13/Volumul 053

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0020

L 048/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/20/CE A COMISIEI

din 17 februarie 2006

de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 70/221/CEE a Consiliului privind rezervoarele de carburant lichid și dispozitivele de protecție spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), în special articolul 13 alineatul (2) a doua liniuță,

având în vedere Directiva 70/221/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la rezervoarele de carburant lichid și la dispozitivele de protecție spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora (2), în special, articolul 3,

întrucât:

(1)

Directiva 70/221/CEE este una dintre directivele speciale din cadrul procedurii comunitare de omologare prevăzute de Directiva 70/156/CEE. Prin urmare, dispozițiile Directivei 70/156/CEE cu privire la sisteme, componente și unități tehnice individuale pentru vehicule se aplică Directivei 70/221/CEE.

(2)	Pentru a crește nivelul de protecție, dispozitivele de protecție spate ar trebui să reziste la niveluri de forță crescute și ar trebui să se ia în considerare vehiculele care folosesc unităti de suspensie pneumatică.

(3)	Ținând seama de progresul tehnic și de evoluțiile utilizării vehiculelor în ceea ce privește instalarea platformelor de ridicare pe vehicule, ar trebui ca la instalarea dispozitivelor de protecție spate să se ia în considerare platformele de ridicare.

(4)	Prin urmare, Directiva 70/221/CEE ar trebui modificată în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic, înființat în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 70/221/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 11 septembrie 2007, în cazul în care nu sunt respectate cerințele prevăzute de Directiva 70/221/CEE modificată prin prezenta directivă, statele membre, din motive legate de dispozitivele de protecție spate:

(a)	refuză acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale pentru un tip de vehicul;

(b)	refuză acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale pentru un dispozitiv de protectție spate, ca unitate tehnică individuală.

(2) Începând cu 11 martie 2010, în cazul în care nu sunt respectate cerințele prevăzute de Directiva 70/221/CEE astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, statele membre, din motive legate de dispozitivele de protecție spate:

(a)	refuză înmatricularea sau interzice vânzarea sau darea în folosință a vehiculelor noi;

(b)	interzic vânzarea sau darea în folosință a unui dispozitiv de protecție spate, ca unitate tehnică individuală.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 11 martie 2007, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt communicate de îndată de către statele membre textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 11 martie 2007.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 februarie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10).

(2) JO L 76, 6.4.1970, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

ANEXĂ

Anexa II la Directiva 70/221/CEE se modifică după cum urmează:

Se adaugă următorul punct 5.1a:

„5.1a.

Vehiculul este încercat în următoarele condiții:

—	trebuie să fie în repaus pe o suprafață dreaptă, plată, rigidă și netedă;

—	roțile din față trebuie să fie orientate drept înainte;

—	pneurile trebuie să fie umflate la presiunea recomandată de constructorul vehiculului;

—	vehiculul poate fi fixat prin orice metodă specificată de constructorul acestuia în cazul în care acest lucru este necesar pentru realizarea forțelor de încercare necesare;

—	în cazul în care vehiculul este echipat cu o suspensie hidropneumatică, hidraulică sau pneumatică sau cu un dispozitiv de reglare automată a înălțimii în funcție de încărcătură, testul se efectuează cu suspensia sau dispozitivul în condițiile normale de funcționare, specificate de constructor.”.

Punctul 5.4.5.2 se înlocuiește cu următorul text:

„5.4.5.2.

Trebuie să se aplice succesiv în ambele puncte P1 și în punctul P3 o forță orizontală corespunzătoare cu 25 % din masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului, dar nu mai mare de 5 × 104 N;”

Se adaugă următorul punct 5.4a:

„5.4a.

Pentru vehiculele echipate cu o platformă de ridicare, dispozitivul de protecție spate se poate monta cu o întrerupere pentru folosirea mecanismului. În astfel de cazuri se aplică următoarele:

5.4a.1.

distanța laterală dintre elementele de montare ale dispozitivului de protecție spate și elementele platformei de ridicare, care fac necesară întreruperea, poate fi de cel mult 2,5 cm;

5.4a.2.

în fiecare caz, elementele individuale ale dispozitivului de protecție spate trebuie să aibă o suprafață efectivă de cel puțin 350 cm2;

5.4a.3.

elementele individuale ale dispozitivului de protecție spate trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare pentru a respecta cerințele prevăzute la punctul 5.4.5.1 prin care se determină poziția relativă a punctelor de testare. În cazul în care punctele P1 sunt localizate pe suprafața de întrerupere menționată la punctul 5.4a, punctele P1 care urmează să fie utilizate vor fi localizate în mijlocul oricărei secțiuni laterale a dispozitivului de protecție spate;

5.4a.4.

pentru zona de întrerupere a dispozitivului de protecție spate și pentru folosirea platformei de ridicare, nu este necesar să se aplice punctul 5.4.1.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0026

L 065/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/26/CE A COMISIEI

din 2 martie 2006

de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 74/151/CEE, 77/311/CEE, 78/933/CEE și 89/173/CEE ale Consiliului privind tractoarele agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate și de abrogare a Directivei 74/150/CEE (1), în special articolul 19 alineatul (1),

având în vedere Directiva 74/151/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la unele componente și caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (2), în special articolul 4,

având în vedere Directiva 77/311/CEE a Consiliului din 29 martie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți (3), în special articolul 5,

având în vedere Directiva 78/933/CEE a Consiliului din 17 octombrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la instalarea de echipamente de iluminare și semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roți (4), în special articolul 5,

având în vedere Directiva 89/173/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la anumite componente și caracteristici ale tractoarelor agricole și forestiere pe roți (5), în special articolul 9,

întrucât:

(1)

Cerințele prevăzute de Directiva 74/151/CEE cu privire la masa maximă la sarcină autorizată și la masa pe axă pentru tractoare agricole și forestiere pe roți trebuie adaptate pentru tractoarele moderne, ținând seama de progresele din domeniul tehnologiei tractoarelor, atât în ceea ce privește productivitatea, cât și securitatea la locul de muncă.

(2)

Pentru a facilita funcționarea globală a industriei comunitare, este necesar ca normele și standardele tehnice comunitare să se alinieze la normele și standardele tehnice internaționale. În ceea ce privește limitele maxime prevăzute de Directiva 77/311/CEE pentru nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți, viteza de încercare prevăzută în anexele I și II la directiva menționată trebuie așadar armonizată cu viteza de încercare prevăzută de normele și standardele tehnice internaționale, cum sunt codul 5 al OCDE și ISO 5131:1996 (6).

(3)	Este necesară adaptarea cerințelor prevăzute de Directiva 78/933/CEE cu privire la instalarea de echipamente de iluminare și semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roți pentru a ține seama de necesitățile actuale privind un design mai simplu și o iluminare mai bună.

(4)

Cerințele prevăzute de Directiva 89/173/CEE privind parbrizele și alte geamuri și cuplarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți trebuie adaptate la progresele tehnice actuale. În special, trebuie permisă instalarea de geamuri din policarbonați/plastic, cu excepția parbrizelor, pentru a crește nivelul de protecție a ocupanților cabinei în cazul pătrunderii de obiecte în aceasta. Cerințele referitoare la cuplarea mecanică trebuie aliniate la standardul ISO 6489-1. Mai mult, în vedere reducerii numărului și gravității accidentelor și pentru creșterea securității la locul de muncă, este necesar nu doar să se prevadă noi dispoziții cu privire la suprafețele fierbinți, ci să se stabilească, de asemenea, măsuri cu privire la capacele terminalelor bateriilor, precum și măsuri de prevenire a decuplării involuntare.

(5)	Prin urmare, Directivele 74/151/CEE, 77/311/CEE, 78/933/CEE și 89/173/CEE ar trebui modificate în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2003/37/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 74/151/CEE

Directiva 74/151/CEE se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Modificarea Directivei 77/311/CEE

Directiva 77/311/CEE se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

Modificarea Directivei 78/933/CEE

Directiva 78/933/CEE se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.

Articolul 4

Modificarea Directivei 89/173/CEE

Directiva 89/173/CEE se modifică în conformitate cu anexa IV la prezenta directivă.

Articolul 5

Dispoziții tranzitorii

(1) Cu efect de la 1 ianuarie 2007, în ceea ce privește vehiculele care îndeplinesc cerințele prevăzute de Directivele 74/151/CEE, 78/933/CEE, 77/311/CEE și, respectiv, 89/173/CEE, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, statele membre nu pot, din motive legate de obiectul directivei în cauză:

(a)	să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale;

(b)	să interzică înregistrarea, vânzarea sau intrarea în circulație a unui astfel de vehicul.

(2) Cu efect de la 1 iulie 2007, în ceea ce privește vehiculele care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de Directivele 74/151/CEE, 78/933/CEE, 77/311/CEE și, respectiv, 89/173/CEE, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, și, din motive legate de obiectul directivei în cauză, statele membre:

(a)	nu mai acordă omologarea CE;

(b)	pot refuza acordarea omologării naționale.

(3) Cu efect de la 1 iulie 2009, în ceea ce privește vehiculele care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de Directivele 74/151/CEE, 78/933/CEE, 77/311/CEE și, respectiv, 89/173/CEE, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, și, din motive legate de obiectul directivei în cauză, statele membre:

(a)	consideră că certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/37/CE nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1);

(b)	pot refuza înregistrarea, vânzarea sau intrarea în circulație a unui astfel de vehicul nou.

Articolul 6

Transpunerea

(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2006. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele actelor respective, precum și un tabel de corespondență între aceste acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 171, 9.7.2003, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/67/CE a Comisiei (JO L 273, 19.10.2005, p. 17).

(2) JO L 84, 28.3.1974, p. 25, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/38/CE a Comisiei (JO L 170, 16.6.1998, p. 13).

(3) JO L 105, 28.4.1977, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 277, 10.10.1977, p. 24).

(4) JO L 325, 20.11.1978, p. 16, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/56/CE a Comisiei (JO L 146, 11.6.1999, p. 31).

(5) JO L 67, 10.3.1989, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de Aderare din 2003.

(6) Aceste documente se găsesc pe paginile de Internet http://www.oecd.org/dataoecd/35/19/34733683.PDF și http://www.iso.org/iso/en/CatalogueDetailPage.CatalogueDetail?CSNUMBER =20842&ICS1=17&ICS2=140&ICS3=20.

ANEXA I

În anexa I la Directiva 74/151/CEE, punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„1.2

masa maximă la sarcină autorizată și masa maximă pe axă autorizată în funcție de categoria vehiculului să nu depășească valorile prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1

Greutatea maximă la sarcină autorizată și sarcina maximă pe axă autorizată în funcție de categoria vehiculului

Categoria vehiculului	Numărul de axe	Masa maximă autorizată (t)	Masa maximă pe axă autorizată
Categoria vehiculului	Numărul de axe	Masa maximă autorizată (t)	Axă motoare (t)	Axă nemotoare (t)
T1, T2, T4.1,	2	18 (la sarcină)	11,5	10
T1, T2, T4.1,	3	24 (la sarcină)	11,5	10
T3	2, 3	0,6 (fără sarcină)	(1)	(1)
T4.3	2, 3, 4	10 (la sarcină)	(1)	(1)

(1) Nu este necesară stabilirea unei limite pe axă pentru vehiculele din categoriile T3 și T4.3, întrucât acestea au, prin definiție, limitări în ceea ce privește greutatea maximă la sarcină/fără sarcină autorizată.”

ANEXA II

Directiva 77/311/CEE se modifică după cum urmează:

Anexa 1 se modifică după cum urmează:

(i)	la punctul 3.2.2, „7,25 km/h” se înlocuiește cu „7,5 km/h”;

(ii)	la punctul 3.3.1, „7,25 km/h” se înlocuiește cu „7,5 km/h”;

2.	La punctul 3.2.3 din Anexa II, „7,25 km/h” se înlocuiește cu „7,5 km/h”.

ANEXA III

În Directiva 78/933/CEE, anexa I se modifică după cum urmează:

1.	La punctul 4.5.1, se adaugă următoarea teză: „Lămpi indicatoare de direcție suplimentare opționale.”

Punctul 4.5.4.2 se înlocuiește după cum urmează:

„4.5.4.2.

În înălțime:

Deasupra solului:

—	minimum 500 mm pentru lămpile indicatoare de direcție din categoria 5;

—	minimum 400 mm pentru lămpile indicatoare de direcție din categoriile 1 și 2;

—

maximum 1 900 mm pentru toate categoriile.

În cazul în care structura tractorului nu permite respectarea acestei limite maxime, punctul cel mai de sus al suprafeței iluminante se va putea găsi la 2 300 mm pentru lămpile indicatoare de direcție din categoria 5, pentru cele din categoriile 1 și 2 din schema A, pentru cele din categoriile 1 și 2 din schema B și pentru cele din categoriile 1 și 2 din schema D; el se va putea găsi la 2 100 mm pentru cele din categoriile 1 și 2 din celelalte scheme.

—	până la 4 000 mm pentru lămpile indicatoare de direcție suplimentare opționale.”

3.	La punctul 4.7.4.2, valoarea „2 100 mm” se înlocuiește cu valoarea „2 300 mm”.

4.	La punctul 4.10.4.2, valoarea „2 100 mm” se înlocuiește cu valoarea „2 300 mm”.

5.	La punctul 4.14.5.2.2, valoarea „2 100 mm” se înlocuiește cu valoarea „2 300 mm”.

Punctul 4.15.7 se înlocuiește cu următorul text:

„4.15.7

Poate fi «grupat».”

ANEXA IV

Directiva 89/173/CEE se modifică după cum urmează:

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

La punctul 2.2, se inserează următoarele puncte:

„2.2.6.

«Condiții normale de funcționare» înseamnă utilizarea tractorului în conformitate cu destinația prevăzută de constructor și de către un operator familiarizat cu caracteristicile tractorului și care respectă informațiile referitoare la funcționare, întreținere și practici sigure, în conformitate cu manualul de utilizare furnizat de constructor și cu indicațiile aplicate pe tractor.

2.2.7.

«Contact accidental» înseamnă un contact neplanificat între o persoană și un loc periculos care rezultă din acțiunea persoanei în cursul operațiunilor normale de funcționare și întreținere a tractorului.”

(b)

La punctul 2.3.2, se inserează următoarele puncte:

„2.3.2.16.

Suprafețe fierbinți

Suprafețele fierbinți la care operatorul poate ajunge în cursul operațiunilor normale de funcționare și întreținere a tractorului trebuie să fie acoperite sau izolate. Această normă se aplică suprafețelor fierbinți situate în apropierea scărilor, balustradelor, mânerelor și a elementelor care fac parte integrantă din tractor și care sunt utilizate ca mijloc de acces și pot fi astfel atinse în mod accidental.

2.3.2.17.

Capacul terminalelor bateriei

Terminalele care nu sunt legate la pământ trebuie să fie protejate împotriva scurtcircuitării accidentale.”

La punctul 1 din anexa III A, se inserează următorul punct:

„1.1.3.

sunt permise geamurile din plastic rigid, cu excepția parbrizelor, în conformitate cu Directiva 92/22/CEE a Consiliului (1) sau cu Regulamentul 43 CEE-ONU anexa 14.

Anexa IV se modifică după cum urmează:

(a)

La punctul 1.1, a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—	cârlig de remorcare (a se vedea figura 1 – «Dimensiunile cârligului de prindere» din ISO 6489-1:2001),”

(b)

La punctul 2, se adaugă următorul punct 2.9:

„2.9.

Pentru a preveni decuplarea involuntară de la inelul de prindere, distanța dintre vârful cârligului de remorcare și contrapiuliță (dispozitivul de strângere) nu trebuie să depășească 10 mm la sarcina maximă autorizată.”

(c)	În apendicele 1, figura 3 și textul aferent se elimină.

(1) JO L 129, 14.5.1992, p. 11.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0028

L 065/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/28/CE A COMISIEI

din 6 martie 2006

de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 72/245/CEE a Consiliului din 20 iunie 1972 privind interferența radio (compatibilitatea electromagnetică) a vehiculelor și a Directivei 70/156/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), în special articolul 13 alineatul (2),

având în vedere Directiva 72/245/CEE a Consiliului din 20 iunie 1972 privind interferența radio (compatibilitatea electromagnetică) a vehiculelor (2), în special articolul,

întrucât:

(1)	Directiva 72/245/CEE este una dintre directivele speciale din cadrul procedurii de omologare prevăzută de Directiva 70/156/CEE.

(2)

Pentru a îmbunătăți siguranța vehiculelor prin încurajarea dezvoltării și utilizării tehnologiilor care folosesc sisteme radar cu rază scurtă de acțiune pentru automobile, Comisia a armonizat utilizarea a două benzi de frecvențe radio prin Decizia 2004/545/CE a Comisiei din 8 iulie 2004 privind armonizarea spectrului radioelectric în banda de frecvențe de 79 GHz în vederea utilizării de către sistemele radar cu rază scurtă de acțiune pentru automobile în Comunitate (3) și prin Decizia 2005/50/CE a Comisiei din 17 ianuarie 2005 privind armonizarea spectrului în banda de frecvențe de 24 GHz în vederea utilizării pe durată limitată de către sistemele radar cu rază scurtă de acțiune pentru automobile în Comunitate (4).

(3)

În conformitate cu Decizia 2005/50/CE, utilizarea sistemelor radar cu rază scurtă de acțiune pentru automobile în banda de frecvențe de 24 GHz este limitată în timp, iar statele membre trebuie să stabilească un sistem de monitorizare care să cuantifice numărul de vehicule echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz înmatriculate pe teritoriul lor.

(4)	Directiva 72/245/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/49/CE a Comisiei (5), a pus la dispoziția statelor membre mijloacele adecvate pentru efectuarea acestei monitorizări. Directiva 70/156/CEE a fost modificată în consecință prin această directivă.

(5)

De atunci, a devenit evident faptul că modalitatea de furnizare a acestor date poate fi simplificată pentru sistemele radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz și că nu este necesar, în scopul monitorizării, să se solicite informații despre utilizarea sistemelor radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 79 GHz în certificatul de conformitate, în plus față de informațiile privind sistemele radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz, întrucât banda de frecvențe de 79 GHz nu interferează cu alte aplicații, iar utilizarea sa nu este limitată. Prin urmare, este necesar să se modifice cerințele privind utilizarea sistemelor radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe 24 GHz și să se elimine cerințele privind utilizarea sistemelor radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 79 GHz în Directiva 72/245/CEE. Prezenta directivă nu afectează valabilitatea omologărilor existente pentru vehiculele care nu sunt echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz.

(6)

Doar serviciile tehnice emit atestări în conformitate cu modelul indicat în anexa III C la Directiva 72/245/CEE. Nici o altă autoritate sau administrație nu este implicată în acest proces. Prin urmare, cerința actuală de aplicare a unei ștampile suplimentare pe atestat nu este necesară și trebuie eliminată.

(7)	Prin urmare, Directiva 72/245/CEE ar trebui modificată în consecință.

(8)	Modificările la Directiva 72/245/CEE au un impact asupra Directivei 70/156/CEE. Prin urmare, Directiva 70/156/CEE ar trebui modificată în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 72/245/CEE

Directiva 72/245/CEE se modifică după cum urmează:

1.	La anexa I, se elimină punctul 2.1.14.

Anexa II A se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 12.7.1 se înlocuiește cu următorul text:

„12.7.1.

vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz: Da/Nu/Opțional (se taie varianta care nu corespunde)”;

(b)	Se elimină punctul 12.7.2.

Apendicele la anexa III A se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 1.3.1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.3.1.

vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz: Da/Nu/Opțional (se taie varianta care nu corespunde)”;

(b)	Se elimină punctul 1.3.2.

4.	În anexa III C, se elimină mențiunea „Ștampila administrației”, inclusiv chenarul.

Articolul 2

Modificarea Directivei 70/156/CEE

Directiva 70/156/CEE se modifică după cum urmează:

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 12.7.1 se înlocuiește cu următorul text:

„12.7.1.

vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz: Da/Nu/Opțional (se taie varianta care nu corespunde)”;

(b)	Se elimină punctul 12.7.2.

Anexa III Partea I secțiunea A se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 12.7.1 se înlocuiește cu următorul text:

„12.7.1.

vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz: Da/Nu/Opțional (se taie varianta care nu corespunde)”;

(b)	Se elimină punctul 12.7.2.

Anexa IX, pe pagina a doua a tuturor modelelor de certificat de conformitate, se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 50 se înlocuiește cu următorul text și se adaugă o notă de subsol după cum urmează:

„50.	Observații (6):

(b)	Punctele 50.1, 50.2 și 50.3 se elimină.

Articolul 3

Transpunerea

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 30 iunie 2006, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 iulie 2006.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 6 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10).

(2) JO L 152, 6.7.1972, p. 15, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/83/CE a Comisiei (JO L 305, 24.11.2005, p. 32).

(3) JO L 241, 13.7.2004, p. 66.

(4) JO L 21, 25.1.2005, p. 15.

(5) JO L 194, 26.7.2005, p. 12.

(6) În cazul în care vehiculul este echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz în conformitate cu Decizia 2005/50/CE, constructorul trebuie să indice aici:«Vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz».”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0027

L 066/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/27/CE A COMISIEI

din 3 martie 2006

de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 93/14/CEE a Consiliului privind sistemul de frânare al autovehiculelor cu două sau trei roți, a Directivei 93/34/CEE a Consiliului privind inscripționările legale ale autovehiculelor cu două sau trei roți, a Directivei 95/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind viteza maximă constructivă, cuplul maxim și puterea maximă netă a autovehiculelor cu două sau trei roți și a Directivei 97/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind unele componente și caracteristici ale autovehiculelor cu două sau trei roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți și de abrogare a Directivei 92/61/CEE (1) a Consiliului, în special articolul 17,

având în vedere Directiva 93/14/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind sistemul de frânare al autovehiculelor cu două sau trei roți (2), în special articolul 4,

având în vedere Directiva 93/34/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind inscripționările legale ale autovehiculelor cu două sau trei roți (3), în special articolul 3,

având în vedere Directiva 95/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 2 februarie 1995 privind viteza maximă constructivă, cuplul maxim și puterea maximă netă a autovehiculelor cu două sau trei roți (4) și, în special, articolul 4,

având în vedere Directiva 97/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1997 privind unele componente și caracteristici ale autovehiculelor cu două sau trei roți (5), în special articolul 7,

întrucât:

(1)	Directivele 93/14/CEE, 93/34/CEE, 95/1/CE și 97/24/CE sunt directive speciale în sensul procedurii de omologare CE de tip prevăzute de Directiva 2002/24/CE.

(2)	Este necesar să se introducă în cerințele europene privind omologarea ultima modificare a Regulamentului nr. 78 al CEE-ONU, pentru a păstra echivalența între cerințele prevăzute de Directiva 93/14/CEE și cele prevăzute de Regulamentul nr. 78 al CEE-ONU.

(3)	Cerințele privind inscripționările legale și viteza maximă la autovehiculele cu două sau trei roți prevăzute de directivele 93/34/CEE și 95/1/CE pot fi simplificate în vederea unei reglementări îmbunătățite.

(4)	Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemului de omologare în ansamblu, este necesar să se clarifice care sunt dispozițiile privind proeminențele, ancorajele centurilor de siguranță și centurile de siguranță care se aplică la vehiculele cu sau fără caroserie.

(5)	Cerințele privind inscripționarea convertizoarelor catalitice originale și a amortizoarelor de zgomot originale prevăzute de Directiva 97/24/CE ar trebui clarificate și completate.

(6)	Prin urmare, Directivele 93/14/CEE, 93/34/CEE, 95/1/CE și 97/24/CE ar trebui modificate în consecință.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 93/14/CEE se modifică în conformitate cu textul din anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Anexa la Directiva 93/34/CEE se modifică în conformitate cu textul din anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

Anexa I la Directiva 95/1/CE se modifică în conformitate cu textul din anexa III la prezenta directivă.

Articolul 4

Anexa III la capitolul 1, anexele I și II la capitolul 3, anexa I la capitolul 4, anexele I, II, VI și VII la capitolul 5, anexa la capitolul 7, anexele II, III și IV la capitolul 9, titlul și anexa I la capitolul 11 și anexele I și II la capitolul 12 din Directiva 97/24/CE se modifică în conformitate cu textul din anexa IV la prezenta directivă.

Articolul 5

(1) Începând cu 1 ianuarie 2007, în ceea ce privește autovehiculele cu două sau trei roți care respectă dispozițiile prevăzute de Directivele 93/14/CEE, 93/34/CE, 95/1/CE și respectiv 97/24/CE, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, statele membre nu refuză, din motive privind obiectul directivei în cauză, acordarea omologării CE de tip și nu interzic înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a acestor vehicule.

(2) Începând cu 1 iulie 2007 statele membre refuză, din motive privind obiectul directivei în cauză, acordarea omologării CE de tip pentru orice tip nou de autovehicul cu două sau trei roți care nu respectă dispozițiile prevăzute de Directivele 93/14/CEE, 93/34/CE, 95/1/CE și respectiv 97/24/CE, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă.

Articolul 6

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2006, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 124, 9.5.2002, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/30/CE a Comisiei (JO L 106, 27.4.2005, p. 17).

(2) JO L 121, 15.5.1993, p. 1.

(3) JO L 188, 29.7.1993, p. 38, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/25/CE a Comisiei (JO L 104, 21.4.1999, p. 19).

(4) JO L 52, 8.3.1995, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/41/CE a Comisiei (JO L 133, 18.5.2002, p. 17).

(5) JO L 226, 18.8.1997, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/30/CE.

ANEXA I

Anexa la Directiva 93/14/CEE se modifică după cum urmează:

Se adaugă următorul punct 2.1.1.3:

„2.1.1.3.

Garniturile de frână nu conțin azbest.”

Apendicele 1 se modifică după cum urmează:

(a)

Punctele 1.1.1 și 1.1.2 se înlocuiesc cu următoarele texte:

„1.1.1.

Performanța prescrisă pentru dispozitivele de frânare se bazează pe distanța de oprire și/sau decelerația medie în regim. Performanța dispozitivului de frânare se determină prin măsurarea distanței de oprire în raport cu viteza inițială a vehiculului și/sau prin măsurarea decelerației medii în regim în timpul încercării.

1.1.2.

Distanța de oprire este distanța acoperită de vehicul din momentul în care conducătorul începe să acționeze comanda sistemului de frânare până în momentul în care vehiculul se oprește; viteza inițială a vehiculului, v1, este viteza la momentul în care conducătorul începe să acționeze comanda sistemului de frânare; viteza inițială nu este mai mică de 98 % din viteza prescrisă pentru încercarea în cauză. Decelerația medie în regim, (dm), se calculează ca decelerația mediată de distanță pe intervalul vb până la ve conform formulei următoare:

Formula

unde:

dm	=	decelerația medie în regim
v1	=	conform definiției de mai sus
vb	=	viteza vehiculului la 0,8 v1 în km/h
ve	=	viteza vehiculului la 0,1 v1 în km/h
sb	=	distanța parcursă între v1 și vb în metri
se	=	distanța parcursă între v1 și ve în metri

Viteza și distanța se determină folosind instrumente cu o precizie de ± 1 %, la viteza recomandată pentru testare. «dm» se poate determina prin alte metode decât măsurarea vitezei și a distanței; în acest caz, precizia pentru «dm» este de ± 3 %.”.

(b)	La punctul 1.1.3, cuvântul „componentă” se înlocuiește cu „vehicul”.

(c)

Punctul 1.2.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.2.1.1.

Limitele prescrise pentru performanța minimă sunt cele menționate mai jos pentru fiecare categorie de vehicule; vehiculul respectă atât distanța de oprire prescrisă, cât și decelerația medie în regim pentru categoria respectivă de vehicule, dar este posibil să nu fie necesară măsurarea ambilor parametri.”.

(d)

Punctul 1.4.2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.4.2.1.

Vehiculul și frâna (frânele) care urmează să fie supuse testării trebuie să fie ferite de umezeală, iar frâna (frânele) să fie rece (reci). Se consideră că o frână este rece în cazul în care temperatura măsurată pe disc sau pe exteriorul tamburului este sub 100 °C;”.

ANEXA II

Anexa la Directiva 93/34/CEE se modifică după cum urmează:

Punctul 3.1.1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„3.1.1.2.

A doua parte conține șase caractere (litere sau cifre) cu scopul de a descrie caracteristicile generale ale vehiculului (tipul, varianta, iar în cazul motoretelor, versiunea); fiecare caracteristică poate fi reprezentată de mai multe caractere. În cazul în care constructorul nu utilizează unul sau mai multe dintre aceste caractere, spațiile nefolosite trebuie completate cu caractere alfabetice sau numerice, la alegerea constructorului;”.

ANEXA III

Anexa I la Directiva 95/1/CE se modifică după cum urmează:

Punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„7. VITEZA MAXIMĂ

Viteza maximă a vehiculului se exprimă în kilometri pe oră prin valoarea corespunzătoare numărului întreg cel mai apropiat de media aritmetică a valorilor vitezelor măsurate în timpul celor două încercări consecutive, care nu trebuie să difere cu mai mult de 3 %. Atunci când această medie aritmetică este exact între două numere întregi, se rotunjește la numărul mai mare. În cazul vehiculelor la care viteza maximă nu este limitată de definiția corespunzătoare prevăzută la articolul 1 punctele 2 și 3 din Directiva 2002/24/CE, nu este necesar un test pentru omologarea de tip, iar viteza maximă se acceptă ca fiind cea declarată de către constructorul vehiculului în documentul informativ din anexa II la Directiva 2002/24/CE.”

ANEXA IV

Directiva 97/24/CE se modifică după cum urmează:

1.	La secțiunea II.1 din apendicele 2 la anexa III la capitolul 1, se șterge a cincea liniuță.

Capitolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

Anexa I se modifică după cum urmează:

(i)	Titlul se înlocuiește cu următorul text:

(ii)

Se adaugă următorul punct 3.6:

„3.6.

În cazul vehiculelor cu două roți care sunt echipate cu structură sau cu panouri destinate să închidă sau să închidă parțial locul conducătorului sau al pasagerilor sau pentru a acoperi componente ale vehiculului, autoritatea de omologare sau serviciul tehnic pot să aplice, la propria alegere și în urma discuțiilor cu constructorul vehiculului, cerințele prezentei anexe sau ale anexei II, pentru întregul vehicul sau doar pentru o parte a acestuia, pe baza unei evaluări a cazului cel mai nefavorabil.”;

(iii)

Punctul 6.2 se înlocuiește cu următorul text:

„6.2.

Părțile terminale ale manetelor de ambreiaj și frână trebuie să fie rotunjite în mod perceptibil și să aibă o rază de curbură de minimum 7 mm. Capetele exterioare ale acestor manete trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 2 mm. Verificarea se face cu manetele în poziție neacționată.”

(b)

Titlul și secțiunea „GENERALITĂȚI” din anexa II se înlocuiesc cu următorul text:

„CERINȚE CARE SE APLICĂ PROEMINENȚELOR AUTOVEHICULELOR CU TREI ROȚI, CVADRICICLURILOR UȘOARE ȘI CVADRICICLURILOR

GENERALITĂȚI

Cerințele prevăzute de Directiva 74/483/CEE (1) referitoare la proeminențele autovehiculelor (din categoria M1) se aplică autovehiculelor cu trei roți destinate transportului de călători.

Cu toate acestea, ținând seama de varietatea formelor de construcție a acestor vehicule, autoritatea de omologare sau serviciul tehnic pot să aplice, la propria alegere și în urma discuțiilor cu constructorul vehiculului, cerințele prezentei anexe sau ale anexei I, pentru întregul vehicul sau doar pentru o parte a acestuia, pe baza unei evaluări a cazului critic;

Prezenta se aplică, de asemenea, cerințelor menționate mai jos privind normele pentru vehicule cu trei roți, cvadricicluri ușoare și cvadricicluri.

Următoarele cerințele se aplică autovehiculelor cu trei roți, cvadriciclurilor ușoare și cvadriciclurilor destinate transportului de mărfuri.

În anexa I la capitolul 4 se adaugă următoarele puncte 14 și 15:

„14.	«Vehicul necarosat» înseamnă un vehicul al cărui habitaclu nu este delimitat de cel puțin patru din următoarele caracteristici: parbriz, podea, acoperiș și pereți sau uși în lateral și în spate.

15.	«Vehicul carosat» înseamnă un vehicul al cărui habitaclu este sau poate fi delimitat de cel puțin patru din următoarele caracteristici: parbriz, podea, acoperiș și pereți sau uși în lateral și în spate.”

Capitolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

Anexa I se modifică după cum urmează:

(i)

Punctul 2.3.2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.2.

Toate convertizoarele catalitice-echipament original poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea de tip;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”

(ii)

Punctul 5.2.1 se înlocuiește cu următorul text, iar secțiunile 5.2.1.1 și 5.2.1.2 se elimină:

„5.2.1. Marcaje:

Convertizoarele catalitice originale de schimb poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”

(b)

Anexa II se modifică după cum urmează:

(i)

Punctul 2.4.2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.4.2.

Toate convertizoarele catalitice-echipament original poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”

(ii)

Punctul 5.2.1 se înlocuiește cu următorul text, iar secțiunile 5.2.1.1 și 5.2.1.2 se elimină:

„5.2.1. Marcaje

Convertizoarele catalitice originale de schimb poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”

(c)

Punctul 4a din anexa VI se înlocuiește cu următorul text:

„4a. Convertizoare catalitice

4a.1. Convertizor catalitic-echipament original supus testării conform tuturor cerințelor prezentei directive

4a.1.1. Marca și tipul convertizorului catalitic-echipament original prevăzute la punctul 3.2.12.2.1 din anexa V (documentul informativ).

4a.2. Convertizorul catalitic original de schimb supuse testării conform tuturor cerințelor prezentei directive

4a.2.1. Marca (mărcile) și tipul (tipurile) convertizorului catalitic original de schimb prevăzute la punctul 3.2.12.2.1 din anexa V (documentul informativ)”.

5.	Figura 1 din anexa la capitolul 7 se înlocuiește cu următoarea figură: Figura 1

Capitolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 2.3.2.2 din anexa II se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.2.2.

Toate amortizoarele de zgomot originale poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”;

(b)

Punctul 2.3.2.2 din anexa III se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.2.2.

Toate amortizoarele de zgomot originale poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”;

(c)

Punctul 2.4.2.2 din anexa IV se înlocuiește cu următorul text:

„2.4.2.2.

Toate amortizoarele de zgomot originale poartă cel puțin următoarele elemente de identificare:

—	marcajul «e» urmat de elementul de identificare a țării care a acordat omologarea;

—	numele constructorului sau marca comercială;

—	marca și numărul de identificare al piesei.

Această referință trebuie să fie lizibilă și de neșters și, de asemenea, vizibilă în poziția în care urmează să fie aplicată.”;

Capitolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)	Titlul se înlocuiește cu următorul text:

(b)

anexa 1 se modifică după cum urmează:

(i)

Punctul 1.6 se înlocuiește cu următorul text și se inserează următorul punct 1.6a:

1.6. «scaun» înseamnă o structură care constituie sau nu parte integrantă a structurii vehiculului, inclusiv capitonarea, care oferă un loc de șezut pentru un adult, termenul desemnând atât un scaun individual, cât și partea unei banchete corespunzătoare unui loc de șezut. O șa nu se consideră a fi un scaun în sensul punctului 2.1.

1.6a «șa» înseamnă un loc de șezut pe care conducătorul sau pasagerul este așezat călare.”;

(ii)

Punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. SPECIFICAȚII GENERALE

2.1. În cazul în care se fixează ancoraje ale centurilor de siguranță, acestea trebuie să respecte specificațiile prevăzute în prezentul capitol.

2.1.1. Ancorajele centurilor de siguranță trebuie să fie montate pentru toate scaunele motoretelor cu trei roți, triciclurilor, cvadriciclurilor ușoare și cvadriciclurilor.

2.1.1.1. Sunt necesare puncte de ancorare adecvate centurilor de siguranță cu prindere în trei puncte pentru toate scaunele care îndeplinesc următoarele două condiții:

—	în cazul în care scaunul are un spătar sau în cazul în care există un suport care permite determinarea unghiului de înclinare a manechinului și care poate fi considerat spătar și

—	în cazul în care există un element structural lateral sau transversal în spatele punctului H la o înălțime mai mare de 450 mm, măsurată de la planul vertical al punctului H.

2.1.1.2. Pentru toate celelalte scaune sunt acceptate ancoraje adecvate pentru centuri subabdominale.

2.1.2. Ancorajele centurilor de siguranță nu sunt obligatorii pentru motoretele cu trei roți sau cvadriciclurile cu o masă la gol care nu depășește 250 kg.”

Capitolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)	După titlul anexei I la capitolul 12 se inserează următoarea teză: „În sensul prezentului capitol, «vehicul carosat» înseamnă un vehicul al cărui habitaclu este sau poate fi delimitat de cel puțin patru din următoarele elemente: parbriz, podea, acoperiș, pereți sau uși în lateral și în spate.”

(b)

Punctul 2.3.1 din anexa II se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.1.

Toate vehiculele sunt prevăzute cu un sistem de dezghețare și dezaburire care permite înlăturarea gheții de pe parbriz și a condensului de pe suprafața interioară a acestuia.

Cu toate acestea, dispozitivul nu este necesar pentru motoretele carosate cu trei roți cu un motor care nu dezvoltă mai mult de 4 kW sau pentru vehiculele la care parbrizul este montat astfel încât nu există nici un reazem sau altă structură sau panou atașat la parbriz care se extinde înapoi mai mult de 100 mm. Dispozitivul este necesar pentru orice vehicul care are un acoperiș fie permanent, fie detașabil sau retractabil.”

(1) JO L 266, 2.10.1974, p. 4.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0190

L 066/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 1 martie 2006

de modificare a Deciziei 97/808/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește pardoselile

[notificată cu numărul C(2006) 553]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/190/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produsele pentru construcții (1), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Tabelul pentru familia de produse „PARDOSELI (2/2)” din anexa III la Decizia 97/808/CE a Comisiei din 20 noiembrie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește pardoselile (2) atribuie în mod eronat sistemul de atestare a conformității 3 clasei FFL.

(2)	Prin urmare, Decizia 97/808/CE ar trebui modificată în consecință.

(3)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa III la Decizia 97/808/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 1 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 40, 11.2.1989, p. 12. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO L 331, 3.12.1997, p. 18. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/596/CE (JO L 209, 2.8.2001, p. 33).

ANEXĂ

În anexa III la Decizia 97/808/CE, tabelul și textul referitoare la familia de produse „PARDOSELI (2/2)” se înlocuiesc cu următorul text:

„FAMILIA DE PRODUSE PARDOSELI (2/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările de mai jos, CEN/Cenelec trebuie să specifice următoarele sisteme de atestare a conformității în standardele armonizate relevante:

Produse	Utilizări prevăzute	Niveluri sau clase Comportarea la foc	Sisteme de atestare a conformității
Produse pentru pardoseli rigide (A) Sub formă de componente Unități de pavaj, dale, mozaicuri, parchet, tabliere din plasă sau foi, grătare de pardoseală, laminate rigide de pardoseală, produse pe bază de lemn (B) Sisteme portante comercializate ca seturi Planșee supraînălțate; cavități	Pentru utilizare internă, în special în localuri afectate serviciilor de transport public	A1FL (1) — A2FL (1) — BFL (1) — CFL (1)	1 (2)
		A1FL (3) — A2FL (3) — BFL (3) — CFL (3) — DFL — EFL	3 (4)
		(A1FL to EFL) (5), FFL	4 (6)
Pardoseli rezistente și materiale textile Îmbrăcăminți de pardoseală rezistente omogene și eterogene furnizate sub formă de dale, folii sau în suluri [îmbrăcăminți de pardoseală textile, mai ales dale; folii de plastic și de cauciuc (îmbrăcăminți de pardoseală din termorigide aminoplaste); linoleum și plută; folii antistatice, dale pozate liber pe pardoseală; laminate elastice de pardoseală]	Pentru utilizări la interior	A1FL (1) — A2 FL (1) — BFL (1) — CFL (1)	1 (2)
		A1FL (3) — A2 FL (3) B FL (3) — CFL (3) — DFL — EFL	3 (4)
		(A1FL to EFL) (5), FFL	4 (6)
Pardoseli rezistente și materiale textile Îmbrăcăminți de pardoseală rezistente omogene și eterogene furnizate sub formă de dale, folii sau în suluri [îmbrăcăminți de pardoseală textile, mai ales dale; folii de plastic și de cauciuc (îmbrăcăminți de pardoseală din termorigide aminoplaste); linoleum și plută; folii antistatice, dale pozate liber pe pardoseală; laminate elastice de pardoseală]	Pentru utilizări la exterior	—	4 (6)
Produse pentru șapă	Pentru utilizări la interior	A1FL (1) — A2FL (1) — BFL (1) — CFL (1)	1 (2)
		A1FL (3) — A2FL (3) BFL (3) — CFL (3) — DFL — EFL	3 (4)
		(A1FL to EFL) (5), FFL	4 (6)
	Pentru utilizări la exterior	—	4 (6)

Specificațiile sistemului trebuie să fie de așa natură încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este necesar să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată din cauza absenței cerințelor legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, după caz, clauza 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea respectivei caracteristici nu poate fi impusă producătorului în cazul în care acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale pentru care o etapă identificabilă în mod evident în procesul de producție determină o îmbunătățire a clasificării comportării la foc (de exemplu, adăugarea de produse ignifuge sau o limitare a materialelor organice).

(2) Sistemul 1: a se vedea secțiunea 2 punctul (i) din anexa III la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea eșantioanelor prin sondaj.

(3) Produse/materiale nereglementate de nota de subsol 1.

(4) Sistemul 3: a se vedea secțiunea 2 punctul (ii) din anexa III la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

(5) Produse/materiale a căror comportare la foc nu trebuie verificată [produse/materiale din clasa A1 în conformitate cu Decizia 96/603/CEE a Comisiei (JO L 267, 19.10.1996, p. 23)].

(6) Sistemul 4: a se vedea secțiunea 2 punctul (ii) din anexa III la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0213

L 079/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 6 martie 2006

de stabilire a clasificării caracteristicilor de comportare la foc pentru anumite produse de construcții în ceea ce privește pardoselile din lemn și lambriurile și placările din lemn masiv

[notificată cu numărul C(2006) 655]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/213/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produsele pentru construcții (1), în special articolul 20 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Directiva 89/106/CEE prevede că, pentru a se ține cont de diferitele niveluri de protecție pentru lucrările de construcții în plan național, regional sau local, în documentele de fundamentare este necesar să se definească clasele de performanță ale produselor pentru fiecare cerință esențială. Respectivele documente au fost publicate sub forma unei „comunicări a Comisiei privind documentele de fundamentare din Directiva 89/106/CEE” (2).

(2)	În ceea ce privește cerința esențială de siguranță în caz de incendiu, documentul de fundamentare nr. 2 conține o listă a măsurilor interdependente care, împreună, definesc strategia privind siguranța în caz de incendiu care poate fi pusă în aplicare în mod diferit în statele membre.

(3)	Una din măsurile identificate în documentul de fundamentare nr. 2 constă în limitarea apariției și propagării focului și a fumului într-o zonă dată, prin limitarea potențialului produselor de construcții de a contribui la extinderea focului.

(4)	Limitarea în cauză nu poate fi exprimată decât sub forma diferitelor clase de caracteristici de comportare la foc a produselor în condițiile utilizării lor finale.

(5)	Printr-o soluție armonizată, s-a instituit un sistem de clase prin Decizia 2000/147/CE a Comisiei din 8 februarie 2000 de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea comportării la foc a materialelor de construcții (3).

(6)	În cazul pardoselilor din lemn și a lambriurilor și placărilor de lemn masiv, este necesar să se utilizeze clasificarea instituită prin Decizia 2000/147/CE.

(7)

Pentru numeroase produse și/sau materiale de construcții, caracteristicile privind comportarea la foc în conformitate cu clasificarea instituită prin Decizia 2000/147/CE sunt bine definite și suficient de bine cunoscute de către autoritățile de reglementare în domeniul siguranței în caz de incendiu din statele membre, fără a fi necesară testarea suplimentară.

(8)	Măsurile prevăzute prin prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Produsele și/sau materialele de construcții care îndeplinesc toate cerințele privind caracteristicile de „comportare la foc” fără a necesita testarea suplimentară sunt enumerate în anexă.

Articolul 2

Clasele specifice care se aplică diferitelor produse și/sau materiale de construcții în conformitate cu clasificarea privind comportarea la foc, stabilite prin Decizia 2000/147/CE, sunt definite în anexa la prezenta decizie.

Articolul 3

Produsele sunt luate în considerare avându-se în vedere utilizarea lor finală, acolo unde este cazul.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 6 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 40, 11.2.1989, p. 12. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO L 62, 28.2.1994, p. 1.

(3) JO L 50, 23.2.2000, p. 14. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2003/632/CE (JO L 220, 3.9.2003, p. 5).

ANEXĂ

Tabelele din prezenta anexă conțin produsele și/sau materialele de construcții care îndeplinesc toate cerințele privind caracteristicile de comportare la foc fără a necesita testarea.

Tabelul 1

CLASE DE COMPORTARE LA FOC A PARDOSELILOR DIN LEMN

Material (1) (7)	Detalii privind produsul (4)	Densitate medie minimă (5) (kg/m3)	Grosime totală minimă (mm)	Condiții de utilizare finală	Clasa (3) pentru pardoseli
Pardoseală și parchet din lemn	Pardoseală din lemn masiv de stejar sau fag cu strat de acoperire superficială	Fag: 680 Stejar: 650	8	Cu adeziv pe substrat (6)	Cfl - s1
	Pardoseală din lemn masiv de stejar, fag sau molid și cu strat de acoperire superficială	Fag: 680 Stejar: 650 Molid: 450	20	Cu sau fără strat de aer dedesubt	Cfl - s1
	Pardoseală din lemn masiv cu strat de acoperire superficială, nemenționată anterior	390	8	Fără strat de aer dedesubt	Dfl - s1
		390	20	Cu sau fără strat de aer dedesubt	Dfl - s1
Parchet din lemn	Parchet multistrat cu stratul superior din stejar cu grosimea de cel puțin 5 mm și cu strat de acoperire superficială	650 (strat superior)	10	Cu adeziv pe substrat (6)	Cfl - s1
		650 (strat superior)	14 (2)	Cu sau fără strat de aer dedesubt	Cfl - s1
	Parchet multistrat cu strat de acoperire superficială și nemenționat anterior	500	8	Cu adeziv pe substrat	Dfl - s1
			10	Fără strat de aer dedesubt
			14 (2)	Cu sau fără strat de aer dedesubt
Îmbrăcăminte de pardoseală furniruită	Îmbrăcăminte de pardoseală furniruită cu strat de acoperire superficială	800	6 (2)	Fără strat de aer dedesubt	Dfl - s1

Tabelul 2

CLASE DE COMPORTARE LA FOC A LAMBRIURILOR ȘI PLACĂRILOR DIN LEMN MASIV

Material (18)	Detalii privind produsul (12)	Densitate medie minimă (13) (kg/m3)	Grosime totală minimă (14) (mm)	Condiții de utilizare finală (11)	Clasa (10)
Lambriuri și placări (8)	Piese din lemn cu sau fără lambă și uluc și cu sau fără suprafață profilată	390	9/6	Fără strat de aer sau cu strat de aer închis în spate	D - s2, d2
Lambriuri și placări (8)		390	12/8	Fără strat de aer sau cu strat de aer închis în spate	D - s2, d0
Lambriuri și placări (9)	Piese din lemn cu sau fără lambă și uluc și cu sau fără suprafață profilată	390	9/6	Cu strat de aer deschis ≤ 20 mm în spate	D - s2, d0
Lambriuri și placări (9)		390	18/12	Fără strat de aer sau cu strat de aer deschis în spate	D - s2, d0
Elemente din benzi de lemn (15)	Piese din lemn montate pe un cadru de sprijin (16)	390	18	Înconjurate de aer din toate părțile (17)	D - s2, d0

Figura a

Profile pentru lambriuri și placări de lemn masiv

Figura b

Zona maximă expusă din elementul de bandă de lemn 2n (t + w) + a ≤1,10

(1) Montat în conformitate cu EN ISO 9239-1, pe un substrat cel puțin din clasa D - s2, d0 și cu densitate minimă de 400 kg/m3 sau cu strat de aer dedesubt.

(2) Un strat intermediar cel puțin din clasa E și grosimea maximă de 3 mm se poate include în cazul aplicațiilor fără strat de aer, pentru parchete cu grosimea egală sau mai mare de 14 mm și pentru îmbrăcăminți de pardoseală furniruite.

(3) Clasă prevăzută în tabelul 2 din anexa la Decizia 2000/147/CE a Comisiei.

(4) Tipul și cantitatea straturilor de acoperire superficială sunt: acrilic, poliuretan sau săpun, 50 - 100 g/m2, și ulei, 20 - 60 g/m2.

(5) Condiționat în conformitate cu EN 13238 (50 % RH 23 °C).

(6) Substrat cel puțin clasa A2 - s1, d0.

(7) Se folosește și la treptele scărilor.

(8) Montat mecanic pe un cadru de sprijin din scândură groasă cu un strat de aer închis sau plin cu un substrat din cel puțin clasa A2 - s1, d0 cu densitate minimă de 10 kg/m3 sau plin cu un substrat din material izolator din celuloză cel puțin din clasa E și cu sau fără barieră de vapori în spate. Produsul din lemn este proiectat pentru montare fără îmbinări deschise.

(9) Montat mecanic pe un cadru de sprijin din scândură groasă cu sau fără un strat de aer deschis în spate. Produsul din lemn este proiectat pentru montare fără îmbinări deschise.

(10) Clasă prevăzută în tabelul 1 din anexa la Decizia 2000/147/CE a Comisiei.

(11) Stratul de aer deschis poate eventual permite ventilarea în spatele produsului, în timp ce un strat de aer închis exclude o astfel de ventilare. Substratul din spatele stratului de aer trebuie să fie cel puțin din clasa A2 - s1, d0 cu densitate minimă de 10 kg/m3. În spatele unui strat de aer închis de maximum 20 mm cu piese din lemn verticale, substratul poate fi cel puțin clasa D - s2, d0.

(12) Îmbinările sunt de toate tipurile, de exemplu, îmbinări cap la cap și îmbinări de tip lambă și uluc.

(13) Condiționat în conformitate cu EN 13238.

(14) Astfel cum se ilustrează în figura a următoare. Suprafața profilată a laturii expuse a lambriului nu depășește 20 % din suprafața plană sau 25 %, dacă este măsurată atât pe latura expusă, cât și pe latura neexpusă a lambriului. În cazul îmbinărilor cap la cap, grosimea mai mare se aplică la interfața îmbinării.

(15) Piese din lemn dreptunghiulare, cu sau fără colțuri rotunjite, montate orizontal sau vertical pe un cadru de sprijin și înconjurate de aer din toate părțile, în principal utilizate în apropiere de alte elemente de construcție, atât în aplicații interioare, cât și exterioare.

(16) Zona maximă expusă (toate laturile pieselor din lemn dreptunghiulare și cadrul de sprijin din lemn), fără să depășească 110 % din zona plană totală, a se vedea figura b.

(17) Alte elemente de construcție la distanță mai mică de 100 mm față de elementul din bandă de lemn (exclusiv cadrul de sprijin al acestuia) trebuie să aparțină cel puțin clasei A2 - s1, d0, la distanțe de 100 - 300 mm față de elemente aparținând cel puțin clasei B - s1, d0 și la distanțe mai mari de 300 mm față de elemente aparținând cel puțin clasei D - s2, d0.

(18) Se folosește și la trepte.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0215

L 080/74

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 15 martie 2006

privind instituirea unui grup de experți la nivel înalt în vederea consilierii Comisiei Europene cu privire la punerea în aplicare și dezvoltarea strategiei i2010

(2006/215/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

După cum s-a indicat în cadrul concluziilor comunicării Comisiei intitulate „i2010 – O societate informațională europeană pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă” (1) (denumită în continuare i2010), „Comisia își propune să consolideze dialogul cu părțile interesate și să colaboreze cu statele membre pentru abordarea aspectelor referitoare la TIC, în special prin metoda deschisă de coordonare”. În consecință, Comisia poate considera necesar să apeleze la orientarea și expertiza unui organism consultativ format din funcționari din statele membre, specializați în domeniul politicii TIC.

(2)	Grupul contribuie la punerea eficientă în aplicare a i2010.

(3)	Grupul este constituit din reprezentanți la nivel înalt din statele membre și deschis observatorilor din statele aderente și țările SEE.

(4)	„Grupul la nivel înalt i2010” este, în consecință, instituit și este necesar să se precizeze mandatul și structurile sale,

DECIDE:

Articolul 1

Se instituie de către Comisie un grup de experți, „Grupul la nivel înalt i2010”, denumit în continuare „grupul”.

Articolul 2

Sarcini

Comisia poate consulta grupul cu privire la orice chestiune referitoare la punerea în aplicare a strategiei i2010.

Sarcinile grupului sunt următoarele:

—

dezbaterea aspectelor politicii strategice în domeniul TIC în contextul i2010 și în contextul mai larg al programului Lisabona, evaluarea eficienței i2010, informarea și acordarea de consiliere privind posibilele îmbunătățiri și adaptări ale acțiunilor i2010, pe baza monitorizării punerii în aplicare a i2010 și a evoluției politicii;

—	oferirea un forum pentru discuții strategice și schimb de experiență, cu participarea tuturor serviciilor implicate ale Comisiei și

—	schimbarea de opinii privind problemele ridicate de planurile naționale de reformă, în domeniile reglementate de i2010, cu privire la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona.

Articolul 3

Componență – Numirea în funcție

(1) Grupul este constituit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și al Comisiei. Reprezentanții statelor membre pot fi însoțiți de colegi în funcție de subiectul discutat, fără a se aduce atingere normelor aplicabile pentru rambursarea cheltuielilor pentru reuniuni. Reprezentanții sunt funcționari publici de nivel înalt, care se ocupă de aspecte privind societatea informațională la nivel național, în măsură să asigure o coordonare corespunzătoare între autoritățile publice naționale implicate în diferitele domenii reglementate de strategia i2010.

(2) Comisia poate autoriza participarea observatorilor din țările SEE și din statele aderente. Acești observatori sunt nominalizați în conformitate cu aceleași criterii ca și cele menționate la alineatul (1).

(3) Statele membre, țările SEE și statele aderente adresează Comisiei o notificare cu privire la numele și detaliile de contact ale persoanelor desemnate și orice modificări ulterioare.

(4) Numele membrilor numiți se publică pe pagina de Internet a i2010 (www.europa.eu.int/i2010). Lista membrilor se actualizează de către Direcția Generală Societate Informațională și Mass-media ori de câte ori statele membre comunică modificări.

Articolul 4

Funcționarea

(1) Grupul este prezidat de Comisie.

(2) Comisia poate institui, în urma consultării grupului, subgrupuri pentru examinarea problemelor specifice în cadrul mandatului stabilit de grup; acestea sunt dizolvate imediat după îndeplinirea sarcinilor prevăzute în mandat.

(3) Comisia poate cere experților sau observatorilor cu competență specifică pe unul dintre subiectele înscrise pe ordinea de zi să participe la deliberările grupului sau subgrupului, în cazul în care se consideră că acest lucru este util și/sau necesar.

(4) Informațiile obținute prin participarea la deliberările grupului sau subgrupului nu sunt divulgate, în cazul în care Comisia indică faptul că acestea privesc chestiuni confidențiale.

(5) Grupul își stabilește regulamentul de procedură în baza regulamentului de procedură standard (2).

(6) Comisia poate publica orice rezumat, concluzie, concluzie parțială sau document de lucru al grupului.

Articolul 5

Cheltuieli pentru reuniuni

Comisia rambursează cheltuielile de deplasare și de ședere ale membrilor, experților și observatorilor, care privesc activitățile grupului, în conformitate cu dispozițiile în vigoare în cadrul Comisiei. Membrii nu sunt remunerați pentru sarcinile îndeplinite.

Cheltuielile pentru reuniuni sunt rambursate în limita creditelor disponibile alocate serviciilor respective în cadrul procedurii anuale de alocare a resurselor.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie produce efecte la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică până la 31 decembrie 2010. Comisia decide cu privire la o posibilă prelungire, înainte de această dată.

Adoptată la Bruxelles, 15 martie 2006.

Pentru Comisie

Viviane REDING

Membru al Comisiei

(1) COM(2005) 229 final.

(2) Anexa III la SEC(2005) 1004 din 27 iulie 2005.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0216

L 080/76

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 16 martie 2006

privind publicarea referințelor standardului EN 143:2000 „Dispozitive de protecție respiratorie – Filtre pentru particule – Cerințe, testare, marcaj” în conformitate cu Directiva 89/686/CEE a Consiliului (echipament individual de protecție)

[notificată cu numărul C(2006) 777]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/216/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție (1), în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere avizul comitetului permanent înființat în temeiul articolului 5 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (2),

întrucât:

(1)

Directiva 89/686/CEE prevede că echipamentul individual de protecție poate fi introdus pe piață și utilizat numai dacă asigură protecția sănătății și siguranța utilizatorilor fără a aduce atingere sănătății sau siguranței altor persoane, animalelor domestice sau bunurilor, atunci când este întreținut corespunzător și utilizat în scopul pentru care a fost conceput.

(2)

În conformitate cu articolul 5 din Directiva 89/686/CEE, se consideră că echipamentul individual de protecție care poartă marca CE și pentru care fabricantul poate prezenta declarația de conformitate și certificatul de examinare de tip CE eliberat de un organism notificat, care atestă conformitatea cu standardele naționale corespunzătoare care transpun standardele armonizate, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Comisie, se presupune că îndeplinește cerințele esențiale de sănătate și siguranță prevăzute la articolul 3 din Directiva 89/686/CEE și incluse în anexa II la directiva menționată. Statele membre trebuie să publice referințele standardelor naționale care transpun standardele armonizate.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 89/686/CEE, Comisia și Franța au depus o contestație oficială potrivit căreia standardul EN 143:2000 „Dispozitive de protecție respiratorie – Filtre pentru particule – Cerințe, testare, marcaj”, aprobat de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) la 7 ianuarie 2000 și ale cărui referințe au fost publicate mai întâi în Jurnalul Oficial la 24 ianuarie 2001 (3), nu îndeplinește în totalitate cerințele esențiale de sănătate și siguranță prevăzute la articolul 3 din Directiva 89/686/CEE în ceea ce privește filtrele pentru particule, a căror eficiență de filtrare este în totalitate sau în parte rezultatul utilizării de materiale bazate pe fibre nețesute încărcate electric, denumite în continuare „filtre electrostatice”.

(4)

Rezultatele testelor privind eficiența de filtrare pentru diferite tipuri de filtre pentru particule demonstrează că procedura de testare utilizată pentru măsurarea penetrării filtrului astfel cum se definește în clauzele 8.7.2.4 ultima teză și 8.7.3.4 ultima teză din standardul EN 143:2000, în temeiul cărora măsurarea penetrării se face la trei minute după începerea testului aerosol, nu asigură respectarea cerinței esențiale de sănătate și siguranță 3.10.1 (Protecția respiratorie) din Anexa II la Directiva 89/686/CEE în ceea ce privește filtrele electrostatice.

(5)

Mai exact, s-a observat că eficiența acestui tip de filtru poate să scadă rapid pe parcursul utilizării. Eficiența de filtrare astfel cum este determinată în conformitate cu procedura de testare standardizată – trei minute după începerea testului – poate fi irelevantă în orice moment după trecerea celor trei minute. Eficiența de filtrare poate să scadă considerabil și, prin urmare, să compromită clasa de eficiență în care a fost încadrat un filtru electrostatic, precum și informațiile referitoare la respectivul filtru. În cazul în care încadrarea într-o anumită clasă de eficiență se dovedește în timpul utilizării ca fiind incorectă, expunerea potențială la particulele periculoase din aer poate afecta serios sănătatea și siguranța utilizatorului. Rezultatele testelor indică scăderea eficienței de filtrare a filtrelor electrostatice și în cazul în care sunt utilizate cu întreruperi.

(6)

Având în vedere aceste constatări, nici clauzele 8.7.2.4 ultima teză și 8.7.3.4 ultima teză din standardul EN 143:2000 nu asigură respectarea cerințelor esențiale de sănătate și siguranță 1.1.1 (Ergonomie), 1.1.2.1 (Cel mai înalt nivel de protecție posibil) și 1.1.2.2 (Categorii de protecție adecvate unor niveluri diferite de risc) din anexa II la Directiva 89/686/CEE în ceea ce privește filtrele electrostatice. În plus, clauza 10 din standardul în cauză nu asigură respectarea cerinței esențiale de sănătate și siguranță 1.4(b) (Informații furnizate de fabricant), întrucât nu se cere nici o avertizare privind scăderea în timp a eficienței de filtrare a filtrelor electrostatice.

(7)

Prin urmare, nici alte standarde armonizate conexe, care fie prevăd că testarea trebuie efectuată în conformitate cu standardul EN 143:2000, fie prevăd o procedură de măsurare de probă identică celei prevăzute în standardul EN 143:2000, nu asigură respectarea cerințelor esențiale de sănătate și siguranță din Directiva 89/686/CEE menționată anterior, în ceea ce privește filtrele electrostatice.

(8)

La cererea Comisiei, Organizația Europeană pentru Standardizare - CEN, Comitetul tehnic CEN/TC 79 „Dispozitive de protecție respiratorie”, a început revizuirea standardului EN 143:2000 în vederea remedierii neajunsurilor descrise. Până la apariția versiunii revizuite, în interesul siguranței și certitudinii juridice, publicarea referințelor standardului EN 143:2000 trebuie să fie însoțită de o avertizare corespunzătoare, de care trebuie, de asemenea, să se țină cont în ceea ce privește standardele armonizate conexe. Statele membre trebuie să adauge o avertizare identică în standardele lor naționale care transpun standardul armonizat.

(9)	În consecință, referințele standardului armonizat EN 143:2000 trebuie republicate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Referințele standardului armonizat EN 143:2000 se înlocuiesc cu textul prevăzut în anexă.

Articolul 2

În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 89/686/CEE, statele membre publică referințele standardelor naționale care transpun standardul armonizat menționat la articolul 1, acestea trebuie să adauge o avertizare identică celei prevăzute în textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 399, 30.12.1989, p. 18. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(3) JO C 21, 24.1.2001, p. 2.

ANEXĂ

Publicarea referințelor standardelor europene armonizate în conformitate cu Directiva 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție

OES (1)	Referința și titlul standardului armonizat (și documentul de referință)	Prima publicare în JO	Referința standardului înlocuit	Data încetării prezumției de conformitate a standardului înlocuit (2)
CEN	EN 143:2000 Dispozitive de protecție respiratorie – Filtre pentru particule – Cerințe, testare, marcaj	24.1.2001	EN 143:1990	Data expirării (31.8.2000)
Avertizare: În ceea ce privește filtrele pentru particule, a căror eficiență de filtrare este, în totalitate sau în parte, rezultatul utilizării de materiale bazate pe fibre nețesute încărcate electric, prezenta publicație nu vizează clauzele 8.7.2.4 ultima teză, 8.7.3.4 ultima teză și 10 din standard, pentru care nu există prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță din Directiva 89/686/CEE. Prezenta avertizare trebuie luată în calcul și la aplicarea următoarelor standarde armonizate: EN 149:2001; EN 405:2001; EN 1827:1999; EN 12083:1998; EN 12941:1998; EN 12941:1998/A1:2003; EN 12942:1998; EN 12942:1998/A1:2002; EN 13274-7:2002.

NOTĂ:

—	Orice informație referitoare la disponibilitatea standardelor se poate obține fie de la Organizațiile Europene pentru Standardizare, fie de la organismele naționale pentru standardizare, a căror listă figurează ca anexă la Directiva 98/34/CE.

—	Publicarea referințelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu implică faptul că standardele sunt disponibile în toate limbile comunitare.

—	Aceată listă înlocuiește toate listele anterioare publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia asigură actualizarea listei.

Mai multe informații cu privire la standardele armonizate se găsesc pe Internet la adresa http://europa.eu.int/comm/enterprise/newapproach/standardization/harmstds/

(1) OES: Organizația Europeană de Standardizare

—	CEN: rue de Stassart/Stassartstraat 36, B-1050 Bruxelles, tel.: (32-2) 550 08 11; fax: (32-2) 550 08 19 (http://www.cenorm.be)

—	Cenelec: rue de Stassart/Stassartstraat 36, B-1050 Bruxelles, tel.: (32-2) 519 68 71; fax: (32-2) 519 69 19 (http://www.cenelec.org)

—	ETSI: 650, route de Lucioles, F-06921 Sophia Antipolis, tel.: (33) 492 94 42 00; fax: (33) 493 65 47 16 (http://www.etsi.org)

(2) În general, data încetării prezumției de conformitate este data retragerii („dow”), stabilită de Organizația Europeană de Standardizare, dar se atrage atenția utilizatorilor asupra faptului că în anumite cazuri ar putea fi altfel.

Avertizare: În ceea ce privește filtrele pentru particule, a căror eficiență de filtrare este, în totalitate sau în parte, rezultatul utilizării de materiale bazate pe fibre nețesute încărcate electric, prezenta publicație nu vizează clauzele 8.7.2.4 ultima teză, 8.7.3.4 ultima teză și 10 din standard, pentru care nu există prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță din Directiva 89/686/CEE. Prezenta avertizare trebuie luată în calcul și la aplicarea următoarelor standarde armonizate: EN 149:2001; EN 405:2001; EN 1827:1999; EN 12083:1998; EN 12941:1998; EN 12941:1998/A1:2003; EN 12942:1998; EN 12942:1998/A1:2002; EN 13274-7:2002.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0033

L 082/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/33/CE A COMISIEI

din 20 martie 2006

de modificare a Directivei 95/45/CE cu privire la coloranții sunset yellow FCF (E 110) și dioxid de titan (E 171)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare destinate consumului uman (1), în special articolul 3 alineatul (3) litera (a),

după consultarea Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară,

întrucât:

(1)

Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iunie 1995 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții de uz alimentar (2) stabilește criteriile de puritate pentru coloranții menționați de Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții utilizați în produsele alimentare (3).

(2)

Colorantul sunset yellow FCF (E 110) este autorizat prin Directiva 94/36/CE drept colorant utilizat în anumite produse alimentare. Există dovezi științifice ale faptului că în anumite condiții Sudan I (1-(fenilază)-2-naftalenol) se poate forma ca impuritate în timpul procesului de producție a colorantului sunset yellow. Sudan I este un colorant neautorizat și o substanță nedorită în alimente. Din acest motiv, prezența sa în colorantul sunset yellow ar trebui să fie restricționată la o cantitate sub limita de detecție, respectiv 0,5 mg/kg Prin urmare, criteriile de puritate pentru colorantul sunset yellow FCF (E 110) ar trebui modificate în consecință.

(3)

Ar trebui să se ia în considerare specificațiile și tehnicile analitice pentru aditivii specificați în Codex Alimentarius și elaborate de Comitetul comun de experți FAO/OMS privind aditivii alimentari (JECFA). JECFA a început implementarea unui program sistematic de înlocuire a testului pentru metale grele (cum ar fi plumbul) în toate specificațiile existente privind aditivii alimentari, cu limite adecvate pentru metale individuale de interes. Prin urmare, aceste limite pentru colorantul sunset yellow FCF (E 110) ar trebui să fie modificate în consecință.

(4)

Dioxidul de titan (E 171) este autorizat prin Directiva 94/36/CE drept colorant utilizat în anumite produse alimentare. Dioxidul de titan poate fi produs pentru a obține cristale sub formă de anatază sau rutil. Lamela de dioxid de titan sub formă de rutil diferă de forma anatază ca structură și proprietăți optice (transluciditate). Se înregistrează o nevoie tehnologică de a folosi lamelele de dioxid de titan sub formă de rutil drept colorant alimentar și sub formă de peliculă protectoare pentru tabletele de suplimente alimentare. La 7 decembrie 2004, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a declarat că folosirea dioxidului de titan sub formă de rutil, lamele sau sub formă amorfă nu ridică probleme de siguranță. Prin urmare, criteriile de puritate pentru dioxidul de titan (E 171) ar trebui să fie modificate pentru a include substanța atât sub formă de anatază, cât și de rutil.

(5)	În consecință, Directiva 95/45/CE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 95/45/CE se modifică în conformitate cu textul stabilit în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 aprilie 2007. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor, precum și un tabel de corespondență între actele adoptate și prezenta directivă.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 martie 2006.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei

(1) JO L 40, 11.2.1989, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO L 226, 22.9.1995, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/47/CE (JO L 113, 20.4.2004, p. 24).

(3) JO L 237, 10.9.1994, p. 13. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

ANEXĂ

Partea B din anexa la Directiva 95/45/CE se modifică după cum urmează:

Textul privind colorantul sunset yellow FCF (E 110) se înlocuiește cu următorul:

„E 110 SUNSET YELLOW FCF

Sinonime

Colorant alimentar galben CI 3, galben-portocaliu S

Definiție

Sunset yellow FCF constă în special din 2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilază) naftalină-6-sulfonat disodic și materii colorante împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca principal component necolorat.

Sunset yellow este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt de asemenea permise.

Clasa

Monoazo

Nr. indicelui de culoare

15985

Einecs

220-491-7

Denumire chimică

-2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilază) naftalină-6-sulfonat disodic

Formulă chimică

C16H10N2Na2O7S2

Masă moleculară

452,37

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % substanțe colorante în total calculate ca sare de sodiu

E1 % 1 cm 555 la cca 485 nm în soluție apoasă de pH 7

Descriere

Pudră sau granule portocaliu-roșii

Identificare

A.	Spectrometrie

Maxim în apă la 485 nm cu pH 7

B.	Soluție galbenă în apă

Puritate

Substanță insolubilă în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante subsidiare

Nu mai mult de 5,0 %

1-(fenilază)-2-naftalenol (Sudan I)

Nu mai mult de 0,5 mg/kg

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

acid sulfonic 4-aminobenzen-1

acid disulfonic 3-hidroxinaftalin-2,7-

acid sulfonic 6-hidroxinaftalin-2-

acid disulfonic 7-hidroxinaftalin-1,3-

acid diazomino-4,4′(benzen sulfonic)

acid sulfonic (6,6′-oxidi)naftalen-2-

Nu mai mult de 0,5 %

Amine aromate primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculată ca anilină)

Substanță care poate extrage eter

Nu mai mult de 0,2 % în condiții neutre

Arsenic

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 10 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg”

Textul privind dioxidul de titan se înlocuiește cu următorul:

„E 171 DIOXID DE TITAN
Sinonime	Pigment alb CI 16
Definiție	Dioxidul de titan constă în special din dioxid de titan pur sub formă anatază și/sau rutil care poate fi acoperit cu mici cantități de aluminiu și/sau siliciu pentru a îmbunătăți proprietățile tehnologice ale produsului.
Clasa	Anorganic
Nr. indicelui de culoare	77891
Einecs	236-675-5
Denumire chimică	Dioxid de titan
Formulă chimică	TiO2
Masă moleculară	79,88
Compoziție	Conținut nu mai puțin de 99 % de bază fără aluminiu și siliciu
Descriere	Pudră albă spre ușor colorată
Identificare
Solubilitatea	Insolubil în apă și solvenți organici. Se dizolvă încet în acid fluorhidric și în acid sulfuric puternic concentrat.
Puritate
Pierdere la uscare	Nu mai mult de 0,5 % (105 oC, 3 ore)
Pierdere la aprindere	Nu mai mult de 1,0 % pe o bază fără materii volatile (800 oC)
Oxid de aluminiu și/sau dioxid de siliciu	Total nu mai mult de 2,0 %
Substanță solubilă în 0,5 N HCl	Nu mai mult de 0,5 % pe o bază fără alumină și fără dioxid de siliciu și, în plus, pentru produse care conțin alumină și/sau dioxid de siliciu, nu mai mult de 1,5 % pe baza produsului la vânzare.
Substanță solubilă în apă	Nu mai mult de 0,5 %
Cadmiu	Nu mai mult de 1 mg/kg
Stibiu	Nu mai mult de 50 mg/kg, prin disoluție totală
Arsenic	Nu mai mult de 3 mg/kg prin disoluție totală
Plumb	Nu mai mult de 10 mg/kg prin disoluție totală
Mercur	Nu mai mult de 1 mg/kg prin disoluție totală
Zinc	Nu mai mult de 50 mg/kg prin disoluție totală.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0034

L 083/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/34/CE A COMISIEI

din 21 martie 2006

de modificare a anexei la Directiva 2001/15/CE cu privire la includerea anumitor substanțe

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (1), în special articolul 4 alineatul (2),

după consultarea Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară,

întrucât:

(1)

Directiva 2001/15/CE a Comisiei din 15 februarie 2001 privind substanțele care pot fi adăugate cu anumite scopuri nutriționale în produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (2) precizează anumite categorii de substanțe și menționează pentru fiecare dintre acestea substanțele chimice care pot fi utilizate la fabricarea produselor alimentare destinate unei alimentații speciale.

(2)	Substanțele care au fost evaluate de Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”) și au beneficiat de o evaluare științifică favorabilă ar trebui incluse în anexa la Directiva 2001/15/CE.

(3)	O evaluare științifică favorabilă pentru anumite vitamine și substanțe minerale a fost efectuată și publicată recent de către autoritate.

(4)	Este oportună înlocuirea denumirii categoriei „acid folic” pentru a se ține seama de includerea altor forme de folat în anexa la Directiva 2001/15/CE.

(5)	În consecință, Directiva 2001/15/CE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 2001/15/CE se modifică după cum se stabilește în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2006. Statele membre comunică Comisiei textul actelor, precum și un tabel de corespondență între actele adoptate și prezenta directivă.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 martie 2006.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei

(1) JO L 186, 30.6.1989, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO L 52, 22.2.2001, p. 19. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/5/CE (JO L 14, 21.1.2004, p. 19).

ANEXĂ

Anexa la Directiva 2001/15/CE se modifică după cum urmează:

La punctul referitor la categoria 1. Vitamine:

(a)	Titlul: „ACID FOLIC” se înlocuiește cu „FOLAT”.

(b)

La titlul „FOLAT” se adaugă următorul rând:

Substanță

Condiții de utilizare

Toate FPNU

FSMP

„—	L-metilfolat de calciu

x”

La punctul referitor la Categoria 2. Minerale, sub titlul „MAGNEZIU” se adaugă următorul rând:

Substanță

Condiții de utilizare

Toate FPNU

FSMP

„—	L-aspartat de magneziu

x”

La punctul referitor la Categoria 2. Minerale, sub titlul „FIER” se adaugă următorul rând:

Substanță

Condiții de utilizare

Toate FPNU

FSMP

„—	bisglicinat de fier

x”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0252

L 091/48

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 27 martie 2006

de modificare a Deciziei 1999/217/CE de adoptare a unui catalog al substanțelor aromatizante folosite în sau pe produsele alimentare

[notificată cu numărul C(2006) 899]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/252/CE)

COMISIA UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în componența sau la suprafața produselor alimentare (1), în special articolul 4 alineatul (3)

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2232/96 prevede procedura de stabilire a normelor privind substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în produsele alimentare. Acest regulament stabilește adoptarea unui catalog al substanțelor aromatizante (denumit în continuare „catalogul”) după notificarea de către statele membre a unei liste a substanțelor aromatizante care pot fi utilizate în sau pe produsele alimentare comercializate pe teritoriul acestora și pe baza examinării acestei notificări de către Comisie. Catalogul a fost adoptat prin Decizia 1999/217/CE a Comisiei (2).

(2)	În plus, Regulamentul (CE) nr. 2232/96 prevede adoptarea unui program pentru evaluarea substanțelor aromatizante în vederea verificării măsurii în care acestea respectă criteriile generale de utilizare a substanțelor aromatizante prevăzute în anexa la regulamentul respectiv.

(3)

Comitetul mixt FAO/OMS de experți pentru aditivi alimentari (JECFA) a concluzionat, în cadrul celei de-a 65-a reuniuni din 7–16 iunie 2005, că acetamida (FL 16 047) este în mod evident cancerigenă, atât la șoareci, cât și la șobolani și că, deși mecanismul de formare a tumorii nu este cunoscut, posibilitatea unui mecanism genotoxic nu poate fi ignorată. JECFA a considerat că un astfel de compus nu ar trebui utilizat ca agent aromatizant. În consecință, acetamida nu respectă criteriile generale prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2232/96 și ar trebui eliminată din catalog.

(4)	În consecință, Decizia 1999/217/CE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În partea A a anexei la Decizia 1999/217/CE, rândul din tabel privind substanța căreia îi este atribuit numărul FL 16.047 (acetamida) se elimină.

Articolul 2

Prezenta Decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 martie 2006.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei

(1) JO L 299, 23.11.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO L 84, 27.3.1999, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2005/389/CE (JO L 128, 21.5.2005, p. 73).

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006R0507

L 092/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 507/2006 AL COMISIEI

din 29 martie 2006

privind autorizația de introducere pe piață condiționată pentru medicamente de uz uman care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂ ȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea si supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (1), în special articolul 14 alineatul (7),

întrucât:

(1)

Înainte ca un medicament de uz uman să fie autorizat pentru introducerea pe piața unuia sau a mai multor state membre, acesta trebuie, în general, să fie supus unor studii extensive pentru a se asigura că prezintă siguranță, o calitate ridicată și eficacitate pentru a fi utilizat în grupul țintă de populație. Normele și procedurile de obținere a unei autorizații de introducere pe piață sunt stabilite de Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (2) și în Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(2)

Cu toate acestea, în cazul anumitor categorii de medicamente, pentru a răspunde necesităților medicale ale pacienților care nu au fost îndeplinite și în interesul sănătății publice, ar putea fi necesar să se acorde autorizații de introducere pe piață pe baza unor date mai puțin complete decât este cazul în mod normal și sub rezerva obligațiilor speciale, denumite în continuare „autorizații de introducere pe piață condiționată”. Categoriile respective ar trebui să fie medicamente care au drept scop tratarea, prevenirea sau diagnosticarea medicală a bolilor invalidante grave sau potențial mortale sau medicamente care urmează să fie utilizate în situații de urgență, ca răspuns la amenințări la adresa sănătății publice recunoscute fie de Organizația Mondială a Sănătății, fie de Comunitate în cadrul Deciziei nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (3) sau medicamente desemnate ca medicamente orfane în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (4).

(3)

Deși datele pe care se bazează un aviz privind o autorizație de introducere pe piață condiționată pot fi mai puțin complete, raportul risc-beneficiu, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (28a) din Directiva 2001/83/CE ar trebui să fie pozitiv. De asemenea, beneficiile aduse sănătății publice de punerea imediată la dispoziție pe piață a medicamentului respectiv ar trebui să depășească riscul ce rezultă din faptul că sunt încă necesare date suplimentare.

(4)

În cazul în care se acordă autorizații de introducere pe piață condiționate, ele ar trebui restricționate la situațiile în care numai partea clinică a dosarului de cerere este mai puțin completă decât ar fi normal. Datele preclinice sau farmaceutice incomplete ar trebui acceptate numai în cazul unui produs care urmează să fie utilizat în situații de urgență, ca răspuns la amenințări la adresa sănătății publice.

(5)

Pentru a se asigura realizarea unui echilibru adecvat între facilitarea accesului la medicamente pentru pacienții ale căror necesități medicale nu sunt satisfăcute și prevenirea autorizării medicamentelor cu un raport risc-beneficii nefavorabil, este necesar ca respectivele autorizații de introducere pe piață să fie supuse unor obligații speciale. Ar trebui să se ceară titularului să finalizeze sau să inițieze anumite studii pentru a se confirma faptul că echilibrul dintre riscuri și beneficii este pozitiv și pentru a se rezolva orice îndoieli legate de calitatea, siguranța și eficacitatea produsului.

(6)

Autorizațiile de introducere pe piață condiționate diferă de autorizațiile de introducere pe piață acordate în împrejurări excepționale în conformitate cu articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. În cazul autorizației de introducere pe piață condiționată, autorizația se acordă înainte ca toate datele să fie disponibile. Cu toate acestea, autorizația nu este eliberată cu intenția de a rămâne condiționată o perioadă de timp nedefinită. După furnizarea datelor care lipseau, ar trebui să fie posibilă înlocuirea acesteia cu o autorizație de introducere pe piață care să nu fie condiționată, în sensul de a nu fi supusă unor obligații speciale. În schimb, în mod normal nu va fi niciodată posibil să se alcătuiască un dosar complet în privința unei autorizații de introducere pe piață acordate în împrejurări excepționale.

(7)	Ar trebui, de asemenea, să se specifice că cererile care conțin solicitări de autorizații de introducere pe piață condiționate pot face obiectul unei proceduri de evaluare accelerată în conformitate cu articolul 14 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(8)

Deoarece dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 726/2004 se aplică autorizațiilor de introducere pe piață condiționate, cu excepția cazurilor pentru care prezentul regulament prevede dispoziții contrare, procedura de evaluare a unei autorizații de comercializare condiționată este procedura normală stabilită de Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, autorizațiile de introducere pe piață condiționate vor fi valabile timp de un an cu posibilitatea reînnoirii. Termenul de depunere a unei cereri de reînnoire ar trebui să fie de șase luni înainte de expirarea autorizației de introducere pe piață, iar avizul Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare agenția) cu privire la cerere ar trebui adoptat în termen de 90 de zile de la primirea cererii. Pentru a garanta că medicamentele nu sunt scoase de pe piață cu excepția motivelor legate de sănătatea publică, ar trebui ca, atâta timp cât o cerere de reînnoire este depusă în termen, autorizația de introducere pe piață condiționată să rămână valabilă până când Comisia adoptă o decizie pe baza procedurii de evaluare a reînnoirii.

(10)

Pacienților și profesioniștilor din domeniul sănătății ar trebui să li se furnizeze informații clare privind caracterul condiționat al autorizațiilor. În consecință, este necesar ca astfel de informații să fie menționate în mod clar în rezumatul caracteristicilor medicamentului respectiv precum și în prospectul medicamentului.

(11)

Întărirea farmacovigilenței pentru medicamentele cărora li se acordă o autorizație de introducere pe piață condiționată este importantă și este prevăzută deja în mod adecvat de Directiva 2001/83/CE și Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Cu toate acestea, calendarul de prezentare a rapoartelor actualizate periodice privind siguranța ar trebui adaptat pentru a lua în considerare reînnoirea anuală a autorizațiilor de introducere pe piață condiționate.

(12)

Planificarea studiilor și a depunerii unei cereri pentru o autorizație de introducere pe piață are loc într-o etapă timpurie a dezvoltării unui medicament. O astfel de planificare va depinde foarte mult de posibilitatea eliberării unei autorizații de introducere pe piață condiționată. Din acest motiv este necesar să se asigure un mecanism prin care agenția să acorde consultanță societăților în privința încadrării unui medicament în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Această formă de consultanță ar trebui să reprezinte un serviciu suplimentar față de consultanța științifică acordată de agenție.

(13)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz uman,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele de acordare a unei autorizații de introducere pe piață sub rezerva obligațiilor speciale, în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, denumită în continuare „autorizație de introducere pe piață condiționată”.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică medicamentelor de uz uman care se încadrează la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 și aparțin uneia din următoarele categorii:

1.	medicamente care au drept scop tratarea, prevenirea sau diagnosticarea medicală a bolilor invalidante grave sau potențial mortale;

2.	medicamente care urmează să fie utilizate în situații de urgență, ca răspuns la amenințări la adresa sănătății publice recunoscute în mod corespunzător fie de Organizația Mondială a Sănătății, fie de Comunitate în cadrul Deciziei 2119/98/CE;

3.	medicamente desemnate ca medicamente orfane în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000.

Articolul 3

Solicitări sau propuneri

(1) O solicitare pentru o autorizație de introducere pe piață condiționată poate fi prezentată de către solicitant împreună cu o cerere în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Solicitarea este însoțită de informații care indică faptul că produsul se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament și îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (1).

Agenția informează imediat Comisia în legătură cu cererile care conțin o solicitare de autorizație de introducere pe piață condiționată.

(2) Comitetul pentru medicamente de uz uman, denumit în continuare „comitetul”, poate propune în avizul său referitor la o cerere prezentată în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 eliberarea unei autorizații de introducere pe piață condiționată, după ce s-a consultat cu solicitantul.

Articolul 4

Cerințe

(1) O autorizație de introducere pe piață condiționată poate fi acordată în cazul în care comitetul constată că, deși nu s-au furnizat date clinice cuprinzătoare referitoare la siguranța și eficiența medicamentului, s-au respectat toate cerințele de mai jos:

(a)	raportul risc-beneficiu al medicamentului, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (28a) din Directiva 2001/83/CE, este pozitiv;

(b)	solicitantul va fi probabil în măsură să furnizeze datele clinice cuprinzătoare;

(c)	necesitățile medicale nesatisfăcute vor fi îndeplinite;

(d)	beneficiile pentru sănătatea publică decurgând din disponibilitatea imediată pe piață a medicamentului respectiv sunt mai importante decât riscul ce rezultă din faptul că sunt încă necesare date suplimentare.

În situații de urgență precum cele prevăzute la articolul 2 alineatul (2), se poate acorda o autorizație de introducere pe piață condiționată, sub rezerva cerințelor prevăzute la literele (a)–(d) din prezentul alineat, precum și în cazurile în care nu s-au furnizat date preclinice sau farmaceutice cuprinzătoare.

(2) În sensul alineatului (1) litera (c), „cerințe medicale nesatisfăcute” înseamnă o situație pentru care nu există nici o metodă satisfăcătoare de diagnosticare, prevenire sau tratament autorizată în Comunitate sau, chiar în cazul în care o astfel de metodă există, în legătură cu care medicamentul respectiv va reprezenta un avantaj terapeutic major pentru cei afectați.

Articolul 5

Obligații speciale

(1) Prin obligații speciale, titularului unei autorizații de introducere pe piață condiționate i se cere să finalizeze studiile în curs de efectuare sau să efectueze noi studii pentru confirmarea faptului că raportul risc-beneficiu este pozitiv și furnizarea datelor suplimentare prevăzute la articolul 4 alineatul (1).

De asemenea, pot fi impuse obligații speciale în legătură cu colectarea datelor de farmacovigilență.

(2) Obligațiile speciale prevăzute la alineatul (1) și calendarul pentru finalizarea lor sunt specificate clar în autorizația de introducere pe piață condiționată.

(3) Agenția face publice obligațiile speciale și calendarul pentru finalizarea lor.

Articolul 6

Reînnoirea

(1) După expirarea perioadei sale de valabilitate de un an, autorizația de introducere pe piață condiționată poate fi reînnoită anual.

(2) Cererea de reînnoire se prezintă agenției cu cel puțin șase luni înainte de expirarea autorizației de introducere pe piață condiționate, împreună cu un raport interimar privind îndeplinirea obligațiilor speciale cărora li se supune.

(3) Comitetul evaluează cererea în vederea reînnoirii, raportul risc-beneficiu urmând să fie confirmat, luând în considerare obligațiile speciale conținute în autorizație și calendarul pentru îndeplinirea lor și formulează un aviz în care precizează dacă obligațiile speciale sau calendarul pentru îndeplinirea lor trebuie menținute sau modificate. Agenția ia măsurile necesare pentru ca avizul comitetului să fie emis în termen de 90 de zile de la primirea unei cereri de reînnoire valabile. Respectivul aviz este făcut public.

(4) Odată ce o cerere de reînnoire a fost prezentată în conformitate cu alineatul (2), autorizația de introducere pe piață condiționată rămâne valabilă până când Comisia adoptă o decizie în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

Articolul 7

Autorizații de introducere pe piață care nu sunt supuse unor obligații speciale

În cazul în care obligațiile speciale prevăzute la articolul 5 alineatul (1) au fost îndeplinite, comitetul poate oricând să adopte un aviz în favoarea acordării unei autorizații de introducere pe piață în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

Articolul 8

Informații referitoare la produs

În cazul în care pentru un produs s-a acordat o autorizație de introducere pe piață condiționată în conformitate cu prezentul regulament, informațiile incluse în rezumatul caracteristicilor produsului și prospect conțin o mențiune clară a faptului respectiv. Rezumatul caracteristicilor produsului menționează, de asemenea, data la care trebuie reînnoită autorizația condiționată.

Articolul 9

Rapoarte periodice actualizate privind siguranța

Rapoartele periodice actualizate privind siguranța prevăzute la articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 se prezintă imediat, la cerere, agenției și statelor membre sau cel puțin la fiecare șase luni de la acordarea sau reînnoirea unei autorizații de introducere pe piață condiționate.

Articolul 10

Avizul agenției prealabil unei cereri pentru o autorizație de introducere pe piață

Un potențial solicitant de autorizație de introducere pe piață poate solicita avizul agenției cu privire la încadrarea unui medicament specific în curs de elaborare pentru indicații terapeutice specifice într-una dintre categoriile prevăzute la articolul 2 și îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (c).

Articolul 11

Orientări

Agenția elaborează orientări privind aplicațiile științifice și măsurile practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Orientările se adoptă după consultări cu părțile interesate și emiterea unui aviz favorabil de către Comisie.

Articolul 12

Dispoziții tranzitorii

Prezentul regulament se aplică cererilor în curs la data intrării sale în vigoare.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 martie 2006

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședintele

(1) JO L 136, 30.4.2004, p. 1.

(2) JO L 311, 28.11.2001, p. 67. Directivã astfel cum a fost modificatã ultima datã prin Directiva 2004/27/CE (JO L 136, 30.4.2004, p. 34).

(3) JO L 268, 3.10.1998, p. 1. Decizie astfel cum a fost modificatã ultima datã prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(4) JO L 18, 22.1.2000, p. 1.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0037

L 094/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/37/CE A COMISIEI

din 30 martie 2006

de modificare a anexei II la Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la includerea anumitor substanțe

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (1), în special articolul 4 alineatul (5),

după consultarea Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară,

întrucât:

(1)	Directiva 2002/46/CE a Comisiei precizează vitaminele și mineralele, iar pentru fiecare dintre acestea menționează formele respective, care pot fi utilizate la fabricarea suplimentelor alimentare.

(2)	Substanțele care au fost evaluate de Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”) și au beneficiat de o evaluare științifică favorabilă ar trebui incluse în anexele la Directiva 2002/46/CE.

(3)	O evaluare științifică favorabilă pentru anumite vitamine și substanțe minerale a fost efectuată și publicată recent de către autoritate.

(4)	Este oportună înlocuirea denumirii categoriei „acid folic” pentru a se ține seama de includerea altor forme de folat în anexa II la Directiva 2002/46/CE.

(5)	În consecință, Directiva 2002/46/CE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta Directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 2002/46/CE se modifică după cum se stabilește în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 aprilie 2007. Statele membre comunică Comisiei textul actelor, precum și un tabel de corespondență între actele adoptate și prezenta directivă.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta Directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta Directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 martie 2006.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei

(1) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.

ANEXĂ

Anexa II la Directiva 2002/46/CE se modifică după cum urmează:

La Secțiunea A. Vitamine:

(a)	titlul: „10. ACID FOLIC” se înlocuiește cu „10. FOLAT”.

(b)

la titlul 10. FOLAT se adaugă următorul rând:

„(b)	L-metilfolat de calciu.”

2.	La Secțiunea B. Minerale, înainte de carbonat de cupru se adaugă următorul rând: „bisglicinat de fier”.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006L0024

L 105/54

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/24/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 15 martie 2006

privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 dintratat (2),

întrucât:

(1)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3) solicită statelor membre să protejeze drepturile și libertățile persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și, în special, dreptul lor la viață privată, în vederea asigurării circulației libere în cadrul Comunității a datelor cu caracter personal.

(2)

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (4) transpune principiile stabilite de Directiva 95/46/CE în norme specifice pentru sectorul comunicațiilor electronice.

(3)

Articolele 5, 6 și 9 din Directiva 2002/58/CE stabilesc normele aplicabile prelucrării de către furnizorii de rețele și servicii a datelor privind traficul și localizarea generate prin utilizarea serviciilor de comunicații electronice. Astfel de date trebuie să fie șterse sau făcute anonime atunci când acestea nu mai sunt necesare în scopul transmiterii unei comunicări, cu excepția datelor necesare pentru facturare sau plăți pentru interconectare. Sub rezerva consimțământului, anumite date pot fi prelucrate, de asemenea, în scopuri de comercializare și în vederea furnizării serviciilor de valoare adăugată.

(4)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE stabilește condițiile în temeiul cărora statele membre pot limita domeniul de aplicare al drepturilor și obligațiilor prevăzute la articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatele (1), (2), (3) și (4) și articolul 9 din această directivă. Orice astfel de restricție este necesară, adecvată și proporționată în cadrul unei societăți democratice pentru scopuri specifice ordinii publice, de exemplu: garantarea siguranței naționale (de exemplu, siguranța statului), apărare, siguranță publică sau prevenirea, cercetarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor sau a utilizării neautorizate a sistemelor de comunicații electronice.

(5)	Mai multe state membre au adoptat legislația care prevede păstrarea datelor de către furnizorii de servicii în vederea prevenirii, cercetării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor. Aceste dispoziții de drept intern variază considerabil.

(6)

Diferențele juridice și tehnice între dispozițiile de drept intern privind păstrarea datelor în scopul prevenirii, cercetării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor ridică obstacole pentru piața internă a comunicațiilor electronice, având în vedere că furnizorii de servicii se confruntă cu diferite cerințe privind tipurile de date de trafic și localizare care urmează să fie păstrate, precum și condițiile și termenele de păstrare.

(7)

Concluziile Consiliului de Justiție și Afaceri Interne din 19 decembrie 2002 subliniază faptul că, din cauza creșterii semnificative a posibilităților oferite de comunicațiile electronice, datele referitoare la utilizarea comunicațiilor electronice sunt importante în mod special și, în consecință, reprezintă un instrument valoros în vederea prevenirii, cercetării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor și, în special, a criminalității organizate.

(8)	Declarația privind combaterea terorismului, adoptată de Consiliul European la 25 martie 2004, a solicitat Consiliului să examineze măsurile pentru stabilirea normelor privind păstrarea datelor privind traficul de comunicații de către furnizorii de servicii.

(9)

În temeiul articolului 8 din Convenția Europeană pentru protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (CEDO), oricine are dreptul la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale. Autoritățile publice pot interveni în exercitarea acestui drept numai în conformitate cu legea și în cazul în care este necesar, într-o societate democratică, inter alia, în interesele siguranței naționale sau ale siguranței publice, în vederea prevenirii dezordinii sau criminalității sau în vederea protecției drepturilor și libertăților celorlalți. Deoarece păstrarea datelor s-a dovedit a fi un instrument de investigare atât de necesar și eficace pentru aplicarea legii în mai multe state membre și, în special, în ceea ce privește problemele grave, cum sunt criminalitatea organizată și terorismul, este necesară asigurarea că datele păstrate sunt puse la dispoziția autoritățile de aplicare a legii pentru o anumită perioadă, sub rezerva condițiilor prevăzute de prezenta directivă. Adoptarea unui instrument de păstrare a datelor care să respecte cerințele articolului 8 din CEDO este, prin urmare, o măsură necesară.

(10)	La 13 iulie 2005, Consiliul a reafirmat în declarația sa prin care condamna atacurile teroriste din Londra necesitatea adoptării, cât mai curând posibil, a unor măsuri comune privind păstrarea datelor de telecomunicații.

(11)

Dat fiind importanța datelor de trafic și localizare pentru cercetarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor, după cum s-a demonstrat prin cercetări și experiența practică a mai multor statelor membre, se înregistrează o necesitate de a asigura la nivel european că datele generate sau prelucrate în cursul furnizării serviciilor de comunicații, de către furnizorii de comunicații electronice accesibile publicului sau de către o rețea de comunicații publice, sunt păstrate pentru o anumită perioadă, sub rezerva condițiilor prevăzute de prezenta directivă.

(12)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE se aplică în continuare datelor, inclusiv datele referitoare la încercări nereușite de apeluri telefonice, date a căror păstrare nu este cerută în mod specific în temeiul prezentei directive și care, prin urmare, nu fac parte din domeniul de aplicare al acesteia, precum și păstrării acestora în scopuri, inclusiv judiciare, altele decât cele reglementate de prezenta directivă.

(13)

Prezenta directivă se referă doar la date generate sau prelucrate ca urmare a unei comunicații sau a unui serviciu de comunicații și nu se referă la date care reprezintă conținutul informației comunicate. Datele trebuie să fie păstrate astfel încât să se evite stocarea lor de mai multe ori. Datele generate sau prelucrate în timpul furnizării serviciilor de comunicații respective se referă la date accesibile. În special, în ceea ce privește păstrarea datelor referitoare la poșta electronică și telefonie prin Internet, obligația păstrării datelor se poate aplica numai pentru datele obținute prin intermediul serviciilor proprii ale furnizorilor sau ale furnizorilor de rețele.

(14)

Tehnologiile privind comunicațiile electronice se schimbă rapid și este posibil ca cerințele legitime ale autorităților competente să evolueze. Pentru a obține consiliere și a încuraja împărtășirea experiențelor celei mai bune practici în aceste privințe, Comisia intenționează să instituie un grup format din autorități de aplicare a legii ale statelor membre, asociații din industria de comunicații electronice, reprezentanți ai Parlamentului European și autorități de protecție a datelor, inclusiv Autoritatea europeană de supraveghere pentru protecția datelor.

(15)

Directiva 95/46/CE și Directiva 2002/58/CE se aplică în întregime datelor păstrate în conformitate cu prezenta directivă. Articolul 30 alineatul (1) litera (c) din Directiva 95/46/CE impune consultarea Grupului de lucru privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal constituit în temeiul articolului 29 din această directivă.

(16)

Obligațiile care decurg din articolul 6 din Directiva 95/46/CE, care le revin furnizorilor de servicii privind măsurile de asigurare a calității datelor și obligațiile acestora de asigurare a confidențialității și securității prelucrării datelor, care derivă din articolele 16 și 17 din această directivă, se aplică în întregime datelor păstrate în sensul prezentei directive.

(17)	Este esențial ca statele membre să adopte măsuri legislative pentru a se asigura că datele păstrate în temeiul prezentei directive sunt furnizate autorităților naționale competente numai în conformitate cu legislația internă, respectând întru totul drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză.

(18)

În acest context, articolul 24 din Directiva 95/46/CE impune statelor membre obligația de a stabili sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor adoptate în temeiul acestei directive. Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2002/58/CE impune aceeași cerință privind dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul Directivei 2002/58/CE. Decizia-cadru 2005/222/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind atacurile împotriva sistemelor informatice (5) prevede că accesarea ilegală intenționată a sistemelor informatice, inclusiv a datelor păstrate în cadrul acestora, urmează să fie pedepsită ca infracțiune.

(19)

Dreptul oricărei persoane care a suferit un prejudiciu ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare sau a oricărui act incompatibil cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul Directivei 95/46/CE de a primi compensații care derivă din articolul 23 al respectivei directive se aplică, de asemenea, în legătură cu prelucrarea ilegală a oricăror date cu caracter personal, în temeiul prezentei directive.

(20)	Convenția din 2001 a Consiliului Europei privind infracțiunile informatice și Convenția din 1981 a Consiliului Europei pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal reglementează, de asemenea, datele păstrate în sensul prezentei directive.

(21)

Întrucât obiectivele prezentei directive, respectiv armonizarea obligațiilor furnizorilor de a păstra anumite date și de a se asigura că datele respective sunt disponibile în scopul cercetării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor grave, după cum au fost definite de fiecare stat membru în dreptul intern, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, din cauza proporției și a efectelor prezentei directive, pot fi realizate mai bine la nivelul comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității stabilit la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(22)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În special, prezenta directivă, împreună cu Directiva 2002/58/CE, urmărește să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale cetățenilor la respectarea vieții private și a comunicațiilor și la protecția datelor cu caracter personal ale acestora, consacrate în articolele 7 și 8 din cartă.

(23)

Dat fiind faptul că obligațiile furnizorilor de servicii de comunicații electronice trebuie să fie proporționale, prezenta directivă impune ca aceștia să păstreze numai datele generate sau prelucrate în cursul procesului de furnizare a serviciilor de comunicații. În măsura în care asemenea date nu sunt generate sau prelucrate de către acești furnizori, nu există nici o obligație de a le păstra. Prezenta directivă nu intenționează să armonizeze tehnologia de păstrare a datelor, a cărei alegere reprezintă o chestiune care se soluționează la nivel național.

(24)

În conformitate cu punctul 34 din acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (6), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, precum și să le facă publice.

(25)

Prezenta directivă nu aduce atingere competenței statelor membre de a adopta măsuri legislative privind dreptul de acces la și de utilizare a datelor de către autoritățile naționale desemnate de acestea. Chestiunile privind accesul la datele păstrate în temeiul prezentei directive de către autoritățile naționale pentru astfel de activități, menționate la articolul 3 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 95/46/CE, nu se încadrează în domeniul de aplicare a dreptului comunitar. Cu toate acestea, ele pot fi supuse legii sau măsurilor de drept intern, în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. Astfel de legi sau măsuri trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale, astfel cum decurg din tradițiile constituționale comune ale statelor membre și după cum sunt garantate de CEDO. În temeiul articolului 8 din CEDO, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, intervenția autorităților publice în ceea ce privește drepturile la viața privată trebuie să respecte cerințele necesității și proporționalității și, prin urmare, trebuie să servească unor scopuri specifice, explicite și legitime și să fie exercitată într-un mod adecvat, relevant și neexcesiv în ceea ce privește scopul intervenției,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă urmărește să armonizeze dispozițiile statelor membre privind obligațiile furnizorilor de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice cu privire la păstrarea anumitor date generate sau prelucrate de către aceștia, pentru a se asigura că datele sunt disponibile în vederea cercetării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor grave, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru în dreptul său intern.

(2) Prezenta directivă se aplică datelor de trafic și localizare, atât pentru entități juridice, cât și pentru persoane fizice, precum și datelor necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat. Nu se aplică pentru conținutul comunicațiilor electronice, inclusiv informațiile consultate prin utilizarea unei rețele de comunicații electronice.

Articolul 2

Definiții

(1) În sensul prezentei directive, se aplică definițiile din Directiva 95/46/CE, din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare comun pentru serviciile și rețelele de comunicații electronice (Directivă-cadru) (7), și cele din Directiva 2002/58/CE.

(2) În sensul prezentei directive:

(a)	„date” înseamnă datele de trafic și localizare, precum și datele necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului;

(b)	„utilizator” înseamnă orice entitate juridică sau persoană fizică care folosește un serviciu de comunicații electronice accesibil publicului, în scop personal sau profesional, fără să fie necesar ca aceasta să fie abonată la acel serviciu;

(c)

„serviciu de telefonie” înseamnă apelurile (inclusiv voce, cutie vocală și conferință și apeluri de date), serviciile suplimentare (inclusiv redirecționarea apelului și transferul apelului) și expedierea de mesaje și servicii multimedia (inclusiv serviciile de mesaje scurte, servicii media și multimedia îmbunătățite);

(d)	„identificator de utilizator” înseamnă un identificator unic alocat persoanelor la abonarea sau înregistrarea la un serviciu de accesare a Internetului sau la un serviciu de comunicații prin Internet;

(e)	„identificator de celulă” înseamnă identitatea celulei de la care se inițiază un apel de telefonie mobilă sau cea la care acesta se oprește;

(f)	„apel telefonic nereușit” înseamnă o comunicație în care un apel telefonic a fost conectat cu succes, dar nu a primit răspuns, sau a avut loc o intervenție a sistemului de gestionare a rețelei.

Articolul 3

Obligația de păstrare a datelor

(1) Prin derogare de la articolele 5, 6 și 9 din Directiva 2002/58/CE, statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că datele menționate la articolul 5 din prezenta directivă sunt păstrate în conformitate cu dispozițiile acesteia, în măsura în care acele date sunt generate sau prelucrate de către furnizorii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele publice de comunicații, de competența acestora, în procesul de furnizare a serviciilor de comunicații respective.

(2) Obligația de a păstra datele prevăzute la alineatul (1) include păstrarea datelor specificate la articolul 5 referitoare la încercări nereușite de apeluri telefonice, în cazul în care aceste date sunt generate sau prelucrate și păstrate (în ceea ce privește datele de telefonie), sau înregistrate în jurnal electronic (în ceea ce privește datele de Internet) de către furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele publice de comunicații în cadrul competenței statului membru respectiv, în procesul de furnizare a serviciilor de comunicații în cauză. Prezenta directivă nu impune păstrarea datelor referitoare la apelurile care nu se conectează.

Articolul 4

Accesul la date

Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că datele păstrate în conformitate cu prezenta directivă sunt furnizate numai autorităților naționale competente în cazuri specifice și în conformitate cu dreptul intern. Procedurile care trebuie să fie urmate și condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a obține acces la datele păstrate în conformitate cu cerințele de necesitate și proporționalitate sunt definite de fiecare stat membru, în dreptul intern al fiecăruia, sub rezerva dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii Europene sau ale dreptului internațional public și, în special, a dispozițiilor CEDO, astfel cum au fost interpretate de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Articolul 5

Categorii de date care sunt păstrate

(1) Statele membre se asigură că, în temeiul prezentei directive, sunt păstrate următoarele categorii de date:

(a)

date necesare pentru urmărirea și identificarea sursei unei comunicații:

privind rețeaua de telefonie fixă și de telefonie mobilă:

(i)	numărul de telefon de la care se inițiază apelul;

(ii)	numele și adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat;

privind accesul la Internet, poștă electronică și telefonie prin Internet:

(i)	identificatorul (identificatorii) alocat (alocați) utilizatorului;

(ii)	identificatorul și numărul de telefon alocate oricărei comunicații care pătrunde în rețeaua publică de telefonie;

(iii)

numele și adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat căruia i-au fost alocate, în momentul comunicației, o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon;

(b)

date necesare pentru identificarea destinației unei comunicații:

privind rețeaua de telefonie fixă și de telefonie mobilă:

(i)	numărul (numerele) format(e) [numărul (numerele) de telefon apelat(e)] și, în cazurile care implică servicii suplimentare, precum redirecționarea apelului sau transferul apelului, numărul sau numerele spre care este direcționat apelul;

(ii)	numele și adresa (adresele) abonatului (abonaților) sau ale utilizatorului (utilizatorilor) înregistrat (înregistrați);

privind accesul la Internet, poștă electronică și telefonie prin Internet:

(i)	identificatorul utilizatorului sau numărul de telefon al primitorului (primitorilor) căruia (cărora) îi (le) este destinat un apel de telefonie prin Internet;

(ii)	numele și adresa (adresele) abonatului (abonaților) sau ale utilizatorului (utilizatorilor) înregistrat (înregistrați) și identificatorul de utilizator al primitorului căruia i-a fost destinată comunicația;

(c)

date necesare pentru identificarea datei, a orei și a duratei unei comunicații:

1.	privind rețeaua de telefonie fixă și cea de telefonie mobilă, data și ora de început și de sfârșit a comunicației;

privind accesul la Internet, poștă electronică și telefonie prin Internet:

(i)

data și ora conectării și deconectării din serviciul de accesare a Internetului, după un anumit fus orar, împreună cu adresa IP alocată de furnizorul de servicii de accesare a Internetului, indiferent dacă aceasta este dinamică sau statică, precum și identificatorul de utilizator al abonatului sau al utilizatorului înregistrat;

(ii)	data și ora conectării și deconectării din serviciul de poștă electronică sau din serviciul de telefonie prin Internet, în baza unui anumit fus orar;

(d)

date necesare pentru identificarea destinației unei comunicații:

1.	privind rețeaua de telefonie fixă și de telefonie mobilă: serviciul de telefonie utilizat;

2.	privind accesul la poștă electronică și telefonie prin Internet: serviciul de Internet utilizat;

(e)

date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicație al utilizatorilor sau la ce servește echipamentul acestora:

1.	privind rețeaua de telefonie fixă, numerele de telefon apelante și cele apelate;

privind telefonia mobilă:

(i)	numerele de telefon apelante și cele apelate;

(ii)	identificatorul internațional al abonatului mobil (IMSI) al apelantului;

(iii)

identificatorul internațional al echipamentului Mobil (IMEI) a apelatului;

(iv)	IMSI-ul apelatului;

(v)	IMEI-ul apelatului;

(vi)	în cazul unui serviciu anonim preplătit, atât data și ora primei activări a serviciului, cât și identitatea locației (identificator de celulă) de la care a fost activat serviciul;

privind accesul la Internet, poștă electronică și telefonie prin Internet:

(i)	numărul de telefon apelant pentru acces comutat;

(ii)	linia abonatului numeric (DSL) sau alt punct terminal a inițiatorului comunicației;

(f)

date necesare pentru identificarea locației echipamentului de comunicație mobilă;

1.	identitatea locației (identificator celular) la începerea comunicației;

2.	date de identificare a locației geografice a celulelor prin trimitere la identitatea locației (identificator celular) în timpul perioadei pentru care sunt păstrate datele de comunicații.

(2) În temeiul prezentei directivă, nu se pot păstra date care dezvăluie conținutul comunicației.

Articolul 6

Perioade de păstrare

Statele membre se asigură că toate categoriile de date specificate la articolul 5 se păstrează pe perioade de cel puțin șase luni și nu mai mult de doi ani de la data efectuării comunicației.

Articolul 7

Protecția și securitatea datelor

Fără a aduce atingere dispozițiilor adoptate în temeiul Directivei 95/46/CE și al Directivei 2002/58/CE, fiecare stat membru se asigură că furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice respectă, cel puțin la nivel minim, următoarele principii de securitate a datelor privind datele păstrate în conformitate cu prezenta directivă:

(a)	datele păstrate sunt de aceeași calitate și sunt supuse aceleiași securități și protecții ca și datele din rețea;

(b)	datele sunt supuse măsurilor tehnice și organizaționale adecvate pentru a fi protejate împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale sau modificării, depozitării, prelucrării, accesării sau divulgării neautorizate sau ilicite;

(c)	datele se supun măsurilor tehnice și organizaționale adecvate pentru a se asigura că accesarea acestora poate fi făcută numai de către personal special autorizat și

(d)	datele sunt distruse la finalul perioadei de păstrare, cu excepția celor care au fost accesate și reținute.

Articolul 8

Cerințe de depozitare pentru datele păstrate

Statele membre se asigură că datele specificate la articolul 5 sunt păstrate în conformitate cu prezenta directivă astfel încât datele păstrate sau orice alte informații necesare referitoare la astfel de date să poată fi transmise la cerere, fără întârziere, autorităților competente.

Articolul 9

Autoritatea de supraveghere

(1) Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități publice responsabile pentru monitorizarea aplicării pe teritoriul său a dispozițiilor adoptate de către statele membre în temeiul articolului 7 privind securitatea datelor stocate. Aceste autorități pot fi aceleași cu cele menționate la articolul 28 din Directiva 95/46/CE.

(2) Autoritățile menționate la alineatul (1) hotărăsc în mod absolut independent în materie de realizare a monitorizării menționate la respectivul alineat.

Articolul 10

Statistici

(1) Statele membre se asigură că, anual, i se furnizează Comisiei o bază cu statistici privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice. Aceste statistici includ:

—	cazurile în care informațiile au fost furnizate autorităților competente în conformitate cu legislația internă aplicabilă;

—	timpul scurs între data la care au fost păstrate datele și data la care autoritățile competente au solicitat transmiterea acestora;

—	cazurile în care solicitările de date nu au putut fi îndeplinite.

(2) Statisticile de acest fel nu conțin date cu caracter personal.

Articolul 11

Modificarea Directivei 2002/58/CE

La articolul 15 din Directiva 2002/58/CE se inserează următorul alineat:

„(1a)

Alineatul (1) nu se aplică datelor solicitate în mod specific de Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele publice de comunicații (8) pentru a fi păstrate în scopurile menționate la articolul 1 alineatul (1) din această directivă.

Articolul 12

Măsuri ulterioare

(1) Un stat membru care se confruntă cu situații specifice care justifică extinderea pe o perioadă limitate a perioadei maxime de păstrare menționată la articolul 6 poate lua măsurile ce se impun. Acest stat membru notifică imediat Comisia și informează celelalte state membre asupra măsurilor adoptate în temeiul prezentului articol și expune motivele pentru adoptarea acestora.

(2) Într-o perioadă de șase luni de la notificarea menționată la alineatul (1), Comisia aprobă sau respinge măsurile de drept intern respective, după ce a analizat dacă acestea reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată a schimburilor comerciale dintre statele membre și dacă acestea constituie un obstacol în calea funcționării pieței interne. În absența unei decizii din partea Comisiei în acest termen, măsurile de drept intern sunt considerate ca fiind aprobate.

(3) În cazul în care, în temeiul alineatului (2), măsurile de drept intern ale statului membru care derogă de la dispozițiile prezentei directive sunt aprobate, Comisia poate avea în vedere să propună o modificare la prezenta directivă.

Articolul 13

Căi de atac, răspundere și sancțiuni

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că măsurile de drept intern de punere în aplicare a capitolului III din Directiva 95/46/CE care prevăd căi de atac judiciare, răspundere și sancțiuni sunt aplicate integral în ceea ce privește prelucrarea datelor în temeiul prezentei directive.

(2) Fiecare stat membru ia, în special, măsurile necesare pentru a se asigura că orice accesare intenționată sau transfer al datelor păstrate în conformitate cu prezenta directivă, care nu sunt permise în conformitate cu dreptul intern adoptat în temeiul prezentei directive, se pedepsesc prin sancțiuni, inclusiv sancțiuni administrative sau penale, care sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 14

Evaluarea

(1) Până la 15 septembrie 2010, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o evaluare a aplicării prezentei directive și impactul acesteia asupra operatorilor economici și a consumatorilor, ținând seama de dezvoltarea ulterioară a tehnologiei comunicațiilor electronice și statisticile furnizate Comisiei în temeiul articolului 10 în vederea stabilirii necesității de modificare a dispozițiilor prezentei directive, în special cu privire la lista de date de la articolul 5 și termenele de păstrare prevăzute la articolul 6. Rezultatele evaluării sunt făcute publice.

(2) În acest scop, Comisia examinează toate observațiile care i se comunică de către statele membre sau de către grupul de lucru constituit în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE.

Articolul 15

Transpunerea

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 septembrie 2007. Acestea informează de îndată Comisia cu privire la acestea. Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3) Până la 15 martie 2009, fiecare stat membru poate amâna aplicarea prezentei directive în cazul păstrării datelor de comunicații referitoare la accesarea Internetului, telefonia prin Internet și serviciul de poștă electronică. Orice stat membru care intenționează să facă uz de prezentul alineat adresează, la adoptarea prezentei directive, o notificare în acest sens Consiliului sau Comisiei printr-o declarație. Declarația se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 17

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbhurg, 15 martie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

H. WINKLER

(1) Avizul prezentat la 19 ianuarie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul Parlamentului European din 14 decembrie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 21 februarie 2006.

(3) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(4) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

(5) JO L 69, 16.3.2005, p. 67.

(6) JO L 321, 31.12.2003, p. 1.

(7) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

(8) JO L 105, 13.4.2006, p. 54.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0291

L 107/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 7 aprilie 2006

privind reutilizarea informațiilor Comisiei

(2006/291/CE, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 218 alineatul (2),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 131,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Noile tehnologii ale informațiilor și comunicațiilor au creat posibilități fără precedent de agregare și combinare a conținutului provenind din surse diferite.

(2)

Informațiile provenind din sectorul public reprezintă o resursă neexploatată care poate deveni bază pentru noile produse și servicii cu valoare adăugată ale societății informaționale. Comisia a subliniat potențialul economic al informațiilor care provin din sectorul public în Comunicarea din 23.10.2001 (1)„eEuropa 2002: Crearea unui cadru UE pentru exploatarea informațiilor care provin din sectorul public”.

(3)	Comisia și celelalte instituții dețin ele însele numeroase documente de toate tipurile, care pot fi reutilizate în cadrul produselor și serviciilor informaționale cu valoare adăugată și care sunt în măsură să furnizeze un conținut util de resurse pentru societăți și cetățeni deopotrivă.

(4)	Dreptul de a avea acces la documentele Comisiei este reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (2).

(5)

Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește norme minime privind reutilizarea informațiilor provenind din sectorul public în întreaga Uniune Europeană. În considerentele sale, aceasta încurajează statele membre să depășească aceste norme minime și să adopte politici deschise în materie de date, permițând o utilizare largă a documentelor deținute de organismele aparținând sectorului public.

(6)

În comunicarea sa „eEuropa 2002: Crearea unui cadru UE pentru exploatarea informațiilor care provin din sectorul public”, Comisia a anunțat o actualizare a politicilor privind reutilizarea informațiilor aparținând instituțiilor EU. În acest sens au fost luate câteva măsuri pozitive, cum este noua politică Eurostat privind difuzarea de informații și deplasarea către un portal Eurlex accesibil în mod gratuit.

(7)

Noua inițiativă a Comisiei „i2010 – o societate informațională europeană pentru dezvoltare și ocupare a forței de muncă” urmărește, printre altele, să faciliteze crearea și punerea în circulație a conținutului european. Ca parte a i2010, prezenta decizie determină condițiile privind reutilizarea documentelor Comisiei, în vederea atingerii unei reutilizări extinse.

(8)

O politică deschisă de reutilizare la nivelul Comisiei susține o nouă activitate economică, conduce la o utilizare și la o răspândire de mai largă amploare a informațiilor comunitare, consolidează imaginea de deschidere și transparență a instituțiilor și evită încărcarea administrativă inutilă pentru utilizatori și serviciile Comisiei.

(9)

Această decizie ar trebui pusă în aplicare în acord deplin cu principiile referitoare la protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (4).

(10)	Prezenta decizie nu ar trebui să se aplice documentelor pentru care Comisia nu este în măsură să aprobe reutilizarea, de exemplu ținând seama de drepturile de proprietate intelectuală ale terților sau în cazul în care documentele au fost primite de la alte instituții,

DECIDE:

Articolul 1

Obiect

Prezenta decizie determină condițiile privind reutilizarea documentelor deținute de Comisie sau în numele acesteia de Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene (Oficiul pentru Publicații), cu scopul de a facilita o reutilizare mai largă a informațiilor, întărind imaginea de deschidere și transparență a Comisiei și evitând încărcarea administrativă inutilă pentru reutilizatori și serviciile Comisiei, deopotrivă.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta decizie se aplică documentelor publice elaborate de Comisie sau de entități publice și private în numele acesteia:

(a)	care au fost publicate de Comisie sau de Oficiul pentru Publicații în numele acesteia, prin intermediul publicațiilor, website-urilor sau al altor instrumente de difuzare sau

(b)	care nu au fost publicate din motive economice sau din alte rațiuni practice, cum sunt studii, rapoarte sau alte date.

(2) Prezenta decizie nu se aplică:

(a)	programelor de calculator sau documentelor reglementate de drepturile de proprietate industrială, precum brevete, mărci comerciale, desene, sigle sau denumiri înregistrate;

(b)	documentelor pentru care Comisia nu este în măsură să aprobe reutilizarea ținând cont de drepturile de proprietate intelectuală ale terților;

(c)	rezultatelor cercetărilor efectuate de către Centrul comun de cercetare;

(d)	documentelor accesibile uneia dintre părți în baza unor norme specifice care reglementează accesul privilegiat la documente.

(3) Prezenta decizie este pusă în aplicare ținând seama pe deplin de normele de protecție a persoanelor fizice privind prelucrarea datelor cu caracter personal și, în special, de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(4) Prezenta decizie nu aduce atingere și nu afectează în niciun fel Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

„document” înseamnă:

(a)	orice conținut, indiferent de suportul pe care se află (pe hârtie, în format electronic sau sub formă de înregistrare audio, vizuală sau audiovizuală);

(b)	oricare parte a unui astfel de conținut;

„reutilizare” înseamnă utilizarea documentelor de către persoane fizice sau entități juridice, în scopuri comerciale sau nu, altele decât scopul inițial pentru care au fost produse documentele. Schimbul de documente între Comisie și alte organisme aparținând sectorului public, care folosesc aceste documente numai în scopul îndeplinirii misiunii lor publice nu constituie reutilizare;

3.	„date cu caracter personal” înseamnă datele definite la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 4

Principiu general

Sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 2 alineatele (2) și (3), toate documentele sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau nu, în conformitate cu condițiile stabilite mai jos. În cazul în care este posibil, documentele sunt puse la dispoziție prin mijloace electronice.

Articolul 5

Prelucrarea cererilor de reutilizare

(1) Pentru a limita necesitatea depunerii de cereri individuale de reutilizare, serviciile Comisiei indică, după caz, dacă documentele sunt reutilizabile (de exemplu, prin anunțuri generale postate pe paginile de Internet).

(2) O cerere de reutilizare a unui document este tratată cu promptitudine. Se trimite solicitantului o confirmare de primire. În termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, serviciul Comisiei sau Oficiul pentru Publicații permite reutilizarea documentului solicitat și, după caz, furnizează o copie a documentului sau precizează în scris motivele pentru care cererea a fost în totalitate sau parțial refuzată.

(3) În cazuri excepționale, de exemplu, în eventualitatea unei cereri referitoare la un document foarte lung sau la un număr foarte mare de documente sau în cazul în care cererea trebuie tradusă, termenul limită prevăzut la alineatul (2) poate fi extins cu 15 zile lucrătoare, cu condiția ca solicitantul să fie anunțat în prealabil și să i se ofere motive detaliate.

(4) În cazul unui refuz, serviciul Comisiei sau Oficiul pentru Publicații informează solicitantul asupra dreptului său de a deschide o acțiune la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene sau de a depune o reclamație la Ombudsmanul European, în condițiile stabilite la articolele 230 și 195 din Tratatul CE sau articolul 146 și articolul 107 litera (d) din Tratatul Euratom.

(5) În cazul în care un refuz se bazează pe articolul 2 alineatul (2) litera (b) din prezenta decizie, răspunsul către solicitant conține o trimitere la persoana fizică sau juridică titulară de drepturi, atunci când aceasta este cunoscută, ori, în mod alternativ, la licențiatorul de la care Comisia a obținut materialul relevant, în cazul în care acesta este cunoscut.

Articolul 6

Formate disponibile

Documentele sunt puse la dispoziție în orice format sau versiune lingvistică existente, prin mijloace electronice în cazul în care acest lucru este posibil și oportun.

Aceasta nu implică nici o obligație de creare, adaptare sau actualizare a documentelor pentru a respecta cererea și nici vreo obligație de a furniza extrase din documente în situația în care aceasta implică eforturi disproporționate, care depășesc o simplă operațiune.

De asemenea, prezenta decizie nu creează Comisiei nici o obligație de a traduce documentele solicitate în nici o altă versiune lingvistică decât cele deja disponibile la momentul depunerii cererii.

În baza prezentei decizii, Comisiei sau Oficiului pentru Publicații nu i se poate solicita să continue producția anumitor tipuri de documente sau să le păstreze într-un format anume în vederea reutilizării unor astfel de documente de către o persoană fizică sau juridică.

Articolul 7

Principii care reglementează tarifarea

(1) Reutilizarea documentelor este, în principiu, gratuită.

(2) În cazuri specifice, costurile marginale suportate pentru reproducerea și difuzarea documentelor pot fi recuperate.

(3) În situațiile în care Comisia decide adaptarea unui document pentru a răspunde unei anumite cereri, costurile necesitate de adaptare pot fi recuperate de la solicitant. Evaluarea necesității de recuperare a acestor costuri ține cont de eforturile necesare pentru adaptare, precum și potențialele avantaje pe care reutilizarea le aduce Comunităților, de exemplu, în ceea ce privește răspândirea informațiilor privind funcționarea Comunităților sau în ceea ce privește imaginea instituției în lume.

Articolul 8

Transparența

(1) Orice condiții și tarife standard aplicabile reutilizării documentelor se stabilesc în prealabil și se publică, prin mijloace electronice, atunci când este posibil și oportun.

(2) Căutarea documentelor este facilitată prin măsuri practice, precum liste de indexare a principalelor documente disponibile pentru reutilizare.

Articolul 9

Licențele

Reutilizarea documentelor poate fi permisă fără condiții sau condițiile pot fi impuse, după caz, printr-o licență sau printr-o clauză de denunțare a răspunderii. Condițiile tipice de reutilizare includ obligațiile reutilizatorului de a lua la cunoștință de sursa documentelor, de a nu denatura sensul inițial sau mesajul documentelor și nu includ răspunderea Comisiei pentru nici o consecință care decurge din procesul de reutilizare. Condițiile nu este necesar să restricționeze, în mod inutil, posibilitățile de reutilizare.

Articolul 10

Nediscriminarea și interdicția acordurilor exclusive

(1) Nici o condiție aplicabilă în vederea reutilizării documentelor nu este necesar să fie discriminatorie pentru categoriile comparabile ale reutilizării.

(2) Reutilizarea documentelor este necesar să fie deschisă tuturor potențialilor participanți de pe piață. Nu se acordă drepturi exclusive.

(3) Cu toate acestea, în cazul în care este necesar un drept de exclusivitate pentru furnizarea unui serviciu în interes public, temeinicia motivelor pentru acordarea unui astfel de drept exclusiv este supusă unei revizii regulate și, în orice caz, este revizuită după trei ani. Orice acord exclusiv este transparent și făcut public.

Articolul 11

Punerea în aplicare

În conformitate cu articolul 14 din regulamentul de procedură al Comisiei, competența de a decide în numele Comisiei cu privire la cererile de reutilizare este delegată directorilor generali și șefilor de serviciu. Aceștia iau măsurile necesare pentru a se asigura că procedurile în raport cu documentele pentru care sunt responsabili respectă cerințele prezentei decizii. În acest sens, ei desemnează un funcționar care să analizeze cererile de reutilizare și care să coordoneze răspunsul directorului general sau al serviciului.

Articolul 12

Reexaminarea

Prezenta decizie este reexaminată după trei ani de la intrarea în vigoare. Reexaminarea analizează, în special, posibila aplicare a prezentei decizii în cazul rezultatelor cercetării efectuate de către Centrul comun de cercetare.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 7 aprilie 2006.

Pentru Comisie

Viviane REDING

Membru al Comisiei

(1) COM(2001) 607 final.

(2) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(3) JO L 345, 31.12.2003, p. 90.

(4) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006R0627

L 109/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 627/2006 AL COMISIEI

din 21 aprilie 2006

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la criteriile de calitate pentru metodele analitice validate pentru eșantionarea, identificarea și caracterizarea produselor de fum primare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produse alimentare (1), în special articolul 17 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 stabilește dispoziții pentru alcătuirea unei liste de produse primare autorizate în vederea utilizării ca atare în sau pe produse alimentare și pentru producția de arome de fum pentru a fi utilizate în sau pe produse alimentare în cadrul Comunității. Lista respectivă conține, printre altele, o descriere clară și caracterizarea fiecărui produs primar.

(2)

În vederea unei evaluări științifice, sunt necesare informații detaliate cu privire la compoziția chimică calitativă și cantitativă a produsului primar. Porțiunile care nu sunt identificate, adică proporția de substanțe a căror structură chimică este necunoscută, ar trebui să fie cât se poate de reduse.

(3)	Prin urmare, este necesar să se stabilească criterii de performanță minimă, denumite în acest context criterii de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească metoda de analiză pentru a se asigura utilizarea de către laboratoare a unor metode care ating nivelul de performanță necesar.

(4)	Alimentele afumate constituie în general o sursă de preocupare cu privire la sănătate, în special privind posibila prezență a hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP).

(5)	Persoana care intenționează să introducă pe piață produse primare ar trebui să prezinte toate informațiile necesare pentru evaluarea siguranței. Informațiile respective ar trebui să conțină o propunere de metodă validată pentru eșantionarea, identificarea și caracterizarea produsului primar.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (2), stabilește cerințe generale pentru metodele de eșantionare și de analiză.

(7)

Comitetul științific pentru alimentație umană a desemnat 15 HAP ca fiind potențial genotoxice și cancerigene pentru oameni într-un aviz privind riscurile pentru sănătatea umană prezentate de prezența HAP în produsele alimentare, emis la 4 decembrie 2002 (3). Acestea constituie un grup prioritar în evaluarea riscului efectelor nocive asupra sănătății legate, pe termen lung, de absorbția pe cale alimentară de HAP. Prezența acestora în produsele primare ar trebui, în consecință, să fie analizată.

(8)

Institutul pentru materiale și măsurători de referință al Centrului comun de cercetări al Directoratului General al Comisiei a realizat studii în colaborare pentru analizarea compoziției chimice a produselor primare și pentru cuantificarea concentrației celor 15 HAP din acestea. Rezultatele acestor cercetări sunt publicate parțial în Raportul privind cercetările realizate în colaborare pentru validarea a două metode de cuantificare a hidrocarburilor aromatice policiclice din condensatele primare de fum (4).

(9)

Pentru descrierea cu precizie a metodei, este necesar să se precizeze deviația standard a repetabilității, astfel cum a fost definită în standardul ISO 5725-1 (5). Aceasta ar trebui să se estimeze pe baza datelor provenind dintr-un exercițiu de validare efectuate de către un laborator unic care dă Si, în conformitate cu orientările armonizate referitoare la validarea metodelor de analiză de către un laborator unic (6), sau dintr-un studiu realizat în colaborare care dă Si și Si, în conformitate cu protocolul pentru conceperea, realizarea și interpretarea studiilor privind performanța metodelor (7).

(10)

O validare completă a metodelor de analiză a compoziției produselor primare, cu identificarea unui maxim de compuși, nu este realizabilă. Numărul mare de substanțe de analizat implică o cantitate incalculabilă de muncă imposibil de realizat. În cazul în care, cu toate acestea, se utilizează spectrometria de masă pentru detectarea compușilor, spectrele de masă obținute se pot compara cu datele publicate (8)

(11)	Pe baza rezultatelor obținute în studiul de validare interlaboratoare privind HAP și în conformitate cu Decizia 2002/657/CE a Comisiei (9), s-au propus criterii de calitate minime privind orice metodă analitică corespunzătoare pentru determinarea HAP în toate produsele primare.

(12)	În conformitate cu recomandările conținute în orientările internaționale armonizate din ISO, IUPAC și AOAC referitoare la utilizarea informațiilor privind recuperarea în măsurătorile analitice, rezultatele analizelor ar trebui să se corecteze ținând seama de recuperare.

(13)	Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a acordat asistență științifică și tehnică la elaborarea criteriilor de calitate pentru metodele validate de identificare și caracterizare a produselor de fum primare stabilite în prezentul regulament.

(14)	Criteriile de calitate se pot adapta pentru a ține seama de evoluția cunoștințelor științifice și tehnologice.

(15)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Criteriile de calitate pentru metodele analitice validate de eșantionare, identificare și caracterizare a produselor de fum primare, menționate la punctul 4 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2065/2003, sunt cele definite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 aprilie 2006.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei

(1) JO L 309, 26.11.2003, p. 1.

(2) JO L 191, 28.5.2004, p. 1.

(3) SCF/CS/CNTM/PAH/29 final, 4 decembrie 2002.

(4) EU-Report LA-NA-21679-EN-C, ISBN 92-894-9629-0.

(5) SO5725-1: Exactitatea (justețea și precizia) metodelor de măsurare și a rezultatelor- Partea 1: Principii generale și definiții. 1994: Geneva.

(6) Thompson, M, S.L.R. Ellison și R. Wood, Harmonized Guidelines for Single-Laboratory Validation of Methods of Analysis. Pure and Applied Chemistry, 2002. 74(5): pp. 835-855.

(7) Horwitz, W., Protocol for the design, conduct and interpretation of method-performance studies. Pure and Applied Chemistry, 1995. 67(2): pp. 331-343.

(8) http://www.irmm.jrc.be/html/activities/intense_sweeteners_and_ smoke_flavourings/liquid_smoke_components.xls

Faix, O., et al., Holz als Roh- & Werkstoff, 1991. 49: pp. 213-219.

Faix, O., et al., Holz als Roh- & Werkstoff, 1991. 49: pp. 299-304.

Faix, O., D. Meier, și I. Fortmann, Holz als Roh- & Werkstoff, 1990. 48: pp. 281-285.

Faix, O., D. Meier, și I. Fortmann, Holz als Roh- & Werkstoff, 1990. 48: pp. 351-354. sau cu bibliotecile de spectre de masă și se poate efectua o tentativă de identificare a compușilor.

(9) JO L 221, 17.8.2002, p. 8, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2004/25/CE (JO L 6, 10.1.2004, p. 38).

ANEXĂ

Criterii de calitate pentru metodele analitice validate de eșantionare, identificare și caracterizare a produselor de fum primare

1. Eșantionarea

Cerința de bază constă în obținerea unei probe de laborator reprezentative și omogene.

Laborantul se asigură că probele nu se contaminează în cursul preparării lor. Recipientele trebuie să fie spălate cu acetonă sau hexan de puritate mare (p.A., de calitate HLPC sau echivalentă) înainte de utilizare pentru a reduce riscul contaminării. În măsura în care este posibil, aparatura care vine în contact cu proba este fabricată din materiale inerte, de ex. din sticlă sau oțel inoxidabil polizat. Materialele plastice ca polipropilena trebuie evitate, deoarece produsul de analizat se poate adsorbi pe aceste materiale.

Totalitatea probei primite de laborator trebuie să se utilizeze pentru prepararea materialului de analizat. Doar probele foarte bine omogenizate dau rezultate reproductibile.

Există multe proceduri specifice satisfăcătoare pentru prepararea probelor care se pot utiliza.

2. Identificarea și caracterizarea

2.1. Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

Masă fără solvent	:	Masa materialului după extragerea solventului care este de obicei apa.
Fracție volatilă	:	Partea de masă fără solvent care este volatilă și analizabilă prin cromatografie în fază gazoasă.
Identificarea unui produs primar	:	Rezultatele unei analize descriptive care identifică substanțele prezente în produsul primar.
Caracterizarea unui produs primar	:	Identificarea fracțiilor fizico-chimice importante și cuantificarea și identificarea componentelor chimice.

LC	:	Limita de cuantificare
LD	:	Limita de detecție
Si	:	Deviația standard pentru laboratorul unic, calculată din rezultatele obținute în condițiile de repetabilitate definite în standardul ISO 5725-1 (1) (= deviația standard a repetabilității estimată într-un laborator unic în conformitate cu orientările armonizate referitoare la validarea metodelor de analiză de către un laborator unic (2)).
Sr	:	Deviația standard medie în cadrul unui laborator, calculată din rezultatele obținute în condițiile de repetabilitate definite în standardul ISO 5725-1 (1) într-un studiu efectuat în colaborare cu minimum opt laboratoare, realizat în conformitate cu protocolul pentru conceperea, realizarea și interpretarea studiilor privind performanța metodelor (3).
SR	:	Deviația standard între laboratoare, calculată din rezultatele obținute în condițiile de reproductibilitate definite în standardul ISO 5725-1 (1) și în conformitate cu protocolul pentru conceperea, realizarea și interpretarea studiilor privind performanța metodelor (2).
RSDi	:	Deviația standard relativă a repetabilității pentru un laborator unic (Si exprimată în procent din valoarea măsurată).
RSDr	:	Deviația standard relativă medie a repetabilității (Sr exprimată în procent din valoarea măsurată).
RSDR	:	Deviația standard relativă a reproductibilității (SR exprimată în procent din valoarea măsurată).

2.2. Cerințe

Fără a aduce atingere articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, metoda validată pentru identificare și caracterizare care urmează să fie selectată de laborator îndeplinește criteriile de calitate indicate în tabelele 1 și 2.

Tabelul 1

Criterii de calitate pentru metodele de identificare și cuantificare a componentelor chimice din masa fără solvent și a fracției volatile din produsele primare

Parametru	Valoare/Observații
Masa fără solvent	Cel puțin 50 % din masă se identifică și cuantifică
Fracția volatilă	Cel puțin 80 % din masă se identifică și cuantifică

Tabelul 2

Criterii de calitate minime pentru metoda de analiză a hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP)

Substanța (substanțele) de analizat HAP	RSDi (4)	RSDr (4)	RSDR (4)	LD (6)	LC (6)	Domeniul de concentrații (6)	Recuperarea (4)
	%	%	%	μg/kg	μg/kg	μg/kg	%
benzo[a]piren	20	20	40	1,5	5,0	5,0-15	75-110
benzo[a]antracen	20	20	40	3,0	10	10-30	75-110
ciclopenta[cd]piren (5)	35	35	70	5,0	15	15-45	50-110
dibenzo[a,e]piren (5)
dibenzo[a,i]piren (5)
dibenzo[a,h]piren (5)
crisen 5-metilcrisen benzo[b]fluoranten benzo[j]fluoranten benzo[k]fluoranten indeno[123-cd]piren dibenzo[a,h]antracen benzo[ghi]perilen dibenzo[a,l]piren	25	25	50	5,0	15	10-30	60-110

(1) ISO 5725-1: Exactitatea (justețea și precizia) metodelor de măsurare și a rezultatelor- Partea 1: Principii generale și definiții. Geneva, 1994.

(2) Thompson, M, S.L.R. Ellison și R. Wood, Harmonized Guidelines for Single-Laboratory Validation of Methods of Analysis. Pure and Applied Chemistry, 2002. 74(5): pp. 835-855.

(3) Horwitz, W., Protocol for the design, conduct and interpretation of method-performance studies. Pure and Applied Chemistry, 1995. 67(2): pp. 331-343.

(4) Pe ansamblul domeniului de concentrații.

(5) Valorile RSDi, RSDr și RSDR sunt relativ mari datorită stabilității reduse a substanțelor de analizat în condensatul de fum primar.

(6) Valori corectate pentru a ține seama de recuperare.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0310

L 115/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 21 aprilie 2006

de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a anexei la Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind scutirile pentru aplicațiile plumbului

[notificată cu numărul C(2006) 1622]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/310/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (1), în special articolul 5 alineatul (1) litera (b),

întrucât:

(1)	Prin Directiva 2002/95/CE, Comisiei i se cere să evalueze anumite substanțe periculoase interzise în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directiva respectivă.

(2)	Anumite materiale și componente cu conținut de plumb ar trebui să fie scutite de la aplicarea interdicției deoarece folosirea acestor substanțe periculoase în materialele și componentele caracteristice respective nu este încă de neevitat.

(3)

Anumite materiale și componente cu conținut de plumb ar trebui să fie scutite de la aplicarea interdicției deoarece efectele negative asupra mediului înconjurător, sănătății și/sau siguranței consumatorului generate prin înlocuire se impun prin amploare în fața beneficiilor asupra mediului înconjurător, sănătății și/sau siguranței consumatorului.

(4)

Unele scutiri de la aplicarea interdicției pentru anumite materiale sau componente specifice ar trebui limitate la sfera lor pentru a realiza reducerea treptată a substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice, dat fiind că utilizarea substanțelor respective în asemenea aplicații va putea fi evitată.

(5)

În temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2002/95/CE, fiecare scutire enumerată în anexă trebuie să fie facă obiectul unei revizuiri la cel puțin fiecare patru ani sau la patru ani după ce se adaugă un articol în listă, în scopul unei posibile suprimări a materialelor și componentelor echipamentelor electrice și electronice în cazul în care eliminarea sau înlocuirea acestora prin modificări de proiect sau materiale și componente care nu necesită nici unul dintre materialele sau substanțele menționate la articolul 4 alineatul (1) din directiva respectivă sunt posibile din punct de vedere tehnic sau științific, cu condiția ca efectele negative asupra mediului înconjurător, sănătății și/sau siguranței consumatorului generate prin înlocuire nu se impun prin amploare în fața posibilelor beneficii asupra mediului înconjurător, sănătății și/sau siguranței consumatorului.

(6)	În consecință, Directiva 2002/95/CE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(7)	În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/95/CE, Comisia a consultat producătorii de echipamente electrice și electronice, operatorii pentru reciclare, tratare, organizațiile de protecție a mediului înconjurător și asociațiile de salariați și consumatori.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului stabilit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Directiva 2002/95/CE se modifică astfel cum se stabilește în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 aprilie 2006.

Pentru Comisie

Stavros DIMAS

Membru al Comisiei

(1) JO L 37, 13.2.2003, p. 19. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2005/747/CE a Comisiei (JO L 280, 25.10.2005, p. 18).

(2) JO L 194, 25.7.1975, p. 39. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și a Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

ANEXĂ

În anexa la Directiva 2002/95/CE se adaugă următoarele puncte de la 16 la 20:

„16.	Plumb în lămpi incandescente liniare cu tuburi cu înveliș de silicat.

17.	Halogenură de plumb ca agent iradiant în lămpi cu descărcare de intensitate mare (HID) folosite pentru aplicații profesionale de reprografie.

18.

Plumbul ca activator în pudră fluorescentă (1 % sau mai puțin din greutate plumb) din lămpile cu descărcare în cazul în care sunt folosite ca lămpi solare de bronzat conținând substanțe fosforescente ca BSP (BaSi2O5:Pb), precum și în cazul în care sunt folosite ca lămpi speciale pentru reprografierea prin imprimare diazo, litografierea, capcane pentru insecte, procese fotochimice și de întărire conținând substanțe fosforescente ca SMS [(Sr,Ba)2MgSi2O7:Pb].

19.	Plumb cu PbBiSn-Hg și PbInSn-Hg în amestecuri caracteristice ca amalgam principal și cu PbSn-Hg ca amalgam auxiliar în lămpi compacte pentru economisirea energiei (ESL).

20.	Sticlă de oxid de plumb folosită pentru îmbinarea substraturilor din față și din spate ale lămpilor fluorescente folosite pentru ecranele cu cristale lichide (LCD).”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006R0708

L 122/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 708/2006 AL COMISIEI

din 8 mai 2006

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardul internațional de contabilitate (IAS) 21 și interpretarea IFRIC 7 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 februarie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretări, care erau în vigoare la 14 septembrie 2002.

(2)

La 24 noiembrie 2005, Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) a publicat interpretarea IFRIC 7 privind Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste, denumită în continuare „IFRIC 7”. IFRIC 7 clarifică cerințele IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste referitoare la modul în care societățile trebuie să-și retrateze situațiile financiare în conformitate cu IAS 29 în primul an în care identifică existența hiperinflației în economia monedei lor funcționale.

(3)

La 15 decembrie 2005, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a emis amendamentul la IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar – Investiție netă într-o operațiune din străinătate, pentru a clarifica cerințele IAS 21 referitoare la investițiile unei entități în operațiuni din străinătate. Societățile își exprimaseră îngrijorarea cu privire la împrumuturile care fac parte din investiția unei societăți într-o operațiune din străinătate, deoarece IAS 21 conținea dispoziții conform cărora împrumutul trebuie să fie denominat în moneda funcțională a societății ori a operațiunii din străinătate, pentru ca diferențele de curs de schimb care apar să poată fi contabilizate în componenta capitalurilor proprii din situațiile financiare consolidate. Cu toate acestea, în practică, împrumutul poate fi denominat în altă monedă (terță). IASB a concluzionat că nu intenționa să impună această restricție și, prin urmare, a publicat acest amendament pentru a permite denominarea împrumutului într-o monedă terță.

(4)	Consultarea cu experții tehnici din domeniu confirmă faptul că IFRIC 7 și amendamentul la IAS 21 respectă criteriile tehnice de adoptare, stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 ar trebui modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de reglementare pentru contabilitate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 se modifică după cum urmează:

1.	Se introduce interpretarea IFRIC 7 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) privind Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste, astfel cum se stabilește în anexa la prezentul regulament;

2.	Se modifică standardul contabil internațional (IAS) 2, în conformitate cu amendamentul la IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar – Investiție netă într-o operațiune din străinătate, astfel cum se stabilește în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

(1) Fiecare societate aplică IFRIC 7, astfel cum se stabilește în anexa la prezentul regulament, de la data începerii exercițiului financiar 2006 al acesteia, cu excepția societăților a căror exercițiu începe în ianuarie sau februarie, caz în care acestea aplică IFRIC 7 de la data începerii exercițiului financiar 2007.

(2) Fiecare societate aplică amendamentul la IAS 21, astfel cum se stabilește în anexa la prezentul regulament, de la data începerii exercițiului financiar 2006.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 mai 2006.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 261, 13.10.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 108/2006 (JO L 24, 27.1.2006, p. 1).

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

IFRIC 7	Interpretarea IFRIC 7 privind Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IAS 21	Amendament la IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar – Investiție netă într-o operațiune din străinătate

„Reproducere autorizată în cadrul Spațiului Economic European. Toate drepturile rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de a reproduce în scopul utilizării personale sau în alte scopuri legitime. Informații suplimentare pot fi obținute de la IASB, la următoarea adresă www.iasb.org”

INTERPRETAREA IFRIC 7

Aplicarea metodei retratării conform IAS 29

Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste

Referințe

—	IAS 12 Impozitul pe profit

—	IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste

Context

Prezenta interpretare oferă indicații privind modul de aplicare a cerințelor IAS 29 la o perioadă de raportare în cursul căreia o entitate identifică (1) existența hiperinflației în economia monedei sale funcționale, în cazul în care această economie nu era hiperinflaționistă în cursul perioadei anterioare și, prin urmare, entitatea respectivă își retratează situațiile financiare în conformitate cu IAS 29.

Probleme

Problemele abordate în prezenta interpretare sunt următoarele:

(a)	cum ar trebui interpretată cerința „…exprimate în unitatea de măsură curentă la data bilanțului” de la alineatul (8) din IAS 29 în cazul în care o entitate aplică standardul?

(b)	cum ar trebui să contabilizeze o entitate impozitele amânate de deschidere în situațiile sale financiare retratate?

Consens

În perioada de raportare în care o entitate identifică existența hiperinflației în economia monedei sale funcționale, care nu a fost hiperinflaționistă în perioada anterioară, entitatea aplică cerințele IAS 29 ca și când economia ar fi fost mereu hiperinflaționistă. Prin urmare, în ceea ce privește elementele nemonetare evaluate la costul istoric, bilanțul de deschidere al entității la începutul primei perioade prezentate în situațiile financiare este retratat pentru a reflecta efectul inflației de la data dobândirii activelor și asumării pasivelor până la data bilanțului de închidere al perioadei de raportare. Pentru elementele nemonetare contabilizate în bilanțul de deschidere la valori curente la alte date decât cele ale dobândirii sau asumării, retratarea reflectă, în schimb, efectul inflației de la datele la care au fost determinate aceste valori contabile până la data bilanțului de închidere al perioadei de raportare.

La data bilanțului de închidere, impozitele amânate sunt contabilizate și evaluate în conformitate cu IAS 12. Cu toate acestea, valorile impozitelor amânate în bilanțul de deschidere pentru perioada de raportare sunt determinate după cum urmează:

(a)	entitatea reevaluează impozitele amânate în conformitate cu IAS 12 după ce a retratat valorile contabile nominale ale elementelor sale nemonetare la data bilanțului de deschidere al perioadei de raportare prin aplicarea unității de măsură de la acea dată;

(b)	impozitele amânate reevaluate în conformitate cu litera (a) sunt retratate pentru a ține seama de schimbarea unității de măsură de la data bilanțului de deschidere al perioadei de raportare până la data bilanțului de închidere al acestei perioade.

Entitatea aplică abordarea de la literele (a) și (b) la retratarea impozitelor amânate din bilanțul de deschidere al oricăror perioade comparative prezentate în situațiile financiare retratate pentru perioada de raportare în care entitatea aplică IAS 29.

După ce o entitate și-a retratat situațiile financiare, toate valorile corespunzătoare din situațiile financiare pentru o perioadă de raportare ulterioară, inclusiv impozitele amânate, sunt retratate prin aplicarea schimbării unității de măsură pentru această perioadă de raportare ulterioară numai situațiilor financiare retratate pentru perioada de raportare anterioară.

Data intrării în vigoare

O entitate aplică prezenta interpretare perioadelor anuale care încep la 1 martie 2006 sau după această dată. Se încurajează aplicarea anticipată. În cazul în care o entitate aplică prezenta interpretare situațiilor financiare pentru o perioadă care începe înainte de 1 martie 2006, entitatea indică acest lucru.

(1) Identificarea hiperinflației se bazează pe aprecierea de către entitate a criteriilor de la alineatul (3) al IAS 29.

Amendament la IAS 21

Efectele variației cursurilor de schimb valutar

Prezentul document stabilește amendamentele aduse IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar. Aceste amendamente finalizează propunerile cuprinse în Proiectul de rectificare tehnică 1 Propuneri de amendamente la IAS 21 Investiție netă într-o operațiune din străinătate, publicat în septembrie 2005.

O entitate aplică amendamentele din prezentul document perioadelor anuale care încep la 1 ianuarie 2006 sau după această dată. Se încurajează aplicarea anticipată.

Investiție netă într-o operațiune din străinătate

Se adaugă alineatul (15A), după cum urmează:

„15A

Entitatea care deține un element monetar care este o creanță de primit sau o datorie de plătit unei operațiuni din străinătate descrise la alineatul (15) poate fi orice filială a grupului. De exemplu, o entitate are două filiale, A și B. Filiala B este o operațiune din străinătate. Filiala A acordă un împrumut filialei B. Creanța de primit de către filiala A de la filiala B va face parte din investiția netă a entității în filiala B în cazul în care achitarea împrumutului nu este planificată sau probabilă în viitorul previzibil. Acest lucru va fi valabil și în cazul în care chiar filiala A este o operațiune din străinătate.”

Recunoașterea diferenței de curs de schimb

Alineatul (33) se modifică după cum urmează.

„(33)

În cazul în care un element monetar face parte din investiția netă a entității care prezintă situațiile financiare într-o operațiune în străinătate și este denominat în moneda funcțională a respectivei entități, apare o diferență de curs de schimb în situațiile financiare individuale ale operațiunii din străinătate, în conformitate cu alineatul (28). În cazul în care un asemenea element este denominat în moneda funcțională a operațiunii din străinătate, apare o diferență de curs valutar în situațiile financiare distincte ale entității, în conformitate cu alineatul (28). În cazul în care un asemenea element este denominat în altă monedă decât moneda funcțională a entității sau a operațiunii din străinătate, apare o diferență de curs de schimb în situațiile financiare separate ale respectivei entități precum și în situațiile financiare individuale ale operațiunii din străinătate, în conformitate cu alineatul (28). Aceste diferențe de curs de schimb sunt reclasificate în componenta distinctă de capitaluri proprii, în situațiile financiare care includ operațiunea din străinătate și entitatea (situațiile financiare în care entitatea străină este consolidată integral, consolidată proporțional sau contabilizată utilizând metoda punerii în echivalență).”

Se adaugă alineatul (58A), după cum urmează:

„(58A)

Investiție netă într-o operațiune din străinătate (Amendament la IAS 21), publicat în decembrie 2005, a adăugat alineatul (15A) și a modificat alineatul (33). O entitate aplică aceste amendamente pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2006 sau după această dată. Se încurajează aplicarea anticipată.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0340

L 125/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 8 mai 2006

de modificare a Deciziei 2001/171/CE a Parlamentului European și a Consiliului în vederea prelungirii valabilității condițiilor de derogare pentru ambalajele din sticlă în ceea ce privește nivelurile concentrației de metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE

[notificată cu numărul C(2006) 1823]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/340/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (1), în special articolul 11 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Derogarea instituită prin Decizia 2001/171/CE (2) a Comisiei pentru ambalajele din sticlă în ceea ce privește nivelurile concentrației de metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE expiră la 30 iunie 2006.

(2)	Singura modalitate care permite respectarea la nivelul Comunității a valorii limită de 100 ppm prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 94/62/CE constă în reducerea ratei de reciclare a sticlei; totuși, această reducere nu este indicată din punctul de vedere al mediului.

(3)	În consecință, valabilitatea Deciziei 2001/171/CE ar trebui prelungită fără a se fixa o dată a expirării.

(4)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 21 din Directiva 94/62/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 6 din Decizia 2001/171/CE se elimină.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 mai 2006.

Pentru Comisie

Stavros DIMAS

Membru al Comisiei

(1) JO L 365, 31.12.1994, p. 10. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/20/CE (JO L 70, 16.3.2005, p. 17).

(2) JO L 62, 2.3.2001, p. 20.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32006D0368

L 140/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 20 martie 2006

privind cerințele tehnice detaliate pentru realizarea încercărilor specificate în Directiva 2005/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind folosirea sistemelor de protecție frontală la autovehicule

[notificată cu numărul C(2006) 776]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/368/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2005/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind folosirea sistemelor de protecție frontală la autovehicule și de modificare a Directivei 70/156/CEE (1) a Consiliuluii, în special articolul 4 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Directiva 2005/66/CE stabilește cerințele fundamentale de omologare comunitară a autovehiculelor cu privire la folosirea sistemelor de protecție frontală și de omologare a sistemelor de protecție frontală ca unități tehnice separate.

(2)	Este necesar să se stabilească cerințele tehnice detaliate pentru încercările prevăzute la punctul 3 din anexa I la această directivă.

(3)	Întrucât încercările menționate anterior se bazează pe activitatea științifică desfășurată de Comitetul european pentru îmbunătățirea siguranței vehiculelor (EEVC), cerințele tehnice detaliate se bazează de asemenea pe recomandările EEVC.

(4)

Pentru a garanta siguranța pietonilor și a altor utilizatori ai drumurilor, este posibil ca un sistem de protecție frontală care a fost proiectat pentru mai mult de un tip de vehicul să fie omologat separat pentru fiecare tip. Cu toate acestea, autoritatea care efectuează încercarea poate renunța la încercări suplimentare în cazurile în care tipurile de vehicul pentru care este destinat sistemul de protecție frontală sunt suficient de asemănătoare cu modelele care au fost deja testate sau în cazurile în care sistemul de protecție frontală este suficient de asemănător cu aceste modele.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul comitetului înființat în temeiul Directivei 70/156/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Cerințele tehnice detaliate necesare pentru a realiza încercările cu privire la folosirea sistemelor de protecție frontală ca echipament original montat pe un autovehicul și ca unități tehnice separate, prevăzute la punctul 3 din anexa I la Directiva 2005/66/CE, sunt prevăzute în anexa la prezenta decizie.

(2) Atunci când, în cazul în care încercările pentru omologarea sistemului de protecție frontală ca echipament original montat pe un vehicul, sistemul care urmează să fie încercat a fost proiectat pentru a fi utilizat pe mai mult de un tip de vehicul, sistemul respectiv este omologat separat pentru fiecare tip de vehicul pentru care este destinat.

Cu toate acestea, autoritatea care efectuează încercarea are puterea de a renunța la încercări suplimentare în cazul în care tipurile de vehicule respective sau modelele sistemelor de protecție frontală sunt considerate a fi suficient de similare.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică din 26 noiembrie 2006.

Articolul 3

Decizia se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 martie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 309, 25.11.2005, p. 37.

ANEXĂ

CUPRINS

PARTEA I

Definiții

PARTEA II

Capitolul I:

Stabilirea încercării

Capitolul II:

Dispoziții privind încercările

Capitolul III:

Test de coliziune a unui model al părții inferioare a piciorului cu sistemul de protecție frontală

Capitolul IV:

Test de coliziune a unui model al părții superioare a piciorului cu sistemul de protecție frontală

Capitolul V:

Test de coliziune a unui model al părții superioare a piciorului cu marginea anterioară a sistemului de protecție frontală

Capitolul VI:

Test de coliziune a unui model de cap de copil/adult de talie mică cu sistemul de protecție frontală

Anexa I:

Certificare pentru elementul de impact

PARTEA I

1. DEFINIȚII

Pe lângă definițiile menționate la articolul 2 din Directiva 2005/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului și la punctul 1 din anexa I la aceasta, se aplică următoarele:

1.1. „Nivelul de referință al solului” înseamnă planul orizontal paralel cu solul, reprezentând nivelul solului pentru un vehicul în repaus plasat pe o suprafață plană cu frâna de mână trasă, iar vehiculul este așezat în poziția normală de mers.

1.2. „Colțul sistemului de protecție frontală” înseamnă punctul de contact al sistemului de protecție frontală cu un plan vertical, care face un unghi de 60° cu planul longitudinal al vehiculului și este tangent la suprafața sistemului de protecție frontală. Marginea de jos a planului este la nivelul de referință al solului, astfel cum se descrie la punctul 1.1, iar marginea de sus este la înălțimea de 600 mm (a se vedea figura 5).

1.3. „Treimea sistemului de protecție frontală” înseamnă linia geometrică dintre colțurile sistemului de protecție frontală, măsurată cu o bandă flexibilă urmărind conturul orizontal exterior al sistemului de protecție frontală, împărțită în trei părți egale.

1.4. „Marginea anterioară a sistemului de protecție frontală” înseamnă structura exterioară cea mai ridicată a sistemului de protecție frontală și exclude capota și aripile, elementele superioare și laterale din jurul farurilor precum și orice alte dispozitive auxiliare cum ar fi grilajele protectoare pentru faruri (a se vedea figura 4).

1.5. „Înălțimea marginii anterioare a sistemului de protecție frontală” pentru orice secțiune a sistemului de protecție frontală înseamnă distanța pe verticală între nivelul de referință al solului și linia de referință a marginii anterioare a sistemului de protecție frontală, vehiculul fiind așezat în poziția normală de mers.

1.6. „Partea anterioară a sistemului de protecție frontală” pentru orice punct de pe un sistem de protecție frontală înseamnă distanța pe orizontală dintre linia de referință a marginii superioare a sistemului de protecție frontală și poziția punctului considerat pe sistemul de protecție frontală. Distanța este măsurată într-un plan vertical paralel cu planul vertical longitudinal al vehiculului.

1.7. „Colțul marginii anterioare a sistemului de protecție frontală” înseamnă punctul de contact al sistemului de protecție frontală cu un plan vertical care face un unghi de 45° cu planul vertical longitudinal al vehiculului și este tangent la suprafața exterioară a sistemului de protecție frontală. Marginea inferioară a planului este la o înălțime de 600 mm sau de 200 mm sub partea cea mai înaltă a sistemului de protecție frontală, oricare este mai înaltă.

1.8. „Treimea marginii anterioare a sistemului de protecție frontală” înseamnă linia geometrică dintre colțurile marginii anterioare a sistemului de protecție frontală măsurată cu o bandă flexibilă urmărind conturul orizontal exterior al sistemului de protecție frontală, împărțită în trei părți egale.

1.9. „Lungimea desfășurată a sistemului de protecție frontală” a oricărui punct de pe sistemul de protecție frontală înseamnă distanța la punctul respectiv măsurată cu o bandă flexibilă menținută într-un plan vertical paralel cu axa vehiculului. Banda se ține întinsă, cu un capăt în contact cu punctul respectiv și cu celălalt capăt în contact cu solul. Capătul în contact cu solul este vertical sub cel mai de jos punct de contact al benzii cu sistemul de protecție frontală sau cu vehiculul (a se vedea figura 3). Vehiculul este așezat în poziția normală de mers.

1.10. „Dimensiunile esențiale ale extremității din față” înseamnă punctele solide în spațiul cadrului de testare, reprezentând toate punctele tipului de vehicul vizat, unde sistemul de protecție frontală este expus la impact în timpul încercării.

1.11. „Centrul genunchiului” elementului de impact sub formă de picior înseamnă punctul în care genunchiul se îndoaie efectiv.

1.12. „Femurul” elementului de impact sub formă de picior se definește ca fiind format din toate componentele sau părți de componente (inclusiv carne, învelișul din piele, amortizorul, instrumente de măsură și suporți, fulii etc., atașate elementului de impact în scopul lansării acestuia), aflate deasupra centrului genunchiului.

1.13. „Tibia” elementului de impact sub formă de picior se definește ca fiind formată din toate componentele sau părți de componente (inclusiv carne, învelișul din piele, instrumente și suporți etc. atașate elementului de impact în scopul lansării acestuia), aflate sub centrul genunchiului. De observat că tibia, așa cum a fost definită, ia în considerare masa etc. a piciorului.

PARTEA II

CAPITOLUL I

Stabilirea încercării

1. Încercarea sistemului de protecție frontală ca echipament original montat pe un vehicul.

1.1. Sistemul de protecție frontală montat pe un vehicul respectă condițiile prevăzute la punctul 2 din anexa I la Directiva 2005/66/CE.

1.2. Vehiculul este în poziție normală de mers și fie este montat în siguranță pe suporți ridicați, fie este în repaus pe o suprafață plană cu frâna de mână trasă. Vehiculul este echipat cu sistemul de protecție frontală care urmează să fie încercat. Este necesar să fie urmate instrucțiunile de montare ale sistemului de protecție frontală ale constructorului, care includ cuplurile de strângere pentru toate dispozitivele de prindere.

1.3. Toate dispozitivele proiectate să protejeze pietonii și alți utilizatori vulnerabili ai drumurilor sunt activate corect înainte și/sau să fie active în timpul testului corespunzător. Solicitantul demonstrează că dispozitivele funcționează astfel cum au fost proiectate în cazul în care vehiculul lovește un pieton sau alt utilizator vulnerabil al drumului.

1.4. Orice componentă a vehiculului care își poate modifica forma sau poziția, cum sunt farurile retractabile, altele decât dispozitivele pentru protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumului, sunt fixate într-o formă sau poziție pe care autoritățile de testare o consideră ca fiind cea mai adecvată pentru aceste încercări.

2. Încercarea sistemului de protecție frontală ca unitate tehnică separată.

2.1. În cazul în care se furnizează pentru încercări doar un sistem de protecție frontală, este posibilă respectarea condițiilor precizate la punctul 2 din anexa I la Directiva 2005/66/CE la montarea pe tipul de vehiculul la care se referă omologarea de tip a unității tehnice separate.

2.2. Încercarea se poate desfășura fie cu sistemul de protecție frontală montat pe un vehicul de tipul pentru care este proiectat, fie pe un cadru de test care reproduce fidel dimensiunile esențiale ale extremității din față a tipului de vehicul destinat. În cazul în care, atunci când se folosește un cadru de test, sistemul de protecție frontală face contact cu cadrul de test în timpul încercării, încercarea este repetată cu sistemul de protecție frontală montat pe tipul de vehicul real pentru care este proiectat. În cazul încercării desfășurată cu sistemul de protecție frontală montat pe un vehicul se aplică condițiile de la punctul 1.

CAPITOLUL II

Dispoziții privind încercările

1. Pentru a fi omologat, sistemul de protecție frontală respectă dispozițiile privind încercările, precizate la punctul 3 din anexa I la Directiva 2005/66/CE.

2. Sisteme de propulsie

2.1. Elementul de impact sub forma părții inferioare a piciorului pentru încercările sistemului de protecție frontală este în „zbor liber” în momentul impactului. Elementului de impact i se dă drumul să zboare liber la o astfel de distanță încât rezultatele încercărilor să nu fie influențate de orice contact al elementului de impact cu sistemul de propulsie în timpul ricoșării elementului de impact.

2.2. Elementul de impact sub forma părții superioare a piciorului pentru testele de coliziune cu sistemul de protecție frontală și cu partea superioară anterioară a sistemului de protecție frontală se montează pe sistemul de propulsie, cu o articulație de limitare a cuplului, pentru a împiedica ca forțele excentrice mari să distrugă sistemul de ghidare. Sistemul de ghidare este dotat cu ghidaje cu frecare redusă, insensibile la încărcări neaxiale, care permit elementului de impact să se deplaseze doar în direcția de impact specificată, atunci când este în contact cu sistemul de protecție frontală. Ghidajele previn deplasarea în oricare altă direcție inclusiv rotația după oricare alte axe.

2.3. Elementul de impact sub formă de cap de copil/adult de talie mică pentru testele de coliziune cu sistemul de protecție frontală este în „zbor liber” (mișcare liberă) în momentul coliziunii. Elementului de impact i se dă drumul să zboare liber la o astfel de distanță încât rezultatele încercărilor să nu fie influențate de orice contact al elementului de impact cu sistemul de propulsie în timpul ricoșării elementului de impact.

2.4. În toate cazurile, elementele de impact pot fi propulsate cu un propulsor cu aer, cu arc sau hidraulic, sau prin orice alte mijloace pentru care se poate demonstra că dau aceleași rezultate.

CAPITOLUL III

Test de coliziune a unui model al părții inferioare a piciorului cu sistemul de protecție frontală

1. Scopul încercării

1.1. Să verifice respectarea cerințelor precizate la punctul 3.1.1 din anexa I la Directiva 2005/66/CE.

2. Punctele de încercare

2.1. Este necesar să se desfășoare minimum trei teste de coliziune a unui model al părții inferioare a piciorului cu sistemul de protecție frontală în puncte de încercare dintre linia de referință superioară și linia de referință inferioară a sistemului de protecție frontală (a se vedea figurile 1 și 2). Punctele de încercare se află în pozițiile hotărâte de autoritatea care efectuează încercarea pentru a fi cele mai probabile să producă rănirea. Testele se desfășoară pe diferite tipuri de structuri în cazul în care acestea variază de o parte și alta a zonei care urmează să fie evaluată. Punctele încercate de către autoritățile care efectuează testarea sunt indicate în raportul de încercare.

3. Aparatura pentru încercare

3.1. Elementul de impact sub forma părții inferioare a piciorului este alcătuit din două elemente rigide acoperite cu spumă, reprezentând femurul (partea superioară a piciorului) și tibia (partea inferioară a piciorului), unite cu o articulație deformabilă care simulează genunchiul. Lungimea totală a elementului de impact este de 926 ± 5 mm și respectă cerințele precizate la punctul 5 din acest capitol și din figura 6. Suporții, fuliile etc., atașați elementului de impact în scopul lansării acestuia, pot extinde dimensiunile arătate în figura 6.

3.2. Sunt montate traductoare pentru a măsura unghiul de înclinare a genunchiului și deplasarea prin forfecare a genunchiului. Se montează un accelerometru uniaxial pe partea tibiei nesupusă impactului, aproape de articulația genunchiului, cu axa sensibilă în direcția impactului.

3.3. Valoarea de răspuns a aparaturii, CFC (Channel Frequency Class), definită conform ISO 6487:2000, este de 180 pentru toate traductoarele. Valorile de răspuns CAC (Channel Amplitude Class), conform ISO 6487:2000, sunt de 50° pentru unghiul de înclinare al genunchiului, de 10 mm pentru deplasarea prin forfecare și de 500 g pentru accelerație.

3.4. Elementul de impact satisface cerințele de performanță specificate în anexa I punctul 2 și are montate elemente deformabile de genunchi de la aceeași lot ca și cele folosite în încercările pentru certificare. De asemenea, elementul de impact este acoperit cu unul până la patru straturi consecutive din spumă ConforTM, material care imită carnea, sau alt material echivalent, produs în aceeași serie de fabricație a constructorului (tăiat dintr-un bloc de spumă), cu condiția că spuma de la unul din aceste straturi să fi fost folosită la încercările dinamice de certificare, iar greutățile individuale ale acestor straturi să nu varieze cu mai mult de ± 2 % din greutatea stratului folosit la încercarea pentru certificare. Elementul de impact certificat poate fi folosit de maximum 20 de ori, după care este recertificat. La fiecare nou test se folosește un nou genunchi deformabil din plastic. Elementul de impact este de asemenea recertificat în cazul în care a trecut mai mult de un an de la certificarea anterioară sau în cazul în care ieșirea oricărui traductor al său a depășit valorile specificate CAC.

3.5. Elementul de impact este montat, propulsat și eliberat astfel cum se specifică în capitolul II.

4. Procedura de încercare

4.1. Temperatura stabilizată a aparaturii de încercare și a vehiculului sau a unității tehnice separate este de 20° ± 4 °C.

4.2. Încercările asupra sistemului de protecție frontală se fac în punctele alese conform punctului 2.1.

4.3. Direcția de impact este în plan orizontal și paralel cu planul longitudinal vertical al sistemului de protecție frontală astfel cum a fost montat pe vehicul sau pe cadrul de test. Toleranțele pentru direcția vectorului viteză în plan orizontal și în plan longitudinal sunt de ± 2° în momentul primului contact.

4.4. Axa elementului de impact este perpendiculară pe planul orizontal cu o toleranță de ± 2° în plan lateral și longitudinal. Planurile orizontal, longitudinal și lateral sunt perpendiculare între ele (a se vedea figura 8).

4.5. Partea inferioară a elementului de impact este de 25 mm deasupra nivelului de referință al solului în momentul primului contact cu sistemul de protecție frontală (a se vedea figura 7), cu o toleranță de ± 5 mm. Atunci când se stabilește înălțimea sistemului de propulsie, se ține seama influența gravitației în timpul mișcării libere a elementului de impact.

4.6. Pentru funcționarea corectă a articulației genunchiului, în momentul primului contact elementul de impact este orientat pe axa sa verticală, cu o toleranță de ± 5°.

4.7. În momentul primului contact, linia mediană a elementului de impact are o toleranță de ± 10 mm față de poziția aleasă pentru impact.

4.8. În timpul contactului dintre elementul de impact și sistemul de protecție frontală, elementul de impact nu atinge solul sau oricare alt obiect care nu face parte din sistemul de protecție frontală sau din vehicul.

4.9. Viteza de impact a elementului de impact la lovirea sistemului de protecție frontală este de 11,1 ± 0,2 m/s. De asemenea, se ia în considerare efectul gravitației în cazul în care viteza de impact se obține din măsurări făcute înainte de momentul primului contact.

5. Element de impact sub forma părții inferioare a piciorului

5.1. Diametrul femurului și al tibiei este de 70 ± 1 mm și ambele sunt acoperite cu „carne” și piele din spumă. Carnea din spumă ConforTM tip CF-45 sau echivalent are grosimea de 25 mm. Pielea este din spumă de neopren, acoperită pe ambele părți cu țesătură de nailon de 0,5 mm grosime, cu o grosime totală de 6 mm.

5.1.1. Lungimea femurului și a tibiei este de 432 mm și, respectiv, de 494 mm de la centrul genunchiului.

5.2. Masa totală a femurului și a tibiei este de 8,6 ± 0,1 kg și, respectiv, de 4,8 ± 0,1 kg, iar masa totală a elementului de impact este de 13,4 ± 0,2 kg.

5.3. Centrul de greutate al femurului și tibiei este la 217 ± 10 mm și, respectiv, la 233 ± 10 mm de la centrul genunchiului.

5.4. Momentul de inerție al femurului și tibiei, în raport cu o axă orizontală ce trece prin centrul de greutate și perpendicular pe direcția de impact, este de 0,127 ± 0,010 kg/m2 și, respectiv, de 0,120 ± 0,010 kg/m2.

5.5. Este montat un accelerometru uniaxial pe partea tibiei nesupusă impactului, la 66 ± 5 mm sub centrul genunchiului, cu axa de sensibilitate orientată în direcția impactului.

5.6. Elementul de impact are aparatură care să măsoare unghiul de înclinare și deplasarea prin forfecare între femur și tibie.

5.7. Este montat un amortizor la sistemul de deplasare prin forfecare care poate fi amplasat în orice punct pe partea din spate sau în interiorul elementului de impact. Proprietățile amortizorului sunt astfel încât elementul de impact să satisfacă și cerințele de deplasare prin forfecare statice și dinamice și să prevină vibrațiile excesive ale sistemului de deplasare prin forfecare.

CAPITOLUL IV

Test de coliziune a unui model al părții superioare a piciorului cu sistemul de protecție frontală

1. Scopul încercării

1.1. Să verifice respectarea cerințelor precizate la punctul 3.1.2 din anexa I la Directiva 2005/66/CE.

2. Punctele de încercare

2.1. Testele de coliziune a unui model al părții superioare a piciorului cu sistemul de protecție frontală desfășoară în punctele de încercare selectate de autoritatea care efectuează încercarea în conformitate cu punctul 2.1 din capitolul III. Punctele de încercare selectate de autorități sunt indicate în raportul de încercare.

3. Aparatura pentru încercare

3.1. Elementul de impact respectă cerințele precizate la punctul 5 din acest capitol și din figura 9.

3.2. Sunt montate două traductoare de sarcină pentru a măsura individual forțele aplicate la fiecare capăt al elementului de impact, plus mărci tensiometrice care să măsoare momentele de îndoire în centrul elementului de impact și la distanța de 50 mm de o parte și de alta a liniei mediană (a se vedea figura 9).

3.3. Valoarea de răspuns CFC a aparaturii de măsură, definită conform ISO 6487:2000, este de 180 pentru toate traductoarele. Valorile de răspuns CAC, definite conform ISO 6487:2000, sunt de 10 kN pentru traductoarele de forță și de 1 000 Nm pentru măsurătorile momentelor de îndoire.

3.4. Elementul de impact satisface cerințele de performanță specificate la punctul 3 din anexa I și este acoperit cu o foaie de spumă, decupată din materialul folosit la încercările de certificare dinamică. Elementul de impact certificat poate fi folosit pentru maximum 20 de impacturi înainte de recertificare (această limită nu se aplică elementelor de propulsie sau ghidare). Elementul de impact este, de asemenea, recertificat în cazul în care a trecut mai mult de un an de la certificarea anterioară sau în cazul în care ieșirea oricărui traductor al elementului de impact, în oricare test la coliziune, a depășit valoarea CAC specificată.

3.5. Elementul de impact este montat și propulsat astfel cum se specifică în capitolul II.

4. Procedura de încercare

4.1. Temperatura stabilizată a aparaturii de încercare și a vehiculului sau a subsistemului este de 20° ± 4 °C.

4.2. Încercările se fac la sistemul de protecție frontală între colțurile sistemului de protecție frontală, în punctele alese conform punctului 2.1.

4.3. Direcția de impact este paralelă la axa longitudinală a sistemului de protecție frontală astfel cum a fost montat pe vehicul sau pe un cadru de test, cu axa modelului de picior superior verticală în momentul primului contact. Toleranțele la aceste direcții sunt de ± 2°. În momentul primului contact, linia mediană a elementului de impact coincide cu punctul de încercare preconizat cu o toleranță laterală și verticală de ± 10 mm.

4.4. Viteza de impact a elementului de impact la lovirea sistemului de protecție frontală este de 11,1 ± 0,2 m/s.

5. Elementul de impact sub formă de parte superioară a piciorului

5.1. Masa totală a elementul de impact sub formă de parte superioară a piciorului inclusiv componentele de propulsie și ghidare care sunt parte integrantă din elementul de impact în timpul impactului este de 9,5 kg ± 0,1 kg.

5.2. Masa totală a membrului anterior și a altor componente aflate în fața ansablului traductor de sarcină, împreună cu acele părți ale ansamblului traductor de sarcină ce se găsesc în fața elementelor active, excluzând spuma și plielea, este de 1,95 ± 0,05 kg.

5.3. Spuma este formată din două straturi de 25 mm grosime din spumă ConforTM tip CF-45 sau echivalent. Pielea este un strat de 1,5 mm grosime, din cauciuc ranforsat cu fibre. Spuma și pielea din cauciuc (fără a considera orice bridă, montaj etc. care sunt folosite pentru a fixa marginile din spate ale pielii de cauciuc pe membrul din spate) cântăresc împreună 0,6 ± 0,1 kg Spuma și pielea de cauciuc sunt împăturite spre înapoi, cu pielea de cauciuc fixată cu distanțiere la elementul din spate, astfel încât părțile laterale ale pielii de cauciuc să fie paralele. Spuma are o formă și o dimensiune astfel încât să se mențină un spațiu adecvat între spumă și componentele din spatele membrului frontal, pentru a evita zone cu eforturi semnificative între spumă și aceste componente.

5.4. Membrul din față are mărci tensiometrice pentru a măsura momentele de îndoire în trei puncte, astfel cum se arată la figura 9, fiecare folosind un canal separat. Mărcile tensiometrice sunt amplasate pe elementul de impact în spatele membrului frontal. Cele două mărci tensiometrice exterioare sunt amplasate la 50 ± 1 mm de la axa de simetrie a elementului de impact. Marca tensiometrică din mijloc este amplasată pe axa de simetrie cu o toleranță de ± 1 mm.

5.5. Articulația cu limitator de cuplul este fixată astfel încât axa longitudinală a membrului frontal să fie perpendiculară pe axa sistemului de ghidare, cu o toleranță de ± 2°, cu cuplul de frecare al articulației stabilit la minimum 650 Nm.

5.6. Centrul de greutate al acelor piese ale elementului de impact care sunt înaintea articulației cu limitator de cuplu se află pe linia mediană longitudinală a elementului de impact, cu o toleranță de ± 10 mm.

5.7. Distanța dintre liniile mediane ale traductoarelor este de 310 ± 1 mm, iar diametrul elementului frontal este de 50 ± 1 mm.

CAPITOLUL V

Test de coliziune a unui model al părții superioare a piciorului cu marginea anterioară a sistemului de protecție frontală

1. Scopul încercării

1.1. Să verifice respectarea cerințelor precizate la punctul 3.1.3 din anexa I la Directiva 2005/66/CE.

2. Punctele de încercare

2.1. Se efectuează un minim de trei teste de coliziune cu linia de referință a marginii anterioare a sistemului de protecție frontală, în punctele socotite de autoritatea care efectuează încercarea că sunt cele mai probabile să producă rănire. Punctele de încercare selectate de autorități sunt indicate în raportul de încercare.

3. Aparatura pentru încercare

3.1. Elementul de impact respectă cerințele precizate la punctul 5 din capitolul IV și din figura 9.

3.2. La impactul cu linia de referință a marginii anterioare superioare, masa elementului de impact depinde de forma generală a sistemului de protecție frontală și este determinată în conformitate cu punctul 4.

3.3. Sunt montate două traductoare de sarcină pentru a măsura individual forțele aplicate la fiecare capăt al elementului de impact, plus mărci tensometrice care să măsoare momentele de îndoire în centrul elementului de impact și la distanța de 50 mm de o parte și de alta a liniei mediane (a se vedea figura 9).

3.4. Valoarea de răspuns CFC a aparaturii, definită conform ISO 6487:2000, este 180 pentru toate traductoarele. Valorile de răspuns CAC, definite conform ISO 6487:2000, sunt de 10 kN pentru traductoarele de forță și de 1 000 Nm pentru măsurătorile momentelor de îndoire.

3.5. Elementul de impact satisface cerințele de performanță specificate la punctul 3 din anexa I și este acoperit cu spumă tăiată din aceeași foaie de material ca și cel folosit la încercările dinamice de certificare. Elementul de impact certificat poate fi folosit pentru maximum 20 de impacturi înainte de recertificare (această limită nu se aplică elementelor de propulsie sau ghidare). Elementul de impact este de asemenea recertificat în cazul în care a trecut mai mult de un an de la certificarea anterioară sau în cazul în care ieșirea oricărui traductor al elementului de impact, în oricare test la coliziune, a depășit valorile specificate CAC.

3.6. Elementul de impact este montat și propulsat astfel cum se specifică în capitolul II.

4. Procedura de încercare

4.1. Temperatura stabilizată a aparaturii de încercare și a vehiculului sau a subsistemului este de 20° ± 4 °C.

4.2. Încercările se fac la sistemul de protecție frontală între colțurile liniei anterioare superioare a sistemului de protecție frontală, în punctele alese conform punctului 2.1.

4.3. Elementul de impact este aliniat astfel încât linia mediană a sistemului de propulsie și axa longitudinală a elementului de impact să fie paralele cu axa longitudinală a sistemului de protecție frontală astfel cum a fost montat pe vehicul sau pe cadrul de test. Toleranțele la aceste direcții sunt de ± 2°. În momentul primului contact, linia mediană a elementului de impact coincide cu poziția de impact preconizată, cu o toleranță de ± 10 mm (a se vedea figura10) și laterală cu o toleranță de ± 10 mm.

4.4. Viteza necesară de impact, unghiul de impact și masa elementului de impact se determină în conformitate cu punctele 4.5 și 4.6. Toleranța la viteza de impact este de ± 2 %, iar toleranța la direcția de impact este de ± 2°. Înainte de momentul primului contact se ia în considerare efectul gravitației. Masa elementului de impact este măsurată cu o acuratețe mai mare de ± 1 %, iar în cazul în care valoarea măsurată diferă de valoarea necesară, atunci viteza necesară se ajustează pentru compensare, în conformitate cu punctul 4.7.1.

4.5. Viteza necesară de impact și unghiul de impact sunt determinate din figurile 11 și 12 în funcție de înălțimea pe verticală a poziției preconizate de impact pe linia de referință a marginii anterioare a sistemului de protecție frontală și marginea anterioară a sistemului de protecție frontală.

4.6. Energia necesară de impact se obține din figura 13 în funcție de înălțimea pe verticală, de la nivelul de referință al solului, a poziției de impact preconizate pe linia de referință a marginii anterioare a sistemului de protecție frontală și marginea anterioară a sistemului de protecție frontală.

4.7. Masa totală a elementului de impact include componentele de propulsie și ghidare care fac parte efectivă din elementul de impact în timpul impactului, inclusiv greutățile suplimentare.

4.7.1. Valoarea necesară a masei elementului de impact este calculată în modul următor:

Formula

unde

M	=	masa (kg)
E	=	energia necesară de impact (J)
V	=	viteza necesară (m/s)

4.7.2. Masa elementului de impact este ajustată față de valoarea calculată cu până la ± 10 % cu condiția ca viteza necesară de impact să fie de asemenea modificată folosind formula de mai sus pentru a menține energia cinetică necesară de impact.

4.7.3. Greutățile suplimentare sunt montate corespunzător pentru a obține valoarea calculată a masei elementului de impact, calculată în conformitate cu punctul 4.7.1, fie în spatele membrului din spate astfel cum se arată în figura 9, fie pe componentele sistemului de ghidare care fac parte efectivă din elementul de impact în timpul impactului.

CAPITOLUL VI

Test de coliziune a unui model de cap de copil/adult de talie mică cu sistemul de protecție frontală

1. Scopul încercării

1.1. Să verifice respectarea cerințelor precizate la punctul 3.1.4 din anexa I la Directiva 2005/66/CE.

2. Punctele de încercare

2.1. Punctele de încercare pentru elementul de impact sub formă de cap de copil/adult de talie mică sunt alese pe părțile sistemului de protecție frontală de la care distanța desfășurată depășește 900 mm, cu vehiculul aflat în condiții normale de mers sau cu sistemul de protecție frontală montat pe cadru de test reprezentând vehiculul pe care urmează a fi montat considerat în poziția normală de mers.

2.2. Se desfășoară trei teste de coliziune cu modelul de cap în punctele de încercare considerate de laboratoarele care efectuează încercarea a fi cele mai probabile să producă rănirea. Testele sunt pe tipuri diferite de structuri, în cazul în care acestea variază de o parte și de alta a zonei de evaluat. Punctele de încercare selectate de autoritățile care efectuează încercarea sunt indicate în raportul de încercare.

3. Aparatura pentru încercare

3.1. Elementul de impact respectă cerințele precizate la punctul 5 și în figura 15.

3.2. Valoarea de răspuns CFC a aparaturii, conform ISO 6487:2000, este de 1 000. Valoarea de răspuns CAC, conform ISO 6487:2000, este de 500 g pentru accelerație.

3.3. Elementul de impact satisface cerințele de performanță specificate la punctul 4 din anexa I. Elementul de impact certificat poate fi folosit pentru maximum 20 de impacturi înainte de recertificare. Elementul de impact este, de asemenea, recertificat în cazul în care a trecut mai mult de un an de la certificarea anterioară sau în cazul în care ieșirea oricărui traductor al elementului de impact, în oricare test la coliziune, a depășit valoarea CAC specificată.

3.4. Elementul de impact este montat, propulsat și eliberat astfel cum se specifică la punctul 2 din capitolul II.

4. Procedura de încercare

4.1. Temperatura stabilizată a aparaturii de încercare și a vehiculului sau a unității tehnice separate este de 20° ± 4 °C.

4.2. Încercările se fac la sistemul de protecție frontală în punctele alese conform punctului 2.

4.3. Pentru testele de coliziune ale sistemului de protecție frontală în pozițiile de prim contact alese conform punctului 2, se folosește un element de impact model cap de copil/adult de talie mică, astfel cum este descris la punctul 5.

4.4. Direcția de impact este descendentă și spre înapoi și într-un plan vertical paralel la axa longitudinală a sistemului de protecție frontală astfel cum a fost montat pe vehicul sau pe cadrul de test. Toleranța la această direcție este de ± 2°. Unghiul de impact în cadrul testelor cu elementul de impact este de 50° ± 2° față de nivelul de referință al solului. Se ia în considerare efectul gravității la obținerea unghiului de impact din măsurătorile efectuate înainte de momentul primului contact.

4.5. În momentul primului contact, punctul primului contact al elementului de impact coincide cu punctul de încercare preconizat cu o toleranță de ± 10 mm.

4.6. Viteza de impact a elementului de impact atunci când acesta lovește poziția de impact este de 9,7 ± 0,2 m/s. Se ia în considerare efectul gravitației atunci când se obține viteza de impact din măsurători efectuate înainte de momentul primului contact.

5. Elementul de impact model de cap

5.1. Elementul de impact model de cap de copil/adult de talie mică este o sferă din aluminiu și are o construcție omogenă. Are un diametru de 165 ± 1 mm și o masă de 3,5 ± 0,07 kg

5.2. Sfera este acoperită cu piele sintetică de 14 ± 0,5 mm grosime, care acoperă cel puțin jumătate din sferă.

5.3. Centrul de greutate al elementului de impact, inclusiv aparatura de măsură, este poziționat în centrul sferei cu o toleranță de ± 5 mm. Momentul de inerție după o axă prin centrul de greutate și perpendicular pe direcția de impact este de 0,010 ± 0,0020 kg/m2.

5.4. O nișă în sferă permite montarea unui accelerometru triaxial sau a trei accelerometre uniaxiale. Accelerometrele sunt poziționate în conformitate cu punctele 5.4.1 și 5.4.2.

5.4.1. Unul dintre accelerometre are axa de sensibilitate perpendiculară pe fața de montaj A (figura 15), iar masa sa seismică este poziționată într-un câmp de toleranță cilindric cu raza de 1 mm și 20 mm lungime. Linia mediană a câmpului de toleranță cade perpendicular pe fața de montaj, iar punctul său de mijloc coincide cu centrul sferei elementului de impact.

5.4.2. Accelerometrele rămase au axele de sensibilitate perpendiculare una pe cealaltă și paralele cu fața de montaj A, iar masa lor seismică este poziționată într-un câmp de toleranță sferic cu raza de 10 mm. Linia mediană a câmpului de toleranță coincide cu centrul sferei elementului de impact.

Anexa I

Certificarea elementului de impact

1. CERINȚE PENTRU CERTIFICARE

1.1. Elementele de impact folosite la testele specificate în partea II respectă cerințe adecvate de performanță.

2. ELEMENT DE IMPACT SUB FORMĂ DE MODEL AL PĂRȚII INFERIOARE A PICIORULUI

2.1. Încercări statice

2.1.1. Elementul de impact sub formă de model de picior satisface cerințele precizate în punctul 2.1.5 în cazul efectuării încercărilor în conformitate cu punctul 2.1.7 și cele precizate în punctul 2.1.6 în cazul efectuării încercărilor în conformitate cu punctul 2.1.8.

2.1.2. Pentru ambele încercări, pentru corecta funcționare a articulației genunchiului, elementul de impact are direcția de încercare pe axa sa longitudinală cu o toleranță de ± 2°.

2.1.3. Temperatura stabilizată a elementului de impact în timpul certificării este de 20° ± 2 °C.

2.1.4. Valorile de răspuns CAC, astfel cum se definesc în ISO 6487:2000, sunt de 50° pentru unghiul de îndoire al genunchiului și de 500 N pentru forța aplicată, în cazul în care elementul de impact este solicitat la îndoire în conformitate cu punctul 2.1.7, precum și de 10 mm pentru deplasarea prin forfecare și de 10 kN pentru forța aplicată, în cazul în care elementul de impact este solicitat la forfecare în conformitate cu punctul 2.1.8. Pentru ambele teste este permis un filtru trece-jos la o frecvență adecvată pentru a îndepărta zgomotul de înaltă frecvență, fără a afecta semnificativ măsurarea răspunsului elementului de impact.

2.1.5. În cazul în care elementul de impact este solicitat la îndoire în conformitate cu punctul 2.1.7, forța aplicată/unghiul de îndoire este în limitele arătate în figura 16. Energia necesară pentru a genera o îndoire de 15° este de 100 ± 7 J.

2.1.6. În cazul în care elementul de impact este solicitat la forfecare în conformitate cu punctul 2.1.8, forța aplicată/unghiul de înclinare este în limitele arătate în figura 17.

2.1.7. Elementul de impact, fără spumă și învelișul din piele, se montează cu tibia fixată ferm pe o suprafață orizontală fixă și cu un tub de metal conectat strâns de femur, astfel cum se arată în figura 18. Pentru a evita erorile datorate frecării, nu se poate monta nici un suport în secțiunea femurului sau a tubului de metal. Momentul de îndoire aplicat în centrul articulației genunchiului, datorită greutății tubului de metal și a celorlalte componente (exclusiv modelul de picior însuși) nu depășește 25 Nm.

2.1.7.1. Se aplică o forță orizontală normală pe tubul de metal la o distanță de 2,0 ± 0,01 m de la centrul articulației genunchiului și se înregistrează unghiul de deviație rezultat al genunchiului. Sarcina crește până când unghiul de deviație al genunchiului depășește 22°.

2.1.7.2. Energia se calculează prin integrarea forței în raport cu unghiul de îndoire, exprimat în radiani, multiplicat cu lungimea brațului de 2,0 ± 0,01 m.

2.1.8. Elementul de impact, fără învelișul de spumă și piele, este montat cu tibia fixată ferm pe o suprafață orizontală fixă și un tub de metal conectat strâns de femur și imobilizat la 2,0 m de articulația genunchiului, astfel cum se arată în figura 19.

2.1.8.1. Se aplică o forță orizontală normală pe femur la o distanță de 50 mm de centrul articulației genunchiului și se înregistrează deplasarea prin forfecare a genunchiului rezultată. Sarcina crește până când deplasarea prin forfecare a genunchiului depășește 8,0 mm, iar sarcina depășește 6,0 kN.

2.2. Încercări dinamice

2.2.1. Elementul de impact satisface cerințele specificate în punctul 2.2.3, atunci când se verifică în conformitate cu punctul 2.3.

2.2.2. Temperatura stabilizată a elementului de impact în timpul certificării este de 20° ± 2 °C.

2.2.3. În cazul în care elementul de impact este izbit cu un element de impact pentru certificare, ghidat liniar, astfel cum se specifică în punctul 2.3.2, accelerația maximă a tibiei superioare nu este mai mică de 120 g și nici mai mare de 250 g. Unghiul maxim de înclinare nu este mai mic de 6,2° și nici mai mare de 8,2°. Deplasarea maximă prin forfecare nu este mai mică de 3,5 mm și nici mai mare de 6,00 mm.

2.2.4. Pentru toate aceste valori citirile folosite sunt in timpul impactului inițial cu elementul de impact pentru certificare și nu din faza de oprire. Orice sistem folosit pentru a opri elementul de impact sau elementul de impact pentru certificare este astfel conceput încât faza de oprire să nu se suprapună în timp cu faza impactului inițial. Sistemul de oprire nu determină ieșirile traductoarelor să depășească valorile CAC specificate.

2.2.5. Valoarea CFC de răspuns a aparatelor de măsură, astfel cum se definește în ISO 6487:2000, este de 180 pentru toate traductoarele. Valorile de răspuns CAC, astfel cum se definește în ISO 6487:2000, sunt de 50° pentru unghiul de înclinare al genunchiului, de 10 mm pentru deplasarea prin forfecare și de 500 g pentru accelerație. Acest lucru nu necesită ca elementul de impact însuși să aibă capacitatea fizică de a se înclina sau forfeca la aceste unghiuri sau deplasări.

2.3. Procedura de încercare

2.3.1. Elementul de impact, inclusiv învelișul de spumă și piele, este suspendat orizontal cu trei fire de sârmă de 1,5 ± 0,2 mm diametru și cu o lungime de minimum 2,0 m, astfel cum se arată în figura 20. Acesta este suspendat cu axa sa longitudinală orizontal, cu o toleranță de ± 0,5°, și perpendicular pe direcția de mișcare a elementului de impact pentru certificare, cu o toleranță de ± 2°. Pentru funcționarea corectă a articulației de genunchi, elementul de impact are orientarea stabilită pe direcția axei sale longitudinale, cu o toleranță de ± 2 °C. Elementul de impact satisface cerințele specificate în punctul 3.1 din capitolul III partea II, cu bridele pentru susținerea firelor de sârmă montate.

2.3.2. Elementul de impact pentru certificare are o masă de 9,0 ± 0,05 kg, această masă incluzând acele componente de propulsie și ghidare care fac efectiv parte din elementul de impact pentru certificare în timpul impactului. Dimensiunile feței elementului de impact pentru certificare sunt specificate în figura 21. Fața elementului de impact pentru certificare este din aluminiu, cu o suprafață exterioară finisată de cel puțin 2,0 micrometri.

2.3.3. Sistemul de ghidare este echipat cu ghidaje cu frecare redusă, insensibile la solicitări exterioare axei, care permit elementului de impact să se deplaseze doar pe direcția preconizată de impact, atunci când este în contact cu vehiculul. Ghidajele previn deplasarea în alte direcții inclusiv rotația după oricare axă.

2.3.4. Elementul de impact este certificat cu spumă nefolosită anterior.

2.3.5. Spuma elementului de impact nu a fost manipulată sau deformată anterior montării, în timpul montării sau după montare.

2.3.6. Elementul de impact pentru certificare este propulsat orizontal cu o viteză de 7,5 ± 0,1 m/s în elementul de impact staționar, astfel cum se arată în figura 20. Elementul de impact pentru certificare este poziționat astfel încât linia sa mediană se aliniază cu o poziție a liniei mediane a tibiei la 50 mm de la centrul genunchiului, cu o toleranță de ± 3 mm lateral și ± 3 mm vertical.

3. ELEMENT DE IMPACT SUB FORMA PĂRȚII SUPERIOARE A PICIORULUI

3.1. Elementul de impact sub forma părții superioare a piciorului satisface cerințele precizate în punctul 3.3 în cazul efectuării încercărilor în conformitate cu punctul 3.4.

3.2. Temperatura stabilizată a elementului de impact în timpul certificării este de 20° ± 2 °C.

3.3. Cerințe

3.3.1. În cazul în care elementul de impact este propulsat într-un pendul cilindric staționar, forța maximă măsurată la fiecare traductor de sarcină nu este mai mică de 1,20 kN și nici mai mare de 1,55 kN, iar diferența între forțele maxime măsurate de traductoarele de sarcină de la partea superioară și cea inferioară nu este mai mare de 0,10 kN. Momentul de îndoire maxim măsurat cu mărcile tensiometrice nu este mai mic de 190 Nm și nici mai mare de 250 Nm în poziția de centru și nu mai mic de 160 Nm și nici mai mare de 220 Nm pentru pozițiile exterioare. Diferența dintre momentele maxime de îndoire la partea superioară și inferioară nu este mai mare de 20 Nm.

3.3.2. Pentru toate aceste valori, citirile folosite sunt la impactul inițial cu pendulul și nu din faza de oprire. Orice sistem folosit pentru a opri elementul de impact sau pendulul este montat astfel încât faza de oprire să nu se suprapună în timp cu faza impactului inițial. Sistemul de oprire nu determină ieșirile traductoarelor să depășească valorile CAC specificate.

3.3.3. Valoarea CFC de răspuns a aparatelor de măsură, astfel cum se definește în ISO 6487:2000, este de 180 pentru toate traductoarele. Valorile de răspuns CAC, astfel cum se definește în ISO 6487:2000, sunt de 10 kN pentru traductoarele de forță și de 1 000 Nm pentru măsurările momentului de îndoire.

3.4. Procedura de testare

3.4.1. Elementul de impact este montat la sistemul de propulsie și ghidare, printr-o articulație cu limitare de cuplu. Articulația cu limitare de cuplu este fixată astfel încât axa longitudinală a membrului frontal să fie perpendiculară pe axa sistemului de ghidare, cu o toleranță de ± 2°, cu valoarea cuplului de frecare în articulație fixată la un minim de 650 Nm. Sistemul de ghidare este prevăzut cu ghidaje cu frecare redusă care permit elementului de impact să se deplaseze doar pe direcția specificată de impact, atunci când este în contact cu pendulul.

3.4.2. Masa elementului de impact este ajustată pentru a obține o masă de 12 ± 0,1 kg, această masă incluzând elementele de propulsie și ghidare care fac parte efectivă din elementul de impact în momentul impactului.

3.4.3. Centrul de greutate al acelor părți ale elementului de impact care sunt înaintea articulației cu limitare de cuplu, inclusiv greutățile suplimentare prevăzute, se află pe linia longitudinală mediană a elementului de impact, cu o toleranță de ± 10 mm.

3.4.4. Elementul de impact este certificat cu spumă nefolosită anterior.

3.4.5. Spuma elementului de impact nu a fost folosită sau deformată excesiv anterior, în timpul sau după montare.

3.4.6. Elementul de impact cu elementul frontal vertical este propulsat orizontal cu o viteză de 7,1 ± 0,1 m/s în pendulul staționar, astfel cum se arată în figura 22.

3.4.7. Tubul pendulului are un diametru exterior de 150+1 -4 mm, o grosime a peretelui de 3 ± 0,15 mm și o masă de 3 ± 0,03 kg. Lungimea totală a tubului pendulului este de 275 ± 25 mm. Tubul pendulului este fabricat din oțel laminat la rece, fără sudură (este admisă placarea suprafeței pentru protecție la coroziune), cu o finisare a suprafeței exterioare mai bună de 2,0 microni. Acesta este suspendat cu două fire de sârmă de 1,5 ± 0,2 mm diametru și cu o lungime de minimum 2,0 m. Suprafața pendulului este curată și uscată. Tubul pendulului este poziționat astfel încât axa longitudinală a cilindrului este perpendiculară pe membrul frontal (levier), cu o toleranță de ± 2°, iar direcția de mișcare a elementului de impact, cu o toleranță de ± 2° și, de asemenea, cu centrul tubului pendulului aliniat cu centrul membrului frontal al elementului de impact, cu o toleranță de ± 5 mm lateral și de ± 5 mm vertical.

4. ELEMENT DE IMPACT SUB FORMĂ DE CAP

4.1. Elementul de impact sub formă de cap de copil/adult mic satisface cerințele precizate în punctul 4.3 în cazul efectuării încercărilor în conformitate cu punctul 4.4.

4.2. Temperatura stabilizată a elementului de impact în timpul certificării este de 20° ± 2 °C.

4.3. Cerințe

4.3.1. În cazul în care elementul de impact sub formă de cap de copil/adult de talie mică este izbit de un element de impact pentru certificare ghidat liniar, așa cum se specifică în punctul 4.4, accelerația de vârf rezultată, măsurată de un accelerometru triaxial (sau de trei accelerometre uniaxiale) în modelul de cap nu este mai mică de 290 g și nici mai mare de 350 g. Curba rezultată accelerație funcție de timp este unimodală.

4.3.2. Valoarea CFC de răspuns a aparatelor de măsură, astfel cum se definește în ISO 6487:2000, este de 1 000. Valoarea de răspuns CAC, astfel cum se definește în ISO 6487:2000, este de 1 000 g pentru accelerație.

4.4. Procedura de încercare

4.4.1. Elementul de impact sub formă de cap este suspendat astfel cum se arată în figura 23. Elementul de impact sub formă de cap este suspendat cu fața posterioară la un unghi între 25° și 90° cu orizontala, astfel cum se arată în figura 23.

4.4.2. Elementul de impact de certificare are o masă de 1,0 ± 0,01 kg. Această masă include acele componente de propulsie și ghidare care fac parte efectivă din elementul de impact în timpul impactului. Sistemul de ghidare liniară este prevăzut cu ghidaje cu frecare redusă care să nu conțină nicio piesă rotitoare. Diametrul feței plate a elementului de impact este de 70 ± 1 mm, în timp ce marginea este rotunjită cu o rază de 5 ± 0,5 mm. Fața elementului de impact pentru certificare este fabricată din aluminiu, cu o finisare a suprafeței exterioare mai bună de 2,0 microni.

4.4.3. Elementul de impact pentru certificare este propulsat orizontal cu o viteză de 7,0 ± 0,1 m/s în elementul de impact staționar formă de cap de copil/adult de talie mică, astfel cum se arată în figura 23. Elementul de impact pentru certificare este poziționat astfel încât centrul de greutate al modelului de cap să fie localizat pe linia mediană a elementului de impact pentru certificare, cu o toleranță de ± 5 mm lateral și ± 5 mm vertical.

4.4.4. Testul se efectuează în trei poziții diferite de impact pe elementul de impact sub formă de cap. În zonele specifice respective se fac încercări cu piele folosită și/sau deteriorată anterior.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

102

32006L0051

L 152/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/51/CE A COMISIEI

din 6 iunie 2006

de modificare în sensul adaptării la progresul tehnic a anexei I la Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a anexelor IV și V la Directiva 2005/78/CE privind cerințele pentru sistemul de monitorizare a controlului emisiilor vehiculelor și excepții pentru motoarele alimentate cu gaz

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), în special articolul 13 alineatul (2) a doua liniuță,

având în vedere Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante provenind de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz natural sau gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule (2), în special articolul 7,

întrucât:

(1)	Directiva 2005/55/CE este una dintre directivele speciale din contextul procedurii comunitare de omologare, stabilită prin Directiva 70/156/CEE.

(2)

Directiva 2005/78/CE a Comisiei din 14 noiembrie 2005 de aplicare a Directivei 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenind de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule și de modificare a anexelor I, II, III, IV și VI la aceasta și de aplicare a măsurilor privind durabilitatea sistemelor de control al emisiilor, conformitatea în utilizare pe o perioadă definită de timp și sistemele de diagnosticare la bord (OBD) pentru vehicule și motoare noi cu regim greu de funcționare.

(3)	În vederea progresului tehnic, ar trebui să se introducă în prezent cerințe îmbunătățite privind verificarea condițiilor de funcționare, a defecțiunilor și demonstrația sistemului de monitorizare a controlului emisiilor în momentul omologării.

(4)	Ar trebui să se asigure că funcționarea sistemului de monitorizare a controlului emisiilor nu este compromisă de o strategie de invalidare.

(5)

Motoarele cu gaz nu folosesc reciclarea gazelor de evacuare sau tehnologii de reducere catalitică selectivă pentru a respecta standardele actuale pentru emisiile de NOx. Prin urmare, se consideră că, în această etapă, motoarele și vehiculele care funcționează cu gaz natural ar trebui să fie derogate de la cerințele impuse pentru a asigura funcționarea corectă a măsurilor de control al NOx. Derogarea ar putea fi revocată atunci când se iau în considerare etape ulterioare privind emisiile.

(6)	Ar trebui modificată data aplicării punctelor 6.5.3, 6.5.4 și 6.5.5 din anexa I la Directiva 2005/55/CE în cazul omologărilor noi.

(7)	Comisia intenționează să revizuiască valorile limită ale OBD pentru a le adapta la progresul tehnologic.

(8)	În consecință, directivele 2005/55/CE și 2005/78/CE ar trebui modificate în mod corespunzător.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic, înființat prin articolul 13 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 2005/55/CE se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Anexa IV la Directiva 2005/78/CE se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă și publică până la 8 noiembrie 2006 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între prezenta directivă și aceste dispoziții.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 9 noiembrie 2006. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 6 iunie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/28/CE a Comisiei (JO L 65, 7.3.2006, p. 27).

(2) JO L 275, 20.10.2005, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/78/CE a Comisiei (JO L 313, 29.11.2005, p. 1).

ANEXA I

MODIFICĂRI ALE DIRECTIVEI 2005/55/CE

Anexa I se modifică după cum urmează:

punctul 2.1 se modifică după cum urmează:

(a)

definiția „strategiei de invalidare” se înlocuiește cu următoarea:

„«strategie de invalidare» reprezintă:

—	o strategie AECS care micșorează eficiența controlului emisiilor de către BECS în condiții normale de funcționare și de uzură ale vehiculului;

—	o strategie BECS care face distincție între funcționarea conform unei încercări standard de omologare și alte moduri de funcționare și asigură un nivel mai scăzut de control al emisiilor în condiții neincluse efectiv în procedurile de încercare pentru omologare, sau

—

o strategie OBD sau o strategie de monitorizare a controlului emisiilor care face distincție între funcționarea conform unei încercări standard de omologare și alte moduri de funcționare și asigură un nivel mai scăzut pentru capacitatea de monitorizare (din punct de vedere al timpului și preciziei) în condiții neincluse efectiv în procedurile de încercare pentru omologare;”

(b)	în definiția „modului permanent de emisii implicite” expresia „mod permanent de emisii implicite” se înlocuiește cu „mod permanent de emisii”;

(c)	se adaugă următoarea definiție: „«sistemul de monitorizare a controlului emisiilor» reprezintă sistemul care asigură funcționarea corectă a dispozitivelor de control al NOx și care este instalat pe sistemul motor în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 6.5 din anexa I”;

2.	la punctul 6.1.5.6, a doua liniuță, „mod permanent de emisii implicite” se înlocuiește cu „mod de emisii implicite”;

punctul 6.5 se înlocuiește cu următorul:

„6.5. Cerințe pentru a asigura funcționarea corectă a dispozitivelor de control al NOx

6.5.1. Generalități

6.5.1.1. Acest punct se aplică sistemelor de motoare cu aprindere prin comprimare, indiferent de tehnologia utilizată, pentru a respecta valorile limită de emisie prevăzute în tabelele de la punctul 6.2.1.

6.5.1.2. Date de aplicare

Cerințele prevăzute la punctele 6.5.3, 6.5.4 și 6.5.5 se aplică începând cu 9 noiembrie 2006 pentru omologările noi și începând cu 1 octombrie 2007 pentru toate înmatriculările vehiculelor noi.

6.5.1.3. Orice sistem motor reglementat la acest punct este proiectat, construit și instalat astfel încât să fie capabil să satisfacă aceste cerințe pe întreaga durată de viață utilă a motorului.

6.5.1.4. Informațiile care descriu în întregime caracteristicile funcționale operaționale ale sistemului motor reglementate la acest punct vor fi furnizate de constructor în anexa II.

6.5.1.5. În cererea sa de omologare, în cazul în care sistemul motor necesită un reactiv, constructorul specifică caracteristicile tuturor reactivilor consumați de orice sistem de posttratare a emisiilor, de exemplu tip și concentrații, condiții ale temperaturilor de funcționare, trimitere la standarde internaționale etc.

6.5.1.6. Sub rezerva cerințelor prevăzute la punctul 6.1, orice sistem motor reglementat la acest punct își menține funcția de control al emisiilor în toate condițiile obișnuite de funcționare pe teritoriul Comunității, în special la temperaturi joase ale mediului ambiant.

6.5.1.7. În scopul omologării, constructorul demonstrează Serviciului tehnic că, pentru sistemul motor care necesită un reactiv, orice emisie de amoniac nu depășește o valoare medie de 25 ppm în timpul testului de încercare privind emisiile.

6.5.1.8. Pentru sistemul motor care necesită un reactiv, fiecare rezervor de reactiv instalat separat pe un vehicul include mijloace pentru a permite luarea unei probe din lichidul existent în rezervor. Punctul de prelevare este ușor accesibil fără să fie necesară utilizarea unui instrument sau dispozitiv special.

6.5.2. Cerințe de întreținere

6.5.2.1. Constructorul furnizează sau determină furnizarea către toți deținătorii de vehicule grele noi sau motoare grele noi instrucțiuni scrise care să precizeze că, în cazul în care sistemul de control al emisiilor vehiculului nu funcționează corect, șoferul este informat în legătură cu o problemă printr-un indicator de defecțiune (MI), iar motorul funcționează în consecință la performanță redusă.

6.5.2.2. Instrucțiunile indică cerințele pentru utilizarea și întreținerea corespunzătoare a vehiculelor, inclusiv, atunci când este cazul, utilizarea reactivilor consumabili.

6.5.2.3. Instrucțiunile sunt scrise în limbaj clar și fără amănunte tehnice și în limba țării în care este înregistrat sau vândut vehiculul greu nou sau motorul greu nou.

6.5.2.4. Instrucțiunile specifică dacă reactivii consumabili trebuie să fie realimentați de către operatorul vehiculului între intervalele de întreținere normale și indică o rată probabilă de consum al reactivului în conformitate cu tipul de vehicul greu nou.

6.5.2.5. Instrucțiunile prevăd că este obligatorie folosirea și realimentarea unui reactiv în conformitate cu specificațiile corecte, atunci când sunt indicate, pentru ca vehiculul să respecte certificatul de conformitate emis pentru tipul respectiv de vehicul sau motor.

6.5.2.6. Instrucțiunile prevăd că folosirea unui vehicul care nu consumă nici un reactiv în cazul în care acest lucru este impus pentru controlul emisiilor de poluanți poate constitui infracțiune și conduce la anularea oricăror condiții favorabile pentru cumpărarea sau funcționarea vehiculului obținute în țara de înmatriculare sau în altă țară în care este folosit acesta.

6.5.3. Controlul emisiilor de NOx din sistemul motor

6.5.3.1. Funcționarea incorectă a sistemului motor în ceea ce privește controlul emisiilor de NOx (de exemplu din cauza lipsei oricărui reactiv necesar, debit incorect EGR sau dezactivarea EGR) se va determina prin monitorizarea nivelului NOx prin senzori poziționați în debitul gazului de evacuare.

6.5.3.2. Orice abatere a nivelului de NOx mai mare de 1,5 g/kWh peste valoarea limită aplicabilă dată în tabelul 1 din anexa I punctul 6.2.1 conduce la atenționarea șoferului prin activarea MI, astfel cum se specifică la punctul 3.6.5 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE.

6.5.3.3. În plus, un cod de eroare indelebil pentru identificarea cauzei pentru care NOx depășește nivelele specificate la punctul 6.5.3.2 este stocat în conformitate cu punctul 3.9.2 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE pe o perioadă de cel puțin 400 de zile sau 9 600 de ore de funcționare a motorului.

Se identifică cel puțin motivele depășirii NOx, și, acolo unde este necesar, în cazurile de rezervor de reactiv gol, întrerupere a activității de dozare a reactivului, calitate necorespunzătoare a reactivului, consum de reactiv prea scăzut, debit EGR incorect sau dezactivare EGR. În toate celelalte cazuri, constructorului i se permite să facă referire la următorul cod de eroare indelebil «nivel ridicat de NOx – cauză nedeterminată».

6.5.3.4. Dacă nivelul de NOx depășește valorile de prag OBD date în tabelul de la articolul 4 alineatul (3), un limitator de cuplu reduce performanțele motorului în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 6.5.5 într-un mod în care este clar perceput de către șoferul vehiculului. Atunci când limitatorul de cuplu este activat, șoferul continuă să fie alertat în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 6.5.3.2, iar un cod de eroare indelebil va fi stocat în conformitate cu punctul 6.5.3.3.

6.5.3.5. În cazul sistemelor motor care se bazează pe folosirea EGR pentru controlul emisiilor de NOx și nu a altui sistem de posttratare a emisiilor de NOx, constructorul poate folosi o metodă alternativă la cerințele prevăzute la punctul 6.5.3.1 pentru determinarea nivelului de NOx. În momentul omologării de tip, constructorul demonstrează că metoda alternativă este echivalentă ca rapiditate și precizie în determinarea nivelului de NOx comparativ cu cerințele prevăzute la punctul 6.5.3.1 și are aceleași consecințe ca cele menționate la punctele 6.5.3.2, 6.5.3.3 și 6.5.3.4.

6.5.4. Controlul reactivului

6.5.4.1. Pentru vehiculele care necesită utilizarea unui reactiv pentru a îndeplini cerințele prevăzute la acest punct, șoferul este informat cu privire la nivelul de reactiv din rezervorul de stocare al reactivului de pe vehicul prin intermediul unui indicator specific, mecanic sau electronic, pe tabloul de bord al vehiculului. Acesta va include o avertizare în cazul în care nivelul reactivului:

—	scade sub 10 % din volumul rezervorului sau cu un procent mai mare, la alegerea constructorului, sau

—	sub nivelul ce corespunde distanței posibile de parcurs cu rezerva de combustibil specificată de către constructor.

Indicatorul pentru reactiv este instalat în apropierea indicatorului de nivel pentru combustibil.

6.5.4.2. În conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 3.6.5 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE, șoferul este informat dacă rezervorul de reactiv se golește.

6.5.4.3. De îndată ce rezervorul de reactiv se golește, în afară de cerințele prevăzute la punctul 6.5.4.2, se aplică și cerințele prevăzute la punctul 6.5.5.

6.5.4.4. Un constructor poate alege să respecte punctele 6.5.4.5-6.5.4.12 ca alternativă la respectarea cerințelor prevăzute la punctul 6.5.3.

6.5.4.5. Sistemele motor includ un mijloc de a stabili prezența pe vehicul a unui lichid care corespunde caracteristicilor reactivului declarate de către constructor și prezentate în anexa II la prezenta directivă.

6.5.4.6. În cazul în care lichidul din rezervor nu corespunde cerințelor minime declarate de constructor, astfel cum sunt prezentate în anexa II la prezenta directivă, se aplică cerințele suplimentare prevăzute la punctul 6.5.4.12.

6.5.4.7. Sistemele motor includ un dispozitiv care permite stabilirea consumului de reactiv și furnizarea accesului extern la informațiile privind consumul.

6.5.4.8. Consumul mediu de reactiv și consumul mediu de reactiv prescris de sistemul motor, fie pentru perioada de funcționare anterioară de 48 ore, fie pentru perioada necesară pentru un consum de reactiv prescris de cel puțin 15 litri, oricare este mai lungă, sunt disponibile la portul serial al conectorului standard de diagnosticare, astfel cum se menționează la punctul 6.8.3 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE.

6.5.4.9. Pentru a monitoriza consumul de reactiv, se monitorizează cel puțin următorii parametri ai motorului:

—	nivelul de reactiv din rezervorul de pe vehicul;

—	debitul de reactiv sau injectarea reactivului cât mai aproape din punct de vedere tehnic de punctul de injecție în sistemul de posttratare a emisiilor.

6.5.4.10. Orice abatere mai mare de 50 % în consumul mediu de reactiv și consumul mediu de reactiv prescris de sistemul motor pe o perioadă definită la punctul 6.5.4.8 conduce la aplicarea măsurilor menționate la punctul 6.5.4.12.

6.5.4.11. În cazul întreruperii activității de dozare a reactivului, se aplică măsurile menționate la punctul 6.5.4.12. Acest lucru nu este necesar în cazul în care o astfel de întrerupere este cerută de unitatea de control electric a motorului (ECU), deoarece condițiile de funcționare a motorului sunt astfel încât performanțele motorului în privința emisiilor nu necesită dozarea reactivului, cu condiția informării clare a autorității de omologare de către constructor atunci când se aplică aceste condiții de funcționare.

6.5.4.12. Orice eroare detectată în raport cu punctele 6.5.4.6, 6.5.4.10 sau 6.5.4.11 are aceleași consecințe, în aceeași ordine cu cele menționate la punctele 6.5.3.2, 6.5.3.3 sau 6.5.3.4.

6.5.5. Măsuri de prevenire a manipulării frauduloase a sistemelor de posttratare a emisiilor

6.5.5.1. Orice sistem motor reglementat la acest punct include un limitator de cuplu care alertează șoferul asupra faptului că sistemul motor funcționează incorect sau că vehiculul a fost condus incorect și prin aceasta se încurajează remedierea imediată a oricărei (oricăror) defecțiuni.

6.5.5.2. Limitatorul de cuplu este activat atunci când vehiculul staționează prima dată după îndeplinirea condițiilor descrise la oricare din punctele 6.5.3.4, 6.5.4.3, 6.5.4.6, 6.5.4.10 sau 6.5.4.11.

6.5.5.3. După activarea limitatorului de cuplu, cuplul motorului nu depășește în nici un caz o valoare constantă de:

—	60 % din cuplul motor maxim, pentru vehiculele din categoriile N3 > 16 tone, M1 > 7,5 tone, M3/III și M3/B > 7,5 tone;

—	75 % din cuplul motor maxim, pentru vehiculele din categoriile N1, N2, N3 ≤ 16 tone, 3,5 < M1 ≤ 7,5 tone, M2, M3/I, M3/II, M3/A și M3/B ≤ 7,5 tone.

6.5.5.4. Cerințele privind documentația și limitatorul de cuplu sunt prezentate la punctele 6.5.5.5-6.5.5.8.

6.5.5.5. Se furnizează informații scrise detaliate care descriu complet caracteristicile funcționale ale sistemului de monitorizare a controlului emisiilor și ale limitatorului de cuplu, în conformitate cu cerințele privind documentația prevăzute la punctul 6.1.7.1 litera (b). În special, constructorul furnizează informații privind algoritmii folosiți de către ECU pentru a aduce concentrația NOx la nivelele specificate de emisii de NOx (în g/kWh) pentru ETC, în conformitate cu punctul 6.5.6.5.

6.5.5.6. Limitatorul de cuplu se dezactivează atunci când motorul merge la turația de mers în gol, în cazul în care motivele activării acestuia au dispărut. Limitatorul de cuplu nu se dezactivează automat în condițiile în care motivele activării sale nu au fost remediate.

6.5.5.7. Dezactivarea limitatorului de cuplu nu este realizabilă prin intermediul unui comutator sau a unei unelte de întreținere.

6.5.5.8. Limitatorul de cuplu nu se aplică motoarelor sau vehiculelor utilizate de forțele armate, serviciile de salvare și serviciile de pompieri și ambulanțe. Dezactivarea permanentă se va face doar de către constructorul motorului sau al vehiculului, iar acest tip de motor va fi desemnat în mod special în cadrul familiei de motoare, pentru a facilita identificarea.

6.5.6. Condiții de operare ale sistemului de monitorizare a controlului emisiilor

6.5.6.1. Sistemul de monitorizare a controlului emisiilor este operațional

—	la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse între 266 K și 308 K (-7 °C și 35 °C);

—	la altitudini sub 1 600 m;

—	la temperatura agentului de răcire a motorului de peste 343 K (70 °C).

Acest punct nu se aplică în cazul monitorizării nivelului de reactiv din rezervorul de stocare, în cazul în care monitorizarea se face pentru toate condițiile de folosire.

6.5.6.2. Sistemul de monitorizare a controlului emisiilor poate fi dezactivat în cazul în care este activă o strategie de avarie care conduce la o reducere a cuplului mai mare decât nivelurile indicate la punctul 6.5.5.3 pentru categoria corespunzătoare de vehicule.

6.5.6.3. În cazul în care este activ un mod de emisii implicite, sistemul de monitorizare a controlului emisiilor rămâne operațional și respectă dispozițiile de la punctul 6.5.

6.5.6.4. Funcționarea incorectă a dispozitivelor de control al NOx se va detecta pe o perioadă de patru cicluri de test OBD, astfel cum se precizează în definiția de la punctul 6.1 din apendicele 1 la anexa IV la Directiva 2005/78/CE.

6.5.6.5. Algoritmii folosiți de ECU pentru a corela concentrația reală de NOx cu emisia specificată de NOx (în g/kWh) pentru ETC nu este considerată o strategie de invalidare.

6.5.6.6. În cazul în care devine operațional un AECS care a fost omologat de autoritatea de omologare în conformitate cu punctul 6.1.5, orice creștere a NOx din cauza funcționării AECS se poate aplica la nivelul corespunzător de NOx menționat la punctul 6.5.3.2. În toate aceste cazuri, influența AECS asupra pragului NOx se descrie în conformitate cu punctul 6.5.5.5.

6.5.7. Defectarea sistemului de monitorizare a controlului emisiilor

6.5.7.1. Sistemul de monitorizare a controlului emisiilor este supravegheat pentru detectarea defecțiunilor electrice și pentru înlăturarea sau dezactivarea oricărui senzor prin care se împiedică diagnosticarea unei creșteri a emisiilor, astfel cum se prevede la punctele 6.5.3.2 și 6.5.3.4.

Exemple de senzori care afectează capacitatea de diagnosticare sunt senzorii folosiți direct pentru măsurarea concentrației de NOx, pentru calitatea ureei și senzorii folosiți pentru monitorizarea activității de dozare a reactivului, a nivelului reactivului, a consumului de reactivi sau a ratei EGR.

6.5.7.2. În cazul în care se confirmă o defecțiune a sistemului de monitorizare a controlului emisiilor, șoferul este alertat imediat prin activarea unui semnal de avertizare în conformitate cu punctul 3.6.5 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE.

6.5.7.3. Limitatorul de cuplu se activează în conformitate cu punctul 6.5.5 în cazul în care eroarea nu se remediază în 50 de ore de funcționare a motorului.

Perioada menționată la primul paragraf se reduce la 36 de ore începând cu datele menționate la articolul 2 alineatul (7) și articolul 2 alineatul (8).

6.5.7.4. În cazul în care sistemul de monitorizare a controlului emisiilor a stabilit că defecțiunea nu mai există, codurile de eroare aferente defecțiunii pot fi șterse din memoria sistemului, cu excepția cazurilor menționate la punctul 6.5.7.5, iar limitatorul de cuplu, în cazul în care este necesar, este dezactivat în conformitate cu punctul 6.5.5.6.

Codul (codurile) de eroare aferente unei defecțiuni a sistemului de monitorizare a controlului emisiilor nu pot fi șterse din memoria sistemului cu orice instrument de scanare.

6.5.7.5. În cazul îndepărtării sau dezactivării elementelor sistemului de monitorizare a controlului emisiilor, în conformitate cu punctul 6.5.7.1, un cod de eroare care nu se poate șterge este stocat în conformitate cu punctul 3.9.2 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE pentru cel puțin 400 de zile sau 9 600 de ore de funcționare a motorului.

6.5.8. Demonstrația sistemului de monitorizare a controlului emisiilor

6.5.8.1. În cadrul cererii de omologare prevăzute la punctul 3, constructorul demonstrează conformitatea dispozițiilor acestui punct prin teste pe un dinamometru de motoare în conformitate cu punctele 6.5.8.2-6.5.8.7.

6.5.8.2. Conformitatea unei familii de motoare sau a unei familii de motoare cu OBD cu cerințele prevăzute la prezentul punct poate fi demonstrată prin testarea sistemului de monitorizare a controlului emisiilor unui membru al familiei (motorul prototip), cu condiția ca producătorul să demonstreze autorității de omologare că sistemele de monitorizare a controlului emisiilor sunt aceleași pentru toată familia.

Această demonstrație poate fi efectuată prin prezentarea către autoritățile de omologare a unor elemente cum ar fi algoritmi, analize funcționale etc.

Motorul prototip este ales de către constructor în acord cu autoritatea de omologare.

6.5.8.3. Testarea sistemului de monitorizare a controlului emisiilor constă în următoarele trei faze:

Selecție:

O operare incorectă a dispozitivelor de control al NOx sau o defecțiune a sistemului de monitorizare a controlului emisiilor este selectată de către autoritate dintr-o listă de funcționări incorecte furnizate de constructor.

Calificare:

Influența operării incorecte este validată prin măsurarea nivelului NOx pentru un ciclu ETC pe un banc de încercare motor.

Demonstrație:

Reacția sistemului (reducerea cuplului, semnal de avertizare, etc.) se demonstrează prin rularea motorului timp de patru cicluri de test OBD.

6.5.8.3.1. Pentru faza de selecție producătorul va pune la dispoziția autorității de omologare o descriere a strategiilor de monitorizare folosite pentru a determina posibila operare incorectă a oricărui dispozitiv de control al NOx și posibilele erori în sistemul de monitorizare a controlului emisiilor care ar conduce fie la activarea limitatorului de cuplu, fie doar la activarea semnalului de avertizare.

Exemple caracteristice de funcționări incorecte pentru această listă sunt: rezervor de reactiv gol, operare incorectă care conduce la o întrerupere a activității de dozare a reactivului, calitate necorespunzătoare a reactivului, operare incorectă care conduce la un consum mic de reactiv, debit incorect de EGR sau dezactivarea EGR.

Autoritatea de omologare va alege din această listă cel puțin două și cel mult trei operări incorecte ale sistemului de control al NOx sau erori ale sistemului de monitorizare a controlului emisiilor.

6.5.8.3.2. Pentru faza de calificare, se măsoară emisiile de NOx pentru un ciclu de test ETC, în conformitate cu dispozițiile apendicelui 2 la anexa III. Rezultatul testului ETC se folosește pentru a stabili în ce mod se așteaptă ca sistemul de monitorizare a controlului emisiilor să reacționeze în timpul procesului de demonstrație (reducerea cuplului și/sau semnalul de avertizare). Defecțiunea se simulează într-un mod în care nivelul NOx nu depășește cu peste 1 g/kWh oricare din nivelurile de prag menționate la punctele 6.5.3.2 sau 6.5.3.4.

Calificarea pentru emisii nu este necesară în cazul unui rezervor de reactiv gol sau pentru demonstrarea unei erori a sistemului de monitorizare a controlului emisiilor.

Limitatorul de cuplu este dezactivat în timpul fazei de calificare.

6.5.8.3.3. Pentru faza de demonstrație, motorul funcționează pe o perioadă de maxim patru cicluri de test OBD.

Nu sunt prezente alte defecțiuni cu excepția celor care constituie obiectul demonstrației.

6.5.8.3.4. Înainte de începerea secvenței de testare de la punctul 6.5.8.33, sistemul de monitorizare a controlului emisiilor este setat în poziția «fără erori».

6.5.8.3.5. În funcție de nivelul de NOx selectat, sistemul activează un semnal de avertizare și în plus, în cazul în care este necesar, limitatorul de cuplu în orice moment înainte de sfârșitul secvenței de detectare. Secvența de detectare poate fi stopată de îndată ce sistemul de monitorizare a controlului emisiilor de NOx reacționează corespunzător.

6.5.8.4. În cazul unui sistem de monitorizare a controlului emisiilor bazat în principal pe monitorizarea nivelului NOx prin senzori poziționați în debitul gazului de evacuare, constructorul poate alege să monitorizeze direct anumite funcționalități ale sistemului (de ex. întreruperea activității de dozare, valva EGR închisă) pentru determinarea conformității. În acest caz se va demonstra funcționalitatea sistemului selectat.

6.5.8.5. Nivelul de reducere a cuplului prevăzut la punctul 6.5.5.3 prin limitatorul de cuplu se omologhează împreună cu performanța generală a motorului în conformitate cu Directiva 80/1269/CE. Pentru procesul de demonstrație, constructorul demonstrează autorității de omologare includerea unui limitator de cuplu în ECU motor. Nu este necesară măsurarea separată a cuplului în timpul demonstrației.

6.5.8.6. Ca alternativă la punctele 6.5.8.3.3-6.5.8.3.5, demonstrația sistemului de monitorizare a controlului emisiilor și a limitatorului de cuplu se poate efectua prin testarea unui vehicul. Vehiculul este condus pe un drum sau pe o pistă de încercări, fiind selectate operările incorecte sau erorile sistemului de monitorizare a controlului emisiilor pentru a demonstra că semnalul de avertizare și activarea limitatorului de cuplu funcționează în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 6.5 și în special cu cele prevăzute la punctele 6.5.5.2 și 6.5.5.3.

6.5.8.7. În cazul în care este necesară stocarea în memoria calculatorului a unui cod de eroare care nu se șterge pentru respectarea cerințelor prevăzute la punctul 6.5, la sfârșitul secvenței de demonstrație sunt îndeplinite următoarele trei condiții:

—	este posibil să se confirme prin instrumentul de scanare OBD prezența în memoria calculatorului OBD a codului de eroare corespunzător care nu se șterge, descris la punctul 6.5.3.3 și să se arate autorității de omologare că instrumentul de scanare nu îl poate șterge și

—	este posibil să se confirme timpul consumat în secvența de detecție cu semnalul de avertizare activat, prin citirea contorului indelebil menționat la punctul 3.9.2 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE și că se poate arăta autorității de omologare că instrumentul de scanare nu îl poate șterge și

—	autoritatea de omologare a aprobat elementele de proiectare care arată că aceste informații care nu se șterg sunt stocate în conformitate cu punctul 3.9.2 din anexa IV la Directiva 2005/78/CE pentru cel puțin 400 de zile sau 9 600 de ore de funcționare a motorului.”

ANEXA II

MODIFICĂRI ALE DIRECTIVEI 2005/78/CE

1.	Anexa IV se modifică după cum urmează

(a)	la punctul 3.6.4 „regim de defect permanent la sistemul de emisie” se înlocuiește cu „regim de defect la sistemul de emisie”;

(b)	la punctul 3.7 al doilea paragraf „regim de defect permanent la sistemul de emisie” se înlocuiește cu „regim la sistemul de emisie”;

(c)

punctul 3.8.3 se înlocuiește cu următorul:

„3.8.3.

În cazul activării MI din cauza operării incorecte a sistemului motor în ceea ce privește dispozitivele de control al NOx sau a unui consum incorect de reactiv sau a unei dozări necorespunzătoare a acestuia, MI poate fi comutat la starea anterioară atunci când condițiile prevăzute la punctele 6.5.3, 6.5.4 și 6.5.7 din anexa I la Directiva 2005/55/CE nu se mai aplică.”

(d)

punctul 3.9.2 se înlocuiește cu următorul:

„3.9.2.

De la 9 noiembrie 2006 în cazul noilor omologări și de la 1 octombrie 2007 în cazul tuturor înregistrărilor, atunci când se generează un cod de eroare indelebil în conformitate cu dispozițiile punctelor 6.5.3 sau 6.5.4 din anexa I la Directiva 2005/55/CE, sistemul OBD păstrează o înregistrare a codului de eroare și a orelor de funcționare a motorului cu MI activat pe o perioadă de minimum 400 de zile sau 9 600 de ore de funcționare a motorului.

Astfel de coduri de eroare și orele de funcționare a motorului corespunzătoare cu MI activat nu se șterg prin utilizarea unui dispozitiv de diagnosticare extern sau de alt tip menționat la punctul 6.8.3 din prezenta anexă.”

2.	Anexa V se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 2 se înlocuiește cu următorul:

„2.	Exemplu de aplicare a cerințelor prevăzute de prezenta directivă și de Directiva 2005/55/CE pentru a treia omologare de tip (fără prelungiri, până în prezent) corespunzând datei cererii B1 pentru faza I OBD, emisă de Regatul Unit: e112005/552005/78B000300”;

(b)

punctul 3 se înlocuiește cu următorul:

„3.	Exemplu de aplicare a cerințelor prevăzute de Directiva 2005/55/CE și de modificare a Directivei 2006/51/CE pentru a doua prelungire a celei de-a patra omologări de tip corespunzând datei în aplicare B2, pentru faza II OBD, emisă de Germania: e12005/552006/51F000402”;

(c)

se adaugă următorul punct 4:

„4.

Tabel în care sunt incluse caracterele ce urmează să fie folosite în conformitate cu diferite date de punere în aplicare menționate în Directiva 2005/55/CE:

Caracterul	Rândul (1)	Faza I OBD (2)	Faza II OBD	Durabilitatea și în uz	Controlul NOx (3)
A	A	—	—	—	—
B	B1 (2005)	DA	—	DA	—
C	B1 (2005)	DA	—	DA	DA
D	B2 (2008)	DA	—	DA	—
E	B2 (2008)	DA	—	DA	DA
F	B2 (2008)	—	DA	DA	—
G	B2 (2008)	—	DA	DA	DA
H	C	DA	—	DA	—
I	C	DA	—	DA	DA
J	C	—	DA	DA	—
K	C	—	DA	DA	DA

(1) În conformitate cu tabelul I de la punctul 6 din anexa I la Directiva 2005/55/CE.

(2) În conformitate cu articolul 4 din Directiva 2005/55/CE, motoarele alimentate cu gaz se exclud de la faza I OBD.

(3) În conformitate cu articolul 6.5 din anexa I la Directiva 2005/55/CE.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

113

32006R0816

L 157/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 816/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 mai 2006

privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 95 și 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

La 14 noiembrie 2001, cea de-a patra Conferință Ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) adoptă Declarația de la Doha referitoare la Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS) și la sănătatea publică. Declarația recunoaște că fiecare membru al OMC are dreptul de a acorda licențe obligatorii și libertatea de a stabili motivele care stau la baza acordării acestor licențe. Aceasta recunoaște, de asemenea, că membrii OMC, a căror capacitate de producție în sectorul farmaceutic este insuficientă sau inexistentă, ar putea avea dificultăți în utilizarea efectivă a licențelor obligatorii.

(2)

La 30 august 2003, Consiliul General al OMC, având în vedere declarația rostită de președintele său, adoptă decizia privind punerea în aplicare a alineatului (6) din Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică (denumită în continuare „decizia”). Sub rezerva anumitor condiții, decizia acordă derogări de la anumite obligații privind eliberarea licențelor obligatorii, prevăzute în Acordul TRIPS, pentru a răspunde nevoilor membrilor OMC care au o capacitate de producție insuficientă.

(3)

Ținând seama de rolul activ al Comunității în adoptarea deciziei, de angajamentul său față de OMC de a contribui pe deplin la punerea în aplicare a deciziei și de apelul său către toți membrii OMC de a asigura punerea în aplicare a unor condiții care să permită funcționarea eficientă a sistemului instituit de decizie, este important pentru Comunitate să aplice decizia în cadrul său juridic.

(4)

Este necesară punerea uniformă în aplicare a deciziei pentru a se asigura aceleași condiții de acordare a licențelor obligatorii pentru fabricarea și vânzarea produselor farmaceutice în toate statele membre, în cazul în care aceste produse sunt destinate exportului, precum și pentru a se evita denaturarea concurenței între operatorii de pe piața unică. De asemenea, ar trebui aplicate norme uniforme pentru prevenirea reimportului, pe teritoriul Comunității, de produse farmaceutice fabricate în temeiul deciziei.

(5)

Prezentul regulament se înscrie într-o mai amplă acțiune europeană și internațională, care urmărește să remedieze problemele de sănătate publică întâmpinate de țările cel mai slab dezvoltate și de alte țări în curs de dezvoltare și, în special, să îmbunătățească accesul la medicamentele sigure și eficiente, cu preț accesibil, inclusiv combinațiile terapeutice și de calitate garantată. În acest sens, se va putea recurge la procedurile stabilite în legislația farmaceutică comunitară, care garantează calitatea științifică a acestor produse, în special cele prevăzute la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și de uz veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (3).

(6)

Ținând seama de faptul că sistemul de acordare a licențelor obligatorii instituit de prezentul regulament urmărește să remedieze problemele de sănătate publică, acesta ar trebui pus în aplicare cu bună-credință. Țările nu ar trebui să recurgă la acest sistem în vederea atingerii unor obiective de politică industrială sau comercială. Obiectul prezentului regulament este crearea unui cadru juridic sigur și descurajarea litigiilor.

(7)

Deoarece prezentul regulament se înscrie într-o acțiune mai amplă care urmărește remedierea problemei accesului țărilor în curs de dezvoltare la medicamente cu preț accesibil, se stabilesc acțiuni complementare în cadrul programului de acțiune al Comisiei, intitulat „Accelerarea acțiunii de combatere a virusului imunodeficienței umane/SIDA, a malariei și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei” și prin comunicarea Comisiei, intitulată „Instituirea unui cadru politic european coerent pentru acțiuni externe de combatere a virusului imunodeficienței umane/SIDA, a malariei și a tuberculozei”. Este necesar să se continue progresele în regim de urgentă, inclusiv prin acțiuni de sprijinire a cercetării în vederea combaterii acestor boli și întăririi capacității în țările în curs de dezvoltare.

(8)

Este imperativ ca produsele fabricate în conformitate cu prezentul regulament să ajungă numai la cei care au nevoie de ele și să nu fie deturnate de la cei cărora le-au fost destinate. Prin urmare, eliberarea licențelor obligatorii, în temeiul prezentului regulament, trebuie să se facă prin impunerea unor condiții clare titularului licenței cu privire la actele reglementate de licență, identificarea produselor farmaceutice fabricate sub licență și țările în care vor fi exportate produsele.

(9)	Ar trebui să se ia măsuri pentru controalele vamale la frontierele externe, în ceea ce privește produsele fabricate și vândute la export sub licență obligatorie și pe care o persoană încearcă să le reimporte pe teritoriul Comunității.

(10)

În cazul în care produsele farmaceutice fabricate sub licență obligatorie sunt confiscate în temeiul prezentului regulament, autoritatea competentă poate decide, în conformitate cu legislația internă și în vederea asigurării respectării utilizării prevăzute a produselor farmaceutice confiscate, trimiterea produselor în țara importatoare respectivă, în funcție de licența obligatorie acordată.

(11)	Pentru a se evita încurajarea supraproducției și posibila deturnare a produselor, autoritățile competente ar trebui să țină seama de licențele obligatorii existente pentru aceleași produse și aceleași țări, precum și de cererile paralele depuse de solicitant.

(12)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special instituirea de proceduri armonizate pentru acordarea de licențe obligatorii în vederea punerii efective în aplicarea a sistemului prevăzut de decizie, nu pot fi realizate în totalitate de către statele membre din cauza opțiunilor deschise țărilor exportatoare în temeiul deciziei și, prin urmare, din cauza efectelor potențiale asupra operatorilor de pe piața internă, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum a fost stabilit la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivelor obiective.

(13)	Comunitatea recunoaște necesitatea stringentă a promovării transferului de tehnologie și a creării de posibilități în țările în care capacitatea de producție în sectorul farmaceutic este insuficientă sau inexistentă, pentru a încuraja și mări producția de produse farmaceutice din respectivele țări.

(14)

Pentru a asigura prelucrarea eficientă a cererilor de licență obligatorie în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a impune cerințe pur formale sau administrative, cum ar fi norme privind limba în care se redactează cererea, formularul care trebuie utilizat, identificarea brevetului (brevetelor) și/sau a certificatului suplimentar (certificatelor suplimentare) de protecție pentru care se solicită o licență obligatorie, precum și norme cu privire la cererile depuse în format electronic.

(15)

Formula simplă aplicată în calcularea remunerației este destinată accelerării procedurii de acordare de licențe obligatorii în caz de urgență națională sau în alte circumstanțe de extremă urgență sau în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale în conformitate cu articolul 31 litera (b) din Acordul TRIPS. Procentul de 4 % ar putea fi folosit ca punct de referință pentru deliberările referitoare la stabilirea unei remunerații adecvate în alte circumstanțe decât cele enumerate anterior,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament instituie o procedură de acordare a licențelor obligatorii pentru brevetele și certificatele suplimentare de protecție privind fabricarea și vânzarea de produse farmaceutice, în cazul în care aceste produse sunt destinate exportului în țări importatoare admisibile, care au nevoie de aceste produse pentru a face față problemelor de sănătate publică.

Statele membre acordă o licență obligatorie oricărei persoane care depune o cerere în conformitate cu articolul 6 și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 6-10.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„produs farmaceutic” înseamnă orice produs din sectorul farmaceutic, inclusiv medicamentele, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (4), ingredientele active și trusele de diagnosticare ex vivo;

2.	„titular” înseamnă titularul oricărui brevet sau certificat suplimentar de protecție care face obiectul unei cereri de acordare a unei licențe obligatorii în conformitate cu prezentul regulament;

3.	„țară importatoare” înseamnă țara în care urmează să fie exportat produsul farmaceutic;

4.	„autoritate competentă”, în sensul articolelor 1–11 și al articolelor 16 și 17, înseamnă orice autoritate națională care are competența de a acorda licențe obligatorii într-un stat membru dat, în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 3

Autoritatea competentă

Autoritatea competentă, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (4), este aceea care are competența de acordare a licențelor obligatorii în conformitate cu legislația internă privind brevetele, cu excepția cazului în care statul membru stabilește altfel.

Comisia este notificată de către statele membre cu privire la autoritatea competentă desemnată, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (4).

Notificările se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Țări importatoare eligibile

Se consideră țară importatoare eligibilă:

(a)	orice țară din cadrul celor mai slab dezvoltate, menționată ca atare pe lista Organizației Națiunilor Unite;

(b)

orice țară membră a OMC, alta decât țările membre cel mai slab dezvoltate, menționate la litera (a), care a făcut o notificare către Consiliul pentru TRIPS în legătură cu intenția sa de a utiliza sistemul, în calitate de importator, inclusiv în cazul în care va utiliza sistemul în întregime sau doar parțial;

(c)

orice țară care nu este membră a OMC, dar figurează pe lista țărilor cu venit scăzut și cu un produs național brut pe cap de locuitor mai mic de 745 USD, întocmită de Comitetului Asistență pentru Dezvoltare al OCDE, și care a notificat Comisiei intenția sa de utilizare a sistemului, în calitate de importator, inclusiv în cazul în care va utiliza sistemul în întregime sau doar parțial.

Cu toate acestea, orice țară membră a OMC care a făcut o declarație la OMC că nu va utiliza sistemul în calitate de membru importator al OMC nu este o țară importatoare eligibilă.

Articolul 5

Extinderea la țările cel mai slab dezvoltate și la țările în curs de dezvoltare care nu sunt membre ale OMC

Dispozițiile de mai jos se aplică țărilor importatoare eligibile în conformitate cu articolul 4, care nu sunt membre ale OMC:

(a)	țara importatoare adresează notificarea prevăzută la articolul 8 alineatul (1) direct Comisiei;

(b)

în notificarea menționată la articolul 8 alineatul (1), țara importatoare declară că va utiliza sistemul pentru a face față problemelor de sănătate publică și nu ca un instrument de atingere a unor obiective de politică industrială sau comercială și că va adopta măsurile menționate la alineatul (4) din decizie;

(c)

autoritatea competentă poate decide, la solicitarea titularului sau din proprie inițiativă, în cazul în care legislația internă permite autorității competente să acționeze din proprie inițiativă, retragerea unei licențe obligatorii acordate în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care țara importatoare nu și-a respectat obligațiile care îi revin în conformitate cu litera (b). Înainte de retragerea unei licențe obligatorii, autoritatea competentă ține seama de orice opinie exprimată de organismele menționate la articolul 6 alineatul (3) litera (f).

Articolul 6

Cererea de acordare a unei licențe obligatorii

(1) Orice persoană poate depune o cerere de acordare a unei licențe obligatorii, în temeiul prezentului regulament, la o autoritate competentă din statul membru sau statele membre în care brevetele sau certificatele suplimentare de protecție produc efecte și reglementează activitățile de producție și vânzare la export pe care intenționează să le efectueze.

(2) În cazul în care persoana care solicită o licență obligatorie depune cereri la autoritățile din mai multe țări, pentru același produs, ea menționează acest lucru în fiecare cerere, indicând cantitățile și țările importatoare respective.

(3) Cererea depusă în temeiul alineatului (1) conține următoarele mențiuni:

(a)	numele și datele de contact ale solicitantului și ale oricărui agent sau reprezentant împuternicit de solicitant să acționeze în numele său în fața autorității competente;

(b)	denumirea comună a produsului farmaceutic sau a produselor farmaceutice pe care solicitantul intenționează să le fabrice și să le vândă la export sub licență obligatorie;

(c)	cantitatea de produse farmaceutice pe care solicitantul intenționează s-o producă sub licență obligatorie;

(d)	țara sau țările importatoare;

(e)	după caz, dovada că negocierile anterioare au avut loc cu titularul, în conformitate cu articolul 9;

(f)

dovada unei solicitări specifice din partea:

(i)	reprezentanților autorizați ai țării sau țărilor importatoare; sau

(ii)	unei organizații nonguvernamentale care acționează cu autorizarea oficială a uneia sau mai multor țări importatoare; sau

(iii)

organismelor ONU sau a altor organizații internaționale din domeniul sănătății care acționează cu autorizarea oficială a uneia sau mai multor țări importatoare,

indicând cantitatea de produs solicitată.

(4) În cadrul legislației interne, se pot prescrie cerințe pur formale sau administrative, necesare în vederea prelucrării eficiente a cererii. Aceste cerințe nu trebuie să sporească inutil costurile sau sarcinile solicitantului și, în orice caz, nu trebuie să facă procedura de acordare a licențelor obligatorii, prevăzute în temeiul prezentului regulament, mai complicată decât procedura de acordare a altor licențe obligatorii în cadrul legislației interne.

Articolul 7

Drepturile titularilor

Autoritatea competentă notifică, fără întârziere, titularului depunerea unei cereri de licență obligatorie. Înainte de acordarea unei licențe obligatorii, autoritatea competentă îi dă titularului posibilitatea să facă observații privind cererea și să transmită autorității competente orice informație relevantă privind cererea.

Articolul 8

Verificarea

(1) Autoritatea competentă verifică dacă:

(a)	fiecare țară importatoare, membră a OMC, menționată în cerere, a transmis o notificare către OMC în temeiul deciziei sau

(b)

fiecare țară importatoare, care nu este membră a OMC, menționată în cerere, a transmis o notificare către Comisie în temeiul prezentului regulament cu privire la fiecare din produsele cuprinse în cerere, care:

(i)	specifică denumirile și cantitățile prevăzute din produsul necesar (produsele necesare);

(ii)

confirmă că țara importatoare respectivă, în cazul în care nu se numără printre țările cel mai slab dezvoltate, a stabilit că are o capacitate de producție insuficientă sau inexistentă în sectorul farmaceutic în ceea ce privește un anumit produs sau anumite produse, în unul dintre modurile prevăzute în anexa la decizie;

(iii)

confirmă că, în cazul în care un produs farmaceutic este brevetat pe teritoriul țării importatoare, respectiva țară importatoare a acordat sau intenționează să acorde o licență obligatorie pentru importul produsului respectiv, în conformitate cu articolul 31 din Acordul TRIPS și dispozițiile deciziei.

Prezentul paragraf nu aduce atingere flexibilității de care dispun țările cel mai puțin dezvoltate în conformitate cu decizia Consiliului referitoare la TRIPS din 27 iunie 2002.

(2) Autoritatea competentă verifică dacă cantitatea de produs menționată în cerere nu o depășește pe cea notificată către OMC de către o țară importatoare care este membră a OMC sau către Comisie de către o țară importatoare care nu este membră a OMC și dacă, ținând seama de alte licențe obligatorii acordate în altă parte, cantitatea totală de produs autorizată să fie produsă pentru orice țară importatoare nu depășește în mod semnificativ cantitatea notificată de țara respectivă către OMC, în cazul țărilor importatoare care sunt membre ale OMC sau către Comisie, în cazul țărilor importatoare care nu sunt membre ale OMC.

Articolul 9

Negocierile prealabile

(1) Solicitantul prezintă dovezi pentru a convinge autoritatea competentă că a depus eforturi pentru a obține autorizația de la titular, dar că aceste eforturi nu s-au bucurat de succes în termen de 30 de zile anterioare depunerii cererii.

(2) Cerințele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în situații de urgență națională sau în alte circumstanțe de extremă urgență sau în cazuri de utilizare publică în scopuri necomerciale în conformitate cu articolul 31 litera (b) din Acordul TRIPS.

Articolul 10

Condiții aplicabile licențelor obligatorii

(1) Licența acordată nu este transferabilă, cu excepția acelei părți din întreprindere sau din fondul comercial care dispune de aceasta și nu este exclusivă. Ea conține condițiile specifice prevăzute la alineatele (2) – (9), care trebuie respectate de titularul licenței.

(2) Cantitatea de produs(e) fabricată sub licență nu depășește cantitatea necesară pentru a răspunde nevoilor țării importatoare sau țărilor importatoare menționate în cerere, ținând seama de cantitatea de produs(e) fabricată sub alte licențe obligatorii acordate în altă parte.

(3) Se indică durata licenței.

(4) Licența se limitează strict la toate actele necesare fabricării produsului respectiv în vederea exportului și distribuirii în țara menționată sau țările menționate în cerere. Nici un produs fabricat sau importat sub licență obligatorie nu este oferit spre vânzare sau introdus pe piață în altă țară decât cea menționată în cerere, cu excepția cazului în care o țară importatoare se prevalează de posibilitățile prevăzute la alineatul (6) litera (i) din decizie, pentru a exporta în alte țări, părți la un acord comercial regional, care au aceeași problemă de sănătate.

(5) Produsele fabricate sub licență sunt clar identificate, prin etichetare sau marcare specifică, în sensul că sunt fabricate în temeiul prezentului regulament. Produsele se disting de cele fabricate de titular printr-un ambalaj special și/sau o culoare/formă specială, cu condiția ca această distincție să fie fezabilă și să nu aibă un impact semnificativ asupra prețului. Ambalajul și orice documentație aferentă conțin mențiunea că produsul face obiectul unei licențe obligatorii în temeiul prezentului regulament, indicând denumirea autorității competente și orice număr sau referință de identificare și specificând în mod clar că produsul este destinat exclusiv exportului și distribuirii în țara sau țările importatoare respective. Detaliile cu privire la caracteristicile produsului se pun la dispoziția autorităților vamale ale statelor membre.

(6) Înainte de expedierea către țara importatoare menționată sau țările importatoare menționate în cerere, titularul licenței postează pe un site web următoarele informații:

(a)	cantitățile furnizate sub licență și țările importatoare cărora acestea le sunt furnizate;

(b)	caracteristicile distinctive ale produsului respectiv sau ale produselor respective.

Adresa site-ului web se comunică autorității competente.

(7) În cazul în care produsul sau produsele reglementate de licența obligatorie sunt brevetate în țările importatoare menționate în cerere, produsul sau produsele respective se exportă numai în cazul în care aceste țări au eliberat o licență obligatorie pentru importul, vânzarea și/sau distribuția produselor.

(8) Autoritatea competentă poate decide, la solicitarea titularului sau din proprie inițiativă, în cazul în care legislația internă permite autorității competente să acționeze din proprie inițiativă, să solicite accesul la registrele și evidențele ținute de titularul licenței, având drept unic scop verificarea respectării condițiilor licenței, în special cele referitoare la destinația finală a produselor. Registrele și evidențele conțin dovada exportării produsului, printr-o declarație de export certificată de autoritatea vamală în cauză, precum și dovada importului, adusă de unul din organismele prevăzute la articolul 6 alineatul (3) litera (f).

(9) Titularul licenței este responsabil de plata unei remunerații adecvate titularului, astfel cum este stabilită de autoritatea competentă, după cum urmează:

(a)	în cazurile menționate la articolul 9 alineatul (2), remunerația este de maximum 4 % din prețul total ce urmează să fie plătit de țara importatoare sau în numele acesteia;

(b)	în toate celelalte cazuri, remunerația se stabilește ținându-se seama, pe de o parte, de valoarea economică a utilizării autorizate în cadrul licenței pentru țara sau țările importatoare în cauză și, pe de altă parte, de circumstanțele umanitare sau necomerciale legate de acordarea licenței.

(10) Condițiile licenței nu aduc atingere metodei de distribuire în țara importatoare.

Distribuirea poate fi efectuată, de exemplu, de oricare din organismele prevăzute la articolul 6 alineatul (3) litera (f) și în condiții comerciale sau necomerciale, inclusiv cu titlu gratuit.

Articolul 11

Respingerea cererii

Autoritatea competentă respinge o cerere în cazul în care nu se respectă oricare din condițiile stabilite la articolele 6–9 sau în cazul în care cererea nu conține elementele necesare pentru a permite autorității competente să acorde licența în conformitate cu articolul 10. Înainte de a respinge o cerere, autoritatea competentă dă solicitantului posibilitatea de a rectifica situația și de a fi audiat.

Articolul 12

Notificarea

În cazul în care s-a acordat o licență obligatorie, Consiliul pentru TRIPS este notificat de către statul membru, prin intermediul Comisiei, cu privire la acordarea licenței și condițiile specifice aferente.

Informațiile furnizate includ următoarele mențiuni:

(a)	denumirea și adresa titularului licenței;

(b)	produsul respectiv sau produsele respective;

(c)	cantitatea ce urmează a fi furnizată;

(d)	țara sau țările în care urmează să se exporte produsul sau produsele;

(e)	durata licenței;

(f)	adresa site-ului web menționat la articolul 10 alineatul (6).

Articolul 13

Interzicerea importului

(1) Se interzice importul în Comunitate de produse fabricate sub licență obligatorie, acordată în temeiul deciziei și/sau al prezentului regulament în vederea punerii lor în liberă circulație, reexportului, plasării într-un regim suspensiv sau introducerii într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.

(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul reexportului în țara importatoare menționată în cerere și identificată pe ambalaj și în documentația aferentă produsului sau al plasării într-un regim de tranzit sau de antrepozit vamal sau introducerii într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber în scopul reexportului în respectiva țară importatoare.

Articolul 14

Intervenția autorităților vamale

(1) În cazul în care există suficiente motive pentru a suspecta că unele produse fabricate sub licență obligatorie, acordată în temeiul deciziei și/sau al prezentului regulament, sunt importate în Comunitate, prin încălcarea dispozițiilor articolului 13 alineatul (1), autoritățile vamale suspendă eliberarea produselor respective sau le rețin pe perioada de timp necesară obținerii unei decizii din partea autorității competente cu privire la natura mărfii. Statele membre asigură că un organism are autoritatea de a controla dacă un astfel de import are loc. Perioada de suspendare sau de reținere nu depășește 10 zile lucrătoare, decât în cazul unor circumstanțe speciale, în astfel de cazuri fiind posibilă prelungirea perioadei cu maximum 10 zile lucrătoare. La expirarea acestei perioade, produsele sunt eliberate, cu condiția ca toate formalitățile vamale să fi fost respectate.

(2) Autoritatea competentă, titularul și producătorul sau exportatorul produselor respective sunt informați, fără întârziere, cu privire la suspendarea eliberării sau reținerea produselor și li se transmit toate informațiile disponibile cu privire la produsele respective. Se ține seama, în mod corespunzător, de dispozițiile legislației interne cu privire la protecția datelor personale, la secretul comercial și industrial, precum și la confidențialitatea profesională și administrativă.

Importatorul și, după caz, exportatorul dispun de numeroase posibilități de a furniza autorității competente informațiile pe care ei le consideră adecvate cu privire la produse.

(3) În cazul în care se confirmă că produsele a căror eliberare a fost suspendată sau cele care au fost reținute de către autoritățile vamale erau destinate importului în Comunitate, prin încălcarea interdicției de la articolul 13 alineatul (1), autoritatea competentă asigură că produsele sunt puse sub sechestru și că se dispune de ele în conformitate cu legislația internă.

(4) Procedura de suspendare, reținere sau punere sub sechestru a mărfurilor se efectuează pe cheltuiala importatorului. În cazul în care nu este posibil să se recupereze cheltuielile respective de la importator, ele pot fi recuperate, în conformitate cu legislația internă, de la orice persoană răspunzătoare de tentativa de import ilicit.

(5) În cazul în care se constată ulterior că produsele a căror eliberare a fost suspendată sau cele care au fost reținute de către autoritățile vamale nu au încălcat interdicția de la articolul 13 alineatul (1), autoritățile vamale eliberează produsele către destinatar, cu condiția ca toate formalitățile vamale să fi fost îndeplinite.

(6) Autoritatea competentă informează Comisia cu privire la orice decizie de punere sub sechestru sau distrugere adoptată în temeiul prezentului regulament.

Articolul 15

Excepția referitoare la bagajul personal

Articolele 13 și 14 nu se aplică mărfurilor fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor, pentru uz personal, în limitele stabilite pentru scutirea de drepturi vamale.

Articolul 16

Retragerea sau controlarea licenței

(1) Sub rezerva unei protecții corespunzătoare a intereselor legitime ale titularului licenței, o licență obligatorie acordată în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă printr-o decizie a autorității competente sau de către unul dintre organismele prevăzute la articolul 17, în cazul în care condițiile licenței nu sunt respectate de către titularul licenței.

Autoritatea competentă este abilitată să controleze, la solicitarea motivată a titularului sau a titularului licenței, dacă s-au respectat condițiile licenței. Acest control se bazează pe evaluarea făcută în țara importatoare, după caz.

(2) Retragerea unei licențe acordate în temeiul prezentului regulament se notifică Consiliului pentru TRIPS prin intermediul Comisiei.

(3) În urma retragerii licenței, autoritatea competentă sau orice alt organism desemnat de statul membru are dreptul să stabilească un termen rezonabil în care titularul licenței să ia măsurile necesare pentru ca orice produs aflat în posesia sau custodia sa, sub autoritatea sa sau sub controlul său să fie redirecționat, pe propria cheltuială, spre țările care au nevoie de produsul respectiv, după cum se prevede la articolul 4, sau să i se aplice un alt tratament, după cum recomandă autoritatea competentă sau un alt organism desemnat de statul membru, prin consultare cu titularul.

(4) În cazul în care țara importatoare îi notifică autorității competente faptul că produsul farmaceutic nu mai există în cantități suficiente pentru satisfacerea nevoilor sale, aceasta poate decide, în urma unei cereri depuse de titularul licenței, să modifice condițiile licenței, permițând fabricarea și exportul unor cantități suplimentare de produse, în măsura necesară satisfacerii nevoilor țării importatoare respective. În astfel de cazuri, cererea titularului licenței se prelucrează după o procedură simplificată și accelerată, conform căreia nu se mai solicită informațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (3) literele (a) și (b), cu condiția ca titularul licenței să prezinte licența obligatorie inițială. În cazurile în care se aplică articolul 9 alineatul (1), dar nu se aplică derogările prevăzute la articolul 9 alineatul (2), nu mai este necesară nici o altă dovadă a negocierii cu titularul, cu condiția ca acele cantități suplimentare solicitate să nu depășească 25 % din cantitatea acordată în conformitate cu licența inițială.

În cazurile în care se aplică articolul 9 alineatul (2), nu este necesară nici o dovadă a negocierii cu titularul.

Articolul 17

Căi de atac

(1) Căile de atac împotriva oricărei decizii a autorității competente, precum și litigiile privind respectarea condițiilor licenței sunt aduse în fața unei instanțe competente în conformitate cu legislația internă.

(2) Statele membre asigură că autoritatea competentă și/sau instanța menționată la alineatul (1) are competența de a se pronunța cu privire la efectul suspensiv al unei căi de atac împotriva unei decizii de acordare a unei licențe obligatorii.

Articolul 18

Siguranța și eficiența medicamentelor

(1) În cazul în care cererea de licență obligatorie se referă la un medicament, solicitantul se poate prevala de:

(a)	procedura de aviz științific, prevăzută la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 sau

(b)	oricare alte proceduri similare prevăzută de legislația internă, cum ar fi avizele științifice sau certificatele de export destinate în exclusivitate piețelor din afara Comunității.

(2) În cazul în care o solicitare privind oricare dintre procedurile menționate anterior se referă la un produs care este un produs generic al unui medicament de referință, care este sau a fost autorizat în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2001/83/CE, perioadele de protecție menționate la articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 și la articolul 10 alineatele (1) și (5) din Directiva 2001/83/CE nu se aplică.

Articolul 19

Revizuirea

După trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European cu privire la funcționarea prezentului regulament, inclusiv orice propuneri adecvate de modificare a acestuia. Raportul se referă, în special, la următoarele:

(a)	aplicarea articolului 10 alineatul (9) privind stabilirea remunerației titularului;

(b)	aplicarea procedurii simplificate și accelerate, prevăzute la articolul 16 alineatul (4);

(c)	relevanța cerințelor prevăzute la articolul 10 alineatul (5) pentru prevenirea deturnării comerciale și

(d)	contribuția adusă de prezentul regulament la punerea în aplicare a sistemului stabilit prin decizie.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 17 mai 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

H. WINKLER

(1) JO C 286, 17.11.2005, p. 4.

(2) Avizul Parlamentului European din 1.12.2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 28 aprilie 2006.

(3) JO L 136, 30.4.2004, p. 1.

(4) JO L 311, 28.11.2001, p. 67, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/27/CE (JO L 136, 30.4.2004, p. 34).

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

120

32006L0042

L 157/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 17 mai 2006

privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Directiva 98/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul echipamentelor tehnice (4) a codificat Directiva 89/392/CEE (5). Deoarece în prezent se formulează modificări substanțiale la Directiva 98/37/CE, este necesară reformarea respectivei directive, în scopul clarificării.

(2)

Sectorul echipamentelor tehnice este o parte importantă a industriei construcțiilor și unul din pilonii industriali principali ai economiei Comunității. Costul social al unui mare număr de accidente cauzate în mod direct de utilizarea echipamentelor tehnice poate fi redus prin proiectarea și construcția inerent sigure ale echipamentelor tehnice și prin instalarea și întreținerea corespunzătoare.

(3)	Statele membre sunt răspunzătoare pentru asigurarea sănătății și a securității persoanelor pe teritoriul lor, în special a lucrătorilor și consumatorilor și, după caz, a animalelor domestice și a bunurilor, în special în ceea ce privește riscul care decurge din utilizarea echipamentelor tehnice.

(4)	În scopul asigurării certitudinii juridice pentru utilizatori, domeniul de aplicare al prezentei directive și conceptele privind aplicarea acesteia trebuie definite cât mai clar posibil.

(5)

În statele membre, dispozițiile obligatorii privind o ascensoarele pentru șantierele de construcții destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor și bunurilor, completate adesea de specificații tehnice obligatorii de factoși/sau de standarde opționale, nu conduc în mod obligatoriu la niveluri diferite de sănătate și securitate, dar, din cauza neconcordanțelor dintre ele, constituie bariere în calea comerțului intracomunitar. Pe lângă aceasta, sistemele naționale pentru evaluarea conformității și certificarea conformității acestor echipamente tehnice diferă considerabil. Prin urmare, este necesar să nu fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive ascensoarele pentru șantierele de construcții destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor și bunurilor.

(6)

Este cazul să ie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive armele, inclusiv armele de foc, care intră sub incidența Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (6); excluderea armelor de foc nu trebuie să se aplice dispozitivelor portabile acționate de cartușe și altor echipamente tehnice destinate doar activităților industriale sau tehnice. Este necesar să se prevadă regimuri intermediare care să permită statelor membre să autorizeze introducerea pe piață și punerea în funcțiune a acestor tipuri de echipamente tehnice produse în conformitate cu dispozițiile interne în vigoare la data adoptării prezentei directive, inclusiv cele de punere în aplicare a Convenției de la 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajului de conformitate pentru armele mici. Aceste regimuri provizorii vor permite organizațiilor europene de standardizare să elaboreze standarde pentru asigurarea nivelurilor de siguranță având la bază nivelul tehnologic existent.

(7)

Prezenta directivă nu se aplică ridicării persoanelor prin intermediul echipamentelor tehnice care nu sunt destinate ridicării persoanelor. Cu toate acestea, acesta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri la nivel național, în conformitate cu tratatul, în privința acestui tip de echipamente tehnice, în scopul punerii în aplicare a Directivei 89/655/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă [a doua directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (7).

(8)

În legătură cu tractoarele agricole și forestiere, dispozițiile prezentei directive privind riscurile ce nu intră sub incidența Directivei 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate (8) nu ar trebui să se mai aplice în cazurile în care astfel de riscuri sunt prevăzute de Directiva 2003/37/CE.

(9)	Supravegherea pieței este un instrument esențial, deoarece asigură aplicarea corespunzătoare și uniformă a directivelor. Prin urmare, este necesară stabilirea cadrului legislativ pentru desfășurarea armonioasă a supravegherii pieței.

(10)

Statele membre sunt responsabile pentru a asigura că prezenta directivă este pusă în aplicare în mod eficient pe teritoriul lor și că siguranța echipamentelor tehnice respective este, pe cât posibil, îmbunătățită în conformitate cu dispozițiile acesteia. Statele membre trebuie să asigure propria capacitate de desfășurare a supravegherii pieței, luând în considerare orientările dezvoltate de Comisie, în scopul punerii în aplicare corespunzătoare și uniforme a prezentei directive.

(11)	În contextul supravegherii pieței, trebuie stabilită o distincție clară între contestarea unui standard armonizat care oferă o prezumție de conformitate a echipamentelor tehnice și clauza de salvgardare privind echipamentele tehnice.

(12)

Punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice în conformitate cu prezenta directivă se referă numai la folosirea echipamentelor tehnice în scopul pentru care au fost destinate sau pentru un scop previzibil. Aceasta nu exclude stabilirea unor condiții de utilizare externe în raport cu echipamentul, cu condiția ca acesta să nu fie modificat într-un mod care nu este specificat în prezenta directivă.

(13)

De asemenea, este necesar să se prevadă un mecanism adecvat care să permită adoptarea măsurilor specifice la nivel comunitar care să solicite statelor membre să interzică sau să limiteze introducerea pe piață a anumitor tipuri de echipamente tehnice care prezintă aceleași riscuri pentru sănătatea și securitatea persoanelor fie din cauza lacunelor din standardul/standardele armonizate relevante, fie prin caracteristicile tehnice proprii sau să supună aceste echipamente tehnice unor condiții speciale. În scopul asigurării evaluării corespunzătoare a nevoilor pentru acest tip de măsuri, acestea ar trebui adoptate de Comisie, asistată de un comitet, în lumina consultărilor cu statele membre și cu alte părți interesate. Deoarece aceste măsuri nu sunt direct aplicabile operatorilor economici, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare.

(14)	Cerințele esențiale de sănătate și securitate trebuie respectate pentru a se asigura securitatea echipamentelor tehnice; aceste cerințe trebuie aplicate cu discernământ, pentru a se ține cont de nivelul tehnologic existent în momentul construcției și de cerințele tehnice și economice.

(15)

În cazul în care echipamentul tehnic poate fi utilizat de un consumator, respectiv de un operator neprofesionist, producătorul trebuie să ia în considerare acest aspect în conceperea și construirea echipamentului tehnice. Același lucru se aplică în cazul în care un echipament tehnic est utilizată în mod normal pentru a furniza servicii unui consumator.

(16)	Deși cerințele prezentei directive nu se aplică în întregime echipamentelor tehnice parțial finalizate, este important ca libera circulație a acestui tip de echipamente tehnice să fie garantată prin intermediul unei proceduri specifice.

(17)

La târguri comerciale, expoziții și alte evenimente similare trebuie să existe posibilitatea să se expună echipamente tehnice care nu se conformează prezentei directive. Cu toate acestea, părțile interesate trebuie să fie informate în mod corespunzător asupra faptului că echipamentul tehnic nu este conform cu cerințele și nu poate fi achiziționat în această stare.

(18)

Prezenta directivă definește numai cerințele esențiale de sănătate și securitate cu aplicabilitate generală, suplimentate de un număr de cerințe mai specifice pentru anumite categorii de echipamente tehnice. Pentru a-i ajuta pe producători să ofere dovezi privind conformitatea cu aceste cerințe esențiale și pentru a permite inspectarea conformității cu cerințele esențiale este de dorit ca standardele să fie armonizate la nivel comunitar, pentru prevenirea riscurilor ce decurg din proiectarea și construcția echipamentelor tehnice. Aceste standarde sunt elaborate de organisme de drept privat și trebuie să se țină seama de statutul lor facultativ.

(19)

Având în vedere natura riscurilor implicate de utilizarea echipamentelor tehnice prevăzute de prezenta directivă, trebuie stabilite proceduri de evaluare a conformității cu cerințele esențiale privind sănătatea și securitatea. Aceste proceduri trebuie să fie elaborate din perspectiva gradului de pericol inerent implicat de acest tip de echipamente tehnice. În consecință, fiecare categorie de echipamente tehnice trebuie să aibă propria procedură în conformitate cu Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și regulile de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cazul directivelor de armonizare tehnică (9), luând în considerare natura verificărilor solicitate pentru astfel de echipamente tehnice.

(20)

Producătorii ar trebui să poarte întreaga răspundere pentru certificarea conformității propriilor echipamente tehnice cu dispozițiile prezentei directive. Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de echipamente tehnice, cu un factor mai mare de risc, se recomandă o procedură de certificare mai strictă.

(21)	Marca CE trebuie să fie recunoscută pe deplin ca fiind singura marcă ce garantează că echipamentul respectiv este conform cu cerințele prezentei directive. Orice alte mărci care ar putea să inducă în eroare părți terțe cu privire la înțelesul sau forma mărcii CE sau ambele trebuie interzise.

(22)

În scopul asigurării aceleiași calități pentru marca CE și marca producătorului, este important ca acestea să fie aplicate prin aceeași procedură. În scopul evitării confuziei între mărcile CE care ar putea să apară pe anumite componente și marca CE care corespunde echipamentului tehnic, este important ca cel din urmă să fie aplicat în dreptul numelui persoanei care și-a asumat răspunderea pentru acesta, și anume producătorul sau reprezentatul autorizat al acestuia.

(23)

De asemenea, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să asigure desfășurarea unei evaluări a riscului pentru echipamentul pe care dorește s-o introducă pe piață. În acest scop, trebuie să stabilească care sunt cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicabile echipamentelor tehnice și pe baza cărora trebuie să ia măsuri.

(24)

Este esențial ca, înainte de a se elibera declarația de conformitate CE, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate să pregătească un dosar tehnic de construcție. Cu toate acestea, nu este esențial ca documentația să fie în permanență disponibilă pe suport hârtie, dar trebuie să fie pusă la dispoziție la cerere. Aceasta nu trebuie să includă planuri detaliate ale subansamblurilor folosite în producerea echipamentelor tehnice decât în cazul în care cunoașterea acestora este indispensabilă pentru verificarea conformității cu cerințele esențiale de sănătate și securitate.

(25)	Cei cărora li se adresează orice decizie luată în temeiul prezentei directive trebuie să fie informați cu privire la motivele deciziei și la căile legale de atac.

(26)	Statele membre trebuie să prevadă sancțiuni aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(27)

Aplicarea prezentei directive cu privire la o serie de echipamente tehnice destinate ridicării persoanelor necesită o mai bună delimitare a produselor care fac obiectul prezentei directive față de cele care fac obiectul Directivei 95/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 1995 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare (10). Prin urmare, este necesară o redefinire a domeniului de aplicare a celei din urmă directive. Prin urmare, Directiva 95/16/CE trebuie modificată în consecință.

(28)

Deoarece obiectivul prezentei directive, acela de a stabili cerințele esențiale de sănătate și securitate în privința proiectării și construcției în vederea îmbunătățirii siguranței echipamentelor tehnice introduse pe piață, nu poate fi suficient atins de statele membre și poate fi mai eficient atins la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsurile, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității stabilit în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

(29)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (11), statele membre sunt încurajate să elaboreze în nume propriu și în interesul comunitar propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(30)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor executare conferite Comisiei (12),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică următoarelor produse:

(a)	echipamente tehnice;

(b)	echipament interschimbabil;

(c)	componente de siguranță;

(d)	accesorii de ridicare;

(e)	lanțuri, cabluri și chingi;

(f)	dispozitive detașabile de transmisie mecanică;

(g)	echipamente tehnice parțial finalizate.

(2) Următoarele echipamente se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive:

(a)	componente de siguranță destinate folosirii ca piese de schimb pentru componente identice și furnizate de producătorul echipamentelor tehnice originale;

(b)	echipament specific pentru utilizare în târguri și/sau parcuri de distracții;

(c)	echipamente tehnice create special sau puse în funcțiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive;

(d)	arme, inclusiv arme de foc;

(e)

următoarele mijloace de transport:

—	tractoare agricole sau forestiere ale căror riscuri sunt prevăzute de Directiva 2003/37/CE, cu excepția echipamentelor montate pe aceste vehicule;

—	vehiculele și remorcile lor care fac obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (13), cu excepția echipamentelor montate pe aceste vehicule;

—	vehiculele care fac obiectul Directivei 2002/24/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți (14), cu excepția echipamentelor montate pe aceste vehicule;

—	vehiculele cu motor destinate exclusiv competițiilor și

—	mijloacele de transport aerian, maritim sau feroviar, cu excepția echipamentelor montate pe aceste mijloace de transport;

(f)	vasele maritime și unitățile offshore mobile, împreună cu echipamentele tehnice aflate la bordul acestor vase și/sau unități;

(g)	echipamente tehnice proiectate și construite special în scopuri militare sau polițienești;

(h)	echipamente tehnice proiectate și construite special în scopuri de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare;

(i)	ascensoare pentru puțuri de mină;

(j)	echipamente pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor;

(k)

produse electrice și electronice care sunt incluse în următoarele domenii, în măsura în care sunt prevăzute de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (15):

—	aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării;

—	echipament audio și video;

—	echipament informatic;

—	echipament obișnuit de birou;

—	întrerupător pentru tensiune scăzută și tablou electric;

—	motoare electrice;

(l)

următoarele tipuri de echipament electric de înaltă tensiune:

—	întrerupător și tablou electric;

—	transformatoare.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, „echipament tehnic” reprezintă produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f).

Se aplică următoarele definiții:

(a)

„echipament tehnic” înseamnă:

—	un ansamblu de părți sau componente dintre care cel puțin unul este mobil, cuplate în vederea unei aplicații specifice, montate sau proiectate să fie montate pe un sistem de acționare diferit de efortul uman sau animal;

—	un ansamblu menționat la prima liniuță căruia îi lipsesc componentele care să-l conecteze la locul de utilizare sau la surse de energie și mișcare;

—	un ansamblu menționat la prima și a doua liniuță pregătit pentru a fi instalat și capabil de funcționare doar montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire sau structură;

—	un ansamblu de echipamente tehnice menționate la prima, a doua și a treia liniuță sau o mașină parțial finalizată menționată la litera (g) care, pentru a obține același rezultat, sunt aranjate și controlate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar;

—	un ansamblu de părți sau componente conectate dintre care cel puțin una este mobilă și care sunt cuplate în scopul de a ridica încărcături și a căror singură forță motrice este efortul uman direct;

(b)

„echipament interschimbabilă” înseamnă un dispozitiv care, ulterior punerii în funcțiune a unui echipament tehnic sau echipament de tracțiune, este atașat echipamentului tehnic sau echipamentului de tracțiune respectiv chiar de către operator, în scopul de a modifica funcția sau atributele acestuia, în măsura în care această mașină nu este un instrument;

(c)

„componentă de siguranță” înseamnă o componentă care:

—	servește la îndeplinirea unei funcții de siguranță;

—	este introdusă independent pe piață;

—	în caz de avarie și/sau defecțiune, pune în pericol siguranța persoanelor și

—	nu este necesară pentru funcționarea echipamentului tehnic sau ale cărei componente normale pot fi înlocuite pentru ca echipamentul să funcționeze.

O listă care să indice componentele de siguranță este inclusă în anexa V, care poate fi actualizată în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(d)

„accesoriu de ridicare” înseamnă o componentă sau un echipament care nu este atașată de utilajul de ridicare, ci este introdusă între utilaj și încărcătură sau pe încărcătură sau care este destinată să fie parte integrantă a încărcăturii și care este introdusă independent pe piață; sapanele și componentele acestora sunt considerate a fi accesorii de ridicare;

(e)	„lanțuri, cabluri și chingi” înseamnă lanțuri, cabluri și chingi proiectate și construite în scopul de a ridica, fiind parte a echipamentelor tehnice de ridicare sau a accesoriilor de ridicare;

(f)

„dispozitiv detașabil de transmisie mecanică” înseamnă o componentă detașabilă de transmitere a energiei între echipamente tehnice autopropulsate sau un echipament de tracțiune și alt echipament prin conectarea acestora la primul rulment fix. Atunci când acesta este introdus pe piață împreună cu dispozitivul de protecție, trebuie considerat ca un singur produs;

(g)

„echipament tehnic parțial finalizat” înseamnă un ansamblu care se comportă aproximativ ca un echipament tehnic, dar care nu poate desfășura singur o aplicație specifică. Un sistem de acționare reprezintă un echipament tehnic parțial finalizat. Echipamentuil tehnic parțial finalizat este destinat doar încorporării în sau asamblării cu alte echipamente tehnice sau cu alte echipamente tehnice parțial finalizate, formând astfel echipamentele tehnice care fac obiectul prezentei directive;

(h)	„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima oară la nivel comunitar a echipamentului tehnic sau a echipamentului tehnic parțial finalizat în scopul distribuirii sau utilizării, fie ca premiu, fie gratuit;

(i)

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce proiectează și/sau produce echipamente tehnice sau echipamente tehnice parțial finalizate prevăzute de prezenta directivă și care răspunde pentru conformitatea echipamentului tehnic sau a echipamentului tehnic parțial finalizat cu prezenta directivă, în scopul introducerii pe piață sub nume propriu sau ca marcă înregistrată sau pentru uz personal. În absența unui producător astfel cum este definit mai sus, se consideră producător orice persoană fizică sau juridică ce plasează pe piață sau pune în funcțiune un echipament tehnic sau un echipament tehnic parțial finalizat prevăzut de prezenta directivă;

(j)	„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Comunitate care a primit un mandat în scris din partea producătorului pentru a îndeplini în numele acestuia toate sau o parte din obligațiile și formalitățile legate de prezenta directivă;

(k)	„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare în Comunitate a echipamentelor tehnice prevăzute de prezenta directivă, în scopul pentru care sunt destinate;

(l)

„standard armonizat” înseamnă specificații tehnice care nu sunt obligatorii, adoptate de un organism de standardizare, anume Comitetul European pentru Standardizare (CEN), Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (Cenelec) sau Institutul European pentru Standarde în Telecomunicații (IEST), pe baza unui mandat emis de Comisie în conformitate cu procedurile stabilite de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a procedurii pentru dispoziția de informare în domeniul standardelor ți reglementărilor tehnice și a normelor privind serviciile societății informaționale (16).

Articolul 3

Directive speciale

În cazul în care, pentru echipamentele tehnice, pericolele prevăzute în anexa I se află în mod special sub incidența altor directive comunitare, prezenta directivă nu se aplică sau încetează să se aplice respectivelor echipamente tehnice în ceea ce privește pericolele de la data punerii în aplicare a respectivelor directive.

Articolul 4

Supravegherea pieței

(1) Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura că echipamentele tehnice pot fi introduse pe piață și/sau puse în funcțiune doar în cazul în care respectă dispozițiile relevante ale prezentei directive și nu pun în pericol sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, atunci când sunt instalate și întreținute corespunzător și utilizate în scopul pentru care sunt destinate sau în condiții previzibile în mod rezonabil.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele tehnice parțial finalizate pot fi introduse pe piață doar dacă îndeplinesc dispozițiile relevante din prezenta directivă.

(3) Statele membre instituie sau desemnează autoritățile competente să monitorizeze conformitatea echipamentelor tehnice și a echipamentelor tehnice parțial finalizate cu dispozițiile stabilite la alineatele (1) și (2).

(4) Statele membre definesc sarcinile, organizarea și prerogativele autorităților competente menționate la alineatul (3) și notifică Comisia și alte state membre cu privire la aceasta și cu privire la orice modificare ulterioară.

Articolul 5

Introducerea pe piață și punerea în funcțiune

(1) Înainte de introducerea pe piață a echipamentelor tehnice și/sau punerea acestora în funcțiune, producătorul sau reprezentantul său autorizat:

(a)	se asigură că acestea îndeplinesc cerințele esențiale de sănătate și securitate prevăzute în anexa I;

(b)	se asigură că este disponibil dosarul tehnic prevăzut în anexa VII partea A;

(c)	oferă, în special, informațiile necesare, precum instrucțiuni;

(d)	desfășoară procedurile corespunzătoare pentru evaluarea conformității în temeiul articolului 12;

(e)	întocmește declarația de conformitate CE în temeiul anexei II partea 1 secțiunea A și se asigură că aceasta însoțește echipamentele tehnice;

(f)	aplică marca CE în conformitate cu articolul 16.

(2) Înainte de introducerea pe piață a echipamentelor tehnice parțial finalizate, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestora se asigură că a fost îndeplinită procedura prevăzută la articolul 13.

(3) În sensul procedurilor prevăzute la articolul 12, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestora are mijloacele necesare sau are acces la mijloacele necesare de a se asigura că echipamentele îndeplinesc cerințele esențiale de sănătate și securitate stabilite în anexa I.

(4) În cazul în echipamentele intră și sub incidența altor directive referitoare la alte aspecte și care prevăd aplicarea mărcii CE, acesta indică faptul că echipamentele sunt considerate, de asemenea, conforme cu dispozițiile celorlalte directive.

Cu toate acestea, în cazul în care una sau mai multe dintre respectivele directive permit producătorului, în perioada de tranziție, să decidă ce sistem să aplice, marca CE indică doar conformitatea cu directivele aplicate de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia. Trimiterile la directivele aplicate, așa cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, trebuie să fie înscrise pe declarația de conformitate CE.

Articolul 6

Libera circulație

(1) Statele membre nu pot să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune pe teritoriul lor a echipamentelor tehnice care respectă prezenta directivă.

(2) Statele membre nu pot să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață a echipamentelor tehnice parțial finalizate în cazul în care producătorul sau reprezentantul său autorizat elaborează o declarație de încorporare, prevăzută în anexa II partea 1 secțiunea B, conform căreia acesta urmează să fie integrat într-un echipament tehnic sau asamblat cu alte echipamente pentru a forma un echipament tehnic.

(3) La târguri comerciale, expoziții, demonstrații și alte evenimente similare, statele membre nu trebuie să împiedice prezentarea de echipamente tehnice sau componente de siguranță care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive, cu condiția ca un indicator vizibil să indice în mod clar neconformitatea respectivului echipament tehnic sau a respectivei componente de siguranță, precum și imposibilitatea achiziționării înainte de a deveni conform cu cerințele. Pe lângă aceasta, în timpul demonstrațiilor în care se utilizează echipamentele tehnice sau echipamentele tehnice parțial finalizate neconforme, se vor lua măsuri adecvate de protecție pentru a se asigura protecția persoanelor.

Articolul 7

Prezumția de conformitate și standardele armonizate

(1) Statele membre consideră echipamentele tehnice care poartă marca CE și care sunt însoțite de declarația de conformitate CE al cărei conținut este prevăzut în anexa II partea 1 secțiunea A ca fiind conforme cu dispozițiile prezentei directive.

(2) Echipamentele tehnice produse în conformitate cu un standard armonizat, ale cărui referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră a fi în conformitate cu cerințele esențiale de sănătate și securitate adresate de un astfel de standard armonizat.

(3) Comisia publică referințele standardelor armonizate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a permite partenerilor sociali să aibă o influență la nivel național asupra proceselor de pregătire și monitorizare a standardelor armonizate.

Articolul 8

Măsuri speciale

(1) Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (3), poate lua măsurile corespunzătoare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind următoarele aspecte:

(a)	actualizarea listei orientative de componente de siguranță din anexa V prevăzută la articolul 2 litera (c);

(b)	restricționarea introducerii pe piață a echipamentelor tehnice prevăzute la articolul 9.

(2) Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), poate lua orice măsură corespunzătoare privind punerea în aplicare și utilizarea practică a prezentei directive, inclusiv măsuri necesare pentru a asigura cooperarea statelor membre cu Comisia și între ele, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 alineatul (1).

Articolul 9

Măsuri speciale pentru manevrarea echipamentelor tehnice care pot fi periculoase

(1) Atunci când, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10, Comisia consideră că un standard armonizat nu îndeplinește în întregime cerințele esențiale de sănătate și securitate care fac obiectul acestuia și care sunt prevăzute în anexa I, Comisia poate, în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, să adopte măsuri care solicită statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a echipamentelor tehnice cu caracteristici tehnice care prezintă riscuri din cauza lacunelor standardului sau să supună aceste echipamente tehnice unor condiții speciale.

Atunci când, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, Comisia consideră că o măsură luată de un stat membru este justificată, aceasta poate, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, să ia măsuri care solicită statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a echipamentelor tehnice care prezintă același risc din cauza caracteristicilor tehnice sau să supună aceste echipamente tehnice unor condiții speciale.

(2) Orice stat membru poate solicita Comisiei să examineze necesitatea adoptării măsurilor prevăzute la alineatul (1).

(3) În cazurile menționate la alineatul (1), Comisia consultă statele membre și alte părți interesate, indicând măsurile pe care intenționează să le adopte în scopul de a asigura, la nivel comunitar, un nivel ridicat de protecție a sănătății și a protecției persoanelor.

Luând în considerare rezultatele consultărilor, Comisia adoptă măsurile necesare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (3).

Articolul 10

Procedura de contestare a unui standard armonizat

În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că un standard armonizat nu îndeplinește în întregime cerințele esențiale de sănătate și siguranță care fac obiectul acestuia și care sunt prevăzute în anexa I, Comisia sau statul membru prezintă acest aspect unui comitet stabilit prin Directiva 98/34/CE, indicând motivele pentru aceasta. Comitetul emite de îndată un aviz. În funcție de avizul comitetului, Comisia hotărăște publicarea, nepublicarea, publicarea cu restricții, menținerea, menținerea cu restricții sau retragerea referințelor la standardul armonizat respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 11

Clauza de salvgardare

(1) În cazul în care un stat membru constată că echipamentele tehnice care intră sub incidența prezentei directive, purtând marca CE, însoțite de declarația de conformitate CE și folosite în conformitate cu destinația lor în condiții previzibile în mod rezonabil, pot pune în pericol securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, ia toate măsurile corespunzătoare pentru a retrage de pe piață astfel de echipamente tehnice, pentru a interzice introducerea lor pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea lor sau restricționează libera circulație a acestora.

(2) Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre în legătură cu această măsură, indicând motivul deciziei sale și, în special, dacă lipsa de conformitate se datorează:

(a)	nerespectării cerințelor esențiale menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (a);

(b)	aplicării incorecte a standardelor armonizate menționate la articolul 7 alineatul (2);

(c)	unor lacune în standardele armonizate menționate la articolul 7 alineatul (2).

(3) Comisia inițiază de îndată consultări cu părțile implicate.

În cazul în care Comisia constată, după această consultare, că măsurile luate de statul membru sunt justificate sau nu, aceasta informează imediat în acest sens statul membru care a luat inițiativa, celelalte state membre și producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia.

(4) În cazul în care decizia menționată la alineatul (1) se bazează pe o lacună a standardelor armonizate și în cazul în care statul membru care se află la originea măsurilor își menține poziția, Comisia sau statul membru inițiază procedura menționată la articolul 10.

(5) În cazul în care echipamentul tehnic nu este conform și nu poartă marca CE, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare împotriva celui care a aplicat marca sau a emis declarația și informează Comisia în acest sens. Comisia informează celelalte state membre în legătură cu aceasta.

(6) Comisia asigură informarea statelor membre în legătură cu derularea și rezultatul acestei proceduri.

Articolul 12

Procedura de evaluare a conformității echipamentelor tehnice

(1) Pentru a certifica faptul că echipamentul tehnic este conform cu prezenta directivă, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformității descrise la alineatele (2), (3) și (4).

(2) În cazul în care echipamentul tehnic nu este menționat în anexa IV, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia aplică procedura de evaluare a conformității cu verificări interne ale producției echipamentelor tehnice prevăzute în anexa VIII.

(3) În cazul în care echipamentul tehnic este menționat în anexa IV și este produs în conformitate cu standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2), cu condiția ca aceste standarde să facă trimitere la toate cerințele esențiale relevante de sănătate și securitate, producătorul sau reprezentantul autorizat aplică una dintre următoarele proceduri:

(a)	procedura de evaluare a conformității cu verificări interne ale producerii echipamentelor tehnice, prevăzută în anexa VIII;

(b)	procedura examinării CE de tip prevăzută în anexa IX, împreună cu verificări interne ale producerii echipamentelor tehnice, prevăzute în anexa VIII punctul 3;

(c)	procedura de asigurare completă a calității prevăzută în anexa X.

(4) În cazul în care echipamentul tehnic este menționat în anexa IV și nu este produs în conformitate cu standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2) sau este doar parțial în conformitate cu aceste standarde sau dacă standardele armonizate nu acoperă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate sau dacă nu există standarde armonizate pentru echipamentul tehnic respectiv, producătorul sau reprezentantul autorizat aplică una dintre următoarele proceduri:

(a)	procedura examinării CE de tip prevăzută în anexa IX, împreună cu verificări interne ale producerii echipamentelor tehnice, prevăzute în anexa VIII punctul 3;

(b)	procedura de asigurare completă a calității prevăzută în anexa X.

Articolul 13

Procedura pentru echipamente tehnice parțial finalizate

(1) Înainte de introducerea pe piață, producătorul echipamentelor tehnice parțial finalizate sau reprezentantul autorizat al acestuia se asigură că:

(a)	este pregătită documentația tehnică relevantă descrisă în anexa VII partea B;

(b)	sunt pregătite instrucțiunile de montare descrise în anexa VI;

(c)	a fost elaborată o declarație de încorporare descrisă în anexa II partea 1 secțiunea B.

(2) Instrucțiunile de montare și declarația de încorporare trebuie să însoțească echipamentele tehnice parțial finalizate până la încorporarea acestora în echipamentul final și va deveni parte a dosarului tehnic pentru echipamentul respectiv.

Articolul 14

Organisme notificate

(1) Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre identitatea organismelor desemnate pentru a efectua evaluarea conformității pentru introducerea pe piață prevăzută la articolul 12 alineatele (3) și (4), împreună cu procedurile specifice de evaluare a conformității și categoriile de echipamente tehnice pentru care au fost numite aceste organisme și numerele de identificare alocate acestora în prealabil de către Comisie. Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre orice modificare ulterioară.

(2) Statele membre trebuie să se asigure că organismele notificate sunt monitorizate în mod regulat, pentru a verifica dacă acestea continuă să îndeplinească criteriile stabilite în anexa XI. Organismul notificat oferă, la cerere, toate informațiile relevante, inclusiv documentele bugetare, pentru a permite statelor membre să asigure respectarea cerințelor din anexa XI.

(3) Statele membre aplică criteriile stabilite în anexa XI în evaluarea organismelor care trebuie să fie notificate și a organismelor deja notificate.

(4) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, spre informare, o listă cu organismele notificate și numerele lor de identificare și sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste.

(5) Se presupune că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele armonizate relevante, ale căror referințe urmează să fie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, îndeplinesc aceste criterii.

(6) În cazul în care un organism notificat consideră că anumite cerințe relevante din prezenta directivă nu au fost respectate sau nu mai sunt respectate de producător sau că nu ar fi trebuit eliberat un certificat de examinare CE de tip sau aprobat un sistem de asigurare a calității, acesta, având în vedere principiul proporționalității, suspendă sau retrage certificatul sau aprobarea eliberate sau poate stabili restricții asupra acestora, indicând motivele detaliate, cu excepția cazurilor în care respectarea acestor cerințe este asigurată de punerea în aplicare a măsurilor corective corespunzătoare de către producător. În cazul suspendării sau retragerii certificatului sau a aprobării sau a oricărei restricții introduse asupra acestora sau în cazul în care se poate dovedi necesară intervenția autorității competente, organismul notificat informează autoritatea competentă în temeiul articolului 4. Statul membru informează celelalte state membre și Comisia fără întârziere. Trebuie să existe o procedură de apel disponibilă.

(7) Comisia asigură organizarea unui schimb de experiență între, pe de o parte, autoritățile responsabile pentru desemnarea, notificarea și monitorizarea organismelor notificate din statele membre și, pe de altă parte, organismele notificate, în vederea coordonării unei aplicări uniforme a prezentei directive.

(8) Un stat membru care a notificat un organism trebuie să retragă imediat notificarea în cazul în care constată:

(a)	că organismul nu mai îndeplinește criteriile stabilite în anexa XI sau

(b)	că organismul nu își îndeplinește responsabilitățile.

Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 15

Instalarea și utilizarea echipamentelor tehnice

Prezenta directivă nu aduce atingere capacității statelor membre de a stabili, prin respectarea integrală a legislației comunitare, cerințele pe care le consideră necesare pentru a se asigura că persoanele, în special lucrătorii, sunt protejate atunci când folosesc echipamente tehnice, cu condiția ca acest lucru să nu presupună modificarea echipamentelor tehnice într-un mod nemenționat de prezenta directivă.

Articolul 16

Marca CE

(1) Marca de conformitate CE constă în inițialele CE, astfel cum este indicat în anexa III.

(2) Marca CE trebuie aplicată pe echipamentul tehnic în mod vizibil, lizibil și indelebil, în conformitate cu anexa III.

(3) Aplicarea pe echipamente tehnice a mărcilor, semnelor și inscripțiilor care pot induce în eroare terțele părți în ceea ce privește semnificația sau forma mărcii CE sau ambele este interzisă. Pe echipamente tehnice poate fi aplicată orice alt marcă, cu condiția ca prin aceasta să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea și semnificația mărcii CE.

Articolul 17

Neconformitatea mărcii

(1) Statele membre consideră următoarele mărci neconforme:

(a)	aplicarea mărcii CE în conformitate cu prezenta directivă pe produse care nu intră sub incidența prezentei directive;

(b)	absența mărcii CE și/sau absența declarației de conformitate CE pentru mașină;

(c)	aplicarea pe echipament a unei mărci diferite de marca CE, acțiune interzisă în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

(2) În cazul în care un stat membru stabilește că marca nu este conformă cu dispozițiile relevante ale prezentei directive, producătorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să conformeze produsul și să pună capăt încălcării în condițiile impuse de statul membru în cauză.

(3) În cazul în care neconformitatea continuă, statul membru trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice introducerea pe piață a produsului în cauză sau pentru a se asigura că acesta este retras de pe piață în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11.

Articolul 18

Confidențialitate

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor interne existente și practicilor din domeniul confidențialității, statele membre se asigură că toate părțile și persoanele implicate în punerea în aplicare a prezentei directive sunt solicitate să considere confidențială informația obținută prin îndeplinirea propriilor sarcini. Secretele de afaceri, profesionale și cele comerciale trebuie considerate confidențiale, cu excepția cazurilor în care divulgarea acestor informații este necesară în vederea protejării sănătății și siguranței persoanelor.

(2) Dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere obligațiilor statelor membre și ale organismelor notificate în ceea ce privește schimbul reciproc de informații și lansarea avertizărilor.

(3) Orice decizie luată de statele membre și de Comisie în conformitate cu articolele 9 și 11 trebuie publicată.

Articolul 19

Cooperarea între statele membre

(1) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că autoritățile competente menționate la articolul 4 alineatul (3) cooperează cu Comisia și între ele și își transmit informațiile necesare pentru a permite aplicarea uniformă a prezentei directive.

(2) Comisia asigură organizarea unui schimb de experiență între autoritățile responsabile pentru supravegherea pieței în vederea coordonării unei aplicări uniforme a prezentei directive.

Articolul 20

Căi de atac

Orice măsură luată în conformitate cu prezenta directivă, care restricționează introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice care intră sub incidența prezentei directive enunță motivele exacte pe care se întemeiază. O astfel de măsură trebuie notificată cât mai curând cu putință părții vizate, care va fi informată în același timp cu privire la căile de atac pe care le are la dispoziție în conformitate cu legislația în vigoare în statul membru în cauză și cu termenele în care pot fi exercitate aceste căi de atac.

Articolul 21

Diseminarea informației

Comisia ia măsurile necesare pentru ca informațiile corespunzătoare referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive să fie disponibile.

Articolul 22

Comitetul

(1) Comisia este asistată de un comitet, numit în continuare „comitetul”.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(4) Comitetul adoptă propriul său regulament de funcționare.

Articolul 23

Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor interne adoptate în temeiul prezentei directive și iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Statele membre notifică respectivele dispoziții Comisiei până la 29 iunie 2008 și o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară cu privire la acestea.

Articolul 24

Modificarea Directivei 95/16/CE

Directiva 95/16/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 1, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următoarele:

„(2) În sensul prezentei directive, «ascensor» înseamnă un dispozitiv care deservește niveluri specifice, având un suport de transportare care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide și înclinate la un unghi mai mare de 15 grade față de orizontală, destinat pentru transportul de:

—

persoane;

—	persoane și mărfuri;

—	doar mărfuri, dacă există acces la suportul de transportare, adică dacă o persoană poate intra fără dificultate și dacă este prevăzut cu comenzi situate în interiorul suportului de transportare sau în raza de acțiune a unei persoane din interior.

Ascensoarele care se deplasează de-a lungul unei curse fixe, chiar dacă nu se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide, se încadrează în domeniul prezentei directive.

«Suport de transportare» înseamnă o parte a ascensorului cu ajutorul căreia persoanele și/sau mărfurile sunt sprijinite pentru a fi ridicate sau coborâte.

(3) Prezenta directivă nu se aplică pentru:

—	ascensoare a căror viteză nu depășește 0,15 m/s;

—	ascensoare pentru construcții;

—	cabluri, inclusiv cabluri pentru funiculare;

—	ascensoare special proiectate și construite pentru uz militar sau polițienesc;

—	ascensoare pe care se pot desfășura activități lucrative;

—	ascensoare pentru puțuri de mină;

—	elevatoare pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor;

—	ascensoare instalate în mijloacele de transport;

—	ascensoare conectate la utilaje și destinate exclusiv accesului la locul de muncă, inclusiv puncte de întreținere și inspecție pe echipamente tehnice;

—	trenuri cu cremalieră și pinion;

—	scări și trotuare rulante.”

În anexa I, punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul:

1.2.

„Suport de transportare

Suportul de transportare al fiecărui ascensor trebuie să fie o cabină. Cabina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să ofere spațiul și rezistența corespunzătoare cu numărul maxim de persoane și sarcina nominală a ascensorului stabilite de instalator.

În cazul ascensoarelor destinate transportului de persoane și când dimensiunile lor permit acest lucru, cabina trebuie proiectată și construită astfel încât facilitățile sale structurale să nu obstrucționeze sau să împiedice accesul și utilizarea de către persoanele cu dizabilități și astfel încât să permită orice modificări corespunzătoare destinate să faciliteze utilizarea de către acestea.”

Articolul 25

Abrogare

Prin prezenta Directiva 98/37/CE se abrogă începând cu 29 decembrie 2009.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XII.

Articolul 26

Transpunere

(1) Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 iunie 2008. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 29 decembrie 2009.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum și un tabel de corespondență între prezenta directivă și dispozițiile interne adoptate.

Articolul 27

Derogare

Până la 29 iunie 2011, statele membre pot permite introducerea pe piață și punerea în funcțiune a dispozitivelor portabile acționate de cartușe și a altor echipamente tehnice de impact care sunt conforme cu dispozițiile interne în vigoare la data adoptării prezentei directive.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 29

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 17 mai 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

H. WINKLER

(1) JO L 154 E, 29.5.2001, p. 164.

(2) JO C 311, 7.11.2001, p. 1.

(3) Avizul Parlamentului European din 4 iulie 2002 (JO C 271 E, 12.11.2003, p. 491), Poziția Comună a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO C 251 E, 11.10.2005, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 15 decembrie 2005 (nepublicată în Jurnalul Oficial până la această dată). Decizia Consiliului din 25 aprilie 2006.

(4) JO L 207, 23.7.1998, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/79/CE (JO L 331, 7.12.1998, p. 1).

(5) Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul echipamentelor tehnice (JO L 183, 29.6.1989, p. 9).

(6) JO L 256, 13.9.1991, p. 51.

(7) JO L 393, 30.12.1989, p. 13. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 195, 19.7.2001, p. 46).

(8) JO L 171, 9.7.2003, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/67/CE a Comisiei (JO L 273, 19.10.2005, p. 17).

(9) JO L 220, 30.8.1993, p. 23.

(10) JO L 213, 7.9.1995, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(11) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(12) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(13) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/28/CE a Comisiei (JO L 65, 7.3.2006, p. 27).

(14) JO L 124, 9.5.2002, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/30/CE a Comisiei (JO L 106, 27.4.2005, p. 17).

(15) JO L 77, 26.3.1973, p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p. 1).

(16) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

ANEXA I

Cerințe esențiale de sănătate și siguranță referitoare la proiectarea și construcția echipamentelor tehnice

PRINCIPII GENERALE

Producătorul de echipamente tehnice sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure desfășurarea unui studiu de risc în scopul stabilirii cerințelor privind sănătatea și siguranța care se aplică echipamentelor tehnice. Echipamentele tehnice trebuie să fie proiectate și construite având în vedere rezultatele studiului de risc.

Prin procesul iterativ de studiere a riscului și de reducere a riscului menționat mai sus, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:

—	să stabilească limitele echipamentelor tehnice, ceea ce include destinația anticipată și orice posibilă utilizare neadecvată;

—	să identifice pericolele care pot fi generate de echipament și situațiile periculoase asociate acestora;

—	să estimeze riscurile, având în vedere gravitatea sau posibilele accidentări sau afectarea sănătății și probabilitatea apariției acestora;

—	să evalueze riscurile, în scopul stabilirii necesității reducerii riscului în conformitate cu obiectivul prezentei directive;

—	să elimine pericolele sau să reducă riscurile asociate pericolelor prin aplicarea unor măsuri de protecție, respectând prioritățile stabilite la punctul 1.1.2 litera (b).

Obligațiile prevăzute de cerințele esențiale de sănătate și siguranță se aplică numai atunci când există riscuri corespunzătoare pentru echipamentul în cauză când acesta este utilizat în condițiile prevăzute de producător sau reprezentantul său autorizat sau în condiții anormale ce pot fi anticipate. În oricare dintre cazuri, se aplică principiile de integrare a securității menționate la punctul 1.1.2 și obligațiile privind marcarea echipamentelor tehnice și instrucțiunile menționate la punctele 1.7.3 și 1.7.4.

Cerințele esențiale de sănătate și siguranță prevăzute în prezenta anexă sunt imperative. Cu toate acestea, ținând seama de starea actuală a tehnologiei, s-ar putea să nu fie posibil să se îndeplinească obiectivele stabilite de aceasta. În acest caz, echipamentul trebuie să fie proiectat și construit cu scopul de a se apropia cât mai mult cu putință de aceste obiective.

Prezenta anexă este împărțită în mai multe părți. Prima parte are un domeniu de aplicare general și se aplică tuturor tipurilor de echipamente tehnice. Celelalte părți se referă la anumite tipuri care prezintă pericole specifice. Cu toate acestea, este esențial să se examineze întregul cuprins al anexei pentru a se asigura respectarea tuturor cerințelor esențiale relevante. În momentul proiectării echipamentului tehnic, cerințele părții generale și cerințele uneia dintre celelalte părți trebuie luate în considerare, în funcție de rezultatele studiului privind riscurile, desfășurat în conformitate cu punctul 1 din aceste Principii Generale.

1. CERINȚE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ

1.1. OBSERVAȚII GENERALE

1.1.1. Definiții

În sensul prezentei anexe:

(a)	„pericol” înseamnă o sursă potențială de accidentare sau afectare a stării de sănătate;

(b)	„zonă periculoasă” înseamnă orice zonă din interiorul și/sau din jurul echipamentului tehnic în care o persoană expusă este supusă unui risc privind sănătatea sau securitatea sa;

(c)	„persoană expusă” înseamnă orice persoană aflată total sau parțial în zona periculoasă;

(d)	„operator” înseamnă persoana sau persoanele care au sarcina de a instala, a pune în funcțiune, a ajusta, a întreține, a curăța, a repara sau a transporta echipamentele;

(e)	„risc” înseamnă o combinație între probabilitatea și nivelul de accidentare sau afectare a stării de sănătate care poate să apară într-o situație periculoasă;

(f)	„gardă” înseamnă o parte a echipamentului tehnic special utilizată pentru a oferi protecție prin intermediul unei bariere fizice;

(g)	„dispozitiv de protecție” înseamnă un dispozitiv (diferit de gardă) care reduce riscurile, fie singur, fie în combinație cu garda;

(h)	„destinație inițială” înseamnă utilizarea echipamentului tehnic în conformitate cu informațiile oferite de instrucțiunile de utilizare;

(i)	„utilizare anormală previzibilă” înseamnă utilizarea echipamentului tehnic într-un mod care nu a fost prevăzut în instrucțiunile de utilizare, dar care poate fi rezultatul comportamentului uman previzibil.

1.1.2. Principiile integrării securității

(a)

Echipamentele tehnice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să fie adaptate funcției lor, să poată fi acționate, ajustate și întreținute fără a pune persoanele în pericol atunci când se execută aceste operații în condițiile prevăzute, dar și având în vedere orice utilizare anormală previzibilă.

Scopul măsurilor luate trebuie să fie eliminarea tuturor riscurilor pe toată durata de viață estimată a echipamentelor tehnice, inclusiv fazele de transport, asamblare și dezasamblare, demontare și casare.

(b)

În selectarea celor mai potrivite metode, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice următoarele principii, în ordinea dată:

—	eliminarea sau reducerea riscurilor cât mai mult cu putință (proiectare și construcție inerentă sigură a echipamentelor tehnice);

—	luarea măsurilor de siguranță necesare în legătură cu riscurile care nu pot fi eliminate;

—	informarea utilizatorilor în legătură cu riscurile rămase din cauza oricăror lacune ale măsurilor de securitate adoptate, indicarea necesității unei instruiri speciale și specificarea oricărei nevoi de asigurare a echipamentului individual de protecție.

(c)

În proiectarea și construcția echipamentului și la elaborarea instrucțiunilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aibă în vedere nu numai utilizarea normală a echipamentului tehnic, ci și utilizări anormale care pot fi prevăzute în mod rezonabil.

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să prevină utilizarea anormală dacă o astfel de folosire ar conduce la apariția unui risc. Atunci când este necesar, instrucțiunile trebuie să atragă atenția utilizatorului asupra modalităților – demonstrate din experiență că pot fi aplicate – în care echipamentul nu trebuie utilizată.

(d)	Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să se țină seama de constrângerile la care este supus operatorul ca urmare a folosirii necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecție.

(e)	Echipamentul trebuie să fie prevăzut cu toate dispozitivele și accesoriile esențiale speciale pentru a putea fi adaptat, întreținut și utilizat în condiții de securitate.

1.1.3. Materiale și produse

Materialele folosite pentru construirea echipamentelor tehnice sau produsele utilizate sau create în timpul folosirii acestora nu trebuie să pună în pericol siguranța sau sănătatea persoanelor. În mod deosebit, în cazul în care se folosesc lichide, echipamentele tehnice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să nu prezinte riscuri în timpul umplerii, utilizării, recuperării și golirii.

1.1.4. Iluminatul

Echipamentul trebuie să fie dotat cu sistem de iluminat integral adecvat operațiilor respective, dacă absența acestuia poate provoca un risc, în pofida existenței unui iluminat ambiental de intensitate normală.

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să nu existe nici o zonă umbrită care poate provoca o recepție perturbată, străluciri orbitoare iritante și nici efecte stroboscopice periculoase asupra părților mobile din cauza iluminatului.

Părțile interne care necesită inspectări frecvente și ajustări, precum și zonele de întreținere, trebuie prevăzute cu iluminat corespunzător.

1.1.5. Proiectarea echipamentelor tehnice în vederea ușurării manevrării

Echipamentele tehnice sau fiecare parte componentă a acestora trebuie:

—	să poată fi manevrate și transportate în condiții de siguranță,

—	să fie ambalate sau proiectate în astfel încât să poată fi depozitate în siguranță, fără deteriorări.

În timpul transportării echipamentului tehnic și/sau a părților componente, nu trebuie să existe posibilitatea unor mișcări bruște sau a unor pericole datorate instabilității atâta timp cât echipamentul și/sau părțile componente sunt manevrate în conformitate cu instrucțiunile.

În cazul în care greutatea, dimensiunea sau forma echipamentului tehnic sau a diverselor sale părți componente împiedică transportarea lor manuală, echipamentul sau fiecare parte componentă a acestuia trebuie:

—	să fie dotate cu accesorii pentru dispozitivele de ridicare sau

—	să fie proiectate astfel încât să poată fi prevăzute cu astfel de accesorii sau

—	să aibă o astfel de formă încât dispozitivele standard de ridicare să poată fi atașate cu ușurință.

În cazul în care echipamentul sau una din părțile sale componente urmează să fie transportate manual, acestea trebuie:

—	să fie ușor de transportat sau

—	să fie dotate cu dispozitive pentru prindere și transportare în deplină siguranță.

Trebuie să se ia măsuri speciale pentru manevrarea uneltelor și/sau a pieselor echipamentului, chiar și a celor ușoare, care ar putea fi periculoase.

1.1.6. Ergonomie

Pentru condițiile inițiale de utilizare, lipsa de confort, oboseala și stresul fizic și psihic cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minim, având în vedere principiile de ergonomie precum:

—	asigurarea variației în ceea ce privește dimensiunile, puterea și rezistența operatorilor,

—	alocarea unui spațiu care să permită mișcarea părților corpului operatorului,

—	evitarea unui ritm de lucru impus de mașină,

—	evitarea monitorizărilor care presupun o concentrare de durată,

—	adaptarea interfeței persoană/mașină la caracteristici ce pot fi prevăzute pentru operatori.

1.1.7. Poziții de operare

Pozițiile de operare trebuie să fie proiectate și construite într-o manieră care să asigure evitarea riscurilor cauzare de emisia de gaze și/sau lipsa oxigenului.

În cazul în care echipamentul este destinat utilizării în medii periculoase care să prezinte riscuri asupra sănătății și siguranței operatorului sau în cazul în care echipamentul în sine conduce la crearea unui mediu periculos, trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare care să asigure condițiile adecvate de lucru pentru operator și că acesta este protejat împotriva oricăror pericole previzibile.

Atunci când este cazul, poziția de operare trebuie să fie adaptată la cabina corespunzătoare proiectată, construită și/sau echipată pentru a îndeplini cerințele de mai sus. Ieșirea trebuie să permită evacuarea rapidă. Pe lângă aceasta, atunci când este cazul, trebuie să fie prevăzută o ieșire de siguranță într-o direcție diferită de cea a ieșirii obișnuite.

1.1.8. Scaunele

Atunci când este adecvat și când condițiile de lucru permit aceasta, stațiile de lucru ce reprezintă o parte integrantă a echipamentului trebuie să fie proiectate pentru instalarea scaunelor.

Atunci când se prevede ca operatorul să stea jos pe parcursul operațiunii, iar poziția de operare este parte integrantă a echipamentului, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu echipamentul.

Scaunul operatorului trebuie să-i permită acestuia să mențină o poziție stabilă. Pe lângă aceasta, scaunul și distanța acestuia față de dispozitivele de control trebuie prevăzute pentru a putea fi adaptate în funcție de operator.

În cazul în care echipamentul este supus vibrațiilor, scaunul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să reducă vibrațiile transmise operatorului la cel mai mic nivel posibil. Structura scaunelor trebuie să reziste la toate solicitările la care acestea sunt supuse. În cazul în care nu există podea la picioarele operatorului, trebuie să fie prevăzute suporturi pentru picioare acoperite cu un material antiderapant.

1.2. SISTEMELE DE CONTROL

1.2.1. Siguranța și fiabilitatea sistemelor de control

Sistemele de control trebuie să fie proiectate și construite în astfel încât să prevină apariția unei situații periculoase. Trebuie să fie proiectate și construite mai ales astfel încât:

—	să reziste solicitărilor utilizării normale și ale factorilor externi,

—	erorile componentei hard sau soft a sistemului de control să nu conducă la situații periculoase,

—	erorile de logică ale sistemului de control să nu conducă la situații periculoase,

—	erori umane ce pot fi prevăzute pe parcursul operațiunilor să nu conducă la situații periculoase.

Trebuie să se acorde atenție specială următoarelor aspecte:

—	echipamentul nu trebuie să pornească pe neașteptate,

—	parametrii echipamentului nu trebuie să se modifice necontrolat, în cazul în care astfel de schimbări ar conduce la situații periculoase,

—	echipamentul nu trebuie să fie împiedicat să se oprească în cazul în care a fost deja activată comanda de oprire,

—	nici o parte mobilă a echipamentului sau parte susținută de echipament nu trebuie să cadă sau să fie ejectată,

—	oprirea automată sau manuală a părților mobile, indiferent care dintre ele, nu trebuie să fie împiedicată,

—	dispozitivele de protecție trebuie să-și păstreze întreaga eficiență sau să activeze comanda de oprire,

—	părțile sistemului de control care asigură siguranța trebuie să se aplice în mod coerent întregului ansamblu al echipamentului și/sau echipamentului parțial finalizat.

În cadrul controlului fără cablu, trebuie activată o oprire automată atunci când nu se primesc semnale corecte de control, inclusiv pierderea legăturii de comunicare.

1.2.2. Dispozitive de control

Dispozitivele de control trebuie să fie:

—	vizibile, ușor de identificat și marcate prin pictograme dacă este necesar;

—	poziționate astfel încât să permită funcționarea în siguranță, fără erori sau pierdere de timp și fără ambiguități;

—	proiectate astfel încât mișcarea dispozitivului de control să fie în concordanță cu efectul său;

—	situate în afara zonei periculoase, cu excepția cazurilor în care sunt necesare anumite dispozitive de control cum ar fi oprirea de avarie sau consola de instruire pentru roboți;

—	poziționate astfel încât acționarea lor să nu provoace un risc suplimentar;

—	proiectate sau protejate astfel încât efectul dorit, dacă presupun un risc, să se poată produce doar printr-o operație deliberată;

—	construite astfel încât să reziste unor solicitări previzibile; trebuie să se acorde o atenție specială dispozitivelor de oprire de avarie care riscă să fie supuse unor solicitări considerabile.

În cazul în care un dispozitiv de control este proiectat și construit pentru a efectua mai multe acțiuni diferite, în special în cazul în care nu există o corespondență univocă, acțiunea ce urmează a fi efectuată trebuie să fie clar afișată și confirmată dacă este necesar.

Dispozitivele de control trebuie să fie dispuse astfel încât configurația lor, mișcarea și rezistența la acționare să fie compatibile cu acțiunea de executat, ținându-se seama de principiile ergonomice.

Echipamentele tehnice trebuie să fie dotate cu indicatoare necesare funcționării în condiții de siguranță. Operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a le citi din poziția de control.

Din fiecare poziție de control, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că în zona periculoasă nu există persoane expuse sau sistemul de control trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie împiedicată pornirea atunci când se află persoane în zona periculoasă.

Dacă nici una dintre situații nu este posibilă, sistemul de control trebuie proiectat și construit astfel încât să emită un semnal acustic și/sau vizual ori de câte ori echipamentul este pe punctul de a porni. Persoana expusă trebuie să aibă timp pentru a părăsi zona periculoasă sau a împiedica pornirea echipamentului.

În cazul în care este necesar, trebuie să se prevadă mijloace de a asigura că echipamentul poate fi controlat doar din poziția de control situată în una sau mai multe zone sau locații prestabilite.

În cazul în care există mai multe poziții de control, sistemul de control trebuie să fie proiectat astfel încât utilizarea acestora să împiedice folosirea celorlalte, cu excepția controlului opririi și a opririlor în caz de urgență.

În cazul în care echipamentul are două sa mai multe poziții de operare, fiecare poziție trebuie să aibă toate dispozitivele de control necesare fără ca operatorii să se împiedice sau să se pună reciproc în situații periculoase.

1.2.3. Punerea în funcțiune

Trebuie să existe posibilitatea punerii în funcțiune a echipamentului numai prin acționarea voluntară a unui dispozitiv de control prevăzut în acest scop.

Aceleași cerințe se aplică:

—	atunci când echipamentul este repornită, după o oprire, indiferent din ce cauză;

—	când se efectuează o modificare semnificativă a condițiilor de funcționare.

Cu toate acestea, repornirea echipamentului sau modificarea condițiilor de operare se pot efectua prin acționarea voluntară a unui dispozitiv altul decât dispozitivul de control prevăzut în acest scop, cu condiția ca aceasta să nu poată conduce la apariția unei situații de pericol.

În cazul echipamentelor tehnice care funcționează în mod automat, pornirea echipamentului, repornirea în urma unei opriri sau a unei schimbări în condițiile de operare se pot face fără intervenție, cu condiția ca aceasta să nu poată conduce la apariția unei situații de pericol.

Dacă echipamentul are mai multe dispozitive de pornire de comandă, iar operatorii se pot pune reciproc în pericol, trebuie să se monteze dispozitive suplimentare pentru a se exclude astfel de riscuri. Dacă siguranța impune ca pornirea și/sau oprirea să fie efectuate într-o ordine specifică, trebuie să existe dispozitive care să asigure că operațiunile respective se efectuează în ordinea corectă.

1.2.4. Oprirea

1.2.4.1. Oprirea normală

Echipamentul trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de comandă prin care să poată fi oprit complet în condiții de siguranță.

Fiecare post de lucru trebuie prevăzut cu un dispozitiv de comandă pentru oprirea uneia sau mai multor funcții ale echipamentului, în funcție de pericolele existente, astfel încât echipamentul să devină sigur.

Dispozitivul de oprire de comandă al echipamentului trebuie să aibă prioritate față de dispozitivele de pornire de comandă.

Odată ce echipamentul sau funcțiile ce prezintă pericole au fost oprite, sursa de energie a dispozitivelor de acționare trebuie întreruptă.

1.2.4.2. Oprirea operațională

În cazul în care, din motive operaționale, este necesară existența unui dispozitiv de oprire de comandă care să nu întrerupă sursa de energie a dispozitivelor de acționare, condiția de oprire trebuie monitorizată și menținută.

1.2.4.3. Oprirea de avarie

Echipamentul trebuie prevăzut cu unul sau mai multe dispozitive de oprire de avarie pentru a face posibilă evitarea unui pericol real sau iminent.

Se aplică următoarele excepții:

—	echipamentele tehnice la care un dispozitiv de oprire de avarie nu micșorează riscul, fie pentru că nu reduce timpul necesar pentru oprire, fie pentru că nu oferă posibilitatea luării măsurilor speciale necesare pentru a se face față riscului;

—	echipamente tehnice portabile și/sau echipamente tehnice ghidate manual.

Dispozitivul trebuie să:

—	aibă dispozitive de control ușor de identificat, vizibile și accesibile în mod rapid;

—	oprească procesul periculos cât mai repede cu putință, fără a crea riscuri suplimentare;

—	dacă este necesar, să declanșeze sau să permită declanșarea unor anumite mișcări de protecție.

După ce acționarea dispozitivului de oprire de avarie a încetat ca urmare a comenzii de oprire, această comandă trebuie susținută de blocarea dispozitivului de avarie până când dispozitivul este deblocat în mod intenționat; nu trebuie să existe posibilitatea blocării dispozitivului fără declanșarea unei comenzi de oprire; deblocarea dispozitivului nu trebuie să fie posibilă decât printr-o operație corespunzătoare și deblocarea dispozitivului nu trebuie să repornească echipamentul, ci numai să permită repornirea.

Funcția de oprire de avarie trebuie să fie disponibilă și operațională în orice moment, indiferent de modul de operare.

Dispozitivele de oprire de avarie trebuie să fie suplimentare față de alte măsuri de siguranță și nu trebuie să se substituie acestora.

1.2.4.4. Asamblarea echipamentului

În cazul echipamentelor tehnice sau al părților componente ale echipamentelor tehnice proiectate să funcționeze împreună, echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât dispozitivele de oprire de comandă, inclusiv dispozitivele de oprire de avarie, să poată opri nu numai echipamentul în sine, ci și toate echipamentele tehnice asociate, dacă continuarea operării acestuia poate prezenta un pericol.

1.2.5. Selectarea modurilor de operare sau de control

Modul de operare sau de control selectat trebuie să fie prioritar față de toate celelalte moduri de operare sau control, cu excepția opririi de avarie.

Dacă echipamentul a fost proiectat și construit pentru a permite utilizarea sa în mai multe moduri de control necesitând măsuri de protecție și/sau muncă diferite, acesta trebuie prevăzut cu un selector de moduri care să poată fi blocat în fiecare poziție. Fiecare poziție a selectorului trebuie să fie clar identificabilă și trebuie să corespundă unui singur mod de operare sau control.

Selectorul poate fi înlocuit printr-o altă metodă de selectare care să restricționeze utilizarea anumitor funcții ale echipamentului la anumite categorii de operatori.

Dacă, pentru anumite operații, se impune ca echipamentul să funcționeze cu un dispozitiv de apărare mutat sau demontat și/sau cu un dispozitiv de protecție anulat, selectorul de mod de operare sau control trebuie, în mod simultan:

—	să anuleze toate celelalte moduri de operare sau control;

—	să permită operarea funcțiilor periculoase numai prin acționarea permanentă a dispozitivului de control;

—	să permită operarea funcțiilor periculoase numai în condiții de risc redus, în timp ce sunt prevenite pericolele presupuse de secvențele legate;

—	să prevină orice operare a funcțiilor periculoase prin acționarea voluntară sau involuntară a senzorilor echipamentului.

Dacă aceste patru condiții nu se pot îndeplini simultan, selectorul de mod de control sau operare trebuie să activeze alte măsuri de protecție desemnate și construite cu scopul de a asigura o zonă de intervenție sigură.

În plus, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a controla funcționarea pieselor la care lucrează de la punctul de reglare.

1.2.6. Defecțiuni la alimentarea cu energie

Întreruperea, restabilirea după o întrerupere sau fluctuațiile de orice natură în alimentarea cu energie a echipamentului nu trebuie să conducă la situații periculoase.

Trebuie acordată o atenție deosebită următoarelor aspecte:

—	echipamentul nu trebuie să pornească în mod neașteptat;

—	parametrii echipamentului nu trebuie să se schimbe în mod necontrolat, în cazul în care asemenea schimbări pot declanșa situații periculoase;

—	echipamentul nu trebuie împiedicat să se oprească dacă s-a dat deja comanda;

—	nici o piesă mobilă a echipamentului sau piesă reținută de mașină nu trebuie să cadă sau să fie ejectată;

—	oprirea automată sau manuală a părților mobile, indiferent care sunt acestea, nu trebuie să fie stânjenită;

—	dispozitivele de protecție trebuie să rămână pe deplin eficace sau să dea comanda de oprire.

1.3. PROTECȚIA ÎMPOTRIVA PERICOLELOR MECANICE

1.3.1. Riscul pierderii stabilității

Echipamentul și componentele și îmbinările acestuia trebuie să fie suficient de stabile pentru a evita răsturnarea, căderea sau mișcările necontrolate pe parcursul transportului, asamblării, dezasamblării sau oricărei alte acțiuni în care este implicat echipamentul.

În cazul în care forma în sine a echipamentului sau modul de instalare pentru care a fost proiectat nu oferă suficientă stabilitate, trebuie încorporate și indicate în instrucțiuni mijloacele de ancorare corespunzătoare.

1.3.2. Riscul de distrugere în timpul operării

Diversele componente ale echipamentului și legăturile acestora trebuie să poată suporta stresul la care fiecare dintre acestea este supus în timpul utilizării.

Durabilitatea materialelor folosite trebuie să fie adecvată naturii mediului de lucru pentru care a fost proiectat de către producător sau de către reprezentatul autorizat al acestuia, în special în privința fenomenului de oboseală, îmbătrânire, coroziune și abraziune.

Instrucțiunile trebuie să indice tipul și frecvența inspecțiilor și lucrărilor de întreținere necesare din motive de siguranță. Acestea trebuie, după cum este necesar, să indice componentele supuse uzurii și criteriile după care acestea trebuie înlocuite.

În cazul în care riscul de distrugere sau dezintegrare rămâne prezent în ciuda luării acestor măsuri, componentele respective trebuie montate, poziționate și/sau prevăzute cu apărători astfel încât toate fragmentele să poată fi reținute, prevenind situații periculoase.

Atât țevile rigide, cât și cele flexibile care conțin lichide, în special sub presiune, trebuie să poată rezista la stresul intern și extern și trebuie să fie ferm fixate și/sau protejate pentru a garanta că nu există riscul de distrugere.

În cazul în care materialul care urmează a fi procesat este furnizat uneltei în mod automat, următoarele condiții trebuie îndeplinite pentru a preveni supunerea la riscuri a persoanelor:

—	când materialul de procesat vine în contact cu unealta, acesta din urmă trebuie să fi atins condiția normală de lucru;

—	când unealta pornește și/sau se oprește (intenționat și/sau accidental), mișcarea materialului de procesat și mișcarea uneltei trebuie coordonate.

1.3.3. Riscuri determinate de obiecte în cădere sau ejectate

Trebuie luate măsuri de precauție în vederea prevenirii riscurilor cauzate de obiecte în cădere sau ejectate.

1.3.4. Riscuri determinate de suprafețe, margini sau unghiuri

În măsura în care scopul permite, piesele accesibile ale echipamentului nu trebuie să aibă margini ascuțite, unghiuri ascuțite și suprafețe abrazive care să poată produce rănirea.

1.3.5. Riscuri legate de echipamente tehnice combinate

Atunci când echipamentul este destinat executării mai multor operațiuni diferite prin îndepărtarea manuală a pieselor între operații (echipamente tehnice combinate), acesta trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să permită posibilitatea utilizării separate a fiecărui element, fără ca celelalte elemente să constituie un risc pentru persoanele expuse.

În acest sens, orice element neprotejat trebuie să poată fi pornit și oprit separat.

1.3.6. Riscuri legate de variații ale condițiilor de operare

În cazul în care echipamentul este destinat executării unor operații în condiții diferite de utilizare, acesta trebuie să fie proiectat și construit astfel încât selectarea și reglarea acestor condiții să fie executată într-un mod sigur și fiabil.

1.3.7. Riscuri legate de piesele mobile

Piesele mobile ale echipamentului trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se evite riscurile de contact care pot duce la accidente sau, în cazul în care riscul persistă, trebuie instalate dispozitive de apărare și protecție.

Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentală a pieselor mobile implicate în funcționare. În cazurile în care, în pofida măsurilor de precauție luate, este probabil să se producă un blocaj, trebuie furnizate dispozitivele și uneltele de protecție specifice necesare pentru a face posibilă deblocarea echipamentului în condiții de siguranță.

Dispozitivele de protecție specifice sus menționate și modul de utilizare trebuie identificate în instrucțiuni și, acolo unde este posibil, prin semnalizare pe mașină.

1.3.8. Alegerea protecției împotriva riscurilor legate de piesele mobile

Apărătoarele sau dispozitivele de protecție folosite împotriva riscurilor legate de piesele mobile trebuie să fie alese pe baza tipului de risc. Următoarele orientări trebuie folosite pentru a facilita luarea deciziei.

1.3.8.1. Piese de transmisie în mișcare

Apărătoarele proiectate pentru protecția persoanelor de pericolele generate de piese de transmisie în mișcare trebuie să conste:

—	fie în apărători fixe astfel cum este menționat la punctul 1.4.2.1 sau

—	în apărători mobile interconectate astfel cum este menționat la punctul 1.4.2.2

Apărătoarele mobile interconectate trebuie utilizate acolo unde se prevede un acces frecvent.

1.3.8.2. Piese în mișcare implicate în proces

Apărătoarele sau dispozitivele de protecție destinate protecției persoanelor împotriva pericolelor generate de piese în mișcare implicate în proces trebuie să conste:

—	fie în apărători fixate astfel cum este menționat la punctul 1.4.2.2, sau

—	în apărători mobile interconectate astfel cum este menționat la punctul punctul 1.4.2.2, ori

—	în dispozitive de protecție astfel cum este menționat la punctul 1.4.3 sau

—	o combinație a metodelor mai sus menționate.

Cu toate acestea, când anumite piese în mișcare implicate direct în proces nu pot fi făcute complet inaccesibile pe parcursul operației întrucât operația necesită intervenția operatorului, aceste piese trebuie prevăzute cu:

—	apărători fixe sau apărători mobile interconectate care să prevină accesul la acele secțiuni ale pieselor care nu sunt utilizate în proces și

—	piese ajustabile în conformitate cu punctul 1.4.2.3 care restricționează accesul la acele secțiuni ale pieselor în mișcare unde accesul este necesar.

1.3.9. Riscuri legate de mișcări necontrolate

Atunci când o piesă a echipamentului s-a oprit, orice mișcare față de poziția de oprire, din orice motiv altul decât acționarea dispozitivelor de control, trebuie prevenită sau trebuie să fie de așa natură încât să nu prezinte un pericol.

1.4. CARACTERISTICI NECESARE ALE APĂRĂTOARELOR ȘI DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE

1.4.1. Cerințe generale

Apărătoarele și dispozitivele de protecție trebuie:

—	să fie de construcție robustă;

—	să fie prinse sigur;

—	să nu dea naștere unor pericole suplimentare;

—	să nu fie ușor de ocolit sau de scos din funcțiune;

—	să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă;

—	să obstrucționeze la minimum vederea asupra procesului de fabricație și

—	să permită efectuarea lucrărilor esențiale la instalații și/sau la înlocuirea uneltelor, precum și a întreținerii, restrângând accesul numai la zonele în care trebuie să se efectueze lucrul, dacă se poate, fără să fie necesară îndepărtarea apărătorii sau demontarea dispozitivului de protecție.

Suplimentar, ori de câte ori este posibil, apărătoarele trebuie să protejeze împotriva ejectării sau căderii de materiale sau obiecte și împotriva emisiilor generate de mașină.

1.4.2. Cerințe speciale pentru apărătoare

1.4.2.1. Apărătoare fixe

Apărătoarele fixe trebuie să fie fixate prin sisteme care să poată fi deschise numai cu ajutorul unor unelte.

Sistemele de fixare ale acestora trebuie să rămână atașate de apărătoare sau de mașină atunci când apărătoarele sunt demontate.

Acolo unde este posibil, apărătoarele nu trebuie să rămână la locul lor fără a fi fixate.

1.4.2.2. Apărătoare mobile interconectate

Apărătoarele mobile interconectate trebuie:

—	să rămână pe cât posibil atașate de mașină atunci când sunt deschise;

—	să fie proiectate și construite astfel încât să poată fi reglate numai prin acționare intenționată.

Apărătoarele mobile interconectate trebuie asociate cu un dispozitiv de interconectare care:

—	previne pornirea unor funcții periculoase ale echipamentului până în momentul în care sunt închise și

—	transmit o comandă de oprire oricând nu mai sunt închise.

Atunci când există posibilitatea ca operatorul să ajungă în zona periculoasă înainte ca riscul cauzat de echipamentul periculoasă să fi încetat, apărătoarele mobile trebuie să fie asociate cu un dispozitiv de blocare a apărătorii suplimentar față de dispozitivul de interconectare care:

—	să prevină pornirea funcțiilor periculoase ale echipamentului până în momentul în care apărătoarea a fost închisă și blocată și

—	să mențină închisă și blocată apărătoarea până în momentul în care riscul de rănire provocat de funcțiile periculoase ale echipamentului încetează.

Apărătoarele mobile interconectate trebuie proiectate astfel încât absența sau defectarea uneia dintre componentele acestora să prevină pornirea sau să anuleze funcțiile periculoase ale echipamentului.

1.4.2.3. Apărătoare reglabile pentru restrângerea accesului

Apărătoarele reglabile care restrâng accesul la acele zone ale pieselor în mișcare strict necesare pentru lucru trebuie:

—	să fie reglabile manual sau automat, în conformitate cu tipul lucrare în cauză și

—	să fie reglabile imediat, fără utilizarea uneltelor.

1.4.3. Cerințe speciale pentru dispozitivele de protecție

Dispozitivele de protecție trebuie să fie proiectate și integrate într-un sistem de control astfel încât:

—	să nu poată porni piesele mobile atât timp cât operatorul poate ajunge la ele;

—	să nu poată ajunge la piesele mobile operatorii, în momentul în care acestea sunt în mișcare și

—	absența sau defectarea unuia dintre componentele lor să împiedice pornirea sau să oprească părțile aflate în mișcare.

Dispozitivele de protecție trebuie să fie reglabile numai în urma unei acțiuni intenționate.

1.5. RISCURI DATORATE ALTOR PERICOLE

1.5.1. Sursa de energie electrică

Atunci când echipamentul dispune de o sursă de electricitate, trebuie proiectată, construită și echipată astfel încât toate pericolele de natură electrică să fie sau să poată fi prevenite.

Echipamentul se află sub incidența obiectivelor de siguranță stabilite prin Directiva 73/23/CEE. Cu toate acestea, obligațiile ce decurg din evaluarea de conformitate și punerea în vânzare și/sau punerea în funcțiune a echipamentului în privința pericolelor electrice sunt exclusiv sub incidența prezentei directive.

1.5.2. Electricitatea statică

Echipamentele tehnice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să prevină sau să limiteze crearea unor sarcini electrice potențial periculoase și/sau să fie prevăzute cu un sistem de descărcare.

1.5.3. Alimentarea cu alt tip de energie decât cea electrică

În cazul în care echipamentul este alimentat cu alt tip de energie decât cea electrică, aceasta trebuie să fie proiectată, construită și echipată astfel încât să se evite toate eventualele riscuri asociate cu aceste tipuri de energie.

1.5.4. Erori de montare

Erorile care ar putea fi cauzate de montarea sau remontarea unor anumite piese și care ar putea constitui o sursă de risc trebuie eliminate chiar din faza de proiect a acestor piese sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin informații inscripționate direct pe piese sau pe carcasa acestora. Aceleași informații trebuie să figureze și pe piesele mobile și/sau pe carcasa lor, atunci când este necesară cunoașterea direcției mișcării lor pentru a se evita un risc.

În cazurile în care este necesar, se pot include în instrucțiuni informații suplimentare cu privire la aceste riscuri.

În cazul în care conectarea defectuoasă poate fi o sursă de risc, conectarea incorectă trebuie să fie imposibilă prin proiectul, sau în caz contrar, prin informațiile disponibile pe elementele care urmează să fie conectate și, unde este cazul, pe mijloacele de conectare.

1.5.5. Temperaturi extreme

Trebuie luate măsuri în vederea eliminării oricărui risc de rănire care decurge din contactul cu sau proximitatea față de piesele echipamentului sau materiale la temperaturi foarte mari sau foarte mici.

Trebuie, de asemenea, luate măsurile necesare pentru a evita sau proteja împotriva riscului ejectării materialelor fierbinți sau foarte reci.

1.5.6. Incendiu

Echipamentele tehnice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se evite riscul de incendiu sau supraîncălzire provocat de echipament sau de gaze, lichide, praf sau alte substanțe produse sau utilizate de echipament.

1.5.7. Explozie

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să se evite orice risc de explozie provocat de echipament sau de gaze, lichide, praf sau alte substanțe produse sau utilizate de echipament.

Echipamentul trebuie să respecte, în ceea ce privește riscul de explozie generat de utilizarea sa într-o atmosferă cu potențial de explozie, dispozițiile directivelor comunitare specifice.

1.5.8. Zgomotul

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât riscurile rezultând din emisia de zgomote transmisibile prin aer să fie redusă la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de existența unor mijloace de reducere a zgomotului, în special la sursă.

Nivelul de emisie a zgomotului poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisie pentru echipamente tehnice similare.

1.5.9. Vibrațiile

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât riscurile rezultând din vibrațiile produse de echipament să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de existența unor mijloace de reducere a zgomotului, în special la sursă.

Nivelul de emisie a vibrațiilor poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisie pentru echipamente tehnice similare.

1.5.10. Radiațiile

Emisiile de radiații nedorite de la mașină trebuie eliminate sau reduse la niveluri care nu au un efect advers asupra operatorilor.

Orice emisii funcționale de radiație ionizantă trebuie limitată la cel mai mic nivel suficient bunei funcționări a echipamentului în timpul reglării, operării și curățării. În cazul în care există un risc, trebuie luate măsurile necesare de protecție.

Orice emisie funcțională de radiație ne-ionizantă în timpul reglării, operării și curățării trebuie limitată la niveluri care nu au efecte adverse asupra persoanelor.

1.5.11. Radiațiile externe

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât radiația externă să nu interfereze cu funcționarea sa.

1.5.12. Radiații laser

În cazul în care se folosesc echipament laser, trebuie să se țină seama de următoarele dispoziții:

—	echipamentul laser trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să împiedice orice radiații accidentale,

—	echipamentul laser trebuie să fie protejat astfel încât radiația efectivă, radiația produsă prin reflecție sau difuziune sau radiația secundară să nu dăuneze sănătății,

—	echipamentul optic pentru observarea și reglarea echipamentului laser trebuie să fie de natură astfel încât radiațiile laser să nu producă nici un fel de risc pentru sănătate.

1.5.13. Emisiile de materialeși substanțe periculoase

Echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât riscurile de inhalare, ingestie, contactul cu pielea, ochii și mucoasele și penetrarea prin piele a materialelor și substanțelor periculoase produse de acestea să poată fi evitată.

Când un pericol nu poate fi eliminat, echipamentul trebuie echipat astfel încât materialele și substanțele periculoase să poată fi reținute, evacuate, precipitate prin pulverizarea de apă, filtrate sau tratate printr-o altă metodă la fel de eficientă.

Când procesul nu este în totalitate acoperit pe durata operării normale a echipamentului, dispozitivele de reținere și/sau evacuare trebuie situate astfel încât să aibă efectul maxim.

1.5.14. Riscul de încarcerare în mașină

Echipamentul trebuie proiectată și construită sau prevăzută cu mijloace de prevenire a încarcerării unei persoane în interiorul acestuia sau, dacă acest lucru este imposibil, cu mijloace de a cere ajutor.

Unde este cazul aceste piese trebuie prevăzute cu mânere care sunt fixate în apropierea utilizatorului și care să permită acestuia să își mențină stabilitatea.

1.5.15. Riscul de alunecare, împiedicare sau cădere

Acele părți ale echipamentului în care se presupune că se vor mișca sau vor sta utilizatorii trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să prevină alunecarea, împiedicarea sau căderea persoanele pe sau în afara acestor părți.

Unde este cazul aceste piese trebuie prevăzute cu mânere care sunt fixate în apropierea utilizatorului și care îi permit acestuia să își mențină stabilitatea.

1.5.16. Fulgerele

Echipamentele tehnice care necesită protecție împotriva efectelor fulgerului în timpul utilizării trebuie prevăzute cu un sistem care să conducă sarcina electrică rezultată în pământ.

1.6. ÎNTREȚINEREA

1.6.1. Întreținerea echipamentelor tehnice

Punctele de reglare și întreținere trebuie să fie amplasate în afara zonelor de pericol. Trebuie să existe posibilitatea să se efectueze reglarea, întreținerea, repararea, curățarea și operațiile de depanare în timpul în care echipamentul este oprit.

Dacă una din condițiile de mai sus nu poate fi satisfăcută din motive tehnice, trebuie luate măsuri ca aceste operații să fie posibile fără risc (a se vedea punctul 1.2.5).

În cazul unui echipament tehnic automat și, atunci când este necesar, în cazul unui alt echipament tehnic, producătorul trebuie să prevadă un dispozitiv de conectare pentru montarea echipamentului de diagnosticare și localizare a avariei.

Componentele echipamentelor tehnice automate care trebuie să fie înlocuite frecvent trebuie să fie ușor de îndepărtat și înlocuit și în condiții de securitate. Accesul la aceste elemente trebuie să permită efectuarea acestor operații cu mijloacele tehnice necesare în conformitate cu modul de operare specificat.

1.6.2. Accesul la poziția de lucru și la punctele de intervenție

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să permită accesul în condiții de siguranță la toate zonele folosite pentru operațiile de fabricație, reglare și întreținere.

1.6.3. Izolarea surselor de energie

Toate echipamentele tehnice trebuie prevăzute cu mijloace de izolare față de toate sursele de energie. Astfel de izolatori trebuie să fie foarte clar identificați. Aceștia trebuie să fie blocați dacă reconectarea ar putea pune în pericol persoane. Izolatorii trebuie de asemenea să fie blocați atunci când un operator nu poate verifica dacă energia este în continuare întreruptă, din nici unul dintre punctele la care are acces.

În cazul echipamentelor tehnice care pot fi conectate la o sursă de energie printr-un conector, decuplarea conectorului este suficientă dacă operatorul poate verifica din orice punct la care are acces dacă conectorul rămâne decuplat.

După întreruperea energiei, trebuie să existe posibilitatea să se disipeze normal orice energie care rămâne sau se stochează în circuitele echipamentului fără a presupune un risc pentru persoane.

Ca excepție la cerințele exprimate la alineatele anterioare, anumite circuite pot rămâne conectate la sursele de energie cu scopul, de exemplu, de a menține piesele, de a proteja informațiile, de a lumina interioarele, etc. În acest caz anumite măsuri trebuie luate pentru a asigura siguranța operatorului.

1.6.4. Intervenția operatorului

Echipamentul trebuie să fie proiectat, construit și echipat astfel încât necesitatea ca operatorul să intervină să fie limitată. Dacă intervenția operatorului nu poate fi evitată, aceasta trebuie să aibă loc cu ușurință și în condiții de siguranță.

1.6.5. Curățarea pieselor interne

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât piesele interne care au conținut substanțe sau preparate periculoase să poată fi curățate fără a se intra în ele; toate deblocările trebuie să se poată face și din afară. Dacă este imposibil să se evite pătrunderea în interiorul echipamentului, acesta trebuie proiectat și construit astfel încât să permită ca curățarea să aibă loc în condiții de securitate.

1.7. INFORMAREA

1.7.1. Informațiile și avertizările de pe echipamentul tehnic

Informațiile și avertizările de pe echipamentul tehnic trebuie de preferință să fie furnizate sub forma unor simboluri și pictograme ușor de înțeles. Orice informație scrisă sau verbală și avertizare trebuie exprimată într-una din limbile oficiale ale Comunității care se poate determina în conformitate cu tratatul de către statul membru unde este pus în vânzare și/sau pus în funcțiune echipamentul tehnic și poate fi însoțit, la cerere, de versiuni în altă limbă oficială a Comunității sau limbi înțelese de către operatori.

1.7.1.1. Informațiile și dispozitivele de informare

Informațiile necesare pentru controlul echipamentului tehnic trebuie să fie lipsite de ambiguități și ușor de înțeles. Nu trebuie să fie excesive, pentru a nu-l suprasolicita pe operator.

Monitoarele sau orice alte mijloace interactive de comunicare între operator și echipament trebuie să fie ușor de înțeles și de folosit.

1.7.1.2. Dispozitive de avertizare

În cazul în care sănătatea și securitatea persoanelor expuse pot fi puse în pericol din cauza funcționării defectuoase a unui echipamente tehnice nesupravegheate, echipamentul trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de emitere a unor semnale acustice sau luminoase adecvate.

În cazul în care echipamentul este echipat cu dispozitive de avertizare, acestea trebuie să fie lipsite de ambiguități și ușor de perceput. Operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a verifica funcționarea unor astfel de dispozitive de avertizare în orice moment.

Trebuie să fie respectate cerințele directivelor specifice referitoare la culori și semnalele de siguranță.

1.7.2. Avertizarea asupra riscurilor reziduale

Atunci când în pofida aplicării proiectării în vederea utilizării sigure, măsurilor de protecție complementare și de salvgardare, a avertizărilor necesare, inclusiv dispozitivele de avertizare, trebuie furnizate.

1.7.3. Marcarea echipamentelor tehnice

Toate echipamentele tehnice trebuie marcate vizibil, lizibil și indelebil, cu următoarele caracteristici minime:

—	denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, reprezentantul autorizat;

—	scopul echipamentului;

—	marca CE (a se vedea anexa III);

—	menționarea seriei sau tipului;

—	numărul de serie, dacă există;

—	anul fabricației, acesta fiind anul în care procesul de producție s-a finalizat. Este interzisă predatarea sau postdatarea echipamentului la aplicarea mărcii CE.

În plus, echipamentele tehnice destinate și proiectate în vederea utilizării într-o atmosferă potențial explozibilă, acest lucru trebuie să fie indicat în concordanță.

Echipamentele tehnice trebuie, de asemenea, să prezinte informații complete relevante cu privire la tipul lor și esențiale pentru utilizarea lor în condiții de securitate. Această informație intră sub incidența cerințelor stabilite la punctul 1.7.1.

În cazul în care o piesă a echipamentului trebuie să fie manevrată în timpul utilizării cu o mașină de ridicat, masa acestuia trebuie să fie indicată în mod lizibil, indelebil și fără ambiguități.

1.7.4. Instrucțiuni

Toate echipamentele tehnice trebuie însoțite de instrucțiuni în limba sau limbile comunitare oficiale ale statului membru în care sunt puse în vânzare și/sau puse în funcțiune.

Instrucțiunile care însoțesc echipamentul trebuie să reprezinte fie „instrucțiuni originale”, fie „traducere a instrucțiunilor originale”, caz în care traducerea trebuie însoțită de instrucțiunile originale.

În mod excepțional, instrucțiunile de întreținere destinate a fi utilizate de către personalul specializat împuternicit de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia pot fi furnizate doar într-una dintre limbile oficiale ale Comunității, respectiv o limbă pe care personalul specializat în cauză o înțelege.

Instrucțiunile trebuie formulate în conformitate cu principiile de mai jos.

1.7.4.1. Principii generale pentru formularea instrucțiunilor

(a)	Instrucțiunile trebuie formulate într-una sau mai multe limbi comunitare. Cuvintele „instrucțiuni originale” trebuie să apară pe versiunea (versiunile) verificate de producător sau de reprezentantul autorizat.

(b)

Acolo unde nu există „instrucțiuni originale” în limba (limbile) oficiale ale țării în care echipamentul urmează a fi utilizat, trebuie pusă la dispoziție de către producător sau reprezentantul autorizat sau de către persoana care introduce echipamentul în zona lingvistică în cauză o traducere în limba (limbile) respectivă (respective). Traducerile trebuie să conțină cuvintele „Traducere a instrucțiunilor originale”.

(c)	Conținutul instrucțiunilor trebuie să acopere nu numai destinația inițială a echipamentului, ci și să țină cont de posibilele utilizări previzibile în alte scopuri decât cel pentru care a fost construit.

(d)	în cazul echipamentelor tehnice destinate utilizării de către operatori necalificați, cuvintele și formatul instrucțiunilor de utilizare trebuie să țină cont și de nivelul general de educație și înțelegere care poate fi așteptat de la acest tip de operatori.

1.7.4.2. Conținutul instrucțiunilor

Fiecare manual de instrucțiuni trebuie să conțină, dacă este cazul, cel puțin următoarele informații:

(a)	denumirea și adresa completă a producătorului și a reprezentantului autorizat;

(b)	denumirea echipamentului, astfel cum este indicată pe aceasta, cu excepția numărului de serie (a se vedea punctul 1.7.3);

(c)	declarația de conformitate CE sau un document care stabilește conținutul declarației de conformitate CE, indicând particularitățile echipamentului, fără să se includă în mod obligatoriu numărul de serie și semnătura;

(d)	o descriere generală a echipamentului;

(e)	desenele, diagramele, descrierile și explicațiile necesare pentru folosire, întreținere și reparații pentru echipament și pentru verificarea funcționării sale corecte;

(f)	o descriere a postului (posturilor) de lucru care este probabil să fie ocupate de către operatori;

(g)	o descriere a scopului de utilizare a echipamentului;

(h)	avertismente legate de modurile în care echipamentul nu trebuie utilizat și posibilele efecte, constatate în urma experienței anterioare;

(i)	instrucțiunile de asamblare, instalare și conectare, inclusiv desenele, diagramele și modurile de fixare și descrierea șasiului sau instalației pe care echipamentul urmează a fi montat;

(j)	instrucțiuni legate de instalare și asamblare cu scopul reducerii zgomotului și vibrațiilor;

(k)	instrucțiuni pentru punerea în funcțiune și utilizarea echipamentului și, dacă este necesar, instrucțiuni pentru instruirea operatorilor;

(l)	informații despre riscurile reziduale care rămân în ciuda măsurilor de proiectare preventivă, a măsurilor de prevenire și de protecție complementară adoptate;

(m)	instrucțiuni cu privire la măsurile de protecție care trebuie luate de către utilizator, inclusiv, dacă este cazul, echipamentul personal de protecție ce trebuie pus la dispoziție;

(n)	caracteristicile esențiale ale uneltelor care se pot instala pe echipament;

(o)	condițiile în care echipamentul întrunește cerința de stabilitate în timpul funcționării, transportului, asamblării, dezasamblării în cazul scoaterii din funcțiune, testării sau defectărilor previzibile;

(p)	instrucțiuni pentru a garanta că transportul, manevrarea și operațiile de stocare se pot realiza în condiții de siguranță, date fiind masa echipamentului și a diverselor piese componente atunci când acestea urmează să fie transportate în mod regulat separat;

(q)	metoda de operare de urmat în caz de accident sau defectare; în cazul în care există probabilitatea apariției unui blocaj, metoda de operare de urmat în vederea deblocării echipamentului în condiții de securitate;

(r)	descrierea operațiilor de reglare și întreținere care trebuie urmate de către utilizator și măsurile de întreținere preventivă care trebuie urmate;

(s)	instrucțiunile menite să permită ca reglarea și întreținerea să se desfășoare în condiții de securitate, inclusiv măsurile de protecție care trebuie luate pe parcursul acestor operații;

(t)	specificațiile pieselor de rezervă care trebuie utilizate, în condițiile în care acestea afectează sănătatea și securitatea operatorilor;

(u)

următoarele informații cu privire la emisia de zgomot în aer:

—	presiunea sunetului la emisia ponderată în A la postul de lucru, atunci când aceasta depășește 70dB(A); în cazul în care nivelul acesteia nu depășește 70db(A), acest lucru trebuie indicat;

—	valoarea de vârf instantanee ponderată în C la postul de lucru, atunci când aceasta depășește 63 Pa (130 dB în comparație cu 20 µPa);

—	nivelul ponderat în A de putere a sunetului emis de echipament, atunci când presiunea sunetului la emisia ponderată în A la postul de lucru depășește 80db(A).

Aceste valori trebuie să fie cele măsurate pentru echipamentul respectiv sau cele stabilite pe baza măsurătorilor făcute pentru un echipament comparabil din punct de vedere tehnic reprezentativ pentru echipamentul care urmează a fi produs.

În cazul echipamentelor tehnice de dimensiuni foarte mari, în loc de nivelul ponderat în A al sunetului, se pot indica nivelurile de presiune a sunetului ponderate în A la diverse locații specificate în jurul echipamentului.

Atunci când nu se aplică standarde armonizate, nivelurile de sunet trebuie măsurate utilizând cea mai potrivită metodă pentru echipamentul respectiv. Ori de câte ori se indică valorile de emisie a sunetelor, trebuie specificați factorii de incertitudine legați de aceste valori. Trebuie descrise condițiile de funcționare a echipamentului pe parcursul măsurătorii și metodele de măsurătoare utilizate.

În cazul în care punctul (punctele) de lucru nu poate (nu pot) fi identificat (identificate), presiunea sunetului ponderată în A trebuie măsurată la o distanță de 1 m de la suprafața echipamentului și la o înălțime de 1,6 m de la podea sau de la platforma de acces. Trebuie indicate poziția și valoarea presiunii maxime a sunetului.

În cazul în care directivele comunitare stabilesc alte cerințe cu privire la măsurarea nivelului de presiune al sunetului sau nivelurile de putere ale sunetului, aceste directive trebuie puse în aplicare, iar dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică;

(v)	informațiile privind radiațiile emise pentru operator și pentru persoanele expuse, în cazul în care este probabil ca echipamentul să emită radiații neionizante care să pună în pericol persoanele, în special în cazul persoanelor care folosesc dispozitive medicale implantabile active sau nu.

1.7.4.3. Documentația care însoțește produsul la vânzare

Documentația care însoțește produsul la vânzare și care descrie echipamentul nu poate fi contradictorie față de instrucțiunile cu privire la aspecte legate de sănătate și siguranță. Documentația care însoțește produsul la vânzare și care descrie caracteristicile de performanță ale echipamentului trebuie să conțină aceleași informații cu privire la emisii care se regăsesc în instrucțiuni.

2. CERINȚE SUPLIMENTARE FUNDAMENTALE LEGATE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE PENTRU ANUMITE CATEGORII DE ECHIPAMENTE TEHNICE

Echipamentele tehnice destinate producerii de produse alimentare, produse cosmetice și farmaceutice, echipamentele tehnice portabile și/sau ghidate manual, echipamentele tehnice portabile fixate și alte echipamente tehnice de impact, echipamentele tehnice destinate prelucrării lemnului și materialelor cu caracteristici fizice similare trebuie să întrunească toate cerințele esențiale de siguranță și sănătate descrise în acest capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

2.1. ECHIPAMENTELE TEHNICE DESTINATE PRODUCȚIEI ALIMENTARE ȘI ECHIPAMENTELE TEHNICE DESTINATE PRODUCȚIEI DE COSMETICE ȘI FARMACEUTICE

2.1.1. Condiții generale

Echipamentele tehnice destinate utilizării în producția alimentară, în producția de cosmetice sau produse farmaceutice trebuie proiectate și construite astfel încât să prevină orice risc de infecție, boală sau contaminare.

Sunt urmărite următoarele cerințe:

(a)

materialele care intră în contact sau care se intenționează să intre în contact cu produse alimentare, cosmetice sau farmaceutice trebuie să satisfacă condițiile stabilite prin directivele relevante. Echipamentele trebuie proiectate și construite astfel încât aceste materiale să poată fi curățate după fiecare folosire. În cazul în care acest lucru nu este posibil, trebuie utilizate piese de unică folosință;

(b)

toate suprafețele care intră în contact cu produsele alimentare, cosmetice sau farmaceutice, altele decât suprafețele pieselor de unică folosință, trebuie:

—	să fie netede și să nu aibă nici vârfuri nici fisuri care ar putea ascunde materii organice. Același lucru se aplică și în cazul suprafețelor de contact între piese;

—	să fie proiectate și construite astfel încât să se reducă proiecțiile, marginile ascuțite și erorile provocate de sistemul de asamblare la minimum;

—	să fie ușor de curățat și dezinfectat, dacă este necesar, după ce se îndepărtează piesele ușor de demontat; valoarea razei de curbură a suprafețelor interioare trebuie să fie de natură astfel încât acestea să poată fi ușor de curățat;

(c)	trebuie să existe posibilitatea ca lichidele, gazele și aerosolii derivați din produsele alimentare, cosmetice sau farmaceutice, precum și produsele de curățat, dezinfectat și clătire să fie evacuate complet din echipament (dacă este posibil, într-o poziție de „curățare”);

(d)	echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât să nu permită pătrunderea oricăror substanțe sau creaturi vii, în special insecte, sau a oricărui fel de materie organică în suprafețele care nu pot fi curățate;

(e)

echipamentul trebuie proiectat astfel încât nici o substanță auxiliară periculoasă pentru sănătate, inclusiv lubrifianții utilizați, să nu poată intra în contact cu alimentele, produsele farmaceutice sau cosmetice. Dacă este necesar, echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât respectarea continuă a acestei cerințe să poată fi verificată.

2.1.2. Instrucțiuni

Instrucțiunile privind echipamentele tehnice destinate producției alimentare și echipamentele tehnice destinate utilizării în producția de produse cosmetice și farmaceutice trebuie să specifice produsele și metodele recomandate pentru curățare, dezinfectare sau clătire, nu numai pentru zonele accesibile, ci și pentru acele zone unde accesul este imposibil sau nerecomandat.

2.2. ECHIPAMENTE TEHNICE PORTABILE ȘI/SAU GHIDATE MANUAL

2.2.1. Generalități

Echipamentele tehnice portabile și/sau ghidate manual trebuie:

—	în funcție de tipul de echipament, să aibă o suprafață de sprijin cu o dimensiune suficientă și să aibă un număr suficient de mânere și suporți de dimensiuni corespunzătoare dispuse astfel încât să asigure stabilitatea echipamentului în condițiile de funcționare prevăzute;

—

cu excepția cazurilor în care acest lucru este imposibil sau în care există o comandă independentă, în cazul mânerelor care nu pot fi eliberate în deplină siguranță, echipamentul trebuie să fie prevăzut cu comenzi de pornire și de oprire dispuse astfel încât operatorul să le poată acționa fără a elibera mânerele;

—	să elimine riscurile de pornire accidentală și/sau continuare a funcționării după ce operatorul a eliberat mânerele. Dacă această cerință nu este posibilă din punct de vedere tehnic, trebuie luate măsuri echivalente;

—	să permită, atunci când este necesar, verificarea vizuală a contactului uneltei cu materialul care este prelucrat.

Mânerele echipamentului portabile trebuie proiectate și construite astfel încât să permită ușor pornirea și oprirea.

2.2.1.1. Instrucțiuni

Instrucțiunile trebuie să furnizeze următoarele informații cu privire la vibrațiile transmise de echipamentele tehnice portabile și cele ghidate manual:

—	valoarea medie ponderată totală a vibrației la care sunt supuse brațele, dacă depășește 2,5 m/s2. Când accelerația nu depășește 2,5 m/s2, acest lucru trebuie menționat;

—	factorii care pot afecta măsurătoarea.

Valorile de mai sus trebuie să fie cele măsurate efectiv pentru echipamentul respectiv sau cele stabilite pe baza măsurătorilor efectuate pentru echipamentul comparabil tehnic care sunt reprezentative pentru echipamentul ce urmează a fi produs.

În cazul în care nu se aplică standarde armonizate, datele privind vibrațiile trebuie măsurate utilizându-se codul de măsurare cel mai potrivit pentru echipament.

Trebuie specificate condițiile de funcționare din timpul măsurării și metodele utilizate pentru măsurare sau referința standardului de măsurare aplicat.

2.2.2. Echipamentele tehnice portabile de fixare și alte tipuri de echipamente tehnice de impact

2.2.2.1. Generalități

Echipamentele tehnice portabile de fixare și alte tipuri de echipamente tehnice de impact trebuie proiectate și construite astfel încât:

—	energia este transferată la elementul de impact de către componenta intermediară care nu părăsește dispozitivul;

—	un dispozitiv auxiliar previne impactul, cu excepția cazului în care echipamentul este poziționat corect și cu o presiune corespunzătoare față de materialul de bază;

—	se previne declanșarea involuntară; în cazul în care este necesar, o secvență corespunzătoare de acțiuni asupra dispozitivului auxiliar și a celui de control trebuie să fie necesare pentru a declanșa impactul;

—	declanșarea accidentală este prevenită pe parcursul utilizării sau în cazul apariției unui șoc;

—	operațiile de încărcare și descărcare se pot executa cu ușurință și în condiții de siguranță.

În cazul în care este necesar, trebuie să fie posibilă montarea dispozitivului cu apărătoarea (apărătoarele) de așchii, iar apărătoarea (apărătoarele) trebuie furnizate de către fabricant împreună cu echipamentul.

2.2.2.2. Instrucțiuni

Instrucțiunile trebuie să pună la dispoziție informațiile necesare cu privire la:

—	accesoriile și componentele echivalente care se pot utiliza la echipament;

—	metoda potrivită de montare sau elementele de impact care urmează să fie folosite cu echipamentul;

—	după caz, cartușele corespunzătoare care urmează a fi folosite.

2.3. ECHIPAMENTE TEHNICE PENTRU PRELUCRAREA LEMNULUI ȘI A UNOR MATERIALE SIMILARE

Echipamentele tehnice pentru prelucrarea lemnului și echipamentele tehnice pentru prelucrarea materialelor cu caracteristici fizice și tehnologice asemănătoare trebuie să fie conforme cu următoarele cerințe esențiale:

(a)

echipamentele tehnice trebuie proiectate, construite și echipate astfel încât piesa de prelucrat să poată fi plasată și ghidată în condiții de siguranță; în cazul în care piesa este ținută cu mâna sau pe un banc de lucru, acesta din urmă trebuie să fie suficient de stabil în timpul lucrului și să nu stânjenească mișcarea piesei;

(b)

în cazul în care echipamentul poate fi utilizat în condiții care presupun riscul ejectării pieselor în curs de prelucrare sau a unor părți din acestea, trebuie proiectat, construit și echipat pentru a preveni această ejecție sau, dacă acest lucru nu este posibil, ejecția să nu genereze un risc pentru operator și/sau pentru persoanele expuse;

(c)	echipamentul trebuie echipat cu o frână automată care să oprească unealta într-un timp suficient de scurt, în cazul în care există riscul unui contact cu unealta în timp ce acesta încetinește;

(d)	în cazul în care unealta este integrată într-o un echipament care nu este în întregime automat, acesta trebuie proiectat și construit astfel încât să elimine sau să reducă riscul de rănire accidentală.

3. CERINȚE SUPLIMENTARE FUNDAMENTALE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN VEDEREA DIMINUĂRII RISCURILOR SPECIFICE DATORATE MOBILITĂȚII ECHIPAMENTELOR TEHNICE

Echipamentele tehnice care prezintă riscuri datorate mobilității trebuie proiectate și construite astfel încât să respecte toate cerințele esențiale de sănătate și securitate descrise în acest capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

3.1. GENERALITĂȚI

3.1.1. Definiții

(a)

„Echipament care prezintă pericole cauzate de mobilitate” reprezintă:

—	un echipament a cărui funcționare necesită fie deplasare în timpul utilizării, fie mișcări continue sau semicontinue între o succesiune de posturi de lucru fixe sau

—	un echipament care este exploatat fără a fi deplasat, dar care poate fi echipat astfel încât să permită mișcarea mai ușor între un loc și altul.

(b)	„Conducător” înseamnă un operator responsabil cu mișcarea echipamentului. Conducătorul poate fi transportat de către echipament sau se poate deplasa singur, acompaniind echipamentul, sau poate conduce echipamentul prin telecomandă.

3.2. POSTUL DE LUCRU

3.2.1. Postul de conducere

Postul de conducere trebuie să asigure o asemenea vizibilitate încât conducătorul să poată acționa echipamentul și instrumentele acestuia în condițiile de utilizare prevăzute în deplină siguranță pentru el însuși și pentru persoanele expuse. Dacă este necesar, trebuie să se prevadă dispozitive corespunzătoare pentru a remedia riscurile datorate unei vizibilității directe necorespunzătoare.

Echipamentul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât din postul de conducere să nu existe nici un risc de contact neașteptat cu roțile sau șenilele pentru conducătorul sau operatorii aflați la bord.

Postul de conducere pentru conducătorii care sunt transportați în același timp cu echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât să se poată monta o cabină, cu condiția ca aceasta să nu mărească riscul și să existe suficient spațiu pentru aceasta. Cabina trebuie să conțină și un loc pentru instrucțiunile necesare pentru conducător.

3.2.2. Dispunerea pe scaune

În cazurile în care există un risc ca operatorii sau alte persoane transportate de mașină să fie strivite între piesele echipamentului și sol în cazul în care echipamentul se rostogolește sau se răstoarnă, în special la echipamentele tehnice echipate cu structurile de protecție menționate la punctul 3.4.3 sau 3.4.4, scaunele acestora trebuie proiectate și echipate cu un sistem de fixare a persoanelor în scaune, fără să se restrângă mișcările necesare pentru operații sau mișcările relative la structură cauzate de suspensia scaunelor. Asemenea sistem de fixare nu trebuie instalat în cazul în care mărește riscul.

3.2.3. Poziții pentru alte persoane

În cazul în care condițiile de utilizare prevăd că persoanele (altele decât conducătorul) pot, ocazional sau în mod regulat, să fie transportate de echipament sau să lucreze pe acesta, trebuie specificate pozițiile adecvate care să le permită acestora să fie transportate sau să lucreze pe echipament fără riscuri.

Punctul 3.2.1 al doilea și al treila paragraf se aplică, de asemenea, în cazul locurilor prevăzute pentru persoane altele decât conducătorul.

3.3. SISTEME DE COMANDĂ

Dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru a preveni utilizarea neautorizată a comenzilor.

În cazul telecomenzilor, fiecare unitate de control trebuie să aibă clar identificat echipamentul care este controlat de dispozitivul respectiv.

Sistemul de telecomandă trebuie proiectat și construit astfel încât să acționeze exclusiv:

—	echipamentul respectiv;

—	funcțiile respective.

Echipamentele tehnice controlate prin telecomandă trebuie proiectate și construite astfel încât să răspundă doar la semnalele date de unitățile de control care trebuie să le manevreze.

3.3.1. Dispozitive de comandă

Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a acționa toate dispozitivele necesare pentru funcționarea echipamentului din postul de conducere, cu excepția funcțiilor care pot fi activate în condiții de siguranță numai prin utilizarea dispozitivelor de control amplasate în altă parte. Aceste funcții le includ în special pe cele pentru care sunt responsabili alți operatori, nu conducătorul, sau pentru care conducătorul trebuie să părăsească postul de conducere pentru le controla în condiții de siguranță.

În cazul în care există pedale, acestea trebuie proiectate, construite și montate astfel încât să permită acționarea lor de către conducător în condiții de securitate, cu risc minim de operare incorectă; trebuie să aibă o suprafață antiderapantă și să fie ușor de curățat.

În cazul în care funcționarea lor poate conduce la pericole, mai ales mișcări periculoase, dispozitivele de comandă ale echipamentului, cu excepția celor cu poziții prestabilite, trebuie să revină la poziția neutră imediat ce operatorul nu mai acționează asupra lor.

În cazul echipamentelor tehnice cu roți, sistemul de ghidare trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să reducă forța mișcărilor bruște ale volanului sau ale levierului cauzate de șocurile asupra roților de direcție.

Orice dispozitiv de control care blochează diferențialul trebuie să fie proiectat și dispus astfel încât să permită diferențialului să se deblocheze atunci când echipamentul este în mișcare.

Punctul 1.2.2 al șaselea paragraf, privind semnalele de avertizare vizuale și sau acustice, se aplică numai în cazul mersului înapoi.

3.3.2. Pornirea/deplasarea

Mișcarea de deplasare a utilajului autopropulsat cu conducător transportat trebuie să fie posibilă numai atunci când conducătorul se află la locul de comandă.

Atunci când, în scopuri funcționale, utilajul trebuie să fie dotat cu dispozitive care depășesc gabaritul lui normal (de exemplu, stabilizatori, braț de macara etc.) conducătorul trebuie să aibă mijloacele de a verifica ușor, înainte de punerea în mișcare a echipamentului, că aceste dispozitive sunt așezate într-o poziție care permite deplasarea în siguranță.

Aceasta se aplică și tuturor celorlalte piese, care, pentru a permite deplasarea în siguranță, trebuie să fie plasate în anumite poziții și, dacă este necesar, blocate.

În cazul în care acest lucru nu dă naștere la alte riscuri, deplasarea echipamentului trebuie să fie condiționată de poziția sigură a pieselor menționate anterior.

Nu trebuie să existe posibilitatea ca echipamentul să se miște necontrolat în timp ce se pornește motorul.

3.3.3. Funcția de rulare

Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației rutiere, utilajele autopropulsate și remorcile acestora trebuie să îndeplinească cerințele de încetinire, oprire, frânare și imobilizare astfel încât să asigure siguranța în toate condițiile de funcționare, viteză, stare a solului și denivelări permise.

Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a încetini și de a opri utilajul autopropulsat cu ajutorul unui dispozitiv principal. În măsura în care este necesar din punct de vedere al securității, în caz de defectare a dispozitivului principal sau în absența alimentării cu energie care să acționeze dispozitivul principal, trebuie să se prevadă un dispozitiv de avarie cu comenzi în întregime independente și ușor accesibile pentru a permite încetinirea și oprirea.

În cazul în este necesar din punct de vedere al securității, trebuie prevăzut un dispozitiv de parcare pentru imobilizarea echipamentului staționate. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul din dispozitivele menționate la al doilea paragraf, cu condiția ca acesta să fie pur mecanic.

Echipamentele tehnice comandate de la distanță trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se oprească automat și imediat și să prevină operațiile potențial periculoase în următoarele condiții:

—	dacă conducătorul pierde controlul;

—	dacă acesta primește un semnal de stop;

—	dacă se detectează un defect la piesele legate de securitate ale sistemului;

—	dacă nu se detectează nici un semnal de validare în cadrul timpului specificat.

Punctul 1.2.4 nu se aplică funcției de rulare.

3.3.4. Deplasarea utilajelor cu conducător pedestru

Deplasarea utilajelor autopropulsate cu conducător pedestru trebuie să fie posibilă numai prin acționarea permanentă de către conducător a dispozitivului de control respectiv. În special, nu trebuie să existe posibilitatea ca deplasarea să se producă în timp ce se pornește motorul.

Sistemele de comandă pentru utilajele cu control pedestru trebuie să fie proiectate astfel încât să reducă la minimum riscurile derivând din deplasarea incorectă a echipamentului către conducător, în special:

—

strivire;

—	accidentare cauzată de uneltele rotative.

De asemenea, viteza normală de deplasare a utilajului trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a unui om care merge pe jos.

În cazul utilajelor la care se poate adapta un instrument rotativ, nu trebuie să existe posibilitatea de acționare a acestui instrument atunci când este angajată comanda de mers înapoi, cu excepția cazului în care mișcarea utilajului rezultă din mișcarea instrumentului. În acest caz, viteza de mers înapoi trebuie să fie natură astfel încât să nu prezinte pericol pentru conducător.

3.3.5. Defectarea circuitului de comandă

Defectarea alimentării cu energie a servodirecției, atunci când aceasta există, nu trebuie să împiedice conducerea utilajului în intervalul de timp necesar pentru oprirea lui.

3.4. PROTECȚIA ÎMPOTRIVA RISCURILOR MECANICE

3.4.1. Mișcări necomandate

Utilajul trebuie proiectat, construit și plasat, dacă este cazul, pe suportul său mobil, astfel încât, atunci când se mișcă, oscilațiile necontrolate ale centrului lui de greutate să nu-i afecteze stabilitatea și nici să nu exercite o presiune excesivă asupra structurii sale.

3.4.2. Piesele de transmisie în mișcare

Prin excepție de la punctul 1.3.8.1, în cazul motoarelor, apărătoarele mobile care previn accesul la părțile în mișcare din compartimentul motorului nu trebuie să fie dispozitive interconectate dacă acestea trebuie să fie deschise, fie prin utilizarea unei unelte sau chei sau printr-un dispozitiv de control aflat la poziția de conducere, cu condiția ca acesta din urmă să fie o cabină acoperită cu încuietoare care să prevină accesul neautorizat.

3.4.3. Răsturnarea

În cazul în care un utilaj autopropulsat cu conducător transportat sau eventual cu operatori transportați există riscul de a se răsturna, echipamentul trebuie să fie echipată cu structurile de protecție corespunzătoare, dacă aceasta nu mărește riscul.

Această structură trebuie să fie de așa natură încât, în caz de răsturnare, să permită conducătorului transportat și, atunci când este cazul, operatorilor transportați, un volum limită de deformare.

Pentru a verifica dacă structura respectă cerințele precizate la al doilea paragraf, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze el însuși sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.

3.4.4. Obiecte în cădere

Când, în cazul unui utilaj autopropulsat cu conducător transportat sau eventual cu operatori transportați, există riscuri din cauza unor obiecte sau materiale care pot să cadă, utilajul trebuie să fie proiectat și dotat cu puncte de ancorare care să-i permită să fie echipat cu o structură corespunzătoare de protecție împotriva obiectelor care cad.

Această structură trebuie să fie de așa natură încât, în cazul căderii unor obiecte sau materiale, să garanteze operatorilor transportați un volum limită de deformare.

Pentru a verifica dacă structura respectă cerințele precizate în alineatul al doilea, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze el însuși sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.

3.4.5. Mijloace de acces

Mânerele și scările trebuie să fie proiectate, construite și fixate astfel încât operatorii să le folosească instinctiv și să nu folosească comenzi pentru acest scop.

3.4.6. Dispozitive de remorcare

Toate echipamentele tehnice utilizate pentru remorcare sau pentru a fi remorcate trebuie să fie dotate cu dispozitive de remorcare sau cârlige proiectate, construite și fixate astfel încât să asigure conectarea și deconectarea ușoară și în siguranță și să prevină deconectarea accidentală în timpul utilizării.

În măsura în care sarcina de pe bara de tracțiune impune acest lucru, astfel de utilaje trebuie să fie echipate cu un suport cu o suprafață de sprijin adaptată încărcăturii și solului.

3.4.7. Transmisia energiei între utilajul autopropulsat (sau tractor)și echipamentul receptor

Arborele de transmisie cu cadran care leagă utilajul autopropulsat (sau tractorul) de primul palier fix al echipamentului receptor trebuie să fie proiectate și construite astfel încât orice parte care se mișcă pe parcursul operării să fie protejată pe toată lungimea.

Pe partea utilajului autopropulsat (sau a tractorului), priza la care este atașat arborele de transmisie cu cadran trebuie să fie protejată fie printr-o gardă fixată și cuplată la utilajul autopropulsat (sau tractor), fie prin alt dispozitiv care asigură o protecție echivalentă.

Trebuie să existe posibilitatea deschiderii gărzii pentru accesul la arborele de transmisie. După plasarea acestuia în locul destinat, trebuie să existe destul spațiu pentru a preveni avarierea gărzii de către arborele secundar atunci când echipamentul (sau tractorul) se pune în mișcare.

Pe partea utilajului recipient, arborele receptor trebuie să fie introdus într-o carcasă de protecție fixată pe utilaj.

Limitatoarele de torsiune sau roțile libere pot să fie fixate la cardan numai pe partea dinspre echipamentul condusă. Arborele de transmisie cu cardan trebuie să fie marcat în mod corespunzător.

Toate echipamentele tehnice receptoare a căror funcționare necesită un arbore de transmisie pentru a le conecta la utilajul autopropulsat sau la tractor trebuie să aibă un sistem de atașare a arborelui de transmisie astfel încât atunci când utilajul este decuplat, arborele de transmisie și apărătoarea sa să nu fie avariate de contactul cu solul sau cu o piesă a utilajului.

Părțile exterioare ale apărătoarei trebuie să fie proiectate, construite și montate astfel încât să nu se poată roti împreună cu arborele de transmisie. Apărătoarea trebuie să acopere arborele de transmisie până la capetele camelor interne în cazul unui cardan simplu și cel puțin până la mijlocul cuplajului sau cuplajelor exterioare în cazul cardanelor „cu unghi mare”.

În cazul în care mijloacele de acces la posturile de lucru se află în apropierea arborelui de transmisie cu cadran, acestea trebuie proiectate și construite astfel încât apărătoarele arborelui să nu poată fi utilizate ca trepte, cu excepția cazului în care au fost proiectate și construite în acest scop.

3.5. PROTECȚIA ÎMPOTRIVA ALTOR RISCURI

3.5.1. Baterii

Carcasa bateriilor trebuie să fie construită și fixată, iar bateria instalată astfel încât să se evite pe cât posibil posibilitatea ca electrolitul să fie ejectat pe operator în eventualitatea unei răsturnări și/sau să se evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.

Utilajul trebuie proiectat și construit astfel încât bateria să poată fi deconectată cu ajutorul unui dispozitiv ușor accesibil prevăzut în acest scop.

3.5.2. Incendiu

În funcție de riscurile anticipate de producător, atunci când dimensiunile echipamentului permit, acesta trebuie:

—	fie să permită instalarea unor stingătoare de incendiu ușor accesibile,

—	fie să fie prevăzute cu sisteme de stingere a incendiilor încorporate.

3.5.3. Emisia de substanțe periculoase

Punctul 1.5.13 al doilea și al treilea paragraf nu se aplică atunci când principala funcție a echipamentului este pulverizarea de produse. Cu toate acestea, operatorul trebuie să fie protejat împotriva riscului de expunere la astfel de emisii periculoase.

3.6. INFORMAȚII ȘI INDICAȚII

3.6.1. Indicatoare, semnalizăriși avertismente

Toate echipamentele tehnice trebuie prevăzute cu indicatoare și/sau plăcuțe cu instrucțiuni de utilizare, reglare și întreținere, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru asigurarea sănătății și siguranței persoanelor. Acestea trebuie alese, proiectate și construite astfel încât să se asigure o formă indelebilă și cu bună vizibilitate.

Fără a se aduce atingere la dispozițiile regulamentelor de circulație rutieră, echipamentele tehnice cu conducător transportat trebuie dotate cu următoarele echipamente tehnice:

—	un dispozitiv de avertizare acustică pentru alertarea persoanelor,

—	un sistem cu semnale luminoase adaptat condițiilor de utilizare proiectate; această ultimă cerință nu se aplică echipamentelor tehnice proiectate exclusiv pentru lucrări subterane și care funcționează fără tensiune,

—	în cazul în care acest lucru este necesar, trebuie să existe o legătură corespunzătoare între remorcă și echipamentele tehnice care asigură semnalizarea.

Echipamentele tehnice cu comandă de la distanță care, în condiții normale de funcționare, expun persoanele la riscul unor lovituri sau ciocniri trebuie să fie dotate cu mijloace corespunzătoare de semnalizare a deplasărilor sau cu mijloace de protecție a persoanelor împotriva acestor riscuri. Aceleași condiții se aplică și echipamentelor tehnice a căror funcționare implică deplasări repetate înainte și înapoi pe o axă unică, iar zona din spatele echipamentului nu este direct vizibilă pentru conducător.

Echipamentul trebuie să conceput astfel încât să nu permită dezactivarea fără intenție a dispozitivelor de avertizare și semnalizare. În cazul în care acest lucru este esențial din motive de securitate, dispozitivele respective trebuie prevăzute cu mijloace necesare pentru verificarea stării de bună funcționare și pentru atenționarea operatorului asupra defectării acestora.

În cazul în care deplasarea echipamentelor tehnice sau a instrumentelor acestora este deosebit de periculoasă, echipamentele tehnice respective trebuie prevăzute cu indicatoare care să avertizeze asupra pericolului de apropiere în timpul funcționării; indicatoarele trebuie să poată fi citite de la o distanță suficientă pentru a asigura securitatea persoanelor a căror prezență este necesară în vecinătate.

3.6.2. Mărci

Toate echipamentele tehnice se vor prevedea cu următoarele mărci în formă lizibilă și indelebilă:

—	puterea nominală exprimată în kilowați (kW);

—	masa pentru configurația cel mai des folosită, în kilograme (kg);

și, în cazul în care este necesar:

—	sarcina maximă prevăzută la cârligul de tracțiune, în newtoni (N);

—	sarcina verticală maximă prevăzută la cârligul de tracțiune, în newtoni (N).

3.6.3. Instrucțiuni

3.6.3.1. Vibrații

Instrucțiunile trebuie să ofere următoarele informații referitoare la vibrațiile transmise de mașină către sistemul mână-braț sau către întreg corpul:

—	valoarea totală a vibrației transmise către sistemul mână-braț, dacă depășește 2,5 m/s2. În cazul în care valoarea respectivă nu depășește 2,5 m/s2, acest lucru este precizat,

—	valoarea pătratică medie maximă a accelerației ponderate la care este supus întreg corpul, dacă depășește 0,5 m/s2. În cazul în care valoarea respectivă nu depășește 0,5 m/s2, acest lucru este precizat,

—	precizia relativă a măsurării.

Aceste valori vor fi fie cele măsurate efectiv pentru echipamentul în cauză, fie cele stabilite în baza măsurătorilor efectuate pe echipamente tehnice comparabile din punct de vedere tehnic și care sunt reprezentative pentru echipamentul ce urmează a fi fabricat.

În cazul în care nu se aplică standarde armonizate, vibrația se măsoară cu ajutorul codului de măsurare cel mai potrivit pentru echipamentul în cauză.

Este obligatoriu să se prevadă condițiile de funcționare pe durata măsurătorilor, precum și codurile de măsurare utilizate.

3.6.3.2. Utilizări multiple

Instrucțiunile pentru echipamentele tehnice care permit utilizări multiple, în funcție de echipament și de instrucțiunile pentru echipamentele tehnice interschimbabile, trebuie să conțină informațiile necesare pentru asamblarea și utilizarea în siguranță a echipamentelor tehnice de bază și a echipamentelor tehnice interschimbabile care pot fi utilizate.

4. CERINȚE SUPLIMENTARE FUNDAMENTALE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE PENTRU PREVENIREA PERICOLELOR ASOCIATE OPERAȚIUNILOR DE RIDICARE

Echipamentele tehnice care prezintă pericole asociate operațiunilor de ridicare trebuie să îndeplinească toate cerințele esențiale necesare de sănătate și securitate descrise în prezentul capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

4.1. GENERALITĂȚI

4.1.1. Definiții

(a)	„Operațiune de ridicare” înseamnă deplasarea unităților de sarcină constând în bunuri și/sau persoane care necesită, la un anumit moment, o schimbare de nivel.

(b)	„Sarcină ghidată” înseamnă sarcina deplasată integral de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile și a cărei poziționare este determinată prin puncte fixe;

(c)	„Coeficient de exploatare” înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina garantată de producător sau de reprezentantul său autorizat pentru rezistența unei componente și sarcina utilă maximă indicată pe componenta respectivă.

(d)	„Coeficient de încercare” înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina utilizată pentru efectuarea încercărilor statice sau dinamice asupra unui echipament tehnic sau a unui accesoriu de ridicare și sarcina utilă maximă indicată pe echipamentul sau accesoriul de ridicare respectiv.

(e)

„Încercare statică” înseamnă încercarea în cursul căreia echipamentul sau accesoriul de ridicare este mai întâi verificat, apoi supus unei forțe egale cu produsul dintre sarcina utilă maximă și coeficientul corespunzător de încercare statică, după care, la înlăturarea forței, se repetă verificarea pentru a se constata dacă s-a produs vreo deteriorare.

(f)

„Încercare dinamică” înseamnă încercarea în cursul căreia echipamentul de ridicare este pus în funcțiune în toate configurațiile posibile, la sarcina utilă maximă înmulțită cu coeficientul corespunzător de încercare dinamică, cu urmărirea comportamentului dinamic al echipamentului de ridicat pentru a se verifica funcționarea corectă a acestuia.

(g)	„Suport de transportare” înseamnă o parte a echipamentului pe care sau în interiorul căruia se află persoanele și/sau bunurile ce trebuie ridicate.

4.1.2. Protecție împotriva pericolelor mecanice

4.1.2.1. Riscuri asociate lipsei de stabilitate

Echipamentele tehnice trebuie proiectate și construite astfel încât să se mențină stabilitatea necesară conform punctului 1.3.1, atât în stare de funcționare, cât și de repaus, inclusiv în toate etapele de transport, montare și demontare, la apariția defecțiunilor previzibile ale componentelor, precum și în timpul efectuării testelor prevăzute în manualul de utilizare. În acest scop, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să aplice metodele de verificare corespunzătoare.

4.1.2.2. Echipamente tehnice cu rulare pe șine de ghidare și de cale ferată

Echipamentele tehnice trebuie prevăzute cu dispozitive care acționează asupra șinelor de ghidare sau de cale ferată pentru prevenirea deraierilor.

În cazul în care, cu toate că se asigură astfel de dispozitive, se menține riscul unei deraieri sau al unei defectări a șinei sau a vreunei componente de rulare, trebuie să se asigure dispozitive de prevenire a căderii echipamentului, componentei sau încărcăturii sau a răsturnării echipamentului.

4.1.2.3. Rezistență mecanică

Echipamentele tehnice, accesoriile de ridicare și componentele acestora trebuie să aibă rezistența necesară pentru solicitările la care sunt supuse, atât în stare de funcționare, cât și, dacă este cazul, în stare de repaus, în condițiile de instalare și funcționare prevăzute și în toate configurațiile, acordându-se atenția cuvenită, dacă este necesar, efectelor factorilor atmosferici și ale forțelor exercitate de persoane. Cerința menționată trebuie îndeplinită și în timpul transportului, al montării și demontării.

Echipamentele tehnice și accesoriile de ridicare trebuie proiectate și construite astfel încât să prevină defectarea pe motiv de oboseală și uzură, având în vedere destinația acestora.

Materialele utilizate trebuie alese pe baza mediilor de lucru proiectate, acordându-se atenție specială coroziunii, abraziunii, impacturilor, temperaturilor extreme, oboselii, friabilității și îmbătrânirii.

Echipamentele tehnice și accesoriile de ridicare trebuie astfel proiectate și construite încât să suporte suprasarcina aplicată la încercările statice, fără producerea de deformări permanente sau de defecte evidente. Calculele de rezistență trebuie să includă coeficientul de încercare statică ales pentru garantarea unui nivel corespunzător de siguranță. Coeficientul respectiv are, de regulă, următoarele valori:

(a)	pentru echipamente tehnice și accesorii de ridicare cu acționare manuală: 1,5;

(b)	pentru alte echipamente tehnice: 1,25.

Echipamentele tehnice trebuie astfel proiectate și construite încât să suporte, fără a suferi vreo defectare, încercările dinamice efectuate la o valoare egală cu produsul dintre sarcina utilă maximă și coeficientul de încercare dinamică. Coeficientul de încercare dinamică menționat se alege astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță: coeficientul este, de regulă, egal cu 1,1. De regulă, testele se efectuează la vitezele nominale prevăzute. În cazul în care circuitul de control al echipamentului permite mai multe deplasări simultane, testele trebuie efectuate în condițiile cel mai puțin favorabile și, de regulă, prin combinarea deplasărilor în cauză.

4.1.2.4. Scripeți, tambure, role, cabluri și lanțuri

Diametrul scripeților, tamburelor și al rolelor trebuie să corespundă dimensiunii cablurilor sau lanțurilor folosite.

Tamburele și rolele trebuie să fie proiectate, executate și instalate astfel încât cablurile sau lanțurile folosite să poată fi înfășurate fără a se desface.

Cablurile folosite direct pentru ridicare sau susținere a încărcăturii nu trebuie să prezinte matisiri, în afara terminațiilor. Sunt, cu toate acestea, admise matisirile în cazul instalațiilor proiectate a fi modificate în mod frecvent, conform necesităților de utilizare.

Coeficientul de exploatare pentru cabluri și terminațiile acestora, considerate împreună, trebuie să fie astfel ales încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță. Coeficientul respectiv este, de regulă, egal cu 5.

Coeficientul de exploatare pentru lanțurile de ridicare trebuie să fie astfel ales încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță. De regulă, coeficientul respectiv este egal cu 4.

Pentru a verifica realizarea unui coeficient de exploatare corespunzător, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să efectueze testele necesare sau să dispună efectuarea acestora pentru fiecare tip de lanț și cablu folosite direct la ridicarea încărcăturii, precum și pentru terminațiile cablului.

4.1.2.5. Accesorii de ridicare și componentele acestora

La stabilirea dimensiunilor pentru accesoriile de ridicare și componentele acestora trebuie avute în vedere efectele de oboseală și îmbătrânire aferente unui număr de cicluri de funcționare corelat cu durata de viață proiectată a acestora, astfel cum este prevăzută în condițiile de funcționare pentru o anumită destinație.

În plus:

(a)	coeficientul de exploatare pentru combinațiile cablu de sârmă/terminație trebuie ales astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; coeficientul respectiv este, de regulă, egal cu 5. Cablurile nu trebuie să conțină matisiri sau noduri, în afara terminațiilor;

(b)	în cazul în care se utilizează lanțuri cu zale sudate, trebuie să se aleagă tipul cu zale scurte. Coeficientul de exploatare al lanțurilor trebuie ales astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; coeficientul respectiv este, de regulă, egal cu 4;

(c)

coeficientul de exploatare pentru cabluri textile sau sapane depinde de material, metoda de fabricație, dimensiuni și utilizare. Acest coeficient trebuie ales astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; coeficientul respectiv este, de regulă, egal cu 7, cu condiția ca materialele folosite să se dovedească a fi de foarte bună calitate, iar metoda de fabricație să fie corespunzătoare destinației avute în vedere. În caz contrar, coeficientul este, de regulă, stabilit la o valoare mai mare pentru garantarea unui nivel echivalent de siguranță. Cablurile și sapanele textile nu trebuie să cuprindă noduri, legături sau matisiri în afara terminațiilor sapanului, cu excepția cazului unui sapan fără fine;

(d)	toate componentele metalice care alcătuiesc un sapan sau care sunt utilizate împreună cu acesta trebuie să aibă un coeficient de exploatare ales astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranță; coeficientul respectiv este, de regulă, egal cu 4;

(e)	sarcina utilă maximă a unui sapan cu ramificații multiple se determină pe baza coeficientului de exploatare al ramificației celei mai slabe, a numărului de ramificații și a factorului de reducere care depinde de configurația sapanului;

(f)	pentru a verifica realizarea unui coeficient de exploatare corespunzător, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să efectueze testele necesare sau să dispună efectuarea acestora pentru fiecare tip de componentă prevăzută la literele (a), (b), (c) și (d).

4.1.2.6. Controlul deplasărilor

Dispozitivele de control pentru deplasări trebuie să acționeze astfel încât echipamentul pe care sunt instalate să fie în condiții de securitate.

(a)	Echipamentele tehnice trebuie proiectate și construite sau echipate cu dispozitive astfel încât să se mențină amplitudinea componentelor în limitele prevăzute. Punerea în funcțiune a acestor dispozitive trebuie precedată, acolo unde este cazul, de un avertisment.

(b)

În cazul în care, în același loc, se pot manevra simultan mai multe echipamente tehnice fixe sau montate pe șine și există riscul unei coliziuni, respectivele echipamente tehnice trebuie proiectate și construite astfel încât să facă posibilă corelarea sistemelor în scopul evitării respectivelor riscuri.

(c)

Echipamentele tehnice trebuie proiectate și construite astfel încât să nu se producă alunecări periculoase sau căderea liberă și neașteptată a încărcăturii, chiar și în cazul unei căderi parțiale sau totale a tensiunii de alimentare sau în cazul în care operatorul oprește funcționarea echipamentului.

(d)	Nu trebuie să fie posibilă, în condiții normale de funcționare, coborârea încărcăturii doar prin acționarea frânei de fricțiune, cu excepția echipamentelor tehnice în cazul cărora funcția respectivă este activată în acest mod.

(e)	Dispozitivele de reținere trebuie proiectate și construite astfel încât să se evite scăparea din neglijență a sarcinii încărcate.

4.1.2.7. Deplasarea sarcinilor în timpul manevrelor

Poziția de operare a echipamentului trebuie stabilită astfel încât să asigure un câmp de vizibilitate cât mai larg asupra traiectoriilor părților în mișcare, pentru a se evita posibile coliziuni cu persoane, echipamente tehnice sau alte echipamente care ar putea efectua manevre în același timp și care pot constitui eventuale pericole.

Echipamentele tehnice cu sarcini trebuie proiectate și construite astfel încât să se evite rănirea persoanelor prin deplasarea sarcinii, a suportului de transportare sau a contragreutăților, dacă există.

4.1.2.8. Echipamente tehnice care deservesc rampe de descărcare fixe

4.1.2.8.1. Deplasarea suportului de transportare

Deplasarea suportului de transportare a echipamentelor tehnice care deservesc rampe de descărcare fixe trebuie să aibă ghidaj rigid către și la rampele de descărcare. Bazele în foarfece ale platformelor de ridicare sunt, de asemenenea, considerate ghidaje rigide.

4.1.2.8.2. Accesul la suportul de transportare

În cazul în care persoanele au acces la suportul de transportare, echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât să se asigure poziția staționară a suportului de transportare pe timpul accesului, în special la încărcare sau descărcare.

Echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât să nu se creeze vreun risc de împiedicare din cauza diferenței de nivel dintre suportul de transportare și rampa de descărcare deservită.

4.1.2.8.3. Riscuri datorate contactului cu suportul de transportare aflat în mișcare

În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea cerinței prevăzute la punctul 4.1.2.7 al doilea paragraf, accesul în zona de deplasare trebuie să fie interzis pe durata funcționării echipamentului.

În cazul în care, în timpul controlului sau al întreținerii, există riscul ca persoanele aflate dedesubtul sau deasupra suportului de transportare să fie strivite între suportul de transportare și orice părți fixe, trebuie asigurat un spațiu suficient, fie sub forma unor refugii, fie prin intermediul unor dispozitive mecanice pentru blocarea deplasării suportului de transportare.

4.1.2.8.4. Riscul asociat căderii încărcăturii de pe suportul de transportare

În cazul în care există un risc asociat căderii încărcăturii de pe suportul de transportare, echipamentul trebuie proiectat și construit astfel încât să se evite acest risc.

4.1.2.8.5. Rampe de descărcare

Trebuie prevenite riscurile asociate contactului dintre persoanele de pe rampele de descărcare și suportul de transportare aflat în mișcare sau alte elemente aflate în mișcare.

În cazul în care există riscul căderii persoanelor în zona de deplasare în lipsa suportului de transportare de pe rampa de descărcare, trebuie prevăzute balustrade pentru prevenirea riscului respectiv. Direcția de deschidere a balustradelor nu trebuie să fie înspre zona de deplasare. Acestea trebuie prevăzute cu un dispozitiv de cuplare controlat de pe poziția suportului de transportare pentru prevenirea:

—	deplasărilor periculoase ale suportului de transportare până la închiderea și blocarea balustradelor;

—	deschiderii accidentale a balustradei înainte de oprirea suportului de transportare la rampa de descărcare respectivă.

4.1.3. Îndeplinirea scopului proiectat

La lansarea pe piață sau la prima punere în funcțiune a echipamentului de ridicare sau a accesoriilor de ridicare, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să ia măsurile corespunzătoare sau să dispună luarea acestora pentru a se asigura că echipamentul sau accesoriile de ridicare gata de utilizare — fie manuală, fie acționată electric — își pot îndeplini funcționalitățile prevăzute în condiții de siguranță.

Toate echipamentele tehnice de ridicare pregătite pentru punerea în funcțiune trebuie supuse încercărilor statice și dinamice prevăzute la punctul 4.1.2.3.

În cazul echipamentelor tehnice care nu pot fi asamblate la sediul producătorului sau la sediul reprezentantului autorizat al acestuia, măsurile respective trebuie luate la locul de utilizare. În celelalte situații, măsurile trebuie luate fie la sediul producătorului, fie la locul de utilizare.

4.2. CERINȚE PENTRU ECHIPAMENTELE TEHNICE CU SURSĂ DE ENERGIE ALTA DECÂT EFORTUL MANUAL

4.2.1. Controlul asupra deplasărilor

Pentru controlul asupra deplasărilor echipamentului sau ale utilajelor acestuia trebuie folosite dispozitive de acționare fără automenținere. Cu toate acestea, pentru deplasările parțiale sau complete care nu implică riscul unei coliziuni a încărcăturii sau a echipamentului, dispozitivele respective pot fi înlocuite prin dispozitive de control care să permită oprirea automată în poziții prestabilite fără a fi necesar ca operatorul să dețină un dispozitiv de acționare fără automenținere.

4.2.2. Controlul asupra sarcinii

Echipamentele tehnice cu sarcină utilă maximă de cel puțin 1 000 de kilograme sau cu moment de răsturnare de cel puțin 40 000 Nm trebuie prevăzute cu dispozitive pentru avertizarea operatorului și prevenirea deplasărilor periculoase în caz de:

—	supraîncărcare, fie ca urmare a depășirii sarcinii utile maxime sau a momentului maxim de utilizare datorat sarcinii, sau

—	depășire a momentului de răsturnare.

4.2.3. Instalații ghidate prin cabluri

Suporturile de transportare pe cablu, tractoarele sau suporturile de transportare tractate trebuie susținute cu contragreutăți sau printr-un dispozitiv care să permită controlul permanent al tensiunii.

4.3. INFORMAȚII ȘI MARCAJE

4.3.1. Lanțuri, cabluri și chingi

Fiecare lungime de lanț, cablu sau chingă de ridicare ce nu face parte dintr-un ansamblu trebuie să prezinte o marcă sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, o plăcuță sau un inel nedetașabil cu denumirea și adresa producătorului sau ale reprezentantului autorizat al acestuia, precum și cu datele de identificare înscrise în certificatul aferent.

Certificatul menționat trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)	denumirea și adresa producătorului și, dacă este cazul, ale reprezentantului autorizat al acestuia;

(b)

o descriere a lanțului sau cablului, inclusiv:

—	mărimea nominală a acestuia;

—	tipul de construcție;

—	materialul din care este fabricat și

—	orice tratamente metalurgice speciale aplicate materialului;

(c)	metoda de testare utilizată;

(d)	sarcina maximă la care poate fi supus lanțul sau cablul în exploatare. Se poate indica o serie de valori care să corespundă diverselor destinații proiectate.

4.3.2. Accesorii de ridicare

Accesoriile de ridicare trebuie să indice următoarele detalii:

—	identificarea materialului, în cazul în care informația respectivă este necesară pentru utilizarea în siguranță;

—	sarcina utilă maximă.

În cazul accesoriilor de ridicare care nu permit aplicarea mărcilor, detaliile prevăzute la primul alineat trebuie afișate pe o plăcuță sau pe alte suporturi echivalente, care se fixează bine pe accesorii.

Detaliile trebuie să fie lizibile și să fie amplasate într-un loc unde nu se află în pericol de dispariție ca urmare a uzurii sau de a afecta rezistența accesoriilor.

4.3.3. Echipamente tehnice de ridicare

Sarcina utilă maximă trebuie marcată vizibil pe echipament. Marcajul respectiv trebuie să fie lizibil, indelebil și în formă necodată.

În cazul în care sarcina utilă maximă depinde de configurația echipamentului, fiecare poziție de exploatare trebuie prevăzută cu o plăcuță de sarcină care să indice, de preferat sub formă de grafic sau de tabele, sarcina utilă permisă pentru fiecare configurație.

Echipamentele tehnice destinate pentru ridicarea bunurilor, prevăzute cu un suport de transportare care să permită accesul persoanelor, trebuie să prezinte un avertisment în formă clară și indelebilă asupra interdicției de ridicare a persoanelor. Avertismentul respectiv trebuie să fie vizibil în fiecare zonă prin care este posibil accesul.

4.4. INSTRUCȚIUNI

4.4.1. Accesorii de ridicare

Fiecare accesoriu de ridicare sau fiecare lot de accesorii de ridicare indivizibil din punct de vedere comercial trebuie să fie însoțit de instrucțiuni care să indice un set minim de detalii, după cum urmează:

(a)	destinația proiectată;

(b)	limitele de utilizare [în special pentru accesorii de ridicare cum ar fi cele cu ventuze magnetice sau vacuumatice care nu se conformează în întregime punctului 4.1.2.6 litera (e)];

(c)	instrucțiuni de asamblare, utilizare și întreținere;

(d)	coeficientul de încercare statică utilizat.

4.4.2. Echipamente tehnice de ridicare

Echipamentele tehnice de ridicare trebuie să fie însoțite de instrucțiuni care să cuprindă informații asupra următoarelor:

(a)

caracteristicile tehnice ale echipamentelor tehnice, în special:

—	sarcina utilă maximă și, dacă este necesar, o copie a plăcuței de sarcină sau a tabelului de sarcini prevăzut la punctul 4.3.3 al doilea paragraf;

—	reacțiile la suporturi sau ancore și, dacă este necesar, caracteristicile șinelor;

—	dacă este necesar, definirea și mijloacele de instalare a balastului;

(b)	conținutul jurnalului echipamentului, în cazul în care acesta nu este furnizat împreună cu echipamentul;

(c)	instrucțiuni de utilizare, în special pentru a compensa lipsa vizibilității directe asupra încărcăturii din unghiul operatorului;

(d)	dacă este necesar, un raport de încercări care să prezinte în detaliu încercările statice și dinamice efectuate de către sau în numele producătorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia;

(e)	în cazul echipamentelor tehnice care nu sunt asamblate la sediul producătorului în forma în care urmează a fi folosite, instrucțiunile necesare pentru îndeplinirea măsurilor prevăzute la punctul 4.1.3 înainte de prima punere în funcțiune.

5. CERINȚE SUPLIMENTARE FUNDAMENTALE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE PENTRU ECHIPAMENTELE TEHNICE DESTINATE UTILIZĂRII SUBTERANE

Echipamentele tehnice destinate utilizării subterane trebuie să îndeplinească toate cerințele esențiale de sănătate și securitate descrise în prezentul capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

5.1. RISCURI ASOCIATE LIPSEI DE STABILITATE

Suporturile mecanizate de acoperiș trebuie proiectate și construite astfel încât să se mențină o direcție dată la deplasare și să nu alunece înaintea și în timpul încărcării sarcinii sau după înlăturarea acesteia. Acestea trebuie prevăzute cu ancoraje pentru plăcile superioare ale fiecărui stâlp hidraulic de susținere.

5.2. DEPLASAREA

Suporturile mecanizate de acoperiș trebuie să permită deplasarea liberă a persoanelor.

5.3. DISPOZITIVE DE CONTROL

Comenzile de accelerație și frânare a deplasării echipamentelor tehnice cu rulare pe șine trebuie să fie acționate manual. Cu toate acestea, dispozitivele de activare pot fi operate cu pedale.

Dispozitivele de control ale suporturilor mecanizate de acoperiș trebuie să fie astfel proiectate și poziționate încât operatorii să se afle la adăpostul unui suport fix în timpul operațiunilor de deplasare. Dispozitivele de control trebuie să fie protejate împotriva acționării accidentale.

5.4. OPRIREA

Echipamentele tehnice autopropulsate pe șine, destinate utilizării subterane trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să acționeze circuitul de control asupra mișcării echipamentului și să oprească deplasarea în cazul în care operatorul pierde controlul asupra deplasării.

5.5. PREVENIREA INCENDIILOR

Cerințele de la punctul 3.5.2 a doua liniuță sunt obligatorii în ceea ce privește echipamentele tehnice care cuprind părți ușor inflamabile.

Sistemul de frâne al echipamentului tehnic destinat utilizării subterane trebuie astfel proiectat și construit încât să nu producă scântei și să nu declanșeze incendii.

Echipamentele tehnice cu motoare cu ardere internă destinate utilizării subterane trebuie să fie echipate exclusiv cu motoare pe bază de combustibili cu presiune de vaporizare scăzută și care nu produc nici un fel de scântei electrice.

5.6. GAZE DE EVACUARE

Gazele de evacuare provenite de la motoare cu ardere internă nu trebuie evacuate în direcție ascendentă.

6. CERINȚE SUPLIMENTARE FUNDAMENTALE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE PENTRU ECHIPAMENTELE TEHNICE CARE PREZINTĂ DIVERSE PERICOLE ASOCIATE RIDICĂRII PERSOANELOR

Echipamentele tehnice care prezintă pericole asociate ridicării persoanelor trebuie să îndeplinească toate cerințele esențiale necesare de sănătate și securitate descrise în prezentul capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

6.1. GENERALITĂȚI

6.1.1. Rezistență mecanică

Suportul de transportare, inclusiv orice trape, trebuie proiectat și construit astfel încât să se asigure spațiul și rezistența corespunzătoare numărului maxim de persoane admise pe suportul de transportare și sarcinii utile maxime.

Coeficienții de exploatare pentru componentele prevăzute la punctele 4.1.2.4 și 4.1.2.5 nu sunt adecvați pentru echipamentele tehnice destinate ridicării persoanelor și valoarea lor trebuie, de regulă, dublată. Echipamentele tehnice destinate ridicării persoanelor sau persoanelor și bunurilor trebuie să fie prevăzute cu sistem de suspensii sau de susținere pentru suportul de transportare proiectat și construit astfel încât să asigure un nivel general corespunzător de securitate și să prevină riscul căderii suportului de transportare.

În cazul în care se folosesc cabluri sau lanțuri pentru suspendarea suportului de transportare sunt necesare, de regulă, cel puțin două cabluri sau lanțuri independente, fiecare având propriul ancoraj.

6.1.2. Controlul asupra sarcinii pentru echipamentele tehnice care nu sunt acționate prin forță manuală

Cerințele de la punctul 4.2.2 se aplică indiferent de valoarea maximă a sarcinii utile și de momentul de răsturnare, cu excepția cazului în care producătorul poate demonstra că nu există risc de supraîncărcare sau de răsturnare.

6.2. DISPOZITIVE DE CONTROL

În cazul în care cerințele de siguranță nu impun alte soluții, suportul de transportare trebuie să fie, de regulă, astfel proiectat și construit încât persoanele aflate pe suportul de transportare să dețină mijloace de control asupra deplasărilor ascendente și descendente și, dacă este necesar, asupra altor deplasări ale suportului de transportare.

În timpul funcționării, respectivele dispozitive de control trebuie să aibă prioritate asupra oricăror alte dispozitive de control asupra acelorași deplasări, cu excepția dispozitivelor de oprire în caz de urgență.

Dispozitivele de control pentru aceste deplasări trebuie să fie cu acționare fără automenținere, cu excepția cazului în care suportul de transportare este el însuși complet închis.

6.3. RISCURI PENTRU PERSOANELE AFLATE PE SUPORTUL DE TRANSPORTARE SAU ÎN INTERIORUL ACESTUIA

6.3.1. Riscuri asociate deplasărilor suportului de transportare

Echipamentele tehnice pentru ridicarea persoanelor trebuie proiectate, construite sau echipate astfel încât accelerația sau decelerația suportului de transportare să nu prezinte riscuri pentru persoane.

6.3.2. Riscul căderii persoanelor de pe suportul de transportare

Suportul de transportare nu trebuie să se încline într-un grad care ar putea crea riscul căderii ocupanților, inclusiv în timpul deplasării echipamentului și a suportului de transportare.

În cazul în care suportul de transportare este proiectat ca post de lucru, trebuie luate măsurile necesare pentru asigurarea stabilității și pentru prevenirea deplasărilor periculoase.

În cazul în care măsurile prevăzute la punctul 1.5.15 nu sunt corespunzătoare, suporturile de transportare trebuie prevăzute cu un număr suficient de puncte de ancorare corespunzătoare numărului de persoane admise pe suportul de transportare. Punctele de ancorare trebuie să fie suficient de rezistente pentru a permite utilizarea echipamentelor de protecție împotriva căderii persoanelor de la înălțime.

Orice trape practicate în planșee sau plafoane și orice uși laterale trebuie proiectate și construite astfel încât să se evite deschiderea accidentală și trebuie să aibă deschiderea într-o direcție care să înlăture orice risc de cădere în cazul deschiderii neașteptate.

6.3.3. Riscul căderii unor obiecte pe suportul de transportare

În cazul în care există riscul căderii unor obiecte pe suportul de transportare, care ar putea pune în pericol persoanele, suportul de transportare trebuie să fie prevăzut cu acoperiș protector.

6.4. ECHIPAMENTE TEHNICE CARE DESERVESC RAMPE DE DESCĂRCARE FIXE

6.4.1. Riscuri pentru persoanele aflate pe suportul de transportare sau în interiorul acestuia

Suportul de transportare trebuie proiectat și construit astfel încât să se evite riscurile asociate contactului dintre persoane și/sau obiecte aflate pe suportul de transportare sau în interiorul acestuia și orice elemente fixe sau aflate în mișcare. În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea cerinței menționate, suportul de transportare trebuie să fie el însuși complet închis, cu uși prevăzute cu dispozitive de încuiere care să nu permită deplasările accidentale ale suportului de transportare decât în cazul în care ușile sunt închise. Ușile trebuie să rămână închise în cazul în care suportul de transportare se oprește între rampele de descărcare și există riscul căderii de pe suportul de transportare.

Echipamentele tehnice trebuie proiectate, construite și, dacă acest lucru este necesar, echipate cu dispozitive astfel încât să se prevină deplasările ascendente sau descendente necontrolate ale suportului de transportare. Aceste dispozitive trebuie să fie capabile să oprească suportul de transportare la atingerea valorii maxime a sarcinii utile și a vitezei maxime estimate.

Acțiunea de oprire nu trebuie să provoace rănirea ocupanților ca urmare a decelerației, indiferent de condițiile de sarcină.

6.4.2. Dispozitive de control la rampele de descărcare

Dispozitivele de control la rampele de descărcare, altele decât cele de urgență, nu trebuie să provoace deplasări ale suportului de transportare:

—	la acționarea dispozitivelor de control ale suportului de transportare;

—	atunci când suportul de transportare nu se află la o rampă de descărcare.

6.4.3. Accesul la suportul de transportare

Balustradele rampelor de descărcare și ale suportului de transportare trebuie proiectate și construite astfel încât să se asigure transferul în siguranță către și de la suportul de transportare, având în vedere fluxul estimat de bunuri și persoane de transportat.

6.5. MĂRCI

Suportul de transportare trebuie să prezinte informațiile necesare legate de siguranță, inclusiv:

—	numărul de persoane admise pe suportul de transportare;

—	sarcina utilă maximă.

ANEXA II

Declarații

1. CUPRINS

A. DECLARAȚIE DE CONFORMITATE CE A ECHIPAMENTULUI TEHNIC

Prezenta declarație și traducerile acesteia trebuie să fie elaborate după aceleași condiții ca și instrucțiunile [a se vedea anexa I punctul 1.7.4.1 literele (a) și (b)] și să fie dactilografiate sau scrise de mână, cu majuscule.

Prezenta declarație se referă exclusiv la echipamentele tehnice aflate în condiția în care au fost lansate pe piață și exclude componentele adăugate și/sau operațiunile efectuate ulterior de către utilizatorul final.

Declarația de conformitate CE trebuie să conțină următoarele detalii:

1.	denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, a reprezentantului autorizat al acestuia;

2.	numele și adresa persoanei autorizate pentru întocmirea cărții tehnice, care trebuie să aibă domiciliul în Comunitate;

3.	descrierea și datele de identificare ale echipamentului, inclusiv denumirea generică, funcția, modelul, tipul, seria și denumirea comercială;

o propoziție prin care să se declare în mod expres că echipamentul tehnic îndeplinește toate dispozițiile prevăzute de prezenta directivă în acest sens și, dacă este necesar, o propoziție similară prin care să se declare conformitatea cu alte directive și/sau dispoziții în acest sens în care se încadrează echipamentul. Trimiterile menționate trebuie să vizeze textele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.	în cazul în care este necesar, numele, adresa și numărul de identificare al organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip prevăzut în anexa IX și numărul certificatului de examinare CE de tip;

6.	în cazul în care este necesar, numele, adresa și numărul de identificare ale organismului notificat care a aprobat sistemul integral de asigurare a calității prevăzut în anexa X;

7.	în cazul în care este necesar, o trimitere la standardele armonizate utilizate, așa cum menționează articolul 7 alineatul (2);

8.	în cazul în care este necesar, trimiterea la alte standarde și specificații tehnice utilizate;

9.	locul și data declarației;

10.	identitatea și semnătura persoanei împuternicite să elaboreze declarația în numele producătorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia.

B. DECLARAȚIE DE ÎNCORPORARE A ECHIPAMENTELOR TEHNICE PARȚIAL FINALIZATE

Declarația de încorporare trebuie să conțină următoarele detalii:

1.	denumirea și adresa completă a producătorului echipamentului parțial finalizate și, dacă este cazul, a reprezentantului autorizat al acestuia;

2.	numele și adresa persoanei autorizate pentru întocmirea cărții tehnice corespunzătoare, care trebuie să aibă domiciliul în Comunitate;

3.	descrierea și datele de identificare ale echipamentului parțial finalizate, inclusiv denumirea generică, funcția, modelul, tipul, seria și denumirea comercială;

o propoziție prin care să se indice care dintre cerințele esențiale ale prezentei directive au fost aplicate și îndeplinite, precum și faptul că întocmirea documentației tehnice corespunzătoare s-a efectuat conform părții B din anexa VII și, dacă este necesar, o propoziție prin care să se declare conformitatea echipamentelor tehnice parțial finalizate cu alte directive în acest sens. Trimiterile menționate trebuie să vizeze textele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

un angajament de a transmite, ca urmare a cererii înaintate în mod justificat de autoritățile naționale, informații relevante privind echipamentele tehnice parțial finalizate. Respectiva cerere va include metoda de transmisie și nu va aduce prejudicii drepturilor de proprietate intelectuală ale producătorului echipamentelor tehnice parțial finalizate;

6.	o declarație conform căreia echipamentele tehnice parțial finalizate nu trebuie puse în funcțiune înainte ca echipamentele tehnice în cadrul cărora urmează a fi încorporate să fie declarate conforme cu dispozițiile prezentei directive, în cazul în care este necesar;

7.	locul și data declarației;

8.	identitatea și semnătura persoanei împuternicite să elaboreze declarația în numele producătorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia.

2. CUSTODIE

Producătorul echipamentelor tehnice sau reprezentantul autorizat al acestuia va păstra originalul Declarației de conformitate CE pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la data finală de fabricație a echipamentelor tehnice.

Producătorul echipamentelor tehnice parțial finalizate sau reprezentantul autorizat al acestuia va păstra originalul Declarației de încorporare pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la data finală de fabricație a echipamentelor tehnice parțial finalizate.

ANEXA III

Marcă CE

Marcajul de conformitate CE va consta din inițialele „CE” sub următoarea formă:

În cazul în care marca CE este micșorată sau mărită, trebuie menținute proporțiile indicate în desenul de mai sus.

Diversele componente ale mărcii CE trebuie să aibă în mod fundamental aceeași dimensiune verticală, care nu poate fi sub 5 mm. Se poate renunța la dispoziția privind dimensiunea minimă în cazul echipamentelor tehnice de dimensiune redusă.

Marca CE trebuie să fie aplicată în imediata vecinătate a denumirii producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia, cu folosirea aceleiași tehnici.

În cazul aplicării procedurii pentru controlul integral al calității prevăzută la articolul 12 alineatul (3) litera (c) și alineatul (4) litera (b), marca CE trebuie să fie urmată de numărul de identificare al organismului notificat.

ANEXA IV

Categorii de echipamente tehnice cărora trebuie să li se aplice una dintre procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4)

1.	Ferăstraie circulare (simple sau multicirculare) pentru prelucrarea lemnului și a materialelor având caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii și a materialelor având caracteristici fizice similare de următoarele tipuri:

1.1.	Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) fixă (fixe) în timpul tăierii, cu masă sau suport fixe, cu avans manual al materialului de prelucrat sau cu avans mecanic detașabil;

1.2.	Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) fixă (fixe) în timpul tăierii, prevăzute cu masă sau cărucior acționate manual, cu mișcare alternativă;

1.3.	Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) fixă (fixe) în timpul tăierii, cu dispozitiv incorporat pentru avans mecanic al materialului de prelucrat, cu încărcare și/sau descărcare manuală;

1.4.	Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) mobilă (mobile) în timpul tăierii, cu acționare mecanică a lamei, cu încărcare și/sau descărcare manuală.

2.	Mașină de rindeluit suprafețe de lemn cu avans manual.

3.	Echipamente tehnice de rindeluit material lemnos la grosime pentru prelucrarea pe o parte, cu dispozitiv incorporat pentru avans mecanic al materialului de prelucrat, cu încărcare și/sau descărcare manuală.

4.	Ferăstraie cu bandă cu încărcare și/sau descărcare manuală pentru prelucrarea lemnului și a materialelor având caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii și a materialelor având caracteristici fizice similare de următoarele tipuri:

4.1.	Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) fixă (fixe) în timpul tăierii, cu masă sau suport fixe sau cu mișcare alternativă pentru materialul de prelucrat;

4.2.	Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) asamblată (asamblate) pe cărucior cu mișcare alternativă.

5.	Echipamente tehnice reprezentând combinații între tipurile prevăzute la punctele 1 - 4 și la punctul 7 pentru prelucrarea lemnului și a materialelor având caracteristici fizice similare.

6.	Mașină de tăiat cepuri cu avans manual și suporturi pentru instrumentele de prelucrare a lemnului.

7.	Mașină de fasonat cu ax vertical și avans manual pentru prelucrarea lemnului și a materialelor având caracteristici fizice similare.

8.	Ferăstraie portabile cu lanț pentru prelucrarea lemnului.

9.	Prese, inclusiv prese pentru îndoire, pentru prelucrarea la rece a metalelor, cu încărcare și/sau descărcare manuală, cu cursa părții mobile de acționare de peste 6 mm și viteza de peste 30 mm/s.

10.	Mașină de fasonare a plasticului prin injecții sau compresie cu încărcare sau descărcare manuală.

11.	Mașină de fasonare a cauciucului prin injecții sau compresie cu încărcare sau descărcare manuală.

12.	Echipamente tehnice destinate lucrului subteran de următoarele tipuri:

12.1.

Locomotive și vagoane cu frână;

12.2.

Suporturi hidraulice de acoperiș.

13.	Autocamion cu încărcare manuală pentru colectarea deșeurilor menajere incluzând un mecanism de comprimare.

14.	Dispozitive detașabile de transmisie mecanică, inclusiv grilajele de protecție.

15.	Grilaje de protecție pentru dispozitive detașabile de transmisie mecanică.

16.	Elevatoare pentru deservirea vehiculelor.

17.	Dispozitive pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și a bunurilor care implică riscul căderii de la o distanță de peste trei metri pe verticală.

18.	Echipamente tehnice portabile de fixare acționate pe cărucioare și alte echipamente tehnice cu acțiune pe bază de impact.

19.	Dispozitive de protecție destinate detectării prezenței persoanelor.

20.	Balustrade mobile acționate mecanic și cu posibilitate de cuplare proiectate pentru a fi utilizate ca elemente de protecție pentru echipamentele tehnice prevăzute la punctele 9, 10 și 11.

21.	Blocuri logice pentru asigurarea funcțiilor de siguranță.

22.	Structuri de protecție împotriva rostogolirii (ROPS).

23.	Structuri de protecție împotriva obiectelor în cădere (FOPS).

ANEXA V

Listă indicând componentele de siguranță prevăzute la articolul 2 litera (c)

1.	Grilaje de protecție pentru dispozitive detașabile de transmisie mecanică.

2.	Dispozitive de protecție destinate detectării prezenței persoanelor.

3.	Balustrade mobile acționate mecanic și cu posibilitate de cuplare proiectate pentru a fi utilizate ca elemente de protecție pentru echipamentele tehnice prevăzute la punctele 9, 10 și 11 din anexa IV.

4.	Blocuri logice pentru asigurarea funcțiilor de siguranță.

5.	Robinete cu mijloace suplimentare de detectare a defecțiunilor pentru controlul mișcărilor periculoase de la bordul echipamentului.

6.	Sisteme de extracție pentru emisiile echipamentelor tehnice.

7.	Balustrade și alte dispozitive de protecție proiectate pentru protecția persoanelor împotriva părților în mișcare implicate în procesele echipamentului.

8.	Dispozitive de control al sarcinii și deplasărilor la echipamentele tehnice de ridicat.

9.	Sisteme de restricționare pentru menținerea persoanelor la locurile ocupate.

10.	Dispozitive pentru oprire de urgență.

11.	Sisteme de evacuare pentru prevenirea acumulării de sarcini electrostatice cu potențial de pericol.

12.	Limitatoare de energie și dispozitive de detensionare prevăzute la punctele 1.5.7, 3.4.7 și 4.1.2.6 din anexa I.

13.	Sisteme și dispozitive de reducere a emisiei de zgomot și vibrații.

14.	Structuri de protecție împotriva rostogolirii (ROPS).

15.	Structuri de protecție împotriva obiectelor în cădere (FOPS).

16.	Dispozitive de control cu două mânere.

17.

Componente pentru echipamentele tehnice proiectate pentru ridicarea și/sau coborârea persoanelor între diverse rampe de descărcare, incluse în următoarea listă:

(a)	dispozitive de blocare a ușilor rampei de descărcare;

(b)	dispozitive de prevenire a căderii sau deplasării ascendente necontrolate a dispozitivului de transportare a sarcinii;

(c)	dispozitive de limitare a excesului de viteză;

(d)

amortizoare cu acumulare de energie,

—	neliniare sau

—	cu amortizare a reculului;

(e)	amortizoare disipatoare de energie;

(f)	dispozitive de siguranță montate pe cricuri pentru circuite hidraulice în cadrul cărora acestea sunt utilizate pentru prevenirea căderilor;

(g)	dispozitive electrice de siguranță sub forma unor întrerupătoare de siguranță cu componente electronice.

ANEXA VI

Instrucțiuni de asamblare pentru echipamente tehnice parțial finalizate

Instrucțiunile de asamblare pentru echipamentele tehnice parțial finalizate trebuie să conțină o descriere a condițiilor care trebuie îndeplinite în vederea corectării modului de încorporare în ansamblul final, astfel încât să nu se compromită siguranța și sănătatea.

Instrucțiunile de asamblare trebuie să fie redactate într-o limbă oficială a Comunității, acceptabilă pentru producătorul echipamentului tehnic în care va fi încorporat echipamentul tehnic parțial finalizat sau pentru reprezentantul autorizat al acestuia.

ANEXA VII

A. Cartea tehnică a echipamentului tehnic

Prezenta parte descrie procedura de întocmire a cărții tehnice. Cartea tehnică trebuie să demonstreze că echipamentul tehnic se încadrează în cerințele prezentei directive. Aceasta trebuie să acopere informațiile legate de proiectarea, producerea și exploatarea echipamentului tehnic, în măsura necesară acestei evaluări Cartea tehnică trebuie întocmită în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității, cu excepția instrucțiunilor pentru echipamente tehnice, în cazul cărora se aplică dispozițiile speciale din anexa I punctul 1.7.4.1.

Cartea tehnică trebuie să cuprindă următoarele:

(a)

cartea construcției, care trebuie să includă:

—	o descriere generală a echipamentului tehnic;

—	schița de ansamblu a echipamentului tehnic și schițele circuitelor de control, precum și descrieri și explicații pertinente necesare pentru înțelegerea funcționării echipamentului tehnic;

—	planurile detaliate însoțite de orice note de calcul, rezultate ale testelor, certificate, etc., necesare pentru verificarea conformității echipamentului tehnic cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță,

—

documentația asupra evaluării riscurilor prin care se demonstrează procedura urmată, inclusiv:

(i)	o listă cuprinzând principalele cerințe de sănătate și siguranță care se aplică echipamentului tehnic;

(ii)	descrierea măsurilor de protecție aplicate pentru eliminarea pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor și, în cazul în care acest lucru este necesar, indicarea riscurilor remanente asociate echipamentului tehnic;

—	standardele și alte specificații tehnice utilizate, prin care se prevăd principalele cerințe de sănătate și securitate acoperite de standardele menționate;

—	orice memoriu tehnic prin care se indică rezultatele testelor efectuate fie de producător, fie de un organism ales de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia;

—	o copie după instrucțiunile de utilizare a echipamentului tehnic;

—	în cazul în care este necesar, declarația de încorporare pentru echipamentele tehnice parțial finalizate și montate în ansamblu, precum și instrucțiunile corespunzătoare de asamblare pentru un astfel de echipament;

—	în cazul în care este necesar, copii după declarația de conformitate ce a echipamentului tehnic sau după alte produse încorporate în echipament;

—	o copie după declarația de conformitate ce;

(b)	pentru produsele fabricate în serie, măsurile interne ce urmează a fi aplicate pentru asigurarea încadrării echipamentului tehnic în cerințele prezentei directive.

Producătorul trebuie să efectueze cercetarea și încercările necesare asupra componentelor, asupra accesoriilor sau asupra ansamblului echipamentului tehnic pentru a stabili dacă proiectarea sau construcția acestora permit asamblarea și punerea în funcțiune în condiții de siguranță. Memoriile și rezultatele corespunzătoare se includ în cartea tehnică.

Cartea tehnică prevăzută la punctul 1 trebuie pusă la dispoziția autorităților competente ale statelor membre timp de cel puțin 10 ani după data fabricației echipamentului tehnic sau, în cazul produselor fabricate în serie, după data fabricației ultimului produs din seria respectivă.

Cartea tehnică nu trebuie să se afle pe teritoriul Comunității și nici să fie permanent disponibilă în formă fizică. Cu toate acestea, trebuie să se asigure posibilitatea ca aceasta să fie întocmită și pusă la dispoziție într-un termen proporțional cu complexitatea sa de către persoana desemnată în Declarația de conformitate CE.

Nu este obligatorie includerea în cartea tehnică a unor planuri detaliate sau a oricăror alte informații specifice în ceea ce privește subansamblurile utilizate pentru fabricarea echipamentului tehnic, cu excepția cazului în care este esențială cunoașterea acestora pentru verificarea conformității cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță.

3.	Neprezentarea cărții tehnice în urma primirii unei cereri justificate din partea autorităților naționale competente poate constitui temei suficient pentru punerea sub îndoială a conformității echipamentului în cauză cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță.

B. Documentație tehnică relevantă pentru echipamentele tehnice parțial finalizate

Prezenta parte descrie procedura de întocmire a cărții tehnice corespunzătoare. Documentația trebuie să indice acele cerințe ale prezentei directive care sunt aplicate și îndeplinite. Aceasta trebuie să acopere proiectarea, producerea și funcționarea echipamentelor tehnice parțial finalizate, în măsura necesară pentru evaluarea conformității cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicate. Documentația trebuie să fie întocmită în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității.

Aceasta trebuie să cuprindă următoarele:

(a)

cartea construcției, care trebuie să includă:

—	schița de ansamblu a echipamentelor tehnice parțial finalizate și schițele circuitelor de control;

—	planurile detaliate însoțite de orice note de calcul, rezultate ale testelor, certificate etc., necesare pentru verificarea conformității echipamentelor tehnice parțial finalizate cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicate;

—

documentația de evaluare a riscurilor care să indice procedura urmată, inclusiv:

(i)	o listă cuprinzând principalele cerințe de sănătate și siguranță aplicate și îndeplinite;

(ii)	descrierea măsurilor de protecție implementate pentru eliminarea pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor și, în cazul în care acest lucru este necesar, indicarea riscurilor remanente;

(iii)

standardele și alte specificații tehnice utilizate, prin care se prevăd principalele cerințe de sănătate și siguranță acoperite de standardele menționate;

(iv)	orice memoriu tehnic prin care se indică rezultatele testelor efectuate fie de producător, fie de un organism ales de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia;

(v)	o copie după instrucțiunile de asamblare pentru echipamentele tehnice parțial finalizate;

(b)	pentru produsele fabricate în serie, măsurile interne ce urmează a fi aplicate pentru asigurarea încadrării echipamentelor tehnice parțial finalizate în cerințele esențiale de sănătate și siguranță aplicate.

Producătorul trebuie să efectueze cercetarea și încercările necesare asupra componentelor, asupra accesoriilor sau asupra echipamentelor tehnice parțial finalizate pentru a stabili dacă proiectarea sau construcția acestora permit asamblarea și utilizarea în condiții de siguranță. Memoriile și rezultatele corespunzătoare se includ în cartea tehnică.

Cartea tehnică relevantă trebuie să fie disponibilă cel puțin 10 ani după data fabricației echipamentelor tehnice parțial finalizate sau, în cazul produselor fabricate în serie, după data fabricației ultimului produs din seria respectivă și să fie, la cerere, prezentată autorităților competente ale statelor membre. Cartea tehnică nu trebuie să se afle pe teritoriul Comunității și nici să fie permanent disponibilă în formă fizică. Aceasta trebuie să poată fi întocmită și pusă la dispoziția autorității competente de către persoana desemnată în Declarația de încorporare.

Neprezentarea cărții tehnice corespunzătoare în urma primirii unei cereri justificate din partea autorităților naționale competente poate constitui temei suficient pentru punerea sub îndoială a conformității echipamentelor tehnice parțial finalizate cu cerințele esențiale de sănătate și securitate aplicate și atestate.

ANEXA VIII

Evaluarea conformității cu verificările interne asupra producției echipamentului tehnic

(1)	Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, care îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2 și 3, asigură și declară că echipamentul în cauză îndeplinește cerințele relevante ale prezentei directive.

(2)	Pentru fiecare tip reprezentativ al seriei în cauză, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia vor întocmi cartea tehnică prevăzută în anexa VII partea A.

(3)	Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație să asigure conformitatea echipamentelor tehnice produse cu cele prevăzute în cartea tehnică la care se face referire în anexa VII partea A și cu cerințele prezentei directive.

ANEXA IX

Examinarea CE de tip

Examinarea CE de tip reprezintă procedura prin care un organism notificat constată și certifică satisfacerea dispozițiilor prezentei directive de către un model de echipament tehnic reprezentativ prevăzut în anexa IV (numit în continuare tipul).

1.	Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să întocmească, pentru fiecare tip în parte, cartea tehnică prevăzută în anexa VII partea A.

Pentru fiecare tip, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia va înainta o cerere pentru examinarea CE de tip unui organism notificat, la alegerea sa.

Cererea va include:

—	denumirea și adresa producătorului și, dacă este cazul, ale reprezentantului autorizat al acestuia;

—	o declarație scrisă conform căreia cererea nu a fost înaintată unui alt organism notificat,

—	cartea tehnică.

În plus, solicitantul va pune la dispoziția organismului notificat o mostră a tipului. Organismul notificat poate solicita mostre suplimentare în cazul în care programul de testare necesită acest lucru.

3.	Organismul notificat:

3.1.

va examina cartea tehnică, va verifica dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu aceasta și va stabili elementele care au fost proiectate în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare ale standardelor prevăzute la articolul 7 punctul 2, precum și elementele a căror proiectare nu are la bază dispozițiile corespunzătoare ale standardelor respective;

3.2.	va efectua sau va dispune efectuarea de controale, măsurători și teste necesare pentru a verifica încadrarea soluțiilor adoptate în cerințele esențiale de sănătate și securitate ale prezentei directive, în cazul neaplicării standardelor prevăzute la articolul 7 punctul 2;

3.3.	în cazul utilizării standardelor armonizate prevăzute la articolul 7 punctul 2, va efectua sau va dispune efectuarea de controale, măsurători și teste necesare pentru a verifica aplicarea de fapt a standardelor respective;

3.4.	va stabili de comun acord cu solicitantul locul de efectuare a verificării respectării cărții tehnice examinate la fabricarea tipului, precum și a controalelor, măsurătorilor și testelor necesare.

În cazul în care tipul se încadrează în dispozițiile prezentei directive, organismul notificat va emite un certificat de examinare CE de tip în favoarea solicitantului. Certificatul va cuprinde denumirea și adresa producătorului și ale reprezentantului autorizat al acestuia, datele necesare pentru identificarea tipului aprobat, concluziile examinării și dispozițiile care pot condiționa emiterea acestuia.

Producătorul și organismul notificat vor păstra o copie a certificatului respectiv, a cărții tehnice și a tuturor documentelor relevante pe o perioadă de 15 ani de la data emiterii certificatului.

În cazul în care tipul nu se conformează dispozițiilor prezentei directive, organismul notificat va refuza emiterea în favoarea solicitantului a unui certificat de examinare CE de tip, cu furnizarea unei prezentări detaliate a motivelor refuzului. Acesta va informa pe solicitant, pe celelalte organisme notificate, precum și statul membru care l-a notificat. Trebuie să existe posibilitatea inițierii unei proceduri de apel.

Solicitantul va informa organismul notificat care deține cartea tehnică pentru emiterea certificatului de examinare CE de tip asupra tuturor modificărilor față de tipul aprobat. Organismul notificat va examina aceste modificări și fie va confirma valabilitatea certificatului existent de examinare CE de tip, fie va emite unul nou, în cazul în care modificările pot compromite conformitatea cu cerințele esențiale de sănătate și siguranță sau cu condițiile proiectate de exploatare a tipului.

Comisia, statele membre și celelalte organisme notificate pot obține, la cerere, o copie după certificatele de examinare CE de tip. În temeiul unei cereri justificate, Comisia și statele membre pot obține o copie după cartea tehnică și după rezultatele examinărilor efectuate de organismul notificat.

Documentația și corespondența referitoare la procedurile aferente examinării CE de tip vor fi elaborate în limba (limbile) oficială (oficiale) comunitară (comunitare) a(le) statului membru în care are sediul organismul notificat sau în orice altă limbă oficială comunitară acceptabilă pentru organismul notificat.

9.	Valabilitatea certificatului de examinare CE de tip

9.1.

Organismul notificat are responsabilitatea permanentă de verificare a valabilității certificatului de examinare CE de tip. Acesta îl va informa pe producător asupra oricăror schimbări majore care ar putea afecta valabilitatea certificatului. Organismul notificat va retrage certificatele care și-au pierdut valabilitatea.

9.2.	Producătorul echipamentului tehnic în cauză are răspunderea continuă de a verifica dacă echipamentul tehnic în cauză se conformează stadiului tehnic corespunzător.

9.3.

Producătorul va solicita organismului notificat revizia valabilității certificatului de examinare CE de tip la fiecare cinci ani.

În cazul în care constată că valabilitatea certificatului se păstrează, având în vedere stadiul tehnic, organismul notificat va reînnoi certificatul pentru încă cinci ani.

9.4.	În cazul în care nu se reînnoiește valabilitatea certificatului de examinare CE de tip, producătorul va înceta desfacerea pe piață a echipamentului tehnic în cauză.

ANEXA X

Sistemul complet de asigurare a calității

Prezenta anexă descrie evaluarea de conformitate a echipamentelor tehnice prevăzute în anexa IV, produse cu ajutorul unui sistem complet de asigurarea calității, precum și procedura prin care un organism notificat evaluează și aprobă sistemul calității și monitorizează aplicarea acestuia.

1.	Producătorul trebuie să aplice un sistem al calității pentru proiectare, producere, recepție finală și testare, conform celor prevăzute la punctul 2 și se va supune supravegherii prevăzute la punctul 3.

2.	Sistemul calității

2.1.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia va depune o cerere de evaluare a sistemului calității folosit la un organism notificat, la alegerea proprie.

Cererea va include:

—	denumirea și adresa producătorului și, dacă este cazul, ale reprezentantului autorizat al acestuia;

—	locul de proiectare, fabricație, control, testare și depozitare a echipamentelor tehnice;

—	cartea tehnică descrisă în anexa VII partea A, pentru câte un model din fiecare categorie de echipamente tehnice prevăzută la anexa IV pe care intenționează să le producă;

—	documentația privind sistemul calității;

—	o declarație scrisă conform căreia cererea nu a fost înaintată unui alt organism notificat.

2.2.

Sistemul calității trebuie să asigure conformitatea echipamentelor tehnice cu dispozițiile prezentei directive. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de producător trebuie să fie documentate în mod sistematic și organizat, sub formă de măsuri, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația asupra sistemului calității trebuie să permită o interpretare uniformă a măsurilor procedurale și de calitate, cum ar fi programele, planurile, manualele și registrele de calitate.

Aceasta trebuie să conțină, în special, o descriere corespunzătoare a următoarelor:

—	obiectivele de calitate, structura organizațională, precum și responsabilitățile și autoritatea conducerii în ceea ce privește proiectarea și calitatea echipamentelor tehnice;

—

specificațiile tehnice de proiectare, inclusiv standardele care se aplică și, în cazul în care standardele prevăzute la articolul 7 punctul 2 nu se aplică integral, mijloacele care vor fi utilizate pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor esențiale de sănătate și siguranță ale prezentei directive;

—	tehnicile de control și verificare a proiectării, procesele și acțiunile sistematice care vor fi folosite la proiectarea echipamentelor tehnice acoperite de prezenta directivă;

—	tehnicile corespunzătoare de fabricație, controlul și asigurarea calității, procesele și acțiunile sistematice care vor fi folosite;

—	controalele și testele care vor fi efectuate înaintea, în timpul și ulterior producerii, precum și frecvența efectuării acestora;

—	registrele de calitate conținând rapoarte de control și date asupra încercărilor, date de calibrare și rapoarte asupra calificărilor personalului în cauză;

—	mijloacele de monitorizare a îndeplinirii cerințelor de proiectare și calitate ale echipamentelor tehnice, precum și aplicarea efectivă a sistemului calității.

2.3.

Organismul notificat va evalua sistemul calității pentru a stabili dacă îndeplinește cerințele de la punctul 2.2.

Elementele sistemului calității care se conformează standardului armonizat relevant vor fi considerate a se conforma cerințelor corespunzătoare prevăzute la punctul 2.2.

Echipa de verificatori trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea tehnologiei echipamentelor tehnice. Procedura de evaluare trebuie să includă un control ce trebuie efectuat la sediul producătorului. În timpul evaluării, echipa de evaluatori va efectua o revizie a cărții tehnice prevăzute la punctul 2.1 alineatul al doilea liniuța a treia pentru a verifica îndeplinirea cerințelor relevante de sănătate și siguranță.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia vor primi o notificare asupra deciziei. Notificarea va cuprinde concluziile examinării și decizia de evaluare, cu precizarea motivelor. Trebuie să existe posibilitatea inițierii unei proceduri de apel.

2.4.

Producătorul se va angaja să îndeplinească obligațiile care reies din sistemul calității aprobat și să asigure menținerea compatibilității și valabilității acestuia.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia vor informa organismul notificat care a aprobat sistemul calității asupra oricărei modificări proiectate a se opera asupra acestuia.

Organismul notificat va evalua modificările propuse și va decide dacă sistemul pentru asigurarea calității în formă modificată satisface în continuare cerințele prevăzute la punctul 2.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta va înainta producătorului o notificare asupra deciziei sale. Notificarea va cuprinde concluziile examinării și decizia de evaluare, cu precizarea motivelor.

3.	Supravegherea aflată în sarcina organismului notificat

3.1.	Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul își îndeplinește obligațiile aferente sistemului calității aprobat.

3.2.

Producătorul va permite accesul organismului notificat, în scopul efectuării controalelor, la locul de proiectare, fabricație, control, testare și depozitare și îi va pune la dispoziție toate informațiile necesare, cum ar fi:

—	documentația privind sistemul calității;

—	registrele de calitate prevăzute în secțiunea referitoare la proiectare din sistemul calității, cum ar fi rezultatele analizelor, calculelor, testelor etc.;

—	registrele de calitate prevăzute în secțiunea referitoare la fabricație din sistemul calității, cum ar fi rapoartele de control și date asupra încercărilor, date de calibrare și rapoarte asupra calificărilor personalului în cauză etc.

3.3.	Organismul notificat va efectua verificări periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității; acesta va furniza producătorului un raport de verificare. Frecvența verificărilor periodice va asigura a reevaluare completă la fiecare trei ani.

3.4.

În plus, organismul notificat poate face vizite neanunțate la sediul producătorului. Necesitatea acestor vizite suplimentare, precum și frecvența lor vor fi stabilite pe baza unui sistem de monitorizare a vizitelor administrat de organismul notificat. În cadrul sistemului de monitorizare a vizitelor se vor avea în mod special în vedere următorii factori:

—	rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

—	necesitatea de a monitoriza măsurile de remediere;

—	în cazul în care este necesar, condiții speciale legate de aprobarea sistemului;

—	modificări semnificative ale organizării procesului, măsurilor sau tehnicilor de fabricație.

Cu ocazia acestor vizite, organismul notificat poate efectua teste sau poate dispune efectuarea acestora, dacă este necesar, pentru a verifica funcționarea corectă a sistemului calității. Acesta va înainta producătorului un raport asupra vizitei și, în cazul efectuării de teste, un raport asupra testelor.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia vor pune la dispoziția autorităților naționale, pe o perioadă de zece ani de la ultima dată de fabricație:

—	documentația prevăzută la punctul 2.1;

—	deciziile și rapoartele organismului notificat prevăzute la punctul 2.4, paragrafele al treilea și al patrulea, și la punctele 3.3 și 3.4.

ANEXA XI

Criterii minime ce trebuie avute în vedere de statele membre pentru notificarea organismelor

Organismul, directorul acestuia și personalul responsabil pentru efectuarea testelor de verificare nu trebuie să fie aceeași persoană cu proiectantul, producătorul, furnizorul sau instalatorul echipamentelor tehnice pe care le controlează și nici reprezentantul autorizat al oricăruia dintre aceste părți. Aceștia nu se vor implica, fie direct, fie ca reprezentanți autorizați, în proiectarea, construcția, comercializarea sau întreținerea echipamentelor tehnice. Acest lucru nu exclude posibilitatea unor schimburi de informații tehnice între producător și organism.

Organismul și personalul acestuia vor efectua teste de verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională și competență tehnică și nu vor fi supuși vreunor presiuni și stimulente, în special financiare, care ar putea influența judecata acestora sau rezultatele controlului, în special din partea unor persoane sau grupuri de persoane direct interesate de rezultatele verificărilor.

Organismul trebuie să dispună, pentru fiecare categorie de mașină pentru care este notificat, de personal cu cunoștințe tehnice și experiență suficientă și corespunzătoare pentru efectuarea unei evaluări de conformitate. Acesta trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor tehnice și administrative legate de efectuarea în mod corespunzător a verificărilor; acesta trebuie să aibă, de asemeni, acces la echipamentul necesar pentru verificări excepționale.

Personalul responsabil cu inspecția trebuie să aibă:

—	o pregătire tehnică și profesională solidă;

—	cunoștințe suficiente asupra cerințelor testelor pe care le efectuează și experiență corespunzătoare în efectuarea unor astfel de teste;

—	capacitatea de a elabora certificatele, registrele și rapoartele necesare pentru autentificarea efectuării testelor.

5.	Se va garanta imparțialitatea personalului de control. Remunerația acestuia nu va depinde de numărul de teste efectuat sau de rezultatele acestor teste.

6.	Organismul va încheia o asigurare de răspundere civilă cu excepția cazului în care statul își asumă răspunderea acestuia conform legislației interne sau dacă statul membru este el însuși direct responsabil de efectuarea testelor.

Personalul organismului are obligația de a respecta secretul profesional asupra tuturor informațiilor obținute la îndeplinirea sarcinilor (mai puțin față de autoritățile administrative competente ale statului în care își desfășoară activitatea) prevăzute prin prezenta directivă sau prin orice dispoziție a legislației interne care îi conferă aplicabilitate.

8.	Organismele notificate trebuie să participe la activitățile de coordonare. De asemenea, acestea vor participa direct sau vor fi reprezentate în cadrul activității de standardizare europeană sau se vor asigura că sunt la curent cu situația referitoare la standardele relevante.

9.	Statele membre pot lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a se asigura că, în cazul încetării activității organismului notificat, documentația clienților este înaintată unui alt organism sau este pusă la dispoziția statului membru care l-a notificat.

ANEXA XII

Tabel de corespondență (1)

Directiva 98/37/EC	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2) litera (a)	Articolul 2 literele (a) și (b)
Articolul 1 alineatul (2) litera (b)	Articolul 2 litera (c)
Articolul 1 alineatul (3)	Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 3
Articolul 1 alineatul (5)	—
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 15
Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 3	Articolul 5 alineatul (1) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 6 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf	—
Articolul 4 alineatul (3)	—
Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf	—
Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 7 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (2) ultimul paragraf	—
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 10
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 22
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 11 alineatele (1) și (2)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 11 alineatele (3) și (4)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 11 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (4)	Articolul 11 alineatul (5)
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 5 alineatul (1) litera (e) și articolul 12 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 5 alineatul (1) litera (f)
Articolul 8 alineatul (2) litera (a)	Articolul 12 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (2) litera (b)	Articolul 12 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (2) litera (c)	Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (3)	—
Articolul 8 alineatul (4)	—
Articolul 8 alineatul (5)	—
Articolul 8 alineatul (6)	Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (7)	—
Articolul 8 alineatul (8)	—
Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 14 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 14 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 14 alineatele (3) și 5
Articolul 9 alineatul (3)	Articolul 14 alineatul (8)
Articolul 10 alineatele (1)-(3)	Articolul 16 alineatele (1)-(3)
Articolul 10 alineatul (4)	Articolul 17
Articolul 11	Articolul 20
Articolul 12	Articolul 21
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 26 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (2)	—
Articolul 14	—
Articolul 15	Articolul 28
Articolul 16	Articolul 29
Anexa I — Observația preliminară 1	Anexa I — Principii generale punctul 2
Anexa I — Observația preliminară 2	Anexa I — Principii generale punctul 3
Anexa I — Observația preliminară 3	Anexa I — Principii generale punctul 4
Anexa I partea 1	Anexa I partea 1
Anexa I punctul 1.1.	Anexa I punctul 1.1.
Anexa I punctul 1.1.1.	Anexa I punctul 1.1.1.
Anexa I punctul 1.1.2.	Anexa I punctul 1.1.2.
Anexa I punctul 1.1.2 litera (d)	Anexa I punctul 1.1.6.
Anexa I punctul 1.1.3.	Anexa I punctul 1.1.3.
Anexa I punctul 1.1.4.	Anexa I punctul 1.1.4.
Anexa I punctul 1.1.5.	Anexa I punctul 1.1.5.
Anexa I punctul 1.2.	Anexa I punctul 1.2.
Anexa I punctul 1.2.1.	Anexa I punctul 1.2.1.
Anexa I punctul 1.2.2.	Anexa I punctul 1.2.2.
Anexa I punctul 1.2.3.	Anexa I punctul 1.2.3.
Anexa I punctul 1.2.4.	Anexa I punctul 1.2.4.
Anexa I punctul 1.2.4. de la primul la al treilea paragraf	Anexa I punctul 1.2.4.1.
Anexa I punctul 1.2.4. de la al patrulea la al șaselea paragraf	Anexa I punctul 1.2.4.3.
Anexa I punctul 1.2.4. al șaptelea paragraf	Anexa I punctul 1.2.4.4.
Anexa I punctul 1.2.5.	Anexa I punctul 1.2.5.
Anexa I punctul 1.2.6.	Anexa I punctul 1.2.6.
Anexa I punctul 1.2.7.	Anexa I punctul 1.2.1.
Anexa I punctul 1.2.8.	Anexa I punctul 1.1.6.
Anexa I punctul 1.3.	Anexa I punctul 1.3.
Anexa I punctul 1.3.1.	Anexa I punctul 1.3.1.
Anexa I punctul 1.3.2.	Anexa I punctul 1.3.2.
Anexa I punctul 1.3.3.	Anexa I punctul 1.3.3.
Anexa I punctul 1.3.4.	Anexa I punctul 1.3.4.
Anexa I punctul 1.3.5.	Anexa I punctul 1.3.5.
Anexa I punctul 1.3.6.	Anexa I punctul 1.3.6.
Anexa I punctul 1.3.7.	Anexa I punctul 1.3.7.
Anexa I punctul 1.3.8	Anexa I punctul 1.3.8.
Anexa I punctul 1.3.8 A	Anexa I punctul 1.3.8.1.
Anexa I punctul 1.3.8 B	Anexa I punctul 1.3.8.2.
Anexa I punctul 1.4.	Anexa I punctul 1.4.
Anexa I punctul 1.4.1.	Anexa I punctul 1.4.1.
Anexa I punctul 1.4.2.	Anexa I punctul 1.4.2.
Anexa I punctul 1.4.2.1.	Anexa I punctul 1.4.2.1.
Anexa I punctul 1.4.2.2.	Anexa I punctul 1.4.2.2.
Anexa I punctul 1.4.2.3.	Anexa I punctul 1.4.2.3.
Anexa I punctul 1.4.3.	Anexa I punctul 1.4.3.
Anexa I punctul 1.5.	Anexa I punctul 1.5.
Anexa I punctul 1.5.1.	Anexa I punctul 1.5.1.
Anexa I punctul 1.5.2.	Anexa I punctul 1.5.2.
Anexa I punctul 1.5.3.	Anexa I punctul 1.5.3.
Anexa I punctul 1.5.4.	Anexa I punctul 1.5.4.
Anexa I punctul 1.5.5.	Anexa I punctul 1.5.5.
Anexa I punctul 1.5.6.	Anexa I punctul 1.5.6.
Anexa I punctul 1.5.7.	Anexa I punctul 1.5.7.
Anexa I punctul 1.5.8.	Anexa I punctul 1.5.8.
Anexa I punctul 1.5.9.	Anexa I punctul 1.5.9.
Anexa I punctul 1.5.10.	Anexa I punctul 1.5.10.
Anexa I punctul 1.5.11.	Anexa I punctul 1.5.11.
Anexa I punctul 1.5.12.	Anexa I punctul 1.5.12.
Anexa I punctul 1.5.13.	Anexa I punctul 1.5.13.
Anexa I punctul 1.5.14.	Anexa I punctul 1.5.14.
Anexa I punctul 1.5.15.	Anexa I punctul 1.5.15.
Anexa I punctul 1.6.	Anexa I punctul 1.6.
Anexa I punctul 1.6.1.	Anexa I punctul 1.6.1.
Anexa I punctul 1.6.2.	Anexa I punctul 1.6.2.
Anexa I punctul 1.6.3.	Anexa I punctul 1.6.3.
Anexa I punctul 1.6.4.	Anexa I punctul 1.6.4.
Anexa I punctul 1.6.5.	Anexa I punctul 1.6.5.
Anexa I punctul 1.7.	Anexa I punctul 1.7.
Anexa I punctul 1.7.0.	Anexa I punctul 1.7.1.1.
Anexa I punctul 1.7.1.	Anexa I punctul 1.7.1.2.
Anexa I punctul 1.7.2.	Anexa I punctul 1.7.2.
Anexa I punctul 1.7.3.	Anexa I punctul 1.7.3.
Anexa I punctul 1.7.4.	Anexa I punctul 1.7.4.
Anexa I punctul 1.7.4. literele (b) și (h)	Anexa I punctul 1.7.4.1.
Anexa I punctul 1.7.4. literele (a),(c) și (e)-(g)	Anexa I punctul 1.7.4.2.
Anexa I punctul 1.7.4. litera (d)	Anexa I punctul 1.7.4.3.
Anexa I partea 2	Anexa I partea 2
Anexa I punctul 2.1.	Anexa I punctul 2.1.
Anexa I punctul 2.1. primul paragraf	Anexa I punctul 2.1.1.
Anexa I punctul 2.1. al doilea paragraf	Anexa I punctul 2.1.2.
Anexa I punctul 2.2.	Anexa I punctul 2.2.
Anexa I punctul 2.2. primul paragraf	Anexa I punctul 2.2.1.
Anexa I punctul 2.2. al doilea paragraf	Anexa I punctul 2.2.1.1.
Anexa I punctul 2.3.	Anexa I punctul 2.3.
Anexa I partea 3	Anexa I partea 3
Anexa I punctul 3.1.	Anexa I punctul 3.1.
Anexa I punctul 3.1.1.	Anexa I punctul 3.1.1.
Anexa I punctul 3.1.2.	Anexa I punctul 1.1.4.
Anexa I punctul 3.1.3.	Anexa I punctul 1.1.5.
Anexa I punctul 3.2.	Anexa I punctul 3.2.
Anexa I punctul 3.2.1.	Anexa I punctele 1.1.7. și 3.2.1.
Anexa I punctul 3.2.2.	Anexa I punctele 1.1.8. și 3.2.2.
Anexa I punctul 3.2.3.	Anexa I punctul 3.2.3.
Anexa I punctul 3.3.	Anexa I punctul 3.3.
Anexa I punctul 3.3.1.	Anexa I punctul 3.3.1.
Anexa I punctul 3.3.2.	Anexa I punctul 3.3.2.
Anexa I punctul 3.3.3.	Anexa I punctul 3.3.3.
Anexa I punctul 3.3.4.	Anexa I punctul 3.3.4.
Anexa I punctul 3.3.5.	Anexa I punctul 3.3.5.
Anexa I punctul 3.4.	Anexa I punctul 3.4.
Anexa I punctul 3.4.1. primul paragraf	Anexa I punctul 1.3.9.
Anexa I punctul 3.4.1. al doilea paragraf	Anexa I punctul 3.4.1.
Anexa I punctul 3.4.2.	Anexa I punctul 1.3.2.
Anexa I punctul 3.4.3.	Anexa I punctul 3.4.3.
Anexa I punctul 3.4.4.	Anexa I punctul 3.4.4.
Anexa I punctul 3.4.5.	Anexa I punctul 3.4.5.
Anexa I punctul 3.4.6.	Anexa I punctul 3.4.6.
Anexa I punctul 3.4.7.	Anexa I punctul 3.4.7.
Anexa I punctul 3.4.8.	Anexa I punctul 3.4.2.
Anexa I punctul 3.5.	Anexa I punctul 3.5.
Anexa I punctul 3.5.1.	Anexa I punctul 3.5.1.
Anexa I punctul 3.5.2.	Anexa I punctul 3.5.2.
Anexa I punctul 3.5.3.	Anexa I punctul 3.5.3.
Anexa I punctul 3.6.	Anexa I punctul 3.6.
Anexa I punctul 3.6.1.	Anexa I punctul 3.6.1.
Anexa I punctul 3.6.2.	Anexa I punctul 3.6.2.
Anexa I punctul 3.6.3.	Anexa I punctul 3.6.3.
Anexa I punctul 3.6.3. litera (a)	Anexa I punctul 3.6.3.1.
Anexa I punctul 3.6.3. litera (b)	Anexa I punctul 3.6.3.2.
Anexa I partea 4	Anexa I partea 4
Anexa I punctul 4.1.	Anexa I punctul 4.1.
Anexa I punctul 4.1.1.	Anexa I punctul 4.1.1.
Anexa I punctul 4.1.2.	Anexa I punctul 4.1.2.
Anexa I punctul 4.1.2.1.	Anexa I punctul 4.1.2.1.
Anexa I punctul 4.1.2.2.	Anexa I punctul 4.1.2.2.
Anexa I punctul 4.1.2.3.	Anexa I punctul 4.1.2.3.
Anexa I punctul 4.1.2.4.	Anexa I punctul 4.1.2.4.
Anexa I punctul 4.1.2.5.	Anexa I punctul 4.1.2.5.
Anexa I punctul 4.1.2.6.	Anexa I punctul 4.1.2.6.
Anexa I punctul 4.1.2.7.	Anexa I punctul 4.1.2.7.
Anexa I punctul 4.1.2.8.	Anexa I punctul 1.5.16.
Anexa I punctul 4.2.	Anexa I punctul 4.2.
Anexa I punctul 4.2.1.	–
Anexa I punctul 4.2.1.1.	Anexa I punctul 1.1.7.
Anexa I punctul 4.2.1.2.	Anexa I punctul 1.1.8.
Anexa I punctul 4.2.1.3.	Anexa I punctul 4.2.1.
Anexa I punctul 4.2.1.4.	Anexa I punctul 4.2.2.
Anexa I punctul 4.2.2.	Anexa I punctul 4.2.3.
Anexa I punctul 4.2.3.	Anexa I punctele 4.1.2.7 și 4.1.2.8.2.
Anexa I punctul 4.2.4.	Anexa I punctul 4.1.3.
Anexa I punctul 4.3.	Anexa I punctul 4.3.
Anexa I punctul 4.3.1.	Anexa I punctul 4.3.1.
Anexa I punctul 4.3.2.	Anexa I punctul 4.3.2.
Anexa I punctul 4.3.3.	Anexa I punctul 4.3.3.
Anexa I punctul 4.4.	Anexa I punctul 4.4.
Anexa I punctul 4.4.1.	Anexa I punctul 4.4.1.
Anexa I punctul 4.4.2.	Anexa I punctul 4.4.2.
Anexa I partea 5	Anexa I partea 5
Anexa I punctul 5.1.	Anexa I punctul 5.1.
Anexa I punctul 5.2.	Anexa I punctul 5.2.
Anexa I punctul 5.3.	—
Anexa I punctul 5.4.	Anexa I punctul 5.3.
Anexa I punctul 5.5.	Anexa I punctul 5.4.
Anexa I punctul 5.6.	Anexa I punctul 5.5.
Anexa I punctul 5.7.	Anexa I punctul 5.6.
Anexa I partea 6	Anexa I partea 6
Anexa I punctul 6.1.	Anexa I punctul 6.1.
Anexa I punctul 6.1.1.	Anexa I punctul 4.1.1 litera (g)
Anexa I punctul 6.1.2.	Anexa I punctul 6.1.1.
Anexa I punctul 6.1.3.	Anexa I punctul 6.1.2.
Anexa I punctul 6.2.	Anexa I punctul 6.2.
Anexa I punctul 6.2.1.	Anexa I punctul 6.2.
Anexa I punctul 6.2.2.	Anexa I punctul 6.2.
Anexa I punctul 6.2.3.	Anexa I punctul 6.3.1.
Anexa I punctul 6.3.	Anexa I punctul 6.3.2.
Anexa I punctul 6.3.1.	Anexa I punctul 6.3.2 al treilea paragraf
Anexa I punctul 6.3.2.	Anexa I punctul 6.3.2 al patrulea paragraf
Anexa I punctul 6.3.3.	Anexa I punctul 6.3.2 primul paragraf
Anexa I punctul 6.4.1.	Anexa I punctele 4.1.2.1, 4.1.2.3 și 6.1.1.
Anexa I punctul 6.4.2.	Anexa I punctul 6.3.1.
Anexa I punctul 6.5.	Anexa I punctul 6.5.
Anexa II părțile A și B	Anexa II prima parte secțiunea A
Anexa II partea C	—
Anexa III	Anexa III
Anexa IV.A.1 (1.1-1.4)	Anexa IV.1 (1.1-1.4)
Anexa IV.A.2	Anexa IV.2
Anexa IV.A.3	Anexa IV.3
Anexa IV.A.4	Anexa IV.4 (4.1 și 4.2)
Anexa IV.A.5	Anexa IV.5
Anexa IV.A.6	Anexa IV.6
Anexa IV.A.7	Anexa IV.7
Anexa IV.A.8	Anexa IV.8
Anexa IV.A.9	Anexa IV.9
Anexa IV.A.10	Anexa IV.10
Anexa IV.A.11	Anexa IV.11
Anexa IV.A.12 (prima și a doua liniuță)	Anexa IV.12 (12.1 și 12.2)
Anexa IV.A.12 (a treia liniuță)	—
Anexa IV.A.13	Anexa IV.13
Anexa IV.A.14 prima parte	Anexa IV.15
Anexa IV.A.14 partea a doua	Anexa IV.14
Anexa IV.A.15	Anexa IV.16
Anexa IV.A.16	Anexa IV.17
Anexa IV.A.17	—
Anexa IV.B.1	Anexa IV.19
Anexa IV.B.2	Anexa IV.21
Anexa IV.B.3	Anexa IV.20
Anexa IV.B.4	Anexa IV.22
Anexa IV.B.5	Anexa IV.23
Anexa V punctul 1	—
Anexa V punctul 2	—
Anexa V punctul 3 primul paragraf litera (a)	Anexa VII partea A punctul 1 primul paragraf litera (a)
Anexa V punctul 3 primul paragraf litera (b)	Anexa VII partea A punctul 1 primul paragraf litera (b)
Anexa V punctul 3 al doilea paragraf	Anexa VII partea A punctul 1 al doilea paragraf
Anexa V punctul 3 al treilea paragraf	Anexa VII partea A punctul 3
Anexa V punctul 4 litera (a)	Anexa VII partea A punctul 2 al doilea și al treilea paragraf
Anexa V punctul 4 litera (b)	Anexa VII partea A punctul 2 primul paragraf
Anexa V punctul 4 litera (c)	Anexa VII partea A introducere
Anexa VI punctul 1	Anexa IX introducere
Anexa VI punctul 2	Anexa IX punctele 1 și 2
Anexa VI punctul 3	Anexa IX punctul 3
Anexa VI punctul 4 primul paragraf	Anexa IX punctul 4 primul paragraf
Anexa VI punctul 4 al doilea paragraf	Anexa IX punctul 7
Anexa VI punctul 5	Anexa IX punctul 6
Anexa VI punctul 6 prima teză	Anexa IX punctul 5
Anexa VI punctul 6 a doua și a treia teză	Articolul 14 alineatul (6)
Anexa VI punctul 7	Anexa IX punctul 8
Anexa VII punctul 1	Anexa XI punctul 1
Anexa VII punctul 2	Anexa XI punctul 2
Anexa VII punctul 3	Anexa XI punctul 3
Anexa VII punctul 4	Anexa XI punctul 4
Anexa VII punctul 5	Anexa XI punctul 5
Anexa VII punctul 6	Anexa XI punctul 6
Anexa VII punctul 7	Anexa XI punctul 7
Anexa VIII	—
Anexa IX	—

(1) Prezentul tabel indică relația dintre anumite părți ale Directivei 98/37/EC și părțile din cadrul prezentei directive care vizează același subiect. Cu toate acestea, părțile corelate nu au obligatoriu conținut identic.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

183

32006R0907

L 168/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 907/2006 AL COMISIEI

din 20 iunie 2006

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind detergenții în vederea adaptării anexelor III și VII

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (1), în special articolul 13 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 648/2004 asigură libera circulație a detergenților pe piața internă oferind, în același timp, un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății oamenilor prin stabilirea unor norme privind biodegradabilitatea finală a agenților tensioactivi pentru detergenți și etichetarea elementelor componente ale detergenților.

(2)

Unele metode stabilite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 648/2004, de exemplu metoda de referință ISO 14593, sunt, de asemenea, aplicabile pentru testarea substanțelor cu solubilitate scăzută în apă, cu condiția asigurării unei dispersii adecvate a substanței. Mai multe informații privind testarea substanțelor cu solubilitate scăzută în apă se regăsesc în standardul ISO 10634. Cu toate acestea, ar trebui introdusă o metodă de testare suplimentară destinată agenților tensioactivi cu solubilitate scăzută în apă. Metoda de testare suplimentară propusă este standardul ISO 10708:1997 „Calitatea apei – Evaluarea în mediu apos a biodegradabilității aerobe finale a compușilor organici.” Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului (SCHER) a concluzionat că ISO 10708 are o valoare echivalentă cu metodele de testare prevăzute deja în anexa III la Regulamentul respectiv și a fost în favoarea utilizării acestuia.

(3)

Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății, publicul ar trebui să aibă acces mai ușor la informațiile privind compoziția detergenților. Ar trebui, prin urmare, ca pe ambalajul detergentului să fie menționată adresa unui site Internet de unde să se poată obține cu ușurință lista elementelor componente menționate în Secțiunea D a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 648/2004.

(4)

În cazul în care se adaugă arome cu posibil efect alergen sub formă de substanțe pure, acestea trebuie declarate. Cu toate acestea, nu se impune declararea lor în cazul în care sunt adăugate sub formă de constituenți ai unor compuși complecși, cum ar fi uleiurile volatile sau parfumurile. Pentru a asigura o transparență mai bună pentru consumator, aromele cu posibil efect alergen din detergenți ar trebui declarate indiferent de modul de adăugare în detergent.

(5)

Lista elementelor componente destinate publicului larg care este menționată în secțiunea D a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 648/2004 impune utilizarea unui nomenclatura științifică specializată care poate mai degrabă crea confuzie decât claritate în rândul publicului larg. Mai mult, există câteva neconcordanțe minore între informațiile puse la dispoziția publicului larg în comparație cu cele puse la dispoziția personalului medical în secțiunea C a anexei în cauză. Informațiile privind elementele componente destinate publicului larg ar trebui prelucrate pentru a fi mai accesibile prin intermediul nomenclaturii INCI folosite deja în cazul elementelor componente din produsele cosmetice, iar secțiunile C și D ar trebui să fie compatibile.

(6)

Definiția noțiunii de „detergent” în regulament precizează clar că normele de etichetare se aplică tuturor detergenților, fie că aceștia conțin agenți tensioactivi sau nu. Cu toate acestea, secțiunea D din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 648/2004 stabilește norme diferite pentru detergenții industriali și instituționali care conțin agenți tensioactivi față de cei care nu conțin. Diferența respectivă privind cerințele de etichetare nu are nici un scop util și ar trebui eliminată.

(7)	Prin urmare, anexele III și VII la Regulamentul (CE) nr. 648/2004 ar trebui modificate în consecință. Din motive de claritate, respectivele anexe ar trebui să fie înlocuite.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru detergenți,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 648/2004 se modifică după cum urmează:

1.	Anexa III se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament.

2.	Anexa VII se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 alineatul (2) se aplică după șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 104, 8.4.2004, p. 1.

ANEXA I

„ANEXA III

METODE DE TESTARE A BIODEGRADABILITĂȚII FINALE (MINERALIZĂRII) PENTRU AGENȚII TENSIOACTIVI DIN DETERGENȚI

Metoda de referință pentru testarea în laborator a biodegradabilității finale a agenților tensioactivi expusă în prezentul regulament se bazează pe standardul EN ISO 14593:1999 (încercare cu CO2 în spațiul superior).

Agenții tensioactivi din detergenți se consideră biodegradabili în cazul în care nivelul biodegradabilității (al mineralizării) măsurat în conformitate cu unul dintre următoarele teste (1) este de cel puțin 60 % în decurs de 28 de zile:

Standardul EN ISO 14593: 1999 – Calitatea apei – Evaluarea biodegradabilității aerobe finale a compușilor organici în mediu apos – Metoda analizei carbonului anorganic în recipiente închise ermetic (încercare cu CO2 în spațiul superior). A nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință).

2.	Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-C (emitere de dioxid de carbon CO2 test Sturm modificat): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință).

3.	Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-E (test în fiolă închisă): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Principiul marjei de zece zile nu se aplică (metoda de referință).

4.	Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-D (respirometrie manometrică): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință).

5.	Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-F (MITI: Ministerul Industriei și al Comerțului Internațional, Japonia): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință).

Standardul ISO 10708:1997 – Calitatea apei – Evaluarea în mediu apos a biodegradabilității aerobe finale a compușilor organici – Determinarea consumului biochimic de oxigen în cadrul unui test în fiolă închisă, în două etape. A nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință).

În funcție de caracteristicile fizice ale agentului tensioactiv, se poate folosi una dintre metodele menționate mai jos, în cazul în care este justificată în mod corespunzător (2). Ar trebui remarcat faptul că criteriul de trecere de cel puțin 70 % al metodelor respective trebuie considerat echivalent cu criteriul de trecere de cel puțin 60 % menționat în metodele de la punctul (A). Oportunitatea alegerii metodelor menționate în continuare este decisă pe baza unei confirmări de la caz la caz, în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament.

Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-A (dispariția carbonului organic dizolvat DOC): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). Criteriul de trecere pentru biodegradabilitatea măsurată în conformitate cu acest test este de cel puțin 70 % în decurs de 28 de zile.

Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-B (test de screening modificat al OECD - dispariția DOC): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). Criteriul de trecere pentru biodegradabilitatea măsurată în conformitate cu acest test este de cel puțin 70 % în decurs de 28 zile.

NB: Metodele menționate anterior extrase din Directiva 67/548/CEE a Consiliului se regăsesc, de asemenea, în publicația «Clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase în Uniunea Europeană», Partea 2: «Metode de testare». Comisa Europeană 1997, ISBN 92-828-0076-8.

(1) Testele în cauză sunt considerate cele mai adecvate pentru agenții tensioactivi.

(2) Metodele DOC ar putea avea rezultate în ceea ce privește eliminarea și nu biodegradarea finală. Metodele respirometriei manometrice, MITI și CBO în două etape nu ar fi adecvate în anumite cazuri deoarece concentrația ridicată a testului inițial poate fi inhibitoare.”

ANEXA II

„ANEXA VII

ETICHETAREA ȘI FIȘA TEHNICĂ PRIVIND ELEMENTELE COMPONENTE

A. Etichetarea conținutului

Dispozițiile privind etichetarea, menționate în continuare, se aplică ambalării detergenților comercializați publicului larg.

Se utilizează intervalele procentuale de greutate prezentate în continuare:

—

sub 5 %;

—	cel puțin 5 %, dar sub 15 %;

—	cel puțin 15 %, dar sub 30 %;

—	cel puțin 30 %,

pentru a indica prezența compușilor enumerați în continuare în cazul în care sunt adăugați în concentrație mai mare de 0,2 % din greutate:

—

fosfați;

—	fosfonați;

—	agenți tensioactivi anionici;

—	agenți tensioactivi cationici;

—	agenți tensioactivi amfoterici;

—	agenți tensioactivi neionici;

—	agenți de înălbire pe bază de oxigen;

—	agenți de înălbire pe bază de clor;

—	EDTA (acid etilendiaminotetraacetic) și sărurile acestuia;

—	NTA (acid nitrilotriacetic) și sărurile acestuia;

—	fenoli și fenoli halogenați;

—	paradiclorbenzen;

—	hidrocarburi aromatice;

—	hidrocarburi alifatice;

—	hidrocarburi halogenate;

—

săpun;

—

zeoliți;

—	policarboxilați.

În cazul în care sunt adăugate, clasele de compuși prevăzute în continuare se menționează indiferent de concentrația lor:

—

enzime;

—	dezinfectanți;

—	înălbitori optici;

—	parfumuri.

Agenții de conservare sunt indicați, în cazul în care sunt adăugați, indiferent de concentrație, utilizându-se, în cazul în care este posibil, nomenclatura comună stabilită în conformitate cu articolul 8 din Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1).

În cazul în care sunt adăugate în concentrație mai mare de 0,01 % din greutate, aromele cu posibil efect alergen care figurează pe lista substanțelor din partea I a anexei III la Directiva 76/768/CEE, ca urmare a modificării sale prin Directiva 2003/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) pentru a include elementele componente de parfumare cu posibil efect alergen din lista întocmită de Comitetul Științific pentru Cosmetice și Produse Nealimentare (SCCNFP) în cadrul avizului său SCCNFP/0017/98, sunt trecute pe etichetă cu denumirea din nomenclatura din directiva în cauză, lucru valabil și pentru oricare alte arome cu posibil efect alergen care vor fi adăugate ulterior în partea I a anexei III la Directiva 76/768/CEE prin adaptarea respectivei anexe la progresul tehnic.

În cazul în care se vor stabili ulterior, de către SCCNFP, limite ale concentrațiilor individuale, bazate pe factori de risc, pentru substanțele alergene din arome, Comisia propune adoptarea, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), a limitelor în cauză pentru a înlocui limita de 0,01 % menționată anterior.

Adresa site-ului Internet de unde se poate obține lista elementelor componente menționată în secțiunea D din anexa VII se indică pe ambalaj.

În cazul detergenților destinați sectorului industrial și instituțional, care nu sunt puși la dispoziția publicului larg, cerințele menționate anterior nu trebuie îndeplinite în cazul în care se oferă informațiile echivalente prin intermediul fișelor tehnice, al fișelor tehnice de securitate sau într-un alt mod similar.

B. Etichetarea informațiilor privind dozarea

În conformitate cu articolul 11 alineatul (4), se aplică următoarele dispoziții de etichetare ambalajelor de detergenți comercializați publicului larg. Ambalajul detergenților comercializați publicului larg, utilizați ca detergenți de rufe, conține următoarele informații:

—	cantitățile recomandate și/sau instrucțiunile de dozare exprimate în mililitri sau grame corespunzătoare unei încărcături standard a mașinii de spălat, pentru apă cu duritate scăzută, medie și ridicată, și instrucțiunile pentru unul sau două cicluri de spălare;

—

în cazul detergenților cu putere de spălare ridicată, numărul de încărcături standard ale mașinii de spălat pentru rufe «cu grad mediu de murdărire» și, în cazul detergenților pentru rufe delicate, numărul de încărcături standard ale mașinii de spălat pentru rufe «cu grad redus de murdărire», care pot fi spălate cu cantitatea aflată în ambalaj, în condițiile în care se utilizează apă de duritate medie, corespunzătoare unei concentrații de 2,5 milimoli CaCO3/l;

—	în cazul în care produsul este însoțit de o cupă de dozare, capacitatea acesteia este indicată în mililitri sau grame și se prevăd marcaje pentru a indica dozele de detergent adecvate pentru o încărcătură standard a mașinii de spălat și pentru apă cu duritate scăzută, medie și ridicată.

Încărcăturile standard ale mașinilor de spălat sunt de 4,5 kg de rufe uscate în cazul detergenților universali (cu putere ridicată de spălare) și 2,5 kg de rufe uscate pentru detergenții destinați rufelor delicate, în conformitate cu definițiile din Decizia 1999/476/CE a Comisiei din 10 iunie 1999 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenții de rufe (3). Detergenții sunt considerați universali (cu putere ridicată de spălare) atunci când producătorul nu prezintă instrucțiuni special pentru protejarea țesăturilor, de exemplu spălarea la temperatură scăzută, indicații privind fibrele și culorile delicate.

C. Fișa tehnică privind elementele componente

Dispozițiile menționate în continuare se aplică enumerării elementelor componente din fișa tehnică menționată la articolul 9 alineatul (3).

În fișa tehnică se indică denumirea detergentului și numele producătorului.

Se indică toate elementele componente, în ordinea descrescătoare a concentrației lor, iar lista este defalcată în funcție de următoarele intervale procentuale de greutate:

—	cel puțin 10 %;

—	cel puțin 1 %, dar sub 10 %;

—	cel puțin 0,1 %, dar sub 1 %;

—

sub 1 %.

Impuritățile nu sunt considerate elemente componente.

«Element component» înseamnă orice substanță chimică, de origine sintetică sau naturală, inclusă intenționat în compoziția unui detergent. În sensul prezentei anexe, parfumul, uleiul esențial sau agentul colorant sunt considerate a constitui un singur element component, fără să se enumere nici una dintre substanțele conținute de acestea, cu excepția substanțelor alergene din arome care figurează pe lista de substanțe din partea I a anexei III la Directiva 76/768/CEE, în cazul în care concentrația totală a substanțelor alergene din aromele din detergent depășește limita menționată în secțiunea A.

Pentru fiecare element component se indică denumirea chimică comună sau denumirea IUPAC (4) și, după caz, denumirea INCI (5), numărul CAS și denumirea din Farmacopeea Europeană.

D. Publicarea listei elementelor componente

Producătorii publică pe un site Internet fișa tehnică privind elementele componente menționată anterior, cu următoare excepții:

—	informațiile privind intervalele procentuale de greutate nu sunt obligatorii;

—	numerele CAS nu sunt obligatorii;

—

se indică denumirile elementelor componente care se regăsesc în nomenclatura INCI sau, în cazul în care nu apar în nomenclatura în cauză, se indică denumirea din Farmacopeea Europeană. În cazul în care nu este disponibilă nici una dintre denumirile menționate anterior, se folosește denumirea chimică comună sau denumirea IUPAC. Pentru parfumuri se utilizează cuvântul «parfum», iar pentru agenții coloranți cuvântul «colorant». Parfumul, uleiul esențial sau agentul colorant sunt considerate a constitui un singur element component, fără să se enumere nici una dintre substanțele conținute de acestea, cu excepția substanțelor cu posibil efect alergen din arome care figurează pe lista de substanțe din partea 1 a anexei III la Directiva 76/768/CEE, în cazul în care concentrația totală a substanțelor cu posibil efect alergen din aromele din detergent depășește limita menționată în secțiunea A.

Accesul la site-ul Internet nu este restricționat sau condiționat, iar conținutul site-ului Internet este actualizat în permanență. Site-ul Internet include un link către pagina Pharmacos a Comisiei sau către un oricare alt site Internet corespunzător care oferă un tabel de corespondență între denumirea INCI, denumirea din Farmacopeea Europeană și numerele CAS.

Obligația respectivă nu se aplică detergenților industriali sau instituționali sau agenților tensioactivi pentru detergenți industriali sau instituționali, pentru care este disponibilă o fișă tehnică sau o fișă tehnică de securitate.

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 169. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/80/CE a Comisiei (JO L 303, 22.11.2005, p. 32).

(2) JO L 66, 11.3.2003, p. 26.

(3) JO L 187, 20.7.1999, p. 52. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/200/CE (JO L 76, 22.3.2003, p. 25).

(4) Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată.

(5) Nomenclatura internațională a elementelor componente ale produselor cosmetice.”

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

189

32006L0065

L 198/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/65/CE A COMISIEI

din 19 iulie 2006

de modificare a Directivei 76/768/CEE a Consiliului cu privire la produsele cosmetice în scopul de a adapta la progresul tehnic anexele II și III la aceasta

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare,

întrucât:

(1)

În urma publicării în 2001 a unui studiu științific intitulat „Use of permanent hair dyes and bladder cancer risk” (Utilizarea unor coloranți permanenți pentru păr și riscul apariției cancerului la vezica urinară), Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare (CSPCPN) a ajuns la concluzia că riscurile posibile sunt îngrijorătoare. Comitetul a recomandat Comisiei să ia alte măsuri pentru a controla utilizarea substanțelor chimice în coloranții pentru păr.

(2)	CSPCPN a recomandat, de asemenea, o strategie generală de evaluare a siguranței coloranților pentru păr, inclusiv cerințele pentru testarea posibilei genotoxicități/mutagenicități a ingredientelor cosmetice din coloranții pentru păr.

(3)

În urma avizelor CSPCPN, Comisia împreună cu statele membre și părțile interesate au convenit asupra unei strategii generale de reglementare a coloranților pentru păr, conform căreia industria coloranților a fost invitată să prezinte dosare conținând date științifice privind coloranții pentru păr spre a fi evaluate de CSPCPN.

(4)

Într-o primă etapă de aplicare a strategiei, s-a decis să se acorde prioritate substanțelor din coloranții permanenți pentru păr față de care nu s-a manifestat nici un interes explicit în cursul consultării publice privind utilizarea lor în coloranții pentru păr. Prin urmare, aceste substanțe ar trebui interzise.

(5)

În conformitate cu avizul CSPCPN, anumiți coloranți azoici prezintă un risc pentru sănătatea consumatorilor. Acești coloranți au fost, prin urmare, eliminați din lista pozitivă de coloranți admiși pentru utilizare în produse cosmetice din anexa IV la Directiva 76/768/CEE. Din același motiv, trebuie interzisă, de asemenea, utilizarea acestora în coloranții pentru păr.

(6)	Trebuie prelungită perioada tranzitorie pentru substanțele admise provizoriu în coloranții pentru păr enumerați în partea 2 din anexa III la Directiva 76/768/CEE.

(7)	Prin urmare, anexele II și III la Directiva 76/768/CEE ar trebui modificate în consecință.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele II și III la Directiva 76/768/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta că, de la 1 decembrie 2006 cel târziu, nici un produs cosmetic care nu se conformează prezentei directive nu este introdus pe piață de către producătorii comunitari sau de către importatorii stabiliți în Comunitate, nici nu este vândut sau cedat consumatorului final.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 septembrie 2006. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte și un tabel de corespondență între aceste acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 iulie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 169, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/80/CE a Comisiei (JO L 303, 22.11.2005, p. 32).

ANEXĂ

Directiva 76/768/CEE se modifică după cum urmează:

În anexa II, se adaugă numerele de ordine de la 1212 la 1233 prezentate în continuare:

Nr. de ordine	Denumire chimică	Nr. CAS
„1212	6-Metoxi-2,3-piridindiamină și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	94166-62-8
1213	2,3-Naftalendiol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	92-44-4
1214	2,4-Diaminodifenilamină, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	136-17-4
1215	2,6-Bis(2-hidroxietoxi)-3,5-piridindiamină și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	117907-42-3
1216	2-metoximetil-p-aminofenol și clorhidratul său, în cazul utilizării ca substanță în produsele de colorare a părului	29785-47-5
1217	4,5-Diamino-1-metilpirazol și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	20055-01-0
1218	Sulfat de 4,5-diamino-1-[(4-clorfenil)metil)-1H-pirazol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	163183-00-4
1219	4-Clor-2-aminofenol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	95-85-2
1220	4-Hidroxiindol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	2380-94-1
1221	4-Metoxitoluen-2,5-diamină și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	56496-88-9
1222	Sulfat de 5-amino-4-fluor-2-metilfenol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	163183-01-5
1223	N,N-Dietil-m-aminofenol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	91-68-9
1224	N,N-Dimetil-2,6-piridindiamină și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului
1225	N-Ciclopentil-m-aminofenol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	104903-49-3
1226	N-(2-Metoxietil)-p-fenilendiamină și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	72584-59-9
1227	2,4-Diamino-5-metilfenetol și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	113715-25-6
1228	1,7-Naftalendiol, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	575-38-2
1229	Acid 3,4-Diaminobenzoic, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	619-05-6
1230	2-Aminometil-p-aminofenol și clorhidratul său, în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	79352-72-0
1231	Solvent Red 1 (CI 12150), în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	1229-55-6
1232	Acid Orange 24 (CI 20170), în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	1320-07-6
1233	Acid Red 73 (CI 27290), în cazul utilizării în produsele de colorare a părului	5413-75-2”

Coloana g din partea 2 din anexa III se modifică după cum urmează:

(a)	numerele de ordine 17, 23, 40, 42 se elimină;

(b)	la numerele de ordine 1, 2, 8, 13, 15, 30, 34, 41, 43, 45, 46, 51, 52, 53, 54, 57, 59, 60, data de „31.8.2006” se înlocuiește cu „31.12.2007”;

(c)	la numerele de ordine 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 14, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 44, 47, 48, 49, 50, 55, 56 și 58, data de „31.12.2006” se înlocuiește cu „31.12.2007”.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

193

32006L0052

L 204/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 5 iulie 2006

de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii, și a Directivei 94/35/CE privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Aditivii alimentari pot fi autorizați în vederea utilizării în produsele alimentare, doar în cazul în care respectă anexa II la Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare destinate consumului uman (3).

(2)	Directiva 95/2/CE (4) stabilește o listă a aditivilor alimentari care se pot utiliza în Comunitate și condițiile de utilizare a acestora.

(3)	Directiva 94/35/CE (5) stabilește o listă a îndulcitorilor care se pot utiliza în Comunitate și condițiile de utilizare a acestora.

(4)	De la adoptarea Directivelor 95/2/CE și 94/35/CE s-au înregistrat progrese tehnice în domeniul aditivilor alimentari. Pentru a ține seama de aceste progrese, directivele menționate ar trebui adaptate.

(5)

Pe baza unui aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 26 noiembrie 2003, se aduc modificări autorizațiilor actuale în vederea menținerii nivelului de nitrozamine la valori cât mai mici posibil prin reducerea dozelor de nitrați și nitriți adăugați produselor alimentare, concomitent cu păstrarea siguranței microbiologice a produselor alimentare. EFSA recomandă utilizarea termenului de „adaos” în legislație pentru a defini dozele de nitriți și nitrați. EFSA estimează că adaosul de nitrit, mai degrabă decât doza reziduală, contribuie la activitatea inhibitoare asupra C. botulinium. Dispozițiile actuale ar trebui modificate, astfel încât dozele maxime autorizate, menționate de EFSA, din produsele din carne netratate termic sau tratate termic, din brânză și pește să se exprime sub formă de adaosuri. Cu toate acestea, în mod excepțional, dozele reziduale maxime ar trebui stabilite pentru anumite produse din carne fabricate în mod tradițional, cu condiția specificării și identificării corespunzătoare a produselor. Dozele stabilite ar trebui să permită ca doza zilnică admisă (DZA), stabilită de Comitetul științific pentru alimentație umană în 1990, să nu fie depășită. Produsele care nu sunt denumite în mod specific de prezenta directivă, dar care sunt produse în mod tradițional într-o manieră similară (adică produse similare) se pot clasifica, în cazul în care este necesar, în conformitate cu articolele 5 și 6 din Directiva 95/2/CE. Pentru brânză, doza ar trebui exprimată ca adaos la laptele pentru brânză. În cazul în care procesul de fabricație include adaos de nitrați după eliminarea zerului și adăugarea de apă, dozele rezultate ar trebui să fie identice cu cele care s-ar obține în cazul în care nitratul s-ar adăuga direct în laptele pentru brânză.

(6)

Directiva 2003/114/CE de modificare a Directivei 95/2/CE solicita Comisiei și EFSA să revizuiască condițiile de utilizare a p-hidroxibenzoaților E214-E219 și a sărurilor lor de sodiu, înainte de iulie 2004. EFSA a evaluat informațiile privind siguranța p-hidroxibenzoaților și și-a formulat avizul la 13 iulie 2004. EFSA a stabilit o valoare globală a DZA de la 0 până la 10 mg/kg de greutate corporală pentru totalitatea esterilor metilici și etilici ai acidului p-hidroxibenzoic, precum și pentru sărurile lor de sodiu. EFSA a estimat că parabenul de propil nu ar trebui inclus în valoarea DZA menționată, deoarece parabenul de propil, spre deosebire de parabenul de metil și cel de etil, a avut efecte asupra hormonilor sexuali și a organelor de reproducere masculine la șobolanii tineri. Prin urmare, EFSA nu a fost în măsură să recomande o DZA pentru parabenul de propil, datorită absenței unui nivel clar fără efecte adverse vizibile (NOAEL). Este necesar să se retragă E 26 (p-hidroxibenzoatul de propil) și E 217 (p-hidroxibenzoatul de propil și de sodiu) din Directiva 95/2/CE. De asemenea, este necesar să se interzică utilizarea p-hidroxibenzoaților în suplimentele alimentare lichide.

(7)

Decizia 2004/374/CE a Comisiei (6) a suspendat introducerea pe piață și importul jeleului în mini-ceșcuțe conținând aditivi alimentari de gelifiere derivați din alge și anumite gume, datorită riscului de provocare a asfixiei cu aceste produse. În urma unei revizuiri a deciziei menționate, este necesar să se interzică utilizarea anumitor aditivi alimentari de gelifiere din jeleul în mini-ceșcuțe.

(8)

Comitetul științific pentru alimentație umană a evaluat datele privind siguranța eritritolului și și-a formulat avizul la 5 martie 2003. Comitetul a ajuns la concluzia că utilizarea eritritolului ca aditiv alimentar este acceptabilă. Comitetul constată, de asemenea, că eritritolul are efect laxativ, dar la o doză mai mare decât alți polioli. Eritritolul are numeroase proprietăți tehnologice neîndulcitoare care sunt importante într-o gamă largă de alimente, de la produse de cofetărie până la produse lactate. Aceste proprietăți includ funcții precum agent de intensificare a aromei, suport, agent de umectare, stabilizator, îngroșător, agent de mărire a volumului și agent de separare. Este necesar să se autorizeze utilizarea eritritolului în aceleași aplicații alimentare ca și alți polioli autorizați în prezent. De asemenea, este necesară modificarea Directivei 94/35/CE, având în vedere că eritritolul poate fi utilizat și ca îndulcitor, ca și ceilalți polioli autorizați în prezent.

(9)

Comitetul științific pentru alimentație umană a evaluat datele privind siguranța hemicelulozei din soia și și-a formulat avizul la 4 aprilie 2003. Comitetul a concluzionat că utilizarea hemicelulozei din soia este acceptabilă în anumite alimente pentru care a fost depusă o solicitare și în anumite doze de includere. Prin urmare, este necesară autorizarea acestei utilizări în anumite scopuri. Cu toate acestea, pentru a facilita situația persoanelor care suferă de alergii, această utilizare nu ar trebui autorizată în alimentele neprelucrate în care nu se estimează prezența soiei. În orice caz, consumatorii ar trebui să fie informați atunci când produsele conțin hemiceluloză derivată din soia, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (7).

(10)

EFSA a evaluat datele privind siguranța etilcelulozei și și-a formulat avizul la17 februarie 2004. Aceasta a decis includerea etilcelulozei în grupa de DZA „nespecificată” pentru celulozele modificate, stabilite de către Comitetul științific pentru alimentație umană. Principala aplicație a etilcelulozei este în suplimentele alimentare și aromele încapsulate. Utilizarea etilcelulozei ar trebui, prin urmare, să fi autorizată într-un mod similar cu cel al altor celuloze.

(11)

EFSA a evaluat datele privind siguranța polulanului și și-a formulat avizul la 13 iulie 2004. Aceasta a constatat că utilizarea polulanului este acceptabilă pentru acoperirea suplimentelor alimentare sub formă de capsule și tablete, precum și a produselor de împrospătare a respirației, sub formă de foițe comestibile. Prin urmare, este necesară autorizarea utilizării acestuia.

(12)

EFSA a evaluat datele privind siguranța butilhidrochinonei terțiare (TBHQ) și și-a formulat avizul la 12 iulie 2004. EFSA a stabilit o DZA de 0 până la 0,7 mg/kg greutate corporală pentru acest antioxidant și a constatat că utilizarea acestuia ar fi acceptabilă în anumite produse alimentare la anumite doze de includere. Prin urmare, este necesară autorizarea acestui aditiv.

(13)

Comitetul științific pentru alimentație umană a evaluat datele privind siguranța octenilsuccinatului de amidon și aluminiu și și-a formulat avizul la 21 martie 1997. Comitetul a constatat că utilizarea acestui aditiv drept componentă a vitaminelor micro încapsulate și carotenoidelor se poate considera ca acceptabilă. Prin urmare, este necesară autorizarea acestei utilizări.

(14)

În cursul fabricării brânzei din lapte acru, se adaugă E 500ii carbonat acid de sodiu în laptele pasteurizat, în vederea neutralizării acidității produse de acidul lactic până la o valoare corespunzătoare a pH-ului, pentru crearea condițiilor necesare de dezvoltare a culturilor de maturare. Prin urmare, este necesară autorizarea utilizării carbonatului acid de sodiu în brânza din lapte acru.

(15)	În prezent, este autorizată utilizarea unui amestec de sorbați (E 200, E 202 și E 203) și benzoați (E 210 și E 213) în crevete semipreparate în vederea conservării. Este necesară extinderea acestei autorizații la utilizarea în toate crustaceele și moluștele semipreparate.

(16)

E 551 (dioxid de siliciu) este autorizat ca suport pentru coloranții alimentari la o concentrație maximă de 5 %. Utilizarea dioxidului de siliciu ca suport pentru coloranții alimentari E 171 (dioxid de titan) și E 172 (oxizi și hidroxizi de fier) ar trebui, de asemenea, să fie autorizat la o concentrație maximă de 90 % în raport cu pigmentul.

(17)

Directiva 95/2/CE limitează utilizarea aditivilor enumerați de anexa I la directivă în pâinea franceză tradițională „Pain courant français”. Aceeași limitare ar trebui să se aplice pâinii maghiare tradiționale similare. De asemenea, este necesară autorizarea utilizării acidului ascorbic (E 300), a ascorbatului de sodiu (E 301) și a calciu disodiului EDTA (E 385) în pateurile maghiare de ficat.

(18)	Este necesară actualizarea dispozițiilor actuale referitoare la utilizarea sulfiților (E 220 până la E 228) în crustacee semipreparate, struguri de masă și litchi.

(19)	În conformitate cu solicitarea unui stat membru și cu avizul Comitetului științific pentru alimentație umană din 5 martie 2003, 4-hexilrezorcinolul, care a fost autorizat la nivel național în temeiul Directivei 89/107/CEE, ar trebui să fie autorizat la nivel comunitar.

(20)

Terminologia utilizată în Directiva 95/2/CE ar trebui adaptată pentru a ține seama de Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (8), Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (9) și Directiva 1999/21/CE a Comisiei din 25 martie 1999 privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale (10).

(21)	Prin urmare, Directivele 95/2/CE și 94/35/CE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 95/2/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 1 alineatul (3) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

«suporturi», inclusiv solvenții purtători, sunt substanțe utilizate pentru dizolvarea, diluarea, dispersarea sau modificarea fizică în alt mod a unui aditiv alimentar sau a unei arome, fără a-i modifica funcția [și fără ca acesta (aceasta) să aibă un rol tehnologic] în vederea facilitării manipulării, aplicării sau utilizării acestuia(acesteia);”.

2.	La articolul 3 alineatul (2), termenul „alimente de înțărcare” se înlocuiește cu „preparate pe bază de cereale și alimente pentru copii”.

3.	Anexele se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Anexa la Directiva 94/35/CE se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre asigură punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 februarie 2008, în vederea:

(a)	autorizării comercializării și utilizării produselor conforme cu prezenta directivă până la 15 februarie 2008;

(b)	interzicerii comercializării și utilizării produselor conforme cu prezenta directivă până la 15 august 2008.

Cu toate acestea, produsele introduse pe piață sau etichetate înainte de 15 august 2008, care nu sunt conforme cu prezenta directivă, se pot comercializa până la epuizarea stocurilor.

Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între acestea și prezenta directivă.

(2) Atunci când statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative menționate la alineatul (1), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 5 iulie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

P. LEHTOMÄKI

(1) JO C 255, 14.10.2005, p. 59.

(2) Avizul Parlamentului European din 26 octombrie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 2 iunie 2006.

(3) JO L 40, 11.2.1989, p. 27, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(4) JO L 61, 18.3.1995, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/114/CE (JO L 24, 29.1.2004, p. 58).

(5) JO L 237, 10.9.1994, p. 3, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/115/CE (JO L 24, 29.1.2004, p. 65).

(6) JO L 118, 23.4.2004, p. 70.

(7) JO L 109, 6.5.2000, p. 29, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/89/CE (JO L 308, 25.11.2003, p. 15).

(8) JO L 186, 30.6.1989, p. 27, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

(9) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.

(10) JO L 91, 7.4.1999, p. 29, directivă astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 2003.

ANEXA I

Anexele la Directiva 95/2/CE se modifică după cum urmează:

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

la nota introductivă, se adaugă următoarea notă:

„4.

Substanțele care figurează la numerele E 400, E 401, E 402, E 403, E 404, E 406, E 407, E 407a, E 410, E 412, E 413, E 414, E 415, E 417, E 418 și E 440 nu se pot utiliza în produsele sub formă de jeleu în mini-ceșcuțe, definite, în sensul prezentei directive, ca produse de cofetărie sub formă de jeleu de consistență fermă, conținute în mini-ceșcuțe sau mini-capsule semirigide, destinate a fi ingerate într-o singură mușcătură prin exercitarea presiunii pe mini-ceșcuțe sau mini-capsule pentru a proiecta produsul de cofetărie în gură.”;

(b)

în tabel, se inserează următoarea linie:

„E 462

Etilceluloză”

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

rândul pentru „brânză maturată” se înlocuiește cu următorul text:

„Brânză maturată

E 170 Carbonat de calciu

E 504 Carbonat de magneziu

E 509 Clorură de calciu

E 575 Glucono-deltalactonă

quantum satis

E 500ii Carbonat acid de sodiu

quantum satis (doar pentru brânza din lapte acru)”;

(b)	la rândul pentru „Pain courant français”, după cuvintele „Pain courant français”, se adaugă următoarele cuvinte: „Friss búzakenyér, fehér és félbarna kenyerek”;

(c)	la rândul pentru „Foie gras, foie gras entier, blocs de foie gras”, după cuvintele „Foie gras, foie gras entier, blocs de foie gras”, se adaugă următoarele cuvinte: „Libamáj, libamáj egészben, libamáj tömbben”.

Anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

partea A se modifică după cum urmează:

(i)	în tabelul intitulat „Sorbați, benzoați și p-hidroxibenzoați”, rândurile pentru „E 216 p-hidroxibenzoat de propil” și „E 217 compus sodic de p-hidroxibenzoat de propil” se elimină;

(ii)

tabelul referitor la produse alimentare se modifică după cum urmează:

—

rândurile următoare se elimină:

„Crevete semipreparate		2 000
Cozi de rac semipreparate, precum și moluște gătite marinate preambalate	2 000
Suplimente alimentare lichide			2 000”;

—

se adaugă următoarele rânduri:

„Crustacee și moluște, semipreparate		1 000		2 000
Suplimente alimentare definite de Directiva 2002/46/CE (1), sub formă lichidă				2 000

—	Termenii „Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale speciale” se înlocuiesc cu termenii „Alimente dietetice pentru scopuri medicale speciale, în sensul Directivei 1999/21/CE (2)”;

(b)

la partea B, tabelul pentru produse alimentare se modifică după cum urmează:

—

rândul pentru „crustacee și cefalopode” se înlocuiește cu următorul text:

„Crustacee și cefalopode:

—	proaspete, înghețate și congelate

150 (3)

—	crustacee, familia Penaeidae, Solenoceridae, Aristaeidae:

—	până la 80 unități

150 (3)

—	între 80 și 120 unități

200 (3)

—	peste 120 unități

300 (3)

Crustacee și cefalopode

—	semipreparate

50 (3)

—	crustacee semipreparate, familia Penaeidae, Solenoceridae, Aristaeidae:

—	până la 80 unități

135 (3)

—	între 80 și 120 unități

180 (3)

—	peste 120 unități

270 (3)

—	poziția „Tipuri de amidon (exclusiv amidonul pentru alimente de înțărcare, formule de continuare și formule de început)” se înlocuiește cu „Tipuri de amidon (exclusiv amidonul din formule de început, formule de continuare și preparate pe bază de cereale și alimente pentru copii)”;

—

se adaugă următoarele rânduri:

„Salsicha fresca	450
Struguri de masă	10
Litchi proaspete	10 (măsurat pe părțile comestibile)”;

(c)

la partea C, tabelul pentru E 249, E 250, E 251 și E 252 se înlocuiește cu următorul text:

„Nr. E

Numele

Produsul alimentar

Adaosul maxim care se poate introduce în timpul procesului de fabricație (exprimat în NaNO3)

Doza reziduală maximă (exprimată în NaNO3)

E 249

Nitrit de potasiu (4)

Produse din carne

159 mg/kg

E 250

Nitrit de sodiu (4)

Produse din carne sterilizate

(Fo >3,00) (5)

100 mg/kg

Produse tradiționale din carne, tratate prin imersiune (1):

Wiltshire bacon (1.1);

Entremeada, entrecosto, chispe, orelheira et cabeça (salgados)

Toucinho fumado (1.2)

și produse similare

175 mg/kg

Wiltshire ham (1.1)

și produse similare

100 mg/kg

Rohschinken nassgepökelt (1.6)

și produse similare

50 mg/kg

Cured tongue (1.3)

50 mg/kg

Produse tradiționale din carne, conservate prin tratament uscat (2):

Dry cured bacon (2.1)

și produse similare

175 mg/kg

Dry cured ham (2.1);

Jamón curado, paleta curada, lomo embuchado y cecina (2.2);

Presunto, Presunto da pá și paio do Lombo (2.3);

și produse similare

100 mg/kg

Rohschinken, trockengepökelt (2.5);

și produse similare

50 mg/kg

Alte produse din carne conservate în mod tradițional (3):

Vysočina

Selský salám

Turistický trvanlivý salám

Poličan

Herkules

Lovecký salám

Dunajská klobása

Paprikáš (3.5);

și produse similare

180 mg/kg

Rohschinken, trocken-/nassgepökelt (3.1);

și produse similare

Jellied veal et brisket (3.2)

50 mg/kg

E 251

E 252

Nitrat de potasiu (6)

Nitrat de sodiu (6)

Produse din carne fără tratament termic

150 mg/kg

Produse tradiționale din carne tratate prin imersiune (1):

Kylmäsavustettu poronliha/Kallrökt renkött (1.4);

300 mg/kg

Wiltshire bacon și Wiltshire ham (1.1);

Entremeada, entrecosto, chispe, orelheira e cabeça (salgados),

Toucinho fumado (1.2);

Rohschinken, nassgepökelt (1.6)

și produse similare

250 mg/kg

Bacon, filet de bacon (1.5);

și produse similare

250 mg/kg fără adaos de E 249 sau E 250

Cured tongue (1.3)

10 mg/kg

Produse tradiționale din carne, conservate prin tratament uscat (2):

Dry cured bacon și Dry cured ham (2.1);

Jamón curado, paleta curada, lomo embuchado y cecina (2.2);

250 mg/kg

Presunto, presunto da pá și paio do Lombo (2.3);

Rohschinken, trockengepökelt (2.5);

și produse similare

Jambon sec, jambon sel sec et autres pièces maturées séchées similaires (2.4)

250 mg/kg fără adaos de E 249 sau E 250

Alte produse din carne conservate în mod tradițional (3):

Rohwürste (Salami et Kantwurst) (3.3);

300 mg/kg (fără adaos de E 249 sau E 250)

Rohschinken, trocken-/nassgepökelt (3.1);

și produse similare

250 mg/kg

Salchichón y chorizo tradicionales de larga curación (3.4);

Saucissons secs (3.6);

și produse similare

250 mg/kg (fără adaos de E 249 sau E 250)

Jellied veal et brisket (3.2);

10 mg/kg

Brânză de pastă dură, semimoale și moale

150 mg/kg în laptele pentru brânză sau o doză echivalentă, în cazul în care se adaugă după eliminarea zerului și adăugarea de apă

Înlocuitor de brânză pe bază de produse lactate

Hering marinat și șprot

500 mg/kg

1	Produsele din carne sunt imersate în soluția de tratare ce conține nitriți și/sau nitrați, sare și alte componente. Produsele din carne pot fi supuse altor tratamente, de exemplu, afumare.

1.1	Se injectează o soluție de tratare în carne, urmată de tratarea prin imersiune timp de 3 până la 10 zile. Saramura mai conține culturi microbiologice de inițiere.

1.2	Tratare prin imersiune timp de 3-5 zile. Produsul nu este supus la tratament termic și prezintă o activitate mare cu apa.

1.3	Tratare prin imersiune în saramură timp de cel puțin 4 zile și pre-fierbere.

1.4	Se injectează soluția de tratare în carne, după care urmează tratarea prin imersiune. Timpul de tratare este 14 –21 de zile, urmat de maturare cu fum la rece timp de 4-5 săptămâni.

1.5	Produsul este tratat prin imersiune timp de 4-5 zile la 5-7 °C, se supune unei maturări de obicei, timp de 24-40 ore la 22 °C, se poate afuma timp de 24 ore la 20-25 °C și se depozitează timp de 3-6 săptămâni la 12-14 °C

1.6	Durata de tratare este de aproximativ 2 zile/kg, în funcție de forma și greutatea bucății de carne, urmată de stabilizare/maturare.

2	Procedeul de tratare uscată presupune aplicarea uscată a amestecului de tratare care conține nitriți și/sau nitrați, sare și alte componente pe suprafața cărnii, urmată de o perioadă de stabilizare/maturare. Produsele din carne se pot supune și altor tratamente, de exemplu, afumare.

2.1	Tratare uscată, urmată de maturare, timp de cel puțin 4 zile.

2.2	Tratare uscată, cu o perioadă de stabilizare de cel puțin 10 zile și o perioadă de maturare de peste 45 de zile.

2.3	Tratare uscată timp de 10-15 zile, urmată de o stabilizare de 30-45 zile și o perioadă de maturare de cel puțin 2 luni.

2.4	Tratare timp de 3 zile + 1 zi/kg, urmată de o perioadă de post-tratare cu sare timp de 1 săptămână și o perioadă de maturare/coacere de 45 de zile până la 18 luni.

2.5	Timpul de tratare depinde de forma și greutatea bucăților de carne și este de aproximativ 10-14 zile, urmat de stabilizare/maturare.

3	Procedeele de tratare prin imersiune și tratare uscată, utilizate în combinație sau cele în care se includ nitrit și/sau nitrat într-un produs compus sau în care soluția de conservare se injectează în produs înainte de preparare. Produsul se poate supune la alte tratamente, de exemplu, afumare.

3.1	Conservarea uscată și conservarea prin imersiune utilizate în combinație (fără injecția de soluție de tratare). Timpul de tratare care depinde de forma și greutatea bucăților de carne este de aproximativ 14-35 zile, urmat de stabilizare/maturare.

3.2	Injectarea de soluție de tratare, urmată după cel puțin 2 zile, tratament termic în apă fiartă timp de 3 ore.

3.3	Produsul are o perioadă de maturare de minimum 4 săptămâni și un raport apă/proteine mai mic de 1,7.

3.4	Perioadă de maturare de cel puțin 30 de zile.

3.5	Produs uscat, tratat termic până la 70 °C, urmat de uscare și tratare cu fum timp de 8-12 zile. Produsul fermentat este supus unui proces de fermentare în trei etape timp de 14-30 zile, urmat de afumare.

3.6	Cârnați fără adaos de nitriți, cruzi, fermentați și uscați. Produsul este fermentat la temperaturi de 18-22 °C sau mai mici (10-12 °C) și apoi trece printr-o perioadă de maturare/coacere de 3 săptămâni. Produsul are un raport apă/proteine mai mic de 1,7.”;

(d)

partea D se modifică după cum urmează:

(i)	nota se înlocuiește cu textul următor: „Semnul * din tabel se referă la regula de proporționalitate: în cazul în care se utilizează combinații de galați, TBHQ, BHA și BHT, dozele individuale trebuie reduse proporțional.”;

(ii)

rândul pentru E 310-E 321 și poziția pentru E 310-E 320 se înlocuiesc cu următorul text:

„E 310	Galat de propil	Grăsimi și uleiuri pentru fabricarea profesională a produselor alimentare tratate termic	200* (galați, TBHQ și BHA, individual sau combinați)
E 311	Galat de octil	Ulei și grăsime pentru prăjire, exclusiv uleiul din turtă de măsline	100* (BHT)
E 312	Galat de dodecil
E 319	Butilhidrochinonă terțiară (TBHQ)	Grăsime de porc; ulei de pește; grăsime de vită, pasăre și de oaie	exprimat în raport cu substanța grasă în cele două cazuri
E 320	Hidroxianisol butilat (BHA)	Amestecuri pentru prăjituri Gustări pe bază de cereale Lapte praf pentru distribuitoare automate	200 (galați, TBHQ și BHA, individual sau combinați)
E 321	Hidroxitoluen butilat (BHT)	Supe și bulion deshidratate Sosuri Carne deshidratată Nuci prelucrate Cereale pre-fierte	exprimați în raport cu substanța grasă
		Produse de asezonare și condimente	200 (galați și BHA, individual sau combinați) exprimați în raport cu substanța grasă
		Cartofi deshidratați	25 (galați; TBHQ și BHA, individual sau combinați)
		Gumă de mestecat Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE	400 (galați; TBHQ, BHT și BHA, individual sau combinați)
		Uleiuri esențiale	1 000 (galați; TBHQ și BHA, individual sau combinați)
		Arome, altele decât uleiurile esențiale	100* (galați, individual sau combinați) 200* (TBHQ și BHA, individual sau combinați)”;

(iii)

se adaugă următorul rând:

„E 586

4-hexilrezorcinol

Crustacee proaspete, înghețate și congelate

2 mg/kg sub formă de reziduuri în carnea crustaceelor”;

Anexa IV se modifică după cum urmează:

(a)

rândul pentru E 385 se înlocuiește cu următorul text:

„E 385	Etilen-diamin-tetraacetat de calciu și disodiu (calciu disodiu EDTA)	Sosuri emulsionate	75 mg/kg
		Leguminoase, legume, ciuperci și anghinare în conserve	250 mg/kg
		Crustacee și moluște în conserve	75 mg/kg
		Pește în conserve	75 mg/kg
		Grăsimi tartinabile în sensul anexelor B și C la Regulamentul (CE) nr. 2991/94 (7), cu un conținut de grăsime de 41 % sau mai mic	100 mg/kg
		Crustacee înghețate și congelate	75 mg/kg
		Libamáj, egészben és tömbben	250 mg/kg

(b)

după rândul pentru E 967, se inserează următorul rând:

„E 968	Eritritol	Produse alimentare în general [cu excepția băuturilor și a produselor alimentare menționate la articolul 2 alineatul (3)]	quantum satis
		Pește, crustacee, moluște și cefalopode neprelucrate, înghețate și congelate	quantum satis
		Lichioruri	quantum satis
			Pentru alte scopuri decât îndulcire”;

(c)

se adaugă următorul rând:

„E 426	Hemiceluloză de soia	Băuturi pe bază de produse lactate destinate vânzării cu amănuntul	5 g/l
		Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE	1,5 g/l
		Sosuri emulsionate	30 g/l
		Produse de brutărie fină, pre-ambalate, destinate vânzării cu amănuntul	10 g/l
		Tăiței orientali gata de consum, preambalați, destinați vânzării cu amănuntul	10 g/l
		Orez gata de consum, preambalat, destinat vânzării cu amănuntul	10 g/l
		Produse prelucrate din cartofi și orez, preambalate (inclusiv produsele prelucrate congelate, înghețate, refrigerate și uscate) destinate vânzării cu amănuntul	10 g/l
		Produse din ouă, deshidratate, concentrate, congelate și înghețate	10 g/l
		Produse de cofetărie sub formă de jeleuri, cu excepția jeleurilor în mini-ceșcuțe	10 g/kg”;

(d)	la rândul E 468, termenii „Suplimente alimentare solide” se înlocuiesc cu termenii „Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE, furnizate în formă solidă”;

(e)	la rândul E 338-E 452, termenii „Suplimente alimentare” se înlocuiesc cu termenii „Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE”;

(f)	la rândul E 405, rândul E 416, rândul E 432-E 436, rândul E 473 și E 474, rândul E 475, rândul E 491-E 495, rândul E 551-E 559 și rândul E 901-E 904, termenii „Suplimente alimentare dietetice” se înlocuiesc cu termenii „Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE”;

(g)	la rândul E 1201 și E 1202, termenii „Suplimente alimentare dietetice sub formă de tablete și tablete filmate” se înlocuiesc cu termenii „Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE, sub formă de tablete și tablete filmate”;

(h)

la rândul E 405, rândul E 432-E 436, rândul E 473 și rândul E 474, rândul E 475, rândul E 477, rândul E 481 și E 482, rândul E 491-E 495, termenii „Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale speciale” se înlocuiesc cu termenii „Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale speciale, în sensul Directivei 1999/21/CE”;

(i)

rândurile E 1505-E 1520 se înlocuiesc cu următorul text:

„E 1505	Citrat de trietil	Arome	3 g/kg de la toate sursele din produsele alimentare consumate sau reconstituite în conformitate cu instrucțiunile producătorului; individual sau în amestec. În cazul băuturilor, cu excepția lichiorurilor cremă, doza maximă de E 1520 este de 1 g/l”;
E 1517	Diacetat de gliceril (diacetină)
E 1518	Triacetat de gliceril (triacetină)
E 1520	Propan-1,2-diol (propilenglicol)

(j)

se adaugă următoarele rânduri:

„E 1204	Polulan	Suplimente alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE, sub formă de capsule și tablete	quantum satis
		Microdulciuri sub formă de foițe pentru împrospătarea respirației	quantum satis
E 1452	Octenilsuccinat de amidon și aluminiu	Preparate de vitamine încapsulate în suplimentele alimentare în sensul Directivei 2002/46/CE	35 g/kg în suplimentul alimentar”.

Anexa V se modifică după cum urmează:

(a)

după rândul E 967, se inserează următorul rând:

„E 968

Eritritol”;

(b)

după rândul E 466, se inserează următorul rând:

„E 462

Etilceluloză”;

(c)	la coloana a treia de la rândul E 551 și E 552, se adaugă următoarea teză: „Pentru E 551: în E 171 dioxid de titan și E 172 oxizi și hidroxizi de fier (maximum 90 % în raport cu pigmentul).”

Anexa VI se modifică după cum urmează:

(a)	la primul, al doilea și al treilea paragraf din nota introductivă, termenul „alimente pentru înțărcare” se înlocuiește cu termenii „Preparate pe bază de cereale și alimente pentru copii”;

(b)	la partea 3, în titlu, la rândul E 170-E 526, rândul E 500, E 501 și E 503, rândul E 338, rândul E 410-E 440, rândul E 1404-E 1450 și rândul E 1451, termenul „alimente pentru înțărcare” se înlocuiește cu termenii „Preparate pe bază de cereale și alimente pentru copii”;

(c)

la partea 4, după rândul E 472c, se inserează următorul rând:

„E 473

Esterii zaharozei ai acizilor grași

120 mg/l

Produse ce conțin proteine hidrolizate, peptide și aminoacizi”.

(1) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 183, 12.7.2002, p. 51).”;

(2) Directiva 1999/21/CE a Comisiei (JO L 91, 7.4.1999, p. 29).

(3) În părțile comestibile.”

(4)

x	Atunci când se etichetează «pentru uz alimentar», nitritul se poate vinde doar în amestec cu sarea sau cu un înlocuitor de sare.

(5)

y	Valoarea Fo 3 este echivalentă cu un tratament termic de 3 minute la 121 °C (reducerea încărcăturii bacteriene de un miliard de spori în fiecare 1 000 conserve la un spor în 1 000 de conserve.

(6) Nitrații pot fi prezenți în unele produse din carne tratate termic, rezultând din transformarea naturală a nitriților în nitrați în mediu slab acid.

1	Produsele din carne sunt imersate în soluția de tratare ce conține nitriți și/sau nitrați, sare și alte componente. Produsele din carne pot fi supuse altor tratamente, de exemplu, afumare.

1.1	Se injectează o soluție de tratare în carne, urmată de tratarea prin imersiune timp de 3 până la 10 zile. Saramura mai conține culturi microbiologice de inițiere.

1.2	Tratare prin imersiune timp de 3-5 zile. Produsul nu este supus la tratament termic și prezintă o activitate mare cu apa.

1.3	Tratare prin imersiune în saramură timp de cel puțin 4 zile și pre-fierbere.

1.4	Se injectează soluția de tratare în carne, după care urmează tratarea prin imersiune. Timpul de tratare este 14 –21 de zile, urmat de maturare cu fum la rece timp de 4-5 săptămâni.

1.5	Produsul este tratat prin imersiune timp de 4-5 zile la 5-7 °C, se supune unei maturări de obicei, timp de 24-40 ore la 22 °C, se poate afuma timp de 24 ore la 20-25 °C și se depozitează timp de 3-6 săptămâni la 12-14 °C

1.6	Durata de tratare este de aproximativ 2 zile/kg, în funcție de forma și greutatea bucății de carne, urmată de stabilizare/maturare.

2	Procedeul de tratare uscată presupune aplicarea uscată a amestecului de tratare care conține nitriți și/sau nitrați, sare și alte componente pe suprafața cărnii, urmată de o perioadă de stabilizare/maturare. Produsele din carne se pot supune și altor tratamente, de exemplu, afumare.

2.1	Tratare uscată, urmată de maturare, timp de cel puțin 4 zile.

2.2	Tratare uscată, cu o perioadă de stabilizare de cel puțin 10 zile și o perioadă de maturare de peste 45 de zile.

2.3	Tratare uscată timp de 10-15 zile, urmată de o stabilizare de 30-45 zile și o perioadă de maturare de cel puțin 2 luni.

2.4	Tratare timp de 3 zile + 1 zi/kg, urmată de o perioadă de post-tratare cu sare timp de 1 săptămână și o perioadă de maturare/coacere de 45 de zile până la 18 luni.

2.5	Timpul de tratare depinde de forma și greutatea bucăților de carne și este de aproximativ 10-14 zile, urmat de stabilizare/maturare.

3	Procedeele de tratare prin imersiune și tratare uscată, utilizate în combinație sau cele în care se includ nitrit și/sau nitrat într-un produs compus sau în care soluția de conservare se injectează în produs înainte de preparare. Produsul se poate supune la alte tratamente, de exemplu, afumare.

3.1	Conservarea uscată și conservarea prin imersiune utilizate în combinație (fără injecția de soluție de tratare). Timpul de tratare care depinde de forma și greutatea bucăților de carne este de aproximativ 14-35 zile, urmat de stabilizare/maturare.

3.2	Injectarea de soluție de tratare, urmată după cel puțin 2 zile, tratament termic în apă fiartă timp de 3 ore.

3.3	Produsul are o perioadă de maturare de minimum 4 săptămâni și un raport apă/proteine mai mic de 1,7.

3.4	Perioadă de maturare de cel puțin 30 de zile.

3.5	Produs uscat, tratat termic până la 70 °C, urmat de uscare și tratare cu fum timp de 8-12 zile. Produsul fermentat este supus unui proces de fermentare în trei etape timp de 14-30 zile, urmat de afumare.

3.6	Cârnați fără adaos de nitriți, cruzi, fermentați și uscați. Produsul este fermentat la temperaturi de 18-22 °C sau mai mici (10-12 °C) și apoi trece printr-o perioadă de maturare/coacere de 3 săptămâni. Produsul are un raport apă/proteine mai mic de 1,7.”;

(7) JO L 316, 9.12.1994, p. 2.”;

ANEXA II

Anexa la Directiva 94/35/CE se modifică după cum urmează:

1.	La prima coloană a rândului pentru E 420-E 967, se adaugă „E 968”.

2.	La coloana a doua a rândului pentru E 420-E 967, se adaugă „Eritritol”.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

206

32006D0600

L 244/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 4 septembrie 2006

de stabilire a claselor de performanță a comportării la foc exterior pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește panourile stratificate cu strat superficial dublu și placare metalică pentru acoperișuri

[notificată cu numărul C(2006) 3883]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/600/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Directiva 89/106/CEE consideră că, pentru a ține seama de gradele diferite de protecție pentru lucrările de construcții la nivel național, regional sau local, este necesară, pentru fiecare cerință esențială, stabilirea de clase de performanță ale produselor în documente interpretative. Documentele respective au fost publicate sub forma unei „Comunicări a Comisiei cu privire la documentele interpretative ale Directivei 89/106/CEE (2)”.

(2)	În ceea ce privește cerința esențială privind securitatea în caz de incendiu, documentul interpretativ nr. 2 specifică un număr de măsuri interdependente care definesc împreună strategia de securitate în caz de incendiu care urmează să fie pusă în aplicare în mod diferit în statele membre.

(3)	Documentul interpretativ nr. 2 identifică una dintre măsurile menționate care constă în limitarea apariției și propagării focului și a fumului într-un spațiu dat prin limitarea contribuției posibile a produselor pentru construcții la dezvoltarea în totalitate a unui incendiu.

(4)	Nivelul limitării menționate nu se poate exprima sub forma unor grade diferite ale performanței de comportare la foc a produselor în condiții de utilizare finală a acestora.

(5)	Printr-o soluție armonizată, se adoptă un sistem de clasificare prin Decizia 2001/671/CE a Comisiei din 21 august 2001, de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului cu privire la clasificarea performanței la incendii exterioare a acoperișurilor și a învelitorilor de acoperișuri (3).

(6)	Pentru anumite produse pentru construcții, este necesar să se utilizeze clasificarea stabilită prin Decizia 2001/671/CE.

(7)

Performanța anumitor acoperișuri și învelitori de acoperișuri în caz de expunere la foc exterior, în cadrul clasificării prevăzute de Decizia 2001/671/CE, este bine stabilită și suficient de cunoscută de către autoritățile în domeniul securității împotriva incendiilor din statele membre, astfel încât acestea să nu solicite încercări pentru stabilirea acestei caracteristici speciale de performanță.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Produsele pentru construcții care satisfac toate cerințele referitoare la caracteristicile de performanță în caz de expunere la foc exterior, fără să necesite testare suplimentară, sunt enumerate în anexă.

Articolul 2

Clasele specifice ce urmează să se aplice diferitelor produse pentru construcții, în cadrul clasificării performanței de comportare la foc exterior, adoptate prin Decizia 2001/671/CE, sunt specificate în anexa la prezenta decizie.

Articolul 3

Produsele sunt considerate în funcție de condițiile utilizării lor finale, după caz.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 septembrie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 40, 11.2.1989, p. 12. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(2) JO C 62, 28.2.1994, p. 1.

(3) JO L 235, 4.9.2001, p. 20.

ANEXĂ

Tabelul din prezenta anexă prezintă produsele pentru construcții care satisfac toate cerințele referitoare la performanța de comportare la foc exterior, fără testare.

Tabel

CLASELE DE PERFORMANȚĂ A COMPORTĂRII LA FOC EXTERIOR PENTRU PANOURILE STRATIFICATE CU STRAT SUPERFICIAL DUBLU CU PLACARE METALICĂ PENTRU ACOPERIȘURI

Produsul (1)	Descrierea produsului	Materialul stratului de mijloc cu densitate minimă	Clasa (2)
Panouri stratificate, cu placare din oțel, oțel inoxidabil sau aluminiu, pentru acoperișuri	În conformitate cu EN 14509 (1)	PUR 35 kg/m3 sau	BROOF (t1)
		MW (lamele) 80 kg/m3 sau	BROOF (t2)
		MW (plăci cu lățime totală) 110 kg/m3	BROOF (t3)
Simboluri utilizate: PUR = poliuretan; MW = lână minerală; PVC = clorură de polivinil; PCS = potențial calorific superior.

(1) Panouri cu placare metalică exterioară profilată care încorporează:

—	grosimea minimă de 0,4 mm pentru placările din oțel și oțel inoxidabil;

—	grosimea minimă de 0,9 mm pentru placările din aluminiu;

—

la fiecare îmbinare longitudinală între două panouri, o suprapunere a placării metalice exterioare care se prelungește peste coronament și minimum 15 mm mai jos de fața opusă a coronamentului sau o bandă de acoperire metalică ce acoperă în întregime coronamentele de asamblare sau o cusătură metalică de îmbinare în lungul îmbinării;

—	la nivelul fiecărei îmbinări transversale între două panouri o suprapunere a placărilor metalice exterioare de minimum 75 mm;

—

un strat de acoperire de protecție împotriva intemperiilor constituit dintr-o peliculă din PVC cu grosimea nominală de maximum 0,200 mm, obținută prin aplicarea unei vopsele lichide pe bază de PVC, cu o valoare a PCS de maximum 8,0 MJ/m2 și o greutate a materialului uscat de maximum 300 g/m2

sau orice strat de acoperire din vopsea cu o grosime mai mică decât cel menționat anterior;

—	o clasificare minimală a reacției la incendiu de D-s3, d0 fără protecția muchiilor, în conformitate cu EN 13501-1.

(2) Clasa prevăzută în tabelul din anexa la Decizia 2001/671/CE.

Simboluri utilizate: PUR = poliuretan; MW = lână minerală; PVC = clorură de polivinil; PCS = potențial calorific superior.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

209

32006R1329

L 247/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1329/2006 AL COMISIEI

din 8 septembrie 2006

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește Interpretările 8 și 9 ale Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 al Comisiei (2) s-au adoptat anumite standarde și interpretări internaționale existente la 14 septembrie 2002.

(2)

La 12 ianuarie 2006, Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) a publicat Interpretarea 8 a IFRIC Domeniul de aplicare a IFRS 2. IFRIC 8 clarifică faptul că standardul de contabilitate Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 2 Plata pe bază de acțiuni se aplică acordurilor prin care o entitate efectuează plăți pe bază de acțiuni aparent pe considerent nul sau neadecvat.

(3)

La 1 martie 2006, IFRIC a publicat Interpretarea 9 a IFRIC Reevaluarea instrumentelor financiare derivate încorporate. IFRIC 9 clarifică anumite aspecte ale tratamentului aplicat instrumentelor financiare derivate încorporate în conformitate cu IAS 39 [Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare].

(4)

Consultările cu Grupul de Experți Tehnici (TEG) din cadrul European Financial Reporting Advisory Group – EFRAG (Grupul consultativ pentru raportarea financiară europeană) confirmă faptul că IFRIC 8 și IFRIC 9 îndeplinesc criteriile tehnice de adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 ar trebui modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 se modifică după cum urmează:

1.	Se introduce Interpretarea 8 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC), Domeniul de aplicare a IFRS 2, astfel cum se prezintă în anexa la prezentul regulament.

2.	Se introduce Interpretarea 9 a IFRIC, Reevaluarea instrumentelor financiare derivate încorporate, astfel cum se prezintă în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

(1)

Fiecare societate aplică IFRIC 8 astfel cum se prezintă în anexa la prezentul regulament cel mai târziu de la data începerii exercițiului financiar 2006, cu excepția societăților care încep exercițiul financiar în ianuarie, februarie, martie sau aprilie și care aplică IFRIC 8 cel târziu de la data începerii exercițiului financiar 2007.

(2)

Fiecare societate aplică IFRIC 9 astfel cum se prezintă în anexa la prezentul regulament cel mai târziu de la data începerii exercițiului financiar 2006, cu excepția societăților care încep exercițiul financiar în ianuarie, februarie, martie, aprilie sau mai și care aplică IFRIC 9 cel târziu de la data începerii exercițiului financiar 2007.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 septembrie 2006.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 261, 13.10.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 708/2006 (JO L 122, 9.5.2006, p. 19).

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

IFRIC 8	Interpretarea 8 a IFRIC Domeniul de aplicare a IFRS 2
IFRIC 9	Interpretarea 9 a IFRIC Reevaluarea instrumentelor financiare derivate încorporate

„Reproducerea este permisă în cadrul Spațiului Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau al altor scopuri legitime. Pentru informații suplimentare, a se contacta IASB la www.iasb.org”

INTERPRETAREA 8 A IFRIC

Domeniul de aplicare a IFRS 2

Referințe

—	IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori

—	IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni

Context

1. IFRS 2 se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni în care entitatea primește sau dobândește bunuri sau servicii. „Bunurile” includ stocuri, consumabile, imobilizări corporale, instalații și echipamente, imobilizări necorporale, precum și active de altă natură decât financiară (IFRS 2, alineatul (5). În consecință, cu excepția tranzacțiilor specifice excluse din domeniul de aplicare, IFRS 2 se aplică tuturor tranzacțiilor în care entitatea primește active de altă natură decât financiară sau servicii drept plată pentru emisiunea de instrumente de capitaluri proprii. IFRS 2 se aplică, de asemenea, tranzacțiilor în care entitatea contractează elemente de pasiv, cu privire la bunurile sau serviciile primite, care se bazează pe prețul (sau valoarea) acțiunilor sau altor instrumente de capitaluri proprii ale entității.

2. Cu toate acestea, în anumite cazuri poate fi dificil să se demonstreze că bunurile sau serviciile sunt (sau vor fi) primite. De exemplu, o entitate poate acorda acțiuni unei organizații caritabile pe considerent gratuit. De regulă, nu este posibilă identificarea bunurilor sau serviciilor specifice primite în schimbul unei astfel de tranzacții. O situație similară poate apărea în tranzacțiile cu alte părți.

3. IFRS 2 impune ca tranzacțiile în care se fac plăți pe bază de acțiuni către angajați să fie evaluate prin referire la valoarea justă a plăților pe bază de acțiuni respective la data acordării (IFRS 2 alineatul (11) (1). Prin urmare, entitatea nu este obligată să evalueze în mod direct valoarea justă a serviciilor primite din partea angajaților.

4. Pentru tranzacțiile în care se efectuează plăți pe bază de acțiuni către alte părți decât angajații, IFRS 2 specifică o prezumție care poate fi respinsă conform căreia valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite poate fi estimată în mod fiabil. În aceste situații, IFRS 2 impune ca tranzacția să fie evaluată la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor la data la care entitatea obține bunurile sau la care cealaltă parte prestează serviciile [IFRS 2, alineatul (13)]. Prin urmare, există o prezumție de bază conform căreia entitatea poate identifica bunurile sau serviciile primite de la alte părți decât angajații. De aici rezultă întrebarea dacă IFRS se aplică în absența unor bunuri sau servicii identificabile. De aici rezultă o altă întrebare: în cazul în care entitatea a efectuat o plată pe bază de acțiuni, iar plata primită identificabilă (în cazul în care există) pare mai mică decât valoarea justă a plății pe bază de acțiuni, arată această situație că bunurile sau serviciile au fost primite, deși nu sunt identificate în mod expres, și că, prin urmare, se aplică IFRS 2?

5. Trebuie menționat că expresia „valoarea justă a plății pe bază de acțiuni” se referă la valoarea justă a respectivei plăți pe bază de acțiuni. De exemplu, legislația poate impune unei entități să emită o parte din acțiunile sale către resortisanți ai unei anumite țări, acțiuni care pot fi transferate numai altor resortisanți ai aceleiași țări. O astfel de restricționare a transferului poate afecta valoarea justă a acțiunilor în cauză și, în consecință, acțiunile respective pot avea o valoare justă mai mică decât valoarea justă a unor acțiuni altminteri identice, dar care nu fac obiectul unor asemenea restricții. În această situație, în cazul în care întrebarea de la punctul 4 s-ar referi la acțiunile care fac obiectul unei restricții, expresia „valoarea justă a plății pe bază de acțiuni” s-ar referi la valoarea justă a acțiunilor care fac obiectul unei restricții, nu la valoarea justă a altor acțiuni care nu fac obiectul restricției.

Domeniul de aplicare

6. IFRS 2 se aplică tranzacțiilor în care o entitate/acționarii unei entități a/au acordat instrumente de capitaluri proprii (2) sau a/au contractat obligația de a transfera numerar sau alte active pentru sume care se bazează pe prețul (sau valoarea) acțiunilor sau altor instrumente de capitaluri proprii ale entității. Prezenta interpretare se aplică acelor tranzacții în care plata identificabilă primită (sau care va fi primită) de către entitate, inclusiv numerarul și valoarea justă a plăților identificabile de altă natură decât numerarul (în cazul în care există), pare mai mică decât valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate sau a obligației contractate. Cu toate acestea, prezenta interpretare nu se aplică tranzacțiilor excluse din domeniul de aplicare a IFRS 2 în conformitate cu alineatele (3)-(6) din IFRS 2.

Problemă

7. Problema tratată în prezenta interpretare este dacă IFRS 2 se aplică în cazul tranzacțiilor în care entitatea nu poate identifica în mod expres toate sau unele din bunurile sau serviciile primite.

Consens

8. IFRS 2 se aplică în cazul anumitor tranzacții în care se primesc bunuri sau servicii, precum tranzacțiile în care o entitate primește bunuri sau servicii drept plată pentru instrumente de capitaluri proprii ale entității. Acestea includ tranzacțiile în care entitatea nu poate identifica în mod expres toate sau unele din bunurile sau serviciile primite.

9. În absența unor bunuri sau servicii care se pot identifica în mod expres, alte circumstanțe pot arăta că bunurile sau serviciile au fost (sau vor fi) primite, caz în care se aplică IFRS 2. În special, în cazul în care plata identificabilă primită (în cazul în care există) pare mai mică decât valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate sau a pasivului contractat, această circumstanță arată, de regulă, că a fost (sau va fi) primită o altă plată (respectiv bunuri sau servicii neidentificabile).

10. Entitatea evaluează bunurile sau serviciile identificabile primite în conformitate cu IFRS 2.

11. Entitatea evaluează bunurile sau serviciile neidentificabile primite (sau care vor fi primite) ca diferența dintre valoarea justă a plății pe bază de acțiuni și valoarea justă a oricăror bunuri sau servicii identificabile primite (sau care vor fi primite).

12. Entitatea evaluează bunurile sau serviciile neidentificabile care se primesc la data acordării. Cu toate acestea, în cazul tranzacțiilor achitate în numerar, pasivul va fi reevaluat la fiecare dată de raportare până când este achitată.

Data intrării în vigoare

13. O entitate aplică prezenta interpretare pentru exercițiile care încep la data de 1 mai 2006 sau ulterior. Se încurajează aplicarea anticipată. În cazul în care aplică prezenta interpretare pentru o perioadă care începe înainte de 1 mai 2006, entitatea declară acest lucru.

Dispoziții tranzitorii

14. O entitate aplică prezenta interpretare retroactiv în conformitate cu cerințele IAS 8, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii ale IFRS 2.

(1) În conformitate cu IFRS 2, toate referirile la angajați includ și alte persoane care prestează servicii similare.

(2) Acestea includ instrumentele de capitaluri proprii ale entității, ale companiei-mamă a entității, precum și ale altor entități din același grup cu entitatea.

INTERPRETAREA 9 A IFRIC

Reevaluarea instrumentelor financiare încorporate

Referințe

—	IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare

—	IFRS 1 Prima adoptare a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

—	IFRS 3 Grupări de întreprinderi

Context

1. În IAS 39 alineatul (10), instrumentul financiar încorporat este descris ca fiind un component al unui instrument financiar hibrid (combinat) care include și un contract gazdă nederivat – ceea ce are ca efect că unele fluxuri de numerar ale instrumentului combinat variază în mod similar unui instrument financiar derivat autonom.

2. În IAS 39 alineatul (11), se impune ca instrumentul financiar încorporat să fie separat de contractul gazdă și raportat ca instrument derivat dacă și numai dacă:

(a)	caracteristicile și riscurile economice ale instrumentului financiar derivat încorporat nu se află în strânsă legătură cu caracteristicile și riscurile economice ale contractului gazdă;

(b)	un instrument separat având aceiași termeni ca și instrumentul financiar derivat încorporat se conformează definiției instrumentului derivat;

(c)	instrumentul hibrid (combinat) nu este evaluat la valoarea justă cu modificările valorii juste recunoscute în profit sau pierdere (respectiv, nu este separat un instrument financiar derivat care este încorporat într-un activ sau pasiv financiar la valoare justă prin profit sau pierdere).

Domeniul de aplicare

3. Sub rezerva punctelor 4 și 5 de mai jos, prezenta interpretare se aplică tuturor instrumentelor financiare derivate încorporate cărora li se aplică IAS 39.

4. Prezenta interpretare nu tratează aspectele de reevaluare care decurg din reevaluarea instrumentelor financiare derivate încorporate.

5. Prezenta interpretare nu tratează achiziția de contracte cu instrumente financiare derivate încorporate într-o grupare de întreprinderi, și nici posibila reevaluare a acestora la data achiziției.

Probleme

6. IAS 39 impune unei unități, atunci când aceasta devine parte la un contract, să evalueze dacă unele instrumente financiare derivate încorporate incluse în contractul respectiv trebuie separate de contractul gazdă și raportate ca instrumente financiare derivate în conformitate cu standardul. Prezenta interpretare tratează următoarele aspecte:

(a)	Se impune ca IAS 39 să efectueze o astfel de evaluare numai atunci când entitatea devine parte la un contract sau ca evaluarea să fie revizuită pe parcursul întregii durate a contractului respectiv?

(b)	Se impune ca entitatea care adoptă IFRS pentru prima dată să facă evaluarea pe baza condițiilor existente atunci când a devenit pentru prima dată parte la un contract sau pe baza acelor condiții care prevalează atunci când adoptă IFRS pentru prima dată?

Consens

7. O entitate evaluează dacă un instrument financiar derivat încorporat trebuie separat de contractul gazdă și raportat ca instrument financiar derivat atunci când entitatea devine parte la un contract. Se interzice reevaluarea ulterioară, cu excepția cazului în care apare o modificare a termenilor contractuali care schimbă semnificativ fluxurile de trezorerie care ar fi fost impuse în caz contrar prin contract, caz în care se impune o reevaluare. Entitatea stabilește dacă modificarea fluxurilor de trezorerie este semnificativă prin luarea în considerare a măsurii în care se modifică fluxurile de trezorerie viitoare preconizate asociate cu instrumentul financiar derivat încorporat, contractul gazdă sau ambele, precum și dacă modificarea este semnificativă față de fluxurile de trezorerie preconizate anterior în contract.

8. O entitate care adoptă IFRS pentru prima dată evaluează dacă un instrument financiar derivat încorporat trebuie separat de contractul gazdă și raportat ca instrument financiar derivat în baza condițiilor existente la ultima dintre următoarele dăți – data la care entitatea a devenit pentru prima dată parte la contract și data la care se impune o reevaluare în conformitate cu punctul 7.

Data intrării în vigoare și tranziția

9. O entitate aplică prezenta interpretare pentru perioadele anuale care încep la data de 1 iunie 2006 sau ulterior. Se încurajează aplicarea anticipată. În cazul în care aplică prezenta interpretare pentru o perioadă care începe înainte de 1 iunie 2006, entitatea declară acest lucru. Interpretarea se aplică retroactiv.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

215

32006L0066

L 266/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/66/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 6 septembrie 2006

privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1) și articolul 95 alineatul (1) coroborate cu articolele 4, 6 și 21 din prezenta directivă,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 22 iunie 2006,

întrucât:

(1)

Este de dorit să se armonizeze măsurile de drept intern privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori. Obiectivul fundamental al prezentei directive este de a reduce impactul negativ al bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori asupra mediului, contribuind astfel la protecția, conservarea și îmbunătățirea calității mediului. Temeiul juridică este, prin urmare, articolul 175 alineatul (1) din tratat. Cu toate acestea, este necesar, de asemenea, să se ia măsuri la nivel comunitar în temeiul articolului 95 alineatul (1) pentru a armoniza cerințele privind conținutul în metale grele și etichetarea bateriilor și a acumulatorilor astfel încât să se asigure buna funcționare a pieței interne și să se evite denaturarea concurenței în cadrul Comunității.

(2)

Comunicarea Comisiei din 30 iulie 1996 privind revizuirea strategiei comunitare pentru gestionarea deșeurilor a stabilit orientări ale politicii comunitare viitoare în domeniul deșeurilor. Această comunicare precizează necesitatea de a se reduce cantitățile de substanțe periculoase din deșeuri și subliniază posibilele avantaje ale regulilor comunitare care limitează prezența de astfel de substanțe în produsele și în procesele de producție. Se afirmă în continuare că, atunci când nu se poate evita generarea de deșeuri, deșeurile ar trebui refolosite sau recuperate în vederea valorificării materialelor sau a energiei.

(3)

Rezoluția Consiliului din 25 ianuarie 1988 privind un program de acțiune comunitar de combatere a poluării mediului cu cadmiu (5) a subliniat limitarea folosirii cadmiului la cazurile în care nu există alternative convenabile și colectarea și reciclarea bateriilor care conțin cadmiu ca elemente majore ale strategiei pentru controlul cadmiului în interesul protecției sănătății umane și a mediului.

(4)

Directiva 91/157/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 privind bateriile și acumulatorii care conțin anumite substanțe periculoase (6) a permis o apropiere legislativă a statelor membre în acest domeniu. Cu toate acestea, obiectivele directivei respective nu au fost realizate pe deplin. Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (7) și Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (8) au subliniat, de asemenea, necesitatea de revizuire a Directivei 91/157/CEE. Este necesar, prin urmare, ca Directiva 91/157/CEE să fie revizuită și înlocuită din motive de claritate.

(5)

Pentru a-și îndeplini obiectivele privind mediul, prezenta directivă interzice introducerea pe piață a anumitor baterii și acumulatori care conțin mercur sau cadmiu. Aceasta încurajează, de asemenea, un nivel ridicat de colectare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și o îmbunătățire a performanței privind mediul a tuturor operatorilor implicați în ciclul de viață al bateriilor și acumulatorilor, de exemplu producătorii, distribuitorii și utilizatorii finali, în special operatorii implicați direct în tratarea și reciclarea de deșeuri de baterii și acumulatori. Normele speciale necesare în acest scop completează legislația comunitară în vigoare privind deșeurile, în special Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (9), Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (10) și Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (11).

(6)

Pentru a preveni îndepărtarea deșeurilor de baterii și acumulatori într-un mod care să polueze mediul și pentru a evita confuzia utilizatorilor finali cu privire la cerințele de gestionare a deșeurilor pentru diferitele tipuri de baterii și acumulatori, prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor bateriilor și acumulatorilor introduși pe piață în cadrul Comunității. Un domeniu de aplicare atât de vast ar trebui, de asemenea, să asigure economii de scară în ceea ce privește colectarea și reciclarea, precum și economisirea optimă a resurselor.

(7)	Fiabilitatea bateriilor și a acumulatorilor, care constituie o sursă esențială de energie în societatea noastră, este fundamentală pentru siguranța multor produse, aparate și servicii.

(8)	Este necesar să se distingă între bateriile și acumulatorii portabili, pe de o parte, și bateriile și acumulatorii industriali și auto, pe de altă parte. Ar trebui interzisă eliminarea bateriilor și a acumulatorilor industriali și auto în depozite de deșeuri sau prin incinerare.

(9)

Exemplele de baterii și acumulatori industriali includ bateriile și acumulatorii folosiți pentru alimentarea de urgență sau de rezervă cu energie electrică în spitale, aeroporturi sau birouri, bateriile și acumulatorii folosiți în trenuri sau aeronave, precum și bateriile și acumulatorii folosiți pe platformele petroliere marine sau în faruri. Exemplele includ, de asemenea, bateriile și acumulatorii proiectați exclusiv pentru terminalele portabile de efectuare a plăților în magazine și restaurante, pentru cititoarele de coduri de bare din magazine, pentru echipamentele video profesionale pentru canalele de televiziune și studiourile profesionale, pentru lămpile miniere și lămpile de scafandru atașate la căștile de miner și de scafandru utilizate de profesioniști, bateriile și acumulatorii de rezervă pentru ușile electrice pentru a preveni blocarea sau zdrobirea persoanelor, bateriile și acumulatorii folosiți pentru aparatele de măsurat și de control sau în diferite tipuri de echipamente de măsurat și de control, precum și bateriile și acumulatorii folosiți pentru panourile solare, în aplicații fotovoltaice și în alte aplicații care utilizează energie regenerabilă. Bateriile și acumulatorii industriali includ, de asemenea, bateriile și acumulatorii folosiți la vehiculele electrice, precum automobilele, scaunele cu rotile, bicicletele, vehiculele utilizate în aeroporturi și vehiculele de transport automat. Pentru a completa această listă neexhaustivă de exemple, orice baterie sau acumulator care nu este etanș și auto ar trebui considerat ca fiind industrial.

(10)

Exemplele de baterii și acumulatori portabili, care sunt baterii și acumulatori etanși pe care o persoană obișnuită îi poate transporta manual fără dificultate și care nu sunt nici baterii sau acumulatori auto, nici baterii sau acumulatori industriali, includ bateriile cu o singură celulă (cum ar fi bateriile AA sau AAA) și bateriile și acumulatorii folosiți de consumatori sau profesioniști în telefoanele mobile, calculatoarele portabile, uneltele electrice fără fir, jucăriile și aparatele de uz casnic, cum ar fi periuțele de dinți electrice, aparatele de ras și aspiratoarele portabile (inclusiv echipamentul similar utilizat în școli, magazine, restaurante, aeroporturi, birouri sau spitale), precum și orice baterie sau acumulator pe care consumatorii îl pot folosi în aplicații domestice obișnuite.

(11)

Comisia ar trebui să evalueze necesitatea adaptării prezentei directive, luând în considerare elementele tehnice și științifice disponibile. În special, Comisia ar trebui să desfășoare o revizuire a derogării de la interdicția privind cadmiul în cazul bateriilor și acumulatorilor portabili destinați utilizării în uneltele electrice fără fir. Exemplele de unelte electrice fără fir sunt uneltele pe care consumatorii și profesioniștii le utilizează pentru strunjire, frezare, sablare, polizare, tăiere cu fierăstrăul, așchiere, forfecare, forare, găurire, poansonare, ciocănire, nituire, înșurubare, șlefuire sau prelucrări similare ale lemnului, metalului și altor materiale, precum și pentru cosire, tăiere și alte activități de grădinărit.

(12)

Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze, iar statele membre ar trebui să încurajeze, realizările tehnologice care îmbunătățesc performanța bateriilor și a acumulatorilor în ceea ce privește mediul pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora, inclusiv prin participarea într-un sistem comunitar de management și audit ecologic (EMAS).

(13)

Pentru a proteja mediul, deșeurile de baterii și acumulatori ar trebui să fie colectate. Pentru bateriile și acumulatorii portabili, este necesar să se stabilească sisteme de colectare pentru realizarea unui nivel ridicat de colectare. Aceasta implică stabilirea unor sisteme de colectare care să permită utilizatorilor finali să elimine toate deșeurile de baterii și acumulatori portabili în mod convenabil și gratuit. Pentru diferitele tipuri de baterii și acumulatori, sunt necesare sisteme de colectare și mecanisme de finanțare diferite.

(14)

Este de dorit ca statele membre să realizeze o rată ridicată de colectare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori, astfel încât să atingă un nivel ridicat de protecție a mediului și de recuperare a materialelor în întreaga Comunității. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să stabilească pentru statele membre limite minime ale obiectivelor de colectare și reciclare. Este necesar să se calculeze rata de colectare pe baza vânzărilor medii anuale din anii precedenți, astfel încât să se definească pentru toate statele membre obiective comparabile care să fie în raport cu nivelul de consum național de baterii și acumulatori.

(15)	Este necesar să se stabilească cerințe specifice de reciclare pentru bateriile și acumulatorii care conțin cadmiu și plumb pentru a se atinge un nivel ridicat de recuperare a materialelor în întreaga Comunitate și pentru a evita disparitățile între statele membre.

(16)	Toate părțile interesate ar trebui să poată participa la sistemele de colectare, tratare și reciclare. Sistemele respective ar trebui să fie proiectate astfel încât să se evite discriminarea față de bateriile și acumulatorii importați, barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței.

(17)

Sistemele de colectare și reciclare ar trebui să fie optimizate, în special pentru a reduce costurile și impactul negativ al transportului asupra mediului. Sistemele de tratare și reciclare ar trebui să folosească cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (11) din Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (12). Definiția reciclării ar trebui să excludă recuperarea energiei. Conceptul de recuperare a energiei este definit în alte instrumente ale Comunității.

(18)

Bateriile și acumulatorii pot fi colectați individual, prin sisteme naționale de colectare a bateriilor, sau împreună cu deșeurile de echipamente electrice și electronice, prin sisteme naționale de colectare stabilite în temeiul Directivei 2002/96/CE. În ultimul caz, ca o cerință minimă obligatorie cu privire la tratare, bateriile și acumulatorii ar trebui îndepărtați din deșeurile de echipamente electrice și electronice colectate. După îndepărtarea acestora din deșeurile de echipamente electrice și electronice, bateriile și acumulatorii se supun cerințelor prezentei directive, în special în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de colectare, și se supun cerințelor cu privire la reciclare.

(19)

Principiile fundamentale pentru finanțarea gestionării deșeurilor de baterii și acumulatori ar trebui să fie stabilite la nivel comunitar. Sistemele de finanțare ar trebui să ajute la realizarea unei rate ridicate de colectare și reciclare și la aplicarea principiului responsabilității producătorului. Este necesar ca toți producătorii, în conformitate cu definiția din prezenta directivă, să fie înregistrați. Producătorii ar trebui să finanțeze costurile de colectare, tratare și reciclare a tuturor bateriilor și acumulatorilor colectați, din care se deduce profitul realizat prin vânzarea materialelor recuperate. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, aplicarea normelor de minimis la producătorii mici ar putea fi justificată.

(20)

Pentru succesul colectării, este necesar să se furnizeze utilizatorilor finali informații privind utilitatea colectării separate, sistemele de colectare disponibile și rolul utilizatorilor finali în gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori. Ar trebui să se stabilească modalități detaliate pentru un sistem de etichetare care să furnizeze utilizatorilor finali informații transparente, credibile și clare privind bateriile și acumulatorii și orice metale grele pe care le conțin.

(21)

În cazul în care, pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei directive și, în special, pentru realizarea unor niveluri ridicate de colectare separată și de reciclare, statele membre folosesc instrumente economice, cum ar fi cote diferențiate de impozitare, acestea ar trebui să informeze Comisia în consecință.

(22)	Pentru monitorizarea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, sunt necesare date credibile și comparabile privind cantitățile de baterii și acumulatori introduse pe piață, colectate și reciclate.

(23)	Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(24)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional „A legifera mai bine” (13), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, concordanța dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, și să le facă publice.

(25)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (14).

(26)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume protecția mediului și asigurarea funcționării corespunzătoare a pieței interne, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitate poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat de respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(27)

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare privind cerințele de siguranță, calitate și sănătate și legislației comunitare speciale privind gestionarea deșeurilor, în special Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (15) și Directiva 2002/96/CE.

(28)

În ceea ce privește responsabilitatea producătorului, producătorii de baterii și acumulatori și producătorii de alte produse care conțin o baterie sau un acumulator sunt responsabili pentru gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori pe care îi introduc pe piață. Este necesar să se adopte o abordare flexibilă pentru a permite sistemelor de finanțare să reflecte diferitele circumstanțe naționale și pentru a se ține seama de sistemele existente, în special cele stabilite în conformitate cu Directivele 2000/53/CE și 2002/96/CE, evitându-se în același timp dubla facturare.

(29)	Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (16) nu se aplică bateriilor și acumulatorilor utilizați în echipamentele electrice și electronice.

(30)

Bateriile și acumulatorii industriali și auto utilizați la vehicule ar trebui să îndeplinească cerințele Directivei 2000/53/CE, în special articolul 4. Prin urmare, este necesar să se interzică utilizarea cadmiului la bateriile și acumulatorii industriali pentru vehiculele electrice, în afară de cazul în care aceștia beneficiază de o derogare în temeiul anexei II la directiva respectivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește:

1.	normele privind introducerea pe piață a bateriilor și acumulatorilor și, în special, o interdicție de a introduce pe piață baterii și acumulatori care conțin substanțe periculoase și

2.	norme speciale pentru colectarea, tratarea, reciclarea și eliminarea deșeurilor de baterii și acumulatori care completează legislația comunitară relevantă privind deșeurile și promovează un nivel ridicat de colectare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori.

Directiva urmărește să îmbunătățească performanța în ceea ce privește mediul a bateriilor și acumulatorilor și a activităților tuturor operatorilor economici implicați în ciclul de viață al bateriilor și acumulatorilor, de exemplu producătorii, distribuitorii și utilizatorii finali, în special operatorii direct implicați în tratarea și reciclarea deșeurilor de baterii și acumulatori.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică tuturor tipurilor de baterii și acumulatori, indiferent de forma, volumul, greutatea, materialul component sau utilizarea acestora. Directiva se aplică fără a aduce atingere Directivelor 2000/53/CE și 2002/96/CE.

(2) Prezenta directivă nu se aplică bateriilor și acumulatorilor utilizați în:

(a)	echipamente asociate cu protecția intereselor esențiale ale statelor membre în ceea ce privește securitatea, armele, munițiile și materialul de război, cu excluderea produselor care nu sunt destinate unor scopuri specific militare;

(b)	echipament destinat să fie trimis în spațiu.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.	„baterie” sau „acumulator” înseamnă orice sursă de energie electrică obținută prin transformarea directă a energiei chimice, constituită din unul sau mai multe celule primare (nereîncărcabile) sau din unul sau mai multe celule secundare (reîncărcabile);

2.	„grup de baterii” înseamnă orice set de baterii sau acumulatori care sunt conectați împreună și/sau sunt capsulați într-un înveliș exterior astfel încât să formeze o unitate completă pe care utilizatorul final nu trebuie să o separe sau să o deschidă;

„baterie sau acumulator portabil” înseamnă orice baterie, baterie tip „nasture”, grup de baterii sau acumulator care:

(a)	este izolat și

(b)	poate fi transportat manual și

(c)	nu este nici baterie sau acumulator industrial, nici baterie sau acumulator auto;

4.	baterie tip „nasture” înseamnă orice baterie sau acumulator portabil, de dimensiune mică, de formă rotundă, al cărui diametru este mai mare decât înălțimea și care este utilizat în scopuri speciale, cum ar fi protezele auditive, ceasurile, echipamentele portabile mici, și ca energie de rezervă;

5.	„baterie sau acumulator auto” înseamnă orice baterie sau acumulator destinat să alimenteze sistemele auto de pornire, iluminat sau aprindere;

6.	„baterie sau acumulator industrial” înseamnă orice baterie sau acumulator proiectat exclusiv pentru utilizare industrială sau profesională sau folosit în orice tip de vehicul electric;

7.	„deșeu de baterie sau acumulator” înseamnă orice baterie sau acumulator care reprezintă un deșeu în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/12/CE;

8.	„reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producție a deșeurilor în scopul lor inițial sau în alte scopuri, dar cu excepția recuperării energiei;

9.	„eliminare” înseamnă oricare dintre operațiunile aplicabile prevăzute în anexa IIA la Directiva 2006/12/CE;

10.	„tratare” înseamnă orice activitate desfășurată asupra deșeurilor de baterii și acumulatori după ce acestea au fost predate unei instalații de sortare, de pregătire pentru reciclare sau de pregătire pentru eliminare;

11.	„aparat” înseamnă orice echipament electric sau electronic, astfel cum a fost definit prin Directiva 2002/96/CE, care este alimentat integral sau parțial de baterii sau acumulatori sau poate fi alimentat astfel;

12.

„producător” înseamnă orice persoană dintr-un stat membru care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv tehnicile de comunicare la distanță în temeiul Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță (17), introduce pentru prima dată pe piață baterii sau acumulatori, inclusiv cei integrați în aparate sau vehicule, pe teritoriul statului membru respectiv, pe o bază profesională;

13.	„distribuitor” înseamnă orice persoană care furnizează baterii și acumulatori, pe o bază profesională, unui utilizator final;

14.	„introducere pe piață” înseamnă furnizarea sau punerea la dispoziția unui terț, cu titlu oneros sau gratuit, în cadrul Comunității, inclusiv importul pe teritoriul vamal al Comunității;

15.	„operator economic” înseamnă orice producător, distribuitor, colector, reciclator sau alt operator de tratare;

16.	„unealtă electrică fără fir” înseamnă orice aparat portabil alimentat de o baterie sau de un acumulator și destinat pentru activități de întreținere, construcție sau grădinărit;

17.

„rată de colectare” înseamnă, pentru un stat membru dat pe parcursul unui an calendaristic dat, procentajul obținut prin împărțirea greutății deșeurilor de baterii și acumulatori portabili colectați în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din prezenta directivă sau cu Directiva 2002/96/CE pe parcursul anului calendaristic respectiv, la greutatea medie a bateriilor și acumulatorilor portabili pe care producătorii fie îi vând direct unor utilizatori finali, fie îi livrează unor terți pentru ca aceștia să îi vândă unor utilizatori finali din statul membru respectiv pe parcursul anului calendaristic respectiv și pe parcursul celor doi ani calendaristici precedenți.

Articolul 4

Interdicții

(1) Fără a aduce atingere Directivei 2000/53/CE, statele membre interzic introducerea pe piață:

(a)	a tuturor bateriilor sau acumulatorilor, indiferent dacă sunt sau nu integrate în aparate, care conțin mercur într-o proporție mai mare de 0,0005 % din greutate și

(b)	a bateriilor sau acumulatorilor portabili, inclusiv cei integrați în aparate, care conțin cadmiu într-o proporție mai mare de 0,002 % din greutate.

(2) Interdicția enunțată la alineatul (1) litera (a) nu se aplică bateriilor tip „nasture” cu un conținut de mercur de cel mult 2 % din greutate.

(3) Interdicția enunțată la alineatul (1) litera (b) nu se aplică bateriilor și acumulatorilor portabili destinați să fie utilizați în:

(a)	sisteme de urgență și de alarmă, inclusiv iluminatul de urgență;

(b)	echipament medical sau

(c)	unelte electrice fără fir.

(4) Comisia revizuiește derogarea menționată la alineatul (3) litera (c) și prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 26 septembrie 2010, un raport însoțit, după caz, de propuneri relevante, în vederea interzicerii cadmiului în baterii și acumulatori.

Articolul 5

Creșterea performanței în ceea ce privește mediul

Statele membre care au producători stabiliți pe teritoriul lor promovează cercetarea și încurajează îmbunătățirea performanței generale în ceea ce privește mediul a bateriilor și acumulatorilor, pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora, precum și realizarea și comercializarea de baterii și acumulatori care conțin cantități mai mici de substanțe periculoase sau care conțin substanțe mai puțin poluante, în special ca înlocuitori pentru mercur, cadmiu și plumb.

Articolul 6

Introducerea pe piață

(1) Din motivele prevăzute de prezenta directivă, statele membre nu pot împiedica, interzice sau restricționa introducerea pe piață, în teritoriul lor, a bateriilor și acumulatorilor care îndeplinesc cerințele prezentei directive.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că bateriile sau acumulatorii care nu îndeplinesc cerințele prezentei directive nu sunt introduse pe piață sau sunt retrase de pe piață.

Articolul 7

Obiectiv global

Având în vedere impactul transportului asupra mediului, statele membre iau măsurile necesare pentru a optimiza colectarea separată a deșeurilor de baterii și acumulatori și pentru a minimiza eliminarea bateriilor și a acumulatorilor ca deșeuri municipale mixte, pentru a realiza un nivel ridicat de reciclare pentru toate deșeurile de baterii și acumulatori.

Articolul 8

Sisteme de colectare

(1) Statele membre se asigură că există sisteme de colectare adecvate pentru deșeurile de baterii și acumulatori portabili. Aceste sisteme:

(a)	permit utilizatorilor finali să elimine deșeurile de baterii sau acumulatori portabili la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, ținând seama de densitatea populației;

(b)

impun distribuitorilor să primească înapoi deșeurile de baterii sau acumulatori portabili, gratuit, atunci când aceștia furnizează baterii sau acumulatori portabili, în afara cazului în care o evaluare arată că sistemele alternative existente sunt cel puțin la fel de eficiente în atingerea obiectivelor cu privire la mediu ale prezentei directive. Statele membre fac publice aceste evaluări;

(c)	nu implică nici un cost pentru utilizatorii finali la eliminarea deșeurilor de baterii sau acumulatori portabili și nici o obligație de a cumpăra o baterie nouă sau un acumulator nou;

(d)	pot fi utilizate împreună cu sistemele menționate la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2002/96/CE.

Punctele de colectare stabilite în conformitate cu litera (a) din prezentul alineat nu se supun cerințelor de înregistrare sau de autorizare ale Directivei 2006/12/CE sau ale Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (18).

(2) Cu condiția îndeplinirii de către sisteme a criteriilor enumerate la alineatul (1), statele membre pot:

(a)	cere producătorilor să elaboreze astfel de sisteme;

(b)	cere participarea altor operatori economici la astfel de sisteme;

(c)	menține sistemele existente.

(3) Statele membre se asigură că producătorii de baterii și acumulatori industriali sau terți care acționează în numele acestora nu refuză să primească înapoi de la utilizatorii finali deșeurile de baterii și acumulatori industriali, indiferent de compoziția chimică și de origine. Terții independenți pot, de asemenea, să colecteze bateriile și acumulatorii industriali.

(4) Statele membre se asigură că producătorii de baterii și acumulatori auto, sau terți, stabilesc sisteme de colectare a deșeurilor de baterii și acumulatori auto de la utilizatorii finali sau de la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, atunci când colectarea nu se desfășoară în cadrul sistemelor menționate la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2000/53/CE. În cazul bateriilor și a acumulatorilor auto provenind de la vehicule private, care nu sunt utilitare, astfel de sisteme nu implică nici un cost pentru utilizatorii finali la eliminarea deșeurilor de baterii sau acumulatori și nici o obligație de a cumpăra o baterie nouă sau un acumulator nou.

Articolul 9

Instrumente economice

Statele membre pot folosi instrumente economice pentru a promova colectarea deșeurilor de baterii și acumulatori sau pentru a promova utilizarea bateriilor și a acumulatorilor care conțin substanțe mai puțin poluante, de exemplu prin adoptarea unor cote diferențiate de impozitare. În cazul în care procedează astfel, statele membre notifică măsurile cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor respective Comisiei.

Articolul 10

Obiective de colectare

(1) Statele membre calculează rata de colectare pentru prima dată în privința celui de-al cincilea an calendaristic întreg după intrarea în vigoare a prezentei directive.

Fără a aduce atingere Directivei 2002/96/CE, cifrele anuale privind colectarea și vânzările includ bateriile și acumulatorii integrați în aparate.

(2) Statele membre realizează următoarele rate minime de colectare:

(a)	25 % până la 26 septembrie 2012;

(b)	45 % până la 26 septembrie 2016.

(3) Statele membre monitorizează ratele de colectare anual, în conformitate cu sistemul descris la anexa I. Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile (19), statele membre transmit Comisiei rapoarte în termen de șase luni de la sfârșitul anului calendaristic respectiv. Rapoartele indică modul în care statele membre au obținut datele necesare pentru a calcula ratele de colectare.

(4) În conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2):

(a)	pot fi elaborate măsuri tranzitorii pentru a face față dificultăților cu care se confruntă un stat membru în îndeplinirea cerințelor de la alineatul (2) ca rezultat al circumstanțelor naționale specifice;

(b)	se stabilește o metodologie comună pentru calcularea vânzărilor anuale de baterii și acumulatori portabili către utilizatorii finali până la 26 septembrie 2007.

Articolul 11

Îndepărtarea deșeurilor de baterii și acumulatori

Statele membre se asigură că producătorii proiectează aparatele astfel încât deșeurile de baterii și acumulatori să poată fi înlăturate cu ușurință. Aparatele în care sunt încorporate baterii și acumulatori sunt însoțite de instrucțiuni în care se arată cum pot fi îndepărtate în siguranță acestea și care, după caz, informează utilizatorul final cu privire la tipul bateriilor și al acumulatorilor încorporați. Aceste dispoziții nu se aplică atunci când, din motive de siguranță, de performanță, medicale sau de integritate a datelor, continuitatea alimentării cu energie este indispensabilă și necesită o conectare permanentă între aparat și baterie sau acumulator.

Articolul 12

Tratarea și reciclarea

(1) Statele membre se asigură că, până la 26 septembrie 2009:

(a)	producătorii sau terții stabilesc sisteme, folosind cele mai bune tehnici disponibile, în termeni de protecție a sănătății și a mediului, pentru a asigura tratarea și reciclarea deșeurilor de baterii și acumulatori și

(b)

toate bateriile și acumulatorii identificabili colectați în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă sau cu Directiva 2002/96/CE sunt supuși unui tratament și unei reciclări prin intermediul sistemelor care respectă, cel puțin, legislația comunitară, în special în ceea ce privește sănătatea, siguranța și gestionarea deșeurilor.

Cu toate acestea, în conformitate cu tratatul, statele membre pot să elimine bateriile sau acumulatorii portabili colectați care conțin cadmiu, mercur sau plumb prin depozitare sau stocare subterană, atunci când nu există o piață finală viabilă. Statele membre pot, de asemenea, în conformitate cu tratatul, să elimine bateriile sau acumulatorii portabili colectați care conțin cadmiu, mercur sau plumb prin depozitare sau stocare subterană în cadrul unei strategii de eliminare treptată a metalelor grele care, pe baza unei evaluări detaliate a impactului asupra mediului, economic și social, arată că eliminarea ar trebui să fie o opțiune preferată reciclării.

Statele membre fac publică această evaluare și notifică proiectele de măsuri Comisiei în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (20).

(2) Tratarea îndeplinește cerințele minime enumerate la anexa III, partea A.

(3) Atunci când bateriile sau acumulatorii sunt colectați împreună cu deșeuri de echipamente electrice și electronice în temeiul Directivei 2002/96/CE, bateriile sau acumulatorii sunt îndepărtați din deșeurile de echipamente electrice și electronice colectate.

(4) Până la 26 septembrie 2011, procesele de reciclare respectă nivelurile de eficiență a reciclării și dispozițiile conexe enumerate la anexa III partea B.

(5) Statele membre prezintă un raport privind nivelurile de reciclare realizate în fiecare an calendaristic respectiv și îndeplinirea nivelurilor de eficiență menționate la anexa III, partea B. Statele membre transmit aceste informații Comisiei în termen de șase luni de la sfârșitul anului calendaristic respectiv.

(6) Anexa III poate fi adaptată sau completată pentru a lua în considerare progresul tehnic sau științific în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2). În special:

(a)	se adaugă, până la 26 martie 2010, norme detaliate privind calcularea nivelurilor de eficiență a reciclării și

(b)	nivelurile minime de eficiență a reciclării sunt evaluate periodic și sunt adaptate în funcție de cele mai bune tehnici disponibile și având în vedere realizările menționate la alineatul (1) paragraful al doilea.

(7) Înainte de propunerea oricărei modificări la anexa III, Comisia consultă părțile interesate, în special producătorii, colectorii, reciclatorii, societățile comerciale autorizate pentru tratare, organizațiile de protecție a mediului, organizațiile consumatorilor și asociațiile muncitorilor. Comisia informează comitetul menționat la articolul 24 alineatul (1) cu privire la rezultatul acestei consultări.

Articolul 13

Tehnologii noi de reciclare

(1) Statele membre încurajează dezvoltarea de noi tehnologii de reciclare și de tratare și promovează cercetarea în domeniul metodelor de reciclare rentabile și care protejează mediul pentru toate tipurile de baterii și acumulatori.

(2) Statele membre încurajează instalațiile de tratare să introducă sisteme de management de mediu certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) (21).

Articolul 14

Eliminarea

Statele membre interzic eliminarea prin depozitare sau prin incinerare a deșeurilor de baterii și acumulatori industriali și auto. Cu toate acestea, reziduurile oricăror baterii și acumulatori care au suferit atât tratare, cât și reciclare, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), pot fi eliminate prin depozitare sau incinerare.

Articolul 15

Exporturile

(1) Tratarea și reciclarea pot fi întreprinse în afara statului membru respectiv sau în afara Comunității, cu condiția ca transportul deșeurilor de baterii și acumulatori să fie în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (22).

(2) Deșeurile de baterii și acumulatori exportate în afara Comunității în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93, Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor și procedurilor comune care trebuie aplicate transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări nemembre ale OCDE (23) și Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări care nu intră sub incidența Deciziei OCDE C(92) 39 final (24) sunt luate în considerare la îndeplinirea obligațiilor și nivelurilor de eficiență prevăzute în anexa III la prezenta directivă numai în cazul în care există dovezi clare că operațiunea de reciclare a avut loc în condiții echivalente cu cerințele prezentei directive.

(3) Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 16

Finanțare

(1) Statele membre se asigură că producătorii, sau terții care acționează în numele acestora, finanțează toate costurile nete care decurg din:

(a)	colectarea, tratarea și reciclarea tuturor deșeurilor de baterii și acumulatori portabili colectate în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (2) și

(b)	colectarea, tratarea și reciclarea tuturor deșeurilor de baterii și acumulatori industriali și auto colectate în conformitate cu articolul 8 alineatele (3) și (4).

(2) Statele membre se asigură că punerea în aplicare a alineatului (1) evită orice dublă impunere pentru producători în cazul bateriilor sau acumulatorilor colectați în temeiul sistemelor stabilite în conformitate cu Directiva 2000/53/CE sau cu Directiva 2002/96/CE.

(3) Statele membre obligă producătorii sau terții care acționează în numele acestora, să finanțeze toate costurile nete care decurg din campaniile de informare publică privind colectarea, tratarea și reciclarea tuturor deșeurilor de baterii și acumulatori portabili.

(4) Costurile colectării, tratării și reciclării nu sunt prezentate separat utilizatorilor finali în momentul vânzării noilor baterii și acumulatori portabili.

(5) Producătorii și utilizatorii de baterii și acumulatori industriali și auto pot încheia acorduri care să prevadă alte metode de finanțare decât cele menționate la alineatul (1).

(6) Prezentul articol se aplică tuturor deșeurilor de baterii și acumulatori, indiferent de data introducerii lor pe piață.

Articolul 17

Înregistrarea

Statele membre se asigură că fiecare producător este înregistrat. Înregistrarea se supune acelorași cerințe procedurale în fiecare stat membru. Cerințele respective privind înregistrarea se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 18

Micii producători

(1) Statele membre pot excepta de la îndeplinirea cerințelor articolului 16 alineatul (1) producătorii care, ținând seama de dimensiunea pieței naționale, introduc pe piața internă cantități foarte mici de baterii sau acumulatori, cu condiția ca aceasta să nu împiedice buna funcționare a sistemelor de colectare și reciclare stabilite în temeiul articolelor 8 și 12.

(2) Statele membre fac publice astfel de proiecte de măsuri și motivele pentru propunerea acestora și notifică aceste proiecte de măsuri Comisiei și celorlalte state membre prin intermediul comitetului menționat la articolul 24 alineatul (1).

(3) În termen de șase luni de la notificarea menționată la alineatul (2), Comisia aprobă sau respinge proiectele de măsuri, după ce a verificat dacă acestea sunt consecvente cu considerațiile menționate la alineatul (1) și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată în comerțul dintre statele membre. În absența unei decizii a Comisiei în acest termen, proiectele de măsuri se consideră aprobate.

Articolul 19

Participare

(1) Statele membre se asigură că toți operatorii economici și toate autoritățile publice competente pot participa la sistemele de colectare, de tratare și de reciclare menționate la articolele 8 și 12.

(2) Aceste sisteme se aplică, de asemenea, bateriilor și acumulatorilor importați din țări terțe în condiții nediscriminatorii și sunt concepute astfel încât să evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței.

Articolul 20

Informații pentru utilizatorii finali

(1) Statele membre se asigură, în special prin campanii de informare, că utilizatorii finali primesc informați complete privind:

(a)	efectele posibile ale substanțelor utilizate în baterii și acumulatori asupra mediului și sănătății umane;

(b)	interesul de a nu elimina deșeurile de baterii și acumulatori ca deșeuri municipale nesortate și de a participa la colectarea separată astfel încât să faciliteze tratarea și reciclarea;

(c)	sistemele de colectare și de reciclare disponibile pentru aceștia;

(d)	rolul pe care trebuie să îl aibă în reciclarea deșeurilor de baterii și acumulatori;

(e)	semnificația simbolului pubelei cu roți, barate cu două linii în formă de X, prezentat la anexa II, și a simbolurilor chimice Hg, Cd și Pb.

(2) Statele membre pot solicita operatorilor economici să furnizeze, integral sau parțial, informațiile menționate la alineatul (1).

(3) În cazul în care statele membre solicită distribuitorilor să primească înapoi deșeurile de baterii și acumulatori portabili în conformitate cu articolul 8, acestea se asigură că distribuitorii respectivi informează utilizatorii finali cu privire la posibilitatea eliminării deșeurilor de baterii sau acumulatori portabili la punctele de vânzare ale acestora.

Articolul 21

Etichetarea

(1) Statele membre se asigură că toate bateriile, acumulatorii și grupurile de baterii sunt marcate în mod corespunzător cu simbolul prezentat la anexa II.

(2) Statele membre se asigură că, până la 26 septembrie 2009, capacitatea tuturor bateriilor și acumulatorilor portabil sau auto este indicată pe acestea în mod vizibil, lizibil și de neșters. În conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2), se stabilesc norme de aplicare a prezentei cerințe, inclusiv metode armonizate pentru determinarea capacității și a utilizării adecvate, până la 26 martie 2009.

(3) Bateriile, acumulatorii și bateriile tip „nasture” care conțin mai mult de 0,0005 % mercur, mai mult de 0,002 % cadmiu sau mai mult de 0,004 % plumb sunt marcate cu simbolul chimic pentru metalul respectiv: Hg, Cd sau Pb. Simbolul indicând conținutul de metal greu se tipărește sub simbolul prezentat la anexa II și acoperă o suprafață de cel puțin un sfert din mărimea simbolului respectiv.

(4) Simbolul prezentat la anexa II acoperă cel puțin 3 % din suprafața părții celei mai mari a bateriei, a acumulatorului sau a grupului de baterii, până la o dimensiune maximă de 5 × 5 cm. În cazul elementelor cilindrice, simbolul acoperă cel puțin 1,5 % din suprafața bateriei sau a acumulatorului și are o dimensiune maximă de 5 × 5 cm.

(5) Atunci când, dată fiind dimensiunea bateriei, a acumulatorului sau a grupului de baterii, simbolul ar fi mai mic de 0,5 × 0,5 cm, nu este necesar ca bateria, acumulatorul sau grupul de baterii să fie marcat, însă pe ambalaj se tipărește un simbol de cel puțin 1 × 1 cm.

(6) Simbolurile se tipăresc în mod vizibil, lizibil și de neșters.

(7) Pot fi acordate derogări de la cerințele de etichetare prevăzute de prezentul articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 22

Rapoarte naționale de punere în aplicare

(1) Statele membre trimit Comisiei, la fiecare trei ani, un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, primul raport trebuie să acopere perioada până la 26 septembrie 2012.

(2) Rapoartele sunt elaborate pe baza unui chestionar sau a unei scheme stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2). Chestionarul sau schema sunt trimise statelor membre cu șase luni înainte de începerea primei perioade pe care trebuie să o acopere raportul.

(3) Statele membre informează, de asemenea, cu privire la orice măsuri pe care le iau pentru a încuraja realizările care influențează impactul bateriilor și al acumulatorilor asupra mediului, în special:

(a)	realizările, inclusiv măsurile voluntare luate de către producători, care permit reducerea cantităților de metale grele și de alte substanțe periculoase conținute în baterii și acumulatori;

(b)	noile tehnici de reciclare și de tratare;

(c)	participarea operatorilor economici la programele de management de mediu;

(d)	cercetarea în domeniile respective și

(e)	măsurile adoptate pentru promovarea prevenirii deșeurilor.

(4) Raportul este pus la dispoziția Comisiei în termen de nouă luni de la sfârșitul perioadei de trei ani respective sau, în cazul primului raport, până la 26 iunie 2013.

(5) Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive și impactul prezentei directive asupra mediului și funcționării pieței interne, în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor de la statele membre, în conformitate cu alineatul (4).

Articolul 23

Reexaminarea

(1) Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentei directive și impactul prezentei directive asupra mediului și funcționării pieței interne, după primirea de la statele membre, pentru a doua oară, a rapoartelor, în conformitate cu articolul 22 alineatul (4).

(2) Al doilea raport pe care Comisia îl publică în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) include o evaluare a următoarelor aspecte ale prezentei directive:

(a)	relevanța unor noi măsuri de gestionare a riscului prezentat de bateriile și acumulatorii care conțin metale grele;

(b)

relevanța obiectivelor minime de colectare a tuturor deșeurilor de baterii și acumulatori portabili, stabilite la articolul 10 alineatul (2), și posibilitatea introducerii unor noi obiective pentru anii următori, luând în considerare progresul tehnic și experiența practică dobândită în statele membre;

(c)	relevanța cerințelor minime de reciclare, stabilite la anexa III partea B, luând în considerare informațiile pe care le furnizează statele membre, progresul tehnic și experiența practică dobândită în statele membre.

(3) După caz, raportul este însoțit de propuneri de reexaminare a dispozițiilor corespunzătoare ale prezentei directive.

Articolul 24

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de către comitetul instituit în temeiul articolului 18 din Directiva 2006/12/CE.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 25

Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre comunică măsurile respective Comisiei, până la 26 septembrie 2008, și o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 26

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 septembrie 2008.

Atunci când statele membre adoptă astfel de acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei i se comunică de către statele membre textele tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative existente adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 27

Acorduri voluntare

(1) Cu condiția ca obiectivele stabilite de prezenta directivă să fie îndeplinite, statele membre pot transpune dispozițiile articolelor 8, 15 și 20 prin intermediul unor acorduri între autoritățile competente și operatorii economici interesați. Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	să fie aplicabile;

(b)	să specifice obiectivele și termenele corespunzătoare;

(c)	să fie publicate în Jurnalul Oficial național sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului și să fie transmise Comisiei.

(2) Rezultatele obținute trebuie să facă obiectul unei verificări periodice, sunt comunicate autorităților competente și Comisiei și sunt disponibile publicului în condițiile stabilite prin acord.

(3) Autoritățile competente se asigură că se examinează progresul realizat în temeiul acestor acorduri.

(4) În cazul nerespectării acordurilor, statele membre pun în aplicare dispozițiile relevante ale prezentei directive prin acte cu putere de lege și acte administrative.

Articolul 28

Abrogare

Directiva 91/157/CEE se abrogă cu efect începând de la 26 septembrie 2008.

Trimiterile la Directiva 91/157/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 30

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 6 septembrie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

P. LEHTOMÄKI

(1) JO C 96, 21.4.2004, p. 29.

(2) JO C 117, 30.4.2004, p. 5.

(3) JO C 121, 30.4.2004, p. 35.

(4) Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (JO C 104 E, 30.4.2004, p. 354), Poziția comună a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO C 264 E, 25.10.2005, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 13 decembrie 2005 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 iulie 2006.

(5) JO C 30, 4.2.1988, p. 1.

(6) JO L 78, 26.3.1991, p. 38. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/101/CE a Comisiei (JO L 1, 5.1.1999, p. 1).

(7) JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(8) JO L 37, 13.2.2003, p. 24. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 345, 31.12.2003, p. 106).

(9) JO L 114, 27.4.2006, p. 9.

(10) JO L 182, 16.7.1999, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(11) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.

(12) JO L 257, 10.10.1996, p. 26. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1).

(13) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(14) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(15) JO L 269, 21.10.2000, p. 34. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2005/673/CE a Consiliului (JO L 254, 30.9.2005, p. 69).

(16) JO L 37, 13.2.2003, p. 19. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2006/310/CE a Comisiei (JO L 115, 28.4.2006, p. 38).

(17) JO L 144, 4.6.1997, p. 19. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/29/CE (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(18) JO L 377, 31.12.1991, p. 20. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006.

(19) JO L 332, 9.12.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 783/2005 al Comisiei (JO L 131, 25.5.2005, p. 38).

(20) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(21) JO L 114, 24.4.2001, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 196/2006 al Comisiei (JO L 32, 4.2.2006, p. 4).

(22) JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).

(23) JO L 166, 1.7.1999, p. 6. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 105/2005 al Comisiei (JO L 20, 22.1.2005, p. 9).

(24) JO L 185, 17.7.1999, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 105/2005.

ANEXA I

MONITORIZAREA RESPECTĂRII OBIECTIVELOR DE COLECTARE STABILITE LA ARTICOLUL 10

An	Data colectării		Calcul	Cerință de raportare
X (1)+1	Vânzări în anul 1 (S1)
X + 2	Vânzări în anul 2 (S2)	—	—
X + 3	Vânzări în anul 3 (S3)	Colectare în anul 3 (C3)	Rata de colectare (RC3) = 3*C3/(S1 + S2 + S3)
X + 4	Vânzări în anul 4 (S4)	Colectare în anul 4 (C4)	Rata de colectare (RC4) = 3*C4/(S2 + S3 + S4) (Obiectiv stabilit la 25 %)
X + 5	Vânzări în anul 5 (S5)	Colectare în anul 5 (C5)	Rata de colectare (RC5) = 3*C5/(S3 + S4 + S5)	RC4
X + 6	Vânzări în anul 6 (S6)	Colectare în anul 6 (C6)	Rata de colectare (RC6) = 3*C6/(S4 + S5 + S6)	RC5
X + 7	Vânzări în anul 7 (S7)	Colectare în anul 7 (C7)	Rata de colectare (RC7) = 3*C7/(S5 + S6 + S7)	RC6
X + 8	Vânzări în anul 8 (S8)	Colectare în anul 8 (C8)	Rata de colectare (RC8) = 3*C8/(S6 + S7 + S8) (Obiectiv stabilit la 45 %)	RC7
X + 9	Vânzări în anul 9 (S9)	Colectare în anul 9 (C9)	Rata de colectare (RC9) = 3*C9/(S7 + S8 + S9)	RC8
X + 10	Vânzări în anul 10 (S10)	Colectare în anul 10 (C10)	Rata de colectare (RC10) = 3*C10/(S8 + S9 + S10)	RC9
X + 11	Etc.	Etc.	Etc.	RC10
Etc.

(1) Anul X este anul care include data menționată la articolul 26.

ANEXA II

SIMBOLURI PENTRU BATERII, ACUMULATORI ȘI GRUPURI DE BATERII ÎN VEDEREA COLECTĂRII SEPARATE

Simbolul care indică faptul că toate bateriile și acumulatorii fac obiectul unei „colectări separate” reprezintă o pubelă cu roți barată cu două linii în formă de X, ca în imaginea de mai jos:

ANEXA III

CERINȚE DETALIATE PRIVIND TRATAREA ȘI RECICLAREA

PARTEA A: TRATAREA

1.	Tratarea include, cel puțin, îndepărtarea tuturor fluidelor și acizilor.

2.	Tratarea și orice depozitare, inclusiv depozitarea temporară, în instalațiile de tratare se desfășoară în amplasamente cu suprafețe impermeabile și acoperiș adecvat rezistent la intemperii sau în containere corespunzătoare.

PARTEA B: RECICLAREA

3.	Procesele de reciclare trebuie să realizeze următoarele niveluri minime de eficiență privind reciclarea:

(a)	reciclarea a 65 % din greutatea medie a bateriilor și acumulatorilor cu plumb acid, inclusiv reciclarea conținutului de plumb la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitând în același timp costurile excesive;

(b)	reciclarea a 75 % din greutatea medie a bateriilor și acumulatorilor cu nichel-cadmiu, inclusiv reciclarea conținutului de cadmiu la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitând în același timp costurile excesive și

(c)	reciclarea a 50 % din greutatea medie a celorlalte deșeuri de baterii și acumulatori.

13/Volumul 53

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

229

32006L0078

L 271/56

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/78/CE A COMISIEI

din 29 septembrie 2006

de modificare a Directivei 76/768/CEE a Consiliului privind produsele cosmetice în scopul de a adapta la progresul tehnic anexa II la directiva respectivă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare,

întrucât:

(1)

Subprodusele de origine animală din materialele din categoria 1 sau materialele din categoria 2 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (2) nu sunt autorizate pentru intrarea în lanțul de producție al unui produs tehnic, precum produsul cosmetic. Restricțiile de aprovizionare impuse astfel produselor cosmetice fabricate în Comunitate trebuie extinse pentru a reglementa produsele importate.

(2)

Deoarece materialul cu risc specific definit în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (3) este inclus în materialele din categoria 1 prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, trimiterea la respectiva anexă în mențiunea nr. 419 din anexa II la Directiva 76/768/CEE nu mai este necesară.

(3)

În conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, dispozițiile de la partea A din anexa XI la respectivul regulament se aplică până la data adoptării unei decizii în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) sau (4), după care devine aplicabil articolul 8 din respectivul regulament și anexa V la acesta.

(4)	Prin urmare, Directiva 76/768/CEE ar trebui modificată în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Mențiunea nr. 419 din anexa II la Directiva 76/768/CEE se înlocuiește cu următoarea:

„419.

Materialele din categoria 1 și categoria 2, astfel cum au fost definite la articolele 4 și, respectiv, 5 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4), precum și ingredientele derivate din acestea.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 martie 2007. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte, precum și un tabel de corespondență între aceste acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei i sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 septembrie 2006.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 169, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/65/CE a Comisiei (JO L 198, 20.7.2006, p. 11).

(2) JO L 273, 10.10.2002, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 208/2006 al Comisiei (JO L 36, 8.2.2006, p. 25).

(3) JO L 147, 31.5.2001, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1041/2006 al Comisiei (JO L 187, 8.7.2006, p. 10).

(4) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.”

Referințe			Cuprins
Anul	JO	Pagina
			Notă introductivă		1
2006	L 048	16		32006L0020
			Directiva 2006/20/CE a Comisiei din 17 februarie 2006 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 70/221/CEE a Consiliului privind rezervoarele de carburant lichid și dispozitivele de protecție spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora (1)		3
2006	L 065	22		32006L0026
			Directiva 2006/26/CE a Comisiei din 2 martie 2006 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 74/151/CEE, 77/311/CEE, 78/933/CEE și 89/173/CEE ale Consiliului privind tractoarele agricole sau forestiere pe roți (1)		6
2006	L 065	27		32006L0028
			Directiva 2006/28/CE a Comisiei din 6 martie 2006 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 72/245/CEE a Consiliului din 20 iunie 1972 privind interferența radio (compatibilitatea electromagnetică) a vehiculelor și a Directivei 70/156/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1)		12
2006	L 066	7		32006L0027
			Directiva 2006/27/CE a Comisiei din 3 martie 2006 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 93/14/CEE a Consiliului privind sistemul de frânare al autovehiculelor cu două sau trei roți, a Directivei 93/34/CEE a Consiliului privind inscripționările legale ale autovehiculelor cu două sau trei roți, a Directivei 95/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind viteza maximă constructivă, cuplul maxim și puterea maximă netă a autovehiculelor cu două sau trei roți și a Directivei 97/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind unele componente și caracteristici ale autovehiculelor cu două sau trei roți (1)		15
2006	L 066	47		32006D0190
			Decizia Comisiei din 1 martie 2006 de modificare a Deciziei 97/808/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește pardoselile [notificată cu numărul C(2006) 553] (1)		25
2006	L 079	27		32006D0213
			Decizia Comisiei din 6 martie 2006 de stabilire a clasificării caracteristicilor de comportare la foc pentru anumite produse de construcții în ceea ce privește pardoselile din lemn și lambriurile și placările din lemn masiv [notificată cu numărul C(2006) 655] (1)		28
2006	L 080	74		32006D0215
			Decizia Comisiei din 15 martie 2006 privind instituirea unui grup de experți la nivel înalt în vederea consilierii Comisiei Europene cu privire la punerea în aplicare și dezvoltarea strategiei i2010		33
2006	L 080	76		32006D0216
			Decizia Comisiei din 16 martie 2006 privind publicarea referințelor standardului EN 143:2000 Dispozitive de protecție respiratorie – Filtre pentru particule – Cerințe, testare, marcaj în conformitate cu Directiva 89/686/CEE a Consiliului (echipament individual de protecție) [notificată cu numărul C(2006) 777] (1)		35
2006	L 082	10		32006L0033
			Directiva 2006/33/CE a Comisiei din 20 martie 2006 de modificare a Directivei 95/45/CE cu privire la coloranții sunset yellow FCF (E 110) și dioxid de titan (E 171) (1)		38
2006	L 083	14		32006L0034
			Directiva 2006/34/CE a Comisiei din 21 martie 2006 de modificare a anexei la Directiva 2001/15/CE cu privire la includerea anumitor substanțe (1)		42
2006	L 091	48		32006D0252
			Decizia Consiliului din 27 martie 2006 de modificare a Deciziei 1999/217/CE de adoptare a unui catalog al substanțelor aromatizante folosite în sau pe produsele alimentare [notificată cu numărul C(2006) 899] (1)		44
2006	L 092	6		32006R0507
			Regulamentul (CE) nr. 507/2006 al Comisiei din 29 martie 2006 privind autorizația de introducere pe piață condiționată pentru medicamente de uz uman care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1)		45
2006	L 094	32		32006L0037
			Directiva 2006/37/CE a Comisiei din 30 martie 2006 de modificare a anexei II la Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la includerea anumitor substanțe (1)		49
2006	L 105	54		32006L0024
			Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE		51
2006	L 107	38		32006D0291
			Decizia Comisiei din 7 aprilie 2006 privind reutilizarea informațiilor Comisiei		58
2006	L 109	3		32006R0627
			Regulamentul (CE) nr. 627/2006 al Comisiei din 21 aprilie 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la criteriile de calitate pentru metodele analitice validate pentru eșantionarea, identificarea și caracterizarea produselor de fum primare		62
2006	L 115	38		32006D0310
			Decizia Comisiei din 21 aprilie 2006 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a anexei la Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind scutirile pentru aplicațiile plumbului [notificată cu numărul C(2006) 1622] (1)		66
2006	L 122	19		32006R0708
			Regulamentul (CE) nr. 708/2006 al Comisiei din 8 mai 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardul internațional de contabilitate (IAS) 21 și interpretarea IFRIC 7 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) (1)		69
2006	L 125	43		32006D0340
			Decizia Comisiei din 8 mai 2006 de modificare a Deciziei 2001/171/CE a Parlamentului European și a Consiliului în vederea prelungirii valabilității condițiilor de derogare pentru ambalajele din sticlă în ceea ce privește nivelurile concentrației de metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE [notificată cu numărul C(2006) 1823] (1)		74
2006	L 140	33		32006D0368
			Decizia Comisiei din 20 martie 2006 privind cerințele tehnice detaliate pentru realizarea încercărilor specificate în Directiva 2005/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind folosirea sistemelor de protecție frontală la autovehicule [notificată cu numărul C(2006) 776] (1)		75
2006	L 152	11		32006L0051
			Directiva 2006/51/CE a Comisiei din 6 iunie 2006 de modificare în sensul adaptării la progresul tehnic a anexei I la Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a anexelor IV și V la Directiva 2005/78/CE privind cerințele pentru sistemul de monitorizare a controlului emisiilor vehiculelor și excepții pentru motoarele alimentate cu gaz (1)		102
2006	L 157	1		32006R0816
			Regulamentul (CE) nr. 816/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică		113
2006	L 157	24		32006L0042
			Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare) (1)		120
2006	L 168	5		32006R0907
			Regulamentul (CE) nr. 907/2006 al Comisiei din 20 iunie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind detergenții în vederea adaptării anexelor III și VII (1)		183
2006	L 198	11		32006L0065
			Directiva 2006/65/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 de modificare a Directivei 76/768/CEE a Consiliului cu privire la produsele cosmetice în scopul de a adapta la progresul tehnic anexele II și III la aceasta (1)		189
2006	L 204	10		32006L0052
			Directiva 2006/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii, și a Directivei 94/35/CE privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare		193
2006	L 244	24		32006D0600
			Decizia Comisiei din 4 septembrie 2006 de stabilire a claselor de performanță a comportării la foc exterior pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește panourile stratificate cu strat superficial dublu și placare metalică pentru acoperișuri [notificată cu numărul C(2006) 3883] (1)		206
2006	L 247	3		32006R1329
			Regulamentul (CE) nr. 1329/2006 al Comisiei din 8 septembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește Interpretările 8 și 9 ale Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) (1)		209
2006	L 266	1		32006L0066
			Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (1)		215
2006	L 271	56		32006L0078
			Directiva 2006/78/CE a Comisiei din 29 septembrie 2006 de modificare a Directivei 76/768/CEE a Consiliului privind produsele cosmetice în scopul de a adapta la progresul tehnic anexa II la directiva respectivă (1)		229

			(1) Text cu relevanță pentru SEE.