—

elmax reprezintă consumul de putere electrică atunci când produsul furnizează puterea termică nominală, excluzând energia necesară pentru ventilatorul de transport, exprimată în kW;

—

elmin reprezintă consumul de putere electrică atunci când produsul furnizează puterea termică minimă, excluzând energia necesară pentru ventilatorul de transport, exprimată în kW;

—

elsb reprezintă consumul de putere electrică atunci când produsul se află în modul standby, exprimat în kW;

—

SCOP reprezintă coeficientul de performanță sezonier, exprimat în %;

—

F(i) reprezintă corecțiile calculate conform punctului 3.3, exprimate în %.

(1)

Pentru unitățile cu capacitate fixă:

În cazul în care cea mai scăzută capacitate de încălzire declarată depășește sarcina parțială pentru încălzire (sau rata capacității CRu ≤ 1,0):

unde:

iar

(2)

Pentru unitățile cu capacitate în trepte sau variabilă:

Se determină capacitatea de încălzire declarată și COPd(Tj) la cea mai apropiată treaptă sau creștere a controlului capacității unității pentru a atinge sarcina termică necesară.

Dacă această treaptă permite atingerea sarcinii de încălzire necesare într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de încălzire necesară de 9 kW), se consideră că COPbin(Tj) este egal cu COPd(Tj).

Dacă această treaptă nu permite atingerea sarcinii de încălzire necesare într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de încălzire necesară de 9 kW), se determină capacitatea și COPbin(Tj) la temperaturile sarcinii parțiale definite pentru treptele de ambele părți ale sarcinii de încălzire necesare. Capacitatea sarcinii parțiale și COPbin(Tj) la sarcina de încălzire necesară se determină ulterior prin interpolare liniară între rezultatele obținute la cele două trepte.

Dacă cea mai mică treaptă de control a unității permite numai o capacitate de încălzire declarată mai ridicată decât sarcina de încălzire necesară, COPbin(Tj) la rata sarcinii parțiale necesare se calculează utilizând abordarea prevăzută pentru unitățile cu capacitate fixă.

(3)

Pentru intervalele care reprezintă alte condiții de funcționare decât cele descrise mai sus:

COPbin se stabilește prin interpolare, cu excepția condițiilor de sarcină parțială care depășesc condiția A de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția A, precum și a condițiilor de sarcină parțială care nu depășesc condiția D de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția D.

—

SPERh reprezintă rata sezonieră a energiei primare pentru încălzire, exprimată în %;

—

F(i) reprezintă corecțiile calculate conform punctului 3.3, exprimate în %.

—

QEh = capacitatea efectivă de încălzire, în kW;

—

QEhr,c = capacitatea efectivă de recuperare a căldurii, în kW;

—

Qgmh = consumul de căldură măsurat pentru încălzire, în kW;

—

GUEh trebuie să ia în considerare și efectele de degradare cauzate de cicluri, într-un mod similar cu cel al pompelor de căldură electrice,

—

QEh = capacitatea efectivă de încălzire, în kW;

—

QEhr,c = capacitatea efectivă de recuperare a căldurii, în kW;

—

PEh = aportul efectiv de putere electrică pentru încălzire, în kW;

—

GUEh trebuie să ia în considerare și efectele de degradare cauzate de cicluri, într-un mod similar cu cel al pompelor de căldură electrice.

(1)

Pentru unitățile cu capacitate fixă:

În cazul în care cea mai scăzută capacitate de încălzire declarată depășește sarcina parțială pentru încălzire (sau rata capacității CRu ≤ 1,0):

iar

unde:

și

(2)

Pentru unitățile cu capacitate în trepte sau variabilă:

Se determină capacitatea de încălzire declarată și la cea mai apropiată treaptă sau creștere a controlului capacității unității pentru a atinge sarcina termică necesară.

Dacă această treaptă permite capacității de încălzire să atingă sarcina de încălzire necesară într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de încălzire necesară de 9 kW), se consideră că GUEbin(Tj) este egală cu GUEd(Tj), iar AEFbin(Tj) se consideră că este egal cu AEFd(Tj).

Dacă această treaptă nu permite capacității de încălzire atingerea sarcinii de încălzire necesare într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de încălzire necesară de 9 kW), se determină capacitatea, precum și GUEbin(Tj) și AEFbin(Tj), la temperaturile sarcinii parțiale definite pentru treptele de ambele părți ale sarcinii de încălzire necesare. Capacitatea de încălzire în sarcină parțială, GUEbin(Tj) și AEFbin(Tj) la sarcina de încălzire necesară se determină ulterior prin interpolare liniară între rezultatele obținute la cele două trepte.

Dacă cea mai mică treaptă de control a unității permite numai o capacitate de încălzire declarată mai ridicată decât sarcina de încălzire necesară, GUEbin(Tj) și AEFbin(Tj) la rata sarcinii parțiale necesare se calculează utilizând abordarea prevăzută pentru unitățile cu capacitate fixă.

Pentru intervalele care reprezintă alte condiții de funcționare decât cele descrise mai sus, GUEbin și AEFbin se stabilesc prin interpolare, cu excepția condițiilor de sarcină parțială care depășesc condiția A de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția A, precum și a condițiilor de sarcină parțială care nu depășesc condiția D de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția D.

—

SEER reprezintă eficiență energetică sezonieră aferentă răcirii incintelor în mod activ, exprimată în %;

—

F(i) reprezintă corecțiile calculate conform punctului 3.3, exprimate în %.

(1)

Pentru aparatele de aer condiționat electrice (racordate la un sistem de răcire pe bază de aer) al căror control al capacității este o capacitate fixă:

În cazul în care cea mai scăzută capacitate de răcire declarată depășește sarcina parțială pentru răcire (sau rata capacității CRu ≤ 1,0):

unde:

(2)

Pentru climatizatoarele și răcitoarele industriale cu temperatură înaltă electrice (racordate la un sistem de răcire pe bază de apă) al căror control al capacității este o capacitate fixă:

În cazul în care cea mai scăzută capacitate de răcire declarată depășește sarcina parțială pentru răcire (sau rata capacității CRu ≤ 1,0):

unde:

(3)

Pentru aparatele de aer condiționat sau climatizatoarele cu capacitate în trepte sau variabilă:

Se determină capacitatea de răcire declarată și EERd(Tj) la cea mai apropiată treaptă sau creștere a controlului capacității unității pentru a atinge sarcina de răcire necesară.

Dacă această treaptă permite atingerea sarcinii de răcire necesare într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de răcire necesară de 9 kW), se consideră că EERbin(Tj) este egal cu EERd(Tj).

Dacă această treaptă nu permite atingerea sarcinii de răcire necesare într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de răcire necesară de 9 kW), se determină capacitatea și EERbin(Tj) la temperaturile sarcinii parțiale definite pentru treptele de ambele părți ale sarcinii de răcire necesare. Capacitatea sarcinii parțiale și EERbin(Tj) la sarcina de răcire necesară se determină ulterior prin interpolare liniară între rezultatele obținute la cele două trepte.

Dacă cea mai mică treaptă de control a unității permite numai o capacitate de răcire declarată mai ridicată decât sarcina de răcire necesară, EERbin(Tj) la rata sarcinii parțiale necesare se calculează utilizând abordarea prevăzută pentru unitățile cu capacitate fixă.

(4)

Pentru răcitoarele industriale cu temperatură înaltă:

Sarcina de răcire necesară se atinge cu o marjă de ±3 %.

Pentru intervalele care reprezintă alte condiții de funcționare decât cele descrise mai sus, EERbin se stabilește prin interpolare, cu excepția condițiilor de sarcină parțială care depășesc condiția A de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția A, precum și a condițiilor de sarcină parțială care nu depășesc condiția D de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția D.

—

SPERc reprezintă rata sezonieră a energiei primare pentru răcire, exprimată în %;

—

F(i) reprezintă corecțiile calculate conform punctului 3.3, exprimate în %.

(1)

Pentru aparatele de aer condiționat cu ardere internă (conectate la un sistem de răcire pe bază de aer) al căror control al capacității este o capacitate fixă:

În cazul în care cea mai scăzută capacitate de răcire declarată depășește sarcina parțială pentru răcire (sau rata capacității CRu ≤ 1,0):

și

unde:

și

(2)

Pentru climatizatoare cu ardere internă (racordate la un sistem de răcire pe bază de apă) al căror control al capacității este o capacitate fixă:

În cazul în care cea mai scăzută capacitate de răcire declarată depășește sarcina parțială pentru răcire (sau rata capacității CRu ≤ 1,0):

unde:

și

(3)

Pentru unitățile cu capacitate în trepte sau variabilă:

Se determină capacitatea de răcire declarată și la cea mai apropiată treaptă sau creștere a controlului capacității unității pentru a atinge sarcina termică necesară.

Dacă această treaptă permite capacității de răcire să atingă sarcina de răcire necesară într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de răcire necesară de 9 kW), se consideră că GUEbin(Tj) este egală cu GUEd(Tj), iar AEFbin(Tj) se consideră că este egal cu AEFd(Tj).

Dacă această treaptă nu permite capacității de răcire atingerea sarcinii de răcire necesare într-o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de răcire necesară de 9 kW), se determină capacitatea, precum și GUEbin(Tj) și AEFbin(Tj), la temperaturile sarcinii parțiale definite pentru treptele de ambele părți ale sarcinii de răcire necesare. Capacitatea de răcire în sarcină parțială, GUEbin(Tj) și AEFbin(Tj) la sarcina de răcire necesară se determină ulterior prin interpolare liniară între rezultatele obținute la cele două trepte.

Dacă cea mai mică treaptă de control a unității permite numai o capacitate de răcire declarată mai ridicată decât sarcina de răcire necesară, GUEbin(Tj) și AEFbin(Tj) la rata sarcinii parțiale necesare se calculează utilizând abordarea prevăzută pentru unitățile cu capacitate fixă.

Pentru intervalele care reprezintă alte condiții de funcționare decât cele descrise mai sus, GUEbin și AEFbin se stabilesc prin interpolare, cu excepția condițiilor de sarcină parțială care depășesc condiția A de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția A, precum și a condițiilor de sarcină parțială care nu depășesc condiția D de sarcină parțială, pentru care se utilizează aceleași valori ca pentru condiția D.

și

unde:

și

unde:

(1)

Pentru unitățile cu capacitate fixă:

Pentru a obține o temperatură de ieșire medie în timp, temperaturile de intrare și de ieșire pentru testul de capacitate se determină utilizând ecuația de mai jos:

toutlet,average = tinlet,capacity test + (toutlet,capacity test – tinlet,capacity test) * CR

unde:

Pentru a determina toutlet,average, este necesară o procedură iterativă la toate condițiile (B, C, D) în cazul în care capacitatea de refrigerare a răcitorului (treapta de control) este mai mare decât sarcina de refrigerare necesară:

Ulterior, pentru fiecare dintre condițiile B, C D de sarcină parțială, EERPL se calculează în modul următor:

unde:

Pentru răcitoare, degradarea cauzată de efectul de egalizare a presiunii care se produce atunci când unitatea repornește poate fi considerată neglijabilă.

Singurul efect care va avea un impact asupra EER la cicluri este puterea de intrare rămasă atunci când este oprit compresorul.

Puterea electrică de intrare în timpul modului oprit al compresorului unității se măsoară atunci când compresorul este oprit timp de cel puțin 10 minute.

Coeficientul de degradare Cc se determină pentru fiecare rată a sarcinii parțiale după cum urmează:

Dacă Cc nu este determinat prin încercări, coeficientul de degradare implicit Cc este de 0,9.

(2)

Pentru unitățile cu capacitate variabilă:

Se determină capacitatea declarată și EERPL la cea mai apropiată treaptă sau creștere a controlului capacității unității pentru a atinge sarcina de refrigerare necesară. Dacă această treaptă nu permite atingerea sarcinii de refrigerare necesare cu o marjă de ±10 % (de exemplu, între 9,9 kW și 8,1 kW pentru o sarcină de refrigerare necesară de 9 kW), se determină capacitatea și EERPL la temperaturile sarcinii parțiale definite pentru treptele de ambele părți ale sarcinii de refrigerare necesare. Capacitatea sarcinii parțiale și EERPL la sarcina de refrigerare necesară se determină ulterior prin interpolare liniară între rezultatele obținute la cele două trepte.

Atunci când cea mai mică treaptă de control a unității este mai mare decât sarcina de refrigerare necesară, EERPL la rata sarcinii parțiale necesare se calculează utilizând ecuația pentru unitățile cu capacitate fixă.