06/Volumul 010

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

—

Legislație („L”),

—

Comunicări și informări („C”).

06/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 257/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2004/17/CE prevede că toate contractele care intră sub incidența sa trebuie să facă obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Anunțurile prevăzute pentru publicare conțin informațiile stipulate de directiva menționată și, în special, în anexele XIII, XIV, XV A, XV B, XVI, XVIII și XIX.

(2)

Directiva 2004/18/CE prevede că toate contractele care intră sub incidența sa trebuie să facă obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Anunțurile prevăzute pentru publicare conțin informațiile stipulate de directiva menționată și în special în anexa VII.

(3)

Directivele 92/50/CEE din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (3), 93/36/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice (4), 93/37/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (5) și 93/38/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (6) ale Consiliului, astfel cum au fost modificate prin Directiva 2001/78/CE a Comisiei (7), au introdus formulare standard pentru publicarea unor astfel de anunțuri.

(4)

Directivele 92/50/CEE, 93/36/CEE, 93/37/CEE fiind înlocuite de Directiva 2004/18/CE, iar Directiva 93/38/CEE fiind înlocuită de Directiva 2004/17/CE, este necesar să se stabilească un singur set de formulare standard actualizate, luându-se în considerare informațiile solicitate de directivele menționate, precum și formate care să poată fi prelucrate electronic.

(5)

Statele membre trebuie să transpună Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE în legislația internă până la 31 ianuarie 2006. Fără a aduce atingere acestei dispoziții, anumite state membre pot, cu toate acestea, să transpună directivele înainte de expirarea termenului menționat. Prin urmare, entitățile contractante în sensul Directivei 2004/17/CE și autoritățile contractante în sensul Directivei 2004/18/CE din statele membre în care măsurile interne de transpunere intră în vigoare înainte de expirarea termenului de transpunere prevăzut de Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE utilizează formularele standard stabilite de prezentul regulament de la data intrării în vigoare a respectivelor măsuri interne de aplicare,

Anexa I: Formularul standard 1:

Anexa II: Formularul standard 2:

Anexa III: Formularul standard 3:

Anexa IV: Formularul standard 4:

Anexa V: Formularul standard 5:

Anexa VI: Formularul standard 6:

Anexa VII: Formularul standard 7:

Anexa VIII: Formularul standard 8:

Anexa IX: Formularul standard 9:

Anexa X: Formularul standard 10:

Anexa XI: Formularul standard 11:

Anexa XII: Formularul standard 12:

Anexa XIII: Formularul standard 13:

06/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

110

L 241/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2004/39/CE stabilește cadrul general pentru un regim de reglementare a piețelor financiare în Comunitate, reglementând, printre alte chestiuni: condițiile de funcționare cu privire la furnizarea de către întreprinderi de investiții a serviciilor de investiții și a serviciilor auxiliare și a activităților de investiții; cerințele organizaționale (inclusiv obligațiile de păstrare a evidenței) pentru întreprinderile de investiții care asigură, cu titlu profesional, serviciile și activitățile respective și pentru piețele reglementate; cerințele privind raportarea tranzacțiilor cu instrumente financiare și cerințele privind transparența tranzacțiilor cu acțiuni.

(2)

Este necesar ca dispozițiile prezentului regulament să aibă forma legislativă în cauză pentru a asigura un regim armonizat în toate statele membre, pentru a promova integrarea pieței și furnizarea transfrontalieră a serviciilor de investiții și a serviciilor auxiliare și pentru a facilita consolidarea în continuare a pieței unice. Dispozițiile privind anumite aspecte ale ținerii evidenței, raportarea tranzacțiilor, transparența și instrumentele derivate pe mărfuri au puține puncte de contact cu legislația internă și cu legile detaliate care reglementează relațiile cu clienții.

(3)

Este necesar să se elaboreze cerințe și norme detaliate și uniforme în materie de transparență pentru reglementarea raportării tranzacțiilor astfel încât să se asigure condiții echivalente pe piață și buna funcționare a piețelor valorilor mobiliare în întreaga Comunitate și să se faciliteze integrarea efectivă a piețelor în cauză. Anumite aspecte ale ținerii evidenței sunt strâns legate deoarece folosesc aceleași concepte ca cele definite în sensul raportării și transparenței tranzacțiilor.

(4)

Regimul instituit prin Directiva 2004/39/CE, care reglementează cerințele privind raportarea tranzacțiilor cu instrumente financiare, are rolul de a garanta că autoritățile competente relevante sunt informate în mod corespunzător cu privire la tranzacțiile pe care le supraveghează. În acest sens, este necesară să se garanteze colectarea unui singur set de date de la toate întreprinderile de investiții, cu un minim de variație între statele membre, astfel încât să se minimizeze măsura în care activitățile transfrontaliere fac obiectul unor obligații de raportare diferite și să se maximizeze volumul de date deținute de o autoritate competentă și care pot fi folosite în comun cu alte autorități competente. Măsurile sunt concepute, de asemenea, pentru a garanta că autoritățile competente sunt în măsură să își îndeplinească obligațiile prevăzute de respectiva directivă cât mai prompt și eficient posibil.

(5)

Regimul instituit prin Directiva 2004/39/CE, care reglementează cerințele privind transparența tranzacțiilor cu acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată, are rolul de a garanta că investitorii sunt corect informați cu privire la nivelul real al tranzacțiilor reale și potențiale cu acțiuni, dacă tranzacțiile în cauză se desfășoară pe piețe reglementate, sisteme alternative de tranzacționare, denumite în continuare „MTF”, operatori independenți sau în afara locurilor de tranzacționare menționate anterior. Cerințele în cauză fac parte dintr-un cadru mai amplu de norme concepute în scopul promovării concurenței între locurile de tranzacționare pentru servicii de executare, astfel încât să crească opțiunile investitorilor, să încurajeze inovația, să reducă costurile de tranzacționare și să crească eficiența procesului de formare a prețurilor la nivel pan-comunitar. Un nivel ridicat de transparență constituie o componentă esențială a acestui cadru, pentru a asigura condiții de egalitate între locurile de tranzacționare, astfel încât mecanismul de formare a prețurilor anumitor acțiuni să nu fie afectat de fragmentarea lichidităților, iar investitorii să nu fie penalizați din această cauză. Pe de altă parte, respectiva directivă recunoaște posibilitatea existenței unor circumstanțe în care exceptarea de obligația privind transparența pre-tranzacțională sau amânarea obligațiilor privind transparența post-tranzacțională să fie necesare. Prezentul regulament stabilește detaliile circumstanțelor respective, având în vedere necesitatea de a asigura atât un nivel ridicat al transparenței, cât și de a garanta că lichiditatea în cadrul locurilor de tranzacționare sau în afara acestora nu este afectată ca o consecință involuntară a obligațiilor de a furniza informații privind tranzacțiile și de a face publice pozițiile de risc.

(6)

În sensul dispozițiilor privind păstrarea evidenței, referirea la tipul ordinului ar trebui înțeleasă ca referire la statutul acestuia de ordin cu limită de preț, ordin la prețul pieței sau alt tip specific de ordin. În sensul dispozițiilor privind păstrarea evidenței, referirea la natura ordinului sau a tranzacției ar trebui înțeleasă ca referire la ordine de subscriere pentru valori mobiliare sau de subscriere de valori mobiliare sau ordine de exercitare a unei opțiuni sau exercitarea unei opțiuni sau alte ordine sau tranzacții similare ale clienților.

(7)

În această etapă, nu este necesar să se specifice sau să se descrie detaliat tipul, natura și gradul de complexitate al normelor privind schimbul de informații între autoritățile competente.

(8)

În cazul în care nu se ține seama într-un termen rezonabil de notificarea făcută de o autoritate competentă cu privire la stabilirea alternativă a celei mai relevante piețe din punct de vedere al lichidității sau în cazul în care una dintre autoritățile competente nu este de acord cu calculele efectuate de cealaltă autoritate competentă, atunci autoritățile competente în cauză încearcă să găsească o soluție. Rămâne la latitudinea autorităților competente, după caz, să discute problema în cadrul Comitetului European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare.

(9)

Autoritățile competente ar trebui să coordoneze modul de concepere și punerea în aplicare a normelor referitoare la schimbul de informații privind tranzacțiile dintre ele. Și de data aceasta, rămâne la latitudinea autorităților competente să discute problemele respective în cadrul Comitetului European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare. Autoritățile competente ar trebui să informeze Comisia, care, la rândul ei, ar trebui să informeze Comitetul European privind Valorile Mobiliare cu privire la normele respective. În realizarea procesului de coordonare, autoritățile competente ar trebui să țină seama de necesitatea monitorizării eficace a activităților întreprinderilor de investiții, astfel încât să se garanteze că respectivele întreprinderi acționează onest, echitabil și profesionist și într-un mod care promovează integritatea pieței în Comunitate și, de asemenea, de necesitatea ca deciziile să fie luate pe baza unei analize detaliate cost-beneficiu, de necesitatea ca informațiile privind tranzacțiile să fie utilizate numai pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor autorităților competente și, în cele din urmă, de necesitatea existenței unor norme de reglementare eficace și care permit verificarea responsabilității pentru orice sistem comun considerat necesar.

(10)

Este necesar să se stabilească criteriile de determinare a momentului în care operațiunile unei piețe reglementate au o importanță considerabilă într-un stat membru gazdă și consecințele situației respective, astfel încât piața reglementată să nu fie obligată să se adreseze sau să se subordoneze mai multor autorități competente, în cazul în care acest lucru nu este necesar.

(11)

Standardul ISO 10962 (Cod de clasificare a instrumentelor financiare) este un exemplu de standard uniform acceptat la nivel internațional privind clasificarea instrumentelor financiare.

(12)

În cazul în care acordă derogări de la cerințele privind transparența pre-tranzacționare sau aprobă amânarea obligațiilor privind transparența post-tranzacționare, autoritățile competente ar trebui să aplice un tratament egal și nediscriminatoriu tuturor piețelor reglementate și sistemelor alternative de tranzacționare, astfel încât derogarea sau amânarea în cauză să fie acordată fie tuturor piețelor reglementate și sistemelor alternative de tranzacționare autorizate în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, fie nici uneia dintre acestea. Autoritățile competente care acordă derogări sau amânări nu ar trebui să impună cerințe suplimentare.

(13)

Este necesar să se considere că un algoritm de tranzacționare aplicat de o piață reglementată sau de un MTF ar trebui să tindă, în mod normal, să maximizeze volumul de tranzacții, dar sunt posibile și alți algoritmi de tranzacționare.

(14)

O derogare de la obligațiile privind transparența pre-tranzacționare în temeiul articolelor 29 și 44 din Directiva 2004/39/CE, acordată de o autoritate competentă, nu ar trebui să permită întreprinderilor de investiții să eludeze obligațiile respective legate de tranzacțiile cu acțiuni lichide pe care le încheie bilateral, în conformitate cu normele unei piețe reglementate sau ale unui MTF, în cazul în care, dacă nu s-ar respecta normele pieței reglementate sau ale MTF în cauză, respectivele tranzacții ar face obiectul cerințelor privind publicarea prețurilor prevăzute la articolul 27 din respectiva directivă.

(15)

Ar trebui să se considere că o activitate are un rol comercial important pentru o întreprindere de investiții, în cazul în care respectiva activitate reprezintă o sursă importantă de venituri sau o sursă importantă de costuri. Evaluarea importanței în acest scop ar trebui, în fiecare caz, să țină seama de măsura în care activitatea respectivă este desfășurată sau organizată separat, de valoarea monetară a activității și de importanța acesteia în comparație cu ansamblul activităților întreprinderii, precum și cu activitatea totală pe piață pentru acțiunile cu care tranzacționează întreprinderea respectivă. O activitate poate fi considerată drept sursă importantă de venituri pentru o întreprindere, chiar dacă numai unul sau doi dintre factorii menționați sunt relevanți într-un anumit caz.

(16)

Acțiunile netranzacționate zilnic nu ar trebui considerate ca având o piață lichidă în sensul Directivei 2004/39/CE. Cu toate acestea, în cazul în care, din motive excepționale, tranzacționarea unei acțiuni se suspendă din motive legate de menținerea unei piețe ordonate sau datorită unui caz de forță majoră, iar acțiunea respectivă nu se tranzacționează pe parcursul câtorva zile de tranzacționare, acest lucru nu înseamnă că acțiunea nu are o piață lichidă.

(17)

Cerințele de a face publice anumite cotații, ordine sau tranzacții, în temeiul articolelor 27, 28, 29, 30, 44 și 45 din Directiva 2004/39/CE și în temeiul prezentului regulament, nu ar trebui să împiedice piețele reglementate și MTF să solicite membrilor sau participanților lor să facă publice alte informații similare.

(18)

Informațiile solicitate a fi furnizate, pe cât posibil în timp real, ar trebui puse la dispoziție de îndată, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, presupunând că persoana în cauză asigură un nivel rezonabil al cheltuielilor și eficienței sistemelor. Informațiile ar trebui publicate numai în limita termenului de maxim 3 minute în cazuri excepționale, atunci când sistemele disponibile nu permit publicarea într-un termen mai scurt.

(19)

În sensul dispozițiilor prezentului regulament privind admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a unei valori mobiliare transferabile, definite la articolul 4 alineatul (1) punctul (18) litera (c) din Directiva 2004/39/CE, în cazul unei valori mobiliare în sensul Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (2), ar trebui să existe suficiente informații publice de tipul celor necesare pentru evaluarea instrumentului financiar în cauză.

(20)

Admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a unităților emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare nu ar trebui să permită nerespectarea dispozițiilor relevante ale Directivei 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (3), în special articolele 44-48 din respectiva directivă.

(21)

Un contract derivat ar trebui considerat ca fiind instrument financiar în conformitate cu anexa I secțiunea C punctul 7 la Directiva 2004/39/CE, numai în cazul în care se referă la o marfă și respectă criteriile din prezentul regulament, pentru a stabili dacă un contract poate fi considerat ca având caracteristicile altor instrumente financiare derivate și că nu urmărește scopuri comerciale. Un contract derivat ar trebui considerat ca fiind un instrument financiar în conformitate cu secțiunea C punctul (10) din anexa respectivă, numai în cazul în care se referă la un activ suport menționat la secțiunea C punctul 10 sau de prezentul regulament și respectă criteriile din prezentul regulament, pentru a stabili dacă respectivul contract poate fi considerat ca având caracteristicile altor instrumente financiare derivate.

(22)

Este posibil ca derogările prevăzute de Directiva 2004/39/CE, care se referă la operațiuni în cont propriu sau operațiuni cu alte servicii de investiții sau la furnizarea altor servicii de investiții privind instrumentele derivate pe mărfuri, care fac obiectul anexei I secțiunea C punctele 5, 6 și 7 la directiva menționată anterior sau privind instrumentele derivate care fac obiectul anexei I secțiunea C punctul 10, să excludă din domeniul de aplicare al directivei respective un număr considerabil de producători comerciali și consumatori de energie și alte mărfuri, inclusiv furnizori de energie, comercianți de mărfuri și filialele acestora, și, în consecință, participanții respectivi nu trebuie să pună în aplicare testele prevăzute de prezentul regulament pentru a stabili dacă contractele pe care le tranzacționează sunt instrumente financiare.

(23)

În conformitate cu anexa I secțiunea B punctul 7 la Directiva 2004/39/CE, întreprinderile de investiții au libertatea de a furniza servicii auxiliare într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, efectuând servicii și activități de investiții și servicii auxiliare de tipul celor incluse în secțiunea A sau B a anexei menționate privind activele suport ale instrumentelor derivate menționate de secțiunea C punctele 5, 6, 7 și 10 din anexa respectivă, în cazul în care respectivele instrumente au legătură cu furnizarea de servicii de investiții sau de servicii auxiliare. Pe această bază, întreprinderea de investiții care efectuează servicii sau activități de investiții și tranzacții conexe cu contracte spot ar trebuisă fie în măsură să profite de libertatea de a furniza servicii auxiliare privind tranzacția conexă în cauză.

(24)

Definiția unei mărfuri nu ar trebui să afecteze celelalte definiții ale termenului respectiv existente în legislația internă sau în restul legislației comunitare. Testele efectuate pentru a stabili dacă un contract ar trebui considerat ca având caracteristicile altor instrumente financiare derivate, respectiv că nu are scopuri comerciale, sunt destinate a fi utilizate numai pentru a stabili dacă respectivele contractele intră sub incidența anexei I secțiunea C punctele 7 sau 10 la Directiva 2004/39/CE.

(25)

Se înțelege prin contractul derivat acel contract privind o marfă sau alt factor, atunci când există o legătură directă între contractul respectiv și marfa sau factorul activ suport relevant. În consecință, un contract derivat pe prețul unei mărfi ar trebuiconsiderat contract derivat privind marfa respectivă, în timp ce un contract derivat pe costurile de transport pentru marfa respectivă nu ar trebuiconsiderat contract derivat privind marfa respectivă. Un instrument derivat care are legătură cu un instrument derivat pe mărfuri, de exemplu o opțiune futures pe o marfă (un derivat în legătură cu un derivat) ar reprezenta o investiție indirectă în mărfuri și, în consecință, ar trebui considerată un instrument derivat pe mărfuri, în sensul Directivei 2004/39/CE.

(26)

Conceptul de marfă nu ar trebui să includă serviciile sau alte articole care nu sunt bunuri, cum ar fi valute sau drepturi imobiliare, sau alte elemente în totalitate necorporale.

(27)

Comitetul European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare, instituit prin Decizia 2001/527/CE a Comisiei (4), a fost consultat pentru recomandări tehnice.

(28)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului European privind Valorile Mobiliare,

1.

„marfă” înseamnă orice bun fungibil care poate fi livrat, inclusiv metale și minereurile și aliajele acestora, produse agricole și energie, precum electricitatea;

2.

„emitent” înseamnă o entitate care emite valori mobiliare transferabile și, după caz, alte instrumente financiare;

3.

„emitent comunitar” înseamnă un emitent care are sediul social în Comunitate;

4.

„emitent dintr-o țară terță” înseamnă un emitent care nu este emitent comunitar;

5.

„orar obișnuit de tranzacționare” pentru un loc de tranzacționare sau o întreprindere de investiții înseamnă orarul pe care locul de tranzacționare sau întreprinderea de investiții îl stabilesc anticipat și îl anunță ca fiind orarul propriu de tranzacționare;

6.

„portofoliu de tranzacționare” înseamnă o tranzacție cu mai mult de o valoare mobiliară, în cadrul căreia valorile mobiliare în cauză sunt grupate și tranzacționate ca un singur lot, pentru un preț de referință specific;

7.

„autoritate competentă relevantă” pentru un instrument financiar înseamnă autoritatea competentă a celei mai relevante piețe din punct de vedere al lichidității pentru instrumentul financiar respectiv;

8.

„loc de tranzacționare” înseamnă o piață reglementată, un MTF sau un operator independent care acționează în calitatea sa ca atare și, după caz, un sistem din afara Comunității cu funcții similare funcțiilor unei piețe reglementate sau ale unui MTF;

9.

„valoarea tranzacțiilor” pentru un instrument financiar înseamnă suma obținută din multiplicarea numărului de unități ale instrumentului respectiv, schimbate între cumpărători și vânzători pe o perioadă determinată de timp, în urma tranzacțiilor efectuate în cadrul unui loc de tranzacționare sau în afara acestuia, cu prețul unitar pentru fiecare tranzacție efectuată;

10.

„finanțarea tranzacțiilor cu valori mobiliare” înseamnă o dare cu împrumut de acțiuni sau o luare cu împrumut de acțiuni ori darea cu împrumut sau luarea cu împrumut de alte instrumente financiare, o tranzacție repo sau reverse repo sau o tranzacție de tipul „buy-sell back” sau „sell-buy back”.

(a)

finanțarea tranzacțiilor cu valori mobiliare;

(b)

exercitarea opțiunilor sau a warrant-urilor acoperite;

(c)

tranzacțiile pe piața primară (precum emisiunea, acordarea sau subscrierea) cu instrumente financiare care fac obiectul articolului 4 alineatul (1) punctul 18 literele (a) și (b) din Directiva 2004/39/CE.

(a)

acțiunea respectivă nu a fost anterior admisă la tranzacționare pe o piață reglementată;

(b)

acțiunea respectivă a fost anterior admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, dar între timp, a fost retrasă de la tranzacționare de pe toate piețele reglementate pe care a fost admisă.

(a)

numele sau altă desemnare a clientului;

(b)

numele sau altă desemnare a unei persoane relevante care acționează în numele clientului;

(c)

informațiile detaliate menționate de anexa I tabelul 1 punctele 4, 6 și 16-19;

(d)

natura ordinului, în cazul în care este altul decât de cumpărare sau vânzare;

(e)

tipul ordinului;

(f)

orice alte informații, condiții și instrucțiuni specifice ale clientului, care oferă indicații cu privire la modul de executare a ordinului;

(g)

data și ora exactă la care întreprinderea de investiții primește ordinul sau decizia de tranzacționare.

(a)

numele sau altă desemnare a clientului;

(b)

informațiile detaliate menționate în anexa I tabelul 1 punctele 2, 3, 4, 6 și 16-21;

(c)

prețul total, ca produs al prețului unitar și al cantității;

(d)

natura tranzacției, în cazul în care este alta decât de cumpărare sau vânzare;

(e)

persoana fizică care a executat tranzacția sau care este responsabilă pentru executare.

(a)

numele sau altă desemnare a clientului al cărui ordin a fost transmis;

(b)

numele sau altă desemnare a persoanei căreia i s-a transmis ordinul;

(c)

termenii ordinului transmis;

(d)

data și ora exactă la care a fost transmis ordinul.

(a)

în cazul în care valoarea mobiliară suport este o acțiune sau altă valoare mobiliară transferabilă care face obiectul articolului 4 alineatul (1) punctul 18 litera (a) din Directiva 2004/39/CE, care este admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, statul membru considerat a fi piața cea mai relevantă din punct de vedere al lichidității pentru valoarea mobiliară suport, în conformitate cu alineatul (2);

(b)

în cazul în care valoarea mobiliară suport este o obligațiune sau altă valoare mobiliară transferabilă care face obiectul articolului 4 alineatul (1) punctul 18 litera (b) din Directiva 2004/39/CE sau un instrument de pe piața monetară care este admis (admisă) la tranzacționare pe o piață reglementată, statul membru considerat a fi piața cea mai relevantă din punct de vedere al lichidității pentru valoarea mobiliară suport în cauză, în conformitate cu alineatul (3), (4) sau (5);

(c)

în cazul în care valoarea mobiliară suport este un indice compus din acțiuni, toate fiind tranzacționate pe o anumită piață reglementată, statul membru în care se află piața reglementată.

(a)

acțiuni;

(b)

obligațiuni sau alte tipuri de titluri de creanță;

(c)

orice alte instrumente financiare.

(a)

asigură securitatea și confidențialitatea datelor raportate;

(b)

prevăd mecanisme de identificare și corectare a erorilor dintr-un raport privind tranzacțiile;

(c)

prevăd mecanisme de autentificare a sursei raportului respectiv;

(d)

includ măsuri adecvate de precauție pentru a permite reluarea rapidă a raportării în cazul unei defecțiuni a sistemului;

(e)

sunt capabile să comunice informațiile solicitate în conformitate cu articolul 13 în formatul solicitat de autoritatea competentă și în conformitate cu prezentul alineat, în termenul prevăzut la articolul 25 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE.

(a)

instrumentul financiar care face obiectul raportului are caracteristici care sunt specifice unui instrument din categoria respectivă și la care informațiile din tabelul respectiv nu fac referire;

(b)

metodele de tranzacționare care sunt specifice locului de tranzacționare în care s-a efectuat tranzacția au caracteristici la care informațiile din tabelul respectiv nu fac referire.

(a)

autorității competente relevante pentru instrumentul financiar în cauză;

(b)

în cazul sucursalelor, autorității competente care a autorizat întreprinderea de investiții care oferă informații, fără a aduce atingere dreptului acesteia de a renunța la informațiile în cauză în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 2004/39/CE;

(c)

oricărei alte autorități competente care solicită informațiile pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor sale de supraveghere, în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE.

(a)

elaborarea și stabilirea procedurilor de schimb de informații privind tranzacțiile între autoritățile competente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2004/39/CE și ale prezentului regulament;

(b)

îmbunătățirea ulterioară a procedurilor.

(a)

statul membru gazdă a fost anterior statul membru de origine al pieței reglementate în cauză;

(b)

piața reglementată în cauză a dobândit prin fuziune, preluare sau altă formă de transfer activitățile unei piețe reglementate care a avut sediul social sau sediul central în statul membru gazdă.

(a)

trebuie să aibă la bază o metodologie de tranzacționare prin care prețul se stabilește în conformitate cu prețul de referință generat de un alt sistem, iar prețul respectiv de referință este publicat pe scară largă și este considerat, în general, de participanții de pe piață ca fiind un preț de referință fiabil;

(b)

înregistrează tranzacțiile negociate, fiecare dintre acestea respectând următoarele criterii:

(a)

tranzacționează în cont propriu cu alt membru sau participant care acționează în contul unui client;

(b)

tranzacționează cu alt membru sau participant, ambii executând ordine în cont propriu;

(c)

acționează atât în contul cumpărătorului, cât și în contul vânzătorului;

(d)

acționează în contul cumpărătorului, în timp ce alt membru sau participant acționează în contul vânzătorului;

(e)

tranzacționează în cont propriu ordinul unui client.

(a)

activitatea respectivă are un rol comercial semnificativ pentru întreprindere și se desfășoară în conformitate cu norme și proceduri nediscreționare;

(b)

activitatea este desfășurată de personal sau prin intermediul unui sistem tehnic automatizat căruia i s-a atribuit această sarcină, indiferent dacă personalul în cauză sau sistemul respectiv sunt utilizate exclusiv pentru acest scop;

(c)

activitatea este accesibilă clienților în mod periodic sau continuu.

(a)

activitatea se desfășoară ad hoc, bilateral și neregulat cu contrapartide en gros, în cadrul unor relații comerciale care sunt caracterizate prin tranzacții cu o valoare superioară dimensiunii standard a pieței;

(b)

tranzacțiile se desfășoară în afara sistemelor utilizate în mod obișnuit de întreprinderea în cauză pentru activitățile pe care le desfășoară în calitate de operator independent.

(a)

numărul mediu zilnic de tranzacții cu acțiunea respectivă nu este mai mic de 500;

(b)

valoarea medie zilnică a tranzacțiilor pentru acțiunea respectivă nu este mai mică de 2 MEUR.

(a)

una sau mai multe cotații similare ca preț cotațiilor comparabile pentru aceeași acțiune în locuri diferite de tranzacționare;

(b)

o evidență a prețurilor cotate, păstrată timp de 12 luni sau mai mult, după caz.

(a)

datele menționate la punctele 2, 3, 6, 16, 17, 18 și 21 din anexa I tabelul 1;

(b)

indicația că schimbul de acțiuni este determinat de alți factori decât valoarea curentă de piață pentru acțiunea respectivă, după caz;

(c)

indicația că tranzacția a fost negociată, după caz;

(d)

orice modificări ale informațiilor prezentate anterior, după caz.

(a)

cel mai mare preț;

(b)

cel mai mic preț;

(c)

prețul mediu;

(d)

numărul total de acțiuni tranzacționate;

(e)

numărul total al tranzacțiilor;

(f)

alte informații relevante, pe care operatorul independent decide să le pună la dispoziție.

(a)

întreprinderea de investiții care vinde acțiunea în cauză;

(b)

întreprinderea de investiții care acționează sau organizează tranzacția în numele vânzătorului;

(c)

întreprinderea de investiții care acționează sau organizează tranzacția în numele cumpărătorului;

(d)

întreprinderea de investiții care cumpără acțiunea în cauză.

(a)

tranzacția se încheie între o întreprindere de investiții care tranzacționează în cont propriu și un client al întreprinderii respective;

(b)

dimensiunea tranzacției este egală sau depășește dimensiunea minimă eligibilă menționată de tabelul 4 din anexa II.

(a)

în cazul în care tranzacția este efectuată într-o zi de tranzacționare pe cea mai relevantă piață pentru acțiunea respectivă sau în timpul orarului obișnuit de tranzacționare al întreprinderii de investiții, pe cât posibil în timp real. În orice caz, informațiile post-tranzacționare referitoare la tranzacțiile respective se publică în termen de 3 minute de la efectuarea tranzacției în cauză;

(b)

în cazurile care nu intră sub incidența literei (a), de îndată după începerea orarului obișnuit de tranzacționare al întreprinderii de investiții sau înainte de deschiderea următoarei zile de tranzacționare pe piața cea mai relevantă a acțiunii respective.

(a)

structurile unei piețe reglementate sau ale unui MTF;

(b)

structurile unui terț;

(c)

metode proprii.

(a)

trebuie să includă toate măsurile corespunzătoare și necesare pentru a garanta că informațiile care urmează a fi publicate sunt fiabile, sunt monitorizare permanent în vederea depistării erorilor și sunt corectate de îndată după depistarea erorilor;

(b)

trebuie să faciliteze consolidarea datelor cu alte date similare din surse diferite;

(c)

trebuie să pună informațiile respective la dispoziția publicului în condiții comerciale nediscriminatorii și la un cost rezonabil.

(a)

valoarea medie zilnică a tranzacțiilor;

(b)

numărul mediu zilnic de tranzacții;

(c)

în cazul acțiunilor care respectă condițiile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (a) sau (b) (după caz), variația liberă la 31 decembrie;

(d)

în cazul unei acțiuni lichide, valoarea medie a ordinelor executate.

(a)

numărul mediu zilnic de tranzacții și variația liberă pentru acțiunile care respectă condițiile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (a) sau (b) (după caz);

(b)

în cazul unei acțiuni care este estimată a fi acțiune lichidă, valoarea medie a ordinelor executate.

(a)

valoarea medie zilnică a tranzacțiilor și numărul mediu zilnic al tranzacțiilor, calculate în conformitate cu articolul 33 alineatele (1) și (2);

(b)

variația liberă și valoarea medie a ordinelor executate, calculate în conformitate cu articolul 33 alineatele (1) și (2).

(a)

clasificarea bazată pe publicarea menționată la alineatul (1) se aplică o perioadă de 12 luni, începând cu data de 1 aprilie după publicare și până la data de 31 martie a anului următor;

(b)

clasificarea bazată pe estimările prevăzute la articolul 33 alineatul (3) se aplică începând cu data primei admiteri la tranzacționare până la încheierea perioadei de șase săptămâni menționate la articolul 22 alineatul (5);

(c)

clasificarea bazată pe calculele menționate la articolul 33 alineatul (4) se aplică de la încheierea perioadei de șase săptămâni menționate la articolul 22 alineatul (5) până la:

(a)

fiecare operator independent pentru o acțiune admisă la tranzacționare pe o piață reglementată;

(b)

fiecare acțiune admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, specificând:

(a)

distribuirea acțiunilor respective în rândul publicului;

(b)

informații financiare istorice, informații privind emitentul și informații care oferă o imagine de ansamblu a activității care trebuie pregătite în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/71/CE, respectiv informații disponibile sau care vor fi disponibile publicului.

(a)

clauzele valorii mobiliare sunt clare, lipsite de echivoc și permit corelarea prețului valorii mobiliare cu prețul sau o altă măsură valorică a activului suport;

(b)

prețul sau altă măsură valorică a activului suport sunt fiabile și accesibile publicului;

(c)

există informații suficiente la dispoziția publicului, necesare pentru a evalua valoarea mobiliară respectivă;

(d)

procedurile de determinare a prețului de decontare a valorii mobiliare garantează că prețul respectiv reflectă în mod corespunzător prețul sau altă măsură valorică a activului suport;

(e)

în cazul în care decontarea valorii mobiliare necesită sau prevede posibilitatea livrării unei valori mobiliare suport sau a unui activ suport în locul decontării în numerar, există proceduri adecvate de decontare și livrare a activului suport, precum și dispoziții corespunzătoare privind obținerea de informații relevante cu privire la activul suport respectiv.

(a)

distribuirea unităților respective în rândul publicului;

(b)

dacă există mecanisme adecvate de formare de piață sau dacă societatea de administrare a programului prevede mecanisme alternative adecvate pentru investitori de răscumpărare a unităților;

(c)

dacă investitorii sunt informați cu un grad suficient de transparență cu privire la valoarea unităților, prin publicarea periodică a valorii activului net.

(a)

distribuirea unităților respective în rândul publicului;

(b)

dacă investitorii sunt informați cu un grad suficient de transparență cu privire la valoarea unităților, fie prin publicarea de informații privind strategia de investiții a fondului, fie prin publicarea periodică a valorii activului net.

(a)

clauzele contractului privind instrumentul financiar trebuie să fie clare și lipsite de echivoc și să permită corelarea prețului instrumentului financiar cu prețul sau altă măsură valorică a activului suport;

(b)

prețul sau altă măsură valorică a activului suport trebuie să fie fiabile și accesibile publicului;

(c)

există informații suficiente la dispoziția publicului, necesare pentru a evalua instrumentul derivat respectiv;

(d)

procedurile de determinare a prețului de decontare al contractului trebuie să garanteze că prețul respectiv reflectă în mod corespunzător prețul sau altă măsură valorică a activului suport;

(e)

în cazul în care decontarea instrumentului derivat necesită sau prevede posibilitatea livrării unei valori mobiliare suport sau unui activ suport în locul decontării în numerar, trebuie să existe mecanisme adecvate care să permită participanților pe piață să obțină informații relevante cu privire la activul suport respectiv, precum și proceduri adecvate de decontare și livrare a activului suport.

(a)

contractul privind instrumentul financiar trebuie să prevadă un mijloc de comunicare pe piață sau prin care să permită pieței să evalueze prețul sau altă măsură valorică a activului suport, în cazul în care prețul sau altă măsură valorică nu sunt disponibile publicului prin alte modalități;

(b)

piața reglementată trebuie să se asigure că există mecanisme adecvate de supraveghere pentru a monitoriza tranzacționarea și decontarea instrumentelor financiare în cauză;

(c)

piața reglementată trebuie să garanteze că decontarea și livrarea, indiferent dacă este vorba de livrare fizică sau decontare în numerar, pot fi realizate în conformitate cu clauzele contractuale privind instrumentele financiare în cauză.

(a)

îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(b)

contractul este compensat de o casă de compensare sau de o altă entitate care are funcții similare cu cele ale unei contrapartide centrale sau există mecanisme privind plata sau constituirea unei marje cu privire la respectivul contract;

(c)

contractul este standardizat astfel încât, în special, prețul, lotul, termenul de livrare sau alte condiții sunt stabilite, în principal, prin raportare la prețurile publicate periodic, la loturile standard sau la termenele standard de livrare.

(a)

două zile de tranzacționare;

(b)

perioada acceptată în general pe piața respectivei mărfi, activ sau drept ca perioadă standard de livrare.

(a)

contractul respectiv este decontat în numerar sau poate fi decontat în numerar, la dorința uneia sau a mai multora dintre părți, din alte motive decât neîndeplinirea obligațiilor sau alt caz de reziliere;

(b)

contractul în cauză se negociază pe o piață reglementată sau un MTF;

(c)

condițiile prevăzute la alineatul (1) sunt respectate cu privire la contractul respectiv.

(a)

lărgimea benzii de telecomunicații;

(b)

capacitatea de depozitare a mărfurilor;

(c)

capacitatea de transmitere sau de transport a mărfurilor, prin cablu, conducte sau alte mijloace;

(d)

o aprobare, credit, licență, drept sau alt activ similar care se află în legătură directă cu furnizarea, distribuția sau consumul de energie provenind din resurse regenerabile;

(e)

o variabilă geologică, ecologică sau altă variabilă fizică;

(f)

alt activ sau drept de natură fungibilă, altul decât dreptul de primire a unui serviciu, care poate fi transferat;

(g)

un indice sau o măsură privind prețul, valoarea sau valoarea tranzacțiilor cu un activ, drept, serviciu sau obligație.

06/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

135

L 241/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2004/39/CE stabilește cadrul pentru un regim de reglementare a piețelor financiare în Comunitate, reglementând, printre alte aspecte, condițiile de funcționare aferente furnizării de servicii de investiții și, după caz, de servicii auxiliare și de activități de investiții de către întreprinderile de investiții; cerințele organizatorice pentru întreprinderile de investiții care asigură serviciile și activitățile respective și pentru piețele reglementate; cerințele de raportare privind tranzacțiile cu instrumente financiare și cerințele privind transparența tranzacțiilor cu acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

(2)

Normele de punere în aplicare a regimului care reglementează cerințele de organizare a întreprinderilor de investiții care furnizează cu titlu profesional servicii de investiții și, după caz, servicii auxiliare și activități de investiții, precum și cerințele de organizare a piețelor reglementate ar trebui să fie compatibile cu obiectivul Directivei 2004/39/CE. Normele respective ar trebui să fie astfel concepute încât să asigure un nivel ridicat de integritate, competență și soliditate în rândul întreprinderilor de investiții și al entităților active pe piețe reglementate sau MTF și să poată fi aplicate în mod uniform.

(3)

Pentru întreprinderile de investiții care furnizează serviciile sau activitățile respective, este necesar să se stabilească cerințe și proceduri concrete de organizare. În special, ar trebui să se stabilească proceduri stricte cu privire la probleme cum ar fi verificarea conformității, gestionarea riscurilor, tratarea reclamațiilor, tranzacții personale, externalizarea și identificarea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese.

(4)

Cerințele de organizare și condițiile de autorizare a întreprinderilor de investiții ar trebui stabilite sub forma unui set de norme care asigură aplicarea uniformă a dispozițiilor pertinente ale Directivei 2004/39/CE. Acest lucru este necesar pentru a garanta că întreprinderile de investiții au acces egal și în condiții echivalente pe toate piețele din Comunitate și pentru a elimina barierele legate de proceduri de autorizare care obstrucționează activitățile transfrontaliere în domeniul serviciilor de investiții.

(5)

Normele de punere în aplicare a regimului care reglementează condițiile de funcționare privind furnizarea serviciilor de investiții și a serviciilor auxiliare, precum și a activităților de investiții ar trebui să reflecte obiectivul care stă la baza regimului respectiv. În consecință, normele ar trebui să fie astfel concepute încât să asigure un nivel ridicat de protecție a investitorilor care să fie aplicat în mod uniform prin introducerea unor standarde și cerințe clare care să reglementeze relația dintre o întreprindere de investiții și clientul acesteia. Pe de altă parte, în ceea ce privește protecția investitorilor, în special furnizarea de informații pentru investitori sau solicitarea de informații de la investitori, ar trebui să se țină seama de natura profesională sau obișnuită a clientului sau a potențialului client.

(6)

Este necesară forma unei directive pentru ca dispozițiile de punere în aplicare să poată fi adaptate caracteristicilor unei piețe specifice și sistemului juridic din fiecare stat membru.

(7)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a diferitelor dispoziții ale Directivei 2004/39/CE, este necesar să se stabilească un cadru armonizat de cerințe de organizare și condiții de funcționare ale întreprinderilor de investiții. În consecință, statele membre și autoritățile competente nu ar trebui să adauge norme obligatorii suplimentare atunci când transpun și aplică normele prevăzute de prezenta directivă, cu excepția cazului în care prezenta directivă conține dispoziții exprese în acest sens.

(8)

Cu toate acestea, în situații excepționale, statele membre ar trebui să poată solicita întreprinderilor de investiții cerințe suplimentare pe lângă cele prevăzute de normele de aplicare. Cu toate acestea, astfel de intervenții ar trebui să se limiteze la cazurile în care legislația comunitară nu a abordat în mod corespunzător riscurile specifice privind protecția investitorilor sau integritatea pieței, inclusiv riscurile legate de stabilitatea sistemului financiar și ar trebui să fie strict proporționale.

(9)

Eventualele cerințe suplimentare menținute sau impuse de statele membre în conformitate cu prezenta directivă nu ar trebui să restricționeze sau să afecteze în alt fel drepturile întreprinderilor de investiții prevăzute la articolele 31 și 32 din Directiva 2004/39/CE.

(10)

Riscurile specifice abordate de eventualele cerințe suplimentare impuse de statele membre la data punerii în aplicare a prezentei directive, ar trebui să aibă o importanță semnificativă pentru structura pieței statului în cauză, inclusiv comportamentul întreprinderilor și al consumatorilor de pe piața respectivă. Evaluarea acestor riscuri specifice ar trebui să se facă în contextul regimului de reglementare stabilit de Directiva 2004/39/CE și de normele detaliate de punere în aplicare a acesteia. Orice decizie de menținere a unor cerințe suplimentare ar trebui să aibă în vedere obiectivele directivei în cauză privind eliminarea barierelor din calea furnizării transfrontaliere a serviciilor de investiții prin armonizarea cerințelor inițiale de autorizare și de funcționare a întreprinderilor de investiții.

(11)

Întreprinderile de investiții sunt foarte variate în ceea ce privește dimensiunea, structura și natura activităților acestora. Regimul de reglementare ar trebui adaptat acestei diversități și în același timp ar trebui să solicite anumite cerințe esențiale de reglementare care să fie adecvate pentru toate întreprinderile. Entitățile reglementate ar trebui să se conformeze nivelului înalt al obligațiilor lor și să conceapă și să adopte măsurile cele mai adecvate naturii lor și împrejurărilor specifice.

(12)

Cu toate acestea, un regim de reglementare care implică prea multă incertitudine pentru întreprinderile de investiții poate diminua eficiența. Se așteaptă ca autoritățile competente să emită orientări de interpretare a dispozițiilor prezentei directive, în special, în scopul de a clarifica aplicarea practică a cerințelor prezentei directive pentru anumite categorii de întreprinderi și împrejurări specifice. Orientările neobligatorii de acest gen ar putea, printre altele, să explice modul în care dispozițiile prezentei directive și ale Directivei 2004/39/CE se aplică având în vedere evoluțiile pieței. Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive și a Directivei 2004/39/CE, Comisia poate emite orientări prin intermediul comunicărilor de interpretare sau a altor mijloace. În plus, Comitetul Reglementatorilor Europeni de Valori Mobiliare poate emite orientări pentru a asigura aplicarea convergentă de către autoritățile competente a prezentei directive și a Directivei 2004/39/CE.

(13)

Cerințele de organizare prevăzute de Directiva 2004/39/CE nu aduc atingere sistemelor instituite de legislația internă privind înregistrarea persoanelor fizice care lucrează în cadrul întreprinderilor de investiții.

(14)

În sensul dispozițiilor prezentei directive care solicită unei întreprinderi de investiții să instituie, să aplice și să mențină o politică adecvată de gestionare a riscurilor, riscurile privind activitățile, procesele și sistemele întreprinderii ar trebui să includă riscuri asociate cu externalizarea funcțiilor esențiale sau importante sau a serviciilor sau activităților de investiții. Riscurile respective ar trebui să includă riscuri legate de relația întreprinderii cu furnizorul de servicii și riscuri potențiale care pot apărea atunci când activitățile externalizate ale mai multor întreprinderi de investiții sau ale altor entități reglementate sunt concentrate la un număr limitat de furnizori de servicii.

(15)

Faptul că funcția de gestionare a riscurilor și funcția de verificare a conformității sunt efectuate de aceeași persoană nu pune neapărat în pericol funcționarea separată a fiecărei funcții. Este posibil ca, în cazul întreprinderilor mici de investiții, condițiile potrivit cărora persoanele implicate în sarcini de verificare a conformității nu ar trebui să fie implicate în sarcinile pe care le supraveghează, iar metoda de stabilire a remunerației persoanelor respective nu ar trebui să le compromită obiectivitatea sau să fie disproporțională. Cu toate acestea, pentru întreprinderile mari de investiții, condițiile ar fi disproporționale numai în situații excepționale.

(16)

Anumite dispoziții ale Directivei 2004/39/CE solicită întreprinderilor de investiții să colecteze și să păstreze informații privind clienții și serviciile furnizate acestora. Atunci când aceste cerințe presupun colectarea și prelucrarea datelor personale, întreprinderile de investiții ar trebui să garanteze că respectă măsurile de drept intern de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie (2) 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

(17)

Atunci când, în conformitate cu instrucțiunile prealabile ale unei persoane, se efectuează în numele respectivei persoane tranzacții personale succesive, obligațiile prevăzute de prezenta directivă privind tranzacțiile personale nu ar trebui să se aplice separat pentru fiecare tranzacție succesivă în parte, cu condiția ca instrucțiunile respective să fie în vigoare și nemodificate. În mod similar, obligațiile respective ar trebui să se aplice la anularea sau revocarea instrucțiunilor respective, cu condiția ca instrumentele financiare care au fost achiziționate anterior în conformitate cu instrucțiunile respective să nu fie cedate simultan cu anularea sau revocarea instrucțiunilor. Cu toate acestea, obligațiile respective se aplică în cazul unei tranzacții personale sau începerii unor tranzacții personale succesive, efectuate în numele aceleiași persoane, în cazul în care instrucțiunile respective sunt modificate sau în cazul în care se emit noi instrucțiuni.

(18)

Autoritățile competente nu ar trebui să supună autorizarea furnizării de servicii sau activități de investiții unei interdicții generale de externalizare a uneia sau mai multor funcții esențiale sau importante sau a serviciilor sau activităților de investiții. Întreprinderile de investiții ar trebui să își poată externaliza astfel de activități în cazul în care acordurile de externalizare încheiate de întreprindere respectă anumite condiții.

(19)

În sensul dispozițiilor prezentei directive de stabilire a condițiilor de externalizare a funcțiilor operaționale esențiale sau importante sau a serviciilor sau activităților de investiții, se consideră că externalizarea care implică delegarea de funcții în măsura în care întreprinderea devine întreprindere cu adresă la o cutie poștală subminează condițiile pe care întreprinderea de investiții ar trebui să le respecte pentru a putea fi sau a putea rămâne autorizată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/39/CE.

(20)

Externalizarea serviciilor sau activităților de investiții sau a funcțiilor esențiale și importante poate să constituie o schimbare semnificativă a condițiilor de autorizare a întreprinderii de investiții, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE. În cazul în care procedurile de externalizare se încheie după ce întreprinderea de investiții a obținut o autorizație în conformitate cu dispozițiile capitolului I titlul II din Directiva 2004/39/CE, atunci autoritatea competentă ar trebui notificată cu privire la procedurile respective în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE.

(21)

Prezenta directivă solicită întreprinderilor de investiții să notifice în prealabil autoritatea competentă responsabilă cu privire la orice acord de externalizare a serviciului de administrare a portofoliilor clienților obișnuiți, pe care intenționează să îl încheie cu un furnizor de servicii dintr-o țară terță, atunci când nu se respectă anumite condiții. Cu toate acestea, autoritățile competente nu ar trebui să autorizeze sau să aprobe în vreun fel acordul respectiv sau condițiile acestuia. Scopul notificării autorității competente este, mai degrabă, acela de a garanta că respectiva autoritate are posibilitatea să intervină în situațiile corespunzătoare. Întreprinderea de investiții are responsabilitatea de a negocia condițiile oricărui acord de externalizare și de a se asigura că termenii acordului sunt compatibili cu obligațiile întreprinderii prevăzute de prezenta directivă și de Directiva 2004/39/CE, fără intervenția formală a autorității competente.

(22)

În sensul transparenței reglementării și pentru a asigura un grad adecvat de certitudine pentru întreprinderile de investiții, fiecare autoritate competentă ar trebui, în conformitate cu prezenta directivă, să publice o declarație a politicii acesteia privind acordurile de externalizare a serviciului de administrare a portofoliilor clienților obișnuiți, încheiate cu furnizori de servicii din țări terțe. Declarația respectivă ar trebui să ofere exemple de cazuri în care este puțin probabil ca autoritatea competentă să obiecteze la externalizarea respectivă și să explice de ce este puțin probabil ca externalizarea în situațiile respective să prejudicieze capacitatea întreprinderii de respectare a condițiilor generale de externalizare prevăzute de prezenta directivă. Atunci când furnizează explicația respectivă, autoritatea competentă ar trebui să specifice întotdeauna motivele pentru care, în situația respectivă, externalizarea nu ar împiedica accesul eficient la informațiile privind serviciul externalizat, informații care sunt necesare pentru ca autoritatea în cauză să își poată îndeplini funcțiile de reglementare în raport cu întreprinderea de investiții.

(23)

Atunci când o întreprindere de investiții investește fonduri pe care le deține în numele unui client la un fond specializat în instrumente ale pieței monetare, titlurile de participare la fondul respectiv de pe piața monetară ar trebui deținute în conformitate cu cerințele privind deținerea de instrumente financiare care aparțin clienților.

(24)

Se consideră situații generatoare de conflicte de interese cazurile în care intervine un conflict între interesele întreprinderii sau ale anumitor persoane aflate în legătură cu întreprinderea sau ale grupului întreprinderii, pe de o parte, și obligația întreprinderii față de un client, pe de altă parte; sau între interesele divergente a doi sau mai mulți clienți, față de care întreprinderea are o obligație. Nu este suficient ca întreprinderea să aibă de câștigat în cazul în care nu există și un dezavantaj posibil pentru client și nu este, de asemenea, suficient ca un client față de care întreprinderea are o obligație să aibă un câștig sau să evite o pierdere fără ca un alt client să suporte o pierdere în același timp.

(25)

Conflictele de interese ar trebui să fie reglementate numai atunci când este vorba despre un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar furnizat de o întreprindere de investiții. Statutul clientului căruia i se furnizează serviciul — client obișnuit, profesional sau contrapartidă eligibilă — nu are importanță în acest sens.

(26)

Atunci când își îndeplinește obligația de a elabora o politică referitoare la conflictul de interese în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, care să identifice situațiile care constituie sau pot genera un conflict de interese, întreprinderea de investiții trebuie să acorde o atenție deosebită activităților de cercetare și de consultanță în materie de investiții, tranzacționării în cont propriu, administrării portofoliului și serviciilor financiare către întreprinderi, inclusiv subscrierea sau vânzarea într-o ofertă de valori mobiliare și consultanța în materie de fuziuni și achiziții. În special, ar trebui să se acorde o atenție deosebită atunci când întreprinderea sau o persoană direct sau indirect legată de întreprindere printr-o relație de control desfășoară o combinație de două sau mai multe din activitățile menționate anterior.

(27)

Întreprinderile de investiții ar trebui să urmărească identificarea și gestionarea conflictelor de interese apărute în legătură cu diferitele ramuri de activitate ale acestora și cu activitățile grupului lor, în conformitate cu o politică globală de gestionare a conflictelor de interese. În special, divulgarea de către o întreprindere de investiții a conflictelor de interese nu o scutește de obligația de a menține și de a aplica dispozițiile eficiente de organizare și administrare prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE. Chiar dacă divulgarea conflictelor de interese specifice este prevăzută de articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE, nu se admite o încredere excesivă în divulgare fără o abordare corespunzătoare a modalității adecvate de gestionare a conflictelor.

(28)

Analiza financiară ar trebui considerată o subcategorie a tipului de informații definite ca recomandare în Directiva 2003/125/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 privind modalitățile de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiții și menționarea conflictelor de interese (3), dar se aplică instrumentelor financiare definite de Directiva 2004/39/CE. Cu toate acestea, recomandările astfel definite, care nu reprezintă cercetare pentru investiții, astfel cum este definită de prezenta directivă, intră sub incidența dispozițiilor Directivei 2003/125/CE în ceea ce privește prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiții și dezvăluirea conflictelor de interese.

(29)

Măsurile și acordurile adoptate de o întreprindere de investiții pentru gestionarea conflictelor de interese care pot apărea în urma redactării și difuzării materialelor prezentate ca cercetare pentru investiții ar trebui să protejeze obiectivitatea și independența analiștilor financiari și a cercetărilor pentru investiții întocmite de aceștia. Măsurile și aranjamentele respective ar trebui să asigure un grad corespunzător de independență a analiștilor financiari în raport cu interesele persoanelor ale căror responsabilități sau interese comerciale intră în conflict cu interesele persoanelor cărora li se difuzează cercetările pentru investiții.

(30)

În categoria persoanelor ale căror responsabilități sau interese comerciale sunt considerate în mod rezonabil ca fiind în conflict cu interesele persoanelor cărora li se transmit cercetări pentru investiții, ar trebui să includă personalul angajat în activități de vânzare și tranzacționare în numele clienților sau al întreprinderii.

(31)

Situațiile excepționale în care analiștii financiari și alte persoane aflate în legătură cu întreprinderea de investiții care se ocupă de efectuarea cercetărilor pentru investiții pot, cu acord prealabil scris, să efectueze tranzacții personale cu instrumente financiare care apar în cercetările pentru investiții, ar trebui să includă situațiile în care, din motive personale datorate unor dificultăți financiare, analistul financiar sau o altă persoană are obligația de a lichida o poziție.

(32)

Cadourile și manifestările nesemnificative de ospitalitate aflate sub nivelul stabilit în politica întreprinderii privind conflictele de interese și menționat în rezumatul acestei politici pus la dispoziția clienților nu ar trebui considerate stimulente în sensul dispozițiilor privind cercetările pentru investiții.

(33)

Conceptul de difuzare a cercetărilor pentru investiții către clienți sau public nu ar trebui să includă difuzarea exclusivă către persoanele din cadrul grupului întreprinderii de investiții.

(34)

Se consideră recomandări actuale acele recomandări incluse în cercetările pentru investiții care nu au fost retrase sau care nu sunt perimate.

(35)

Aceleași cerințe aplicabile pentru elaborarea cercetărilor pentru investiții se aplică și în cazul modificărilor substanțiale ale cercetărilor pentru investiții întocmite de un terț.

(36)

Analiștii financiari nu ar trebui să se implice în alte activități în afara pregătirii cercetărilor pentru investiții, atunci când activitățile respective le afectează obiectivitatea. Se consideră în mod normal că următoarele activități afectează obiectivitatea persoanei respective: participarea la activități de investiții bancare, cum ar fi servicii financiare către întreprinderi și subscrieri, participarea la prezentări („pitches”) ale noilor activități sau la acțiuni itinerante de promovare („road shows”) pentru noi emisiuni de instrumente financiare; sau implicarea în vreun fel în pregătirea strategiilor de comercializare ale emitentului.

(37)

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive privind elaborarea sau difuzarea cercetărilor pentru investiții, se recomandă ca autorii cercetărilor pentru investiții care nu sunt întreprinderi de investiții să ia în considerare adoptarea unor politici și proceduri interne concepute astfel încât să garanteze că respectă, de asemenea, principiile stabilite de prezenta directivă privind protecția independenței și obiectivității cercetării pentru investiții respective.

(38)

Cerințele impuse de prezenta directivă, inclusiv cele privind tranzacțiile personale, tranzacțiile folosind informații din cercetările pentru investiții și elaborarea și difuzarea cercetărilor pentru investiții, se aplică fără a aduce atingere altor cerințe ale Directivei 2004/39/CE și ale Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (4), și dispozițiilor de punere în aplicare ale acestora.

(39)

În sensul dispozițiilor prezentei directive privind stimulentele, primirea de către o întreprindere de investiții a unui comision pentru consultanța de investiții sau pentru recomandările generale, atunci când consultanța sau recomandările nu sunt influențate de primirea comisionului, ar trebui considerată metodă de îmbunătățire a calității consultanței de investiții oferite clientului.

(40)

Prezenta directivă permite întreprinderilor de investiții să ofere sau să primească anumite stimulente numai în anumite condiții și în măsura în care respectivele stimulente sunt aduse la cunoștința clientului, sunt oferite clientului sau de către client sau de o altă persoană în numele clientului.

(41)

Prezenta directivă solicită întreprinderilor de investiții care furnizează servicii de investiții, altele decât servicii de consultanță de investiții, pentru clienți obișnuiți noi, să încheie cu clientul respectiv un contract de bază scris care stabilește drepturile și obligațiile fundamentale ale întreprinderii și ale clientului. Cu toate acestea, nu se solicită alte cerințe decât cele privind forma, conținutul și executarea contractelor de furnizare de servicii de investiții sau de servicii auxiliare.

(42)

Prezenta directivă stabilește cerințele privind difuzarea unui material publicitar numai în ceea ce privește obligația menționată la articolul 19 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE ca informațiile adresate clienților, inclusiv difuzarea materialelor publicitare, să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare.

(43)

Nicio dispoziție a prezentei directive nu solicită autorităților competente să aprobe conținutul și forma materialelor publicitare. Cu toate acestea, prezenta directivă nu interzice autorităților competente acest lucru, în măsura în care aprobarea prealabilă respectă obligația prevăzută de Directiva 2004/39/CE ca informațiile adresate clienților, inclusiv materialele publicitare, să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare.

(44)

Ar trebuie să se stabilească cerințe adecvate și proporționale privind informațiile, care să țină seama de calitatea de client obișnuit sau client profesional. Un obiectiv al Directivei 2004/39/CE este acela de a asigura un echilibru corect între protecția investitorilor și obligațiile de informare care revin întreprinderilor de investiții. În acest scop, se recomandă ca prezenta directivă să conțină cerințe specifice privind informațiile, mai puțin stricte pentru clienții profesionali decât pentru clienții obișnuiți. Clienții profesionali, cu câteva excepții limitate, ar trebui să poată identifica informațiile necesare luării unei decizii în cunoștință de cauză și să poată solicita întreprinderii de investiții furnizarea acestor informații. Atunci când solicitările respective sunt acceptabile și proporționale, întreprinderile de investiții ar trebui să furnizeze informații suplimentare.

(45)

Întreprinderile de investiții ar trebuisă ofere clienților sau potențialilor clienți informații adecvate privind natura instrumentelor financiare și riscurile asociate investiției în aceste instrumente, astfel încât clienții să poată lua fiecare decizie de investiții în deplină cunoștință de cauză. Nivelul detaliilor oferite variază în funcție de clasificarea clientului în cauză, respectiv client obișnuit sau client profesional, și de natura și profilul de risc al instrumentelor financiare oferite, dar, în orice caz, nu ar trebui să fie atât de generale încât să omită elemente esențiale. Este posibil ca pentru anumite instrumente financiare să fie suficiente numai informațiile privind tipul instrumentului, în timp ce pentru alte instrumente financiare să fie necesare informații specifice produsului.

(46)

Condițiile pe care informațiile adresate de întreprinderile de investiții clienților sau potențialilor clienți trebuie să le respecte pentru a fi corecte, clare și pentru a nu induce în eroare, ar trebui să se aplice și comunicărilor destinate clienților obișnuiți într-un mod adecvat și proporțional, care să ia în considerare, de exemplu, mijloacele de comunicare și informațiile pe care comunicarea respectivă intenționează să le transmită clienților sau potențialilor clienți. În special, nu se recomandă aplicarea condițiilor respective materialelor publicitare care includ numai unul sau mai multe din următoarele elemente: denumirea întreprinderii, emblema sau altă imagine asociată întreprinderii, un punct de contact, o referire la tipurile serviciilor de investiții oferite de întreprindere sau la taxele și comisioanele acesteia.

(47)

În sensul Directivei 2004/39/CE și al prezentei directive, se consideră că informațiile induc în eroare în cazul în care au tendința de a induce în eroare persoana sau persoanele cărora le sunt adresate sau care ar putea să le primească, indiferent dacă persoana care furnizează informațiile respective le consideră de natură să inducă în eroare sau intenționează ca acestea să inducă în eroare.

(48)

Pentru a stabili ce anume reprezintă furnizarea informațiilor în timp util înainte de un termen stabilit de prezenta directivă, întreprinderea de investiții ar trebui să ia în considerare, în funcție de urgența situației sau timpul necesar clientului să își însușească și să reacționeze la informațiile specifice furnizate, perioada de timp necesară clientului pentru a citi și înțelege informațiile înainte de a lua o decizie de investiție. Este probabil ca un client să aibă nevoie de mai puțin timp pentru a analiza informațiile privind un produs sau un serviciu simplu sau standardizat sau un produs sau un serviciu similar unuia achiziționat anterior decât pentru un produs sau un serviciu mai complex sau care nu îi este familiar.

(49)

Prezenta directivă nu obligă întreprinderile de investiții să furnizeze imediat și simultan toate informațiile solicitate privind întreprinderea de investiții, instrumentele financiare, costurile și alte taxe asociate sau privind păstrarea în siguranță a instrumentelor financiare sau a fondurilor clienților, cu condiția ca întreprinderile de investiții să respecte obligația generală privind furnizarea informațiilor importante în timp util înainte de termenul stabilit de prezenta directivă. Cu condiția ca informațiile să fie comunicate clientului în timp util înainte de furnizarea serviciului, prezenta directivă nu obligă întreprinderile să furnizeze informațiile separat în cadrul unor comunicări de marketing sau în cadrul unui contract încheiat cu clientul.

(50)

În cazurile în care întreprinderea de investiții trebuie să furnizeze informații clientului înainte de furnizarea unui serviciu, nu ar trebui să se considere că fiecare tranzacție referitoare la același tip de instrument financiar reprezintă furnizarea unui serviciu nou sau a unui serviciu diferit.

(51)

În cazul în care o întreprindere de investiții care furnizează servicii de administrare a portofoliului trebuie să furnizeze clienților obișnuiți sau potențialilor clienți obișnuiți informații privind tipurile de instrumente financiare care pot fi incluse în portofoliul clientului și tipurile de tranzacții care pot fi efectuate cu instrumentele respective, informațiile în cauză ar trebui să precizeze separat dacă întreprinderea de investiții este împuternicită să investească în instrumente financiare care nu sunt admise pentru tranzacționare pe o piață reglementată, în instrumente derivate sau în instrumente nelichide sau cu volatilitate mare; sau dacă este împuternicită să efectueze vânzări pe termen scurt, achiziții cu fonduri împrumutate, tranzacții de finanțare cu valori mobiliare sau tranzacții care implică plăți de marjă, depozite de garanție sau risc al cursului de schimb.

(52)

Atunci când o întreprindere de investiții pune la dispoziția unui client o copie a unui prospect care a fost întocmit și publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (5), nu ar trebui să se considere că întreprinderea de investiții furnizează clientului informații în sensul condițiilor de funcționare prevăzute de Directiva 2004/39/CE, care se referă la calitatea și conținutul informațiilor respective, în cazul în care întreprinderea nu răspunde, în conformitate cu directiva menționată, pentru informațiile incluse în prospect.

(53)

Informațiile pe care o întreprindere de investiții ar trebuisă le ofere unui client obișnuit privind costurile și alte taxe asociate includ informații privind condițiile de plată sau executarea contractului de furnizare de servicii de investiții și a oricărui alt contract privind un instrument financiar oferit. În acest sens, condițiile de plată sunt în general pertinente atunci când un contract privind un instrument financiar este reziliat prin decontare în numerar. Condițiile de executare sunt în general relevante atunci când, la data rezilierii contractului, un instrument financiar necesită livrarea de acțiuni, obligațiuni, a unui warrant, lingouri sau alte instrumente sau mărfuri.

(54)

În ceea ce privește organismele de plasament colectiv care fac obiectul Directivei 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (6), prezenta directivă nu urmărește să reglementeze conținutul prospectului simplificat, astfel cum este definit la articolul 28 din Directiva 85/611/CEE. Nu trebuie adăugată nicio altă informație la prospectul simplificat ca rezultat al punerii în aplicare a prezentei directive.

(55)

Prospectul simplificat oferă, în special, informații suficiente privind costurile și alte taxe asociate referitoare la OPCVM. Cu toate acestea, întreprinderile de investiții care distribuie titluri de participare la OPCVM ar trebui să își informeze clienții cu privire la toate celelalte costuri și taxe asociate aferente furnizării de servicii de investiții în raport cu titluri de participare la OPCVM.

(56)

Este necesar să se prevadă dispoziții distincte pentru aplicarea testului privind caracterul adecvat prevăzut la articolul 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE și a testului de pertinență prevăzut la articolul 19 alineatul (5) din respectiva directivă. Testele menționate anterior au domenii de aplicare diferite în ceea ce privește serviciile de investiții la care se referă și au funcții și caracteristici diferite.

(57)

În sensul articolului 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE, o tranzacție poate fi inadecvată pentru client sau potențialul client din cauza riscurilor asociate instrumentelor financiare în cauză, a tipului de tranzacție, a caracteristicilor comenzii sau a frecvenței de tranzacționare. O serie de tranzacții, care sunt adecvate atunci când sunt considerate separat, pot fi inadecvate în cazul în care recomandarea sau deciziile de tranzacționare se fac cu o frecvență care nu este în cel mai bun interes al clientului. În cazul administrării portofoliului, tranzacția poate fi, de asemenea, inadecvată, în cazul în care are ca rezultat un portofoliu inadecvat.

(58)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE, o întreprindere de investiții trebuie să evalueze caracterul adecvat al serviciilor de investiții și al instrumentelor financiare oferite unui client numai atunci când furnizează respectivului client consultanță de investiții sau servicii de administrare a portofoliului. În cazul altor servicii de investiții, întreprinderea trebuie, în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din directiva menționată anterior, să evalueze pertinența unui serviciu de investiții sau a unui produs oferit clientului numai în cazul în care produsul nu se oferă exclusiv pe baza unei executări în temeiul articolului 19 alineatul (6) din respectiva directivă (care se aplică produselor non-complexe).

(59)

În sensul dispozițiilor prezentei directive care prevăd că întreprinderile de investiții trebuie să evalueze caracterul adecvat al serviciilor sau produselor de investiții oferite sau solicitate, se presupune că un client, care s-a implicat într-o serie de tranzacții cu un anumit tip de produs sau serviciu înainte de data punerii în aplicare a Directivei 2004/39/CE, are experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile aferente produsului sau serviciului de investiții în cauză. Atunci când un client se angajează într-o serie de tranzacții de acest gen prin intermediul serviciilor unei întreprinderi de investiții, după data de aplicare a directivei în cauză, întreprinderea nu ar trebuisă facă o nouă evaluare pentru fiecare tranzacție în parte. Întreprinderea își îndeplinește obligațiile în temeiul articolului 19 alineatul (5) din respectiva directivă în măsura în care efectuează evaluarea necesară a pertinenței înainte de inițierea furnizării serviciului.

(60)

Recomandarea, solicitarea pe care o face sau consultanța pe care o oferă un administrator de portofoliu unui client pentru ca respectivul client să acorde sau să modifice mandatul administratorului de portofoliu, care stabilește limita competențelor acordate acestuia, ar trebui să fie considerată recomandare în sensul articolului 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE.

(61)

Pentru a stabili dacă o unitate dintr-un organism de plasament colectiv care nu îndeplinește cerințele Directivei 85/611/CE și care a fost autorizată pentru comercializare către public ar trebui să fie considerată unitate non-complexă, ar trebui să se țină seama în vederea evaluării independenței sistemelor de evaluare față de emitent dacă sistemul respectiv este controlat sau nu de un depozitar care, în conformitate cu reglementările dintr-un stat membru, are calitatea de furnizor de servicii de depozitare.

(62)

Prezenta directivă nu obligă autoritățile competente să aprobe conținutul acordului de bază încheiat între o întreprindere de investiții și clienții obișnuiți ai acesteia. Cu toate acestea, prezenta directivă nu interzice autorităților competente acest lucru, în măsura în care aprobarea respectivă are la bază numai respectarea de către întreprindere a obligațiilor care îi revin în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, respectiv să acționeze cu onestitate, corectitudine și profesionalism, care să corespundă cel mai bine intereselor clientului și să păstreze o înregistrare care să consemneze drepturile și obligațiile întreprinderii și ale clienților, precum și celelalte condiții pe baza cărora întreprinderile furnizează servicii către clienți.

(63)

Înregistrările pe care o întreprindere de investiții trebuie să le păstreze ar trebui să fie adaptate tipului activității desfășurate și gamei de servicii și activități de investiții furnizate, cu condiția îndeplinirii obligațiilor de păstrarea evidenței și înregistrărilor prevăzute de Directiva 2004/39/CE și de prezenta directivă. În sensul obligațiilor de raportare privind administrarea portofoliului, o tranzacție cu angajamente condiționale este o tranzacție care implică orice obligație reală sau potențială a clientului care depășește costul de achiziție al instrumentului.

(64)

În sensul dispozițiilor privind raportarea către clienți, o trimitere la tipul ordinului ar trebui înțeleasă ca trimitere la statutul său de ordin limită, de comandă la prețul pieței sau de alt tip specific de comandă.

(65)

În sensul dispozițiilor privind raportarea către clienți, o trimitere la natura ordinului ar trebui interpretată ca trimitere la ordinele de subscriere pentru valori mobiliare, de exercitare a unei opțiuni sau la alte ordine similare ale clienților.

(66)

Atunci când elaborează propria politică de executare în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE, o întreprindere de investiții ar trebui să stabilească importanța relativă a factorilor menționați la articolul 21 alineatul (1) din respectiva directivă sau cel puțin să stabilească procedura pe baza căreia stabilește apoi importanța relativă a factorilor respectivi, astfel încât să poată oferi clienților cele mai bune rezultate. Pentru a pune în aplicare politica menționată anterior, o întreprindere de investiții ar trebui să aleagă locurile de tranzacționare a ordinelor care îi permit să obțină cele mai bune rezultate posibile pentru executarea ordinelor clienților. Întreprinderea de investiții ar trebui să își aplice politica de executare pentru fiecare ordin executat al clientului, în scopul obținerii celui mai bun rezultat pentru client în conformitate cu politica respectivă. Obligația prevăzută de Directiva 2004/39/CE privind adoptarea tuturor măsurilor rezonabile pentru a obține cele mai bune rezultate pentru client nu ar trebui înțeleasă ca solicitând întreprinderii de investiții să includă în politica sa de executare toate locurile de tranzacționare a ordinelor disponibile.

(67)

Pentru a garanta că o întreprindere de investiții obține cele mai bune rezultate pentru client atunci când execută ordinul unui client obișnuit în absența unor instrucțiuni exprese din partea clientului, întreprinderea respectivă ar trebui să ia în considerare toți factorii care îi vor permite să obțină cel mai bun rezultat în termeni de preț total, care reprezintă prețul instrumentului financiar și costurile de executare. Este posibil să se acorde întâietate unor factori cum ar fi rapiditatea, probabilitatea de executare și de decontare, dimensiunea și natura ordinului, impactul pe piață și orice alte costuri implicite ale tranzacției în defavoarea prețului imediat și a costurilor, numai în măsura în care factorii menționați anterior sunt indispensabili pentru obținerea celui mai bun rezultat pentru clientul obișnuit în ceea ce privește prețul total.

(68)

Atunci când o întreprindere de investiții execută un ordin pe baza unor instrucțiuni exprese din partea clientului, se consideră ca întreprinderea și-a îndeplinit obligațiile privind cea mai bună executare numai în ceea ce privește elementul sau aspectul ordinului la care se referă instrucțiunile clientului. Faptul că respectivul client a dat instrucțiuni exprese cu privire la un anumit element sau aspect al ordinului nu scutește întreprinderea de investiții de obligațiile sale privind cea mai bună executare pentru celelalte elemente sau aspecte ale ordinului clientului care nu intră sub incidența acestor instrucțiuni. O întreprindere de investiții nu ar trebui să determine clientul să îi ofere anumite instrucțiuni, indicând-i expres sau sugerându-i acestuia conținutul instrucțiunilor, atunci când întreprinderea ar trebui să știe în mod normal că există probabilitatea ca instrucțiunea respectivă să constituie un obstacol în calea obținerii celui mai bun rezultat pentru client. Cu toate acestea, o întreprindere poate să invite un client să aleagă între două sau mai multe locuri de tranzacționare, în măsura în care respectivele locuri sunt compatibile cu politica de executare a întreprinderii.

(69)

Tranzacționarea pe cont propriu cu clienții de către o întreprindere de investiții se consideră executare a ordinelor clienților și, în consecință, intră sub incidența cerințelor prevăzute de Directiva 2004/39/CE și de prezenta directivă și, în special, a obligațiilor privind cea mai bună executare. Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderea de investiții comunică clientului un preț, iar prețul respectiv îndeplinește obligațiile întreprinderii de investiții în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE și în cazul în care întreprinderea respectivă a executat ordinul la data la care a comunicat prețul, atunci întreprinderea trebuie să respecte aceleași obligații și în cazul în care execută ordinul după ce clientul a acceptat prețul, cu condiția ca, luând în considerare condițiile schimbătoare ale pieței și perioada de timp cuprinsă între prezentarea prețului și acceptarea acestuia, prețul să nu fie în mod evident perimat.

(70)

Obligația de obținere a celui mai bun rezultat atunci când se execută ordine ale clienților este valabilă pentru toate tipurile de instrumente financiare. Cu toate acestea, datorită diferențelor existente în structurile pieței sau ale instrumentelor financiare, este dificil să se identifice și să se adopte un standard și o procedură uniforme privind cea mai bună executare, care să fie valabile și eficiente pentru toate categoriile de instrumente financiare. În consecință, obligațiile pentru cea mai bună executare ar trebui să se aplice într-un mod în care să se țină seama de situațiile diferite asociate executării de ordine privind anumite categorii de instrumente financiare. De exemplu, tranzacțiile cu un instrument financiar OTC pe măsură care implică un raport contractual unic adaptat situației clientului și întreprinderii de investiții, nu pot fi comparate în ceea ce privește cea mai bună executare cu tranzacțiile cu acțiuni tranzacționate la locuri de tranzacționare centralizate.

(71)

În sensul stabilirii celei mai bune executări atunci când se execută ordine pentru clienții obișnuiți, costurile executării respective ar trebui să includă comisioanele și taxele percepute clientului de către întreprinderea de investiții în scopuri limitate, în cazul în care mai multe locuri de executare indicate în politica de executare a întreprinderii sunt în măsură să execute ordinul respectiv. În astfel de situații, ar trebui să se ia în considerare comisioanele și costurile întreprinderii pentru executarea ordinului în cauză pe fiecare dintre locurile eligibile de executare pentru a putea evalua și compara rezultatele pentru client care ar putea fi obținute pe fiecare dintre locurile de executare respective. Cu toate acestea, intenția nu este aceea de a solicită unei întreprinderi de investiții să compare rezultatele pe care le-ar putea obține pentru client pe baza propriei politici de executare și a comisioanelor și taxelor sale cu rezultatele care ar putea fi obținute pentru același client de oricare altă întreprindere de investiții pe baza unei politici diferite de executare sau a unei structuri diferite a comisioanelor sau taxelor. Intenția nu este nici aceea de a solicită unei întreprinderi să compare diferențele dintre comisioanele sale care se datorează diferențelor aferente naturii serviciilor pe care întreprinderea le furnizează clienților.

(72)

Dispozițiile prezentei directive care prevăd că cheltuielile de executare ar trebui să includă comisioanele sau taxele pe care întreprinderea le percepe clienților pentru furnizarea unui serviciu de investiții nu ar trebui să se aplice și stabilirii locurilor de executare care ar trebui incluse în politica de executare a întreprinderii în sensul articolului 21 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE.

(73)

Se consideră că o întreprindere de investiții își stabilește și percepe propriile comisioane într-un mod care discriminează inechitabil între locurile de executare în cazul în care percepe clienților comisioane sau marje diferite pentru executarea ordinului în diferite locuri de executare, iar diferența respectivă nu reflectă diferențele reale din costurile întreprinderii pentru executarea în locurile respective.

(74)

Dispozițiile prezentei directive privind politica de executare nu aduc atingere obligației generale care revine întreprinderii de investiții în temeiul articolului 21 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE privind monitorizarea eficienței aranjamentelor și politicii de executare a ordinelor sale, precum și evaluarea periodică a locurilor de executare incluse în politica sa de executare.

(75)

Prezenta directivă nu urmărește să solicite o duplicare a eforturilor privind cea mai bună executare între întreprinderi de investiții care furnizează serviciul de acceptare și transmitere a unui ordin sau de administrare a portofoliului și orice altă întreprindere de investiții care execută ordinele transmise de întreprinderea menționată anterior.

(76)

Obligația privind cea mai bună executare în temeiul Directivei 2004/39/CE solicită întreprinderilor de investiții să adopte toate măsurile rezonabile pentru a obține cel mai bun rezultat pentru clienții lor. Calitatea executării, care cuprinde aspecte privind rapiditatea, probabilitatea de executare (rata de răspuns), disponibilitatea și incidența îmbunătățirii prețului, reprezintă un factor important pentru cea mai bună executare. Disponibilitatea, comparabilitatea și consolidarea datelor privind calitatea executării realizate în diferite locuri de executare este esențială pentru întreprinderile de investiții și pentru investitori, permițându-le să identifice locurile de executare care oferă clienților cel mai ridicat nivel calitativ al executării. Prezenta directivă nu solicită locurilor de executare publicarea de date privind calitatea lor de executare, deoarece locurile de executare și furnizorii de date ar trebui să aibă posibilitatea de a elabora soluții privind furnizarea datelor referitoare la calitatea executării. Până la 1 noiembrie 2008, Comisia ar trebui să prezinte un raport privind evoluțiile în acest domeniu, la inițiativa actorilor de pe piață, pentru a putea evalua disponibilitatea, comparabilitatea și consolidarea la nivel european a informațiilor privind calitatea executării.

(77)

În sensul dispozițiilor prezentei directive privind tratarea ordinelor clienților, se consideră că realocarea tranzacțiilor este în dezavantajul clienților în cazul în care, ca urmare a realocării, se acordă incorect prioritate întreprinderii de investiții sau unui anumit client.

(78)

Fără a aduce atingere Directivei 2003/6/CE, în sensul dispozițiilor prezentei directive privind tratarea ordinelor clienților, ordinele clienților nu ar trebui să fie considerate comparabile din alt punct de vedere în cazul în care sunt primite prin diverse canale de comunicare și, din motive practice, nu pot fi tratate consecutiv. În sensul acelorași dispoziții, este vorba despre o utilizare abuzivă de informații atunci când o întreprindere de investiții utilizează informații privind un ordin în curs de executare al unui client pentru a tranzacționa în cont propriu cu instrumentele financiare care fac obiectul ordinului respectiv sau cu instrumente financiare conexe. Cu toate acestea, simplul fapt că formatorii de piață sau organismele autorizate să acționeze în calitate de contrapartide se limitează la a desfășura activități legale de cumpărare și vânzare de instrumente financiare sau că persoanele autorizate să execute ordine în numele terților se limitează la executarea cu scrupulozitate a unui ordin nu ar trebui considerat ca fiind o utilizare abuzivă de informații.

(79)

Consultanța privind instrumentele financiare furnizată în ziare, jurnale, reviste sau alte publicații destinate marelui public (inclusiv prin Internet) sau în emisiuni de radio sau de televiziune nu se consideră ca fiind consultanță personală în sensul definiției termenului „consultanță de investiții” menționată de Directiva 2004/39/CE.

(80)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 11 și articolul 10 din CEDO. În acest sens, prezenta directivă nu împiedică în vreun fel statele membre să aplice normele constituționale proprii privind libertatea presei și libertatea de exprimare în mass-media.

(81)

Consultanța generală cu privire la un tip de instrument financiar nu se consideră consultanță în materie de investiții în sensul Directivei 2004/39/CE, deoarece prezenta directivă prevede că, în sensul Directivei 2004/39/CE, consultanța de investiții se limitează exclusiv la consultanța privind anumite instrumente financiare. Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere de investiții acordă unui client consultanță generală cu privire la un tip de instrument financiar pe care o prezintă ca fiind adecvată pentru respectivul client sau bazată pe examinarea situației personale a acestuia, iar în realitate consultanța respectivă nu este adecvată pentru clientul în cauză sau nu este bazată pe particularitățile situației clientului respectiv, în funcție de împrejurările cazului particular, este probabil că întreprinderea încalcă dispozițiile articolului 19 alineatele (1) sau (2) din Directiva 2004/39/CE. În special, este foarte probabil ca întreprinderea care acordă unui client consultanță generală să încalce cerințele articolului 19 alineatul (1) de a acționa cu onestitate, corectitudine și profesionalism, care să corespundă cel mai bine intereselor clientului. În mod similar sau alternativ, este probabil ca respectiva consultanță să încalce cerința prevăzută la articolul 19 alineatul (2) ca informațiile adresate de o întreprindere unui client ar trebui să fie echitabile, clare și să nu inducă în eroare.

(82)

Acțiunile preliminare efectuate de o întreprindere de investiții înainte de furnizarea unui serviciu de investiții sau de desfășurarea unei activități de investiții se consideră că fac parte integrantă din serviciul sau activitatea respectivă. Acestea includ, de exemplu, furnizarea de consultanță generală de către o întreprindere de investiții pentru clienți sau potențiali clienți înainte de sau în cursul furnizării serviciului de consultanță de investiții sau a oricărui alt serviciu sau a oricărei alte activități de investiții.

(83)

Furnizarea unei consultanțe generale (respectiv o consultanță destinată canalelor de distribuție sau publicului) cu privire la o tranzacție cu un instrument financiar sau cu un tip de instrument financiar constituie furnizare a unui serviciu auxiliar în sensul anexei I secțiunea B punctul 5 din Directiva 2004/39/CE și, în consecință, Directiva 2004/39/CE și măsurile de protecție aferente se aplică furnizării consultanței respective.

(84)

Comitetul Reglementatorilor Europeni de Valori Mobiliare, instituit prin Decizia 2001/527/CE a Comisiei (7) a fost consultat pentru avizul tehnic.

(85)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului Reglementatorilor Europeni de Valori Mobiliare,

1.

„canale de distribuție” desemnează canale de distribuție în sensul articolului 1 alineatul (7) din Directiva 2003/125/CE a Comisiei;

2.

„suport durabil” desemnează orice instrument care permite clientului să stocheze informațiile care îi sunt adresate personal, astfel încât să aibă acces la respectivele informații pentru referințe viitoare pentru o perioadă corespunzătoare scopului informațiilor respective și care permite reproducerea nealterată a informațiilor stocate;

3.

„persoană relevantă” referitor la o întreprindere de investiții, are una dintre următoarele semnificații:

4.

„analist financiar” desemnează o persoană relevantă care întocmește partea esențială a cercetării pentru investiții;

5.

„grup”, referitor la o întreprindere de investiții, desemnează grupul din care face parte respectiva întreprindere, alcătuit din întreprinderea-mamă, filialele acesteia și entitățile în care întreprinderea-mamă sau filialele acesteia dețin o participațiune, precum și întreprinderile asociate printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE a Consiliului privind conturile consolidate (8);

6.

„externalizare” desemnează un acord de orice tip încheiat între o întreprindere de investiții și un furnizor de servicii, în temeiul căruia furnizorul respectiv de servicii desfășoară un proces, furnizează un serviciu sau efectuează o activitate care, în alte situații, ar fi de natura întreprinderii de investiții;

7.

„persoană cu care o persoană relevantă are o relație de rudenie” are una dintre următoarele semnificații:

8.

„tranzacție cu finanțare de valori mobiliare” are sensul menționat de Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (9);

9.

„cadre de conducere” desemnează persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea întreprinderii de investiții și care fac obiectul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE.

(a)

furnizarea informațiilor în cauză pe suportul respectiv este adaptată contextului în care se desfășoară sau urmează să se desfășoare operațiunea între întreprindere și client și

(b)

persoana căreia i se furnizează informațiile respective alege în mod expres furnizarea acestora pe suport durabil de date atunci când are opțiunea de a alege între informații pe suport de hârtie sau informații pe alt suport.

(a)

furnizarea informațiilor respective pe suportul respectiv este adaptată contextului în care se desfășoară sau urmează să se desfășoare operațiunea între întreprindere și client și

(b)

clientul trebuie să fie de acord în mod expres cu furnizarea informațiilor în cauză în formatul respectiv;

(c)

clientului trebuie să i se notifice pe cale electronică adresa website-ului și locul de pe respectiva pagină în care se pot accesa informațiile;

(d)

informațiile trebuie să fie actualizate;

(e)

informațiile trebuie să fie accesibile permanent prin intermediul website-ului pe toată perioada care este în mod rezonabil necesară clientului să le studieze.

(a)

riscurile specifice care fac obiectul obligațiilor au o importanță considerabilă luând în considerare structura pieței statului membru respectiv;

(b)

obligațiile se referă la riscuri sau probleme care apar sau devin evidente după data aplicării prezentei directive și care nu sunt reglementate de nicio altă măsură comunitară.

(a)

orice obligație pe care intenționează să o aplice în conformitate cu alineatul (1), înainte de data transpunerii prezentei directive și

(b)

orice obligație pe care intenționează să o aplice în conformitate cu alineatul (1), cu cel puțin o lună înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a obligației respective.

(a)

să stabilească, să aplice și să mențină proceduri decizionale și o structură organizatorică care să specifice în mod exact și documentat structurile ierarhice și să repartizeze funcții și responsabilități;

(b)

să garanteze că persoanele relevante ale întreprinderilor de investiții cunosc procedurile care trebuie urmate pentru îndeplinirea adecvată a responsabilităților care le revin;

(c)

să stabilească, să aplice și să mențină mecanisme adecvate de control intern concepute pentru a asigura respectarea deciziilor și procedurilor existente la toate nivelurile întreprinderii de investiții;

(d)

să angajeze personal dotat cu aptitudinile, cunoștințele și experiența necesară îndeplinirii responsabilităților atribuite;

(e)

să stabilească, să aplice și să mențină la toate nivelurile importante ale întreprinderii de investiții un sistem eficient de raportare internă și comunicare a informațiilor;

(f)

să păstreze o înregistrare adecvată și ordonată a operațiunilor efectuate și a organizării interne;

(g)

să garanteze că, îndeplinirea mai multor funcții de către persoanele competente nu împiedică și nu este probabil să împiedice persoanele respective să îndeplinească o anumită funcție în mod corect, onest și profesionist.

(a)

să monitorizeze și să evalueze periodic caracterul adecvat și eficiența măsurilor și procedurilor aplicate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, precum și acțiunile întreprinse pentru remedierea deficiențelor întreprinderii în respectarea obligațiilor în cauză;

(b)

să consilieze și să asiste persoanele relevante responsabile pentru furnizarea serviciilor și activităților de investiții în ceea ce privește respectarea obligațiilor întreprinderii prevăzute de Directiva 2004/39/CE.

(a)

persoana însărcinată cu funcția de verificare a conformității trebuie să dețină autoritatea, resursele și experiența necesare și să aibă acces la toate informațiile pertinente;

(b)

este numit un responsabil cu funcția de verificare a conformității și cu întocmirea oricăror rapoarte legate de verificarea conformității cerute de articolul 9 alineatul (2);

(c)

persoanele relevante implicate în funcția de verificare a conformității nu trebuie să se implice în furnizarea serviciilor sau a activităților pe care le monitorizează;

(d)

metoda de stabilire a remunerației persoanelor relevante responsabile cu funcția de verificare a conformității nu trebuie să compromită obiectivitatea acestora și nu trebuie să fie susceptibilă de a o compromite.

(a)

să stabilească, să aplice și să mențină politici și proceduri adecvate de gestionare a riscurilor prin care identifică riscurile legate de activitățile, procesele și sistemele întreprinderii și, după caz, să fixeze nivelul riscului tolerat de întreprindere;

(b)

să adopte dispoziții, proceduri și mecanisme eficiente de gestionare a riscurilor legate de activitățile, procesele și sistemele întreprinderii, luând în considerare nivelul stabilit de toleranță la riscuri;

(c)

să monitorizeze:

(a)

punerea în aplicare a politicii și procedurilor menționate la alineatul (1);

(b)

furnizarea de rapoarte și consultanță cadrelor de conducere în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(a)

să stabilească, să aplice și să mențină un plan de audit pentru verificarea și evaluarea caracterului adecvat și a eficienței sistemelor, mecanismelor de control intern și procedurilor întreprinderii de investiții;

(b)

să emită recomandări pe baza rezultatelor activității efectuate în conformitate cu litera (a);

(c)

să verifice respectarea recomandărilor menționate anterior;

(d)

să întocmească rapoarte cu privire la problemele de audit intern în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(a)

persoana relevantă în cauză acționează în afara sferei activităților pe care le desfășoară în această calitate;

(b)

tranzacția este efectuată în contul oricăreia dintre următoarele persoane:

(a)

efectuarea unei tranzacții personale care întrunește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(b)

consilierea sau asistarea oricărei alte persoane, în afara cadrului normal al exercitării muncii sau al contractului său de servicii, în vederea efectuării unei tranzacții cu instrumente financiare care, în cazul unei tranzacții personale a persoanei relevante, ar intra sub incidența literei (a) sau a articolului 25 alineatul (2) literele (a) sau (b) sau a articolului 47 alineatul (3);

(c)

fără a aduce atingere articolului 3 litera (a) din Directiva 2003/6/CE, divulgarea, în afara cadrului normal al exercitării muncii sau al contractului său de servicii, a oricărei informații sau opinii altei persoane, în cazul în care persoana relevantă cunoaște sau ar trebui, în mod rezonabil, să cunoască faptul că, în urma divulgării, respectiva persoană va acționa sau va putea acționa într-unul din următoarele moduri:

(a)

fiecare persoană relevantă care intră sub incidența alineatului (1) cunoaște restricțiile privind tranzacțiile personale, precum și măsurile adoptate de întreprinderea de investiții în ceea ce privește tranzacțiile personale și divulgarea informațiilor, în conformitate cu alineatul (1);

(b)

întreprinderea este informată cu promptitudine cu privire la orice tranzacție personală efectuată de o persoană relevantă, fie prin notificarea tranzacției respective, fie prin alte proceduri care permit întreprinderii să identifice tranzacțiile respective;

În cazul acordurilor de externalizare, întreprinderea de investiții trebuie să se asigure că întreprinderea căreia i se externalizează activitatea păstrează o evidență a tranzacțiilor personale încheiate de orice persoană relevantă și furnizează cu promptitudine informațiile respective întreprinderii de investiții, la cererea acesteia din urmă.

(c)

se păstrează o înregistrare a tranzacției personale notificate întreprinderii sau identificate de aceasta, inclusiv orice autorizație sau interdicție privind tranzacția în cauză.

(a)

tranzacții personale efectuate pe baza unui serviciu de administrare discreționară a portofoliului, în care nu există comunicare prealabilă privind tranzacția între administratorul de portofoliu și persoana relevantă sau o altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacția;

(b)

tranzacții personale cu titluri de participare la organisme de plasament colectiv care respectă condițiile necesare pentru a beneficia de drepturile conferite de Directiva 85/611/CEE sau care fac obiectul supravegherii în conformitate cu legislația unui stat membru, care solicită un nivel echivalent de repartizare a riscurilor pentru activele lor, în cazul în care persoana relevantă și orice altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacțiile nu sunt implicate în administrarea întreprinderii respective.

(a)

furnizarea către întreprindere a serviciilor de consultanță și a altor servicii care nu fac parte din activitatea de investiții a întreprinderii, inclusiv furnizarea de consultanță juridică, formarea personalului întreprinderii, servicii de facturare și securitatea sediului și personalului întreprinderii;

(b)

achiziționarea de servicii standardizate, inclusiv servicii de informare privind piața și furnizarea de informații privind prețurile.

(a)

externalizarea nu trebuie să aibă ca rezultat delegarea responsabilităților care revin cadrelor de conducere;

(b)

relația întreprinderii de investiții cu clienții săi și obligațiile față de respectivii clienți în conformitate cu Directiva 2004/39/CE nu trebuie să se modifice;

(c)

condițiile pe care întreprinderea de investiții trebuie să le respecte pentru a putea fi autorizată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/39/CE și pentru a rămâne autorizată nu trebuie să fie subminate;

(d)

niciuna dintre condițiile pe baza cărora a fost acordată autorizația întreprinderii nu trebuie să fie eliminată sau modificată.

(a)

furnizorul de servicii trebuie să aibă competența, capacitatea și eventuala autorizație cerută de lege pentru a desfășura funcțiile, serviciile sau activitățile externalizate în mod responsabil și profesionist;

(b)

furnizorul de servicii trebuie să furnizeze eficient serviciile externalizate și, în acest sens, întreprinderea trebuie să stabilească metode de evaluare a nivelului de performanță a furnizorului de servicii;

(c)

furnizorul de servicii trebuie să supravegheze în mod corespunzător desfășurarea funcțiilor externalizate și să gestioneze adecvat riscurile asociate externalizării;

(d)

se solicită adoptarea unor măsuri adecvate în cazul în care se constată că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile sale în mod eficient și în conformitate cu legile și cerințele de reglementare aplicabile;

(e)

întreprinderea de investiții trebuie să aibă experiența necesară pentru a supraveghea eficient funcțiile externalizate și pentru a gestiona riscurile asociate externalizării și trebuie să supravegheze funcțiile respective și să gestioneze riscurile menționate anterior;

(f)

furnizorul de servicii trebuie să informeze întreprinderea de investiții cu privire la orice eveniment care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a desfășura eficient sarcinile externalizate în conformitate cu legile și cerințele de reglementare aplicabile;

(g)

întreprinderea de investiții trebuie să fie în măsură, după caz, să rezilieze acordul de externalizare fără a aduce atingere continuității și calității serviciilor furnizate clienților;

(h)

furnizorul de servicii trebuie să coopereze cu autoritățile competente ale întreprinderii de investiții cu privire la activitățile externalizate;

(i)

întreprinderea de investiții, auditorii acesteia și autoritățile competente relevante trebuie să aibă acces efectiv la datele privind activitățile externalizate, precum și la sediul furnizorului de servicii; autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita drepturile de acces menționate;

(j)

furnizorul de servicii trebuie să protejeze orice informații confidențiale privind întreprinderea de investiții și clienții acesteia;

(k)

întreprinderea de investiții și furnizorul de servicii trebuie să stabilească, să aplice și să mențină un plan de urgență privind recuperarea datelor în caz de dezastru și testare periodică a sistemelor de back-up, după caz, având în vedere funcția, serviciul sau activitatea care a fost externalizată.

(a)

furnizorul de servicii trebuie să fie autorizat sau înregistrat în țara de origine pentru a furniza serviciul respectiv și trebuie să facă obiectul unei supravegheri prudențiale;

(b)

trebuie să existe un acord adecvat de cooperare între autoritatea competentă a întreprinderii de investiții și autoritatea de supraveghere a furnizorului de servicii.

(a)

trebuie să păstreze înregistrările și conturile necesare care să le permită să diferențieze în orice moment și de îndată activele deținute pentru un client de activele deținute pentru un alt client, precum și de activele proprii;

(b)

trebuie să își păstreze înregistrările și conturile astfel încât să asigure acuratețea și, în special, concordanța acestora cu instrumentele financiare și fondurile deținute pentru clienți;

(c)

trebuie să efectueze în mod periodic ajustări între conturile și înregistrările interne și conturile și înregistrările terților care dețin activele în cauză;

(d)

trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că instrumentele financiare ale clienților depuse la un terț, în conformitate cu articolul 17, pot fi identificate separat de instrumentele financiare care aparțin întreprinderii de investiții și de instrumentele financiare care aparțin terțului în cauză, prin intermediul conturilor intitulate diferit în înregistrările terțului sau prin intermediul altor măsuri echivalente care asigură același grad de protecție;

(e)

trebuie să adopte măsurile necesare pentru a garanta că fondurile clienților depuse, în conformitate cu articolul 18, la o bancă centrală, o instituție de credit sau la o bancă autorizată dintr-o țară terță sau la un fond specializat în instrumente ale pieței monetare, sunt deținute într-un cont sau în conturi identificate separat de conturile utilizate pentru fondurile care aparțin întreprinderii de investiții;

(f)

trebuie să introducă mecanisme organizatorice adecvate pentru minimizarea riscului de pierdere sau diminuare a valorii activelor clienților sau a drepturilor aferente respectivelor active, ca urmare a abuzului, fraudei, administrării necorespunzătoare, evidenței contabile inadecvate sau neglijenței.

(a)

natura instrumentelor financiare sau a serviciilor de investiții asociate instrumentelor respective solicită depunerea acestora la un terț situat în țara terță în cauză;

(b)

atunci când instrumentele financiare sunt deținute în numele unui client profesional, iar clientul respectiv solicită în scris întreprinderii să depună instrumentele la un terț situat într-o țară terță.

(a)

o bancă centrală;

(b)

o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2000/12/CE;

(c)

o bancă autorizată dintr-o țară terță;

(d)

un font specializat în instrumente ale pieței monetare.

(a)

obiectivul prioritar investițional al acestuia trebuie să fie menținerea valorii nete a activelor întreprinderii, fie constant la valoarea medie constantă (scăzând profitul), fie la valoarea capitalului inițial al investitorilor plus profitul;

(b)

pentru a putea realiza obiectivul prioritar investițional, organismul trebuie să investească exclusiv în instrumente performante ale pieței monetare cu o scadență sau o scadență reziduală de cel mult 397 de zile, sau pentru care se efectuează ajustări regulate ale veniturilor compatibile cu data scadenței, și cu o valoare medie ponderată a maturității de 60 de zile. De asemenea, organismul poate realiza obiectivul menționat anterior investind suplimentar în depozite la instituții de credit;

(c)

trebuie să asigure lichiditate pentru decontări în aceeași zi sau în ziua următoare.

(a)

clientul și-a dat în prealabil acordul expres privind utilizarea instrumentelor în condiții precise, de exemplu, în cazul unui client obișnuit, pe baza semnăturii acestuia sau a unui mecanism alternativ cu efect echivalent;

(b)

utilizarea instrumentelor financiare ale clientului se limitează la condițiile stabilite cu care clientul este de acord.

(a)

orice client ale cărui instrumente financiare sunt deținute într-un cont global trebuie să își dea în prealabil acordul expres în conformitate cu alineatul (1) litera (a);

(b)

întreprinderea de investiții trebuie să dețină sisteme și metode de control care să asigure că numai instrumentele financiare aparținând clienților care și-au dat în prealabil acordul expres în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sunt astfel utilizate.

(a)

întreprinderea sau persoana în cauză poate obține un câștig financiar sau poate evita o pierdere financiară pe cheltuiala clientului;

(b)

întreprinderea sau persoana în cauză are un interes în rezultatul serviciului furnizat clientului sau al tranzacției efectuate în numele clientului, acesta fiind diferit de interesul clientului privind acel rezultat;

(c)

întreprinderea sau persoana în cauză este stimulată financiar sau în alt mod să favorizeze interesul altui client sau grup de clienți în detrimentul intereselor clientului în cauză;

(d)

întreprinderea sau persoana în cauză desfășoară aceeași activitate ca și clientul;

(e)

întreprinderea sau persoana în cauză primește sau va primi din partea altei persoane decât clientul său un stimulent pentru serviciul furnizat clientului, sub formă de bani, bunuri sau servicii, pe lângă comisionul sau taxa standard pentru serviciul respectiv.

(a)

trebuie să identifice, cu referire la serviciile și activitățile specifice de investiții și serviciile auxiliare furnizate de întreprindere sau în numele întreprinderii de investiții, circumstanțele care generează sau pot genera un conflict de interese cu un risc considerabil de prejudiciere a intereselor unuia sau mai multor clienți;

(b)

trebuie să specifice procedurile de urmat și măsurile de adoptat pentru gestionarea conflictelor respective.

(a)

proceduri eficiente de prevenire și control al schimbului de informații între persoanele relevante implicate în activități care implică un risc de conflict de interese, în cazul în care schimbul de informații poate prejudicia interesele unuia sau mai multor clienți;

(b)

supravegherea separată a persoanelor relevante ale căror funcții principale implică desfășurarea unor activități în numele clienților sau furnizarea de servicii clienților ale căror interese pot intra în conflict sau care reprezintă în alt fel interese diferite care pot intra în conflict, inclusiv cele ale întreprinderii;

(c)

eliminarea oricărei legături directe dintre remunerarea persoanelor relevante care desfășoară cu precădere o anumită activitate și remunerarea altor persoane relevante, respectiv câștigurile generate de respectivele persoane, care desfășoară cu precădere altă activitate, în măsura în care activitățile în cauză pot genera un conflict de interese;

(d)

măsuri prin care o persoană este împiedicată sau limitată să exercite o influență inadecvată asupra modului în care o persoană relevantă furnizează servicii de investiții sau auxiliare sau activități de investiții;

(e)

măsuri de prevenire sau control al implicării simultane sau consecutive a unei persoane relevante în servicii diferite de investiții sau servicii auxiliare sau activități de investiții, în cazul în care implicarea respectivă poate prejudicia gestionareacorespunzătoare a conflictelor de interese.

(a)

este denumită sau descrisă ca cercetare pentru investiții sau în termeni similari, sau este prezentată ca explicație obiectivă sau independentă a conținutului recomandării;

(b)

în cazul în care recomandarea în cauză ar fi făcută de o întreprindere de investiții unui client, atunci nu ar mai reprezenta consultanță de investiții în sensul Directivei 2004/39/CE.

(a)

analiștii financiari și alte persoane relevante nu trebuie să efectueze în altă calitate de formatori de piață care acționează cu bună credință și în timpul desfășurării normale a procesului de formare a pieței sau pentru executarea din proprie inițiativă a unui ordin al unui client, tranzacții personale sau operațiuni în numele oricărei alte persoane, inclusiv al întreprinderii de investiții, cu instrumente financiare la care se referă cercetarea pentru investiții sau cu orice instrumente financiare conexe, atunci când respectivele persoane cunosc data probabilă de difuzare sau conținutul probabil al respectivei cercetări pentru investiții, iar aceste informații nu sunt accesibile publicului sau clienților și nu pot fi ușor deduse din informațiile disponibile, atât timp cât destinatarii cercetării pentru investiții nu au avut oportunitatea rezonabilă de a reacționa;

(b)

în situațiile care nu intră sub incidența literei (a), analiștii financiari și alte persoane relevante care participă la cercetarea pentru investiții nu trebuie să efectueze tranzacții personale cu instrumente financiare la care se referă cercetarea pentru investiții sau cu alte instrumente financiare conexe, contrar recomandărilor actuale, exceptând situațiile excepționale și cu aprobarea prealabilă a unui membru al serviciului juridic al întreprinderii sau al funcției acesteia de verificare a conformității;

(c)

întreprinderile de investiții, analiștii financiari și alte persoane relevante care participă la cercetarea pentru investiții nu trebuie să accepte stimulente din partea persoanelor care au un interes semnificativ în subiectul respectivei cercetări pentru investiții;

(d)

întreprinderile de investiții, analiștii financiari și alte persoane relevante care participă la cercetările pentru investiții nu trebuie să promită emitenților asigurarea unei cercetări favorabile;

(e)

în cazul în care proiectul unei cercetări pentru investiții include o recomandare sau un preț indicativ, emitenții, persoanele relevante, altele decât analiștii financiari, și alte persoane nu trebuie să fie autorizate să examineze proiectul respectiv, înainte de difuzarea cercetării pentru investiții, pentru a verifica acuratețea declarațiilor factuale formulate în respectiva cercetare, sau în alte scopuri decât cele de verificare a conformității cu obligațiile legale ale întreprinderii.

(a)

persoana care efectuează cercetarea pentru investiții nu este membru al grupului din care face parte întreprinderea de investiții;

(b)

întreprinderea de investiții nu modifică semnificativ recomandările din cercetarea pentru investiții;

(c)

întreprinderea de investiții nu prezintă cercetarea pentru investiții ca fiind propriul produs;

(d)

întreprinderea de investiții verifică dacă autorul cercetării pentru investiții intră sub incidența cerințelor echivalente cerințelor prevăzute de prezenta directivă privind întocmirea cercetării în cauză, sau a stabilit o politică ce stabilește cerințele respective.

(a)

onorariul, comisionul sau beneficiul nemonetar achitate sau oferite clientului sau de către client sau o altă persoană în numele clientului;

(b)

onorariul, comisionul sau beneficiul nemonetar achitate sau oferite unui terț sau de către un terț sau o altă persoană care acționează în numele acestuia, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(c)

onorariile adecvate care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiții, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare și de schimb, impozitele reglementate și cheltuielile de procedură și care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligațiile întreprinderii de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienților săi.

(a)

comparația trebuie să fie pertinentă și să fie prezentată în mod echitabil și echilibrat;

(b)

trebuie să se specifice sursele informațiilor utilizate pentru comparație;

(c)

trebuie să se includă faptele și ipotezele esențiale utilizate pentru comparație.

(a)

indicația respectivă nu trebuie să constituie elementul central al comunicării;

(b)

informația trebuie să facă referire în mod corespunzător la performanțele obținute în ultimii 5 ani sau în toată perioada pentru care instrumentul financiar în cauză a fost oferit, indicele financiar a fost stabilit sau serviciul de investiții a fost furnizat, în cazul în care respectiva perioadă este mai scurtă de 5 ani sau la rezultatele obținute într-o perioadă mai lungă de timp în cazul în care întreprinderea decide astfel; în toate cazurile menționate anterior, informația privind performanța trebuie să se raporteze la perioade complete de 12 luni;

(c)

perioada de referință și sursa informațiilor trebuie precizate cu exactitate;

(d)

informația trebuie să conțină un avertisment clar care să precizeze că cifrele respective se referă la trecut, iar rezultatele anterioare nu reprezintă un indicator fiabil al rezultatelor viitoare;

(e)

atunci când indicația are la bază cifre exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care clientul obișnuit sau clientul obișnuit potențial este rezident, atunci moneda trebuie indicată cu exactitate și se menționează că venitul poate crește sau scădea în funcție de fluctuațiile monedei;

(f)

atunci când indicația are la bază performanța brută, trebuie să se comunice efectul comisioanelor, onorariilor sau altor costuri.

(a)

simularea performanțelor anterioare trebuie să se bazeze pe performanțele reale anterioare ale unuia sau mai multor instrumente financiare sau indici financiari care sunt identici sau secundari instrumentului financiar în cauză;

(b)

în ceea ce privește performanțele reale anterioare menționate la litera (a), trebuie să se respecte condițiile prevăzute la alineatul (4) literele (a)-(c), (e) și (f);

(c)

informația trebuie să conțină un avertisment clar care să precizeze că cifrele se referă la performanțe anterioare simulate, iar rezultatele anterioare nu reprezintă un indicator fiabil al rezultatelor viitoare.

(a)

informația nu trebuie să se bazeze pe performanțe anterioare simulate sau să se refere la astfel de performanțe;

(b)

trebuie să se bazeze pe ipoteze rezonabile susținute de date obiective;

(c)

atunci când informația are la bază performanțe brute, trebuie să se comunice efectul comisioanelor, onorariilor sau altor costuri;

(d)

trebuie să conțină un avertisment clar care să precizeze că previziunile respective nu reprezintă un indicator fiabil al performanțelor viitoare.

(a)

să trateze în calitate de client profesional sau client obișnuit un client care, în altă situație, ar intra în categoria contrapartidă eligibilă în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE;

(b)

să trateze în calitate de client obișnuit un client care este considerat client profesional în conformitate cu anexa II secțiunea I din Directiva 2004/39/CE.

(a)

termenii respectivului contract;

(b)

informațiile prevăzute la articolul 30 privind contractul respectiv sau serviciile de investiții sau serviciile auxiliare.

(a)

întreprinderea nu a fost în măsură să respecte termenele menționate la alineatele (1) și (2), deoarece, la cererea clientului, contractul a fost încheiat pe baza unui mijloc de comunicare la distanță, care nu permite întreprinderii să furnizeze informațiile în conformitate cu alineatul (1) sau (2);

(b)

în toate cazurile în care nu se aplică dispozițiile articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (11), întreprinderea de investiții îndeplinește cerințele articolului menționat anterior privind clientul obișnuit sau clientul obișnuit potențial ca și cum respectivul client sau client potențial ar fi un „consumator”, iar întreprinderea de investiții ar fi un „furnizor” în sensul directivei menționate anterior.

(a)

o ofertă de încheiere a unui contract privind un instrument financiar, un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar cu persoana care răspunde la comunicare;

(b)

o invitație adresată oricărei persoane care răspunde la comunicarea de a face o ofertă de încheiere a unui contract privind un instrument financiar, un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar.

(a)

denumirea și adresa întreprinderii de investiții, precum și datele de contact necesare care permit clienților să comunice eficient cu întreprinderea respectivă;

(b)

limbile în care clientul poate comunica cu întreprinderea de investiții și în care poate primi de la aceasta documente și alte informații;

(c)

metodele de comunicare care urmează să fie utilizate între întreprinderea de investiții și client, inclusiv, după caz, metodele de transmitere și recepție a ordinelor;

(d)

o declarație care dovedește că întreprinderea de investiții este autorizată, precum și denumirea și adresa de contact a autorității competente care a autorizat întreprinderea;

(e)

atunci când întreprinderea de investiții acționează prin intermediul unui agent delegat, o declarație în acest sens în care se specifică statul membru în care agentul este înmatriculat;

(f)

natura, frecvența și datele rapoartelor privind prestarea serviciului pe care întreprinderea de investiții îl furnizează clientului în conformitate cu articolul 19 alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE;

(g)

în cazul în care întreprinderea de investiții deține instrumente financiare sau fonduri ale clienților, o descriere succintă privind măsurile pe care le adoptă pentru a asigura protecția acestora, inclusiv informații detaliate privind sistemul de compensare a investitorilor sau de garantare a depozitelor respective care se aplică întreprinderii în virtutea activităților acesteia într-un stat membru;

(h)

o descriere, care poate fi formulată pe scurt, a politicii conflictelor de interese urmată de întreprindere, în conformitate cu articolul 22;

(i)

la solicitarea clientului, informații suplimentare cu privire la politica de gestionare a conflictelor de interese, furnizate pe suport durabil de date sau prin intermediul unui website (care nu reprezintă suport durabil de date), sub rezerva respectării condițiilor menționate la articolul 3 alineatul (2).

(a)

informații privind metoda și frecvența de evaluare a instrumentelor financiare din portofoliul clientului;

(b)

informații privind delegarea eventuală a administrării discreționare a tuturor sau a unei părți a instrumentelor financiare sau a fondurilor din portofoliul clientului;

(c)

specificarea valorii de referință utilizate pentru a compara rentabilitatea portofoliului clientului;

(d)

tipurile de instrumente financiare care pot fi incluse în portofoliul clientului și tipurile de tranzacții care pot fi efectuate cu instrumentele respective, inclusiv eventualele restricții;

(e)

obiectivele administrării, nivelul riscului aferent administrării discreționare a portofoliului și eventuale restricții privind administrarea discreționară.

(a)

riscurile asociate cu instrumentul financiar respectiv, inclusiv o explicație a efectului de levier, a consecințelor acestui efect și riscul de pierdere a întregii investiții;

(b)

volatilitatea prețului instrumentelor respective și restricțiile eventuale ale pieței disponibile pentru instrumentele în cauză;

(c)

faptul că, în urma tranzacțiilor cu astfel de instrumente, investitorul și-ar putea asuma angajamente financiare și alte obligații suplimentare, inclusiv datorii condiționale, pe lângă costul de achiziție a instrumentelor respective;

(d)

orice cerințe privind marja sau obligații similare care se aplică instrumentelor respective.

(a)

prețul total pe care clientul trebuie să îl plătească pentru instrumentul financiar, serviciul de investiții sau serviciul auxiliar, inclusiv toate onorariile, comisioanele, și cheltuielile asociate, precum și toate taxele de plătit prin intermediul întreprinderii de investiții sau, în cazul în care nu se poate indica un preț exact, baza de calcul a prețului total, astfel încât clientul să îl poată verifica;

(b)

atunci când o parte din prețul total menționat la litera (a) se plătește sau este exprimat într-o monedă străină, trebuie să se indice moneda respectivă, cursul și costurile de schimb aplicabile monedei respective;

(c)

o notificare privind posibilitatea apariției altor costuri pentru client, inclusiv taxe, aferente tranzacțiilor privind instrumentul financiar sau serviciul de investiții și care nu sunt plătite prin intermediul întreprinderii de investiții sau impuse de aceasta;

(d)

modalități de plată sau alte formalități eventuale.

(a)

corespunde obiectivelor investiționale ale clientului în cauză;

(b)

este de așa natură încât clientul poate suporta financiar riscurile aferente investiției, în conformitate cu obiectivele sale investiționale;

(c)

este de așa natură încât clientul deține experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile asociate tranzacției sau administrării portofoliului său.

(a)

tipurile de servicii, tranzacții și instrumente financiare familiare clientului;

(b)

natura, volumul și frecvența tranzacțiilor efectuate de client cu instrumente financiare și perioada de timp în care acestea au fost efectuate;

(c)

nivelul de educație, profesia actuală sau profesia anterioară relevantă a clientului sau a potențialului client.

(a)

nu intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) punctul (18) litera (c) din Directiva 2004/39/CE sau a anexei I secțiunea C punctele 4-10 la Directiva 2004/39/CE;

(b)

există ocazii frecvente pentru cesionarea, răscumpărarea sau dispensarea în alt mod a instrumentului respectiv la prețuri care sunt accesibile public pentru participanții la piață și care sunt fie prețuri de piață, fie prețuri puse la dispoziție sau validate de către sisteme de evaluare independente față de emitent;

(c)

nu implică niciun fel de răspundere reală sau potențială pentru client, care să depășească costul de achiziție al instrumentului;

(d)

sunt puse la dispoziția publicului informații suficient de complete privind caracteristicile instrumentului în cauză, astfel încât acestea să fie ușor înțelese, permițând clientului obișnuit să ia o decizie în deplină cunoștință de cauză privind realizarea unei tranzacții cu instrumentul respectiv.

(a)

întreprinderea de investiții trebuie să furnizeze cu promptitudine clientului, pe suport durabil, informațiile esențiale privind executarea ordinului respectiv;

(b)

în cazul unui client obișnuit, întreprinderea de investiții trebuie să trimită clientului un aviz pe un suport durabil, prin care îi confirmă executarea ordinului în cel mai scurt timp posibil, cel târziu în prima zi lucrătoare după executarea ordinului sau, în cazul în care întreprinderea de investiții primește confirmarea din partea unui terț, cel târziu în prima zi lucrătoare după primirea confirmării din partea terțului.

(a)

identificarea întreprinderii care elaborează rapoartele;

(b)

numele sau altă denumire a clientului;

(c)

data tranzacționării;

(d)

ora tranzacționării;

(e)

tipul ordinului;

(f)

identificarea locului;

(g)

identificarea instrumentului;

(h)

indicatorul de cumpărare/vânzare;

(i)

natura ordinului, în cazul în care este alta decât de cumpărare/vânzare;

(j)

cantitatea;

(k)

prețul unitar;

(l)

prețul total;

(m)

suma totală a comisioanelor și a cheltuielilor facturate și, la cererea clientului obișnuit, defalcarea în funcție de elemente;

(n)

responsabilitățile clientului privind decontarea tranzacției, inclusiv termenul limită de plată sau livrare, precum și detalii utile privind conturile, în măsura în care aceste informații nu fost deja notificate clientului;

(o)

în cazul în care contrapartida clientului a fost întreprinderea de investiții sau o altă persoană care aparține grupului din care face parte întreprinderea respectivă sau un alt client al întreprinderii de investiții, menționarea acestui fapt, cu excepția cazului în care ordinul a fost executat prin intermediul unui sistem de tranzacționare care facilitează tranzacționarea anonimă.

(a)

denumirea întreprinderii de investiții;

(b)

numele sau alt element de identificare a contului clientului obișnuit;

(c)

o descriere privind conținutul și valoarea portofoliului, inclusiv detalii privind fiecare instrument financiar deținut, valoarea de piață sau, în cazul în care valoarea de piață nu este disponibilă, valoarea justă a acestuia, soldul la începutul și la sfârșitul perioadei de raportare, precum și performanța portofoliului în cursul perioadei de raportare;

(d)

valoarea totală a taxelor și cheltuielilor suportate pe perioada de raportare, specificând pe categorii cel puțin taxele totale de administrare și costurile totale asociate executării ordinului, inclusiv indicând, după caz, o mențiune că la cerere se poate furniza o defalcare mai detaliată;

(e)

o comparație a performanțelor obținute în perioada care intră sub incidența declarației cu valoarea de referință a rentabilității investiției (în cazul în care există) convenită între întreprinderea de investiții și client;

(f)

suma totală a dividendelor, dobânzilor și a altor plăți primite în cursul perioadei de raportare privind portofoliul clientului;

(g)

informații privind alte activități corporative care conferă drepturi asociate instrumentelor financiare deținute și incluse în portofoliu;

(h)

pentru fiecare tranzacție executată în perioada respectivă, informațiile menționate la articolul 40 alineatul (4) literele (c) - (l), după caz, cu excepția cazului în care clientul decide să primească informații privind fiecare tranzacție efectuată în parte, caz în care se aplică prezentul articol alineatul (4).

(a)

la cererea clientului, extrasul periodic se prezintă din 3 în 3 luni;

(b)

în situațiile în care se aplică alineatul (4), extrasul periodic se prezintă cel puțin o dată pe an;

(c)

atunci când contractul încheiat între o întreprindere de investiții și un client obișnuit pentru furnizarea unui serviciu de administrare a portofoliului autorizează un portofoliu caracterizat prin efectul de levier, extrasul periodic se prezintă cel puțin o dată pe lună.

(a)

detalii privind toate instrumentele financiare sau fondurile deținute de întreprinderea de investiții pentru client, oferite la sfârșitul perioadei care intră sub incidența extrasului;

(b)

măsura în care instrumentele financiare sau fondurile clienților au făcut obiectul unor tranzacții de finanțare cu valori mobiliare;

(c)

cuantificarea beneficiilor clientului în urma participării la orice tranzacție de finanțare cu valori mobiliare și pe baza căreia beneficiul a crescut.

(a)

caracteristicile clientului, inclusiv clasificarea acestuia în categoriile client obișnuit sau client profesional;

(b)

caracteristicile ordinului clientului;

(c)

caracteristicile instrumentelor financiare care fac obiectul ordinului respectiv;

(d)

caracteristicile locurilor de tranzacționare spre care poate fi direcționată comanda respectivă.

(a)

indicații privind importanța relativă pe care întreprinderea de investiții o acordă, în conformitate cu criteriile menționate la articolul 44 alineatul (1), factorilor menționați la articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE, sau metoda pe baza căreia întreprinderea stabilește importanța relativă a factorilor respectivi;

(b)

o listă a locurilor de tranzacționare cărora întreprinderea le acordă o încredere semnificativă pentru ca aceasta să își poată îndeplini obligația de adoptare a tuturor măsurilor necesare pentru a obține în mod constant cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienților;

(c)

avertismentul clar și evident că orice instrucțiuni specifice din partea clienților pot împiedica întreprinderea să adopte măsurile elaborate și incluse în politica sa de executare pentru obținerea celui mai bun rezultat pentru ordinele clienților în ceea ce privește elementele care fac obiectul instrucțiunilor respective.

(a)

trebuie să se asigure că acele ordine executate în numele clienților sunt înregistrate și alocate cu promptitudine și acuratețe;

(b)

trebuie să execute ordinele comparabile ale clienților succesiv și neîntârziat, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil din cauza caracteristicilor ordinului respectiv sau din cauza condițiilor de piață predominante sau în situația în care interesele clienților necesită o altă modalitate;

(c)

trebuie să informeze clientul obișnuit cu privire la orice dificultate semnificativă care poate afecta executarea ordinelor, imediat după momentul apariției dificultății.

(a)

trebuie să fie puțin probabil ca agregarea ordinelor și tranzacțiilor să fie în dezavantajul oricăruia dintre clienții ale căror ordine sunt agregate;

(b)

trebuie să li se comunice clienților ale căror ordine sunt agregate că efectul agregării poate fi dezavantajos în legătură cu un anumit ordin al lor;

(c)

trebuie să se elaboreze și să se aplice eficient o politică de alocare a ordinelor, care să asigure în termeni suficient de exacți alocarea corectă a ordinelor și tranzacțiilor agregate, inclusiv modul în care volumul și prețul ordinelor influențează alocările acestora și abordarea executărilor parțiale.

(a)

autoritatea competentă trebuie să poată accesa rapid informațiile și să poată reconstitui fiecare etapă esențială a procesării fiecărei tranzacții;

(b)

trebuie să se poată constata ușor orice corectură sau alte modificări, precum și conținutul înregistrărilor înainte de corecturile și modificările respective;

(c)

nu trebuie să fie posibil ca înregistrările să fie manipulate sau modificate în alt fel.

(a)

cumpărarea, vânzarea, subscrierea, schimbul, răscumpărarea sau deținerea unui anumit instrument financiar;

(b)

exercitarea sau neexercitarea unui drept conferit de un anumit instrument financiar privind cumpărarea, vânzarea, subscrierea, schimbul sau răscumpărarea unui instrument financiar.

06/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

168

L 337/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (2), societățile reglementate de legislația internă a unui stat membru și ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt obligate ca, pentru fiecare exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2005 sau după această dată, să își pregătească conturile consolidate în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate adoptate de UE, cunoscute în prezent sub denumirea de „Standarde Internaționale de Raportare Financiară” sau „IFRS”.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospecte, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (3), informațiile financiare istorice furnizate de emitenții din țările terțe în prospecte referitoare la o ofertă de valori mobiliare adresată publicului sau la admiterea de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată trebuie întocmite în conformitate cu standardele IFRS adoptate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 sau cu standardele naționale de contabilitate dintr-o țară terță, echivalente cu aceste standarde. Informațiile financiare istorice care nu sunt întocmite în conformitate cu aceste standarde trebuie să fie prezentate în prospecte sub formă de situații financiare reformulate.

(3)

Cu toate acestea, articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 conține dispoziții tranzitorii care exonerează, în anumite cazuri limitate, emitenții din țările terțe de la obligația de a reformula informațiile financiare istorice care nu au fost întocmite în conformitate cu standardele IFRS sau cu standardele de contabilitate dintr-o țară terță echivalente cu aceste standarde. În temeiul acestor dispoziții tranzitorii, obligația de a reformula informațiile financiare istorice nu se aplică prospectelor depuse înainte de 1 ianuarie 2007 de către emitentul dintr-o țară terță care a întocmit informațiile menționate anterior în conformitate cu standarde acceptate pe plan internațional sau cu standardele naționale de contabilitate dintr-o țară terță și ale cărui valori mobiliare au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată înainte de această dată. În acest ultim caz, dacă informațiile financiare istorice nu oferă o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor emitentului, acestea trebuie să fie însoțite de informații mai detaliate și/sau complementare în măsura în care este necesar pentru a oferi această imagine fidelă.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 astfel cum este redactat la acest moment, aceste dispoziții tranzitorii nu se vor mai aplica prospectelor depuse înainte de 1 ianuarie 2007 și informațiile financiare istorice care nu sunt prezentate în conformitate cu standardele IFRS sau cu standarde echivalente din țări terțe vor trebui reformulate.

(5)

De la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1606/2002, numeroase țări au introdus direct standardele IFRS în reglementările naționale de contabilitate. Acest fapt demonstrează, în mod evident, că unul dintre obiectivele acestui regulament, și anume acela de a încuraja convergența standardelor de contabilitate astfel încât IFRS să fie acceptate la nivel internațional și să devină veritabile standarde mondiale, este în curs de realizare. Prin urmare, este necesar ca emitenții din țările terțe să fie exonerați de obligația de a-și reformula informațiile financiare istorice elaborate în conformitate cu standardele naționale de contabilitate sau de a furniza o descriere a diferențelor în sensul articolului 1 alineatul (2) punctul (5A) atunci când, în conformitate cu IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare, informațiile financiare menționate conțin o declarație explicită și fără rezerve a conformității cu IFRS.

(6)

În avizul său emis în iunie 2005, Comitetul Reglementatorilor Europeni pentru Valorile Mobiliare (CESR), instituit prin Decizia 2001/527/CE a Comisiei (4), a considerat că principiile de contabilitate general acceptate („GAAP”) din Canada, Japonia și Statele Unite sunt, în ansamblu, echivalente cu IFRS adoptate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, sub rezerva anumitor condiții, cum ar fi furnizarea de informații suplimentare și, în anumite cazuri, de situații financiare suplimentare.

(7)

Consiliul japonez privind standardele de contabilitate („ASBJ”) și International Accounting Standards Board („IASB”) au anunțat, în ianuarie 2005, încheierea unui acord privind lansarea unui proiect comun care urmărește să reducă diferențele dintre IFRS și standardele de contabilitate japoneze și au inițiat, în martie 2005, un program de lucru comun care urmărește să apropie standardele de contabilitate japoneze de IFRS. În ianuarie 2006, Consiliul canadian privind standardele de contabilitate și-a anunțat public intenția de a adopta, pentru societățile pe acțiuni, un ansamblu unic de standarde de înaltă calitate recunoscute la scară internațională și a declarat că cel mai bun mijloc de a atinge acest obiectiv este apropierea standardelor de contabilitate canadiene de IFRS în termen de cinci ani. În februarie 2006, IASB și US Financial Accounting Standards Board au publicat un memorandum de înțelegere concepând un program de lucru pentru convergența dintre IFRS și US GAAP (standarde de contabilitate americane), în vederea satisfacerii uneia dintre condițiile care trebuie îndeplinite înainte ca autoritățile americane să elimine obligația de reconciliere aplicabilă situațiilor financiare ale emitenților străini care aplică IFRS și sunt înregistrați pe lângă SEC (Securities and Exchange Commission), până la 2009.

(8)

Cu toate acestea, este important să se mențină calitatea situațiilor financiare prezentate în conformitate cu IFRS, care sunt standarde bazate pe principii, să se aplice în mod coerent IFRS, securitatea juridică necesară să fie garantată societăților și investitorilor, iar egalitatea de tratament a situațiilor financiare ale societăților UE să se garanteze la nivel mondial. Evaluarea viitoare a echivalenței ar trebui să se bazeze pe o analiză tehnică, detaliată și obiectivă, a diferențelor dintre IFRS și standardele de contabilitate ale țărilor terțe, precum și pe aplicarea concretă a acestor standarde de contabilitate naționale, în comparație cu IFRS. Avansarea procesului de convergență ar trebui examinată atent înaintea oricărei decizii privind echivalența standardelor.

(9)

Având în vedere eforturile reglementatorilor de standarde contabile din Canada, Japonia și Statele Unite pentru a asigura convergența cu IFRS, ar fi necesar să se aplice dispozițiile tranzitorii ale articolului 35 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004, astfel încât emitenții din țările terțe să fie exonerați de obligația de a reformula informațiile financiare istorice stabilite în conformitate standardele de contabilitate în vigoare în Canada, Japonia sau în Statele Unite ori (după caz) să furnizeze o descriere a diferențelor dintre aceste standarde și IFRS, pentru o nouă perioadă care nu poate să fie mai mare de doi ani, în timpul căreia se continuă un dialog activ între reglementatorii contabili și procesul de convergență, până la finalizarea raportului privind progresul.

(10)

În timp ce un număr mare de țări au introdus direct IFRS în standardele de contabilitate naționale, altele au optat pentru o convergență a acestor standarde naționale către IFRS într-un termen dat. Având în vedere această situație, ar fi necesar să fie exonerați, de asemenea, emitenții din aceste țări terțe, pentru o perioadă maximă de doi ani, de obligația de reformulare a informațiilor financiare istorice sau (după caz) să furnizeze o descriere a diferențelor, cu condiția ca autoritatea națională responsabilă să se angajeze public în acest sens și să stabilească un program de lucru în acest scop. Pentru ca această exonerare să nu fie posibilă decât în cazurile în care condițiile menționate anterior sunt îndeplinite, emitenții din aceste țări terțe ar trebui obligați să dovedească, spre satisfacția autorității competente, că autoritățile lor naționale și-au luat efectiv acest angajament public și au stabilit acest program de lucru. Pentru a asigura o aplicare coerentă a acestui principiu în Comunitate, ar fi necesar ca CESR să coordoneze controlul de către autoritățile competente, pentru a ști dacă aceste condiții sunt îndeplinite în privința standardelor de contabilitate din țările terțe.

(11)

În timpul acestei perioade de doi ani, Comisia ar trebui nu numai să continue un dialog activ cu autoritățile competente din țările terțe, dar, de asemenea, să și monitorizeze atent progresele convergenței între IFRS și standardele de contabilitate naționale din Canada, Japonia, Statele Unite și alte țări terțe care au stabilit un program de convergență pentru a se asigura că este în măsură să adopte o decizie privind echivalența cu cel puțin șase luni înainte de 1 ianuarie 2009. De asemenea, Comisia va monitoriza activ evoluția activităților autorităților naționale din țările terțe care au obiectivul de a elimina orice obligație, pentru un emitent din Uniunea Europeană care are acces la piețele lor financiare, de a reconcilia cu standardele din respectivele țări terțe situațiile sale financiare întocmite în conformitate cu IFRS. La sfârșitul perioadei de tranziție suplimentare, decizia Comisiei va trebui să fie astfel încât emitenții din Comunitate și emitenții stabiliți în țări nemembre ale Uniunii Europene să fie tratați în mod egal.

(12)

Ar fi necesar ca Comisia informeze, în mod regulat, Comitetul european pentru valori mobiliare și Parlamentul European cu privire la progresele eliminării obligațiilor de reconciliere, precum și la progresele convergenței. Prin urmare, înainte de 1 aprilie 2007, Comisia ar trebui să prezinte Comitetului european pentru valori mobiliare și Parlamentului European un raport privind calendarul de convergență preconizat de către autoritățile naționale de contabilitate din Canada, Japonia și Statele Unite. În plus, înainte de 1 aprilie 2008 și după consultarea CESR, aceasta ar trebui să trimită un raport Comitetului european pentru valori mobiliare și Parlamentului European privind evaluarea standardelor de contabilitate din țările terțe aplicate de către emitenți care nu sunt obligați să reformuleze informațiile istorice incluse într-un prospect depus pe lângă o autoritate competentă înainte de 1 ianuarie 2009 sau (după caz) să furnizeze o descriere a diferențelor dintre standardele naționale și IFRS. În sfârșit, înainte de 1 ianuarie 2008, și după ce au consultat în mod corespunzător CESR, aceasta ar trebui să se asigure că există o definiție a echivalenței utilizată pentru a determina echivalența standardelor de contabilitate naționale ale țărilor terțe cu IFRS, pe baza unui mecanism de echivalență instituit în acest scop.

(13)

Prin urmare, ar trebui să se modifice articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004, astfel încât emitenții din țările terțe să nu fie obligați să își reformuleze informațiile financiare istorice ori (după caz) să furnizeze o descriere a diferențelor în cazurile descrise anterior în cursul unei perioade care nu poate depăși doi ani, pentru a permite continuarea dialogului. În toate celelalte cazuri, ar fi necesar ca emitenții din țări terțe să fie supuși obligației de a își reformula informațiile financiare istorice în conformitate IFRS adoptate de către UE sau (după caz) să furnizeze o descriere a diferențelor dintre standardele aplicate de către aceștia și IFRS, în orice prospect depus pe lângă o autoritate competentă începând cu 1 ianuarie 2007.

(14)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

1.

Alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Sub rezerva alineatului (5A), începând cu 1 ianuarie 2007, emitenții din țările terțe prevăzuți la alineatele (3) și (4) își prezintă informațiile financiare istorice în conformitate cu standardele de contabilitate internaționale adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 sau cu standardele de contabilitate naționale dintr-o țară terță echivalente cu standardele internaționale menționate anterior. Informațiile financiare istorice care nu sunt prezentate în conformitate cu standardele menționate anterior trebuie prezentate sub formă de situații financiare reformulate.”

2.

Se inserează următoarele alineate (5A) – (5E):

„(5A)   Emitenții din țări terțe nu sunt supuși obligației, în temeiul anexei I punctul 20.1, al anexei IV punctul 13.1, al anexei VII punctul 8.2, al anexei X punctul 20.1 sau al anexei XI punctul 11.1 să reformuleze informațiile financiare istorice sau obligației, în temeiul anexei VII punctul 8.2a, al anexei IX punctul 11.1 ori al anexei X punctul 20.1a să furnizeze o descriere a diferențelor dintre standardele de contabilitate internaționale adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 și principiile de contabilitate conform cărora s-au elaborat aceste informații, incluse într-un prospect depus pe lângă o autoritate competentă înainte de 1 ianuarie 2009, atunci când una dintre condițiile următoare este îndeplinită: