poate fi clasificat ca:

—	R40 (dovezi insuficiente privind efectul cancerigen);

—	R45 (poate cauza cancer);

—	R46 (poate cauza afecțiuni genetice ereditare);

—	R49 (poate cauza cancer prin inhalare);

—	R50-53 (foarte toxic pentru organismele acvatice, poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic);

—	R51-53 (toxic pentru organismele acvatice, poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic);

—	R59 (reprezintă un pericol pentru stratul de ozon);

—	R60 (poate afecta fertilitatea);

—	R61 (poate fi dăunător fătului);

—	R62 (eventual risc de afectare a fertilității);

—	R63 (eventual risc de efecte nocive pentru făt);

—	R64 (poate fi dăunător pentru copiii alăptați);

—	R68 (eventuale riscuri de efecte ireversibile);

sau o combinație a acestora, în conformitate cu Directiva 67/548/CEE și modificările ulterioare ale acesteia sau în conformitate cu Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (2) și cu modificările ulterioare ale acesteia.

Fiecare substanță sau ingredient dintr-un preparat folosit în formulă care depășește 0,01 % din produsul final îndeplinește, de asemenea, cerințele menționate anterior.

Nu se folosește nici un conservant care este sau poate fi clasificat ca R50-53, indiferent de cantitatea acestuia.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a produsului. Se prezintă copii ale fișelor tehnice de securitate ale tuturor ingredientelor (substanțe sau preparate). Solicitantul furnizează o declarație de respectare a acestui criteriu.

(e)

Produsul nu se clasifică ca R43 (poate cauza sensibilizare prin contactul cu tegumentele) în conformitate cu Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase.

Evaluare și verificare: se furnizează organismului competent formula exactă a produsului, împreună cu copii ale fișelor tehnice de securitate ale fiecărui ingredient, indicându-se clasificarea din care face parte sau lipsa unei astfel de clasificări, precum și o declarație de respectare a acestui criteriu.

(f)	Orice ingredient parfumat adăugat produsului se fabrică și/sau folosește în conformitate cu codul de practică al Organizației Internaționale pentru Arome. Evaluare și verificare: se prezintă o declarație de conformitate.

7. Puritatea enzimelor

Preparatul enzimatic final nu conține microorganisme producătoare de enzime.

Evaluare și verificare: se prezintă organismului competent un raport al testului sau un certificat de la producătorul enzimei.

8. Cerințe privind ambalarea

(a)	În cazul în care nu sunt prevăzute rezerve, greutatea totală a ambalajului primar nu depășește 3,7 g/ciclu de spălare pentru tablete și 1,7 g/ciclu de spălare pentru toate celelalte produse.

(b)	În cazul în care sunt prevăzute rezerve, greutatea totală a ambalajului primar nu depășește 7 g/ciclu de spălare, iar producătorul furnizează rezerve. Greutatea ambalajului rezervei nu depășește 1,7 g/ciclu de spălare.

(c)	Ambalajul din carton este fabricat din material reciclabil în proporție de cel puțin 80 %.

(d)	Ambalajele primare din plastic se etichetează în conformitate cu ISO 1043.

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă o probă de ambalaj, împreună cu o declarație de conformitate cu fiecare parte a acestui criteriu. Calculele privind greutatea ambalajului primar și o declarație privind procentul de material reciclabil se prezintă organismului competent. Ambalajul primar este cel definit de Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (3).

9. Performanța de spălare

Produsul se compară, din punctul de vedere al performanțelor de spălare, cu detergenții de referință de același tip, în conformitate cu testul de performanță pentru detergenții ecologici din Uniunea Europeană: „Acordarea etichetei ecologice a UE detergenților de rufe: test de performanță a detergenților folosiți în gospodării” (versiunea din 4 decembrie 2002 și modificările ulterioare).

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă un raport al testelor care indică îndeplinirea de către produs a cerințelor minime definite în testul în cauză.

10. Informații pentru consumator

(a) Informațiile înscrise pe ambalaj

Următorul text (sau un text echivalent) este înscris pe sau în toate produsele cu etichetă ecologică din categoria de produse:

„SPĂLAREA ECOLOGICĂ ÎNSEAMNĂ:

—	se sortează rufele în prealabil (de exemplu, în funcție de culoare, de gradul de murdărie, de tipul fibrei);

—	se spală la încărcare maximă;

—	se evită folosirea unei cantități prea mari de detergent, respectând instrucțiunile de dozare;

—	se aleg programe de spălare la temperatură scăzută.

Folosind acest produs cu etichetă ecologică și respectând instrucțiunile menționate anterior, contribuiți la reducerea poluării apei, a producției de reziduuri și a consumului de energie. Pentru informații suplimentare, vizitați pagina de Internet consacrată etichetei ecologice din Uniunea Europeană: http//europa.eu.int/ecolabel.”

La cerere, se furnizează informații suplimentare privind detergentul. În acest sens, pe ambalaj apare o propoziție care precizează că orice consumator care dorește să afle mai multe despre detergent poate contacta departamentul pentru consumatori din compania producătorului sau a vânzătorului cu amănuntul.

(b) Instrucțiuni de dozare

În cazul în care numărul UPC (unități de performanță a curățeniei) din cadrul unui test de performanță a spălării este mai mare de 24, apare următorul text (sau un text echivalent): „Petele dificile trebuie tratate separat înainte de spălare”.

Recomandările de dozare apar pe ambalajul produsului, împreună cu o recomandare pentru consumator de a contacta compania furnizoare de apă sau autoritatea locală pentru a afla duritatea apei de la robinet.

Se precizează dozele recomandate pentru articolele textile cu un grad „normal” sau „ridicat” de murdărie, pentru diferitele intervale de duritate a apei din țările în cauză și considerate a fi adecvate greutății articolelor textile. În cazul în care instrucțiunile de dozare sunt furnizate prin intermediul unui dispozitiv de dozare, volumul dispozitivului (în ml) este marcat clar pe ambalaj.

Pentru a încuraja consumatorul să evite utilizarea unei cantități prea mari de detergent și să respecte instrucțiunile de dozare, un dispozitiv de dozare (pahar) gradat de cel puțin 10 ml este disponibil la cerere, în cazul în care nu este inclus în ambalaj.

Se precizează eficiența spălării pentru rufele cu un grad „normal” de murdărie și pentru diferite intervale de duritate a apei.

Recomandările de dozare nu diferă cu un factor mai mare de 2 între clasa de duritate a apei 1 (moale), grad „normal” de murdărie și clasa de duritate maximă (3 sau 4), „foarte murdare”.

Dozele de referință folosite pentru testul de performanță a spălării și pentru evaluarea respectării criteriilor ecologice privind ingredientele sunt identice cu dozele recomandate pentru rufe cu un grad „normal” de murdărie și o duritate a apei corespunzătoare valorii de 2,5 mmol CaCO3/l în statul membru în care s-a efectuat testul.

În cazul în care recomandările se referă doar la o duritate a apei mai mică decât 2,5 mmol CaCO3/l, doza maximă recomandată pentru rufe cu un grad „normal” de murdărie este mai mică decât doza de referință menționată în alineatul anterior.

Se aplică Recomandarea 89/542/CEE a Comisiei din 13 septembrie 1989 privind etichetarea detergenților și a agenților de curățare (4).

Următoarele grupe de ingrediente se menționează pe etichetată, indiferent de proporția masei lor:

—	enzime: se indică tipul de enzime (protează, lipază);

—	agenți de conservare: caracterizare și etichetare în conformitate cu nomenclatura IUPAC;

—	dezinfectanți: caracterizare și etichetare în conformitate cu nomenclatura IUPAC.

În cazul în care produsul conține parfum, acest lucru se precizează pe ambalaj.

Evaluare și verificare: un eșantion al produsului se prezintă organismului competent, împreună cu o declarație de respectare a fiecărei părți a acestui criteriu.

11. Informațiile de pe eticheta ecologică

Rubrica 2 a etichetei ecologice cuprinde următorul text:

„*	Contribuie la reducerea poluării apei

*	Contribuie la reducerea consumului de resurse.”

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă un eșantion de ambalaj al produsului care să cuprindă eticheta, împreună cu o declarație de respectare a acestui criteriu.

(1) JO L 196, 16.8.1967, p. 1.

(2) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.

(3) JO L 365, 31.12.1994, p. 10.

(4) JO L 291, 10.10.1989, p. 55.

Apendicele I.A

LISTA DID

Baza de date a ingredientelor pentru detergenți și metoda care se aplică în cazul ingredientelor care nu se află în baza de date

A. Datele men ționate în continuare privind cele mai des folosite ingrediente pentru detergen ți se folosesc la calculul criteriilor ecologice

Baza de date a ingredientelor pentru detergenți (lista DID; versiunea 29.9.98)

Nr. DID

Ingrediente

Toxicitate

Factor de încărcare (FI)

Nebiodegradabil anaerob (NBOan)

Nebiodegradabil aerob (NBOa)

Substanțe anorganice solubile (SAS)

Substanțe anorganice insolubile (SAI)

NTO

CFEO măsurată

ETL

Agenți tensioactivi anionici

C 10-13 LAS (Na ø 11,5-11,8, C14 < 1 %)

0,3

0,05

D, FC = 0,75

2,3

alți LAS (C14 > 1 %)

0,12

0,05

D, FC = 1,5

2,3

C14/17 Alchilsulfonat

0,27

0,03

D, FC = 0,75

2,5

C8/10 Alchilsulfat

CE50 = 2,9

0,15

0,02

1,9

C12-15 AS

0,1

0,02

2,2

C12-18 AS

CL50 = 3

0,15

0,02

2,3

C16/18 FAS

0,55

0,02

2,5

C12-15 A 1-3 etoxisulfat

0,15

0,03

2,1

C16/18 A 3-4 etoxisulfat

nu există date valabile

0,1

0,03

2,2

C8-Dialchil sulfosuccinat

CL50 = 7,5

0,4

0,5

D, FC = 1,5

C12/14 metilesterul acidului gras sulfonic

CE50 = 5

0,25

0,05

D, FC = 0,75

2,1

C16/18 metilesterul acidului gras sulfonic

0,15

0,05

D, FC = 0,75

2,3

C14/16 sulfonat alfa olefinic

CL50 = 2,5

0,13

0,05

D, FC = 0,75

2,3

C14-1816 sulfonat alfa olefinic

CL50 = 1,4

0,07

0,05

D, FC = 2,0

2,4

SĂPUNURI (C12-22)

CE0 = 1,6

1,6

0,05

2,9

Agenți tensioactivi non-ionici

Grupare etoxi liniară sau monoramificată C9/11 A>3-6

CE50 = 3,3

0,7

0,03

2,4

Grupare etoxi liniară sau monoramificată C9/11 A>6-9

CE50 = 5,4

1,1

0,03

2,2

Grupare etoxi liniară sau monoramificată C12-15 A 2-6

0,18

0,03

2,5

Grupare etoxi liniară sau monoramificată C12-15 (media C < 14) A > 6-9

0,24

0,03

2,3

Grupare etoxi C12-15 (media C > 14) A > 6-9

0,17

0,03

2,3

Grupare etoxi C12-15 A > 9-12

CL50 = 0,8

0,3

0,03

2,2

Grupare etoxi C12-15 A 20-30

CE50 = 13

0,65

0,05

Grupare etoxi C12-15 A > 30

CL50 = 130

6,5

0,75

0 (1)

Grupare etoxi C12/18 A 0-3

nu sunt date

0,01

0,03

2,9

Grupare etoxi C12-18 A 9

0,2

0,03

2,4

Grupare etoxi C16/18 A 2-6

0,03

2,6

Grupare etoxi C16/18 A > 9-12

CL50 = 0,5

0,05

0,03

2,3

Grupare etoxi C16/18 A 20-30

CE50 = 18

0,36

0,05

2,1

Grupare etoxi C16/18 A > 30

CL50 = 50

2,5

0,75

0 (1)

Glucozamidă C12/14

4,3

0,03

2,2

Glucozamidă C16/18

0,116

0,03

2,5

Alchilpoliglucozidă C12/14

0,03

2,3

Agenți tensioactivi amfoterici

Alchildimetilbetaină C12-15

0,03

0,05

D, FC = 2,5

2,9

Alchilamidopropilbetaină C12-18

0,03

0,05

D, FC = 2,5

2,8

Regulatori de spumă

Silicon

CE0 = 241

4,82

0,4

D, FC = 0,75

0,0

Parafină

nu sunt date

100

0,4

0 (1)

Balsam de rufe

Glicerol

CL50 > 5-10 gl

1 000

0,13

1,2

Excipienți

Fosfat, exprimat în tripolifosfat de sodiu (STTP)

1 000

0,6

0,0

Zeolit A

120

0,05

0,0

Citrat

CE50 = 85

0,07

0,6

Policarboxilați și derivați înrudiți

124

0,4

D, FC = 0,1

0 (1)

Argilă

1 000

0,05

0,0

Carbonat/Bicarbonat

CL50 = 250

250

0,8

0,0

Acizi grași (C ≥ 14)

CE0 = 1,6

1,6

0,05

2,9

Silicat/Disilicat

CE50>1 000

1 000

0,8

0,0

NTA

0,13

0,6

Acid poliaspartic, sare de Na

125

12,5

0,13

D, FC = 0,1

1,2

Produse de înălbire

Mono perborat (ca borat)

1-10

0,0

Tetra perborat (ca borat)

1-10

0,0

Percarbonat (vezi carbonat)

CL50 = 250

250

0,8

0,0

TAED

CE0 = 500

0,13

2,0

Solvenți

Alcooli C1-C4

CL50=8 000

100

0,13

2,3

Monoetanolamină

0,78

0,13

2,4

Dietanolamină

0,78

0,13

2,3

Trietanolamină

0,78

0,13

Diverse

Polivinilpirolidon (PVP/PVNO/PVPVI)

CE50 > 100

100

0,75

D, FC = 0,1

0 (1)

Fosfonați

7,4

0,4

D, FC = 0,5

0 (1)

EDTA

LOEC = 11

D, FC = 0,1

0 (1)

CMC

CL50 > 250

250

0,75

D, FC = 0,1

0 (1)

Sulfat de Na

CE50=2 460

1 000

0,0

Sulfat de Mg

CE50 = 788

800

0,0

Clorură de Na

CE50 = 650

650

0,0

Uree

CL50>10 000

100

0,13

2,1

Acid maleic

CL50 = 106

2,1

0,13

0,8

Acid malic

CL50 = 106

2,1

0,13

0,6

Formiat de calciu

100

0,13

2,0

Silice

100

0,05

0,0

Polimeri cu masă moleculară mare PEG > 4 000

100

0,4

0 (1)

Polimeri cu masă moleculară mică PEG < 4 000

100

0,13

1,1

Sulfonat de cumen

CL50 = 66

6,6

0,13

D, FC = 0,25

1,7

Sulfonat de xilen

CL50 = 66

6,6

0,13

D, FC = 0,25

1,6

Sulfonați de toluen

CL50 = 66

6,6

0,13

D, FC = 0,25

1,4

Na-/Mg-/KOH

100

0,0

Enzime

CL50 = 25

0,13

2,0

Formule de parfum

CL50 = 2-10

0,02

0,1

D, FC = 3,0

0 (1)

Vopsele

CL50 = 10

0,1

0,4

D, FC = 3,0

0 (1)

Amidon

nu sunt date

250

0,1

0,97

Sulfonat de ftalocianină Zn

0,16

0,016

0,07 (2)

D, FC = 2,5

0 (1)

Poliester anionic (polimer antimurdărie)

CE50 = 310

310

0,4

D, FC = 0,1

0 (1)

Iminodisuccinat

2,3

0,13

D, FC = 0,25

1,1

Agent optic de strălucire = FWA

FWA 1 (3)

LC0 = 10

1,0

0,4

D, FC = 1,5

0 (1)

FWA 5 (4)

3,13

0,4

D, FC = 0,5

0 (1)

Ingrediente suplimentare

Alchil-aminoxizi (C12-18)

0,08

0,05

D, FC = 2,5

3,2

Cocoat de gliceret (6-17EO)

CE50 = 32

1,6

0,05

2,1

Esteri de fosfat (C12-18)

CE50 = 38

1,9

0,05

D, FC = 0,25

2,3

D	=	da, criteriul se aplică.
O	=	nu, criteriul nu se aplică.
ETL	=	concentrație cu efect pe termen lung.
CFEO	=	concentrație fără efect observat.
FC	=	factor de corecție pentru substanțele organice nedegradabile în mediu anaerob.
NTO	=	necesarul teoretic de oxigen.

(1) NTO pentru substanțele organice nedegradabile în condiții aerobe este stabilit la zero.

(2) fotodegradare rapidă.

(3) FWA 1 = disodiu 4,4'-bis (4-anilino-5-morfolino-1,3,5-triazin-2-il)amino stilben-2,2-disulfonat.

(4) FWA 5 = disodiu 4,4'-bis (2-sulfostiril)bifenil.

Note:

D	=	da, criteriul se aplică.
O	=	nu, criteriul nu se aplică.
ETL	=	concentrație cu efect pe termen lung.
CFEO	=	concentrație fără efect observat.
FC	=	factor de corecție pentru substanțele organice nedegradabile în mediu anaerob.
NTO	=	necesarul teoretic de oxigen.

Apendicele I.B

Următoarea abordare se aplică în cazul ingredientelor care nu sunt incluse în lista DID.

Toxicitatea acvatică

La calcularea criteriului de volum critic de diluare (toxicitatea), se folosesc datele validate cele mai scăzute privind efectul toxic pe termen lung (ETL) referitoare la pești, daphnia magna sau alge.

În cazul în care se folosesc date privind omologi și/sau RCSA (relații cantitative structură-activitate), se poate lua în considerare aplicarea unei corectări a datelor ETL selectate în final.

În lipsa datelor ETL, se aplică următoarea procedură în vederea estimării datelor ETL, folosindu-se un factor de nesiguranță (FN) specificat în continuare pentru datele referitoare la speciile cele mai sensibile.

Substanțe, altele decât agenții tensioactivi

DATE DISPONIBILE	FN APLICABIL
Cel puțin 2 CL50 acute asupra peștilor sau daphnia sau algelor	100
1 CFEO asupra peștilor sau daphnia sau algelor	10
2 CFEO asupra peștilor sau daphnia sau algelor	5
3 CFEO asupra peștilor, daphnia sau algelor	1 Se folosește CFEO validată cea mai scăzută

Abaterile de la normă se acceptă în cazul în care se poate dovedi că utilizarea factorilor sau a datelor mai scăzute poate fi justificată din punct de vedere științific. CFEO este concentrația fără efect observat (într-un test de toxicitate cronică).

Agenți tensioactivi

DATE DISPONIBILE	FN APLICABIL
Cel puțin 2 CFEO acut asupra peștilor sau daphnia sau algelor	1 (cea mai scăzută CFEO)
1 CFEO asupra peștilor sau daphnia sau algelor	1 (CFEO, în cazul în care specia este mai sensibilă în caz de toxicitate acută) 10 (CFEO, în cazul în care specia nu este mai sensibilă în caz de toxicitate acută)
3 CL50 asupra peștilor sau daphnia sau algelor	20 (CL50 cea mai scăzută)
Cel puțin 1 CL50 asupra peștilor, daphnia sau algelor	50 (CL50 cea mai scăzută) sau 20 în anumite cazuri (vezi în continuare)

În ultimul caz menționat anterior, se poate folosi un factor de nesiguranță de 20 în locul valorii de 50 numai în cazul în care sunt disponibile datele pentru 1-2 CL(E)50 (CL50 în cazul toxicității asupra peștilor, CE50 în cazul toxicității asupra daphnia sau algelor) și în cazul în care se poate determina, pe baza informațiilor privind alți compuși, că au fost testate speciile cele mai sensibile. Această regulă se poate aplica numai în cadrul unui grup de omologi. Trebuie subliniat faptul că ETL (efectele pe termen lung) utilizate trebuie să fie consecvente în cadrul unui grup de omologi, avându-se în vedere, de exemplu, influența lungimii lanțului alchil pentru LAS (alchilbenzensulfonatul liniar) sau a numărului de EO (grupări etoxi) pentru alcoolul etoxilat, în cazul în care se pot determina astfel de RCSA.

Orice abatere de la sistemul descris anterior trebuie să fie temeinic justificată pentru substanța chimică în cauză.

Factori de încărcare

Factorii de încărcare se stabilesc în conformitate cu Directiva 93/67/CEE a Comisiei din 20 iulie 1993 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru om și pentru mediu prezentate de substanțe (1), notificate în conformitate cu Directiva 67/548/CEE a Consiliului și cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (2).

Substanțe organice nebiodegradabile (anaerob): diagrama operațiilor care permit definirea factorilor de corecție (FC) (3)

(1) JO L 227, 8.9.1993, p. 9.

(2) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

(3) Factorii de corecție se stabilesc pe baza proprietăților ingredientelor și se aplică dozelor exprimate în g/ciclu de spălare.

Apendice I.C

Documentația privind biodegradabilitatea în mediu anaerob

Se poate folosi următoarea abordare pentru a furniza documentația necesară privind biodegradabilitatea în mediu anaerob în cazul ingredientelor care nu se află pe lista DID.

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Se folosesc rezultatele testelor obținute cu o materie primă pentru a extrapola degradabilitatea finală a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural. În cazul în care s-a confirmat biodegradabilitatea în mediu anaerob pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de omologi) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, sulfatul C12-15 A 1-3 EO (nr. 8 în DID) este biodegradabil în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune că sulfatul C12-15 A 6 EO este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob]. În cazul în care s-a confirmat biodegradabilitatea în mediu anaerob pentru un agent tensioactiv cu ajutorul unei metode de testare adecvate, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea în mediu anaerob a agenților tensioactivi din grupul sărurilor de amoniu cu esteri de alchil pot fi folosite ca documentație pentru o proprietate similară de biodegradabilitate în mediu anaerob a altor săruri de amoniu cuaternare ce conțin legături de esteri în lanțul (lanțurile) de alchil].

2.	Se efectuează teste de selecție pentru degradabilitatea în mediu anaerob. În cazul în care este necesară efectuarea unor noi teste, se efectuează un test de selecție cu ajutorul metodei ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) sau al unei metode echivalente.

Se efectuează teste de degradabilitate cu doze mici. În cazul în care este necesară efectuarea unor noi teste, precum și în cazul unor probleme experimentale la testul de selecție (de exemplu, inhibare datorată toxicității substanței testate), se repetă testul folosindu-se o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurarea C14 sau prin analize chimice. Se pot efectua teste cu doze mici cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

254

32003D0287

L 102/82

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 14 aprilie 2003

de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru servicii de cazare pentru turiști

[notificată cu numărul C(2003) 235]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/287/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1980/2000, eticheta ecologică comunitară poate fi acordată unui produs ale cărui caracteristici îi permit să contribuie semnificativ la îmbunătățirea unor aspecte esențiale de mediu.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede stabilirea unor criterii specifice de acordare a etichetei ecologice pentru diversele grupuri de produse.

(3)	În cazul serviciilor de cazare pentru turiști, criteriile ecologice ar trebui să fie împărțite în criterii obligatorii, care trebuie îndeplinite în totalitate, și criterii opționale, dintre care trebuie îndeplinite doar o parte.

(4)

În ceea ce privește taxele aferente, ar trebui să se facă reduceri în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) 1980/2000 și cu articolul 5 din Decizia 2000/728/CE a Comisiei din 10 noiembrie 2000 de stabilire a taxelor pentru cererile de acordare a etichetei ecologice comunitare și a taxelor anuale (2).

(5)	În cazul microîntreprinderilor și al refugiilor montane, este adecvat să se prevadă reduceri suplimentare ale taxelor, pentru a se lua]n considerare resursele limitate ale acestora și importanța deosebită pe care o au în cadrul acestui grup de produse.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie se bazează pe propunerile de criterii elaborate de Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene, instituit în temeiul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În vederea acordării etichetei ecologice comunitare în temeiul Regulamentului 1980/2000, serviciul oferit trebuie să se încadreze în grupul de produse „servicii de cazare pentru turiști” în conformitate cu definiția din articolul 2 din prezenta decizie și trebuie să îndeplinească criteriile ecologice stabilite de anexa la prezenta decizie.

Aceste criterii sunt împărțite în criterii obligatorii, care trebuie îndeplinite în totalitate, și criterii opționale, dintre care trebuie îndeplinite doar o parte, în conformitate cu prevederile din anexă.

Articolul 2

Grupul de produse „servicii de cazare pentru turiști” include prestarea, contra cost, a unor servicii de cazare peste noapte în camere echipate în mod corespunzător, care includ cel puțin un pat, oferite ca serviciu principal turiștilor, călătorilor și chiriașilor. Furnizarea de servicii de cazare peste noapte include furnizarea de servicii de servire a mesei, activități sportive și/sau zone verzi.

Articolul 3

(1) Taxele pentru cererile de acordare a etichetei ecologice comunitare și taxele anuale se stabilesc în conformitate cu Decizia 2000/728/CE.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), taxa pentru cererile de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru microîntreprinderi și refugii montane se reduce cu 75 %, fără a fi posibilă acordarea altor reduceri.

Taxa anuală minimă este de 100 EUR, iar volumul anual al vânzărilor, pe baza căruia se calculează taxa anuală, se reduce cu 50 %.

Volumul anual al vânzărilor se calculează prin înmulțirea prețului pentru serviciul prestat cu numărul șederilor peste noapte, la rezultatul astfel obținut aplicându-se o reducere de 50 %. Prețul pentru serviciul prestat este considerat a fi prețul mediu plătit de turist pentru o ședere de o noapte, inclusiv toate serviciile care nu presupun o taxă suplimentară. Se aplică reducerile pentru taxa anuală minimă stabilite la articolul 2 din Decizia 2000/728/CE.

(3) În sensul prezentei decizii, microîntreprinderile sunt considerate a fi cele definite de Recomandarea 96/280/CE a Comisiei din 3 aprilie 1996 privind definirea întreprinderilor mici și mijlocii (3), cu modificările ulterioare, iar refugiile montane reprezintă unități turistice care pot oferi alpiniștilor și excursioniștilor adăpost peste noapte în zone montane izolate.

Articolul 4

În scopuri administrative, numărul de cod atribuit grupului de produse „servicii de cazare pentru turiști” este „25”.

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică de la 1 mai 2003 până la 30 aprilie 2007. În cazul în care până la 30 aprilie 2007 nu se adoptă criterii revizuite, prezenta decizie se aplică până la 30 aprilie 2008.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 14 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 237, 21.9.2000, p. 1.

(2) JO L 293, 22.11.2000, p. 18.

(3) JO L 107, 30.4.1996, p. 4.

ANEXĂ

CADRU

Scopul criteriilor

Criteriile sunt folosite pentru a limita impactul principal asupra mediului în cele trei etape ale ciclului de viață al serviciului (achiziționare, prestarea serviciului, deșeuri). Ele vizează în special:

—	reducerea consumului de energie;

—	reducerea consumului de apă;

—	reducerea producției de deșeuri;

—	favorizarea utilizării resurselor regenerabile și a substanțelor mai puțin dăunătoare mediului;

—	promovarea comunicării și educației în domeniului protecției mediului.

Cerințe de evaluare și verificare

Cerințele specifice de evaluare și verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu.

După caz, se pot folosi alte metode de testare decât cele indicate pentru fiecare criteriu, în cazul în care organismul competent care evaluează cererea consideră că sunt echivalente.

În cazul în care solicitantului i se cere să prezinte declarații, documentații, rapoarte privind testele sau alte dovezi care să ateste îndeplinirea criteriilor, se înțelege că acestea pot fi furnizate de solicitant și/sau furnizorul (furnizorii) acestuia și/sau furnizorul (furnizorii) acestora, după caz.

După caz, organismele competente pot solicita documente justificative și pot efectua verificări independente.

Notă: aplicarea acestor sisteme de gestionare nu este obligatorie

CRITERII OBLIGATORII

Toate criteriile din această secțiune trebuie îndeplinite.

ENERGIE

1. Electricitate din surse regenerabile

Cel puțin 22 % din energia electrică provine din surse de energie regenerabile în conformitate cu definiția din Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității (1).

Acest criteriu se aplică numai în cazul unităților de cazare pentru turiști care au acces la o piață care oferă energie generată din surse regenerabile de energie.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație a furnizorului de electricitate (sau contractul încheiat cu acesta), care indică natura sursei (surselor) de energie regenerabilă, procentul din electricitatea furnizată care provine dintr-o sursă de energie regenerabilă și precizează procentul maxim care poate fi furnizat. În conformitate cu Directiva 2001/77/CE, sursele de energie regenerabile reprezintă sursele de energie regenerabile nonfosile (eoliană, solară, geotermală, a valurilor, maremotrice, hidroelectrică, biomasă, gaz de depozit, gaz al instalațiilor de epurare a apelor uzate și biogaz).

2. Cărbune și uleiuri grele

Nu se folosesc ca sursă de energie uleiuri grele cu un conținut de sulf de peste 0,2 % și cărbuni.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care au sistem de încălzire propriu.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, indicând natura surselor de energie folosite.

3. Electricitatea pentru încălzire

Un procent de cel puțin 22 % din electricitatea folosită pentru încălzirea camerelor și a apei calde sanitare provine din surse de energie regenerabile, în conformitate cu definiția din Directiva 2001/77/CE.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care au un sistem electric de încălzire propriu și au acces la o piață care oferă electricitate generată din surse de energie regenerabile.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, indicând natura și cantitatea surselor de energie folosite pentru încălzire, împreună cu documentația privind cazanele (generatoarele de căldură) utilizate, în cazul în care există.

4. Randamentul cazanelor

Randamentul unui cazan (generator de căldură) nou, cumpărat în perioada pentru care se acordă eticheta ecologică, este de cel puțin 90 %, măsurat în conformitate cu Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (2) sau în conformitate cu normele și regulamentele relevante pentru cazanele care nu sunt reglementate de directiva în cauză.

Cazanele de apă caldă care sunt alimentate cu combustibil lichid sau gazos, în conformitate cu definiția din Directiva 92/42/CEE, respectă standardele de randament prevăzute de directiva în cauză.

Randamentul cazanelor excluse din Directiva 92/42/CEE respectă instrucțiunile producătorului și legislația națională și locală privind randamentul.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de persoana responsabilă de vânzarea și/sau întreținerea cazanului, în care se precizează randamentul. Directiva 92/42/CEE definește randamentul util (exprimat în %) ca fiind raportul dintre energia termică produsă transmisă apei din cazan și produsul dintre valoarea calorifică netă la o presiune constantă a combustibilului și consumul exprimat în cantitatea de combustibil pe unitate de timp.

Articolul 3 din Directiva 92/42/CEE exclude următoarele cazane: cazanele de apă caldă care pot fi alimentate cu alte tipuri de combustibil, inclusiv combustibil solid; echipamente pentru prepararea instantanee a apei calde; cazane destinate să fie alimentate cu un combustibil ale cărui proprietăți diferă în mod apreciabil de proprietățile combustibililor lichizi și gazoși comercializați în mod curent (gaz rezultat din deșeurile industriale, biogaz etc.), mașini de gătit și aparate destinate în principal încălzirii spațiilor în care sunt instalate și, ca funcție subsidiară, furnizării apei calde pentru încălzirea centrală și a apei calde sanitare.

5. Aparatele de aer condiționat

Orice sistem de aer condiționat cumpărat în perioada pentru care se acordă eticheta ecologică se clasifică cel puțin în clasa de eficiență energetică B, în conformitate cu Directiva 2002/31/CE a Comisiei din 22 martie 2002 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a consumului de energie al aparatelor de climatizare de uz casnic (3) sau are o eficiență energetică similară.

Notă: Acest criteriu nu se aplică aparatelor de aer condiționat care fie pot să folosească și alte surse de energie, fie sunt aparate aer-apă și apă-apă, fie unități cu un randament (putere de răcire) de peste 12 kW.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport elaborat de tehnicieni profesioniști responsabili de instalarea, vânzarea și/sau întreținerea sistemului de aer condiționat.

6. Izolarea ferestrelor

Toate ferestrele camerelor au un grad ridicat de izolare termică, în conformitate cu climatul local și oferă un nivel corespunzător de izolare fonică.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație pe proprie răspundere, în cazul în care este suficientă, sau o declarație a unui tehnician profesionist care indică îndeplinirea acestui criteriu.

7. Oprirea căldurii sau a aerului condiționat

În cazul în care aerul condiționat sau căldura nu se opresc automat în momentul deschiderii ferestrelor, există o notă informativă ușor accesibilă turiștilor care să le reamintească să închidă fereastra (ferestrele) atunci când funcționează sistemul de încălzire sau aerul condiționat.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști cu sistem de încălzire și/sau de aer condiționat.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu textul informativ (în cazul în care se aplică).

8. Stingerea luminii

În cazul în care camera nu este dotată cu un sistem de stingere automată a luminii, trebuie să existe o notă informativă ușor accesibilă turiștilor care să le reamintească să stingă luminile în momentul în care părăsesc camera.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu procedurile de informare.

9. Becuri electrice cu consum redus de energie

(a)

la un an de la data depunerii cererii, cel puțin 60 % din becurile electrice din unitatea de cazare se includ în clasa de eficiență energetică A, astfel cum este definită de Directiva 98/11/CE a Comisiei din 27 ianuarie 1998 de aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului privind etichetarea energetică a lămpilor de uz casnic (4). Acest criteriu nu se aplică becurilor electrice ale căror caracteristici fizice nu permit înlocuirea cu becuri electrice cu un consum redus de energie;

(b)

la un an de la data depunerii cererii, cel puțin 80 % din becurile electrice care se află în locuri în care este foarte posibil să funcționeze peste cinci ore pe zi trebuie se includ în clasa de eficiență energetică A în conformitate cu definiția din Directiva 98/11/CE. Acest criteriu nu se aplică becurilor electrice ale căror caracteristici fizice nu permit înlocuirea cu becuri electrice cu un consum redus de energie.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a ambelor părți ale acestui criteriu, precizând clasa de eficiență energetică a diferitelor becuri electrice folosite.

10. Temporizator pentru saună

Toate instalațiile pentru saună trebuie să fie dotate cu temporizatoare.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de instalarea și/sau întreținerea acestor sisteme.

APA

11. Sursa de apă

Unitatea de cazare declară autorității responsabile de furnizarea apei, dorința sa de a trece la alimentarea cu apă dintr-o altă sursă (de exemplu, apă din rețeaua publică, din pânza freatică), în cazul în care studiile privind planul local de protecție a apei arată că utilizarea sursei curente de apă are un impact puternic asupra mediului.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care nu sunt alimentate cu apă de la conducta principală a rețelei publice.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație similară celei menționate anterior, împreună cu documentația necesară care cuprinde rezultatele studiilor privind planul local de protecție a apei (în cazul în care există), o precizare a acțiunilor care trebuie întreprinse și documentația relevantă pentru acțiunile întreprinse.

12. Debitul de apă la robinete și dușuri

Debitul de apă la robinete și dușuri nu depășește 12 litri/minut.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu o explicație privind modul în care unitatea de cazare îndeplinește criteriul, precum și documentația corespunzătoare, după caz.

13. Economisirea apei la baie și la toaletă

În baie și la toaletă trebuie să existe informații adecvate referitoare la modul în care turiștii pot ajuta unitatea de cazare să economisească apă.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu informațiile relevante pentru turiști.

14. Pubelele din toalete

În fiecare toaletă trebuie să existe o pubelă, iar turiștii trebuie să fie invitați să folosească pubela în locul vasului de toaletă pentru deșeuri adecvate.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu informațiile relevante pentru turiști.

15. Debitul de apă pentru pisoare

Pisoarele sunt prevăzute cu un sistem automat sau manual de spălare care să nu permită spălarea a mai mult de cinci pisoare concomitent.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația relevantă pentru pisoarele instalate.

16. Scurgeri

Personalul trebuie să fie pregătit să verifice zilnic eventualele scurgeri vizibile și să acționeze în consecință. Turistul este invitat să informeze personalul cu privire la apariția unor scurgeri.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația relevantă privind aspectele tratate în programul de formare, precum și un exemplar al informațiilor prezentate turiștilor.

17. Schimbarea prosoapelor și a lenjeriei de pat

Turistul este informat cu privire la politica de protecție a mediului aplicată de unitatea de cazare, în conformitate cu care lenjeria de pat și prosoapele sunt schimbate fie la cerere, fie o dată pe săptămână pentru unitățile de cazare de categorie inferioară și de două ori pe săptămână pentru unitățile de cazare de categorie superioară.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația care arată modul de informare a turiștilor.

18. Udarea plantelor și a grădinilor

Florile și grădinile se udă, în mod normal, înainte de mijlocul zilei sau după apusul soarelui, în cazul în care regiunea sau condițiile climaterice impun acest lucru.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu.

19. Tratarea apelor reziduale

Toată apa reziduală se tratează.

În cazul în care nu există posibilitatea conectării la stația locală de tratare a apelor reziduale, unitatea de cazare dispune de o stație proprie de tratare a apelor reziduale care să îndeplinească cerințele legislației locale, naționale sau europene relevante.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația privind conectarea la stația locală de tratare a apelor reziduale sau propriul sistem de tratare a apelor reziduale, după caz.

20. Planul de gestionare a apelor reziduale

Unitatea de cazare solicită autorităților locale planul de gestionare a apelor reziduale și, în cazul în care există un astfel de plan, trebuie să îl respecte.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă scrisoarea adresată serviciului local de gestionare a apelor reziduale prin care solicită planul local de gestionare a apelor reziduale, precum și răspunsul primit. În cazul în care există un astfel de plan, solicitantul furnizează documentația cu privire la măsurile luate pentru punerea lui în aplicare.

DETERGENȚI ȘI DEZINFECTANȚI

21. Dezinfectanți

Dezinfectanții se folosesc numai atunci când este necesar pentru a respecta cerințele legale de igienă.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu precizarea locului și a momentului folosirii dezinfectanților.

22. Instruirea personalului privind folosirea detergenților și a dezinfectanților

Personalul este instruit să nu folosească o cantitate de detergent sau dezinfectant în exces față de cantitatea recomandată pe ambalaj.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu detalii privind instruirea personalului în acest sens.

DEȘEURI

23. Separarea deșeurilor de către turiști

Se furnizează recipiente adecvate pentru a permite turiștilor să separe deșeurile în conformitate cu sistemele locale sau naționale. În camere există informații clar prezentate care să invite turiștii să separe deșeurile.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu detalii privind recipientele furnizate și o copie a semnelor/informațiilor folosite.

24. Deșeurile periculoase

Personalul separă deșeurile periculoase în conformitate cu Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de stabilire a unei liste de deșeuri în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și cu Directiva 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase (5) și cu modificările ulterioare ale acesteia, urmărindu-se eliminarea corespunzătoare a deșeurilor. Aici sunt incluse tonerele, cernelurile, echipamentele frigorifice, bateriile, produsele farmaceutice.

În cazul în care autoritatea locală nu prevede eliminarea deșeurilor periculoase, solicitantul prezintă anual o declarație a autorităților locale privind faptul că nu există un sistem de evacuare a deșeurilor periculoase.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu o listă a deșeurilor periculoase produse în unitatea de cazare, indicând mijloacele cu ajutorul cărora sunt manipulate, separate, colectate și eliminate și prezentând copii ale contractelor relevante cu părți terțe. În cazul în care este necesar, solicitantul prezintă anual declarația corespunzătoare a autorității locale.

25. Separarea deșeurilor

Personalul separă deșeurile pe categorii care pot fi manipulate separat de către unitățile locale sau naționale de gestionare a deșeurilor. În cazul în care administrația locală nu oferă posibilitatea colectării și/sau eliminării separate a deșeurilor, unitatea de cazare le adresează o scrisoare prin care își exprimă dorința de a separa deșeurile, precum și preocuparea privind lipsa posibilității de colectare și eliminare separată.

Cererea cu privire la posibilitatea colectării și/sau eliminării separate a deșeurilor se adresează autorităților locale în fiecare an.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, indică diferitele categorii de deșeuri acceptate de către autoritățile locale și procedurile de colectare, separare, manipulare și eliminare a acestor categorii în cadrul unității de cazare și/sau contractele relevante cu companii private. După caz, solicitantul prezintă anual declarația corespunzătoare adresată autorității locale.

26. Transportul deșeurilor

În cazul în care autoritățile locale de gestionare a deșeurilor nu colectează deșeurile la unitatea de cazare sau în apropierea acesteia, unitatea asigură transportul deșeurilor proprii la locul adecvat, reducând cât mai mult posibil distanța pe care sunt transportate deșeurile.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, precizând locurile adecvate, aranjamentele de transport și distanțele în cauză.

27. Produse de unică folosință

Cu excepția cazului în care legislația impune acest lucru, în camere sau în restaurante nu se folosesc următoarele produse de unică folosință:

—	produse de toaletă „porționate” sau „de unică folosință” (precum șampon, săpun, cască de baie etc.);

—	pahare, farfurii sau tacâmuri.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, precizând articolele de toaletă de acest tip folosite și legislația care impune folosirea lor.

ALTE SERVICII

28. Zona pentru nefumători în spațiile comune

În spațiile comune trebuie să existe o zonă pentru nefumători.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu.

29. Transportul în comun

Turiștii și personalul pot accesa ușor informațiile privind modul în care pot ajunge la unitatea de cazare și la alte puncte de destinație locale cu ajutorul mijloacelor de transport în comun. În cazul în care nu există un sistem corespunzător de transport în comun, se oferă informații privind alte mijloace de transport preferabile din punctul de vedere al protecției mediului.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu copii ale materialului informativ disponibil.

SISTEMUL GENERAL DE GESTIONARE

Solicitanții care dispun de un sistem de gestionare a mediului înregistrat în conformitate cu Regulamentul EMAS sau certificat în conformitate cu ISO 14001 îndeplinesc în mod automat criteriile generale obligatorii de gestionare prezentate în continuare. În acest caz, verificarea respectării acestor criterii de gestionare obligatorii se face cu ajutorul înregistrării EMAS sau al certificării ISO 14001.

30. Întreținerea și reparațiile generale

Toate echipamentele folosite pentru prestarea de servicii de cazare turiștilor sunt reparate și întreținute în conformitate cu legea și atunci când este necesar, iar lucrările se efectuează numai de personal calificat.

Directorul unității de cazare are, cu privire la echipamentul vizat de aceste criterii, o declarație scrisă a tehnicianului privind frecvența verificărilor de întreținere impuse de lege.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu o listă a echipamentelor și a persoanelor/companiilor care se ocupă de întreținere.

31. Întreținerea și repararea cazanelor

(a)

Întreținerea și repararea cazanelor se efectuează cel puțin o dată pe an sau mai des, în cazul în care acest lucru este impus de lege sau este necesar, de către profesioniști calificați corespunzător, respectând standardele CEI și standardele naționale, în cazurile în care acestea se aplică, sau în conformitate cu instrucțiunile producătorului;

(b)

anual, se testează dacă sunt respectate nivelele de randament definite de Directiva 92/42/CEE sau legislația națională sau indicate de producător, precum și dacă emisiile sunt în limitele legale. În cazul în care testele de întreținere arată că nu sunt îndeplinite condițiile menționate anterior, se iau măsuri imediate de remediere a situației.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a ambelor părți ale acestui criteriu, împreună cu o descriere a cazanelor și a programului de întreținere a acestora, detalii privind persoanele/companiile care efectuează lucrările de întreținere, precum și ce anume se verifică pe parcursul întreținerii.

32. Stabilirea politicii și programul de acțiune

Conducerea trebuie să aibă o politică privind protecția mediului și să elaboreze o declarație simplă privind politica de protecție a mediului și un program de acțiune clar care să asigure aplicarea politicii de protecție a mediului.

Programul de acțiune identifică obiectivele de performanță în domeniul mediului referitoare la energie, apă, substanțe chimice și deșeuri, care se stabilesc o dată la doi ani, luând în considerare criteriile opționale. Programul identifică persoana care are calitatea de director privind protecția mediului în cadrul unității de cazare și care este responsabilă de întreprinderea acțiunilor necesare și de atingerea obiectivelor. Turiștii sunt invitați să își exprime comentariile și reclamațiile, care vor fi luate în considerare.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu un exemplar din politica privind protecția mediului, declarația privind această politică și programul de acțiune, precum și modul în care contribuțiile turiștilor sunt luate în considerare.

33. Formarea personalului

Unitatea de cazare oferă personalului informații și cursuri de formare, inclusiv proceduri sau manuale scrise, pentru a asigura aplicarea măsurilor de protecție a mediului și pentru a sensibiliza personalul cu privire la comportamentele ce vizează protecția mediului. Personalul nou beneficiază de o formare corespunzătoare în primele patru săptămâni de la începerea activității la locul de muncă, iar personalul existent beneficiază de formare o dată pe an.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu detalii privind programul de formare și conținutul acestuia și indică personalul care a beneficiat de formare și momentul în care s-au desfășurat sesiunile de formare.

34. Informații pentru turiști

Unitățile de cazare oferă turiștilor, inclusiv participanților la conferințe, informații privind politica lor de protecție a mediului, acțiunile întreprinse și eticheta ecologică comunitară. Informațiile se oferă turiștilor în mod activ la recepție, iar notele informative care invită turiștii să sprijine atingerea obiectivelor de mediu se afișează vizibil, în special în camerele lor.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu copii ale informațiilor și notelor informative oferite turiștilor.

35. Date privind consumul de energie și apă

Unitățile de cazare dispun de proceduri de colectare și monitorizare a datelor privind consumul total de energie (kWh), consumul total de electricitate (kWh), energia totală folosită pentru încălzire (kWh) și consumul de apă (litri).

Datele se colectează de pe fiecare factură primită sau cel puțin o dată la trei luni și se exprimă în consum pe ședere peste noapte și pe m2 de spațiu interior. Unitatea de cazare raportează anual rezultatele monitorizării organismului competent care a evaluat cererea.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu o descriere a procedurilor. La depunerea cererii, solicitantul prezintă datele referitoare la consumurile enumerate anterior cel puțin pentru ultimele trei luni (în cazul în care datele sunt deja disponibile), iar apoi prezintă anual datele pentru anul precedent.

36. Colectarea altor date

Unitățile de cazare dispun de proceduri de colectare și monitorizare a datelor privind consumul de substanțe chimice (grame de substanță uscată) și volumul de deșeuri produse (litri și/sau kg de deșeuri nesortate).

Datele se colectează cel puțin o dată la șase luni și se exprimă, de asemenea, în consum sau producție pe ședere peste noapte și pe m2 de spațiu interior. Unitatea de cazare raportează anual rezultatele monitorizării organismului competent care a evaluat cererea.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu o descriere a procedurilor. La depunerea cererii, solicitantul prezintă datele referitoare la consumurile enumerate anterior cel puțin pentru ultimele șase luni (în cazul în care datele sunt deja disponibile), iar apoi prezintă anual aceste date pentru anul precedent. Solicitantul precizează serviciile pe care le oferă și dacă lenjeria este curățată în unitatea de cazare.

37. Informațiile care apar pe eticheta ecologică

Rubrica 2 de pe eticheta ecologică conține următorul text:

—	măsurile întreprinse pentru economisirea energiei și a apei;

—	măsuri întreprinse pentru reducerea deșeurilor;

—	măsuri generale de îmbunătățire a mediului.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un model al suporturilor pe care se aplică eticheta, împreună cu o declarație de îndeplinire a acestui criteriu.

CRITERII OPȚIONALE

Cerințe privind punctajul

În conformitate cu indicațiile date în titlul fiecărui criteriu din prezenta secțiune, s-a stabilit un punctaj pentru toate criteriile opționale. Numărul criteriilor respectate corespunde unui punctaj total de 16,5 puncte.

Punctajul total necesar se majorează cu câte un punct pentru fiecare dintre următoarele trei facilități suplimentare oferite, aflate în gestionarea sau proprietatea unității turistice de cazare: servicii de servire a mesei, activități sportive și zone verzi.

Serviciile de restaurant includ micul dejun. Activitățile sportive includ sauna, piscine și alte astfel de facilități care se află pe terenul ocupat de unitatea de cazare. Zonele verzi includ parcuri și grădini deschise turiștilor.

ENERGIE

38. Generare fotovoltaică și eoliană a electricității (2 puncte)

Unitățile de cazare dețin un sistem fotovoltaic sau eolian de generare a electricității care furnizează sau urmează să furnizeze 20 % din consumul total anual de electricitate.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația privind sistemul fotovoltaic sau eolian generator de electricitate, precum și date privind randamentul potențial și actual al sistemului.

39. Energie pentru încălzire din surse de energie regenerabile (1,5 puncte)

Cel puțin 50 % din cantitatea totală de energie folosită pentru încălzirea camerelor sau a apei calde sanitare provine din surse de energie regenerabile.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu date privind energia consumată pentru încălzirea camerelor și a apei calde, precum și documentația care arată că cel puțin 50 % din această energie provine din surse de energie regenerabile.

40. Eficiența energetică a cazanului (1 punct)

Unitatea de cazare deține un cazan de patru stele, astfel cum este definit la articolul 6 din Directiva 92/42/CEE.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu un raport al tehnicienilor profesioniști responsabili de vânzarea și/sau întreținerea cazanului.

41. Emisiile de NOx ale cazanului (1,5 puncte)

Cazanul se include în clasa 5 în conformitate cu standardul EN 297 prA3 care reglementează emisiile de NOx și emite mai puțin de 70 mg NOx/kWh.

42. Termoficare (1 punct)

Încălzirea unității de cazare se asigură prin termoficare.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația care demonstrează conectarea la rețeaua de termoficare.

43. Producția combinată de energie termică și electrică (1,5 puncte)

Întreaga cantitate de energie termică și electrică a unității de cazare este asigurată de o centrală de cogenerare de energie termică și electrică.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația privind centrala de cogenerare de energie termică și electrică.

44. Pompa de căldură (1,5 puncte)

Unitatea de cazare are o pompă de căldură care furnizează energie termică și/sau aer condiționat.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația privind pompa de căldură.

45. Recuperarea căldurii (2 puncte)

Unitatea de cazare dispune de un sistem de recuperare a căldurii pentru 1 (1 punct) sau 2 (2 puncte) dintre următoarele categorii: sisteme frigorifice, ventilatoare, mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, piscine, apa sanitară reziduală.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația privind sistemele de recuperare a căldurii.

46. Termoreglarea (1,5 puncte)

Temperatura din fiecare cameră este reglată individual.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația privind sistemele de termoreglare.

47. Izolarea clădirilor existente (2 puncte)

Clădirea se izolează peste cerințele naționale minime, astfel încât să asigure o reducere semnificativă a consumului de energie.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu elaborată de tehnicianul specializat în domeniul energiei, împreună cu documentația privind izolarea și cerințele naționale minime.

48. Aerul condiționat (1,5 puncte)

Sistemul de aer condiționat se include în clasa de eficiență energetică A în conformitate cu Directiva 2002/31/CE a Comisiei din 22 martie 2002 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a consumului de energie al aparatelor de climatizare de uz casnic (6), sau are un consum de energie similar.

Acest criteriu nu se aplică aparatelor care pot folosi și alte surse de energie, aparatelor aer-apă și apă-apă sau unităților cu un randament (putere de răcire) de 12 kW.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de instalarea, vânzarea și/sau întreținerea sistemului de aer condiționat.

49. Oprirea automată a aerului condiționat (1 punct)

Există un sistem automat care oprește aerul condiționat atunci când sunt deschise ferestrele.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de instalarea, vânzarea și/sau întreținerea sistemului de aer condiționat.

50. Arhitectura bioclimatică (2 puncte)

Unitățile de cazare se construiesc în conformitate cu principiile arhitecturale bioclimatice.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o explicație detaliată a modului în care unitatea de cazare îndeplinește acest criteriu, împreună cu documentația corespunzătoare.

51. Frigidere (1 punct), mașini de spălat vase (1 punct), mașini de spălat rufe (1 punct) și echipamente pentru birou (1 punct) eficiente energetic

(a)

(1 punct): Toate frigiderele de uz casnic se includ în clasa de eficiență A în conformitate cu Directiva 94/2/CE a Comisiei din 21 ianuarie 1994 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului în ceea ce privește indicarea prin etichetare a consumului de energie al frigiderelor, congelatoarelor și combinelor frigorifice de uz casnic (7), iar frigobarurile și minibarurile sunt cel puțin de clasă C.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă documentația care menționează clasa energetică pentru toate frigiderele și frigobarurile sau minibarurile, indicându-le pe cele care au eticheta ecologică;

(b)

(1 punct) toate mașinile de spălat vase de uz casnic se includ în clasa de eficiență energetică A, în conformitate cu Directiva 97/17/CE a Comisiei din 16 aprilie 1997 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a mașinilor de spălat vase de uz casnic (8).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă documentația care menționează clasa energetică pentru toate mașinile de spălat vase, indicându-le pe cele care au eticheta ecologică.

Notă: mașinile de spălat vase care nu sunt reglementate de Directiva 97/17/CE (de exemplu, mașini industriale de spălat vase) nu trebuie să îndeplinească acest criteriu;

(c)

(1 punct): toate mașinile de spălat rufe de uz casnic se includ în clasa de eficiență energetică A în conformitate cu Directiva 95/12/CE a Comisiei din 23 mai 1995 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a mașinilor de spălat rufe de uz casnic (9).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o documentație care menționează clasa energetică pentru toate mașinile de spălat rufe, indicându-le pe cele care au eticheta ecologică.

Notă: mașinile de spălat rufe care nu sunt reglementate de Directiva 95/12/CE (de exemplu, mașini industriale de spălat rufe) nu trebuie să îndeplinească acest criteriu;

(d)

(1 punct): cel puțin 80 % din echipamentele pentru birou (computere, faxuri, imprimante, scanere, fotocopiatoare) sunt eligibile pentru acordarea etichetei „energy star” în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2422/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 noiembrie 2001 privind programul comunitar de etichetare în materie de eficiență energetică a echipamentelor de birou (10).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă documentația care demonstrează că echipamentele de birou sunt eligibile pentru acordarea etichetei „energy star” și/sau menționează computerele de birou și portabile care au o etichetă ecologică.

52. Poziționarea frigiderelor (1 punct)

Frigiderul (frigiderele) din bucătărie se poziționează și reglează în conformitate cu principiile de economisire a energiei.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o explicație detaliată a modului în care unitatea de cazare îndeplinește acest criteriu.

53. Stingerea automată a lămpilor în camerele pentru turiști (1 punct)

80 % din camerele pentru turiști sunt dotate cu sisteme automate care sting lămpile în momentul în care turiștii părăsesc camerele.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de instalarea și/sau întreținerea acestor sisteme.

54. Stingerea automată a lămpilor de exterior (1 punct)

Lămpile de exterior care nu sunt necesare se sting automat.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de instalarea și/sau întreținerea acestor sisteme.

APA

55. Folosirea apei de ploaie (1,5 puncte) și a apei reciclate (1,5 puncte)

(a)

(1,5 puncte): Apa de ploaie se colectează, dar nu este folosită în scopuri menajere sau ca apă potabilă.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o explicație detaliată a modului în care unitatea de cazare îndeplinește acest criteriu, împreună cu documente justificative corespunzătoare și cu asigurări adecvate privind separarea completă a apei menajere și potabile;

(b)

(1,5 puncte): apa reciclată se colectează, dar nu este folosită în scopuri menajere sau ca apă potabilă.

56. Debitul de apă la robinete și dușuri (1,5 puncte)

Debitul mediu de apă al tuturor robinetelor și dușurilor, cu excepția robinetelor de la cada de baie, nu depășește 8,5 litri/minut.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o explicație detaliată a modului în care unitatea de cazare îndeplinește acest criteriu, împreună cu documentația justificativă corespunzătoare.

57. Debitul de apă pentru WC (1,5 puncte)

Cel puțin 80 % din vasele WC consumă cel mult 6 litri la o spălare.

58. Consumul de apă al mașinilor de spălat vase (1 punct)

Consumul de apă al mașinilor de spălat vase (exprimat ca W(măsurată)) este mai mic sau egal cu valoarea limită calculată prin ecuația de mai jos, folosindu-se aceeași metodă de testare EN 50242 și ciclul de programe ales pentru Directiva 97/17/CE a Comisiei:

W(măsurată) ≤ (0,625 × S) + 9,25

unde:

W(măsurată)	=	consumul de apă al mașinii de spălat vase, măsurat în litri pe ciclu, exprimat cu o zecimală.
S	=	numărul aplicabil de tacâmuri standard indicat pentru mașina de spălat vase.

59. Consumul de apă al mașinii de spălat rufe (1 punct)

Mașinile de spălat rufe utilizate de unitatea de cazare sau de serviciul de spălătorie al acesteia folosesc o cantitate de cel mult 12 litri de apă pentru 1 kg de rufe, măsurată în conformitate cu EN 60456:1999, folosind același ciclu standard pentru bumbac la 60 °C ales pentru Directiva 95/12/CE.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de producerea, vânzarea sau întreținerea mașinilor de spălat rufe sau dovada că mașinile de spălat rufe au primit eticheta ecologică comunitară. Unitatea de cazare prezintă documentația tehnică de la furnizorul său de servicii de spălătorie care demonstrează că mașinile lor de spălat rufe îndeplinesc acest criteriu.

60. Temperatura și debitul apei de la robinet (1 punct)

Cel puțin 80 % din robinete permit o reglare precisă și promptă a temperaturii și debitului de apă.

61. Temporizatoare pentru duș (1 punct)

Dușurile din bucătării sau din exterior se echipează cu un sistem care să permită oprirea automată a jetului de apă după un anumit timp sau în cazul în care nu sunt folosite.

SUBSTANȚE CHIMICE PERICULOASE

62. Detergenți (până la 4 puncte)

Cel puțin 80 %, ca greutate, din detergenții de spălat vase manual și/sau detergenții pentru mașini de spălat vase și/sau detergenții de rufe și/sau agenții universali de curățare folosiți de unitatea de cazare au primit eticheta ecologică comunitară sau alte etichete ecologice naționale sau regionale ISO de tip I(1 punct pentru fiecare dintre cele patru categorii de detergenți).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă datele și documentația (inclusiv facturile relevante) care precizează cantitățile de astfel de produse folosite și cantitățile care au eticheta ecologică.

63. Vopsele și lacuri pentru interior (1 punct)

Cel puțin 50 % din lucrările de vopsitorie de interior se realizează în unitatea de cazare cu vopsele și lacuri de interior care au eticheta ecologică comunitară sau alte etichete ecologice naționale sau regionale ISO de tip I.

64. Dozarea dezinfectantului pentru piscine (1 punct)

Piscina este echipată cu un sistem de dozare automată care folosește cantitatea minimă de dezinfectant pentru obținerea rezultatului dorit din punct de vedere igienic.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă documentația tehnică privind sistemul de dozare automată.

65. Curățarea mecanică (1 punct)

Unitatea de cazare aplică proceduri precise de realizare a curățării fără substanțe chimice, precum folosirea de produse din microfibre sau a altor materiale de curățare non-chimice sau activități de curățare cu efecte similare.

66. Grădini ecologice (1 punct)

Zonele verzi sunt gestionate fie fără a folosi deloc pesticide, fie în conformitate cu principiile agriculturii ecologice, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (11) și cu modificările sale ulterioare sau în conformitate cu legislația internă sau sistemele ecologice naționale recunoscute.

DEȘEURI

67. Compostare (2 puncte)

Unitatea de cazare separă deșeurile organice relevante (deșeuri de grădină 1 punct; deșeuri de bucătărie 1 punct) și se asigură că acestea sunt tratate în conformitate cu liniile directoare stabilite de autoritățile locale (de exemplu, de către administrația locală, de către unitatea de cazare sau de către o companie privată).

68. Cutii de unică folosință pentru băuturi (2 puncte)

Cu excepția cazurilor în care legea impune acest lucru, cutiile de unică folosință pentru băuturi nu se oferă în zonele aflate în proprietatea unității de cazare sau în administrarea acesteia.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație privind îndeplinirea acestui criteriu, indicând produsele de acest tip folosite, în cazul în care există, și legislația care impune acest lucru.

69. Ambalarea micului dejun (2 puncte)

Cu excepția cazurilor în care legea impune acest lucru, nu se servesc la micul dejun porții ambalate individual.

70. Eliminarea grăsimii/uleiului (2 puncte)

Unitatea de cazare dispune de separatoare de grăsimi, iar grăsimea/uleiurile de gătit și grăsimea/uleiurile de prăjit se colectează și se elimină în mod corespunzător.

71. Materialele textile și mobilierul uzate (2 puncte)

Mobilierul, materialele textile și alte materiale uzate se vând sau se donează organizațiilor caritabile sau altor asociații care colectează și redistribuie astfel de bunuri.

ALTE SERVICII

72. Comunicarea și educația în materie de protecție a mediului (1,5 puncte)

Unitatea de cazare oferă turiștilor informații privind măsurile întreprinse pe plan local pentru conservarea biodiversității, a peisajelor și a naturii.

73. Camere pentru nefumători (1 punct)

Fumatul este interzis în cel puțin 50 % din camere.

Evaluare și verificare: Solicitantul indică numărul și tipul de camere și precizează care dintre acestea sunt pentru nefumători.

74. Biciclete (1 punct)

Turiștilor li se pun la dispoziție biciclete.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o explicație privind modul în care unitatea de cazare îndeplinește acest criteriu.

75. Sticle returnabile (2 puncte)

Unitatea de cazare oferă turiștilor cel puțin una dintre următoarele băuturi în sticle returnabile: băuturi răcoritoare, apă și bere.

76. Produse din hârtie (până la 2 puncte)

Cel puțin 50 % din hârtia/șervețelele igienice și/sau hârtia de birou folosită a primit eticheta ecologică comunitară sau alte etichete ecologice naționale sau regionale ISO de tip I (1 punct pentru fiecare dintre aceste două categorii de produse din hârtie).

77. Bunuri de folosință îndelungată (până la 3 puncte)

Cel puțin 10 % din orice categorie de bunuri de folosință îndelungată (precum lenjerie de pat, prosoape, fețe de masă, computere de birou și portabile, televizoare, saltele, mobilier, mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, frigidere, aspiratoare, covoare, becuri electrice,…) utilizate în unitatea de cazare au primit eticheta ecologică comunitară sau alte etichete ecologice naționale sau regionale ISO de tip I (1 punct pentru fiecare din cel mult trei categorii de bunuri de folosință îndelungată).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă datele și documentația care precizează cantitățile de astfel de produse deținute și cantitățile care au eticheta ecologică.

78. Alimente ecologice (1 punct)

Ingredientele principale a cel puțin două feluri de mâncare sunt produse prin metode agricole ecologice, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația justificativă corespunzătoare.

79. Produse alimentare locale (1 punct)

La fiecare masă, inclusiv la micul dejun, se servesc cel puțin două produse alimentare obținute din surse locale.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu documentația justificativă corespunzătoare.

GESTIONARE GENERALĂ

80. Înregistrarea EMAS (3 puncte) sau certificarea ISO (1,5 puncte) a unității de cazare

Unitatea de cazare este înregistrată în cadrul sistemului comunitar de gestionare și audit ecologic (EMAS) (3 puncte) sau certificată în conformitate cu ISO 14001 (1,5 puncte).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă dovezi corespunzătoare ale înregistrării EMAS sau ISO 14001.

81. Înregistrarea EMAS (1,5 puncte) sau certificarea ISO (1 punct) a furnizorilor

Cel puțin unul dintre principalii furnizori sau prestatori de servicii ai unității de cazare este înregistrat EMAS (1,5 puncte) sau certificat în conformitate cu ISO 14001 (1 punct).

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă dovezi corespunzătoare ale înregistrării EMAS sau ale certificării ISO 14001 pentru cel puțin unul dintre furnizorii săi principali.

82. Chestionarul privind protecția mediului (1 punct)

Unitatea de cazare pune la dispoziția turiștilor un chestionar prin intermediul căruia aceștia își exprimă opinia privind aspectele ecologice din unitatea de cazare.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă un exemplar al chestionarului și indică procedurile utilizate pentru distribuirea și colectarea acestuia, precum și modul în care ia în considerare răspunsurile primite.

83. Contoare de electricitate și apă (1 punct)

Unitatea de cazare dispune de contoare suplimentare de electricitate și apă care îi permit colectarea de date privind consumul pentru diferite activități sau aparate.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o explicație detaliată a modului în care unitatea de cazare îndeplinește acest criteriu, împreună cu o analiză a datelor colectate (în cazul în care este deja disponibilă).

84. Acțiuni suplimentare de protecție a mediului (maxim 3 puncte)

Fie:

(a)

acțiuni suplimentare de protecție a mediului (până la 1,5 puncte pentru fiecare acțiune, până la maxim 3 puncte): Conducerea unității de cazare ia măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea performanței ecologice a unității de cazare, care nu sunt incluse în nici unul dintre criteriile menționate anterior (obligatorii sau opționale). Organismul competent care evaluează cererea de acordare a etichetei ecologice acordă un punctaj maxim de 1,5 puncte pentru fiecare dintre aceste acțiuni.

Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, împreună cu descrierea completă a fiecărei acțiuni suplimentare care solicitantul dorește să fie luată în considerare,

fie

(b)	acordarea etichetei ecologice (3 puncte): Unității de cazare i-a fost acordată una dintre etichetele ecologice naționale sau regionale ISO de tip I. Evaluare și verificare: Solicitantul prezintă dovezi corespunzătoare privind eticheta ecologică care i-a fost acordată.

(1) JO L 283, 27.10.2001, p. 33.

(2) JO L 167, 22.6.1992, p. 17.

(3) JO L 86, 3.4.2002, p. 26.

(4) JO L 71, 10.3.1998, p. 1.

(5) JO L 226, 6.9.2000, p. 3.

(6) JO L 86, 3.4.2002, p. 26.

(7) JO L 45, 17.2.1994, p. 1.

(8) JO L 118, 7.5.1997, p. 1.

(9) JO L 136, 21.6.1995, p. 1.

(10) JO L 332, 15.12.2001, p. 1.

(11) JO L 198, 22.7.1991, p. 1.

15/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

270

32003L0032

L 105/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/32/CE A COMISIEI

din 23 aprilie 2003

de instituire a unor specificații detaliate privind cerințele prevăzute de Directiva 93/42/CEE a Consiliului cu privire la dispozitivele medicale fabricate din țesuturi de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 14 litera (b),

întrucât:

(1)	La 5 martie 2001, Franța adoptă o măsură internă de interzicere a fabricării, introducerii pe piață, a distribuției, a importului, a exportului și a utilizării dispozitivelor medicale fabricate din produse de origine animală, atunci când acestea sunt folosite ca înlocuitori de dura mater.

(2)

Franța a justificat măsura prin incertitudinile existente în ceea ce privește riscul transmiterii encefalopatiilor spongiforme animale la om prin astfel de dispozitive medicale și prin faptul că există alternative reprezentate de materiale sintetice sau de materiale autologe prelevate de la pacient.

(3)	Alte state membre au adoptat măsuri interne unilaterale pe alte temeiuri juridice privind utilizarea anumitor materii prime provenite din țesuturi animale și care prezintă riscuri specifice de transmitere a encefalopatiilor spongiforme animale.

(4)	Toate aceste măsuri interne sunt legate de protecția generală a sănătății publice împotriva riscurilor de transmitere a encefalopatiilor spongiforme animale prin intermediul dispozitivelor medicale.

(5)

În ceea ce privește sursa materialelor utilizate în dispozitivele medicale, se aplică dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (3).

(6)	Pentru îmbunătățirea nivelului de securitate și de protecție a sănătății, este necesară consolidarea suplimentară a măsurilor de protecție împotriva riscului global de transmitere a encefalopatiilor spongiforme animale prin intermediul dispozitivelor medicale.

(7)

Comitetul științific pentru produse medicamentoase și dispozitive medicale adoptă un aviz privind utilizarea materialelor care prezintă un risc de encefalopatie spongiformă transmisibilă (EST) pentru fabricarea dispozitivelor medicale implantabile, care recomandă ca producătorii acestor dispozitive care utilizează țesuturi sau derivați de origine animală să aibă obligația de a justifica în totalitate, ca parte esențială a gestionării riscurilor, utilizarea țesuturilor respective, având în vedere beneficiile pentru pacient și comparația cu materiale alternative.

(8)	Comitetul științific de coordonare adoptă mai multe avize privind materialele cu riscuri specificate și produsele derivate din țesuturi de rumegătoare, cum ar fi gelatina și colagenul, care au o relevanță directă în ceea ce privește siguranța dispozitivelor medicale.

(9)

Dispozitivele medicale fabricate din țesuturi de origine animală neviabile sau din derivați care au fost transformați în produși neviabili fac parte din clasa de dispozitive III, conform normelor de clasificare stabilite de anexa IX la Directiva 93/42/CEE, cu excepția cazurilor în care aceste dispozitive vor intra în contact numai cu piele intactă.

(10)	Înainte de introducerea pe piață, dispozitivele medicale, indiferent dacă sunt originare din Comunitate sau dacă provin din țări terțe, fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității prevăzute de Directiva 93/42/CEE.

(11)

Anexa I la Directiva 93/42/CEE stabilește cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivele medicale în temeiul directivei menționate anterior. Punctele 8.1 și 8.2 din anexa menționată anterior stabilesc cerințele specifice destinate eliminării sau reducerii în cea mai mare măsură posibilă a riscului de infecție pentru pacient, utilizator și părți terțe, provocată de țesuturile de origine animală, și precizează că soluțiile adoptate de producător pentru conceperea și construirea dispozitivelor trebuie să respecte principiile de siguranță, având în vedere progresele tehnice general recunoscute.

(12)

În ceea ce privește dispozitivele medicale fabricate din țesuturi de origine animală, este necesar să se adopte specificații mai detaliate privind cerințele de la punctul 8.2 din anexa I la Directiva 93/42/CEE și să se precizeze anumite aspecte legate de analiza și gestionarea riscului în cadrul procedurilor de evaluare a conformității prevăzute la articolul 11 din directiva în cauză.

(13)	Sunt necesare clarificări suplimentare privind unele dintre noțiunile folosite în Directiva 93/42/CEE pentru a asigura punerea uniformă în aplicare a prezentei directive.

(14)	Trebuie să se prevadă o perioadă de tranziție adecvată pentru dispozitivele medicale care fac deja obiectul unui certificat de examinare CE a desenelor și a modelelor sau al unui certificat de examinare CE de tip.

(15)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului științific pentru dispozitive medicale instituit prin articolul 6 alineatul (2) din Directiva 90/385/CEE a Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Prezenta directivă stabilește specificațiile detaliate privind riscurile de transmitere, în condiții normale de utilizare, a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la pacienți sau la alte persoane, prin intermediul dispozitivelor medicale fabricate din țesuturi de origine animală care au fost transformate în produși neviabili sau din produși neviabili derivați din țesuturi de origine animală.

(2) Țesuturile animale reglementate de prezenta directivă sunt cele provenite de la speciile bovină, ovină și caprină, precum și de la cerb, elan, nurcă și pisică.

(3) Colagenul, gelatina și seul folosite pentru fabricarea dispozitivelor medicale trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele necesare pentru a fi considerate adecvate pentru consum uman.

(4) Prezenta directivă nu se aplică dispozitivelor medicale menționate la alineatul (1) care nu sunt destinate să intre în contact cu corpul uman sau care intră în contact numai cu piele intactă.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții pe lângă cele prevăzute de Directiva 93/42/CEE:

(a)	„celulă” înseamnă cea mai mică unitate structurală a oricărei forme de viață care poate exista în mod independent și care se poate reînnoi într-un mediu adecvat;

(b)	„țesut” înseamnă orice organizare de celule și/sau de constituenți extracelulari;

(c)	„derivat” înseamnă un material obținut dintr-un țesut de origine animală printr-un proces de fabricație, cum ar fi colagenul, gelatina, anticorpii monoclonali;

(d)	„neviabil” înseamnă fără metabolism sau care nu se poate multiplica;

(e)	„agenți transmisibili” înseamnă entități patogene neclasificate, prioni și agenți ai encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) și ai scrapiei;

(f)	„reducere, eliminare sau îndepărtare” înseamnă un proces prin care numărul agenților transmisibili este redus, aceștia sunt eliminați sau îndepărtați pentru a preveni orice infecție sau reacție patogenă;

(g)	„inactivare” înseamnă un proces prin care este redusă capacitatea agenților transmisibili de a provoca o infecție sau o reacție patogenă;

(h)	„țară sursă” înseamnă țara în care s-a născut, a fost crescut și/sau sacrificat animalul;

(i)	„materiale de plecare” înseamnă materiile prime sau orice alte produse de origine animală din care sau cu ajutorul cărora se produc dispozitivele menționate la articolul 1 alineatul (1).

Articolul 3

Înainte de depunerea unei cereri pentru evaluarea conformității în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Directiva 93/42/CEE, producătorul dispozitivelor medicale menționate la articolul 1 alineatul (1) pune în aplicare sistemul de analiză și de gestionare a riscurilor definit de anexa la prezenta directivă.

Articolul 4

Statele membre verifică dacă organismele notificate în temeiul articolului 16 din Directiva 93/42/CEE dețin cunoștințe actualizate privind dispozitivele medicale menționate la articolul 1 alineatul (1) în vederea evaluării conformității dispozitivelor menționate la articolul 1 alineatul (1) cu dispozițiile Directivei 93/42/CEE și cu specificațiile prevăzute de anexa la prezenta directivă.

Dacă, pe baza verificării în cauză, un stat membru trebuie să modifice sarcinile unui organism notificat, acesta informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 5

(1) Procedurile de evaluare a conformității dispozitivelor mediale menționate la articolul 1 alineatul (1) includ evaluarea respectării de către acestea a cerințelor din Directiva 93/42/CEE și a specificațiilor prevăzute de anexa la prezenta directivă.

(2) Organismele notificate evaluează strategia de analiză și de gestionare a riscurilor a producătorului, în special:

(a)	informațiile furnizate de producător;

(b)	justificarea utilizării țesuturilor sau a derivaților de origine animală;

(c)	rezultatele studiilor de eliminare și/sau de inactivare sau ale cercetării documentare;

(d)	modul în care producătorul controlează sursele de materii prime, produsele finite și subcontractanții;

(e)	necesitatea de a verifica originea materialelor, inclusiv a furniturilor de la terțe părți.

(3) La evaluarea analizei și a gestionării riscurilor în cadrul procedurii de evaluare a conformității, organismele notificate iau în considerare, după caz, certificatul de conformitate EST emis de Direcția europeană pentru calitatea medicamentelor pentru materialele de plecare, denumit în continuare „certificat EST”.

(4) Cu excepția cazului dispozitivelor medicale pentru care se folosesc materiale de plecare pentru care a fost emis un certificat EST menționat la alineatul (3), organismele naționale solicită, prin intermediul autorității lor competente, avizul autorităților competente din celelalte state membre privind evaluarea și concluziile lor referitoare la analiza și gestionarea riscurilor prezentate de țesuturi sau de derivați destinați încorporării în dispozitive medicale în conformitate cu indicațiile producătorului.

Înainte de a emite un certificat de examinare CE a desenelor și modelelor sau un certificat de examinare CE de tip, organismele notificate iau în considerare în mod corespunzător toate observațiile primite în termen de 12 săptămâni de la data la care a fost solicitat avizul autorității naționale competente.

Articolul 6

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispozitivele menționate la articolul 1 alineatul (1) sunt introduse pe piață și date în folosință numai în cazul în care respectă dispozițiile Directivei 93/42/CEE și specificațiile prevăzute de anexa la prezenta directivă.

Articolul 7

(1) Titularii certificatelor de examinare CE a desenelor și a modelelor sau ai certificatelor de examinare CE de tip emise înainte de 1 aprilie 2004 pentru dispozitivele medicale menționate la articolul 1 alineatul (1) solicită numai un certificat complementar de examinare CE a desenelor și a modelelor sau un certificat complementar de examinare CE de tip care să ateste respectarea specificațiilor prevăzute de anexa la prezenta directivă.

(2) Până la 30 septembrie 2004, statele membre acceptă introducerea pe piață și darea în folosință a dispozitivelor medicale menționate la articolul 1 alineatul (1), care fac obiectul unui certificat de examinare CE a desenelor și a modelelor sau al unui certificat de examinare CE de tip emis înainte de 1 aprilie 2004.

Articolul 8

(1) Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2004.

Ele aplică dispozițiile respective de la 1 aprilie 2004.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern deja adoptate sau pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 10

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 169, 12.7.1993, p. 1.

(2) JO L 6, 10.1.2002, p. 50.

(3) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(4) JO L 189, 20.7.1990, p. 17.

ANEXĂ

1. ANALIZA ȘI GESTIONAREA RISCURILOR

1.1. Justificarea utilizării țesuturilor sau a derivaților de origine animală

Producătorul trebuie să justifice, pe baza strategiei sale globale de analiză și de gestionare a riscurilor pentru un anumit dispozitiv medical, decizia de a folosi țesuturi sau derivați de origine animală menționați la articolul 1 (precizând specia de animale și țesuturile de origine animală), având în vedere beneficiile clinice scontate, potențialele riscuri reziduale și alternativele adecvate.

1.2. Procedura de evaluare

Pentru a asigura un nivel înalt de protecție pentru pacienți și utilizatori, producătorul dispozitivelor care utilizează țesuturile sau derivații de origine animală menționați la punctul 1.1 trebuie să pună în aplicare o strategie adecvată și bine documentată de analiză și gestionare a riscurilor care să ia în considerare toate aspectele relevante legate de EST. El trebuie să identifice pericolele asociate acestor țesuturi sau derivați, să instituie documente privind măsurile adoptate în vederea reducerii la minimum a riscului de transmitere și să demonstreze că riscul rezidual asociat dispozitivelor care utilizează astfel de țesuturi sau de derivați este acceptabil, având în vedere utilizarea căreia îi sunt destinate și beneficiile pe care le oferă.

Siguranța unui dispozitiv, în ceea ce privește posibilitatea transmiterii unui agent transmisibil, depinde de toți factorii descriși la punctele 1.2.1-1.2.7, care trebuie analizați, evaluați și gestionați. Toate aceste măsuri determină, în combinație, siguranța dispozitivului.

Trebuie avute în vedere două etape de importanță cheie:

Acestea sunt:

—	selectarea materialelor de plecare (țesuturi sau derivați) considerate adecvate în ceea ce privește potențiala lor contaminare cu agenți transmisibili (a se vedea 1.2.1, 1.2.2 și 1.2.3), având în vedere prelucrările ulterioare;

—	aplicarea unui proces de producție prin care să fie îndepărtați sau inactivați agenții transmisibili din țesuturile sau din derivații sursă controlați (a se vedea 1.2.4).

De asemenea, trebuie să se țină seama de caracteristicile dispozitivului și de utilizarea căreia îi este destinat (a se vedea 1.2.5, 1.2.6 și 1.2.7).

La punerea în aplicare a strategiei de analiză și gestionare a riscurilor trebuie să se țină seama în mod corespunzător de avizele adoptate de comitetele științifice relevante și, după caz, de avizul Comitetului pentru produse medicamentoase brevetate (CPMB), pentru care referințele au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

1.2.1. Animale folosite ca sursă de material

Riscul de EST este legat de speciile sursă, de rase și de natura țesutului de plecare. Întrucât infecțiozitatea EST se acumulează pe parcursul unei perioade de incubație de mai mulți ani, se consideră că selectarea unor animale tinere și având o stare de sănătate bună este un factor de reducere a riscului. Trebuie excluse animalele cu risc cum sunt cele găsite moarte, cele sacrificate în condiții de urgență sau cele suspectate de EST.

1.2.2. Originea geografică

Până la finalizarea clasificării țărilor în funcție de statutul lor privind ESB în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), se folosește riscul geografic ESB (RGE) pentru evaluarea riscului țării de origine. RGE este un indicator calitativ al probabilității prezenței uneia sau a mai multor bovine infectate cu ESB, în stadiu preclinic sau clinic, la un moment dat, într-o anumită țară. În cazul în care se confirmă prezența unui astfel de animal, RGE indică nivelul de infecție, astfel cum este definit în tabelul următor.

Nivel RGE	Prezența uneia sau a mai multor bovine în stadiu preclinic sau clinic purtătoare de agent ESB dintr-o regiune geografică/țară
I	Foarte puțin probabilă
II	Puțin probabilă, dar nu exclusă
III	Probabilă, dar neconfirmată sau confirmată, dar la un nivel scăzut
IV	Confirmată, la un nivel ridicat

Anumiți factori influențează riscul geografic de infecție cu ESB asociat utilizării de țesuturi sau de derivați bruți provenind din anumite țări. Acești factori sunt definiți la articolul 2.3.13.2 punctul 1 din Codul zoosanitar internațional al OIE (Office International des Epizooties), disponibil la adresa www.oie.int/eng/normes/Mcode/A_00067.htm.

Comitetul științific de coordonare a evaluat riscul geografic de ESB (RGE) din mai multe țări terțe și state membre și va face o astfel de evaluare pentru fiecare țară care a solicitat stabilirea statutului său privind ESB, ținând seama de principalii factori ai OIE.

1.2.3. Natura țesutului de plecare

Producătorul trebuie să țină seama de clasificarea riscurilor legate de diferitele tipuri de țesuturi de plecare. Selectarea țesuturilor de origine animală este supusă controlului și inspecției individuale de către un veterinar, iar carcasa animalului trebuie să fie certificată ca fiind adecvată consumului uman.

Producătorul trebuie să garanteze că nu există nici un risc de contaminare încrucișată în momentul sacrificării.

Producătorul nu trebuie să selecteze țesuturi sau derivați de origine animală clasificați ca prezentând o potențială infecțiozitate EST ridicată, cu excepția cazurilor în care utilizarea unor astfel de materiale este necesară în situații excepționale, având în vedere importanța beneficiilor pentru pacient și absența unui țesut de plecare alternativ.

De asemenea, se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman.

1.2.3.1. Ovine și caprine

Clasificarea infecțiozității țesuturilor de ovine și caprine a fost instituită pe baza cunoștințelor din prezent în funcție de titrele agenților transmisibili din țesuturile și lichidele corporale provenind de la ovine și caprine infectate în mod natural cu scrapie. Avizul adoptat de Comitetul științific de coordonare (CSC) la 22 și 23 iulie 1999 conține un tabel privind „Politica de creștere și genotipare a ovinelor” (în anexă) (2), actualizat ulterior prin avizul CSC, adoptat la 10 și 11 ianuarie 2002, privind distribuirea infecțiozității EST în țesuturile rumegătoarelor – situația cunoștințelor în decembrie 2001 (2).

Această clasificare poate fi revizuită având în vedere noile cunoștințe științifice (de exemplu, pe baza avizelor relevante ale comitetelor științifice, ale Comitetului pentru produse medicamentoase brevetate CPMB și a măsurilor Comisiei care reglementează utilizarea materialelor care prezintă riscuri de EST). Analiza referințelor la documentele/avizele relevante va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și va fi stabilită o listă după adoptarea deciziei de către Comisie.

1.2.3.2. Bovine

Materialele cu risc specificat (MRS) definite de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 trebuie considerate ca prezentând o potențială infecțiozitate EST ridicată.

1.2.4. Inactivarea sau îndepărtarea agenților transmisibili

1.2.4.1. Pentru dispozitivele care nu pot rezista procesului de inactivare/îndepărtare fără a se degrada în mod inacceptabil, producătorul trebuie să se bazeze în principal pe controlul selecției materialului.

1.2.4.2. Pentru celelalte dispozitive, în cazul în care producătorul declară că procedeele de fabricație sunt în măsură să îndepărteze sau să inactiveze agenții transmisibili, acesta trebuie să prezinte o documentație adecvată în acest sens.

Informațiile relevante obținute prin cercetarea și analizarea literaturii științifice din domeniu pot fi folosite pentru justificarea factorilor de inactivare/eliminare, în cazul în care procesele specifice citate în literatura de specialitate sunt comparabile cu cele utilizate pentru dispozitiv. Cercetarea și analiza trebuie să vizeze și eventualele avize științifice adoptate de comitetele științifice ale Uniunii Europene. Avizele sunt folosite ca referință în cazul unor opinii contradictorii.

Atunci când cercetările documentare nu asigură o justificare suficientă, producătorul trebuie să întreprindă un studiu specific de inactivare și/sau eliminare pe baze științifice, ținând seama de următoarele elemente:

—	riscul identificat asociat țesutului;

—	identificarea agenților model relevanți;

—	justificarea alegerii combinațiilor respective de agenți model;

—	identificarea etapei alese pentru eliminarea și/sau inactivarea agenților transmisibili;

—	calcularea factorilor de reducere.

Raportul final trebuie să precizeze parametrii și limitele de producție care au o importanță crucială pentru eficiența procesului de inactivare sau de eliminare.

Trebuie aplicate proceduri documentate în mod adecvat pentru a garanta că parametrii procesului validat sunt aplicați pe parcursul fabricației curente.

1.2.5. Cantitățile de țesut de plecare sau de derivați de origine animală necesare pentru producerea unei unități de dispozitiv medical

Producătorul trebuie să evalueze cantitatea de țesuturi sau de derivați bruți de origine animală necesară pentru producerea unei singure unități de dispozitiv medical. În cazul aplicării unui proces de purificare, producătorul trebuie să evalueze dacă acesta are capacitatea de a concentra nivelurile de agenți transmisibili prezenți în țesuturile de plecare sau în derivații de origine animală.

1.2.6. Țesuturi sau derivați de origine animală care intră în contact cu pacienții și utilizatorii

Producătorul trebuie să ia în considerare:

(i)	cantitatea de țesuturi sau de derivați de origine animală;

(ii)	zona de contact: suprafața acesteia, tipul (de exemplu, piele, mucoasă, creier) și starea (de exemplu, sănătoasă sau deteriorată);

(iii)

tipul de țesut sau de derivați care intră în contact cu pacienții și/sau utilizatorii și

(iv)	cât timp trebuie să rămână dispozitivul în contact cu corpul (incluzând efectul de bioresorbție).

Trebuie avut în vedere numărul de dispozitive medicale care pot fi folosite în cadrul unei proceduri date.

1.2.7. Calea de administrare

Producătorul trebuie să țină seama de calea de administrare recomandată în cadrul informațiilor despre produs, de la cel mai ridicat până la cel mai redus risc.

1.3. Analiza evaluării

Producătorul trebuie să instituie și să mențină o procedură sistematică de analiză a informațiilor obținute privind dispozitivele medicale sau dispozitivele similare în etapa postproducție. Informațiile trebuie evaluate pentru a stabili potențiala lor relevanță în domeniul siguranței, în special:

(a)	dacă au fost depistate riscuri necunoscute anterior;

(b)	dacă riscul estimat care decurge dintr-un pericol nu mai este acceptabil;

(c)	dacă evaluarea originală este invalidată în orice alt mod.

În toate cazurile menționate anterior, rezultatele evaluării sunt luate în considerare în cadrul procesului de gestionare a riscurilor.

Pe baza noilor informații, trebuie preconizată o analiză a măsurilor de gestionare a riscurilor aplicabile dispozitivului (în special justificarea alegerii unui țesut sau derivat de origine animală). În cazul în care este posibil ca riscul rezidual sau gradul de acceptabilitate a acestuia să se fi modificat, trebuie reevaluat și justificat impactul măsurilor de control al riscului puse în aplicare anterior.

Rezultatele acestei evaluări trebuie documentate.

2. EVALUAREA DISPOZITIVELOR DIN CLASA III DE CĂTRE ORGANISMELE NOTIFICATE

În ceea ce privește dispozitivele din clasa III, în conformitate cu norma 17 (3) din anexa IX la Directiva 93/42/CEE, producătorii trebuie să le furnizeze organismelor notificate menționate la articolul 4 din prezenta directivă toate informațiile relevante care permit evaluarea strategiei lor curente de analiză și gestionare a riscurilor. Toate informațiile noi privind riscul de EST colectate de producător și relevante în ceea ce privește dispozitivele pe care le fabrică trebuie trimise organismului notificat.

Orice modificare legată de procesele de selecție, colectare, manipulare și inactivare/eliminare care ar putea modifica rezultatele dosarului privind gestionarea riscurilor trebuie transmisă organismului notificat în vederea aprobării suplimentare înainte de punerea în aplicare.

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2) Disponibil pe situl web al Comisiei

http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/outcome_en.html.

(3) Toate dispozitivele medicale care utilizează țesuturi sau derivați de origine animală transformați în produși neviabili, cu excepția dispozitivelor care intră în contact numai cu piele intactă.

A	Informații generale
B	Informații privind planta modificată genetic
C	Informații privind diseminarea experimentală
D	Concluzii privind impactul potențial al diseminării de plante superioare modificate genetic asupra mediului
E	Scurtă descriere a măsurilor adoptate pentru gestionarea riscurilor
F	Rezumat al evaluărilor de teren planificate, destinate obținerii de noi informații privind impactul diseminării asupra mediului și asupra sănătății umane.

A	Abteilung IV/3 Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit	Dl Dipl. - Ing. Matthias BRUNNER (coordonator)
A	EVA — Agenția Austriacă pentru Energie	Dl Herbert RITTER
B	Administration de l'Énergie du Ministère des Affaires Économiques; Division Gaz-Électricité	Dl Luc MICHIELS
DK	Agenția Daneză pentru Energie	Dna Anette GYDESEN
FIN	Ministerul Comerțului și Industriei	Dna Veera PEDERSEN (coordonator)
FIN	Motiva Oy	Dl Heikki HÄRKÖNEN
F	MINEFI/DGEMP — Télédoc 161	Dna Evelyne BISSON (coordonator)
F	Ademe — Centre de Sophia Antipolis	Dl Alain ANGLADE
D	Bundesministerium für Wirtschaft und Technologie	Dl Dr. Wolfgang STINGLWAGNER (coodonator)
D	Deutsche Energie - Argentur	Dna Dr. Christiane DUDDA
EL	Ministerul Dezvoltării	Dl Dimitrios NOMIDIS (coodonator)
EL	Ministerul Dezvoltării	Dl Dimitrios TSALEMIS
IRL	Sustainable Energy Ireland	Dl Tom HALPIN
IRL	Sustainable Energy Ireland	Dna Antonia SHIELDS
I	Segreteria Tecnica della DGERM, Ministerio delle Attività Productive	Dl Dario CHELLO (coodonator)
I	ENEA Ispra	Dna Milena PRESUTTO
L	Service de l'Energie de l'État	Dl Jean-Paul HOFFMANN
P	Direcção Geral da Energia	Dl Renato ROMANO
E	Subdirección General de Planificación Energetica	Dl Angel CHAMERO FERRER
S	Administrația Națională Suedeză a Energiei	Dna Kristina BEIERTZ
NL	NOVEM	Drs. Ir. Hans-Paul SIDERIUS
UK	Department for Environment, Food and Rural Affairs, Zone 6D/11, Ashdown House	Dl Chris BAKER (coodonator)
	ITS Research & Testing Centre	Dl Bob HARRISON
	BRE Ltd.	Dna Monika MUNZINGER

Referințe			Cuprins
Anul	JO	Pagina
			Notă introductivă		1
2002	L 271	1		32002D1786
			Decizia 1786/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de adoptare a unui program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2003-2008)		3
2002	L 278	24		32002D0805
			Decizia Comisiei din 15 octombrie 2002 privind anumite măsuri de protecție referitoare la unele produse de origine animală destinate alimentației animalelor și importate din Ucraina [notificată cu numărul C(2002) 3785] (Text cu relevanță pentru SEE)		14
2002	L 280	27		32002D0811
			Decizia Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire de note orientative care să completeze anexa VII la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului		16
2002	L 280	37		32002D0812
			Decizia Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire, în temeiul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a formularului de sinteză a notificării privind introducerea pe piață a organismelor modificate genetic ca atare sau în produse		26
2002	L 280	62		32002D0813
			Decizia Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a rezumatului notificării privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piață		51
2002	L 289	15		32002R1918
			Regulamentul (CE) nr. 1918/2002 al Comisiei din 25 octombrie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1788/2001 de stabilire a normelor de aplicare a dispozițiilor privind certificatul de control pentru importurile din țări terțe în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (Text cu relevanță pentru SEE)		73
2002	L 305	19		32002L0086
			Directiva 2002/86/CE a Comisiei din 6 noiembrie 2002 de modificare a Directivei 2001/101/CE în ceea ce privește data de la care se interzice comerțul cu produse care nu sunt în conformitate cu dispozițiile Directivei 2001/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului		82
2002	L 319	28		32002D0916
			Decizia Comisiei din 21 noiembrie 2002 de modificare a Deciziei 94/652/CE privind actualizarea inventarului de sarcini ce trebuie îndeplinite în cadrul cooperării dintre statele membre în domeniul examinării științifice a problemelor referitoare la produsele alimentare [notificată cu numărul C(2002) 4447] (Text cu relevanță pentru SEE)		83
2002	L 332	1		32002R2150
			Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitoare la statisticile privind deșeurile (Text cu relevanță pentru SEE)		85
2002	L 358	120		32002R2382
			Regulamentul (CE) nr. 2382/2002 al Comisiei din 30 decembrie 2002 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 94/92 de stabilire a normelor de aplicare a regimurilor pentru importurile din țări terțe prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)		121
2003	C 102	2		22003A0429(01)
			Acord între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și state care nu sunt membre ale Uniunii Europene privind participarea acestora din urmă la procedura comunitară de schimb rapid de informații în caz de urgență radiologică (Ecurie) (2003/C 102/02)		123
2003	L 009	11		32003D0031
			Decizia Comisiei din 29 noiembrie 2002 de stabilire a criteriilor ecologice revizuite de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenți pentru mașini de spălat vase și de modificare a Deciziei 1999/427/CE [notificată cu numărul C(2002) 4632] (Text cu relevanță pentru SEE)		127
2003	L 011	27		32003D0033
			Decizia Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a unor criterii și proceduri de admitere a deșeurilor în depozitele de deșeuri, în conformitate cu articolul 16 și cu anexa II la Directiva 1999/31/CE		142
2003	L 031	3		32003R0223
			Regulamentul (CE) nr. 223/2003 al Comisiei din 5 februarie 2003 privind cerințele de etichetare legate de metoda de producție ecologică pentru hrana pentru animale, furaje combinate și materii prime pentru hrana pentru animale și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)		165
2003	L 033	30		32002L0098
			Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE		171
2003	L 037	24		32002L0096
			Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)		184
2003	L 041	26		32003L0004
			Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului		200
2003	L 047	56		32003D0121
			Decizia Comisiei din 11 februarie 2003 de stabilire a criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare pentru aspiratoare [notificată cu numărul C(2003) 114] (Text cu relevanță pentru SEE)		207
2003	L 051	3		32003R0349
			Regulamentul (CE) nr. 349/2003 al Comisiei din 25 februarie 2003 de suspendare a introducerii în Comunitate a exemplarelor din anumite specii de faună și floră sălbatice		212
2003	L 053	58		32003D0138
			Decizia Comisiei din 27 februarie 2003 de stabilire a standardelor de codificare a componentelor și a materialelor pentru vehicule în temeiul Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz [notificată cu numărul C(2003)620] (Text cu relevanță pentru SEE)		228
2003	L 065	29		32003D0160
			Decizia Comisiei din 7 martie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește utilizarea halonului 1301 și a halonului 1211 [notificată cu numărul C(2003) 691]		230
2003	L 067	22		32003D0168
			Decizia Comisiei din 11 martie 2003 de instituire a Biroului Energy Star al Comunității Europene		232
2003	L 076	25		32003D0200
			Decizia Comisiei din 14 februarie 2003 de stabilire a unor criterii ecologice revizuite de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenți de rufe și de modificare a Deciziei 1999/476/CE [notificată cu numărul C(2003) 143] (Text cu relevanță pentru SEE)		235
2003	L 081	10		32003R0545
			Regulamentul (CE) nr. 545/2003 al Comisiei din 27 martie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 94/92 de stabilire a normelor de aplicare a regimurilor pentru importurile din țări terțe prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)		250
2003	L 085	15		32003R0599
			Regulamentul (CE) nr. 599/2003 al Comisiei din 1 aprilie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (Text cu relevanță pentru SEE)		252
2003	L 102	82		32003D0287
			Decizia Comisiei din 14 aprilie 2003 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru servicii de cazare pentru turiști [notificată cu numărul C(2003) 235] (Text cu relevanță pentru SEE)		254
2003	L 105	18		32003L0032
			Directiva 2003/32/CE a Comisiei din 23 aprilie 2003 de instituire a unor specificații detaliate privind cerințele prevăzute de Directiva 93/42/CEE a Consiliului cu privire la dispozitivele medicale fabricate din țesuturi de origine animală (Text cu relevanță pentru SEE)		270

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor