COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 5.7.2016

COM(2016) 444 final

2016/0206(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului economic și comercial cuprinzător dintre Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Pe baza directivelor de negociere adoptate de Consiliu, Comisia Europeană a negociat Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA), în vederea stabilirii unei relații economice moderne și privilegiate cu Canada. Canada este un partener strategic al Uniunii Europene cu care împărtășim un trecut istoric bazat pe valori și interese comune și cu care dorim, de asemenea, să definim o relație pozitivă, orientată spre viitor. Această relație ar trebui să creeze noi oportunități comerciale și de investiții între Uniunea Europeană și Canada, în principal prin îmbunătățirea accesului pe piață al bunurilor și serviciilor și prin consolidarea normelor privind comerțul pentru actorii economici.

În acest scop, UE și Canada au ajuns la un acord ambițios, care va deschide noi oportunități în materie de comerț și de investiții pentru actorii economici de pe ambele maluri ale Atlanticului. Prin acest acord, cele două părți au subliniat, de asemenea, că este important ca activitatea economică să se desfășoare într-un cadru de reglementare clar și transparent, definit de autoritățile publice, precum și că, în opinia lor, dreptul de a reglementa în interes public reprezintă un principiu de bază al acordului.

Propunerea de decizie a Consiliului anexată constituie instrumentul juridic pentru semnarea Acordului economic și comercial cuprinzător (CETA) între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Canada, pe de altă parte.

Negocierile privind CETA au fost finalizate și parafate la nivel de negociatori-șefi la data de 1 august 2014, iar președintele Barroso, președintele Van Rompuy și primul-ministru Harper au anunțat împreună încheierea negocierilor privind CETA cu ocazia reuniunii la nivel înalt UE-Canada din data de 26 septembrie 2014, textul acordului fiind făcut public ulterior, în cursul aceleiași zile. Textul revizuit din punct de vedere juridic al CETA a fost publicat la 29 februarie 2016 și este disponibil la următorul link:

http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2014/september/tradoc_152806.pdf

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

UE și Canada au o relație comercială și economică de lungă durată, dezvoltată în temeiul Acordului-cadru de cooperare comercială și economică din 1976, al Planului comun de acțiune din 1996 și al Inițiativei comerciale UE-Canada din 1998. În plus, UE și Canada au încheiat mai multe acorduri sectoriale bilaterale, în principal Acordul de cooperare științifică și tehnologică din 1996, Acordul privind recunoașterea reciprocă a evaluărilor conformității din 1998, Acordul veterinar din 1998, Acordul privind concurența din 1999, Acordul privind comerțul cu vinuri și băuturi spirtoase din 2003, Acordul privind siguranța aviației civile din 2009 și Acordul global privind transportul aerian din 2009.

Aceste acorduri vor rămâne în vigoare, cu următoarele excepții:

Acordul privind băuturile alcoolice din 1989 și Acordul privind vinurile și băuturile spirtoase din 2003 vor fi incluse în CETA și vor face parte integrantă din acesta, astfel cum au fost modificate prin anexa 30-B.

Acordul privind recunoașterea reciprocă din 1998 va fi reziliat de la data intrării în vigoare a CETA.

UE și Canada recunosc realizările înfăptuite în cadrul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Canadei privind măsurile sanitare de protecție a sănătății publice și animale aplicabile în comerțul cu animale vii și cu produse de origine animală, încheiat la Ottawa, la data de 17 decembrie 1998 (denumit în continuare „Acordul veterinar”) și își confirmă intenția de a continua aceste activități în cadrul CETA. Acordul veterinar din 1998 va fi înlocuit de CETA începând de la data intrării în vigoare a acestuia.

Acordurile bilaterale enumerate mai jos vor înceta să mai producă efecte și vor fi înlocuite de CETA. Rezilierea acestor acorduri produce efecte de la data intrării în vigoare a CETA.

Acordul dintre Guvernul Republicii Croația și Guvernul Canadei pentru promovarea și protecția investițiilor, încheiat la Ottawa la 3 februarie 1997.

Acordul dintre Republica Cehă și Canada pentru promovarea și protecția investițiilor, încheiat la Praga la 6 mai 2009.

Acordul dintre Guvernul Republicii Ungaria și Guvernul Canadei pentru promovarea și protecția reciprocă a investițiilor, încheiat la Ottawa la 3 octombrie 1991.

Acordul dintre Guvernul Republicii Letonia și Guvernul Canadei pentru promovarea și protecția investițiilor, încheiat la Riga la 5 mai 2009.

Schimbul de note dintre Guvernul Canadei și Guvernul Republicii Malta constituind un acord privind asigurarea investițiilor străine, încheiat la Valletta la 24 mai 1982.

Acordul dintre Guvernul Republicii Polone și Guvernul Canadei pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, încheiat la Varșovia la 6 aprilie 2009.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Canadei pentru promovarea și protecția reciprocă a investițiilor, încheiat la București la 8 mai 2009.

Acordul dintre Guvernul Republicii Slovace și Guvernul Canadei pentru promovarea și protecția investițiilor, încheiat la Bratislava la 20 iulie 2010.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

CETA este pe deplin compatibil cu politicile Uniunii, inclusiv cu cele care au un impact asupra comerțului internațional. În această privință, CETA nu va avea ca efect modificarea sau reducerea nivelului de exigență a legislației UE și nici modificarea, reducerea sau eliminarea standardelor UE din domeniile reglementate. Toate importurile din Canada vor trebui să respecte normele și reglementările UE (de exemplu, normele tehnice și standardele privind produsele, normele sanitare sau fitosanitare, reglementările privind produsele alimentare și siguranța, standardele de sănătate și de siguranță, normele privind OMG-urile, protecția mediului, a consumatorilor, etc.).

Totodată, în cazul CETA, ca și în cazul tuturor celorlalte acorduri comerciale pe care le-a încheiat, UE protejează pe deplin serviciile publice. Statele membre ale UE vor putea deține monopoluri publice pentru un anumit serviciu, dacă doresc acest lucru. CETA nu va obliga și nici nu va incita guvernele să privatizeze sau să dereglementeze servicii publice precum aprovizionarea cu apă, sănătatea, serviciile sociale sau educația. Statele membre ale UE vor avea în continuare posibilitatea de a decide care sunt serviciile pe care doresc să le mențină universale și publice și vor putea continua să le subvenționeze dacă vor. În plus, nicio prevedere din CETA nu va împiedica guvernele statelor membre ale UE să revină ulterior, în orice moment, asupra oricărei decizii autonome pe care au adoptat-o cu privire la privatizarea sectoarelor respective.

CETA garantează menținerea deplină a dreptului guvernelor de a legifera în ceea ce privește politicile publice. În plus, orice decizie a Comitetului mixt al CETA trebuie să fie aprobată de fiecare parte și, prin urmare, să facă obiectul cerințelor și procedurilor interne aplicabile ale UE.

Forumul privind cooperarea în materie de reglementare din cadrul CETA va funcționa ca un mecanism de cooperare voluntară care va permite schimbul de experiențe și de informații relevante între autoritățile de reglementare, precum și facilitarea identificării sectoarelor în care aceste autorități ar putea coopera. Forumul nu va putea să modifice reglementările existente și nici să elaboreze noi acte legislative. Forumul privind cooperarea în materie de reglementare poate doar să ofere asistență și să prezinte recomandări autorităților de reglementare și legiuitorilor. Forumul nu va restricționa în niciun fel competența decizională a autorităților de reglementare din statele membre ale UE sau de la nivelul UE.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

•Subsidiaritate (pentru competența neexclusivă)

Conform articolului 3 din TFUE, politica comercială comună este definită ca fiind o competență exclusivă a Uniunii. Comisia consideră că celelalte aspecte vizate de prezentul acord, care nu intră în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune, intră în sfera competenței exclusive a Uniunii.

•Proporționalitate

Prezenta propunere este conformă cu viziunea strategiei Europa 2020 și contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de comerț și dezvoltare.

•Alegerea instrumentului

Prezenta propunere este conformă cu articolul 218 alineatul (5) din TFUE, care prevede adoptarea de către Consiliu a deciziilor privind acordurile internaționale. Nu există un alt instrument juridic care ar putea fi folosit în scopul realizării obiectivului formulat în prezenta propunere.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex-post/verificări ale adecvării legislației existente

•Consultări cu părțile interesate

Înainte de începerea negocierilor cu Canada, UE și Canada au decis, în 2007, să realizeze un studiu comun pentru a analiza și a evalua costurile și beneficiile unui parteneriat economic mai strâns. În contextul acestui studiu comun 1 , Comisia Europeană și Canada au efectuat două consultări cu părțile interesate. În februarie și martie 2008, Comisia Europeană a invitat societatea civilă la o consultare pe internet bazată pe un chestionar referitor la diverse aspecte ale relației comerciale și de investiții dintre UE și Canada. În martie și aprilie 2008, Canada a distribuit un chestionar similar membrilor comitetului său director național.

O mare parte dintre respondenți au fost de părere că, în pofida solidității relației comerciale și de investiții existente între UE și Canada, rămân încă multe obstacole de depășit și, deci, există numeroase posibilități de îmbunătățire a relației bilaterale.

În rândul respondenților din UE, a existat un consens general cu privire la faptul că este de dorit o consolidare a cooperării economice dintre Canada și UE.

S-a constatat că se acordă o importanță deosebită necesității de a elimina vârfurile tarifare și barierele netarifare oneroase din calea comerțului și că se solicită cu fermitate consolidarea cooperării în materie de reglementare.

În plus, în cursul negocierilor privind CETA, au fost utilizate diverse metode de consultare în contextul evaluării impactului asupra dezvoltării durabile 2 . Printre acestea s-au numărat întruniri ale societății civile, un atelier de lucru al părților interesate și un proiect de site web cu un forum de discuție. La întrunirile societății civile, desfășurate la Bruxelles și Ottawa, au participat un număr mare de reprezentanți ai diverselor grupuri de interese și sindicate. Atelierul de lucru cu părțile interesate, organizat la Ottawa, a reunit reprezentanți ai industriei și ai asociațiilor comerciale, ai organizațiilor sindicale, ai sindicatelor lucrătorilor din sectorul public și din sectorul privat, ai organizațiilor de mediu etc.. De asemenea, mai mulți experți din mediul academic și de la institute de cercetare au prezentat observații utile cu privire la evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile.

•Obținerea și utilizarea expertizei

A fost elaborat un studiu comun UE-Canada, cu sprijinul profesorului Walid Hejazi (Rotman Business School, Universitatea din Toronto), pentru redactare, și al profesorului Joe Francois (Universitatea din Linz), pentru partea privind modelizarea economică.

Evaluarea impactului CETA asupra dezvoltării durabile a fost realizată de contractantul extern „Development Solutions”.

•Evaluarea impactului

În octombrie 2008, UE și Canada au publicat studiul lor comun intitulat „Assessing the Costs and Benefits of a Closer EU-Canada Economic Partnership” (Evaluarea costurilor și beneficiilor unui parteneriat economic mai strâns între UE și Canada). Studiul a demonstrat, la momentul respectiv, că liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii va aduce beneficii atât Uniunii Europene, cât și Canadei. Raportul integral este disponibil pe site-ul DG TRADE:

http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2008/october/tradoc_141032.pdf

În plus, evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile, realizată în cursul negocierilor, oferă o analiză cuprinzătoare a efectelor potențiale ale liberalizării comerțului în cadrul acordului. Această analiză evaluează efectele economice, sociale și de mediu din trei sectoare principale, șaisprezece subsectoare și șapte domenii transversale din Canada și Uniunea Europeană. Ea evaluează, de asemenea, consecințele potențiale ale CETA pentru Statele Unite, Mexic și alte țări și regiuni, inclusiv pentru mai multe țări în curs de dezvoltare și pentru Saint Pierre și Miquelon și Groenlanda, care fac parte dintre țările și teritoriile de peste mări ale UE. Termenii de referință, raportul intermediar și raportul final sunt disponibile pe site-ul DG TRADE:

http://ec.europa.eu/trade/policy/policy-making/analysis/sustainability-impact-assessments/assessments/#study-geo-14

UE și Canada au ajuns la un acord ambițios, care va deschide noi oportunități pentru comerț și investiții pe ambele maluri ale Atlanticului și va sprijini crearea de locuri de muncă în Europa. CETA va elimina taxele vamale, va pune capăt limitărilor accesului la contractele publice, va deschide piața serviciilor, va oferi condiții previzibile pentru investitori și, nu în ultimul rând, va contribui la prevenirea reproducerii ilegale a inovațiilor și a produselor tradiționale din UE. Acordul conține, de asemenea, toate garanțiile necesare pentru a asigura faptul că beneficiile economice nu vor fi realizate în detrimentul al drepturilor fundamentale, al standardelor sociale, al dreptului guvernelor de a reglementa, al protecției mediului sau al sănătății și siguranței consumatorilor.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

CETA nu face obiectul procedurilor REFIT; cu toate acestea, acordul conține anumite dispoziții speciale privind IMM-urile (de exemplu, reducerea potențială a costului litigiilor din cadrul sistemului jurisdicțional în materie de investiții pentru solicitanții care sunt IMM-uri).

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Capitolul „Dispoziții administrative și instituționale” instituie un Comitet mixt CETA care va monitoriza în permanență punerea în aplicare, funcționarea și impactul prezentului acord. Comitetul mixt CETA este alcătuit din reprezentanți ai Uniunii Europene și ai Canadei, care se vor întruni o dată pe an sau la solicitarea uneia dintre părți și vor monitoriza activitățile tuturor comitetelor specializate și ale altor organisme înființate prin prezentului acord.

Este important de remarcat că acest Comitet mixt CETA nu este un organism independent și nu își poate adopta deciziile și recomandările decât in cazul în care UE și Canada sunt de acord cu ele. Comitetul nu va restricționa în niciun fel competența decizională a autorităților de reglementare din statele membre ale UE sau de la nivelul UE, nici cea a instituțiilor de autorizare a acestora.

UE și Canada pot decide, prin intermediul Comitetului mixt CETA, să modifice anexele. Atunci când părțile aprobă o astfel de decizie, aceasta trebuie să facă obiectul cerințelor și procedurilor lor interne respective aplicabile. Prin urmare, UE decide dacă este sau nu de acord cu o decizie a Comitetului mixt prin aplicarea procedurilor interne ale UE, astfel cum sunt prevăzute în Tratatul UE. În consecință, Comitetul mixt CETA nu poate acționa în absența unei decizii a instituțiilor UE, adoptată în conformitate cu procedura juridică internă a UE.

Posibilitatea Comitetului mixt de a adopta anumite modificări reprezintă un element comun al tuturor acordurilor internaționale, inclusiv al acordurilor comerciale încheiate de UE.

În mod excepțional, conform articolului 30.2, Comitetul mixt CETA nu poate decide să modifice anumite anexe, pentru care va fi necesar să se recurgă la întreaga procedură de modificare. Este vorba despre: Capitolul 8 - „Investiții”, capitolul 9 - „Comerțul transfrontalier cu servicii”, capitolul 10 - „Intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scopuri profesionale”, și capitolul 13 - „Servicii financiare” (cu excepția anexei 10-A - „Lista punctelor de contact ale statelor membre ale Uniunii Europene”).

Următoarele comitete specializate vor fi instituite sub auspiciile Comitetului mixt CETA:

–Comitetului pentru comerțul cu mărfuri, care abordează aspecte legate de comerțul cu mărfuri, tarife, barierele tehnice în calea comerțului, Protocolul privind acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluării conformității și drepturile de proprietate intelectuală legate de mărfuri. Comitetul pentru agricultură, Comitetul pentru vinuri și băuturi spirtoase și Grupul sectorial mixt pentru produse farmaceutice sunt instituite, de asemenea, în subordinea Comitetului pentru comerțul cu mărfuri și raportează acestuia.

–Comitetul pentru servicii și investiții, care abordează aspecte legate de comerțul transfrontalier cu servicii, investiții, intrarea temporară, comerțul electronic și drepturile de proprietate intelectuală aferente serviciilor.

–Comitetul mixt de cooperare vamală (JCCC), instituit în temeiul Acordului din 1998 dintre Comunitatea Europeană și Canada privind cooperarea vamală și asistența reciprocă în domeniul vamal, care abordează aspecte din cadrul prezentului acord cu privire la regulile de origine, procedurile de determinare a originii, regimul vamal și facilitarea comerțului, măsurile la frontieră și suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial;

–Comitetul mixt de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare, care abordează aspecte legate de măsurile sanitare și fitosanitare;

–Comitetul pentru achiziții publice, care abordează aspecte privind achizițiile publice;

–Comitetul pentru servicii financiare, care abordează aspecte privind serviciile financiare;

–Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă, care abordează aspecte privind dezvoltarea durabilă;

–Forumul privind cooperarea în materie de reglementare, care abordează aspecte privind cooperarea în materie de reglementare; și

–Comitetul CETA pentru indicații geografice, care abordează aspecte privind indicațiile geografice.

În măsura în care vreunul dintre aceste comitete specializate deține o competență decizională în temeiul CETA, deciziile sale vor fi adoptate în același mod ca cele ale Comitetului mixt.

•Punerea în aplicare în UE

Va fi necesar să se ia anumite măsuri pentru a se asigura punerea în aplicare a acordului. Acestea vor fi instituite la timp pentru aplicarea acordului și vor lua forma unui regulament de punere în aplicare al Comisiei, care urmează să fie adoptat în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, privind deschiderea contingentelor tarifare prevăzute în acord.

•Documente explicative (pentru directive)

•Explicația detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

CETA este un acord comercial și de investiții cuprinzător care conține dispoziții privind tratamentul național și accesul pe piață al mărfurilor, măsurile de apărare comercială, barierele tehnice în calea comerțului, măsurile sanitare și fitosanitare, regimul vamal și facilitarea comerțului, subvențiile, investițiile, comerțul transfrontalier cu servicii, intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scop profesional, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, reglementarea internă, serviciile financiare, serviciile de transport maritim internațional, telecomunicațiile, comerțul electronic, politica în domeniul concurenței, întreprinderile de stat, monopolurile și întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale, cooperarea în materie de reglementare, comerțul și dezvoltarea durabilă, comerțul și munca, comerțul și mediul, dialogurile bilaterale și cooperarea, dispozițiile administrative și instituționale, transparența și soluționarea litigiilor.

CETA va îmbunătăți semnificativ oportunitățile de afaceri ale întreprinderilor europene în Canada. Grație CETA, întreprinderile europene vor beneficia de cel mai bun tratament pe care Canada l-a oferit vreodată unui partener comercial, ceea ce va crea condiții de concurență echitabile pe piața canadiană pentru întreprinderile din UE.

Prin deschiderea piețelor, CETA ar trebui să sprijine creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE și să aducă beneficii suplimentare consumatorilor europeni. Acordul are potențialul de a menține prețurile la un nivel scăzut și de a oferi consumatorilor o gamă mai largă de produse de calitate. CETA nu va modifica standardele UE. Standardele și reglementările din domeniul siguranței alimentare, al siguranței produselor, al protecției consumatorilor, standardele sociale, de sănătate, de mediu sau cele din domeniul forței de muncă etc. vor rămâne neschimbate. Toate importurile din Canada vor trebui să îndeplinească toate normele și reglementările UE aplicabile produselor, fără excepție.

Mai concret, CETA va oferi următoarele:

Economii în ceea ce privește taxele vamale

CETA va aduce beneficii concrete consumatorilor și întreprinderilor din Europa prin eliminarea sau reducerea taxelor vamale - unele dintre cele mai ambițioase reduceri realizate de UE în cadrul unui acord comercial. Astfel, întreprinderile europene, inclusiv IMM-urile, vor putea beneficia de oportunități de piață semnificative. Important este faptul că majoritatea taxelor vamale vor fi eliminate din momentul intrării în vigoare a CETA. Reducerea taxelor vamale nu va determina reducerea nivelului standardelor UE și nici modificarea acestora. Importurile din Canada vor trebui să respecte reglementările UE.

Oportunități pentru furnizorii de servicii și mecanisme transparente și eficace de protecție a investițiilor și de soluționare a litigiilor

CETA este, de departe, cel mai ambițios acord încheiat vreodată de UE în domeniul serviciilor și al investițiilor. Firmele europene vor avea mai multe oportunități de a presta servicii de transport maritim specializate, precum servicii de dragare, de deplasare a containerelor goale și de transport al anumitor mărfuri pe teritoriul Canadei. De asemenea, firmele europene vor beneficia de noi avantaje în ceea ce privește obținerea aprobării proiectelor de investiții în Canada, protejarea investițiilor lor și impunerea respectării drepturilor lor în caz de tratament neechitabil, prin intermediul unui sistem echilibrat și eficace de soluționare a litigiilor. Pentru toate sectoarele de servicii, precum serviciile de mediu, de telecomunicații și financiare, accesul pe piață este asigurat atât la nivel federal, cât și (pentru prima dată) la nivel provincial. În cadrul CETA - la fel ca în cadrul tuturor acordurilor comerciale - UE protejează serviciile publice. Și în acest caz, investitorii și furnizorii de servicii canadieni vor fi obligați să respecte reglementările aplicabile ale UE.

Protecția investițiilor și soluționarea litigiilor în materie de investiții

CETA include toate inovațiile legate de noua abordare a UE privind investițiile și de mecanismului său de soluționare a litigiilor, răspunzând astfel așteptărilor părților interesate cu privire la un sistem instituționalizat mai echitabil și mai transparent de soluționare a litigiilor în materie de investiții. Acordul introduce inovații importante în acest domeniu, asigurând un nivel înalt de protecție pentru investitori și păstrând totodată pe deplin dreptul guvernelor de a reglementa și de a urmări obiective legitime în materie de politică publică, cum ar fi protecția sănătății, a siguranței sau a mediului. CETA reprezintă o ruptură față de abordarea tradițională privind protecția investițiilor și soluționarea litigiilor în materie de investiții, specifică majorității tratatelor de investiții existente la nivel mondial. Acest nou acord elimină ambiguitățile care făceau ca vechiul sistem să fie vulnerabil la abuzuri sau la interpretări excesive și creează un sistem jurisdicțional independent în materie de investiții, format dintr-un tribunal permanent și o curte de apel, în cadrul căruia procedurile de soluționare a litigiilor se vor derula în mod transparent și imparțial.

Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale

Acordul prevede un cadru pentru facilitatea recunoașterii reciproce a calificărilor în cazul profesiilor reglementate, precum cea de arhitect, de contabil sau de inginer. Organizațiile profesionale relevante din UE și din Canada dispun astfel de un cadru care stabilește condițiile de negociere a acordurilor de recunoaștere reciprocă specifice profesiilor lor respective. Ulterior, aceste acorduri vor trebui să fie confirmate și convenite de UE și Canada.

Facilitarea transferurilor de personal al întreprinderilor și de alți profesioniști între UE și Canada

CETA va facilita detașarea temporară a personalului de către firme între UE și Canada, ceea ce va facilita operațiunile întreprinderilor europene în Canada. De asemenea, furnizorilor de servicii profesionale le va fi mai ușor să presteze temporar servicii juridice, de contabilitate, de arhitectură sau servicii similare.

Îmbunătățirea capacității întreprinderilor europene de a furniza servicii postvânzare

CETA va permite firmelor din UE să exporte cu mai multă ușurință echipamente, utilaje și programe informatice, autorizându-le să trimită ingineri de întreținere și alți specialiști care să presteze servicii postvânzare și servicii conexe.

Accesul la licitațiile publice din Canada

Canada a deschis accesul la licitațiile publice pentru întreprinderile din UE într-o mai mare măsură decât pentru oricare dintre ceilalți parteneri comerciali ai săi. Firmele din UE vor putea să participe la licitații pentru a furniza bunuri și servicii nu numai la nivel federal, ci și la nivelul provinciilor și al municipalităților canadiene, fiind primele firme din afara Canadei autorizate să facă acest lucru. Potrivit estimărilor, piața achizițiilor publice de la nivel provincial din Canada este dublă ca mărime față de echivalentul său de la nivel federal.

Evitarea costurilor legate de dubla testare

UE și Canada au convenit să își accepte reciproc certificatele de evaluare a conformității în domenii precum produsele electrice, echipamentele electronice și radio, jucăriile, utilajele sau aparatele de măsură. Aceasta înseamnă că un organism de evaluare a conformității din UE poate testa produse din UE destinate exportului în Canada în conformitate cu normele canadiene și viceversa. Astfel, se va evita efectuarea aceluiași test de către ambele părți și s-ar putea reduce considerabil costurile atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori. Acest lucru este deosebit de avantajos pentru întreprinderile mai mici, pentru care costul dublu aferent aceluiași test poate fi prohibitiv. Deși această procedură nu corespunde modului de funcționare a UE în interiorul granițelor sale, ea reprezintă totuși un foarte mare pas înainte în cadrul acordurilor internaționale ale UE.

Îmbunătățirea protecției pentru inovațiile și creațiile produse în UE

CETA va crea condiții de concurență mai echitabile între Canada și UE în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală. Acordul va consolida protecția drepturilor de autor (aliniere la normele UE privind protecția măsurilor tehnologice și gestionarea drepturilor digitale, precum și la cele privind răspunderea furnizorilor de servicii de internet) și aplicarea legislației (și anume, prin faptul că prevede posibilitatea adoptării unor măsuri provizorii și a unor ordonanțe vizând intermediarii implicați în activități de încălcare a drepturilor protejate). El va îmbunătăți modul în care sistemul drepturilor de proprietate intelectuală din Canada protejează brevetele privind produsele farmaceutice din UE. Canada a convenit, de asemenea, să își consolideze măsurile la frontieră împotriva mărfurilor de marcă contrafăcute, împotriva mărfurilor piratate care încalcă drepturile de autor și împotriva mărfurilor cu indicații geografice contrafăcute.

Avantaje de piață pentru producătorii de produse tradiționale europene

Multe întreprinderi mai mici și mijlocii care comercializează produse agricole vor beneficia de faptul că Canada a acceptat să protejeze 143 de indicații geografice pentru produse europene de înaltă calitate, printre care brânza Roquefort, oțetul balsamic din Modena sau brânza Gouda din Țările de Jos.

Angajament în favoarea dezvoltării durabile

În cadrul CETA, UE și Canada își afirmă angajamentul în favoarea dezvoltării durabile. Ambele părți convin că investițiile și comerțul ar trebui să contribuie la îmbunătățirea protecției mediului și a drepturilor lucrătorilor, nu să se realizeze în detrimentul acestora. UE și Canada se angajează să asigure faptul că CETA contribuie la crearea unei relații de susținere reciprocă între creșterea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului. CETA integrează obligațiile care le revin Uniunii Europene și Canadei în temeiul normelor internaționale privind drepturile lucrătorilor și protecția mediului și conferă societății civile din UE și din Canada un puternic rol participativ în implementarea angajamentelor asumate în aceste domenii în cadrul CETA. De asemenea, CETA instituie un proces de soluționare a litigiilor care include consultări guvernamentale și înființarea unui grup de experți.

2016/0206 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului economic și comercial cuprinzător dintre Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91, articolul 100 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborate cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)La 24 aprilie 2009, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri în vederea unui acord economic și comercial cuprinzător cu Canada.

(2)Negocierile au fost încheiate și acordul ar trebui semnat în numele Uniunii, sub rezerva îndeplinirii procedurilor necesare pentru încheierea sa la o dată ulterioară.

(3)În conformitate cu articolul 30.6 alineatul (1) din acord, acesta nu ar trebui să acorde drepturi sau să impună obligații care pot fi invocate direct înaintea instanțelor din Uniune sau din statele sale membre.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se autorizează semnarea, în numele Uniunii, a Acordului economic și comercial cuprinzător dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Canada, pe de altă parte, sub rezerva încheierii sale.

Textul acordului este anexat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana împuternicită să semneze acordul în numele Uniunii, sub rezerva încheierii acestuia.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Strasbourg,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.6.Durata și impactul financiar

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

3.2.5.Contribuția terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 3  

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

☑ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 4  

◻ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

1.5.2.Valoarea adăugată a implicării UE

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

1.6.Durata și impactul financiar

◻ Propunere/inițiativă pe durată determinată

–◻    Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻     Impact financiar din AAAA până în AAAA

☑ Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate începând din 2017 (sub rezerva ratificării în cadrul Consiliului și al Parlamentului European),

–urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 5  

◻ Gestiune directă asigurată de către Comisie

–◻ prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–◻     prin intermediul agențiilor executive;

◻ Gestiune partajată cu statele membre

☑ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–☑ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.2.1.Riscul (riscurile) identificat(e)

2.2.2.Informații privind sistemul de control intern instituit

2.2.3.Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului prevăzut de risc de eroare

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

DG: TRADE				Anul 2017	Anul 2018	Anul 2019	Anul 2020	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)			TOTAL
• Credite operaționale
Numărul liniei bugetare 20.0201	Angajamente	(1)		0,500	0,500	0,500	0,500				2,000
	Plăți	(2)		0,500	0,500	0,500	0,500				2,000
Numărul liniei bugetare	Angajamente	(1a)		-	-	-	-
	Plăți	(2a)		-	-	-	-
Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe 9				0	0	0	0
Numărul liniei bugetare		(3)
TOTAL credite pentru DG TRADE	Angajamente	=1+1a +3		0,500	0,500	0,500	0,500				2,000
	Plăți	=2+2a +3		0,500	0,500	0,500	0,500				2,000

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

milioane EUR (cu trei zecimale)

TOTAL credite pentru RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

0,134

0,134

0,134

0,134

0,536

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.Sinteză

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual
Resurse umane	0,134	0,134	0,134	0,134				0,536
Alte cheltuieli administrative	0	0	0	0
Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual

În afara RUBRICII 5 14 din cadrul financiar multianual
Resurse umane
Alte cheltuieli cu caracter administrativ
Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual

TOTAL

0,134

0,134

0,134

0,134

0,536

Necesarul de credite în materie de resurse umane și alte cheltuieli cu caracter administrativ vor fi acoperite de creditele DG-ului care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

–☑    Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual.

3.2.5.Contribuția terților

–Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–◻    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–☑    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–☑    asupra resurselor proprii

–◻    asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul a impactului asupra veniturilor.

(1) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2008/october/tradoc_141032.pdf  

(2) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2011/september/tradoc_148201.pdf  

(3) ABM (activity based management): gestiune pe activități; ABB (activity-based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

(4) Astfel cum sunt menționate la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(5) Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

(6) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(7) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(8) Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

(9) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(10) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(11) Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

(12) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(13) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(14) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(15) AC = agent contractual; AL = agent local; END= expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenții de muncă temporară; JED = expert tânăr în delegații.

(16) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(17) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.

COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 5.7.2016

COM(2016) 444 final

ANEXĂ

la

Propunerea de decizie a Consiliului

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului economic și comercial cuprinzător dintre Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte

ACORD ECONOMIC ȘI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA)

DINTRE CANADA, PE DE O PARTE,

ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI STATELE SALE MEMBRE,

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAȚIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

PE DE ALTĂ PARTE,

în continuare denumite colectiv „părțile”,

hotărăsc:

SĂ CONSOLIDEZE în continuare relația lor economică strânsă și să se bazeze pe drepturile și obligațiile lor respective care decurg din Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994, precum și din alte instrumente multilaterale și bilaterale de cooperare;

SĂ CREEZE o piață extinsă și sigură pentru mărfurile și serviciile lor prin reducerea sau eliminarea barierelor din calea comerțului și a investițiilor;

SĂ STABILEASCĂ reguli clare, transparente, previzibile și reciproc avantajoase care reglementează comerțul și investițiile lor;

ȘI

REAFIRMÂND atașamentul lor puternic pentru democrație și pentru drepturile fundamentale astfel cum sunt prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată la Paris la 10 decembrie 1948, și împărtășind opinia potrivit căreia proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă o amenințare majoră la adresa securității internaționale;

RECUNOSCÂND importanța securității internaționale, a democrației, a drepturilor omului și a statului de drept pentru dezvoltarea comerțului internațional și a cooperării economice;

RECUNOSCÂND că dispozițiile prezentului acord mențin dreptul părților de reglementare pe teritoriul lor și flexibilitatea părților de a atinge obiective politice legitime, cum ar fi sănătatea publică, siguranța, mediul, morala publică și promovarea și protejarea diversității culturale;

AFIRMÂND angajamentele lor în calitate de părți la Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, semnată la Paris la 20 octombrie 2005, și recunoscând că statele au dreptul de a menține, a elabora și a pune în aplicare propriile politici culturale, de a sprijini industriile lor culturale pentru consolidarea diversității expresiilor culturale, precum și pentru păstrarea identității lor culturale, inclusiv prin utilizarea unor măsuri de reglementare și a sprijinului financiar;

RECUNOSCÂND că dispozițiile prezentului acord protejează investițiile și investitorii în ceea ce privește investițiile lor și sunt destinate să stimuleze activitatea de afaceri reciproc avantajoasă, fără a submina dreptul părților de reglementare în interesul public pe teritoriul lor;

REAFIRMÂND angajamentul lor de a promova dezvoltarea durabilă și dezvoltarea comerțului internațional, astfel încât să contribuie la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economice, sociale și de mediu;

ÎNCURAJÂND întreprinderile care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sau sub jurisdicția lor să respecte orientările și principiile responsabilității sociale a întreprinderilor recunoscute la nivel internațional, inclusiv Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și să aplice cele mai bune practici de comportament responsabil în afaceri;

PUNÂND ÎN APLICARE prezentul acord într-un mod compatibil cu aplicarea legislației lor în domeniul muncii și al mediului și care îmbunătățește nivelul lor de protecție a muncii și a mediului, precum și bazându-se pe angajamentele lor internaționale în materie de muncă și de mediu;

RECUNOSCÂND corelația puternică între inovare și comerț, precum și importanța inovării pentru creșterea economică viitoare și afirmând angajamentul lor de a încuraja extinderea cooperării în domeniul inovării, precum și în domeniile conexe ale cercetării și dezvoltării și ale științei și tehnologiei și de a promova implicarea entităților relevante din sectorul public și privat;

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL UNU

DEFINIȚII GENERALE ȘI DISPOZIȚII INIȚIALE

SECȚIUNEA A

Definiții generale

ARTICOLUL 1.1

Definiții cu aplicabilitate generală

În sensul prezentului acord și în absența unor dispoziții contrare:

norme administrative cu aplicabilitate generală înseamnă o hotărâre sau o interpretare administrativă care se aplică tuturor persoanelor și situațiilor de fapt care se încadrează, în general, în domeniul de aplicare a acestora și care stabilesc o normă de conduită, dar nu includ:

(a)    constatarea sau hotărârea pronunțată într-o procedură administrativă sau cvasijudiciară care se aplică unei anumite persoane, unui anumit produs sau unui anumit serviciu al celeilalte părți într-un caz specific; sau

(b)    o hotărâre care se pronunță în ceea ce privește un anumit act sau o anumită practică;

Acordul privind agricultura înseamnă Acordul privind agricultura prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC;

produs agricol înseamnă un produs enumerat în anexa 1 la Acordul privind agricultura;

Acordul antidumping înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale și comerț din 1994, care este inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

puncte de contact CETA înseamnă punctele de contact stabilite în temeiul articolului 26.5 (denumite în continuare „puncte de contact CETA”);

Comitetul mixt CETA înseamnă Comitetul mixt CETA instituit în temeiul articolului 26.1 (denumit în continuare „Comitetul mixt CETA”);

CPC înseamnă Clasificarea centrală provizorie a produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizației Națiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991;

industrii culturale înseamnă persoanele implicate în:

(a)    publicarea, distribuirea sau vânzarea de cărți, reviste, periodice sau ziare în formă tipărită sau electronică, cu excepția cazului în care tipărirea sau compoziția tipografică a oricăreia dintre publicațiile de mai sus este singura activitate;

(b)    producerea, distribuirea, vânzarea sau expunerea de filme sau de înregistrări video;

(c)    producerea, distribuirea, vânzarea sau expunerea de înregistrări muzicale audio sau video;

(d)    publicarea, distribuirea sau vânzarea de partituri tipărite sau într-o formă prelucrabilă electronic; sau

(e)    radiocomunicații în care transmisiunile sunt destinate recepționării directe de către publicul larg, precum și toate întreprinderile de radio, televiziune și radiodifuziune prin cablu și toate serviciile de programare prin satelit și de rețele de radiodifuziune;

taxă vamală înseamnă o taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau legată de aceasta, care include orice formă de suprataxă sau de impunere suplimentară instituită sau legată de importul respectiv, dar care nu include:

(a)    o impunere echivalentă unei taxe interne aplicată în conformitate cu articolul 2.3 (Tratament național);

(b)    o măsură aplicată în conformitate cu dispozițiile articolului VI sau XIX din GATT 1994, ale Acordului antidumping, ale Acordului SMC, ale Acordului privind măsurile de salvgardare sau ale articolului 22 din MSL; sau

(c)    o taxă sau o altă impunere instituită în conformitate cu articolul VIII din GATT 1994;

Acordul privind determinarea valorii în vamă înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

zile înseamnă zile calendaristice, inclusiv weekend-uri și sărbători;

MSL înseamnă Memorandumul de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor, inclus în anexa 2 la Acordul OMC;

întreprindere înseamnă o entitate constituită sau organizată în conformitate cu legislația în vigoare, cu scop lucrativ sau nu, deținută sau controlată la nivel privat sau public, inclusiv o corporație, o societate fiduciară, o societate în nume colectiv, o societate cu asociat unic, o asociație în participațiune sau o altă formă de asociere;

existent înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;

GATS înseamnă Acordul General privind Comerțul cu Servicii, inclus în anexa 1B la Acordul OMC;

GATT 1994 înseamnă Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

mărfurile unei părți înseamnă produse interne astfel cum sunt înțelese în GATT 1994 sau mărfurile convenite între părți și includ mărfurile originare din partea respectivă;

Sistem armonizat (SA) înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv normele generale de interpretare, notele din secțiuni, notele din capitole și notele din subpoziții;

poziție înseamnă un număr de patru cifre sau primele patru cifre ale unui număr utilizat în nomenclatura din SA;

măsură include o lege, un regulament, o normă, o procedură, o decizie, o acțiune administrativă, o cerință, o practică sau orice altă formă de măsură adoptată de către o parte;

resortisant înseamnă o persoană fizică care este cetățean, astfel cum este definit la articolul 1.2, sau rezident permanent al unei părți;

originar înseamnă conform cu regulile de origine prevăzute în Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii;

Părți înseamnă, pe de o parte, Uniunea Europeană sau statele sale membre sau Uniunea Europeană și statele sale membre, în funcție de domeniile respective de competență ale acestora care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, (denumită în continuare „partea UE”), iar pe de altă parte, Canada;

persoană înseamnă o persoană fizică sau o întreprindere;

persoană a unei părți înseamnă un resortisant sau o întreprindere a unei părți;

tratament tarifar preferențial înseamnă aplicarea nivelului taxei, în temeiul prezentului acord, pentru o marfă originară în conformitate cu programul de eliminare a tarifelor;

Acordul privind măsurile de salvgardare înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare, cuprins în anexa 1A la Acordul OMC;

măsură sanitară sau fitosanitară înseamnă o măsură menționată în anexa A, punctul 1 la Acordul SPS;

Acordul SMC înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

prestator de servicii înseamnă o persoană care prestează sau intenționează să presteze un serviciu;

Acordul SPS înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

întreprindere de stat înseamnă o întreprindere care este deținută sau controlată de către o parte;

subpoziție înseamnă un număr de șase cifre sau primele șase cifre ale unui număr utilizat în nomenclatura din SA;

clasificare tarifară înseamnă încadrarea unei mărfi sau a unui material la un capitol, poziție sau subpoziție din SA;

program de eliminare a tarifelor înseamnă anexa 2A (Eliminarea tarifelor);

Acordul BTC înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

teritoriu înseamnă teritoriul în care se aplică prezentul acord, astfel cum este prevăzut la articolul 1.3;

țară terță înseamnă o țară sau teritoriu care se situează în afara domeniului geografic de aplicare a prezentului acord;

Acordul TRIPS înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclus în anexa 1C la Acordul OMC;

Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor înseamnă Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969;

OMC înseamnă Organizația Mondială a Comerțului; și

Acordul OMC înseamnă Acordul de la Marrakesh privind instituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994.

ARTICOLUL 1.2

Definiții specifice părților

În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare:

cetățean înseamnă:

(a)    pentru Canada, o persoană fizică care este cetățean al Canadei în conformitate cu legislația canadiană;

(b)    pentru partea UE, o persoană fizică care deține cetățenia unui stat membru; și

administrație centrală înseamnă:

(a)    pentru Canada, guvernul Canadei; și

(b)    pentru partea UE, Uniunea Europeană sau guvernele naționale ale statelor membre ale acesteia;

ARTICOLUL 1.3

Domeniul de aplicare geografic

În absența unor dispoziții contrare, prezentul acord se aplică:

(a)    pentru Canada, în:

(i)    teritoriul terestru, spațiul aerian, apele interioare și apele maritime teritoriale ale Canadei;

(ii)    zona economică exclusivă a Canadei, astfel cum este stabilită în dreptul intern, în conformitate cu partea V din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 (denumită în continuare „UNCLOS”); precum și

(iii)    platoul continental al Canadei, astfel cum este stabilit în dreptul intern, în conformitate cu partea VI din UNCLOS;

(b)    pentru Uniunea Europeană, în teritoriile în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile stabilite în tratatele menționate. În ceea ce privește dispozițiile referitoare la tratamentul tarifar al mărfurilor, prezentul acord se aplică, de asemenea, în zonele de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene care nu intră sub incidența primei teze de la prezenta literă.

SECȚIUNEA B

Dispoziții inițiale

ARTICOLUL 1.4

Instituirea unei zone de liber schimb

Părțile la prezentul acord instituie o zonă de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din GATT 1994 și cu articolul V din GATS.

ARTICOLUL 1.5

Relația cu Acordul OMC și cu alte acorduri

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce în conformitate cu Acordul OMC și cu alte acorduri la care sunt parte.

ARTICOLUL 1.6

Trimiteri către alte acorduri

Atunci când prezentul acord se referă la sau încorporează prin trimitere alte acorduri sau instrumente juridice, în întregime sau parțial, trimiterile respective includ:

(a)    anexele, protocoalele, notele de subsol, notele interpretative și notele explicative aferente; și

(b)    acordurile încheiate de părți sau modificările care sunt obligatorii pentru părți, cu excepția cazului în care trimiterea se referă la drepturi existente.

ARTICOLUL 1.7

Trimitere la legi

În absența unor dispoziții contrare, atunci când prezentul acord face trimitere la legi, fie în general, fie prin referire la un anumit statut, regulament sau la o anumită directivă, trimiterea este făcută la legile respective astfel cum pot fi modificate.

ARTICOLUL 1.8

Amploarea obligațiilor

1.    Fiecare parte este pe deplin responsabilă pentru respectarea tuturor dispozițiilor prezentului acord.

2.    Fiecare parte se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentului acord, inclusiv respectarea acestora la toate nivelurile de guvernare.

ARTICOLUL 1.9

Drepturile și obligațiile referitoare la apă

1.    Părțile recunosc faptul că apa în starea sa naturală, inclusiv apa din lacuri, râuri, lacuri de acumulare, straturi acvifere și bazine de apă, nu este o marfă sau un produs. Prin urmare, numai capitolele douăzeci și doi (Comerț și dezvoltare durabilă) și douăzeci și patru (Comerț și mediu) se aplică în cazul apei.

2.    Fiecare parte are dreptul de a-și proteja și de a-și conserva resursele de apă naturale. Nicio dispoziție a prezentului acord nu obligă o parte să permită utilizarea comercială a apei în niciun scop, inclusiv retragerea, extragerea sau devierea acesteia în vederea exportului în vrac.

3.    În cazul în care o parte permite utilizarea comercială a unei anumite surse de apă, partea în cauză trebuie să facă acest lucru într-un mod compatibil cu prezentul acord.

ARTICOLUL 1.10

Persoanele care își exercită autoritatea guvernamentală delegată

Dacă nu se specifică altfel în prezentul acord, fiecare parte se asigură că o persoană căreia i-au fost încredințate competențe de reglementare, administrative sau alte competențe guvernamentale de către o parte, la orice nivel de guvernare, acționează în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord în exercitarea competenței respective.

CAPITOLUL DOI

TRATAMENTUL NAȚIONAL ȘI ACCESUL PE PIAȚĂ AL MĂRFURILOR

ARTICOLUL 2.1

Obiectiv

Părțile liberalizează în mod progresiv comerțul cu mărfuri în conformitate cu dispozițiile prezentului acord pentru o perioadă de tranziție care începe de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 2.2

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică comerțului cu mărfuri al unei părți, astfel cum este definit în capitolul 1 (Definiții generale și dispoziții inițiale), cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.

ARTICOLUL 2.3

Tratamentul național

1.    Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994. În acest scop, articolul III din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

2.    În ceea ce privește un guvern din Canada, altul decât la nivel federal, sau un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau din acesta, alineatul (1) se referă la un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat de guvernul respectiv pentru mărfuri similare, direct concurente sau substituibile ale Canadei sau respectiv, ale statului membru în cauză.

3.    Prezentul articol nu se aplică unei măsuri, inclusiv continuarea, reînnoirea promptă sau modificarea unei măsuri, în ceea ce privește accizele canadiene la alcoolul pur, astfel cum este menționat la poziția tarifară 2207.10.90 în lista de concesii tarifare a Canadei (lista V) anexată la Protocolul de la Marrakesh al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 încheiat la 15 aprilie 1994 („Protocolul de la Marrakesh”), utilizat în procesul de fabricație în conformitate cu dispozițiile Excise Act (Legea accizelor), 2001, S.C. 2002, c. 22.

ARTICOLUL 2.4

Reducerea și eliminarea taxelor vamale la import

1.    Fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale pentru mărfurile originare de pe teritoriul oricăreia dintre părți, în conformitate cu programele de eliminare a tarifelor din anexa 2A. În sensul prezentului capitol, „originar” înseamnă originar de pe teritoriul oricăreia dintre părți în conformitate cu regulile de origine prevăzute în Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii.

2.    Pentru fiecare marfă, nivelul de bază al taxelor vamale căruia i se aplică reducerile succesive în temeiul alineatului (1) este cel specificat în anexa 2A.

3.    Pentru mărfurile care fac obiectul preferințelor tarifare menționate în programul de eliminare a tarifelor al unei părți din anexa 2A, fiecare parte aplică mărfurilor originare de pe teritoriul celeilalte părți nivelul cel mai redus al taxelor vamale, care rezultă dintr-o comparație între nivelul calculat în conformitate cu programul părții respective și nivelul taxei sale vamale aplicate în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate („MFN”).

4.    La cererea unei părți, părțile pot să se consulte pentru a analiza accelerarea eliminării taxelor vamale stabilite la importurile între părți și extinderea domeniului de aplicare a eliminării. O decizie a Comitetului mixt CETA privind accelerarea sau eliminarea unei taxe vamale pentru o marfă înlocuiește orice nivel al taxei sau orice categorie în etapa eliminării determinată în conformitate cu listele părților din anexa 2A pentru marfa în cauză atunci când este aprobată de fiecare parte în conformitate cu propriile proceduri juridice aplicabile.

ARTICOLUL 2.5

Restricție privind programele de rambursare (drawback), de amânare și de suspendare a taxei vamale

1.    Sub rezerva alineatelor (2) și (3), o parte nu poate să restituie, să amâne sau să suspende o taxă vamală plătită sau de plătit pentru o marfă neoriginară importată pe teritoriul său cu condiția expresă ca marfa respectivă sau orice substitut identic, echivalent sau similar să fie utilizat ca material în producerea unei alte mărfi, care este exportat ulterior pe teritoriul celeilalte părți, beneficiind de un tratament tarifar preferențial în conformitate cu prezentul acord.

2.    Alineatul (1) nu se aplică regimului unei părți de reducere, suspendare sau remitere a tarifului, permanent sau temporar, în cazul în care reducerea, suspendarea sau remiterea nu este condiționată în mod expres de exportul unui mărfi.

3.    Alineatul (1) nu se aplică pentru o perioadă de până la trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 2.6

Taxe vamale, taxe sau alte redevențe și impuneri la export

O parte nu poate menține sau institui nicio taxă vamală, altă taxă sau alt comision sau altă impunere care să se aplice sau să fie în legătură cu exportul unei mărfi către cealaltă parte, precum și nicio taxă internă, niciun comision intern sau nicio impunere internă asupra mărfurilor exportate către cealaltă parte care să fie în plus față de cele impuse asupra mărfurilor respective destinate vânzării interne.

ARTICOLUL 2.7

Statu-quo

1.    La intrarea în vigoare a prezentului acord, o parte nu poate să crească o taxă vamală existentă la intrarea în vigoare sau să adopte o nouă taxă vamală pentru o marfă originară din statele părți la acord.

2.    În pofida alineatului (1), o parte poate:

(a)    să modifice un tarif în afara prezentului acord pentru o marfă în cazul căreia nu se solicită nicio preferință tarifară în temeiul prezentului acord;

(b)    să majoreze o taxă vamală la nivelul stabilit în programul său din anexa 2A, după o reducere unilaterală; sau

(c)    să mențină sau să majoreze o taxă vamală, autorizată prin prezentul acord sau orice acord în temeiul Acordului OMC.

3.    În pofida dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), numai Canada poate aplica un mecanism de salvgardare special, în conformitate cu articolul 5 din Acordul OMC privind agricultura. Un mecanism de salvgardare special poate fi aplicat numai cu privire la mărfurile clasificate la poziții tarifare cu mențiunea „SSG” în lista Canadei inclusă în anexa 2A. Utilizarea mecanismului de salvgardare special este limitată la importurile care nu fac obiectul unei preferințe tarifare și, în cazul importurilor care fac obiectul unui contingent tarifar, la importurile care depășesc angajamentul de acces.

ARTICOLUL 2.8

Suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial

1.    O parte poate suspenda temporar, în conformitate cu alineatele (2)-(5), tratamentul tarifar preferențial în temeiul prezentului acord cu privire la o marfă exportată sau produsă de o persoană a celeilalte părți în cazul în care partea respectivă:

(a)    ca urmare a unei investigații bazate pe informații obiective, convingătoare și verificabile, constată că persoana celeilalte părți a comis încălcări sistematice ale legislației vamale în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial în temeiul prezentului acord; sau

(b)    constată că cealaltă parte refuză în mod sistematic și nejustificat să coopereze în ceea ce privește investigarea încălcărilor legislației vamale în temeiul articolului 6.13 alineatul (4) (Cooperare), iar partea care solicită cooperarea, pe baza unor informații obiective, convingătoare și verificabile, are motive rezonabile pentru a concluziona că persoana celeilalte părți a comis încălcări sistematice ale legislației vamale în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial în temeiul prezentului acord;

2.    O parte care a făcut o constatare menționată la alineatul (1):

(a)    notifică autoritatea vamală a celeilalte părți și furnizează informațiile și elementele de probă pe care se bazează constatarea;

(b)    inițiază consultări cu autoritățile celeilalte părți, în vederea ajungerii la o rezoluție acceptabilă pentru ambele părți, care să răspundă preocupărilor care fac obiectul constatării; și

(c)    notifică în scris persoana celeilalte părți, furnizând informațiile care stau la baza constatării.

3.    În cazul în care autoritățile nu au ajuns la o rezoluție reciproc acceptabilă după 30 de zile, partea care a făcut constatarea înaintează chestiunea Comitetului mixt de cooperare vamală.

4.    În cazul în care Comitetul mixt de cooperare vamală nu a rezolvat chestiunea după 60 de zile, partea care a făcut constatarea poate suspenda temporar tratamentul tarifar preferențial în temeiul prezentului acord pentru marfa aparținând persoanei celeilalte părți. Suspendarea temporară nu se aplică în cazul unei mărfi care se află deja în tranzit între părți la data intrării în vigoare a suspendării temporare.

5.    Partea care aplică suspendarea temporară în conformitate cu alineatul (1) o aplică numai pentru o perioadă proporțională cu impactul asupra intereselor financiare ale părții care rezultă din situația care a condus la constatarea făcută în conformitate cu alineatul (1), pe o perioadă maximă de 90 de zile. În cazul în care partea are motive rezonabile, bazate pe informații obiective, convingătoare și verificabile, că respectivele condiții care au condus la suspendarea inițială nu s-au schimbat după expirarea perioadei de 90 zile, partea respectivă poate prelungi suspendarea pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Suspendarea inițială, precum și orice suspendări prelungite fac obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului mixt de cooperare vamală.

ARTICOLUL 2.9

Redevențe și alte impuneri

1.    În conformitate cu articolul VIII din GATT 1994, o parte nu poate adopta sau menține o redevență sau o altă impunere care se aplică sau are legătură cu importul sau exportul unei mărfi a unei părți care nu este proporțională cu costul serviciilor prestate sau care reprezintă o protecție indirectă a mărfurilor naționale sau o impozitare a importurilor sau exporturilor în scopuri fiscale.

2.    Pentru o mai mare certitudine, alineatul (1) nu împiedică o parte să impună o taxă vamală sau o altă taxă prevăzută la literele (a)-(d) din definiția taxei vamale în temeiul articolului 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală).

ARTICOLUL 2.10

Mărfuri reintroduse după reparare sau modificare

1.    În sensul prezentului articol, repararea sau modificarea înseamnă orice operațiune de prelucrare efectuată asupra unor mărfuri pentru a remedia defecte de funcționare sau defecte materiale care implică restabilirea funcției inițiale a mărfurilor respective sau asigurarea conformității acestora cu cerințele tehnice pentru utilizare, în absența cărora mărfurile nu mai pot fi utilizate în mod normal în scopul pentru care au fost destinate. Repararea sau modificarea mărfurilor include restaurarea și întreținerea, dar nu include o operațiune sau un proces care:

(a)    distruge caracteristicile esențiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;

(b)    transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau

(c)    este utilizată pentru a modifica în mod substanțial funcția unei mărfi.

2.    Cu excepția celor prevăzute la nota de subsol 1, o parte nu poate aplică o taxă vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este reintrodusă pe teritoriul său, după ce marfa respectivă a fost exportată temporar de pe teritoriul său pe teritoriul celeilalte părți, pentru reparații sau modificări, indiferent dacă o astfel de reparare sau modificare ar putea fi efectuată pe teritoriul părții de pe care a fost exportată marfa pentru reparații sau modificări 1 , 2 .

3.    Alineatul (2) nu se aplică în cazul unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparații și nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.

4.    O parte nu aplică taxa vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, importată temporar de pe teritoriul celeilalte părți, pentru reparații sau modificări 3 .

ARTICOLUL 2.11

Restricții la import și la export

1.    Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, o parte nu poate adopta sau menține interdicții sau restricții la importul oricărei mărfi a celeilalte părți sau la exportul sau vânzarea în vederea exportului a oricărei mărfi destinate pentru teritoriul celeilalte părți, decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

2.    În cazul în care una dintre părți adoptă sau menține o interdicție sau o restricție la importul sau exportul unei mărfi către o țară terță, partea respectivă poate:

(a)    să limiteze sau să interzică importul de pe teritoriul celeilalte părți a unei mărfi a țării terțe respective; sau

(b)    să limiteze sau să interzică exportul unei mărfi către țara terță prin teritoriul celeilalte părți.

3.    În cazul în care una dintre părți adoptă sau menține o interdicție sau o restricție la importul unei mărfi dintr-o țară terță, părțile, la cererea celeilalte părți, inițiază discuții pentru a evita interferențele nejustificate sau denaturarea prețurilor, a comercializării sau a acordurilor de distribuție ale celeilalte părți.

4.    Prezentul articol nu se aplică pentru o măsură, inclusiv continuarea, prelungirea promptă sau modificarea acesteia, în ceea ce privește:

(a)    exportul de bușteni de toate speciile. În cazul în care o parte încetează să solicite autorizații de export pentru bușteni destinați expedierii către o țară terță, partea în cauză va înceta definitiv să solicite autorizații de export pentru bușteni destinați expedierii către cealaltă parte;

(b)    pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, exportul de pește neprelucrat în conformitate cu legislația în vigoare din provincia Newfoundland și Labrador;

(c)    accizele canadiene la alcoolul pur, astfel cum sunt enumerate la poziția tarifară 2207.10.90 din lista de concesii tarifare a Canadei anexată la Protocolul de la Marrakech (programul V), utilizat în procesul de fabricație în conformitate cu dispozițiile Excise Act (Legea accizelor), 2001, S.C. 2002, c. 22; și

(d)    Importul în Canada de autovehicule rulate care nu respectă cerințele de siguranță și de mediu din Canada.

ARTICOLUL 2.12

Alte dispoziții referitoare la comerțul cu mărfuri

Fiecare parte depune toate eforturile pentru a se asigura că o marfă provenind din cealaltă parte, care a fost importată și vândută sau oferită spre vânzare în mod legal în orice loc pe teritoriul părții importatoare poate fi vândută sau oferită spre vânzare, de asemenea, pe întreg teritoriul părții importatoare.

ARTICOLUL 2.13

Comitetul pentru comerțul cu mărfuri

1.    Funcțiile Comitetului pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (a) (Comitete specializate) includ:

(a)    promovarea comerțului cu mărfuri între părți, inclusiv prin consultări privind accelerarea eliminării tarifelor în temeiul prezentului acord și alte aspecte, după caz;

(b)    recomandarea către Comitetul mixt CETA a unei modificări sau a unei completări a oricărei dispoziții din prezentul acord legată de Sistemul armonizat; și

(c)    abordarea cu promptitudine a chestiunilor legate de circulația mărfurilor prin porturile de intrare ale părților.

2.    Comitetul pentru comerțul cu mărfuri poate prezenta Comitetului mixt CETA proiecte de decizii privind accelerarea sau eliminarea unei taxe vamale pentru o marfă.

3.    Comitetul pentru agricultură instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (a) (Comitete specializate):

(a)    se reunește în termen de 90 de zile de la solicitarea unei părți;

(b)    pune la dispoziție un forum pentru ca părțile să discute chestiuni legate de produse agricole care fac obiectul prezentului acord; și

(c)    înaintează Comitetului pentru comerțul cu mărfuri orice chestiune nesoluționată în conformitate cu litera (b).

4.    Părțile iau notă de cooperarea și schimbul de informații cu privire la aspecte legate de agricultură în cadrul dialogului anual privind agricultura dintre Uniunea Europeană și Canada, astfel cum este stabilit în scrisorile schimbate la 14 iulie 2008. După caz, dialogul privind agricultura poate fi utilizat în scopul alineatului (3).

CAPITOLUL TREI

MĂSURI DE APĂRARE COMERCIALĂ

SECȚIUNEA A

Măsuri antidumping și măsuri compensatorii

ARTICOLUL 3.1

Dispoziții generale privind măsurile antidumping și măsurile compensatorii

1.    Părțile reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul VI din GATT 1994, Acordul antidumping și Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (SMC).

2.    Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii nu se aplică măsurilor antidumping și măsurilor compensatorii.

ARTICOLUL 3.2

Transparență

1.    Fiecare parte aplică măsuri antidumping și măsuri compensatorii în conformitate cu cerințele relevante ale OMC și cu respectarea unui proces echitabil și transparent.

2.    O parte asigură, după impunerea de măsuri provizorii și, în orice caz, înainte de luarea unei decizii finale, informarea completă și semnificativă cu privire la toate faptele esențiale luate în considerare care stau la baza deciziei privind aplicarea de măsuri definitive. Aceasta nu aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping și articolului 12.4 din Acordul SMC.

3.    Cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetei, fiecărei părți interesate de o anchetă privind măsurile antidumping sau măsurile compensatorii 4 i se acordă ocazia de a-și apăra interesele.

ARTICOLUL 3.3

Examinarea interesului public și a taxei celei mai reduse

1.    Autoritățile fiecărei părți iau în considerare informațiile furnizate în conformitate cu legislația părții cu privire la faptul dacă impunerea unei taxe antidumping sau compensatorii nu ar fi în interesul public.

2.    Luând în considerare informațiile menționate la alineatul (1), autoritățile părții pot lua în considerare dacă valoarea taxei antidumping sau compensatorii care urmează să fie impusă va fi marja de dumping sau valoarea subvenției în întregime sau o sumă mai mică, în conformitate cu legislația părții.

SECȚIUNEA B

Măsuri de salvgardare globale

ARTICOLUL 3.4

Dispoziții generale privind măsurile de salvgardare globale

1.    Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile în ceea ce privește măsurile de salvgardare globale în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și cu Acordul privind măsurile de salvgardare.

2.    Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii nu se aplică măsurilor de salvgardare globale.

ARTICOLUL 3.5

Transparență

1.    La cererea părții exportatoare, partea care inițiază o anchetă de salvgardare sau intenționează să adopte măsuri de salvgardare globale provizorii sau definitive, furnizează imediat:

(a)    informațiile prevăzute la articolul 12.2 din Acordul privind măsurile de salvgardare, în formatul stabilit de Comitetul de salvgardare al OMC;

(b)    versiunea publică a plângerii depuse de industria națională, acolo unde este cazul; și

(c)    un raport public care stabilește constatările și concluziile motivate cu privire la toate chestiunile pertinente, de fapt și de drept, examinate în cadrul anchetei de salvgardare. Raportul public include o analiză care atribuie un prejudiciu factorilor care îl cauzează și stabilește metoda utilizată pentru definirea măsurilor de salvgardare globale.

2.    Atunci când sunt furnizate informații în temeiul prezentului articol, partea importatoare se oferă să organizeze consultări cu partea exportatoare pentru a revizui informațiile furnizate.

ARTICOLUL 3.6

Impunerea de măsuri definitive

1.    O parte care adoptă măsuri de salvgardare globale depune eforturi pentru a le impune într-un mod care afectează cel mai puțin schimburile comerciale bilaterale.

2.    Partea importatoare se oferă să organizeze consultări cu partea exportatoare pentru a examina chestiunea menționată la alineatul (1). Partea importatoare nu adoptă măsuri decât după 30 de zile de la data la care s-a prezentat oferta de a organiza consultări.

SECȚIUNEA C

Dispoziții generale

ARTICOLUL 3.7

Excluderea din procedurile de soluționare a litigiilor

Prezentul capitol nu face obiectul capitolului douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor).

CAPITOLUL PATRU

BARIERE TEHNICE ÎN CALEA COMERȚULUI

ARTICOLUL 4.1

Domeniul de aplicare și definiții

1.    Prezentul capitol se aplică pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității care pot afecta schimburile comerciale de mărfuri între părți.

2.    Prezentul capitol nu se aplică:

(a)    specificațiilor pentru achiziții elaborate de organismele guvernamentale pentru necesitățile de producție sau consum ale acestor organisme; sau

(b)    unei măsuri sanitare sau fitosanitare, astfel cum este definită în anexa A la Acordul SPS.

3.    Cu excepția cazului în care prezentul acord, inclusiv dispozițiile încorporate din Acordul BTC în conformitate cu articolul 4.2, definește sau dă un sens unui termen, termenii generali pentru procedurile de standardizare și de evaluare a conformității au în mod normal înțelesul dat acestora de definiția adoptată în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite și de către organismele de standardizare internaționale, luând în considerare contextul lor și având în vedere obiectul și scopul prezentului capitol.

4.    Trimiterile din prezentul capitol la reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității includ modificările la acestea și completări la regulile sau la gama de produse vizate, cu excepția unor modificări și completări de natură nesemnificativă.

5.    Articolul 1.8 alineatul (2) (Amploarea obligațiilor) nu se aplică articolelor 3, 4, 7, 8 și 9 din Acordul BTC, astfel cum sunt încorporate în prezentul acord.

ARTICOLUL 4.2

Încorporarea Acordului BTC

1.    Următoarele dispoziții ale Acordului BTC sunt încorporate și incluse în prezentul acord:

(a)    articolul 2 (Elaborarea, adoptarea și aplicarea normelor tehnice de către instituții guvernamentale centrale);

(b)    articolul 3 (Elaborarea, adoptarea și aplicarea normelor tehnice de către autorități ale administrației publice locale și organisme neguvernamentale);

(c)    articolul 4 (Elaborarea, adoptarea și aplicarea de standarde);

(d)    articolul 5 (Proceduri de evaluare a conformității de autorități ale administrației publice centrale);

(e)    articolul 6 (Recunoașterea evaluării conformității efectuate de către autorități ale administrației publice centrale), fără a limita drepturile și obligațiile unei părți în temeiul Protocolului privind acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluării conformității, precum și al Protocolului privind recunoașterea reciprocă a conformității și a Programului de aplicare privind bunele practici de fabricație pentru produse farmaceutice;

(f)    articolul 7 (Proceduri de evaluare a conformității aplicate de autorități ale administrației publice locale);

(g)    articolul 8 (Proceduri de evaluare a conformității aplicate de organisme neguvernamentale);

(h)    articolul 9 (Sisteme regionale și internaționale);

(i)    anexa 1 (Termeni și definițiile acestora în sensul prezentului acord); și

(j)    anexa 3 (Cod de bune practici pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea de standarde).

2.    Termenul „membri” din dispozițiile încorporate are același înțeles în prezentul acord ca în Acordul BTC.

3.    În ceea ce privește articolele 3, 4, 7, 8 și 9 din Acordul BTC, capitolul douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor) poate fi invocat în cazurile în care o parte consideră că cealaltă parte nu a obținut rezultate satisfăcătoare în conformitate cu articolele respective și că interesele sale comerciale sunt afectate în mod semnificativ. În această privință, astfel de rezultate trebuie să fie echivalente cu cele care ar fi obținute dacă organismul în cauză ar fi o parte.

ARTICOLUL 4.3

Cooperare

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul reglementărilor tehnice, standardelor, metrologiei, procedurilor de evaluare a conformității, supravegherii pieței sau activităților de monitorizare și de aplicare, pentru a facilita schimburile comerciale între părți, în conformitate cu capitolul douăzeci și unu (Cooperare în materie de reglementare). Aceasta poate include promovarea și încurajarea cooperării între organizațiile publice sau private respective ale părților care sunt responsabile de metrologie, standardizare, testare, certificare și acreditare, de supravegherea pieței sau de activități de monitorizare și de aplicare; și, în special, încurajarea organismelor de acreditare și de evaluare a conformității ale părților să participe la acorduri de cooperare care promovează acceptarea rezultatelor evaluării conformității.

ARTICOLUL 4.4

Reglementări tehnice

1.    Părțile se angajează să coopereze, în măsura în care este posibil, pentru a se asigura că reglementările tehnice sunt compatibile între ele. În acest scop, atunci când o parte își exprimă interesul în dezvoltarea unei reglementări tehnice echivalente sau similare ca domeniu de aplicare cu o reglementare care există sau este în curs de elaborare de către cealaltă parte, cealaltă parte oferă părții, la cerere, în măsura în care este posibil, informațiile relevante, studiile și datele pe care le-a invocat în elaborarea reglementării tehnice, indiferent dacă aceasta este adoptată sau în curs de elaborare. Părțile recunosc că ar putea fi necesar să se clarifice și să se convină asupra domeniului de aplicare al unei cereri specifice și că se poate refuza accesul la informații confidențiale.

2.    O parte care a pregătit o reglementare tehnică pe care o consideră a fi echivalentă cu o reglementare tehnică a celeilalte părți, având un obiectiv și un domeniu de aplicare a produsului compatibile poate solicita ca cealaltă parte să recunoască reglementarea tehnică ca fiind echivalentă. Partea face cererea în scris și prezintă motive detaliate pentru care reglementarea tehnică ar trebui să fie considerată echivalentă, inclusiv motive privind domeniul de aplicare a produsului. Partea care nu este de acord că reglementarea tehnică este echivalentă furnizează celeilalte părți, la cerere, motivele deciziei sale.

ARTICOLUL 4.5

Evaluarea conformității

Părțile respectă Protocolul privind acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluării conformității, precum și Protocolul privind recunoașterea reciprocă a programului de conformitate și de aplicare referitor la bunele practici de fabricație pentru produse farmaceutice.

ARTICOLUL 4.6

Transparență

1.    Fiecare parte se asigură că procedurile de transparență în ceea ce privește elaborarea de reglementări tehnice și de proceduri de evaluare a conformității permit persoanelor interesate ale părților să participe din timp, atunci când mai pot fi introduse modificări și se mai pot lua în considerare observații, cu excepția cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională. În cazul în care un proces de consultare privind elaborarea de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității este deschis publicului, fiecare parte permite persoanelor celeilalte părți să participe în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor persoane.

2.    Părțile promovează cooperarea mai strânsă între organismele de standardizare aflate pe teritoriile lor respective, pentru a facilita, printre altele, schimbul de informații cu privire la activitățile lor respective, precum și armonizarea standardelor pe baza interesului reciproc și a reciprocității, în conformitate cu modalitățile care urmează să fie convenite de organismele de standardizare în cauză.

3.    Fiecare parte depune eforturi pentru a permite o perioadă de cel puțin 60 de zile de la data transmiterii de către aceasta la Registrul central de notificări al OMC a reglementărilor tehnice propuse și a procedurilor de evaluare a conformității pentru ca cealaltă parte să prezinte observații scrise, cu excepția cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională. O parte examinează într-un spirit pozitiv o cerere rezonabilă de a prelungi perioada pentru prezentarea de observații.

4.    Dacă o parte primește de la cealaltă parte observații privind reglementarea tehnică sau procedura de evaluare a conformității propusă, aceasta răspunde în scris la respectivele observații înainte de adoptarea reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității.

5.    Fiecare parte publică sau pune la dispoziția publicului, în format tipărit sau electronic, răspunsurile sau un rezumat al răspunsurilor sale la observațiile importante pe care le primește, cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității adoptate.

6.    Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părți, informații privind obiectivele, temeiul juridic și justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității pe care partea a adoptat-o sau își propune să o adopte.

7.    O parte examinează într-un spirit pozitiv o cerere rezonabilă de la cealaltă parte, primită înainte de sfârșitul perioadei de prezentare a observațiilor după transmiterea unei reglementări tehnice propuse, pentru a stabili sau a prelungi perioada de timp între adoptarea reglementării tehnice și ziua de la care se aplică aceasta, cu excepția cazului în care întârzierea ar fi ineficientă în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

8.    Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității adoptate de aceasta sunt puse la dispoziția publicului pe site-uri oficiale.

9.    Dacă o parte reține într-un port de intrare o marfă importată de pe teritoriul celeilalte părți pe motiv că marfa nu a respectat o reglementare tehnică, aceasta comunică, fără întârziere, importatorului motivele pentru reținerea mărfii.

ARTICOLUL 4.7

Gestionarea capitolului

1.    Părțile cooperează cu privire la aspectele care fac obiectul prezentului capitol. Funcțiile Comitetului pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (a) (Comitete) includ:

(a)    gestionează punerea în aplicare a prezentului capitol;

(b)    abordează imediat o chestiune pe care o parte o invocă în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea standardelor, a reglementărilor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformității;

(c)    la cererea unei părți, facilitează discuțiile privind evaluarea riscurilor sau a pericolelor efectuată de către cealaltă parte;

(d)    încurajează cooperarea între organismele de standardizare și organismele de evaluare a conformității ale părților;

(e)    face schimb de informații privind standardele, reglementările tehnice sau procedurile de evaluare a conformității, inclusiv cele ale terților sau ale organismelor internaționale în cazul în care există un interes reciproc în acest sens;

(f)    reexaminează prezentul capitol în funcție de evoluțiile constatate de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului sau în temeiul Acordului BTC și, dacă este necesar, elaborează recomandări de modificare a prezentului capitol în vederea examinării de către Comitetul mixt CETA;

(g)    ia alte măsuri despre care părțile consideră că le vor sprijini să pună în aplicare prezentul capitol și Acordul BTC și să faciliteze comerțul între părți; și

(h)    raportează Comitetului mixt CETA cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol, după caz.

2.    În cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze o chestiune reglementată de prezentul capitol prin intermediul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri, la cererea unei părți, Comitetul mixt CETA poate stabili un grup de lucru tehnic ad-hoc pentru a identifica soluții de facilitare a comerțului. Dacă o parte nu este de acord cu o cerere din partea celeilalte părți pentru instituirea unui grup de lucru tehnic, aceasta explică, la cerere, motivele deciziei sale. Părțile conduc împreună grupul de lucru tehnic.

3.    Atunci când o parte solicită informații, cealaltă parte furnizează informațiile, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, în format tipărit sau electronic, într-o perioadă de timp rezonabilă. Partea depune eforturi pentru a răspunde la fiecare cerere de informații în termen de 60 de zile.

CAPITOLUL CINCI

MĂSURI SANITARE ȘI FITOSANITARE

ARTICOLUL 5.1

Definiții

1.    În sensul prezentului capitol se aplică următoarele definiții:

(a)    definițiile din anexa A la Acordul SPS;

(b)    definițiile adoptate sub auspiciile Comisiei Codex Alimentarius („Codex”);

(c)    definițiile adoptate sub auspiciile Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor („OIE”);

(d)    definițiile adoptate sub auspiciile Convenției Internaționale pentru Protecția Plantelor („IPPC”);

(e)    „zonă protejată pentru un organism dăunător reglementat specificat” înseamnă o zonă geografică definită în mod oficial din Uniunea Europeană, în care respectivul organism nu este stabilit în pofida condițiilor favorabile pentru stabilirea acestuia și a prezenței sale în alte părți ale Uniunii Europene; și

(f)    „o autoritate competentă a unei părți” înseamnă o autoritate specificată în anexa 5A.

2.    În completarea alineatului (1), definițiile prevăzute de Acordul SPS prevalează în măsura în care există o contradicție între definițiile adoptate sub auspiciile Codex, OIE, IPPC și definițiile în temeiul Acordului SPS.

ARTICOLUL 5.2

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

(a)    protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor și plantelor, facilitând în același timp schimburile comerciale;

(b)    asigurarea faptului că măsurile sanitare și fitosanitare („SPS”) ale părților nu creează obstacole nejustificate în calea schimburilor comerciale; și

(c)    continuarea punerii în aplicare a Acordului SPS.

ARTICOLUL 5.3

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică măsurilor sanitare și fitosanitare care pot să afecteze, direct sau indirect, schimburile comerciale între părți.

ARTICOLUL 5.4

Drepturi și obligații

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile asumate în temeiul Acordului SPS.

ARTICOLUL 5.5

Adaptarea la condițiile regionale

1.    În ceea ce privește un animal, un produs de origine animală și un subprodus de origine animală:

(a)    părțile recunosc conceptul de zonare și au decis să aplice acest concept bolilor enumerate în anexa 5B;

(b)    în cazul în care părțile decid cu privire la principiile și orientările pentru recunoașterea condițiilor regionale, acestea le includ în anexa 5C;

(c)    în sensul literei (a), partea importatoare își bazează măsura sanitară aplicabilă părții exportatoare al cărei teritoriu este afectat de o boală menționată în anexa 5B pe decizia de zonare luată de partea exportatoare, cu condiția ca partea importatoare să fie convinsă că decizia de zonare a părții exportatoare este în conformitate cu principiile și orientările prevăzute de părți în anexa 5C și se bazează pe standarde internaționale, orientări și recomandări relevante. Partea importatoare poate aplica orice măsură suplimentară pentru a atinge nivelul corespunzător de protecție sanitară al acesteia;

(d)    în cazul în care o parte consideră că are un statut special în ceea ce privește o boală care nu este menționată în anexa 5B, aceasta poate solicita recunoașterea acestui statut. Partea importatoare poate solicita garanții suplimentare pentru importurile de animale vii, de produse de origine animală și de subproduse de origine animală adecvate pentru statutul convenit recunoscut de partea importatoare, inclusiv condițiile speciale identificate în anexa 5E; și

(e)    părțile recunosc conceptul de compartimentare și sunt de acord să coopereze în acest sens.

2.    În ceea ce privește o plantă sau un produs vegetal:

(a)    atunci când partea importatoare stabilește sau menține măsura fitosanitară, aceasta ia în considerare, printre altele, statutul unei zone din punct de vedere al dăunătorilor, cum ar fi o zonă indemnă de dăunători, un loc indemn de dăunători, o unitate de producție indemnă de dăunători, o zonă cu prevalență redusă a dăunătorilor și o zonă protejată stabilită de partea exportatoare; și

(b)    în cazul în care părțile decid cu privire la principiile și orientările pentru recunoașterea condițiilor regionale, acestea le includ în anexa 5C.

ARTICOLUL 5.6

Echivalență

1.    Partea importatoare acceptă măsura sanitară și fitosanitară a părții exportatoare ca fiind echivalentă cu propria măsură dacă partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv părții importatoare că măsura sa atinge nivelul adecvat de protecție al părții importatoare.

2.    Anexa 5D stabilește principii și orientări pentru determinarea, recunoașterea și menținerea echivalenței.

3.    Anexa 5E prevede:

(a)    zona pentru care partea importatoare recunoaște că o măsură sanitară și fitosanitară a părții exportatoare este echivalentă cu propria măsură; și

(b)    zona pentru care partea importatoare recunoaște că îndeplinirea condiției speciale specificate, combinată cu măsurile sanitare și fitosanitare ale părții exportatoare, atinge nivelul adecvat de protecție sanitară și fitosanitară al părții importatoare.

4.    În sensul prezentului capitol, se aplică articolul 1.7 (Trimitere la legi) în conformitate cu prezentul articol, cu anexa 5-D și cu Notele generale prevăzute în anexa 5-E.

ARTICOLUL 5.7

Condiții comerciale

1.    Partea importatoare pune la dispoziție cerințele sale generale în materie de măsuri sanitare și fitosanitare la import pentru toate produsele. În cazul în care părțile identifică împreună un produs ca o prioritate, partea importatoare stabilește cerințe specifice măsurilor sanitare și fitosanitare la import pentru produsul respectiv, cu excepția cazului în care părțile decid altfel. La identificarea produselor prioritare, părțile cooperează pentru a asigura gestionarea eficientă a resurselor de care dispun. Cerințele specifice de import ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul părții exportatoare.

2.    În conformitate cu alineatul (1), partea importatoare desfășoară, fără întârzieri nejustificate, procesul necesar pentru a stabili cerințe specifice în materie de măsuri sanitare și fitosanitare la import pentru produsul care este identificat ca fiind o prioritate. Odată ce sunt stabilite cerințele specifice de import, partea importatoare ia măsurile necesare, fără întârziere, pentru a permite schimburile comerciale pe baza respectivelor cerințe de import.

3.    În scopul stabilirii cerințelor specifice în materie de măsuri sanitare și fitosanitare la import, partea exportatoare, la cererea părții importatoare:

(a)    furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și

(b)    oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a inspecta, a testa, a efectua misiuni de audit și a desfășura alte proceduri relevante.

4.    În cazul în care partea importatoare menține o listă a unităților sau a instalațiilor autorizate pentru importul unui produs, aceasta aprobă o unitate sau o instalație situată pe teritoriul părții exportatoare, fără inspecția prealabilă a unității sau a instalației respective, în cazul în care:

(a)    partea exportatoare a solicitat o astfel de aprobare pentru unitatea sau instalația în cauză, solicitare însoțită de garanții adecvate; și

(b)    sunt îndeplinite condițiile și procedurile prevăzute în anexa 5F.

5.    În conformitate cu alineatul (4), partea importatoare pune la dispoziția publicului listele sale de unități sau instalații autorizate.

6.    O parte acceptă în mod normal un lot de marfă reglementată fără vămuirea anticipată a mărfii pe bază de lot, cu excepția cazului în care părțile decid altfel.

7.    Partea importatoare poate solicita ca autoritatea competentă relevantă a părții exportatoare să demonstreze în mod obiectiv, spre satisfacția părții importatoare, că cerințele de import pot fi îndeplinite sau sunt îndeplinite.

8.    Părțile ar trebui să urmeze procedura prevăzută în anexa 5G cu privire la cerințele specifice de import privind sănătatea plantelor.

ARTICOLUL 5.8

Audit și verificare

1.    În scopul de a menține încrederea în punerea în aplicare a prezentului capitol, o parte poate efectua o misiune de audit sau de verificare, sau ambele, cu privire la programul de control al autorității competente a celeilalte părți, în întregime sau parțial. Partea în cauză suportă propriile cheltuieli asociate misiunii de audit sau de verificare.

2.    În cazul în care părțile decid cu privire la principiile și orientările pentru efectuarea unei misiuni de audit sau de verificare, acestea le includ în anexa 5H. În cazul în care o parte efectuează o misiune de audit sau de verificare, aceasta o desfășoară în conformitate cu principiile și orientările din anexa 5H.

ARTICOLUL 5.9

Certificare la export

1.    Atunci când este necesar un certificat oficial sanitar pentru a importa un lot de animale vii sau de produse de origine animală, precum și în cazul în care partea importatoare a acceptat măsura sanitară și fitosanitară a părții exportatoare ca fiind echivalentă cu propria sa măsură cu privire la astfel de animale sau produse de origine animală, părțile utilizează modelul de certificat sanitar prevăzut în anexa 5I pentru un astfel de certificat, cu excepția cazului în care părțile decid altfel. De asemenea, părțile pot utiliza un model de certificat pentru alte produse, în cazul în care decid astfel.

2.    Anexa 5I stabilește principii și orientări pentru certificarea la export, inclusiv certificarea electronică, retragerea sau înlocuirea certificatelor, regimurile lingvistice și modelele de certificate.

ARTICOLUL 5.10

Controale și taxe la import

1.    Anexa 5J prevede principii și orientări pentru controalele și taxele la import, inclusiv rata de frecvență pentru controalele la import.

2.    În cazul în care controalele la import indică existența unei neconformități cu cerințele relevante referitoare la importuri, măsurile luate de partea importatoare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor implicate și să nu fie mai restrictive asupra schimburilor comerciale decât este necesar pentru a atinge nivelul adecvat de protecție sanitară sau fitosanitară a părții.

3.    Ori de câte ori este posibil, partea importatoare notifică importatorului unui lot neconform, sau reprezentantului acestuia, motivul pentru neconformitate și le oferă posibilitatea de revizuire a deciziei. Partea importatoare examinează orice informații relevante prezentate pentru a facilita revizuirea.

4.    O parte poate colecta taxe în scopul de a acoperi costurile suportate pentru a efectua controale la frontieră, fără ca acestea să depășească recuperarea costurilor.

ARTICOLUL 5.11

Notificarea și schimbul de informații

1.    O parte notifică fără întârziere cealaltă parte cu privire la:

(a)    o modificare semnificativă a statutului privind dăunătorii sau bolile, cum ar fi prezența și evoluția unei boli menționate în anexa 5B;

(b)    o constatare de importanță epidemiologică în ceea ce privește o boală a animalelor, care nu este menționată în anexa 5B sau care este o boală nouă; și

(c)    o problemă importantă de siguranță alimentară legată de un produs comercializat între părți.

2.    Părțile depun toate eforturile pentru a face schimb de informații cu privire la alte aspecte relevante, inclusiv:

(a)    o modificare a unei măsuri sanitare și fitosanitare a unei părți;

(b)    orice modificare semnificativă a structurii sau organizării autorității competente a unei părți;

(c)    la cerere, rezultatele controlului oficial al unei părți și un raport privind rezultatele controlului efectuat;

(d)    rezultatele unui control la import în conformitate cu articolul 5.10 în cazul unui lot respins sau neconform; și

(e)    la cerere, o analiză a riscurilor sau un aviz științific emise de una dintre părți și care sunt relevante în sensul prezentului capitol.

3.    Cu excepția cazului în care Comitetul mixt de gestionare decide altfel, atunci când informațiile menționate la alineatul (1) sau alineatul (2) au fost puse la dispoziție prin intermediul notificării către Registrul central de notificări al OMC sau către organismul internațional de standardizare relevant, în conformitate cu normele sale relevante, cerințele de la alineatele (1) și (2), în măsura în care se aplică informațiilor respective, sunt îndeplinite.

ARTICOLUL 5.12

Consultările tehnice

Dacă o parte își exprimă o preocupare considerabilă în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea plantelor, sănătatea animală sau o măsură sanitară și fitosanitară pe care cealaltă parte a propus-o sau a pus-o în aplicare, partea în cauză poate solicita consultări tehnice cu cealaltă parte. Partea vizată de cerere ar trebui să răspundă cererii fără întârziere. Fiecare parte depunere eforturi să furnizeze informațiile necesare pentru a evita o perturbare a schimburilor comerciale și, după caz, pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă.

ARTICOLUL 5.13

Măsuri sanitare și fitosanitare de urgență

1.    O parte notifică cealaltă parte cu privire la o măsură sanitară și fitosanitară de urgență în termen de 24 de ore de la decizia sa de a pune în aplicare măsura respectivă. În cazul în care o parte solicită consultări tehnice pentru a aborda măsura sanitară și fitosanitară de urgență, consultările tehnice trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la notificarea măsurii sanitare și fitosanitare de urgență. Părțile vor lua în considerare orice informații furnizate prin intermediul consultărilor tehnice.

2.    Partea importatoare examinează informațiile care au fost furnizate în timp util de către partea exportatoare atunci când ia decizia cu privire la un lot care, la momentul adoptării măsurii sanitare și fitosanitare de urgență, este transportat între părți.

ARTICOLUL 5.14

Comitetul mixt de gestionare pentru măsurile sanitare și fitosanitare

1.    Comitetul mixt de gestionare pentru măsurile sanitare și fitosanitare („Comitetul mixt de gestionare”), înființat în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (d), este alcătuit din reprezentanți comerciali și în materie de reglementare ai fiecărei părți, responsabili pentru măsurile sanitare și fitosanitare.

2.    Funcțiile Comitetului mixt de gestionare includ:

(a)    să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol, să ia în considerare orice aspect referitor la prezentul capitol și să examineze toate chestiunile care pot să apară în legătură cu punerea sa în aplicare;

(b)    să ofere indicații pentru identificarea, prioritizarea, gestionarea și soluționarea problemelor;

(c)    să abordeze orice cerere formulată de o parte pentru modificarea unui control la import;

(d)    cel puțin o dată pe an, să revizuiască anexele la prezentul capitol, în special în funcție de progresele realizate în cadrul consultărilor prevăzute de prezentul acord. În urma revizuirii, Comitetul mixt de gestionare poate decide să modifice anexele la prezentul capitol. Părțile pot aproba decizia Comitetului mixt de gestionare, în conformitate cu procedurile lor respective necesare pentru intrarea în vigoare a modificării. Decizia intră în vigoare la o dată convenită de către părți;

(e)    să monitorizeze punerea în aplicare a unei decizii menționate la litera (d) de mai sus, precum și aplicarea măsurilor prevăzute la litera (d) de mai sus;

(f)    să asigure un for cu caracter regulat pentru a face schimb de informații legate de sistemul de reglementare al fiecărei părți, inclusiv baza de evaluare științifică și a riscurilor pentru o măsură sanitară și fitosanitară; și

(g)    să pregătească și să mențină un document care detaliază stadiul dezbaterilor între părți cu privire la activitatea acestora privind recunoașterea echivalenței măsurilor sanitare și fitosanitare specifice.

3.    Comitetul mixt de gestionare poate, printre altele:

(a)    să identifice oportunități pentru un angajament bilateral mai profund, inclusiv relații îmbunătățite, care poate include un schimb de funcționari;

(b)    să discute, într-un stadiu timpuriu, o modificare sau o modificare propusă a unei măsuri sanitare și fitosanitare luate în considerare;

(c)    să faciliteze o mai bună înțelegere între părți cu privire la punerea în aplicare a Acordului SPS și să promoveze cooperarea între părți cu privire la chestiunile sanitare și fitosanitare în discuție în cadrul forurilor multilaterale, inclusiv Comitetul OMC privind măsurile sanitare și fitosanitare și organismele care stabilesc standarde internaționale, după caz; sau

(d)    să identifice și să discute, într-un stadiu timpuriu, inițiative care au o componentă sanitară și fitosanitară și care ar putea beneficia de cooperare.

4.    Comitetul mixt de gestionare poate stabili grupuri de lucru alcătuite din reprezentanți la nivel de experți ai părților, pentru a aborda chestiuni sanitare și fitosanitare specifice.

5.    O parte poate sesiza orice chestiune sanitară și fitosanitară Comitetului mixt de gestionare. Comitetul mixt de gestionare ar trebui să examineze chestiunea cât mai repede posibil.

6.    În cazul în care Comitetul mixt de gestionare nu este în măsură să soluționeze o chestiune cu promptitudine, la cererea unei părți, acesta raportează imediat Comitetului mixt CETA.

7.    Cu excepția cazului în care părțile decid altfel, Comitetul mixt de gestionare se întrunește și stabilește programul său de lucru în termen de cel mult 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord și stabilește normele sale de procedură în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

8.    În urma reuniunii sale inițiale, Comitetul mixt de gestionare se întrunește în funcție de necesități, în mod normal o dată pe an. Comitetul mixt de gestionare poate decide să se întrunească prin videoconferință sau teleconferință și poate aborda, de asemenea, chestiuni în afara sesiunii, prin corespondență.

9.    Comitetul mixt de gestionare prezintă Comitetului mixt CETA un raport anual cu privire la activitățile și programul său de lucru.

10.    La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează și informează cealaltă parte, în scris, cu privire la un punct de contact pentru a coordona ordinea de zi a Comitetului mixt de gestionare și pentru a facilita comunicarea în materie sanitară și fitosanitară.

CAPITOLUL ȘASE

REGIMUL VAMAL ȘI FACILITAREA COMERȚULUI

ARTICOLUL 6.1

Obiective și principii

1.    Părțile recunosc importanța aspectelor vamale și de facilitare a comerțului în contextul mediului comercial global aflat în evoluție.

2.    În măsura în care este posibil, părțile cooperează și fac schimb de informații, inclusiv informații cu privire la cele mai bune practici, pentru a promova aplicarea și respectarea măsurilor de facilitare a comerțului prevăzute în prezentul acord.

3.    Măsurile de facilitare a comerțului nu împiedică mecanismele de protejare a unei persoane prin aplicarea efectivă a legislației unei părți și conformitatea cu aceasta.

4.    Cerințele și procedurile în materie de import, export și tranzit nu constituie o povară administrativă mai mare, nici nu sunt mai restrictive din punct de vedere comercial decât este absolut necesar pentru realizarea obiectivelor legitime.

5.    Instrumentele și standardele internaționale existente în domeniul comercial și vamal constituie baza cerințelor și a procedurilor în materie de import, export și tranzit, cu excepția cazurilor în care astfel de instrumente și standarde ar constitui un mijloc ineficace și necorespunzător pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

ARTICOLUL 6.2

Transparență

1.    Fiecare parte publică sau pune la dispoziție, inclusiv prin mijloace electronice, legislația, reglementările, deciziile judiciare și politicile administrative privind cerințele pentru importul sau exportul de mărfuri.

2.    Fiecare parte depune eforturi să publice, inclusiv pe internet, reglementările și politicile administrative propuse referitoare la chestiunile vamale și să ofere persoanelor interesate posibilitatea de a prezenta observații înainte de adoptarea acestora.

3.    Fiecare parte desemnează sau menține unul sau mai multe puncte de contact pentru a răspunde cererilor de informații adresate de persoanele interesate în ceea ce privește aspectele vamale și publică pe internet informațiile cu privire la procedurile pentru formularea de astfel de întrebări.

ARTICOLUL 6.3

Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri

1.    Fiecare parte adoptă sau menține proceduri vamale simplificate pentru acordarea efectivă a liberului de vamă pentru mărfuri în scopul de a facilita schimburile comerciale între părți și a reduce costurile pentru importatori și exportatori.

2.    Fiecare parte se asigură că procedurile simplificate:

(a)    permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă de timp nu mai mare decât cea necesară pentru a asigura conformitatea cu legislația sa;

(b)    permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri și, în măsura în care este posibil, pentru mărfuri controlate sau reglementate, la primul punct de sosire;

(c)    depun eforturi pentru a permite acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri care necesită vămuire de urgență;

(d)    permit unui importator sau agentului acestuia să scoată mărfuri de sub controlul vamal înainte de stabilirea finală și plata taxelor vamale, a impozitelor și a taxelor. Înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, o parte poate solicita ca un importator să ofere garanții suficiente în formă de garanție, arvună sau un alt instrument adecvat; și

(e)    prevăd, în conformitate cu legislația sa, cerințe de documentație simplificate pentru introducerea de mărfuri cu valoare redusă, prevăzute de fiecare parte.

3.    Fiecare parte, în procedurile sale simplificate, poate solicita prezentarea de informații mai ample prin înscrierea ulterioară în evidențele contabile și verificări, după caz.

4.    Fiecare parte permite acordarea accelerată a liberului de vamă pentru mărfuri și, în măsura în care este posibil și dacă este cazul, aceasta:

(a)    prevede prezentarea electronică anticipată și prelucrarea informației înainte de sosirea fizică a mărfurilor pentru a permite acordarea liberului de vamă la sosirea acestora, dacă nu a fost identificat niciun risc sau dacă nu trebuie efectuate controale aleatorii; și

(b)    prevede vămuirea anumitor mărfuri cu o documentație minimă.

5.    În măsura în care este posibil, fiecare parte se asigură că autoritățile și agențiile sale implicate în controalele la frontieră și alte controale la import și export cooperează și se coordonează pentru a facilita schimburile comerciale, printre altele, prin convergența datelor de import și de export și a cerințelor de documentație și prin stabilirea unei singure locații pentru verificarea documentară și fizică unică a transporturilor.

6.    Fiecare parte se asigură, în măsura în care este posibil, că cerințele sale de import și de export pentru mărfuri sunt coordonate pentru a facilita schimburile comerciale, indiferent dacă cerințele respective sunt administrate de o agenție sau în numele agenției respective de către administrația vamală.

ARTICOLUL 6.4

Valoarea în vamă

1.    Acordul privind valoarea în vamă reglementează evaluarea în vamă aplicată schimburilor comerciale reciproce dintre părți.

2.    Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind aspectele legate de determinarea valorii în vamă.

ARTICOLUL 6.5

Clasificarea mărfurilor

Clasificarea mărfurilor în comerțul dintre părți în temeiul prezentului acord este cea stabilită în nomenclatura tarifară respectivă a fiecărei părți în conformitate cu Sistemul armonizat.

ARTICOLUL 6.6

Taxe și redevențe

Fiecare parte publică sau pune la dispoziție informații cu privire la taxele și redevențele impuse de o administrație vamală a părții respective, inclusiv prin mijloace electronice. Astfel de informații includ taxele și redevențele aplicabile, motivul specific pentru acestea, autoritatea responsabilă, precum și data și modul în care se efectuează plata. O parte nu impune taxe și redevențe noi sau modificate până când nu publică sau pune la dispoziție în alt mod informațiile în acest sens.

ARTICOLUL 6.7

Gestionarea riscurilor

1.    Fiecare parte își bazează procedurile de examinare, de acordare a liberului de vamă și de verificare după intrare pe principii de evaluare a riscurilor mai degrabă decât pe cerința ca fiecare transport prezentat pentru intrare să fie examinat în mod exhaustiv pentru conformitatea cu cerințele de import.

2.    Fiecare parte adoptă și aplică cerințele și procedurile de import, export și tranzit pentru mărfuri pe baza unor principii de gestionare a riscurilor și își concentrează măsurile de conformare pe tranzacțiile care necesită atenție.

3.    Alineatele (1) și (2) nu împiedică o parte de la efectuarea controlului calității și a controalelor de conformitate care pot necesita verificări mai ample.

ARTICOLUL 6.8

Automatizare

1.    Fiecare parte utilizează tehnologii informaționale care accelerează procedurile de acordare a liberului de vamă pentru mărfuri, pentru a facilita schimburile comerciale, inclusiv schimburile comerciale dintre părți.

2.    Fiecare parte:

(a)    depune eforturi pentru a publica prin mijloace electronice formularele vamale care sunt necesare pentru importul sau exportul de mărfuri;

(b)    permite, sub rezerva dreptului său, depunerea formularelor vamale în cauză în format electronic; și

(c)    dacă este posibil, prin intermediul administrației sale vamale, prevede schimbul electronic de informații cu comunitatea sa de tranzacționare.

3.    Fiecare parte depune eforturi pentru a:

(a)    dezvolta sau menține sisteme complet interconectate de ghișeu unic pentru a facilita o singură transmitere electronică unică a informațiilor cerute de legislația vamală și nevamală pentru circulația transfrontalieră a mărfurilor; și

(b)    dezvolta un set de elemente și procese de date, în conformitate cu Modelul de date al Organizației Mondiale a Vămilor („OMV”) și recomandările și orientările OMV conexe.

4.    Părțile se angajează să coopereze cu privire la dezvoltarea de sisteme electronice interoperabile, inclusiv ținând cont de activitatea OMV, pentru a facilita schimburile comerciale între părți.

ARTICOLUL 6.9

Decizii anticipate

1.    Fiecare parte emite, la cerere scrisă, decizii anticipate privind clasificarea tarifară în conformitate cu legislația sa.

2.    Sub rezerva cerințelor de confidențialitate, fiecare parte publică, de exemplu pe internet, informații cu privire la deciziile anticipate privind clasificarea tarifară care sunt relevante pentru a înțelege și a aplica normele de clasificare tarifară.

3.    În vederea facilitării comerțului, părțile includ în dialogurile lor bilaterale actualizări periodice privind modificările aduse legislației și măsurilor de punere în aplicare respective ale acestora referitoare la aspectele menționate la alineatele (1) și (2).

ARTICOLUL 6.10

Reexaminare și căi de atac

1.    Fiecare parte se asigură că o acțiune administrativă sau o decizie oficială adoptată în ceea ce privește importul de mărfuri este revizuită prompt de tribunale judiciare, arbitrale sau administrative sau prin proceduri administrative.

2.    Tribunalul sau funcționarul care acționează în temeiul acestor proceduri administrative este independent de funcționarul sau organismul care emite decizia și are competența de a menține, a modifica sau a inversa hotărârea, în conformitate cu legea națională a părții.

3.    Înainte de a îndruma o persoană să solicite măsuri reparatorii la un nivel mai formal sau judiciar, fiecare parte prevede o cale de atac la nivel administrativ sau o revizuire care este independentă de funcționarul sau organismul responsabil de acțiunea sau decizia originală.

4.    Fiecare parte acordă în mod substanțial același drept de revizuire și de a înainta o cale de atac împotriva concluziilor deciziilor anticipate luate de administrația vamală aferentă pe care îl oferă importatorilor de pe teritoriul său unei persoane care a primit o decizie anticipată în conformitate cu articolul 6.9.

ARTICOLUL 6.11

Sancțiuni

Fiecare parte se asigură că legislația sa vamală prevede ca sancțiunile aplicate pentru încălcări să fie proporționale și nediscriminatorii și că aplicarea unor astfel de sancțiuni nu conduce la întârzieri nejustificate.

ARTICOLUL 6.12

Confidențialitate

1.    Fiecare parte, în conformitate cu legislația sa, tratează ca strict confidențiale toate informațiile obținute în temeiul prezentului capitol care sunt de natură confidențială sau care sunt furnizate cu titlu confidențial și protejează informațiile respective de o divulgare care ar putea aduce atingere poziției concurențiale a persoanei care furnizează informațiile.

2.    În cazul în care partea care primește sau obține informațiile menționate la alineatul (1) este obligată prin legea națională să divulge informațiile, acea parte va notifica partea sau persoana care a furnizat informațiile.

3.    Fiecare parte se asigură că informațiile confidențiale colectate în temeiul prezentului capitol nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele de administrare și aplicare în domeniul vamal, decât cu permisiunea părții sau a persoanei care a furnizat informațiile confidențiale respective.

4.    O parte poate permite utilizarea informațiilor colectate în temeiul prezentului capitol în cadrul procedurilor administrative, judiciare sau cvasi-judiciare inițiate pentru nerespectarea legilor în domeniul vamal de punere în aplicare a prezentului capitol. O parte notifică partea sau persoana care a furnizat informațiile înainte de o astfel de utilizare.

ARTICOLUL 6.13

Cooperare

1.    Părțile continuă să coopereze în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi OMV, pentru a atinge obiective reciproc recunoscute, inclusiv cele prevăzute în Cadrul OMV de standarde privind securitatea și facilitarea comerțului mondial.

2.    Părțile reexaminează în mod regulat inițiativele internaționale relevante privind facilitarea schimburilor comerciale, inclusiv Culegerea de recomandări privind facilitarea schimburilor comerciale elaborate de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare și Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, pentru a identifica domeniile în care mai multe acțiuni comune ar facilita schimburile comerciale dintre părți și ar promova obiective multilaterale comune.

3.    Părțile cooperează, în conformitate cu Acordul între Comunitatea Europeană și Canada privind cooperarea vamală și asistența reciprocă în probleme vamale, încheiat la Ottawa la 4 decembrie 1997 („Acordul de cooperare vamală CanadaUE”).

4.    Părțile își oferă asistență reciprocă în domeniul vamal, în conformitate cu Acordul de cooperare vamală CanadaUE, inclusiv în chestiuni legate de o suspiciune de încălcare a legislației vamale a unei părți, astfel cum este definită în acordul respectiv, precum și de punerea în aplicare a prezentului acord.

ARTICOLUL 6.14

Comitetul mixt de cooperare vamală

1.    Comitetul mixt de cooperare vamală, căruia i se acordă autoritatea de a acționa sub auspiciile Comitetului mixt CETA ca o comisie specializată în conformitate cu articolul 26.2 alineatul (1) litera (c) (Comitete specializate), asigură buna funcționare a prezentului capitol și a Protocolului privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii, precum și a articolului 20.43 (Domeniul de aplicare a măsurilor la frontieră) și a articolului 2.8 (Suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial). Comitetul mixt de cooperare vamală examinează chestiunile care rezultă din aplicarea acestora în conformitate cu obiectivele prezentului acord.

2.    Pentru chestiunile reglementate de prezentul acord, Comitetul mixt de cooperare vamală este compus din reprezentanți ai autorităților vamale, comerciale sau ai altor autorități competente, după cum consideră adecvat fiecare parte.

3.    Fiecare parte se asigură că reprezentanții săi în cadrul reuniunilor Comitetului mixt de cooperare vamală au o expertiză care corespunde punctelor de pe ordinea de zi. Comitetul mixt de cooperare vamală se poate întruni într-o configurație specifică de expertiză pentru a aborda chestiunile legate de regulile de origine sau procedurile de determinare a originii fie în configurația „Comitet mixt de cooperare vamalăreguli de origine” sau în cea de „Comitet mixt de cooperare vamalăproceduri de determinare a originii”).

4.    Comitetul mixt de cooperare vamală poate formula rezoluții, recomandări sau avize și poate prezenta Comitetului mixt CETA proiecte de decizii pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea obiectivelor comune și buna funcționare a mecanismelor stabilite în prezentul capitol și a Protocolului privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii, precum și a articolului 20.43 (Domeniul de aplicare a măsurilor la frontieră) și a articolului 2.8 (Suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial).

CAPITOLUL ȘAPTE

SUBVENȚII

ARTICOLUL 7.1

Definiția unei subvenții

1.    În sensul prezentului acord, o subvenție reprezintă o măsură referitoare la comerțul cu mărfuri care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1.1 din Acordul SMC.

2.    O subvenție face obiectul prezentului capitol numai dacă este specifică în sensul articolului 2 din Acordul SMC.

ARTICOLUL 7.2

Transparență

1.    La fiecare doi ani, fiecare parte notifică celeilalte părți următoarele informații cu privire la orice subvenție acordată sau menținută pe teritoriul său:

(a)    temeiul juridic al subvenției;

(b)    forma subvenției; și

(c)    valoarea subvenției sau suma înscrisă în buget pentru subvenții.

2.    Notificările transmise la OMC în temeiul articolului 25.1 din Acordul SMC sunt considerate ca îndeplinind cerința de la alineatul (1).

3.    La cererea celeilalte părți, o parte furnizează prompt informații și răspunde la întrebări referitoare la anumite cazuri de sprijin guvernamental acordat pentru comerțul cu servicii prestate pe teritoriul său.

ARTICOLUL 7.3

Consultări privind subvențiile și sprijinul guvernamental
în sectoare altele decât agricultura și pescuitul

1.    În cazul în care o parte consideră că o subvenție sau un caz particular de sprijin guvernamental pentru comerțul cu servicii acordat de către cealaltă parte afectează negativ sau poate afecta negativ interesele sale, aceasta poate comunica preocupările sale celeilalte părți și poate solicita consultări în această privință. Partea solicitată acordă atenție deplină și examinează cu înțelegere o astfel de cerere.

2.    În timpul consultărilor, o parte poate solicita informații suplimentare despre o subvenție sau un caz special de sprijin guvernamental pentru comerțul cu servicii acordat de cealaltă parte, inclusiv obiectivul de politică, valoarea sa, precum și orice măsuri luate pentru a limita posibilul efect de denaturare asupra comerțului.

3.    Pe baza consultărilor, partea solicitată depune eforturi pentru a elimina sau a reduce la minimum orice efecte adverse ale subvenției sau ale cazului special de sprijin guvernamental pentru comerțul cu servicii asupra intereselor părții solicitante.

4.    Prezentul articol nu se aplică subvențiilor pentru mărfuri agricole și produse pescărești și nu aduce atingere articolelor 7.4 și 7.5.

ARTICOLUL 7.4

Consultări privind subvențiile pentru produse agricole
și produse pescărești

1.    Părțile împărtășesc obiectivul de a lucra împreună pentru a ajunge la un acord:

(a)    pentru a consolida în continuare disciplinele multilaterale și normele privind comerțul agricol în cadrul OMC; și

(b)    pentru a contribui la dezvoltarea unei rezoluții multilaterale globale privind subvențiile în domeniul pescuitului.

2.    În cazul în care o parte consideră că o subvenție sau furnizarea de sprijin guvernamental acordat de către cealaltă parte afectează negativ sau poate afecta negativ interesele sale în ceea ce privește produsele agricole sau produsele pescărești, aceasta poate comunica preocupările sale celeilalte părți și poate solicita consultări în această privință.

3.    Partea solicitată acordă atenție deplină și examinează cu înțelegere o astfel de cerere și depune toate eforturile pentru a elimina sau a reduce la minimum efectele adverse ale subvenției sau ale furnizării de sprijin guvernamental asupra intereselor părții solicitante în ceea ce privește produsele agricole și produsele pescărești.

ARTICOLUL 7.5

Subvențiile la export în domeniul agriculturii

1.    În sensul prezentului articol:

(a)    subvenție la export înseamnă o subvenție la export în sensul articolului 1 litera (e) din Acordul privind agricultura; și

(b)    eliminarea totală a unui tarif se referă, în cazul în care există contingente tarifare, la eliminarea fie a tarifului aplicabil în cadrul contingentului, fie a tarifului peste contingent.

2.    O parte nu adoptă sau nu menține o subvenție la export pentru un produs agricol care este exportat sau încorporat într-un produs care este exportat către teritoriul celeilalte părți după ce cealaltă parte a eliminat complet tariful, imediat sau după perioada de tranziție, pentru produsul în cauză, în conformitate cu anexa 2A (Eliminarea tarifelor), inclusiv listele sale tarifare.

ARTICOLUL 7.6

Confidențialitate

Atunci când furnizează informații în temeiul prezentului capitol, o parte nu este obligată să divulge informații confidențiale.

ARTICOLUL 7.7

Excluderea subvențiilor și a sprijinului guvernamental
pentru serviciile audiovizuale și industriile culturale

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se aplică filialelor sau sprijinului guvernamental pentru serviciile audiovizuale în cazul Uniunii Europene și pentru industriile culturale în cazul Canadei.

ARTICOLUL 7.8

Relația cu Acordul OMC

Părțile reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul VI din GATT 1994, Acordul SMC și Acordul privind agricultura.

ARTICOLUL 7.9

Soluționarea litigiilor

Articolele 7.3 și 7.4 din prezentul capitol nu sunt supuse dispozițiilor în materie de soluționare a litigiilor din prezentul acord.

CAPITOLUL OPT

INVESTIȚII

SECȚIUNEA A

Definiții și domeniu de aplicare

ARTICOLUL 8.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă activitățile care nu sunt desfășurate pe bază comercială și nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

servicii de reparații și întreținere a aeronavelor înseamnă activități care sunt efectuate asupra unei aeronave sau unei părți dintr-o aeronavă retrasă din serviciu și nu includ așanumita întreținere „în linie”.

servicii de exploatare a aeroporturilor înseamnă exploatarea sau gestionarea, pe bază de comision sau contract, a infrastructurii aeroportuare, inclusiv terminale, piste, căi de rulare și platforme, spații de parcare și sisteme de transport în interiorul aeroportului. Pentru o mai mare certitudine, serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ drepturile de proprietate sau investițiile în aeroporturi sau terenuri ale aeroportului sau oricare dintre funcțiile îndeplinite de un consiliu de administrație. Serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ serviciile de navigație aeriană;

sechestru înseamnă confiscarea bunurilor unei părți la litigiu, pentru a asigura sau a garanta executarea unei hotărâri;

servicii privind sistemele informatizate de rezervare înseamnă serviciile furnizate de sistemele informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarifele și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

informații confidențiale sau protejate înseamnă:

(a)    informații comerciale confidențiale; sau

(b)    informații care sunt protejate împotriva divulgării către public;

(i)    în cazul informațiilor privind pârâtul, în conformitate cu legislația pârâtului;

(ii)    în cazul altor informații, în conformitate cu o lege sau cu norme declarate de tribunal ca fiind aplicabile pentru dezvăluirea unor astfel de informații;

investiție reglementată înseamnă, cu privire la o parte, o investiție:

(a)    de pe teritoriul său;

(b)    efectuată în conformitate cu legea aplicabilă la data efectuării investiției;

(c)    deținută în mod direct sau indirect sau controlată de un investitor al celeilalte părți; și

(d)    existentă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau efectuată sau dobândită ulterior;

parte la litigiu înseamnă investitorul care inițiază o procedură în temeiul secțiunii F sau pârâtul. În sensul secțiunii F și fără a aduce atingere articolului 8.14, un investitor nu include o parte;

părți la litigiu înseamnă atât investitorul, cât și pârâtul;

ordin de încetare înseamnă un ordin de interzicere sau de limitare a unei acțiuni;

întreprindere înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală) și o sucursală sau o reprezentanță a unei întreprinderi;

servicii de handling la sol înseamnă furnizarea unui serviciu pe bază de comision sau de contract pentru: administrare și supraveghere la sol, inclusiv controlul factorului de ocupare și comunicare; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; handlingul mărfurilor și al corespondenței; handlingul rampei și servicii la bordul aeronavei; handlingul combustibilului și al uleiului; întreținerea de linie a aeronavelor, operațiuni de zbor și administrarea echipajului; transport de suprafață; sau servicii de catering. Serviciile de handling la sol nu includ serviciile de pază sau exploatarea sau gestionarea infrastructurii aeroportuare centralizate precum sistemele de handling al bagajelor, instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului sau sistemele de transport în interiorul aeroportului;

ICSID înseamnă Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții;

Norme privind instrumentul suplimentar ICSID înseamnă Normele privind Facilitatea suplimentară pentru administrarea procedurilor de către Secretariatul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții;

Convenția ICSID înseamnă Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și resortisanți ai altor state, adoptată la 18 martie 1965 la Washington;

drepturi de proprietate intelectuală înseamnă drepturile de autor și drepturile conexe, drepturile de marcă, drepturile asupra indicațiilor geografice, drepturile asupra desenelor și modelelor industriale, drepturile de brevet, drepturile asupra topografiilor de circuite integrate, drepturile legate de protecția informațiilor confidențiale și drepturile cultivatorilor de plante; și, în cazul în care astfel de drepturi sunt prevăzute de legislația unei părți, drepturile asupra modelelor de utilitate. Prin decizia Comitetului mixt CETA, se pot adăuga alte categorii de proprietate intelectuală la această definiție;

investiție înseamnă toate tipurile de active pe care un investitor le deține sau le controlează, în mod direct sau indirect, care prezintă caracteristicile unei investiții, inclusiv o anumită durată și alte caracteristici precum angajarea de capital sau de alte resurse, așteptarea obținerii unui câștig sau a unui profit sau asumarea riscurilor. Formele pe care le poate lua o investiție includ:

(a)    o întreprindere;

(b)    părți sociale, acțiuni și alte forme de participare la capital în cadrul unei întreprinderi;

(c)    obligațiuni, obligațiuni negarantate și alte titluri de creanță ale unei întreprinderi;

(d)    un împrumut acordat unei întreprinderi;

(e)    orice alt tip de interes într-o întreprindere;

(f)    un interes care decurge din:

(i)    o concesiune acordată în conformitate cu legislația unei părți sau în temeiul unui contract, inclusiv pentru a căuta, a cultiva, a extrage sau a exploata resurse naturale,

(ii)    un contract la cheie, de construcții, de producție sau de partajare a veniturilor; sau

(iii)    alte contracte similare;

(g)    drepturi de proprietate intelectuală;

(h)    alte drepturi asupra bunurilor mobile, corporale sau necorporale, sau asupra bunurilor imobile și drepturi conexe;

(i)    creanțe în numerar sau pretenții de îndeplinire a obligațiilor în temeiul unui contract;

Pentru o mai mare certitudine, creanțele în numerar nu includ:

(i)    creanțele în numerar care decurg exclusiv din contracte comerciale pentru vânzarea de mărfuri sau servicii de către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul unei părți către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părți.

(ii)    finanțarea internă a unor astfel de contracte; sau

(iii)    orice ordin, hotărâre sau hotărâre arbitrală legată de punctele (i) sau (ii).

Profiturile investite sunt tratate ca investiții. Orice modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu afectează clasificarea lor ca investiții;

investitor înseamnă o parte, o persoană fizică sau o întreprindere a unei părți, alta decât o sucursală sau o reprezentanță, care intenționează să efectueze, efectuează sau a efectuat o investiție pe teritoriul celeilalte părți;

În sensul prezentei definiții, o întreprindere a unei părți este:

(a)    o întreprindere care este constituită sau organizată în conformitate cu legile acelei părți și desfășoară activități comerciale substanțiale pe teritoriul părții respective; sau

(b)    o întreprindere care este constituită sau organizată în conformitate cu legile acelei părți și este deținută sau controlată în mod direct sau indirect de o persoană fizică a părții respective sau de o întreprindere menționată la litera (a);

întreprindere stabilită pe plan local înseamnă o persoană juridică care este constituită sau organizată în conformitate cu legile aplicabile pe teritoriul pârâtului și pe care un investitor al celeilalte părți o deține sau o controlează în mod direct sau indirect;

persoană fizică înseamnă:

(a)    în cazul Canadei, o persoană fizică care este cetățean sau rezident permanent al Canadei; și

(b)    în cazul părții UE, o persoană fizică care are naționalitatea unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene în conformitate cu legislația acestuia, iar pentru Letonia, de asemenea, o persoană fizică având reședința permanentă în Republica Letonia, care nu este cetățean al Republicii Letonia sau al altui stat, dar care are dreptul, în conformitate cu legile și reglementările din Republica Letonia, să i se elibereze un pașaport pentru non-cetățeni;

O persoană fizică care este cetățean al Canadei și are naționalitatea unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene este considerată a fi în mod exclusiv o persoană fizică a părții a cărei naționalitate dominantă și efectivă o deține;

O persoană fizică care are naționalitatea unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau care este cetățean al Canadei și este, de asemenea, rezident permanent al celeilalte părți, este considerată a fi în mod exclusiv o persoană fizică a părții a cărei naționalitate sau cetățenie o deține, după caz;

Convenția de la New York înseamnă Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958;

parte necontestatară înseamnă Canada, în cazul în care Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene este pârâtul, sau Uniunea Europeană, în cazul în care Canada este pârâtul;

pârât înseamnă Canada sau, în cazul Uniunii Europene, oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene sau Uniunea Europeană în temeiul articolului 8.21;

randament înseamnă toate sumele generate de o investiție sau o reinvestiție, inclusiv profit, redevențe și dobânzi sau alte comisioane și plăți în natură;

vânzarea și promovarea serviciilor de transport aerian înseamnă posibilitatea pentru transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a-și promova liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele legate de comercializare, cum ar fi studii de piață, publicitate și distribuție, dar excluzând stabilirea prețurilor serviciilor de transport aerian sau condițiile aplicabile;

finanțare de către o terță parte înseamnă orice finanțare asigurată de o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu dar care încheie un acord cu una dintre părțile la litigiu în scopul de a finanța parțial sau integral costul procedurilor fie sub forma unei donații sau a unui grant, fie în schimbul unei remunerații a cărei sumă este în funcție de rezultatul litigiului.

tribunal înseamnă o instanță de arbitraj instituită în temeiul articolului 8.27;

reguli de arbitraj UNCITRAL înseamnă regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional; și

reguli de transparență UNCITRAL înseamnă Regulile UNCITRAL privind transparența în arbitrajul dintre investitor și stat inițiat în baza tratatelor;

ARTICOLUL 8.2

Domeniul de aplicare

1.    Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte pe teritoriul propriu 5 referitoare la:

(a)    un investitor al celeilalte părți;

(b)    o investiție reglementată; și

(c)    cu privire la articolul 8.5, orice investiții de pe teritoriul său.

2.    În ceea ce privește stabilirea sau achiziționarea unei investiții reglementate 6 , secțiunile B și C nu se aplică unei măsuri referitoare la:

(a)    servicii aeriene sau servicii conexe în sprijinul serviciilor aeriene și servicii furnizate prin mijloace de transport aeriene 7 , altele decât:

(i)    serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

(ii)    vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)    serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv)    serviciile de asistență la sol;

(v)    serviciile de exploatare a aeroporturilor; sau

(b)    activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale.

3.    Pentru partea UE, secțiunile B și C nu se aplică unei măsuri în ceea ce privește serviciile audiovizuale. Pentru Canada, secțiunile B și C nu se aplică unei măsuri în ceea ce privește industriile culturale.

4.    Cererile pot fi depuse de către un investitor în temeiul prezentului capitol numai în conformitate cu articolul 8.18 și cu respectarea procedurilor stabilite de altfel în secțiunea F. Cererile cu privire la o obligație prevăzută în secțiunea B sunt excluse din domeniul de aplicare a secțiunii F. Cererile în temeiul secțiunii C, cu privire la stabilirea sau achiziționarea unei investiții reglementate, sunt excluse din domeniul de aplicare a secțiunii F. Secțiunea D se aplică numai pentru o investiție reglementată și pentru un investitor în ceea ce privește investiția reglementată a acestuia.

5.    Prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în temeiul Acordului privind transportul aerian dintre Canada și Comunitatea Europeană și statele sale membre, încheiat la Bruxelles la 17 decembrie 2009 și la Ottawa la 18 decembrie 2009.

ARTICOLUL 8.3

Relația cu alte capitole

1.    Prezentul capitol nu se aplică măsurilor adoptate sau menținute de către o parte în cazul în care măsurile se aplică investitorilor sau investițiilor acestora care intră sub incidența capitolului treisprezece (Servicii financiare).

2.    O cerință a unei părți ca un prestator de servicii al celeilalte părți să constituie o obligațiune sau o altă formă de garanție financiară, ca o condiție pentru prestarea unui serviciu pe teritoriul său, nu este suficientă pentru ca prezentul capitol să se aplice măsurilor adoptate sau menținute de către partea respectivă cu privire la prestarea transfrontalieră a serviciului în cauză. Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate sau menținute de partea respectivă cu privire la obligațiunea sau garanția financiară constituită, în cazul în care o astfel de obligațiune sau garanție financiară este o investiție reglementată.

SECȚIUNEA B

Stabilirea investițiilor

ARTICOLUL 8.4

Accesul pe piață

1.    O parte nu adoptă sau nu menține, în ceea ce privește accesul pe piață prin stabilirea de către un investitor al celeilalte părți, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza teritoriului la nivel național, provincial, teritorial, regional sau local de guvernare, o măsură care:

(a)    impune limitări cu privire la:

(i)    numărul de întreprinderi care pot desfășura o activitate economică specifică, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi sau cerința de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(ii)    valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(iii)    numărul total de operațiuni sau cantitatea totală a producției exprimată în unități numerice determinate sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice 8 ;

(iv)    participarea capitalului străin exprimat sub forma unei limite procentuale maxime de participație străină sau valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate; sau

(v)    numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere și care sunt necesare și direct legate de desfășurarea unei activități economice sub forma contingentelor numerice sau a unui test privind necesitățile economice; sau

(b)    restrânge sau impune anumite tipuri de entități juridice sau de asocieri în participație prin care o întreprindere poate desfășura o activitate economică.

2.    Pentru o mai mare certitudine, următoarele dispoziții sunt în conformitate cu alineatul (1):

(a)    o măsură privind reglementările referitoare la zonare și planificare urbană, care afectează dezvoltarea sau utilizarea terenurilor sau o altă măsură similară;

(b)    o măsură care impune separarea proprietății asupra infrastructurii de proprietatea asupra produselor sau serviciilor furnizate prin intermediul infrastructurii respective, pentru a asigura o concurență loială, de exemplu, în domeniul energiei, al transporturilor și al telecomunicațiilor;

(c)    o măsură care restricționează concentrarea proprietății pentru a asigura o concurență loială;

(d)    o măsură care vizează să asigure conservarea și protejarea resurselor naturale și a mediului, inclusiv o limitare a disponibilității, a numărului și a domeniului de aplicare a concesiilor acordate, precum și impunerea unui moratoriu sau a unei interdicții;

(e)    o măsură care să limiteze numărul autorizațiilor acordate pe fondul constrângerilor tehnice sau fizice, de exemplu, spectrul și frecvențele de telecomunicații; sau

(f)    o măsură care impune ca un anumit procent din acționarii, proprietarii, asociații sau directorii unei întreprinderi să fie calificați sau să practice o anumită profesie, cum ar fi avocați sau contabili.

ARTICOLUL 8.5

Cerințe de performanță

1.    O parte nu impune sau nu aplică următoarele cerințe sau nu aplică un angajament sau o obligație în legătură cu stabilirea, achiziționarea, extinderea, desfășurarea, exploatarea și gestionarea oricăror investiții pe teritoriul său pentru:

(a)    a exporta un anumit nivel sau procent al unei mărfi sau al unui serviciu;

(b)    a atinge un anumit nivel sau procent de conținut intern;

(c)    a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferință pentru o marfă produsă sau un serviciu prestat pe teritoriul său sau pentru a achiziționa o marfă sau un serviciu de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul său;

(d)    a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de intrări de valută străină aferente investiției respective;

(e)    a restricționa vânzările pe teritoriul său pentru un produs sau serviciu produs sau furnizat ca urmare a investiției, prin raportarea vânzărilor la volumul sau la valoarea propriilor exporturi sau a câștigurilor din schimb valutar;

(f)    a transfera tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe care fac obiectul unui drept de proprietate către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul său; sau

(g)    a furniza exclusiv de pe teritoriul părții un produs sau un serviciu prestat prin investiția într-o anumită piață regională sau mondială.

2.    O parte nu condiționează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea, achiziționarea, extinderea, gestionarea, desfășurarea sau exploatarea oricăror investiții de pe teritoriul său, de respectarea oricăreia dintre următoarele cerințe:

(a)    de a atinge un anumit nivel sau procent de conținut intern;

(b)    de a achiziționa, a utiliza sau a acorda o preferință pentru o marfă produsă pe teritoriul său sau de a achiziționa o marfă de la un producător pe teritoriul său;

(c)    de a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de intrări de valută străină aferente investiției respective; sau

(d)    de a restricționa vânzările pe teritoriul său pentru un produs sau serviciu produs sau furnizat ca urmare a investiției, prin raportarea vânzărilor la volumul sau la valoarea propriilor exporturi sau a câștigurilor din schimb valutar.

3.    Alineatul (2) nu împiedică o parte să condiționeze primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu o investiție de pe teritoriul său, de respectarea unei cerințe de a localiza producția, de a presta un serviciu, de a forma sau de a angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalații sau de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare pe teritoriul său.

4.    Alineatul (1) litera (f) nu se aplică în cazul în care cerința este impusă sau angajamentul sau obligația este aplicată de către o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență pentru a remedia o încălcare a legislației în domeniul concurenței.

5.    Dispozițiile de la:

(a)    alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și alineatul 2 literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor de calificare pentru o marfă sau un serviciu în ceea ce privește participarea la promovarea exportului și programele de ajutor extern;

(b)    prezentul articol nu se aplică achizițiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționat în scopuri guvernamentale și nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziția respectivă este o „achiziție reglementată” în sensul articolului 19.2 (Obiectul și domeniul de aplicare).

6.    Pentru o mai mare certitudine, alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor impuse de o parte importatoare cu privire la conținutul unei mărfi necesare pentru a beneficia de tarife preferențiale sau de contingente preferențiale.

7.    Prezentul articol nu aduce atingere angajamentelor unei părți în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

SECȚIUNEA C

Tratament nediscriminatoriu

ARTICOLUL 8.6

Tratamentul național

1.    Fiecare parte acordă unui investitor al celeilalte părți și unei investiții reglementate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat în situații similare propriilor investitori și investițiilor acestora în ceea ce privește stabilirea, achiziția, extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau o altă formă de înstrăinare a investițiilor pe care le dețin pe teritoriul său.

2.    Tratamentul acordat de o parte în conformitate cu alineatul (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal sau cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat în situații similare de către guvernul respectiv investitorilor părții în cauză pe teritoriul său și investițiilor unor astfel de investitori.

ARTICOLUL 8.7

Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate

1.    Fiecare parte acordă unui investitor al celeilalte părți și unei investiții reglementate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat în situații similare investitorilor unei țări terțe și investițiilor acestora în ceea ce privește stabilirea, achiziția, extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau o altă formă de înstrăinare a investițiilor pe care le dețin pe teritoriul său.

2.    Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatului (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal sau cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, tratamentul acordat în situații similare de guvernul respectiv investitorilor de pe teritoriul său și investițiilor unor astfel de investitori aparținând unei țări terțe.

3.    Alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat de o parte care prevede recunoașterea, inclusiv printr-o înțelegere sau un acord cu o țară terță care recunoaște acreditarea serviciilor de testare și analiză și a furnizorilor de astfel de servicii, acreditarea serviciilor de reparație și întreținere și a furnizorilor de astfel de servicii, precum și certificarea calificărilor sau a rezultatelor sau a activității desfășurate de serviciile acreditate și furnizorii de servicii în cauză.

4.    Pentru o mai mare certitudine, „tratamentul” la care se face referire la alineatele (1) și (2) nu include procedurile de soluționare a litigiilor legate de investiții între investitori și stat prevăzute în alte tratate internaționale de investiții și în alte acorduri comerciale. Obligațiile de fond din alte tratate internaționale de investiții și din alte acorduri comerciale nu constituie în sine „tratament” și, prin urmare, nu pot conduce la o încălcare a prezentului articol, la lipsa măsurilor adoptate sau menținute de către o parte în conformitate cu obligațiile respective.

ARTICOLUL 8.8

Membrii echipei de conducere și consiliile de administrație

O parte nu impune obligația ca o întreprindere de pe teritoriul său, care constituie, de asemenea, o investiție reglementată, să numească în funcții de conducere sau în consiliul de administrație persoane fizice de o anumită naționalitate.

SECȚIUNEA D

Protecția investițiilor

ARTICOLUL 8.9

Investiții și măsuri de reglementare

1.    În sensul prezentului capitol, părțile îți reafirmă dreptul de a reglementa pe teritoriile lor, pentru a atinge obiective politice legitime, cum ar fi protecția sănătății publice, a siguranței , a mediului sau a moralei publice, protecția socială sau a consumatorilor sau promovarea și protejarea diversității culturale.

2.    Pentru o mai mare certitudine, simplul fapt că o parte reglementează, inclusiv printr-o modificare a legislației sale, într-un mod care afectează în mod negativ o investiție sau interferează cu așteptările investitorului, inclusiv așteptările sale de profit, nu constituie o încălcare a unei obligații în temeiul prezentei secțiuni.

3.    Pentru o mai mare certitudine, decizia unei părți de a emite, reînnoi sau menține o subvenție:

(a)    în absența oricărui angajament specific în temeiul legii sau a unui contract de a emite, reînnoi sau menține subvenția respectivă; sau

(b)    în conformitate cu eventualele condiții sau termeni asociați emiterii, reînnoirii sau menținerii subvenției;

nu constituie o încălcare a dispozițiilor prezentei secțiuni.

4.    Pentru o mai mare certitudine, nimic în această secțiune nu va fi interpretat ca împiedicând o parte de la întreruperea acordării unei subvenții 9 sau solicitând rambursarea acesteia în cazul în care măsura este necesară pentru a se conforma obligațiilor internaționale între părți sau a fost dispusă de către o instanță competentă, tribunal administrativ sau de altă autoritate competentă 10 , sau ca reprezentând o obligație a unei părți de a compensa investitorul.

ARTICOLUL 8.10

Tratamentul investitorilor și al investițiilor reglementate

1.    Fiecare parte acordă pe teritoriul său investițiilor reglementate ale celeilalte părți și investitorilor, în ceea ce privește investițiile reglementate ale acestora, un tratament corect și echitabil, precum și protecție și securitate depline, în conformitate cu alineatele (2)-(7).

2.    O parte încalcă obligația de tratament corect și echitabil la care se face referire la alineatul (1) în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri constituie:

(a)    denegarea de justiție în cadrul procedurilor penale, civile sau administrative;

(b)    încălcarea fundamentală a dreptului la un proces echitabil, inclusiv o încălcare fundamentală a transparenței, în cadrul procedurilor judiciare și administrative;

(c)    arbitraritate manifestă;

(d)    discriminare specifică pe motive vădit abuzive, cum ar fi sexul, rasa sau credința religioasă;

(e)    tratamentul abuziv al investitorilor, cum ar fi constrângere, violență și hărțuire; sau

(f)    o încălcare a oricăror elemente suplimentare ale obligației de a asigura un tratament corect și echitabil, asumată de părți în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

3.    Periodic sau la cererea unei părți, părțile revizuiesc conținutul obligației de a asigura un tratament corect și echitabil. Comitetul pentru servicii și investiții, instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (b) (Comitete specializate), poate să elaboreze recomandări în acest sens și să le înainteze Comitetului mixt CETA în vederea luării unei decizii.

4.    Atunci când se aplică obligația de a asigura un tratament corect și echitabil de mai sus, tribunalul poate lua în considerare dacă o parte a adresat o solicitare specifică unui investitor de a induce o investiție reglementată, care a creat o încredere legitimă și pe care investitorul s-a bazat în luarea deciziei de a efectua sau de a menține investiția reglementată, dar pe care partea și-a retras-o ulterior.

5.    Pentru o mai mare certitudine, „protecția și securitatea depline” se referă la obligațiile părții referitoare la securitatea fizică a investitorilor și a investițiilor reglementate.

6.    Pentru o mai mare certitudine, o încălcare a unei alte dispoziții a prezentului acord sau a unui acord internațional separat nu constituie o încălcare a prezentului articol.

7.    Pentru o mai mare certitudine, faptul că o măsură încalcă dreptul intern nu constituie în sine, o încălcare a prezentului articol. Pentru a constata dacă măsura încalcă prezentul articol, tribunalul trebuie să ia în considerare dacă o parte nu a acționat în mod inconsecvent cu obligațiile prevăzute la alineatul (1).

ARTICOLUL 8.11

Compensarea pierderilor

În pofida articolului 8.15 alineatul (5) litera (b), fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți, ale căror investiții reglementate suferă pierderi cauzate de un conflict armat, un conflict civil, o stare de urgență sau dezastre naturale pe teritoriul său, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor investitori sau investitorilor unei țări terțe, oricare dintre acestea este mai favorabil pentru investitorul în cauză, în ceea ce privește restituirea, despăgubirea, compensarea sau o altă măsură reparatorie.

ARTICOLUL 8.12

Exproprierea

1.    O parte nu naționalizează sau nu expropriază o investiție reglementată fie direct, fie indirect prin intermediul unor măsuri cu efect echivalent naționalizării sau exproprierii („expropriere”), cu excepția:

(a)    celor care deservesc un scop public,

(b)    celor în temeiul unei proceduri de drept;

(c)    celor efectuate în mod nediscriminatoriu; și

(d)    celor efectuate în schimbul plății unei compensații prompte, adecvate și efective.

Pentru o mai mare certitudine, prezentul alineat se interpretează în conformitate cu anexa 8-A.

2.    Compensația menționată la alineatul (1) se ridică la valoarea de piață justă a investiției la momentul imediat anterior celui în care exproprierea sau anunțarea exproprierii au fost făcute publice, oricare dintre acestea este mai recentă. Criteriile de evaluare includ valoarea bazată pe continuitatea activității, valoarea activelor, inclusiv valoarea fiscală declarată a activelor corporale, precum și alte criterii, după caz, pentru determinarea valorii de piață juste.

3.    Compensația include, de asemenea, dobânda la o rată comercială normală de la data exproprierii până la data efectuării plății și, în vederea asigurării eficacității pentru investitor, este plătită și devine transferabilă, fără întârziere, în țara desemnată de investitor și în moneda țării a cărei naționalitate o deține investitorul sau în orice valută liber convertibilă acceptată de investitor.

4.    Investitorul afectat are dreptul, în temeiul legislației părții expropriante, la o examinare promptă a pretenției sale și a evaluării investiției sale, de către o autoritate judiciară sau o altă autoritate independentă a părții respective, în conformitate cu principiile prevăzute la prezentul articol.

5.    Prezentul articol nu se aplică eliberării de licențe obligatorii acordate în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, în măsura în care o astfel de eliberare este compatibilă cu Acordul TRIPS.

6.    Pentru o mai mare certitudine, revocarea, limitarea sau crearea drepturilor de proprietate intelectuală, în cazul în care măsurile respective sunt compatibile cu Acordul TRIPS și capitolul douăzeci (Proprietate intelectuală), nu constituie expropriere. Pe de altă parte, o decizie conform căreia măsurile respective sunt incompatibile cu Acordul TRIPS sau capitolul douăzeci (Proprietate intelectuală) nu justifică o expropriere.

ARTICOLUL 8.13

Transferuri

1.    Fiecare parte permite toate transferurile referitoare la o investiție reglementată, care urmează să fie efectuate fără restricții sau întârziere și într-o monedă liber convertibilă. Aceste transferuri includ:

(a)    aporturi de capital, cum ar fi fondurile principale și suplimentare pentru menținerea, dezvoltarea sau majorarea investiției;

(b)    profituri, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, plăți de redevențe, taxe de administrare, asistență tehnică și alte taxe sau alte forme de venituri sau sume provenite din investiția reglementată;

(c)    venituri din vânzarea sau lichidarea integrală sau a unei părți a investiției reglementate;

(d)    plăți efectuate în cadrul unui contract încheiat de către investitor sau al investiției reglementate, inclusiv plățile efectuate în temeiul unui acord de împrumut;

(e)    plățile efectuate în temeiul articolelor 8.11 și 8.12;

(f)    câștigurile și alte remunerații ale personalului străin care lucrează în legătură cu o investiție; și

(g)    plățile de despăgubire, în temeiul unei sentințe pronunțate în conformitate cu secțiunea F.

2.    O parte nu solicită propriilor investitori să transfere sau nu își sancționează investitorii pentru faptul că nu au transferat venitul, câștigurile, profitul sau alte sume provenite din sau care pot fi atribuite investițiilor pe teritoriul celeilalte părți.

3.    Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca interzicând unei părți să aplice, în mod echitabil și nediscriminatoriu și nu într-un mod care ar constitui o restricție disimulată privind transferurile, propriile legi referitoare la:

(a)    faliment, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;

(b)    emiterea, tranzacționarea sau comercializarea de titluri de valoare;

(c)    infracțiuni sau acte cu caracter penal;

(d)    raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților de aplicare a legii sau al autorităților de reglementare financiară; și

(e)    punerea în aplicare a hotărârilor în cadrul procedurilor judecătorești.

ARTICOLUL 8.14

Subrogarea

În cazul în care o parte sau o agenție a unei părți efectuează o plată în cadrul unei indemnizații, al unei garanții sau al unui contract de asigurare, pe care le-a încheiat în ceea ce privește o investiție realizată de către unul dintre investitorii săi pe teritoriul celeilalte părți, cealaltă parte recunoaște faptul că părții sau agenției acesteia îi revin, în orice situație, aceleași drepturi ca cele ale investitorului în ceea ce privește investiția. Drepturile respective pot fi exercitate de parte sau de o agenție a părții sau de investitor, în cazul în care partea sau o agenție a părții autorizează acest lucru.

SECȚIUNEA E

Rezerve și excepții

ARTICOLUL 8.15

Rezerve și excepții

1.    Articolele 8.4-8.8 nu se aplică:

(a)    unei măsuri neconforme existente care este menținută de o parte la nivelul:

(i)    Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;

(ii)    unui guvern național, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I;

(iii)    unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I; sau

(iv)    unei administrații locale;

(b)    continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

(c)    unei modificări a unei măsuri neconforme menționate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă imediat înainte de modificare, în conformitate cu articolele 8.4-8.8.

2.    Articolele 8.4-8.8 nu se aplică unei măsuri pe care o parte o adoptă sau o menține cu privire la un sector, un subsector sau o activitate, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa II.

3.    Fără a aduce atingere articolelor 8.10 și 8.12, o parte nu adoptă o măsură sau o serie de măsuri ulterioare datei de intrare în vigoare a prezentului acord care face obiectul listei proprii din anexa II și care impune, în mod direct sau indirect, unui investitor al celeilalte părți, pe motiv de naționalitate, să vândă sau să înstrăineze în alt mod o investiție existentă la momentul în care măsura sau seria de măsuri intră în vigoare.

4.    În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, o parte poate acorda o derogare de la articolul 8.5 alineatul (1) litera (f), articolul 8.6 și articolul 8.7, dacă este permis de Acordul TRIPS, inclusiv orice modificare a Acordului TRIPS în vigoare pentru ambele părți, și derogări de la Acordul TRIPS adoptate în conformitate cu articolul IX din Acordul OMC.

5.    Articolele 8.4, 8.6, 8.7 și 8.8 nu se aplică:

(a)    achizițiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționat în scopuri guvernamentale și nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziția respectivă este o „achiziție reglementată” în sensul articolului 19.2 (Obiectul și domeniul de aplicare). sau

(b)    subvențiilor sau sprijinului guvernamental pentru comerțul cu servicii furnizat de o parte.

ARTICOLUL 8.16

Refuzul acordării de avantaje

O parte poate refuza acordarea beneficiilor prevăzute în prezentul capitol unui investitor al celeilalte părți, care este o întreprindere a părții respective, și investițiilor aparținând investitorului în cauză, în cazul în care:

(a)    un investitor al unei țări terțe deține sau controlează întreprinderea; și

(b)    partea care refuză acordarea de beneficii adoptă sau menține o măsură în ceea ce privește țara terță care:

(i)    vizează menținerea păcii și securității internaționale; și

(ii)    interzice tranzacțiile cu întreprinderea sau ar fi încălcată sau eludată în cazul în care beneficiile prezentului capitol ar fi acordate întreprinderii sau investițiilor acesteia.

ARTICOLUL 8.17

Cerințe de formă

În pofida articolelor 8.6 și 8.7, o parte poate solicita unui investitor al celeilalte părți sau cu privire la investiția vizată a acestuia să furnizeze informații de rutină în ceea ce privește investiția respectivă, exclusiv în scopuri informative sau statistice, cu condiția ca solicitările să fie rezonabile și să nu fie exagerat de complicate. Partea protejează informațiile confidențiale sau protejate împotriva oricărei divulgări care ar aduce prejudicii poziției competitive a investitorului sau investiției reglementate. Prezentul alineat nu împiedică o parte să obțină sau să dezvăluie în alt mod informații legate de aplicarea echitabilă și cu bună credință a propriilor legi.

SECȚIUNEA F

Procedurile de soluționare a litigiilor legate de investiții între investitori și state

ARTICOLUL 8.18

Domeniul de aplicare

1.    Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților prevăzute în capitolul douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor), un investitor al unei părți poate introduce o cerere de arbitraj, în temeiul prezentei secțiuni, pentru soluționarea încălcării unei obligații de către cealaltă parte în temeiul:

(a)    secțiunii C, în ceea ce privește extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau înstrăinarea investiției reglementate sau

(b)    secțiunii D,

în cazul în care investitorul susține că a suferit pierderi sau daune ca urmare a presupusei încălcări.

2.    Cererile în temeiul alineatului (1) litera (a) cu privire la extinderea unei investiții reglementate pot fi depuse numai în cazul în care măsura se referă la operațiunile comerciale existente ale unei investiții reglementate și, prin urmare, investitorul a suportat pierderi sau daune în ceea ce privește investiția reglementată.

3.    Pentru o mai mare certitudine, un investitor nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secțiuni dacă investiția a fost efectuată prin falsificare, ascundere, corupție sau comportament fraudulos care constituie un abuz de procedură.

4.    O cerere de restructurare a datoriilor emisă de o parte poate fi prezentată spre arbitraj în temeiul prezentei secțiuni în conformitate cu anexa 8-B.

5.     Tribunalul constituit în temeiul prezentei secțiuni nu ia hotărâri cu privire la cererile care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului articol.

ARTICOLUL 8.19

Consultări

1.    În măsura în care este posibil, un litigiu este soluționat pe cale amiabilă. O astfel de soluționare poate fi convenită în orice moment, inclusiv după depunerea cererii în conformitate cu articolul 8.23. Dacă părțile la litigiu nu convin o perioadă mai lungă, vor avea loc consultări în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de consultări în conformitate cu alineatul (4).

2.    Dacă părțile la litigiu nu convin altfel, locul de consultare este:

(a)    Ottawa, în cazul în care măsurile contestate sunt măsuri puse în aplicare de Canada;

(b)    Bruxelles, în cazul în care măsurile contestate includ o măsură pusă în aplicare de Uniunea Europeană; sau

(c)    capitala statului membru al Uniunii Europene, în cazul în care măsurile contestate sunt exclusiv măsuri adoptate de statul membru respectiv.

3.    Părțile în litigiu pot organiza consultări prin intermediul unei conferințe video sau alte mijloace după caz, cum ar fi în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie.

4.    Investitorul va prezenta celeilalte părți o cerere de consultări care conține:

(a)    numele și adresa investitorului și, în cazul în care cererea este depusă în numele unei întreprinderi stabilite pe plan local, numele, adresa și locul de constituire a întreprinderii stabilite pe plan local;

(b)    în cazul în care există mai mult de un investitor, numele și adresa fiecărui investitor și, în cazul în care există mai mult de o întreprindere stabilită pe plan local, numele, adresa și locul de constituire a fiecărei întreprinderi stabilite pe plan local;

(c)    dispozițiile prezentului acord care se presupune că au fost încălcate;

(d)    temeiul juridic și factual al cererii, inclusiv măsurile în cauză; și

(e)    măsura solicitată și valoarea estimată a daunelor pretinse.

Cererea de consultări conține elemente de probă care stabilesc faptul că investitorul este un investitor al celeilalte părți și că acesta deține sau controlează investiția, inclusiv, dacă este cazul, că acesta deține sau controlează întreprinderea stabilită pe plan local în numele căreia este depusă cererea.

5.    Cerințele privind cererea de consultare prevăzute la alineatul (4) sunt îndeplinite cu o specificitate suficientă pentru a permite pârâtului să procedeze în mod eficient la consultări sau să își pregătească apărarea.

6.    O cerere de consultări trebuie depusă în termen de:

(a)    trei ani de la data la care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local a aflat sau ar fi trebuit să afle despre presupusa încălcare și despre faptul că investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local a suportat astfel pierderi sau daune; sau

(b)    la doi ani după ce investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local încetează revendicarea unor drepturi sau o acțiune în fața unui tribunal sau a unei instanțe în conformitate cu legislația unei părți, sau la încheierea procedurilor judiciare și în orice caz, nu mai târziu de 10 ani de la data la care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local, a aflat sau ar fi trebuie să afle pentru prima dată despre presupusa încălcare și despre faptul că investitorul a suportat astfel pierderi sau daune.

7.    O cerere de consultări privind o presupusă încălcare de către Uniunea Europeană sau de un stat membru al Uniunii Europene se trimite Uniunii Europene.

8.    În cazul în care investitorul nu a introdus o cerere în temeiul articolului 8.23 în termen de 18 luni de la prezentarea cererii de consultări, se consideră că investitorul și-a retras cererea de consultări și, dacă este cazul, notificarea sa solicitând stabilirea pârâtului și nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secțiuni cu privire la aceleași măsuri. Termenul poate fi extins cu acordul părților la litigiu.

ARTICOLUL 8.20

Mediere

1.    Părțile la litigiu pot conveni, în orice moment, să recurgă la mediere.

2.    Recurgerea la mediere nu aduce atingere poziției juridice sau drepturilor oricărei părți în conformitate cu prezentul capitol și este reglementată de normele convenite de părțile la litigiu, inclusiv, dacă există, normele de mediere adoptate de Comitetul pentru servicii și investiții în temeiul articolului 8.44 alineatul (3) litera (c).

3.    Mediatorul este numit prin acordul părților la litigiu. Părțile la litigiu pot solicita de asemenea ca numirea mediatorului să fie efectuată de către secretarul general al ICSID.

4.    Părțile la litigiu depun eforturi pentru a soluționa litigiul în termen de 60 de zile de la numirea mediatorului.

5.    În cazul în care părțile la litigiu sunt de acord să recurgă la mediere, articolul 8.19 alineatele (6) și (8) nu se aplică de la data la care părțile la litigiu au convenit să recurgă la mediere până la data la care oricare dintre părțile la litigiu decide să încheie procedura de mediere. Decizia uneia dintre părțile la litigiu de a încheia procedura de mediere este transmisă prin intermediul unei comunicări în scris mediatorului și celeilalte părți la litigiu.

ARTICOLUL 8.21

Stabilirea pârâtului pentru litigiile cu
Uniunea Europeană sau statele sale membre

1.    În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de consultări, cererea se referă la o presupusă încălcare a prezentului acord de către Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene și investitorul intenționează să depună o cerere de arbitraj în temeiul articolului 8.23, investitorul transmite Uniunii Europene o comunicare prin care solicită stabilirea pârâtului.

2.    Comunicarea la alineatul (1) identifică măsurile cu privire la care investitorul intenționează să depună o cerere.

3.    După ce a luat o decizie, Uniunea Europeană informează investitorul cu privire la identitatea pârâtului, și anume Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene.

4.    În cazul în care investitorul nu a fost informat cu privire la hotărârea luată în termen de 50 de zile de la transmiterea notificării prin care a solicitat stabilirea pârâtului:

(a)    dacă măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale unui stat membru al Uniunii Europene, statul membru în cauză este pârâtul;

(b)    dacă măsurile identificate în notificare includ măsuri ale Uniunii Europene, Uniunea Europeană este pârâtul.

5.    Investitorul poate depune o cerere în conformitate cu articolul 8.23 pe baza hotărârii luate în temeiul alineatului (3) și, în cazul în care o astfel de hotărâre nu a fost comunicată investitorului, pe baza aplicării alineatului (4).

6.    În cazul în care Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene este pârâtul, în temeiul alineatului (3) sau al alineatului (4), nici Uniunea Europeană, nici statul membru al Uniunii Europene nu pot să afirme inadmisibilitatea cererii, lipsa de competență a tribunalului sau să se opună în alt mod cererii sau hotărârii pe motiv că pârâtul nu a fost stabilit în mod corespunzător în temeiul alineatului (3) sau identificat în mod corespunzător pe baza aplicării alineatului (4).

7.    Tribunalul este obligat de hotărârea luată în temeiul alineatului (3) și, în cazul în care o astfel de hotărâre nu a fost comunicată investitorului, de aplicarea alineatului (4).

ARTICOLUL 8.22

Cerințe procedurale și de altă natură pentru depunerea unei cereri către Tribunal

1.    Un investitor poate introduce o cerere în temeiul articolului 8.23 numai în cazul în care investitorul:

(a)    transmite pârâtului, odată cu prezentarea unei cereri, acordul său cu privire la soluționarea litigiului de către Tribunal, în conformitate cu procedurile stabilite în prezenta secțiune;

(b)    permite trecerea unui interval de cel puțin 180 de zile de la data prezentării cererii de consultări și, dacă este cazul, a unui interval de cel puțin 90 de zile de la data depunerii notificării prin care solicită stabilirea pârâtului;

(c)    a îndeplinit cerințele notificării prin care se solicită stabilirea pârâtului;

(d)    a îndeplinit cerințele referitoare la cererea de consultări;

(e)    nu identifică o măsură în cererea sa care nu a fost identificată în cererea sa de consultări;

(f)    retrage sau întrerupe orice procedură existentă în fața unui tribunal sau a unei instanțe în temeiul dreptului intern sau internațional, cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cererea sa; și

(g)    renunță la dreptul de a prezenta orice cerere sau de a iniția orice acțiune în fața unui tribunal sau a unei instanțe în temeiul dreptului intern sau internațional, cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cererea sa.

2.    În cazul în care cererea depusă în temeiul articolului 8.23 vizează pierderea sau daunele suferite de o întreprindere stabilită pe plan local sau un interes într-o întreprindere stabilită pe plan local, pe care investitorul o deține sau o controlează în mod direct sau indirect, cerințele de la alineatul (1) litera (f) și (g) se aplică atât investitorului cât și întreprinderii stabilite pe plan local.

3.    Cerințele de la alineatul (1) literele (f) și (g) și alineatul (2) nu se aplică în ceea ce privește o întreprindere stabilită pe plan local în cazul în care pârâtul sau statul gazdă al investitorului a privat investitorul de controlul asupra întreprinderii stabilite pe plan local sau a împiedicat altfel întreprinderea stabilită pe plan local să îndeplinească cerințele respective.

4.    La cererea pârâtului, tribunalul își declină competența în cazul în care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local nu îndeplinește oricare dintre cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2).

5.    Renunțarea prevăzută la alineatul (1) litera (g) sau la alineatul (2), după caz, încetează să se aplice:

(a)    în cazul în care tribunalul respinge cererea pe fondul neîndeplinirii cerințelor de la alineatul (1) sau (2) sau din orice alte motive procedurale sau jurisdicționale;

(b)    în cazul în care tribunalul respinge cererea în temeiul articolului 8.32 sau al articolului 8.33; sau

(c)    în cazul în care investitorul își retrage cererea, în conformitate cu normele aplicabile în temeiul articolului 8.23 alineatul (2), în termen de 12 luni de la constituirea formării tribunalului.

ARTICOLUL 8.23

Introducerea unei cereri către Tribunal

1.    În cazul în care un litigiu nu a fost soluționat prin consultări, poate fi introdusă o cerere în temeiul prezentei secțiuni de:

(a)    un investitor al unei părți în nume propriu; sau

(b)    un investitor al unei părți, în numele unei întreprinderi stabilite pe plan local pe care o deține sau o controlează în mod direct sau indirect.

2.    O cerere poate fi depusă în conformitate cu următoarele reguli:

(a)    Convenția ICSID și Regulamentul de procedură pentru arbitraj;

(b)    Regulile privind instrumentul suplimentar ICSID în cazul în care nu se aplică condițiile de procedură prevăzute la litera (a);

(c)    Regulile de arbitraj UNCITRAL; sau

(d)    orice alte reguli privind acordul părților la litigiu.

3.    În cazul în care investitorul propune reguli în conformitate cu punctul 2 litera (d), pârâtul trebuie să răspundă în termen de 20 de zile de la primirea propunerii. În cazul în care părțile la litigiu nu au convenit asupra unor astfel de reguli în termen de 30 de zile de la primire, investitorul poate introduce o cerere în conformitate cu regulile de arbitraj stabilite la alineatul (2) literele (a), (b) sau (c).

4.    Pentru o mai mare certitudine, cererea introdusă în temeiul alineatului (1) litera (b) trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din Convenția ICSID.

5.    În momentul introducerii cererii, investitorul poate propune ca cererea să fie instrumentată de un singur membru al Tribunalului. Pârâtul analizează cu atenție solicitarea, în special în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie sau compensația ori despăgubirea pretinsă este relativ scăzută.

6.    Regulile de arbitraj aplicabile în temeiul alineatului (2), care sunt în vigoare la data introducerii cererii sau cererilor către instanță în temeiul prezentei secțiuni, sub rezerva regulilor specifice prevăzute în prezenta secțiune și completate de regulile adoptate în conformitate cu articolul 8.44 alineatul (3) litera (b).

7.    O cerere de arbitraj este introdusă pentru soluționarea litigiului în temeiul prezentei secțiuni atunci când:

(a)    cererea de arbitraj în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Convenția ICSID este primită de secretarul general al ICSID;

(b)    cererea de arbitraj în temeiul articolului 2 din anexa C la Regulamentul privind mecanismul suplimentar al ICSID este primită de secretariatul ICSID;

(c)    notificarea în temeiul articolului 3 din regulile de arbitraj UNCITRAL este primită de pârât; sau

(d)    cererea sau notificarea de inițiere a procedurilor de arbitraj este primită de pârât, în conformitate cu regulile de arbitraj convenite în temeiul alineatului (2) litera (d).

8.    Fiecare parte trimite celeilalte părți o notificare privind locul de transmitere a notificărilor și a altor documente de către investitori în temeiul prezentei secțiuni. Fiecare parte se asigură că informațiile respective sunt disponibile public.

ARTICOLUL 8.24

Proceduri în temeiul altui acord internațional

În cazul în care o cerere este introdusă în temeiul prezentei secțiuni și al unui alt acord internațional și:

(a)    există un potențial de suprapunere a compensațiilor; sau

(b)    cealaltă cerere internațională ar putea avea un impact semnificativ asupra soluționării cererii introduse în temeiul prezentei secțiuni,

de îndată ce este posibil după audierea părților la litigiu, tribunalul suspendă judecata sau se asigură în alt mod că acțiunea introdusă în temeiul altui acord internațional este luată în considerare în hotărârea, ordinul sau sentința sa.

ARTICOLUL 8.25

Acordul cu privire la soluționarea litigiului de către tribunal

1.    Pârâtul își dă acordul său cu privire la soluționarea litigiului de către Tribunal, în conformitate cu procedurile stabilite în prezenta secțiune;

2.    Consimțământul în temeiul alineatului (1) și depunerea unei cereri de arbitraj la tribunal în temeiul prezentei secțiuni îndeplinesc cerințele prevăzute la:

(a)    articolul 25 din Convenția ICSID și secțiunea C capitolul II din Regulamentul privind mecanismul suplimentar al ICSID în ceea ce privește acordul scris al părților la litigiu; precum și

(b)    articolul II din Convenția de la New York, pentru un acord în scris.

ARTICOLUL 8.26

Finanțare de către o terță parte

1.    În cazul în care există o finanțare de către o terță parte, partea la litigiu care beneficiază de finanțare comunică celeilalte părți în litigiu și Tribunalului numele și adresa finanțatorului parte terță.

2.    Comunicarea se face la momentul depunerii unei cereri, sau, în cazul în care acordul de finanțare este încheiat sau în cazul în care donația sau subvenția este acordată după depunerea unei cereri, fără întârziere, de îndată ce acordul este încheiat sau imediat după acordarea donației sau subvenției.

ARTICOLUL 8.27

Constituirea tribunalului

1.    Tribunalul instituit în temeiul prezentei secțiuni se pronunță cu privire la cererile depuse în temeiul articolului 8.23.

2.    Comitetul mixt CETA numește cincisprezece membri ai tribunalului, la data intrării în vigoare a prezentului acord. Un număr de cinci membri ai tribunalului trebuie să fie resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene, cinci membri trebuie să fie resortisanți ai Canadei 11 iar cinci membri trebuie să fie resortisanți ai țărilor terțe.

3.    Comitetul mixt CETA poate decide sporirea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului cu un multiplu de trei. Numiri suplimentare trebuie să fie făcute pe aceeași bază prevăzută la alineatul (2).

4.    Membrii Tribunalului trebuie să posede calificările necesare în țările lor respective pentru exercitarea funcțiilor judiciare, sau să fie juriști de competență recunoscută. Aceștia posedă o expertiză confirmată în drept public internațional. Este de dorit ca aceștia să dețină competențe în special în dreptul internațional în materie de investiții, în dreptul comercial internațional și în soluționarea litigiilor care decurg din investiții internaționale sau din acordurile comerciale internaționale.

5.    Membrii tribunalului desemnați în conformitate cu prezenta secțiune sunt numiți pentru un mandat de cinci ani, reînnoibil o singură dată. Cu toate acestea , mandatul a șapte dintre cele 15 persoane desemnate imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărât prin tragere la sorți, se extinde la șase ani. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui un membru al tribunalului al cărui mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. În principiu, la expirarea mandatului său, un membru al Tribunalului care își exercită funcția într-o diviziune a Tribunalului poate continua să servească în diviziune până la emiterea unei numiri finale.

6.    Tribunalul judecă cazurile în diviziuni formate din trei membri ai Tribunalului, dintre care unul trebuie să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, unul resortisant al Canadei și unul resortisant al unei țări terțe. Diviziunea este prezidată de membrul Tribunalului care este resortisant al unei țări terțe.

7.    În termen de 90 de zile de la prezentarea unei cereri în temeiul articolului 8.23, președintele Tribunalului numește membrii Tribunalului care compun diviziunea însărcinată să instrumenteze cazul după un sistem de rotație, pentru a garanta că alcătuirea diviziunii este aleatorie și imprevizibilă, oferind în același timp șanse egale tuturor membrilor Tribunalului de a-și exercita mandatul.

8.    Președintele și vicepreședintele tribunalului sunt responsabili cu aspectele organizatorice și sunt numiți pentru un mandat de doi ani prin tragere la sorți dintre membrii tribunalului care sunt cetățeni din țări terțe. Aceștia își exercită funcțiile pe bază de rotație și sunt trași la sorți de către Președintele Comitetului mixt CETA. Vicepreședintele îl înlocuiește pe președinte atunci când acesta din urmă nu este disponibil.

9.    În pofida alineatului (6), părțile litigante pot cădea de acord ca un caz să fie audiat de către un singur membru al tribunalului care urmează să fie numit în mod aleatoriu dintre resortisanții țărilor terțe. Pârâtul trebuie să acorde o atenție cuvenită cererii din partea reclamantului de a instrumenta cazul de către o instanță cu un singur membru, în special în cazul în care reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie sau când compensațiile sau despăgubirile revendicate sunt relativ reduse.
Astfel de cereri se efectuează înaintea constituirii diviziunii tribunalului.

10.    Tribunalul poate elabora propriile sale proceduri de lucru.

11.    Membrii tribunalului garantează disponibilitatea lor și capacitatea de a exercita funcțiile stabilite în prezenta secțiune.

12.    Pentru a garanta disponibilitatea lor, membrilor tribunalului li se va plăti un onorariu lunar care urmează să fie determinat de Comitetul mixt CETA.

13.    Onorariul menționat la alineatul (12) este plătit în mod egal de ambele părți într-un cont gestionat de secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părți omite să plătească onorariul, cealaltă parte poate alege să plătească. Toate aceste plăți restante rămân datorate, împreună cu dobânda corespunzătoare acestora.

14.    Cu excepția cazului în Comitetul mixt CETA adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (15), cuantumul costurilor și cheltuielilor membrilor Tribunalului dintr-o divizie constituită pentru a instrumenta un caz, altele decât onorariile menționate la alineatul (12), este determinat în conformitate cu reglementarea 14(1) din regulamentele administrative și financiare ale convenției ICSID în vigoare la data depunerii cererii și atribuite de către tribunal între părțile litigante în conformitate cu articolul 8.39 alineatul (5).

15.    Comitetul mixt CETA poate să adopte o decizie, pentru a transforma onorariul și alte costuri și cheltuieli într-un salariu normal, și să decidă modalitățile și condițiile aplicabile.

16.    Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului și îi furnizează un sprijin adecvat.

17.    În cazul în care Comitetul mixt CETA nu a făcut numirile în conformitate cu alineatul (2) în termen de 90 de zile de la data introducerii unei cereri de soluționare a litigiului, secretarul general al ICSID va numi, la cererea uneia dintre părțile litigante o diviziune alcătuită din trei membri ai Tribunalului , cu excepția cazului în care părțile au convenit ca un singur membru al Tribunalului să instrumenteze cazul. Secretarul general al ICSID efectuează numirea prin selecție aleatorie dintre numirile existente. Secretarul general al ICSID nu poate numi în calitate de președinte un resortisant al Canadei sau al unui stat membru al Uniunii Europene, cu excepția cazului în care părțile la litigiu convin altfel.

ARTICOLUL 8.28

Tribunalul de apel

1.    Se instituie un tribunal de apel pentru revizuirea sentințelor emise în temeiul prezentei secțiuni.

2.    Tribunalul de apel poate confirma, modifica sau respinge sentința dată de tribunal pe baza:

(a)    erorilor în aplicarea sau interpretarea dreptului aplicabil;

(b)    erorilor vădite în aprecierea faptelor, inclusiv aprecierea dreptului intern aplicabil;

(c)    motivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (a) - (e) din Convenția ICSID, în măsura în care acestea nu intră sub incidența literelor (a) și (b).

3.    Membrii Tribunalului de apel sunt numiți printr-o decizie a Comitetului mixt CETA în același timp cu adoptarea deciziei menționate la alineatul 7.

4.    Membrii tribunalului de apel îndeplinesc cerințele articolului 8.27 alineatul (4) și respectă dispozițiile articolului 8.30.

5.    Diviziunea tribunalului de apel constituită pentru a instrumenta recursul este compusă din trei membri ai tribunalului de apel numiți în mod aleatoriu.

6.    Articolele 8.36 și 8.38 se aplică procedurilor în fața Tribunalului de apel.

7.    Comitetul mixt CETA adoptă fără întârziere o decizie pentru a stabili următoarele aspecte administrative și organizatorice în ceea ce privește funcționarea Tribunalului de Apel:

(a)    sprijin administrativ;

(b)    procedurile pentru inițierea și desfășurarea apelurilor, precum și procedurile pentru retrimiterea chestiunilor către tribunal pentru modificarea sentințelor, după caz;

(c)    procedurile pentru ocuparea unui post vacant în cadrul tribunalului de apel și în cadrul unei diviziuni a tribunalului de apel constituită pentru a soluționa o cauză;

(d)    remunerarea membrilor tribunalului de apel;

(e)    dispoziții referitoare la costurile procedurii de apel;

(f)    numărul membrilor tribunalului de apel; și

(g)    orice alte elemente pe care le stabilește ca fiind necesare pentru buna funcționare a tribunalului de apel.

8.    Comitetul pentru servicii și investiții revizuiește periodic funcționarea Tribunalului de Apel și poate formula recomandări Comitetului mixt CETA. Comitetul mixt CETA poate revizui, dacă este necesar, decizia menționată la alineatul (7).

9.    La adoptarea deciziei menționate la alineatul (7):

(a)     o parte în litigiu poate contesta o hotărâre pronunțată în temeiul prezentei secțiuni la tribunalul de apel în termen de 90 de zile de la data emiterii acesteia;

(b)    o parte în litigiu se abține să conteste o hotărâre emisă în temeiul prezentei secțiuni, sau să solicite reexaminarea, anularea, modificarea sau inițierea oricărei alte proceduri similare;

(c)    o hotărâre emisă în conformitate cu articolul 8.39 nu este considerată definitivă și nicio acțiune de executare a hotărârii nu poate fi introdusă până la îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

(i)    au trecut 90 de zile de la emiterea hotărârii de către tribunal și nu a fost inițiat niciun recurs;