31.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/33

—

declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei din 15 iulie 2016 de respingere a cererii de reclasificare din 16 martie 2016;

—

anularea deciziei din 13 februarie 2017 de respingere a reclamației din 14 octombrie 2016;

—

dispunerea reparării prejudiciului material și a prejudiciului moral al reclamanților;

—

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate îndreptată împotriva deciziei Directorului Oficiului European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „OLAF”) din 16 octombrie 2012 de a implementa doar o reclasificare cu ocurență unică pentru agenții temporari care dispun de un contract pe durată nedeterminată.

Reclamanții consideră că decizia menționată este nelegală, întrucât ar fi fost adoptată cu încălcarea articolului 10 alineatul (3) și a articolului 15 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RCA”), cu încălcarea ierarhiei normelor, precum și cu încălcarea principiului protecției încrederii legitime. Astfel, decizia Directorului OLAF din 15 iulie 2016 de respingere a cererii de reclasificare din 16 martie 2016, precum și decizia acestuia din 13 februarie 2017 de respingere a reclamației din 14 octombrie 2016 (denumite în continuare „deciziile atacate”) ar fi fost adoptate pe baza unei decizii care ar fi nelegală și, prin urmare, ar trebui să fie anulate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, în principal întrucât intrarea în vigoare a noului Statut al funcționarilor Uniunii Europene din 2014 și a dispozițiilor care limitează perspectivele de evoluție a carierei peste gradele AD12 și AST9 nu ar fi un motiv valabil pentru excluderea acestor agenți temporari din organizarea unor exerciții de reclasificare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, întrucât deciziile atacate ar fi contrare unei decizii a Comisiei, adresată agențiilor Uniunii Europene, care prevede participarea agenților temporari la exerciții de reclasificare. Astfel, agenții temporari care dispun de contracte pe durată nedeterminată din cadrul Centrului Comun de Cercetare („CCR”) al Comisiei ar beneficia de un sistem de reclasificare anuală, fapt invocat de reclamanți drept diferenţă de tratament care nu ar fi justificată.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, în special întrucât limitarea la o singură reclasificare în carieră nu ar constitui o măsură care să răspundă obiectivului descris în decizia din 16 octombrie 2016 de asigurare a nevoilor OLAF de competențe specifice, ci dimpotrivă, ar fi mai curând de natură a nu permite OLAF să păstreze în serviciul său agenți temporari pentru perioade lungi.