Directiva 2006/1/CE privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri 1 prevede un nivel minim de deschidere a pieței pentru utilizarea vehiculelor de marfă închiriate în cadrul pieței unice. Astfel, directiva vizează (i) o alocare optimă a resurselor prin limitarea utilizării în mod ineficient a factorilor de producție (de exemplu, capital blocat în vehicule insuficient utilizate) și (ii) o creștere a flexibilității și a productivității întreprinderilor vizate. Toate obiectivele sunt asociate cu utilizarea vehiculelor închiriate.

În același timp însă, directiva permite statelor membre să limiteze utilizarea vehiculelor de marfă închiriate cu o masă totală de peste șase tone pentru operațiunile pe cont propriu. Ea permite, de asemenea, restricționarea utilizării unui vehicul care a fost închiriat într-un stat membru diferit de cel în care este stabilită întreprinderea care închiriază vehiculul.

Aceste restricții limitează eficacitatea directivei. În plus, ele creează o sarcină inutilă pentru întreprinderi și un mozaic de norme, ceea ce generează confuzie în rândul operatorilor. Reducerea sarcinii suportate de întreprinderi și clarificarea normelor reprezintă un obiectiv fundamental al Programului UE privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), din care prezenta propunere face parte.

Se propune, prin urmare, să se elimine posibilitatea de a restricționa utilizarea vehiculelor închiriate pentru operațiunile pe cont propriu. În plus, utilizarea unui vehicul închiriat într-un alt stat membru urmează să fie autorizată timp de cel puțin patru luni, pentru a permite întreprinderilor să facă față vârfurilor de cerere sezoniere sau temporare și/sau să înlocuiască vehiculele defecte sau deteriorate. Autorizarea statelor membre să limiteze la patru luni utilizarea unui vehicul închiriat într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită întreprinderea care îl închiriază pare necesară pentru a evita eventualele denaturări având în vedere diferențele semnificative care există între statele membre în privința impozitării vehiculelor rutiere.

În ansamblu, propunerea asigură accesul egal al operatorilor de transport din întreaga UE la piața vehiculelor închiriate. Ea oferă, de asemenea, un cadru de reglementare uniform la nivelul UE și permite operatorilor de transport să își desfășoare activitățile de transport în cel mai eficient mod posibil. Având în vedere faptul că vehiculele închiriate sunt de obicei mai noi, mai sigure și mai puțin poluante, propunerea reduce externalitățile negative ale transportului rutier.

Prezenta propunere face parte dintr-o serie de propuneri în domeniul transportului rutier pe care Comisia intenționează să le adopte în 2017 pentru a crea un cadru legislativ care reglementează sectorul transportului rutier din UE adecvat pentru viitor.

Vehiculele de marfă închiriate sunt menționate atât în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 2 , cât și în Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 3 , în cadrul condițiilor privind sediul stabil al unui operator de transport (care reprezintă una dintre condițiile de acces la ocupația de operator de transport rutier) și în contextul normelor privind licența comunitară, a cărei copie certificată trebuie pusă la dispoziția titularului licenței pentru fiecare vehicul închiriat. În acest sens, utilizarea vehiculelor închiriate este relevantă pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri. Cele două regulamente și directiva constituie cadrul juridic în care își desfășoară activitatea sectorul transportului rutier de mărfuri din UE. Dispozițiile acestor trei acte legislative sunt strâns legate între ele la nivelul punerii în aplicare. În ceea ce privește în special punerea în aplicare a limitei de timp (opționale) propuse, conform căreia utilizarea unui vehicul închiriat într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită întreprinderea care îl închiriază poate fi limitată la patru luni, este relevantă propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1071/2009. Conform acelei propuneri, statele membre ar fi obligate să indice numărul de înmatriculare al fiecărui vehicul aflat la dispoziția unui operator de transport în registrul lor electronic național. O astfel de normă ar trebui să fie foarte utilă pentru monitorizarea respectării unei eventuale limite de timp, așa cum se menționează mai sus.

Propunerea este pe deplin coerentă cu prioritatea Comisiei de a crea o piață internă mai profundă și mai echitabilă. Piața internă a serviciilor de transport care utilizează vehicule de marfă închiriate și cea a serviciilor de închirieri și leasing auto vor fi consolidate. Propunerea este, de asemenea, în concordanță cu obiectivele politicii comune în domeniul transporturilor descrisă în Cartea albă din 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor - Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” 4 . De asemenea, prezenta propunere reduce sarcina de reglementare pentru operatori și oferă o clarificare a cadrului juridic, acestea fiind printre obiectivele programului REFIT al UE.

Temeiul juridic al prezentei directive îl constituie articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Așa cum se indică în secțiunea 7.4 a evaluării impactului, propunerea nu depășește ceea ce este necesar pentru rezolvarea problemelor identificate. Propunerea conține numai câteva modificări specifice ale directivei, care contribuie la îmbunătățirea cadrului legislativ în care funcționează sectorul transportului rutier de mărfuri și sectorul serviciilor de închirieri și leasing auto din UE.

Întrucât actul care urmează a fi modificat este o directivă, actul de modificare propus ar trebui, în principiu, să aibă aceeași formă.

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la evaluarea ex post a Directivei 2006/1/CE a fost adoptat împreună cu prezenta propunere 6 . În perioada 2015-2016 a fost realizat un studiu extern, al cărui raport final este publicat pe site-ul internet al Comisiei 7 .

Părțile interesate au avut mai multe posibilități de a furniza contribuții pe parcursul etapei de evaluare ex post și al procesului de evaluare a impactului. Pe lângă interviuri specifice cu părțile interesate (s-au realizat 27 de interviuri în toamna anului 2015 pentru evaluarea ex post și 33 în a doua jumătate a anului 2016 pentru evaluarea impactului), au avut loc o consultare publică online cu o durată de 12 săptămâni (incluzând atât evaluarea ex post, cât și evaluarea impactului), între 11 august și 4 noiembrie 2016 (la care s-au primit 27 de răspunsuri), și o consultare a IMM-urilor cu o durată de șapte săptămâni, între 22 septembrie și 11 noiembrie 2016, prin intermediul Grupului de experți pentru IMM-uri al Rețelei întreprinderilor europene. Consultarea Grupului de experți pentru IMM-uri a constat în două chestionare, unul privind utilizarea vehiculelor de marfă închiriate (156 de răspunsuri) și celălalt privind utilizarea autobuzelor și autocarelor închiriate (94 de răspunsuri).

Consultarea a oferit o serie de date și contribuții pertinente valoroase din partea practicienilor. S-a constatat că absența unor norme ale UE în ceea ce privește utilizarea autobuzelor și autocarelor închiriate nu reprezintă cu adevărat o problemă și că nu există un segment de piață specific care se ocupă de autobuze și autocare închiriate. De aceea, una dintre opțiunile de politică avute în vedere inițial, care consta în extinderea domeniului de aplicare al directivei la utilizarea autobuzelor și autocarelor închiriate, a fost eliminată.

Consultarea a furnizat totodată o serie de informații cu privire la justificările prezentate de statele membre pentru aplicarea restricțiilor privind utilizarea vehiculelor închiriate. O parte dintre autoritățile publice și dintre reprezentanții sindicatelor se tem că eliminarea restricțiilor cu privire la utilizarea vehiculelor închiriate pentru operațiunile pe cont propriu va crește presiunea concurențială și că autorizarea utilizării vehiculelor închiriate în alt stat membru va genera mai multe dificultăți legate de asigurarea respectării legislației din domeniul transportului rutier. Justificările restricțiilor privind utilizarea vehiculelor închiriate în alt stat membru au fost luate în considerare, însă cele referitoare la restricțiile privind utilizarea vehiculelor închiriate pentru operațiunile pe cont propriu nu au fost convingătoare.

Comisia a fost sprijinită de un contractant extern, care a realizat un studiu privind evaluarea ex post a directivei și a un studiu de sprijin pentru evaluarea impactului.

Inițiativa este susținută de o evaluare a impactului, care a primit un aviz pozitiv cu rezerve din partea Comitetului de analiză a reglementării. Pentru a răspunde acestor rezerve, au fost oferite detalii suplimentare privind contextul politicii, au fost explicate amploarea problemelor identificate și motivul pentru care acestea ar trebui abordate acum, a fost eliminată opțiunea inițială, care ar fi extins domeniul de aplicare al directivei la utilizarea autobuzelor și autocarelor închiriate (deoarece ea nu a fost justificată), au fost explicate riscurile în situația în care nu sunt obținute rezultatele preconizate ale opțiunii preferate (având în vedere, în special, potențialele stimulente în favoarea planificării fiscale sau a optimizării fiscale și posibilele dificultăți pentru statele membre în ceea ce privește aplicarea legislației în domeniul transportului rutier), s-a încercat cuantificarea reducerii costurilor administrative și au fost furnizate mai multe informații privind consultarea părților interesate.

Au fost examinate următoarele opțiuni de politică:

Opțiunea 0: Emiterea unor orientări și recomandări.

Opțiunea 1: Modificările legislative specifice.

Opțiunea 1a: Autorizarea utilizării vehiculelor de marfă închiriate pentru operațiunile pe cont propriu în întreaga UE.

Opțiunea 1b: Autorizarea utilizării vehiculelor de marfă pe care un operator stabilit într-un stat membru le-a închiriat în alt stat membru pentru o anumită perioadă de timp (trei-patru luni), de exemplu pentru a face față vârfurilor de cerere sezoniere sau temporare.

Opțiunea 1c: Combinarea opțiunilor 1a și 1b.

Opțiunea 2: Norme identice (sau cel puțin nu mai restrictive) pentru utilizarea vehiculelor închiriate și pentru utilizarea vehiculelor deținute de întreprinderi.

Opțiunea 1c este opțiunea preferată, deoarece este cea mai eficientă pentru a remedia toate problemele identificate, fără a depăși ceea ce este necesar în acest scop. Ea este mai bună decât opțiunea 2, deoarece aceasta nu ar elimina mozaicul de norme din UE aplicabile utilizării vehiculelor închiriate. În schimb, diferitele norme ale statelor membre ar rămâne în vigoare atât timp cât nu pun vehiculele închiriate într-o situație mai defavorabilă decât vehiculele deținute de către operatori (de exemplu, cerințe legate de reînmatricularea unui vehicul achiziționat/închiriat în alt stat membru).

În cadrul opțiunii preferate, costurile de funcționare ale transportatorilor din UE ar putea fi reduse cu o sumă totală de 158 de milioane EUR în 2030. Trecerea de la vehicule aflate în proprietatea unui operator la vehicule închiriate ar trebui să reducă costurile de exploatare ale acestuia cu aproximativ 2%. În plus, sectorul de închirieri/leasing auto poate câștiga aproximativ 81 de milioane EUR, majorând beneficiile economice anuale totale la aproximativ 240 de milioane EUR în 2030. Totodată, aceasta ar genera aproximativ 5 000 de locuri de muncă suplimentare, 2 900 în sectorul de închirieri/leasing auto și 1 700 în sectorul transportului rutier de mărfuri.

Propunerea face parte din programul REFIT al Comisiei. Obiectivul acestei propuneri este simplificarea normelor privind utilizarea vehiculelor închiriate. Deschiderea pieței pentru utilizarea vehiculelor de marfă închiriate pentru operațiunile pe cont propriu va elimina orice restricții, ceea ce, la rândul său, va reduce costurile de conformare ale operatorilor. Un cadru uniform pentru utilizarea vehiculelor închiriate în alt stat membru (cel puțin pentru o perioadă de până la patru luni) ar trebui să ofere claritate juridică și să le permită operatorilor să facă economii de până la 12,8 milioane EUR la costurile de radiere și reînmatriculare a vehiculelor lor.

Propunerea respectă drepturile fundamentale și este conformă cu principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 8 .

Propunerea nu are nicio implicație asupra bugetului Uniunii.

Punerea în aplicare a directivei va fi monitorizată îndeaproape. Comisia va prezenta un raport privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive în termen de cel mult cinci ani după termenul limită de transpunere. Prin liberalizarea în continuare a utilizării vehiculelor de marfă închiriate, prezenta directivă ar trebui să stimuleze piața vehiculelor închiriate și să determine scăderea costurilor și creșterea flexibilității și a rentabilității pentru operatori. Vor fi colectate informații pertinente de la autoritățile naționale competente, de la reprezentanți ai sectorului de închirieri și de leasing auto și prin intermediul unui sondaj în rândul operatorilor de transport rutier. Se preconizează că vor fi obținute informații utile și din registrele electronice naționale de întreprinderi de transport rutier. Dat fiind că operatorii de transport vor trebui să indice numărul de înmatriculare al vehiculelor pe care le au la dispoziție, ar trebui să fie simplu de obținut, din aceste registre, o imagine de ansamblu a ponderii pe care o au în parcul auto vehiculele înmatriculate în străinătate.

Principalele elemente ale propunerii sunt următoarele:

Modificarea articolului 2 din Directiva 2006/1/CE

Articolul 2 prevede cadrul pentru normele aplicate de statele membre pentru utilizarea vehiculelor închiriate pe teritoriul lor de către întreprinderi stabilite pe teritoriul unui alt stat membru. În acest context, limitarea domeniului de aplicare al acestui articol la „traficul dintre statele membre” nu mai este de actualitate, întrucât vehiculele închiriate pot fi utilizate și pentru operațiuni de cabotaj în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1072/2009.

Dispozițiile actuale le permit statelor membre să restricționeze utilizarea vehiculelor închiriate în alt stat membru decât cel în care este stabilită întreprinderea care le închiriază. Acest lucru creează un mozaic de norme în întreaga UE și insecuritate juridică, ceea ce împiedică întreprinderile să beneficieze de eventualele oferte de închiriere mai atractive din punct de vedere economic de peste graniță. Prin urmare, se propune să se permită întreprinderilor să utilizeze, peste tot în UE, vehicule închiriate în orice stat membru.

Având în vedere că ratele de impozitare a vehiculelor continuă să fie foarte diferite în UE, pentru a evita denaturările fiscale, statele membre pot limita perioada de utilizare pe teritoriul lor a unui vehicul închiriat într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită întreprinderea care îl închiriază, însă nu sub o perioadă minimă de patru luni. Această perioadă minimă de patru luni este menită să garanteze că vehiculele închiriate (și înmatriculate) într-un alt stat membru pot fi utilizate în special pentru a face față vârfurilor de cerere pe termen scurt, sezoniere sau temporare sau pentru a înlocui vehiculele deteriorate sau defecte.

Modificarea articolului 3 din Directiva 2006/1/CE

Articolul 3 prevede cadrul pentru normele aplicate de statele membre pentru utilizarea vehiculelor închiriate de către întreprinderi stabilite pe teritoriul lor. Dispozițiile actuale se aplică vehiculelor închiriate înmatriculate sau puse în circulație în mod legal în statul membru, „cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 2”. Dat fiind că articolul 2 modificat permite utilizarea vehiculelor închiriate înmatriculate sau puse în circulație în mod legal în orice stat membru, alineatul (1) se modifică pentru înlăturarea acestei neconcordanțe. Ar trebui să fie posibilă utilizarea unui vehicul care a fost înmatriculat sau pus în circulație conform legii într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită întreprinderea care îl închiriază, nu numai pentru operațiunile de transport desfășurate în orice alt stat membru (în conformitate cu articolul 2 modificat), ci și pentru operațiunile de transport desfășurate în statul membru în care este stabilită întreprinderea care închiriază vehiculul.

Alineatul (2) se elimină, întrucât statele membre nu ar mai trebui să aibă libertatea de a limita utilizarea vehiculelor de marfă închiriate pentru operațiunile pe cont propriu. Întreprinderile din întreaga UE ar trebui să fie autorizate să utilizeze vehicule închiriate pentru operațiunile pe cont propriu și să profite de avantajele aferente. Acestea nu ar trebui să fie limitate la utilizarea vehiculelor aflate în proprietatea lor sau la externalizarea activității de transport către o întreprindere care prestează astfel de servicii contra cost în numele unui terț. Vehiculele deținute de întreprinderile care le folosesc pentru operațiunile pe cont propriu sunt adesea subutilizate și, în medie, mai vechi, mai puțin sigure și mai poluante decât vehiculele închiriate.

Un nou articol 5a în Directiva 2006/1/CE

Prezenta directivă este un pas înainte către deschiderea pieței pentru utilizarea vehiculelor închiriate pentru transportul rutier de mărfuri. Prin oferirea posibilității de a utiliza un vehicul închiriat într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită întreprinderea care îl închiriază, pe o perioadă de cel puțin patru luni, și prin eliminarea restricțiilor privind utilizarea vehiculelor de marfă închiriate pentru operațiunile pe cont propriu, directiva deschide noi posibilități atât pentru întreprinderile care închiriază vehicule, cât și pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul de leasing/închirieri auto pe întreg teritoriul UE.

Punerea în aplicare și efectele acestei noi directive și impactul acesteia asupra operatorilor de transport pe cont propriu sau contra cost în numele unui terț și asupra sectorului de închirieri/leasing auto ar trebui evaluate într-un raport care urmează să fie prezentat de Comisie. Acest lucru ar trebui să se realizeze de îndată ce sunt disponibile date suficiente, ceea ce ar trebui să se întâmple în termen de cinci ani de la încheierea perioadei de transpunere (la șase ani și jumătate de la data intrării în vigoare a noii directive). Pe baza acestui raport, Comisia va evalua dacă ar trebui luate măsuri suplimentare.