COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 28.1.2016

COM(2016) 25 final

2016/0010(CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

În concluziile sale din 18 decembrie 2014, Consiliul European face referire la „o nevoie urgentă de intensificare a eforturilor de combatere a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, atât la nivel mondial, cât și la nivelul UE”. Începând din decembrie 2014, Comisia a lansat rapid primele măsuri în vederea adoptării unei abordări la nivelul UE. Între timp, OCDE și-a finalizat lucrările privind definirea normelor și standardelor globale în aceste scopuri.

Prezenta directivă, care modifică Directiva 2011/16/UE a Consiliului ca parte a pachetului antievaziune al Comisiei, abordează prioritatea politică de combatere a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. De asemenea, prezenta directivă constituie un răspuns la solicitările Parlamentului European. Ea este, de asemenea, în concordanță cu inițiativele anunțate în planul de acțiune al Comisiei privind crearea unui sistem mai echitabil de impozitare a întreprinderilor [COM (2015) 302] care vizează combaterea evaziunii fiscale.

Întreprinderile au considerat în mod tradițional planificarea fiscală ca fiind legitimă pe motiv că utilizează mecanisme juridice pentru a-și reduce datoriile fiscale. Cu toate acestea, planificarea fiscală a devenit mai complexă în ultimii ani, dezvoltându-se de la o jurisdicție la alta și transferând profiturile impozabile către statele cu regimuri fiscale avantajoase. Această formă „agresivă” de planificare fiscală se poate manifesta în diverse moduri, de exemplu prin exploatarea detaliilor tehnice ale unui regim fiscal sau a neconcordanțelor dintre două sau mai multe regimuri fiscale pentru a reduce sau a evita datoriile fiscale. Printre consecințele acestei practici se numără deducerile duble (de exemplu, aceeași cheltuială se deduce atât în statul de origine, cât și în statul de rezidență) și dubla neimpozitare (de exemplu, veniturile nu sunt impozitate nici în statul de origine, nici în statul de rezidență al beneficiarului).

Spre deosebire de întreprinderile mici și mijlocii sau de contribuabilii individuali, grupurile de întreprinderi multinaționale se află într-o poziție care le permite să exploateze lacunele existente în legislația fiscală națională și internațională pentru a transfera profiturile dintr-o țară în alta cu scopul de a-și reduce contribuțiile fiscale.

Pe fondul crizei economice și financiare mondiale din ultimii ani, opinia publică a devenit conștientă de necesitatea de a se asigura faptul că toți contribuabilii își plătesc impozitele în mod echitabil. Acest lucru ar trebui să ducă la obținerea unor venituri fiscale mai ridicate, ceea ce ar contribui la reducerea deficitelor din sectorul public, în beneficiul tuturor.

În acest context, autoritățile fiscale au nevoie de informații exhaustive și pertinente cu privire la structura grupurilor de întreprinderi multinaționale, la politica lor de stabilire a prețurilor de transfer, precum și la tranzacțiile lor interne cu părți afiliate. În scopul combaterii evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, prezenta directivă impune grupurilor de întreprinderi multinaționale cerințe în materie de transparență. Prezenta directivă prevede obligația grupurilor de întreprinderi multinaționale de a furniza, în fiecare an și pentru fiecare jurisdicție fiscală în care desfășoară activități economice, anumite informații, inclusiv cuantumul veniturilor, profitul anterior impozitării veniturilor, impozitele pe venit plătite și acumulate, numărul de salariați, capitalul social, câștigurile de capital reținute și activele corporale. Aceste informații vor permite autorităților fiscale să reacționeze la practicile fiscale dăunătoare prin modificarea legislației sau prin evaluări adecvate ale riscurilor și audituri fiscale corespunzătoare. De asemenea, creșterea transparenței ar trebui să încurajeze grupurile de întreprinderi multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil în țara în care realizează profituri.

Noile cerințe în materie de transparență ar trebui să garanteze reducerea la minimum a sarcinii administrative impuse întreprinderilor. În principiu, grupurile de întreprinderi multinaționale din UE nu ar trebui să fie obligate să transmită informațiile tuturor statelor membre ale UE în care desfășoară activități, ci numai autorităților fiscale din statul lor de rezidență. Conform prezentei directive, statele membre au obligația ca, imediat după primirea raportului pentru fiecare țară în parte, să transmită informațiile statelor membre în care, după cum reiese din raport, societățile aparținând grupului de întreprinderi multinaționale în cauză fie au rezidența fiscală, fie sunt impozabile pentru activitatea desfășurată prin intermediul unui sediu permanent.

Pentru a se asigura un echilibru adecvat între sarcina de raportare și beneficiile obținute de administrațiile fiscale, numai grupurile de întreprinderi multinaționale care realizează un venit consolidat total mai mare sau egal cu 750 000 000 EUR vor fi obligate să prezinte raportul pentru fiecare țară în parte. Potrivit estimărilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), aproximativ 85-90 la sută dintre grupurile de întreprinderi multinaționale vor fi scutite de îndeplinirea acestei cerințe, însă raportul pentru fiecare țară în parte va fi totuși prezentat de grupuri de întreprinderi multinaționale care controlează aproximativ 90 la sută din cifra de afaceri a societăților.

În prezent, cooperarea dintre autoritățile fiscale ale statelor membre în vederea combaterii evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive este mai importantă decât oricând. Legislația UE prevede cooperarea administrativă între autoritățile fiscale ale statelor membre și stabilește o serie de instrumente care să le ajute să coopereze în scopul colectării veniturilor care li se cuvin, inclusiv al schimbului de informații. Cu toate acestea, este necesar ca UE să consolideze în continuare cooperarea pentru a asigura buna funcționare a pieței interne cu respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE.

Directiva 77/799/CEE 1 a Consiliului a reprezentat un prim răspuns la necesitatea statelor membre de a beneficia de o ameliorare a asistenței reciproce în domeniul impozitării. Ea a fost înlocuită cu Directiva 2011/16/UE a Consiliului 2 (DAC), care avea scopul de a spori eficacitatea directivei precedente. În ultimii ani, directiva a fost modificată prin Directiva 2014/107/UE (DAC2) și prin Directiva 2015/2376/UE (DAC3), care au furnizat autorităților fiscale noi instrumente de combatere a fraudei și evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive în domeniul conturilor financiare, al soluțiilor fiscale anticipate și al acordurilor de preț în avans.

Scopul prezentei propuneri este de a garanta că Directiva 2011/16/UE continuă să asigure o cooperare administrativă cuprinzătoare și eficace între administrațiile fiscale prin faptul că prevede schimbul automat obligatoriu de informații privind rapoartele pentru fiecare țară în parte.

Prezenta directivă este în concordanță cu evoluțiile de pe plan internațional. La 5 octombrie 2015, OCDE și-a prezentat rapoartele finale referitoare la planul de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), care reprezintă o inițiativă majoră cu privire la modificarea normelor fiscale internaționale existente. În perioada 15-16 noiembrie 2015, pachetul OCDE a fost avizat și de liderii G20. Lucrările privind acțiunea 13 din planul de acțiune al OCDE privind BEPS au condus la elaborarea unui set de standarde privind furnizarea de informații referitoare la pozițiile grupurilor de întreprinderi multinaționale în materie de stabilire a prețurilor de transfer, inclusiv registrul principal, registrul local și raportul pentru fiecare țară în parte. Prezenta directivă contribuie la implementarea în Uniune a rapoartelor pentru fiecare țară în parte.

Majoritatea statelor membre, în calitatea lor de membre ale OCDE, s-au angajat să implementeze rezultatele conținute în rapoartele finale privind cele 15 acțiuni anti-BEPS. Prin urmare, este esențial pentru buna funcționare a pieței interne ca statele membre să transpună angajamentele politice privind combaterea BEPS în sistemele lor naționale, într-un mod coerent și suficient de coordonat. Aceasta ar trebui să fie calea de urmat pentru a maximiza efectele pozitive pentru piața internă în ansamblul ei. În caz contrar, implementarea unilaterală a acțiunilor anti-BEPS ar risca să genereze contradicții între politicile naționale și noi obstacole în cadrul pieței interne, care ar rămâne în continuare fragmentată în 28 de părți constitutive și ar avea de suferit de pe urma neconcordanțelor și a altor denaturări.

Prezenta inițiativă are ca scop atingerea unui anumit grad de uniformitate în implementarea acțiunii 13 din BEPS în întreaga UE. Directiva intenționează, de asemenea, să încurajeze concurența între diferiți operatori economici și, în definitiv, să protejeze baza impozabilă a statelor membre ale UE.

Propunerea a fost special concepută pentru a permite ca schimbul automat de informații privind rapoartele pentru fiecare țară în parte să se bazeze pe normele existente în Directiva 2011/16/UE referitoare la modalitățile practice pentru schimbul de informații, inclusiv utilizarea de formulare-tip.

Angajamentul Comisiei de a prezenta o astfel de propunere pentru schimbul automat de informații privind rapoartele pentru fiecare țară în parte se reflectă în programul de lucru al Comisiei pentru 2016 3 .

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

Pachetul privind transparența fiscală [COM (2015) 136]

Pachetul conținea două elemente principale: (i) o propunere de a introduce schimbul automat de informații între statele membre cu privire la soluțiile fiscale anticipate și (ii) un anunț referitor la evaluarea de către Comisie a necesității de a introduce obligații suplimentare legate de publicarea anumitor informații privind impozitarea societăților.

Prezenta propunere nu împiedică Comisia să decidă în viitor să propună impunerea unor obligații în materie de publicare societăților.

Planul de acțiune al Comisiei privind crearea unui sistem mai echitabil de impozitare a societăților [COM (2015) 302]

Prezenta propunere este în concordanță cu inițiativele anunțate în planul de acțiune privind combaterea evaziunii fiscale.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Propunerea modifică Directiva 2011/16/UE astfel cum a fost modificată de Directiva 2014/107/UE 4 și de Directiva UE 2015/2376 a Consiliului 5 prin introducerea unei cerințe specifice privind schimbul automat de informații referitoare la raportul pentru fiecare țară în parte.

Modificările sunt cuprinse la articolul 1 din propunere. În special:

Articolul 3 („Definiții”) se modifică.

Articolul 8aa solicită statelor membre să oblige grupurile de întreprinderi multinaționale să prezinte informații relevante (raportul pentru fiecare țară în parte) și să transmită automat informațiile primite celorlalte state membre vizate.

Articolul 20 alineatul (6) se referă la formularul-tip care va fi utilizat pentru schimbul de informații, iar articolul 21 alineatul (7) prevede modalitățile practice.

Se adaugă un nou articol 25a privind sancțiunile.

Se adaugă o nouă anexă, care include definițiile aplicabile propunerii, obligațiile care le revin grupurilor de întreprinderi multinaționale și modelele pentru schimbul de informații.

•Subsidiaritate (pentru competență neexclusivă)

Obiectul acestor modificări se încadrează în același temei juridic ca și Directiva 2011/16/UE, și anume articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care urmărește să asigure funcționarea corespunzătoare a pieței interne. Articolul 115 din TFUE prevede apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au incidență directă asupra instituirii sau a funcționării pieței interne și care fac ca apropierea legislațiilor să devină necesară.

Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne, este necesar ca UE să asigure o concurență loială și condiții de concurență echitabile între IMM-uri și grupurile de întreprinderi multinaționale din UE și din afara acesteia. Grupurile de întreprinderi multinaționale au posibilitatea de a recurge la practici de planificare fiscală agresivă datorită activităților lor transfrontaliere. Din acest motiv, toate întreprinderile multinaționale, atât grupurile din UE, cât și cele din afara UE, ar trebui să fie supuse obligației de raportare. În caz contrar, prezenta inițiativă ar fi mai puțin eficace în realizarea obiectivului principal de asigurare a funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Prezenta propunere respectă principiile subsidiarității, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Prin urmare, accesul statelor membre la rapoartele pentru fiecare țară în parte poate fi realizat cu eficacitate numai printr-o acțiune la nivelul Uniunii. Obiectivul de a garanta că toate statele membre primesc rapoartele pentru fiecare țară în parte nu poate fi realizat în mod satisfăcător prin acțiuni necoordonate puse în aplicare de fiecare stat membru în mod individual. În plus, schimbul de informații care ar putea afecta bazele impozabile ale mai multor state membre necesită o abordare comună și obligatorie. Ar trebui să se țină seama de faptul că, întrucât grupurile de întreprinderi multinaționale își desfășoară activitatea, în mod normal, în state membre diferite, dimensiunea transfrontalieră este inerentă acțiunii propuse.

•Proporționalitate

Problema specifică identificată drept obiect al unui răspuns strategic este lipsa de transparență în ceea ce privește structurile corporative cu relevanță transfrontalieră și cu un important nivel de activitate, care are efecte negative, în special în ceea ce privește funcționarea corespunzătoare a pieței interne. Răspunsul strategic este limitat la abordarea grupurilor de întreprinderi multinaționale care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, fie în Uniunea Europeană, fie în jurisdicții din afara UE. Astfel, propunerea reprezintă răspunsul cu cel mai înalt grad de proporționalitate la problema identificată. Propunerea se bazează totodată pe schimbul automat de informații de bază, care permite fiecărui stat membru în care societatea în cauză își desfășoară activitatea să primească informații. În consecință, modificările propuse nu depășesc ceea ce este necesar pentru a aborda aspectele în cauză și pentru a atinge, în acest fel, obiectivele din tratat referitoare la o funcționare corespunzătoare și eficientă a pieței interne.

Prezenta propunere respectă principiile proporționalității, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

•Alegerea instrumentului

Prezenta propunere va extinde și mai mult domeniul de aplicare al schimbului automat de informații în UE. O inițiativă a UE este necesară atât din perspectiva pieței interne, cât și din punctul de vedere al eficienței și eficacității:

–    O inițiativă a UE asigură, în cadrul pieței interne, o abordare coerentă, consecventă și cuprinzătoare la nivelul întregii UE cu privire la schimbul automat de informații. Aceasta ar însemna aplicarea unei abordări unice în materie de raportare în toate statele membre, care ar genera economii de costuri atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru societăți.

–    Un instrument juridic la nivelul UE ar reprezenta, de asemenea, o garanție de securitate pentru administrațiile fiscale și pentru societățile din UE.

–    Un instrument juridic la nivelul UE ar contribui la dezvoltarea standardului internațional privind schimbul automat de informații referitoare la rapoartele pentru fiecare țară în parte, astfel cum a fost discutat și convenit în cadrul OCDE.

–    Un instrument juridic la nivelul UE bazat pe Directiva privind cooperarea administrativă (DAC) ar presupune utilizarea sistemelor informatice deja instituite sau aflate în curs de dezvoltare pentru a facilita raportarea informațiilor în temeiul DAC. În temeiul acestei directive, statele membre ale UE fac schimb de informații în formate specifice, utilizând un canal specific de comunicare. Aceste formate ar putea fi ușor extinse astfel încât să fie utilizabile și în cazul elementelor suplimentare propuse în prezent spre includere. Întrucât statele membre au investit foarte mult timp și sume considerabile de bani în elaborarea acestor formate, s-ar realiza economii de scară dacă statele membre ar face schimb și de informații privind noile elemente utilizând formatele respective.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

•Consultări cu părțile interesate

Consultări în contextul Planului de acțiune privind combaterea fraudei și a evaziunii fiscale și al recomandărilor [COM (2012) 722], precum și în cadrul altor foruri

În rezoluția sa adoptată la 21 mai 2013 6 , Parlamentul European a salutat planul de acțiune și recomandările Comisiei, a îndemnat statele membre să își respecte angajamentele și să adopte planul de acțiune și a subliniat faptul că UE ar trebui să își asume un rol de lider în cadrul discuțiilor de la nivel mondial referitoare la combaterea fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale și, în special, în legătură cu promovarea schimbului de informații.

Comitetul Economic și Social European a adoptat un aviz la 17 aprilie 2013 7 . Comitetul a aprobat Planul de acțiune al Comisiei și a sprijinit eforturile acesteia de a găsi soluții practice vizând reducerea fraudei și a evaziunii fiscale.

În ultimii ani, statele membre au lucrat în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită pentru a îmbunătăți schimbul de informații privind deciziile transfrontaliere și în domeniul stabilirii prețurilor de transfer. Concluziile acestui Grup de lucru pentru codul de conduită au fost comunicate Consiliului în mod regulat, sub formă de rapoarte 8 .

Majoritatea statelor membre sunt membre ale OCDE și au participat, în perioada 2013-2015, la discuții îndelungi și detaliate cu privire la acțiunile anti-BEPS, inclusiv la elaborarea detaliilor tehnice. OCDE a organizat ample consultări publice cu părțile interesate cu privire la fiecare dintre acțiunile anti-BEPS. În plus, Comisia a dezbătut atât la nivel intern, cât și cu experții OCDE mai multe teme din domeniul BEPS, în special acolo unde Comisia a avut îndoieli cu privire la compatibilitatea anumitor idei și/sau soluții propuse cu dreptul UE.

În a doua jumătate a anului 2014, Președinția italiană a Consiliului a lansat idea unei „Foi de parcurs a UE privind BEPS”, încurajând compatibilitatea cu inițiativele paralele ale OCDE și totodată respectarea dreptului UE. Această abordare a fost avizată de Grupul de lucru la nivel înalt pentru chestiuni fiscale și a fost adoptată de toate Președințiile ulterioare. Discuțiile cu privire la Foaia de parcurs a UE privind BEPS au continuat și în 2015. Scopul acestora a fost de a contribui la dezbaterea din cadrul OCDE și de a pregăti terenul pentru o implementare rapidă a viitoarelor recomandări ale OCDE, ținând totodată seama de particularitățile UE.

Consultările publice inițiate de Comisie pe tema transparenței fiscale a oferit părților interesate posibilitatea de a formula observații cu privire la diferite aspecte ale transparenței societăților, în special pe baza rapoartelor pentru fiecare țară în parte. Opțiunile posibile prezentate au fost în principal axate pe raportarea publică de către întreprinderi, dar au inclus schimbul de informații între administrațiile fiscale, în conformitate cu acțiunea 13 din BEPS. Comisia a primit, în total, 422 de răspunsuri, dintre care majoritatea au furnizat un feedback util cu privire la măsurile, publice sau nu, privind transparența fiscală. Referitor la acțiunea 13 din BEPS, deși întreprinderile nu au apreciat în mod deosebit acest schimb de informații între administrațiile fiscale, majoritatea celorlalți respondenți s-au exprimat în favoarea acestuia.

Statele membre

•Evaluarea impactului

După publicarea, în prima parte a anului 2013, a raportului său privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor și după avizarea de către liderii G20, în septembrie 2013, a așa-numitului plan de acțiune privind BEPS, OCDE s-a lansat într-o activitate susținută care a durat doi ani și care a avut ca rezultat prezentarea a 13 rapoarte în noiembrie 2015. Aceste rapoarte stabilesc standarde internaționale noi sau consolidate, precum și măsuri concrete pentru a ajuta țările să lupte împotriva BEPS. În acest context, membrii OCDE/G20 s-au angajat să elaboreze prezentul pachet cuprinzător și să îl implementeze în mod coerent.

Multe state membre, în calitatea lor de membre ale OCDE, au procedat, foarte urgent în unele domenii, la transpunerea rezultatelor proiectului BEPS în legislațiile lor naționale. Având în vedere acest lucru, este esențial să se înregistreze progrese rapide în ceea ce privește adoptarea unor norme pentru coordonarea implementării în UE a concluziilor privind BEPS. Având în vedere că există un mare risc de fragmentare a pieței interne, care ar putea rezulta din acțiuni unilaterale necoordonate ale statelor membre, Comisia expune, în prezenta propunere, soluții vizând asigurarea coerenței și atingerea unui anumit nivel de uniformitate în implementarea acțiunii 13 din BEPS în întreaga UE.

Comisia a depus toate eforturile pentru a răspunde în mod simultan atât necesității urgente de acțiune, cât și nevoii imperative de a evita compromiterea funcționării pieței interne fie din cauza unor măsuri unilaterale adoptate de statele membre (membre ale OCDE sau nu) acționând individual, fie din cauza lipsei de acțiune din partea tuturor celorlalte state membre. A fost avută în vedere și posibilitatea de a propune instrumente juridice neobligatorii („soft law”), dar această opțiune a fost respinsă ca inadecvată pentru asigurarea unei abordări coordonate.

În vederea furnizării unor analize și dovezi actualizate, propunerea este însoțită de un document de lucru separat al serviciilor Comisiei, care oferă o trecere în revistă a lucrărilor academice și a dovezilor economice existente în domeniul erodării bazei impozabile și al transferului profiturilor. Acest document se bazează pe studii recente, elaborate, printre altele, de OCDE, de Comisia Europeană și de Parlamentul European. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei evidențiază factorii determinanți și mecanismele identificate cel mai adesea care, potrivit rapoartelor OCDE, sunt legate de planificarea fiscală agresivă. Documentul sintetizează concluziile unei reexaminări aprofundate a mecanismelor principale de planificare fiscală agresivă, pe baza unei analize privind fiecare stat membru realizată pentru Comisie în 2015. Documentul subliniază modul în care implementarea acțiunii 13 din BEPS prin intermediul prezentei propuneri completează alte inițiative de implementare a rapoartelor OCDE privind BEPS în UE și contribuie la atingerea unui nivel minim comun de protecție împotriva evaziunii fiscale.

În acest context, nu s-a efectuat nicio evaluare a impactului privind prezenta propunere din următoarele motive: există o legătură puternică cu activitatea OCDE în domeniul BEPS, în special cu acțiunea 13 din BEPS; documentul de lucru al serviciilor Comisiei furnizează un corp important de dovezi și de analize; părțile interesate au participat, într-o etapă anterioară, la consultări ample cu privire la elementele tehnice ale normelor propuse; și, mai ales, există în prezent o nevoie urgentă de acțiuni coordonate la nivelul UE pentru a aborda această chestiune prioritară pentru politica europeană.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Impactul propunerii asupra bugetului UE este prezentat în fișa financiară care însoțește propunerea și va fi acoperit în limita resurselor disponibile. Costurile instrumentelor informatice suplimentare menite să faciliteze schimbul de informații între statele membre ar urma să fie finanțate de programul FISCALIS 2020 prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1286/2013, care oferă sprijin financiar pentru activități menite să îmbunătățească cooperarea administrativă între autoritățile fiscale din UE.

2016/0010 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 113 și 115,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European 9 ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 10 ,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)În ultimii ani, provocarea pe care o reprezintă frauda și evaziunea fiscală s-a agravat considerabil, devenind un subiect de îngrijorare major în Uniune și la nivel mondial. Schimbul automat de informații constituie un instrument important în această privință, iar Comisia, în comunicarea sa din 6 decembrie 2012, care conține un plan de acțiune privind consolidarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, a evidențiat necesitatea de a promova cu fermitate schimbul automat de informații ca viitor standard european și internațional în materie de transparență și de schimb de informații în chestiuni fiscale. În concluziile sale din 22 mai 2013, Consiliul European a solicitat extinderea schimbului automat de informații la nivelul Uniunii și la nivel mondial, în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive.

(2)Întrucât grupurile de întreprinderi multinaționale își desfășoară activitatea în țări diferite, ele au posibilitatea de a adopta practici de planificare fiscală agresivă care nu sunt la îndemâna societăților naționale. Atunci când întreprinderile multinaționale recurg la aceste practici, societățile pur naționale, în mod normal întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), pot fi afectate în mod special, întrucât sarcina lor fiscală este mai ridicată decât cea a grupurilor de întreprinderi multinaționale. Pe de altă parte, toate statele membre pot suferi pierderi de venituri și există riscul unei competiții pentru atragerea grupurilor de întreprinderi multinaționale prin acordarea de avantaje fiscale. Prin urmare, poate fi compromisă buna funcționare a pieței interne.

(3)Autoritățile fiscale din Uniune au nevoie de informații exhaustive și pertinente referitoare la grupurile de întreprinderi multinaționale în ceea ce privește structura lor, politica lor de stabilire a prețurilor de transfer și tranzacțiile lor interne în interiorul și în afara UE. Aceste informații vor permite autorităților fiscale să reacționeze la practicile fiscale dăunătoare prin modificarea legislației sau prin efectuarea de evaluări adecvate ale riscurilor și de audituri fiscale corespunzătoare, precum și să observe dacă societățile adoptă practici care au ca rezultat transferul artificial de cantități importante de venituri către medii avantajoase din punct de vedere fiscal.

(4)O mai mare transparență față de autoritățile fiscale ar putea avea ca efect încurajarea grupurilor de întreprinderi multinaționale să renunțe la anumite practici și să își plătească impozitele în mod echitabil în țara în care realizează profituri. Creșterea gradului de transparență pentru grupurile de întreprinderi multinaționale este, prin urmare, o parte importantă a măsurilor de combatere a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor.

(5)Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre privind un cod de conduită referitor la documentarea prețurilor de transfer pentru întreprinderile asociate din Uniunea Europeană (EU TPD) oferă deja grupurilor de întreprinderi multinaționale din UE metode de furnizare, către autoritățile fiscale, a informațiilor privind activitățile globale ale întreprinderilor și politicile de stabilire a prețurilor de transfer (registrul principal) și a informațiilor privind tranzacțiile concrete ale entităților locale (registrul local). Cu toate acestea, EU TDP nu prevede în prezent niciun mecanism de furnizare a unui raport pentru fiecare țară în parte.

(6)În raportul pentru fiecare țară în parte, grupurile de întreprinderi multinaționale ar trebui să prezinte, în fiecare an și pentru fiecare jurisdicție fiscală în care desfășoară activități economice, cuantumul veniturilor, al profiturilor anterioare impozitării veniturilor și al impozitelor plătite sau acumulate. Grupurile de întreprinderi multinaționale ar trebui, de asemenea, să raporteze numărul de salariați, capitalul social, câștigurile de capital reținute și activele corporale din fiecare jurisdicție fiscală. În fine, grupurile de întreprinderi multinaționale ar trebui să identifice fiecare entitate din cadrul grupului care desfășoară activități economice într-o anumită jurisdicție fiscală și să furnizeze informații privind activitățile economice efectuate de fiecare entitate.

(7)Pentru a utiliza în mod mai eficient resursele publice și a reduce sarcina administrativă pentru grupurile de întreprinderi multinaționale, obligația de raportare ar trebui să se aplice numai grupurilor de întreprinderi multinaționale al căror venit total consolidat depășește o anumită sumă. Directiva ar trebui să garanteze că aceleași informații sunt colectate și puse la dispoziția administrațiilor fiscale în timp util în întreaga UE.

(8)Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, UE trebuie să asigure o concurență loială între grupurile de întreprinderi multinaționale din UE și cele din afara UE care dețin una sau mai multe entități situate în UE. Prin urmare, ambele categorii de grupuri ar trebui să se supună obligației de raportare.

(9)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că sancțiunile respective sunt aplicate în mod eficace și proporțional și au un efect disuasiv.

(10)Pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne, este necesar să se garanteze că statele membre adoptă norme coordonate cu privire la obligațiile de transparență care le revin grupurilor de întreprinderi multinaționale.

(11)În ceea ce privește schimbul de informații între statele membre, Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE prevede deja schimbul automat obligatoriu de informații în mai multe domenii. Domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins pentru a include schimbul automat obligatoriu de rapoarte pentru fiecare țară în parte între statele membre.

(12)Schimbul automat obligatoriu de rapoarte pentru fiecare țară în parte între statele membre ar trebui să includă, în fiecare caz, comunicarea unui set definit de informații de bază care ar urma să fie accesibile statelor membre în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități ale grupului de întreprinderi multinaționale fie au rezidența fiscală, fie sunt supuse impozitării pentru activitățile economice desfășurate prin intermediul unui sediu permanent al unui grup de întreprinderi multinaționale.

(13)Pentru a reduce la minimum costurile și sarcinile administrative atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru grupurile de întreprinderi multinaționale, este necesar să se stabilească norme care să fie în concordanță cu evoluțiile de pe plan internațional și să contribuie pozitiv la implementarea lor. La 19 iulie 2013, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat un plan de acțiune pentru combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (planul de acțiune privind BEPS), care reprezintă o inițiativă majoră pentru modificarea normelor fiscale internaționale existente. La 5 octombrie 2015, OCDE și-a prezentat rapoartele finale, care au fost avizate de miniștrii de finanțe ai țărilor G20. În cursul reuniunii din perioada 15-16 noiembrie 2015, pachetul OCDE a fost avizat și de liderii G20.

(14)Lucrările privind acțiunea 13 din planul de acțiune privind BEPS au avut ca rezultat un set de standarde pentru furnizarea de informații referitoare la grupurile de întreprinderi multinaționale, inclusiv registrul principal, registrul local și raportul pentru fiecare țară în parte. Prin urmare, la stabilirea normelor privind raportul pentru fiecare țară în parte, este oportun să se ia în considerare standardele OCDE.

(15)Acțiunea Uniunii în domeniul raportării pentru fiecare țară în parte ar trebui să țină seama în continuare, în mod special, de evoluțiile viitoare de la nivelul OCDE. În momentul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze raportul final din 2015 privind acțiunea 13 elaborat în cadrul proiectului OCDE/G20 privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, ca sursă de ilustrare sau de interpretare a prezentei directive și pentru a asigura coerența aplicării acesteia în toate statele membre.

(16)Este necesar să se specifice cerințe lingvistice pentru schimbul de informații între statele membre cu privire la rapoartele pentru fiecare țară în parte. De asemenea, este necesar să se adopte modalitățile practice necesare pentru modernizarea rețelei comune de comunicații (CCN). Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (6) și a articolului 21 alineatul (7), ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

(17)În vederea unei utilizări mai eficiente a resurselor și a facilitării schimbului de informații, precum și pentru ca statele membre să nu fie nevoite să procedeze fiecare la ajustări similare în cadrul sistemelor lor respective, schimbul de informații ar trebui să se efectueze prin intermediul rețelei comune de comunicații (CCN) dezvoltate de Uniune. Modalitățile practice necesare pentru actualizarea sistemului ar trebui adoptate de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2) din Directiva 2011/16/UE.

(18)Prin urmare, domeniul de aplicare al schimbului obligatoriu de informații ar trebui extins pentru a include schimbul automat de informații privind raportul pentru fiecare țară în parte.

(19)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 

(20)Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, din motive de uniformitate și eficacitate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv.

(21)Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:

1.    Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

9. «schimb automat» înseamnă,

(a) în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a și 8aa, comunicarea sistematică a informațiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), trimiterea la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și procesare a informațiilor din acel stat membru;

(b) în sensul articolului 8 alineatul (3a), comunicarea sistematică a informațiilor predefinite referitoare la rezidenții din alte state membre către statul membru de rezidență relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite;

(c) în sensul dispozițiilor din prezenta directivă, în afară de articolul 8 alineatele (1) și (3a), de articolul 8a și de articolul 8aa, comunicarea sistematică de informații predefinite furnizate în conformitate cu literele (a) și (b) de la prezentul punct.”

(b)se adaugă următorul al doilea paragraf:

În contextul articolului 8 alineatele (3a) și (7a), al articolului 21 alineatul (2) și al articolului 25 alineatele (2) și (3), orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I. În contextul articolului 8aa și al anexei III, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa III.”

2.    În capitolul II secțiunea II se introduce următorul articol 8aa:

„Articolul 8aa

Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații cu privire la raportul pentru fiecare țară în parte

 

(1)    Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune societății mamă finale a unui grup de întreprinderi multinaționale care are rezidența fiscală pe teritoriul său, sau oricărei altei entități raportoare în conformitate cu secțiunea II din anexa III, să prezinte un raport pentru fiecare țară în parte pentru fiecare exercițiu financiar de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare al grupului de întreprinderi multinaționale în conformitate cu secțiunea II din anexa III.

(2)    Autoritatea competentă a unui stat membru în care a fost primit raportul pentru fiecare țară în parte în conformitate cu alineatul (1) comunică raportul, prin intermediul schimbului automat, oricărui alt stat membru în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale al entității raportoare are rezidența fiscală sau este supusă impozitării pentru activitatea desfășurată prin intermediul unui sediu permanent, în termenul stabilit la alineatul (4).

(3)    Raportul pentru fiecare țară în parte trebuie să conțină următoarele informații cu privire la grupul de întreprinderi multinaționale:

   (a)    informații agregate referitoare la suma veniturilor, profitul (pierderile) înainte de impozitul pe venit, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul social, câștigurile de capital acumulate, numărul de salariați și active corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicție în care își desfășoară activitatea grupul de întreprinderi multinaționale;

(b)    identificarea fiecărei entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale, precizând jurisdicția în care are rezidența fiscală această entitate constitutivă și, în cazul în care este diferită de această jurisdicție de rezidență fiscală, jurisdicția în temeiul cărei legislații este organizată respectiva entitate constitutivă și natura principalei sau principalelor activități economice ale respectivei entități constitutive.

(4)    Comunicarea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a exercițiului financiar al grupului de întreprinderi multinaționale la care se referă raportul pentru fiecare țară în parte. Primul raport pentru fiecare țară în parte se comunică pentru exercițiul financiar al grupului de întreprinderi multinaționale începând la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date.

(5)    Articolul 17 alineatul (4) nu se aplică informațiilor schimbate în conformitate cu alineatele (1) - (4) din prezentul articol.”

3.    La articolul 20 se adaugă următorul alineat (6):

   (6) Schimbul automat de informații cu privire la raportul pentru fiecare țară în parte în conformitate cu articolul 8aa se face utilizând formularul-tip prevăzut în tabelele 1, 2 și 3 din anexa III secțiunea III. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, regimul lingvistic al acestui schimb până la 31 decembrie 2016. Acestea nu împiedică statele membre să comunice informațiile menționate la articolul 8aa în oricare dintre limbile oficiale și de lucru ale Uniunii. Cu toate acestea, este posibil ca regimul lingvistic să prevadă transmiterea elementelor esențiale ale informațiilor și într-o altă limbă oficială a Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).”

4.    La articolul 21 se adaugă următorul alineat (6):

   „(6) Informațiile comunicate în conformitate cu articolul 8aa alineatul (2) se furnizează prin mijloace electronice utilizând rețeaua CCN. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalitățile practice necesare pentru modernizarea rețelei CCN. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).”

5.    La articolul 23, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

   „(3) Statele membre transmit Comisiei o evaluare anuală a eficacității schimbului automat de informații prevăzut la articolele 8, 8a și 8aa, precum și rezultatele practice obținute. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formularul și condițiile de comunicare a evaluării anuale respective. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).”

6.    Se introduce următorul articol 25a:

„Articolul 25a

Sancțiuni

   Statele membre stabilesc normele de sancționare aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și în ceea ce privește articolul 8aa și întreprind toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre informează până la 31 decembrie 2016 Comisia despre sancțiunile și măsurile respective, precum și, în cel mai scurt termen, despre orice modificare ulterioară care le afectează.”

7.    Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26

Procedura comitetelor

(1)    Comisia este asistată de Comitetul privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*).

(2)    Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*)     Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13)”.

8.    Se adaugă anexa III, al cărei text figurează în anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)Statele membre adoptă și publică până la 31 decembrie 2016 cel târziu actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 ianuarie 2017.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.6.Durata și impactul financiar

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

3.2.5.Contribuția terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 11  

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

☒ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 12  

◻ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

1.5.2.Valoarea adăugată a implicării UE

Un instrument juridic la nivelul UE ar reprezenta, de asemenea, o garanție de securitate pentru administrațiile fiscale și societățile din UE, ar contribui la dezvoltarea schimbului automat de informații în domeniul fiscal ca standard internațional pentru rapoartele pentru fiecare țară în parte, așa cum s-a discutat și convenit în cadrul OCDE și ar presupune utilizarea sistemelor IT deja instituite sau aflate în curs de dezvoltare pentru a facilita raportarea informațiilor în temeiul DAC. În temeiul prezentei directive, statele membre ale UE fac schimb de informații în formate specifice, folosind un canal specific de comunicare. Aceste formate ar putea fi ușor extinse astfel încât să fie utilizabile și în cazul elementelor suplimentare propuse în prezent spre includere. Întrucât statele membre au investit foarte mult timp și sume considerabile de bani în elaborarea acestor formate, s-ar realiza economii de scară dacă statele membre ar face schimb și de informații privind noile elemente utilizând formatele respective.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

1.6.Durata și impactul financiar

◻ Propunere/inițiativă pe durată determinată

–◻    Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻    Impact financiar din AAAA până în AAAA

☒ Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–Propunerea va produce efecte de la 1 ianuarie 2017

–urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 13  

☒ Gestiune directă asigurată de către Comisie

–☒ prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii; programul Fiscalis 2020 este gestionat în mod direct.

–◻    prin intermediul agențiilor executive;

◻ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.2.1.Riscul (riscurile) identificat(e)

2.2.2.Informații privind sistemul de control intern instituit

2.2.3.Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului prevăzut de risc de eroare

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual	Linia bugetară	Tipul cheltuielilor	Contribuție
	Număr 1A Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă	Dif./Nedif. 14	Țări AELS 15	Țări candidate 16	Țări terțe	În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar
	14.0301 (Îmbunătățirea funcționării sistemelor de impozitare)	Dif.	NU	NU	NU	NU

Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual	Linia bugetară	Tipul cheltuielilor	Contribuție
	Număr [Rubrica………………………………………]	Dif./Nedif.	Țări AELS	Țări candidate	Țări terțe	În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar
	[XX.YY.YY.YY]		DA/NU	DA/NU	DA/NU	DA/NU

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

[Această secțiune ar trebui completată utilizând foaia de calcul cuprinzând datele din buget care au caracter administrativ (al doilea document din anexa la prezenta fișă financiară) și ar trebui încărcată în CISNET pentru consultarea interservicii.]

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual

Număr

1 A Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

DG: TAXUD				Anul 2016 17	Anul 2017	Anul 2018	Anul 2019	2020			TOTAL
• Credite operaționale
Numărul liniei bugetare 14.0301	Angajamente	(1)		0,300	0,300	0,300	0,050	0,050			1000
	Plăți	(2)		0	0,300	0,300	0,300	0,050	0,050		1000
Numărul liniei bugetare	Angajamente	(1a)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
	Plăți	(2a)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe 18				p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
Numărul liniei bugetare		(3)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
TOTAL credite pentru DG TAXUD	Angajamente	=1+1a +3		0,300	0,300	0,300	0,050	0,050			1000
	Plăți	=2+2a +3		0	0,300	0,300	0,300	0,050	0,050		1000

• TOTAL credite operaționale	Angajamente	(4)	0,300	0,300	0,300	0,050	0,050			1000
	Plăți	(5)	0	0,300	0,300	0,300	0,050	0,050		1000
• TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe		(6)	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
TOTAL credite în cadrul RUBRICII 1A din cadrul financiar multianual	Angajamente	=4+ 6	0,300	0,300	0,300	0,050	0,050			1000
	Plăți	=5+ 6	0	0,300	0,300	0,300	0,050	0,050		1000

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

• TOTAL credite operaționale	Angajamente	(4)	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
	Plăți	(5)	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
• TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe		(6)	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-4 din cadrul financiar multianual (Suma de referință)	Angajamente	=4+ 6	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
	Plăți	=5+ 6	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.

Rubrica din cadrul financiar multianual

5

„Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu trei zecimale)

			Anul 2016	Anul 2017	Anul 2018	Anul 2019	Anul 2020			TOTAL
DG: TAXUD
• Resurse umane			0,528	0,528	0,528	0,528	0,528			2,640
• Alte cheltuieli administrative			0,030	0,030	0,030	0,030	0,030			0,150
TOTAL DG TAXUD	Credite		0,558	0,558	0,558	0,558	0,558

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

0,558

0,558

0,558

0,558

0,558

2,790

milioane EUR (cu trei zecimale)

			Anul 2016 19	Anul 2017	Anul 2018	Anul 2019	Anul 2020			TOTAL
TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-5 din cadrul financiar multianual	Angajamente		0,858	0,858	0,858	0,608	0,608			3,790
	Plăți		0,558	0,858	0,858	0,858	0,608	0,50		3,790

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☒    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

A se indica obiectivele și realizările ⇩

Anul 2016

Anul 2017

Anul 2018

Anul 2019

2020

TOTAL

REALIZĂRI

Tip 20

Costuri medii

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr. total

Costuri totale

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1 21 ...

- Realizare

- Realizare

- Realizare

Subtotal pentru obiectivul specific nr. 1

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 2…

- Realizare

Subtotal pentru obiectivul specific nr. 2

COSTURI TOTALE

NOTĂ

Rezultatul pozitiv scontat al acestei propuneri este că i) statele membre vor primi informații fiscale cu privire la entități, ceea ce le va permite să își orienteze, în cunoștință de cauză, auditurile; ii) publicul poate privi măsura ca fiind un demers activ pentru a garanta că toți contribuabilii își plătesc impozitele în mod echitabil; iii) societățile își pot limita structurile de planificare fiscală agresivă. În timp ce statele membre vor avea o sarcină administrativă mai mare legată direct de furnizarea de informații în rapoartele pentru fiecare țară în parte, aceste costuri ar trebui să fie limitate, dat fiind faptul că rapoartele sunt întocmite de entități.

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.Sinteză

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☒    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Anul N 22

Anul N+1

Anul N+2

Anul N+3

A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)

TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual
Resurse umane	0,528	0,528	0,528	0,528	0,528
Alte cheltuieli administrative	0,030	0,030	0,030	0,030	0,030
Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual	0,558	0,558	0,558	0,558	0,558

În afara RUBRICII 5 23 din cadrul financiar multianual
Resurse umane
Alte cheltuieli cu caracter administrativ
Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual

TOTAL

0,558

0,558

0,558

0,558

0,558

Creditele necesare pentru resurse umane și alte cheltuieli cu caracter administrativ vor fi acoperite de credite ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☒    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

		Anul 2016	Anul 2017	Anul 2018	Anul 2019	2020
• Posturi din schema de personal (funcționari și agenți temporari)
XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei)		4	4	4	4	4
XX 01 01 02 (în delegații)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	.	.
XX 01 05 01 (cercetare indirectă)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	.	.
10 01 05 01 (cercetare directă)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	.
• Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI) 24
XX 01 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
XX 01 02 02 (AC, AL, END, INT și JED în delegații)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	.
XX 01 04 yy  25	- la sediu	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
	- în delegații	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	.
XX 01 05 02 (AC, END, INT - cercetare indirectă)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.		m.
10 01 05 02 (AC, END, INT - cercetare directă)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
Alte linii bugetare (a se preciza)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
TOTAL		4	4	4	4	4

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcționari și personal temporar	Pregătirea întâlnirilor și corespondență cu statele membre; (în funcție de discuțiile cu statele membre) activități legate de formulare, formatele IT și registrul central; comandarea unor contractanți externi pentru a lucra la sistemul IT.
Personal extern	N/A

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

–☒    Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual.

3.2.5.Contribuția terților

–Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează::

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

	Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)			Total
A se preciza organismul care asigură cofinanțarea
TOTAL credite cofinanțate

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–☒    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻    asupra resurselor proprii

–◻    asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu trei zecimale)

Linia bugetară pentru venituri:	Credite disponibile pentru exercițiul financiar în curs	Impactul propunerii/inițiativei 26
		Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)
Articolul …...

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul a impactului asupra veniturilor.

(1) JO L 336, 27.12.1977, p. 15

(2) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(3) http://ec.europa.eu/priorities/work-programme/index_en.htm  

(4) JO L 359 din 16 decembrie 2014.

(5) JO L 332 din 18 decembrie 2015.

(6)

   Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2013 privind lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale (Raportul Kleva) – 2013/2060(INI).

(7)

   Avizul Comitetului Economic și Social European din 17 aprilie 2013 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale COM(2012) 722 final (Raportul Dandea) – CESE 101/2013.

(8) Rapoartele publice ale Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) sunt accesibile aici .

(9) JO C , , p. .

(10) JO C , , p. .

(11) ABM (activity based management): gestiune pe activități; ABB (activity-based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

(12) Astfel cum se menționează la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(13) Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

(14) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(15) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(16) Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

(17) 2016 este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(18) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(19) 2016 este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(20) Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

(21) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(22) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(23) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(24) AC = agent contractual; AL = agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JED = expert tânăr în delegații.

(25) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(26) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 28.1.2016

COM(2016) 25 final

ANEXĂ

la

Propunerea de Decizie a Consiliului

de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal

ANEXĂ

la

Propunerea de Decizie a Consiliului

de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal

ANEXA III

Norme de raportare pentru grupurile de întreprinderi multinaționale

SECȚIUNEA I

DEFINIȚIILE TERMENILOR

1. „Grup” înseamnă un ansamblu de întreprinderi legate prin dreptul de proprietate sau prin control, astfel încât fie este obligat să elaboreze situații financiare consolidate în scopuri de raportare financiară în temeiul principiilor contabile aplicabile, fie ar fi obligat să facă acest lucru dacă participațiile în capitalurile proprii ale oricăreia dintre întreprinderile respective ar fi tranzacționate la o bursă de valori publice.

2. „Întreprindere” înseamnă orice formă de desfășurare a unei activități economice de către orice persoană menționată la articolul 3 punctul 11 literele (b), (c) și (d).

3. „Grup de întreprinderi multinaționale” înseamnă orice grup care include două sau mai multe întreprinderi a căror rezidență fiscală se află în jurisdicții diferite sau care include o întreprindere cu rezidența fiscală într-o jurisdicție, care este totodată impozabilă în altă jurisdicție pentru activitatea desfășurată, prin intermediul unui sediu permanent, și care nu este un grup de întreprinderi multinaționale exclus.

4. „Grup de întreprinderi multinaționale exclus” înseamnă, în ceea ce privește orice exercițiu financiar al grupului, un grup al cărui venit consolidat total este mai mic de 750 000 000 EUR sau o sumă în moneda locală aproximativ echivalentă cu 750 000 000 EUR începând din ianuarie 2015, pe durata exercițiului financiar imediat anterior exercițiului financiar de raportare, astfel cum se reflectă în situațiile financiare consolidate ale grupului pentru respectivul exercițiu financiar anterior.

5. „Entitate constitutivă” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a) orice unitate operațională separată a unui grup de întreprinderi multinaționale care este inclusă în situațiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale în scopul raportării financiare, sau care ar fi inclusă în acestea dacă participațiile în capitalurile proprii ale respectivei unități operaționale aparținând unui grup de întreprinderi multinaționale ar fi tranzacționate la o bursă de valori publice;

(b) orice astfel de unitate operațională care este exclusă din situațiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale exclusiv din motive de mărime sau de importanță relativă;

(c) orice sediu permanent al oricărei unități operaționale separate a unui grup de întreprinderi multinaționale menționate la litera (a) sau (b), cu condiția ca unitatea operațională în cauză să elaboreze o situație financiară separată pentru respectivul sediu permanent în scopul raportării financiare, al raportării în scopuri de reglementare sau al raportării fiscale ori în scopuri de control al gestiunii interne.

6. „Entitate raportoare” înseamnă entitatea constitutivă necesară pentru a prezenta, în numele grupului de întreprinderi multinaționale, un raport pentru fiecare țară în parte, în conformitate cu cerințele articolului 8aa alineatul (3) în jurisdicția în care aceasta are rezidența fiscală. Entitatea raportoare poate fi societatea mamă finală, societatea mamă surogat sau orice societate descrisă la secțiunea II punctul 1.

7. „Societate mamă finală” înseamnă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale care îndeplinește următoarele criterii:

(a) are, în mod direct sau indirect, un interes suficient în ceea ce privește una sau mai multe entități constitutive ale grupului respectiv de întreprinderi multinaționale, astfel încât este obligată să elaboreze situații financiare consolidate în temeiul principiilor contabile aplicate în general în jurisdicția în care își are rezidența fiscală, sau ar fi obligată sa facă acest lucru dacă participațiile sale în capitalurile proprii ar fi tranzacționate la o bursă de valori publice în jurisdicțiile în care aceasta are rezidența fiscală.

(b) în respectivul grup de întreprinderi multinaționale nu există nicio altă entitate constitutivă care să aibă, în mod direct sau indirect, un interes precum cel descris la litera (a) în prima entitate constitutivă menționată.

8. „Societate mamă surogat” înseamnă o entitate constitutivă a grupului de întreprinderi multinaționale care a fost desemnată de respectivul grup de întreprinderi multinaționale ca unic substitut pentru societatea mamă finală, cu scopul de a prezenta, în numele grupului de întreprinderi multinaționale în cauză, un raport pentru fiecare țară în parte în jurisdicția în care respectiva entitate constitutivă are rezidența fiscală, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condițiile stabilite la secțiunea II punctul 1 litera (b).

9. „Exercițiu financiar” înseamnă o perioadă contabilă anuală pentru care societatea mamă finală a grupului de întreprinderi multinaționale își pregătește situațiile financiare.

10. „Exercițiu financiar de raportare” înseamnă exercițiul financiar ale cărui rezultate financiare și operaționale sunt reflectate în raportul pentru fiecare țară în parte menționat la articolul 8aa alineatul (3).

11. „Acord privind stabilirea autorității competente” înseamnă un acord care se încheie între reprezentanții autorizați ai unui stat membru al UE și cei ai unei jurisdicții din afara Uniunii care sunt părți la un acord internațional și care prevede schimbul automat de rapoarte pentru fiecare țară în parte între jurisdicțiile semnatare.

12. „Acord internațional” înseamnă Convenția privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală, orice convenție fiscală bilaterală sau multilaterală sau orice acord privind schimbul de informații în domeniul fiscal la care un stat membru este parte și care, prin termenii săi, conferă autoritate juridică pentru schimbul de informații în domeniul fiscal între jurisdicții, inclusiv pentru schimbul automat de astfel de informații.

13. „Situații financiare consolidate” înseamnă situațiile financiare ale unui grup de întreprinderi multinaționale în care activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și fluxurile de numerar ale societății mamă finale și ale entităților constitutive sunt prezentate ca fiind ale unei singure entități economice.

14. Termenul „eșec sistemic” se aplică numai unei jurisdicții din afara Uniunii și înseamnă faptul că o jurisdicție a încheiat cu un stat membru un acord privind stabilirea autorității competente care este încă în vigoare, dar a suspendat schimbul automat (din alte motive decât cele conforme cu termenii acordului) sau a omis în alt fel, în mod repetat, să transmită automat unui stat membru rapoartele pentru fiecare țară în parte aflate în posesia sa, prezentate de grupurile de întreprinderi multinaționale care dețin entități constitutive în statul membru respectiv.

SECȚIUNEA II

CERINȚE GENERALE DE RAPORTARE

1. O entitate constitutivă rezidentă într-un stat membru, care nu este societatea mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale, prezintă un raport pentru fiecare țară în parte referitor la exercițiul financiar de raportare al unui grup de întreprinderi multinaționale din care face parte, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

(a)entitatea are rezidența fiscală într-un stat membru;

(b)se aplică una dintre următoarele condiții:

i.    societatea mamă finală a grupului de întreprinderi multinaționale nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare țară în parte în jurisdicțiile în care are rezidență fiscală;

ii.    jurisdicția în care are rezidența fiscală societatea mamă finală este parte la un acord internațional în vigoare, la care este parte statul membru, dar nu este parte la un acord privind stabilirea autorității competente în vigoare la care este parte statul membru, până la momentul specificat la articolul 8aa alineatul (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare țară în parte pentru exercițiul financiar de raportare;

iii.    în jurisdicția în care are rezidența fiscală societatea mamă finală s-a produs un eșec sistemic care a fost notificat de către statul membru entității constitutive care are rezidența fiscală în statul membru respectiv.

Dacă același grup de întreprinderi multinaționale are mai mult de o entitate constitutivă cu rezidența fiscală în Uniune și dacă se aplică una sau mai multe dinte condițiile stabilite la litera (b), grupul de întreprinderi multinaționale poate desemna una dintre respectivele entități constitutive să prezinte raportul pentru fiecare țară în parte în conformitate cu cerințele articolului 8aa alineatul (1), cu privire la orice exercițiu financiar de raportare, în termenul specificat la articolul 8aa alineatul (1) și să notifice statului membru în cauză că prezentarea are ca scop îndeplinirea obligației de raportare care le revine tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale în cauză, care au rezidența fiscală în Uniune. Statul membru în cauză comunică, în temeiul articolului 8aa alineatul (2), raportul pentru fiecare țară în parte pe care l-a primit oricărui alt stat membru în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din care face parte entitatea raportoare fie au rezidența fiscală, fie sunt impozabile pentru activitatea economică desfășurată prin intermediul unui sediu permanent.

2. Prin derogare de la punctul 1, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condițiile stabilite la punctul 1 litera (b), o entitate descrisă la punctul 1 nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare țară în parte referitor la exercițiul financiar de raportare dacă grupul de întreprinderi multinaționale în cadrul căruia aceasta este o entitate constitutivă a pus la dispoziție un raport pentru fiecare țară în parte în conformitate cu articolul 8aa alineatul (3) referitor la respectivul exercițiu financiar, prin intermediul unei societăți mamă surogat care prezintă respectivul raport pentru fiecare țară în parte autorității fiscale din jurisdicția în care își are rezidența fiscală, la data specificată la articolul 8aa alineatul (1) sau anterior acestei date, și care, în cazul în care societatea mamă surogat are rezidența fiscală într-o jurisdicție din afara Uniunii, îndeplinește următoarele condiții:

a)    jurisdicția în care are rezidența fiscală societatea mamă surogat prevede obligația de a prezenta rapoarte pentru fiecare țară în parte în conformitate cu cerințele articolului 8aa alineatul (3);

b)    jurisdicția în care are rezidența fiscală societatea mamă surogat a încheiat un acord privind stabilirea autorității competente care este în vigoare la care este parte statul membru, până la data specificată la articolul 8aa alineatul (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare țară în parte pentru exercițiul financiar de raportare;

c)    jurisdicția unde are rezidența fiscală societatea mamă surogat nu a notificat statului membru un eșec sistemic;

d)    jurisdicția unde are rezidența fiscală societatea mamă surogat a fost informată în conformitate cu punctul 3 de către entitatea constitutivă cu rezidența fiscală în jurisdicția sa că ea este societatea mamă surogat;

e)    s-a transmis o notificare statului membru, în conformitate cu punctul 4.

3. Statele membre solicită ca orice entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale care are rezidența fiscală în statul membru respectiv să notifice statului membru dacă este societatea mamă finală sau societatea mamă surogat sau entitatea constitutivă menționată la punctul 1, până cel târziu în ultima zi a exercițiului financiar de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaționale.

4. Statele membre solicită ca, dacă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale care are rezidența fiscală în statul membru respectiv nu este societatea mamă finală, nici societatea mamă surogat, nici entitatea constitutivă menționată la punctul 1, entitatea respectivă să notifice statului membru identitatea și rezidența fiscală a entității raportoare, până cel târziu în ultima zi din exercițiul financiar de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaționale.

5. Raportul pentru fiecare țară în parte specifică moneda în care sunt exprimate sumele menționate în raportul respectiv.

SECȚIUNEA III

Raportul pentru fiecare țară în parte

A. Modelul raportului pentru fiecare țară în parte

Tabelul 1. Prezentare generală a alocării veniturilor, a impozitelor și a activităților economice, per jurisdicție fiscală

Numele grupului de întreprinderi multinaționale: Exercițiul financiar vizat: Moneda utilizată:
Jurisdicția fiscală	Venituri			Profituri (Pierderi) anterioare impozitării veniturilor	Impozite pe venit plătite (pe baza contabilității de casă)	Impozite pe venit acumulate - anul curent	Capitalul social	Câștigurile de capital acumulate	Număr de salariați	Active corporale, altele decât numerarul și echivalentele de numerar
	Parte neafiliată	Parte afiliată	Total

Tabelul 2 Lista tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale incluse în fiecare agregare, per jurisdicție fiscală

Numele grupului de întreprinderi multinaționale: Exercițiul financiar vizat:

Jurisdicția fiscală

Entitățile constitutive rezidente în jurisdicția fiscală

Jurisdicția fiscală de organizare sau de constituire, dacă este diferită de jurisdicția fiscală de rezidență

Principala (principalele) activitate (activități) economică (economice)

Cercetare și dezvoltare

Deținere sau gestionare de proprietate intelectuală

Achiziții sau atribuire de contracte de achiziții publice

Fabricație sau producție

Vânzări, comercializare sau distribuție

Servicii administrative, de gestiune sau de sprijin

Prestare servicii - către părți neafiliate

Finanțare internă a grupului

Servicii financiare regulate

Asigurări

Deținere de acțiuni sau de alte instrumente de capital

Inactiv

Altele1

1.

2.

3.

1.

2.

3.

Tabelul 3: Informații suplimentare

Numele grupului de întreprinderi multinaționale: Exercițiul financiar vizat:

Vă rugăm să includeți orice informații sau explicații succinte suplimentare pe care le considerați necesare sau care ar facilita înțelegerea informațiilor obligatorii furnizate în raportul pentru fiecare țară în parte.

B. Instrucțiuni generale pentru prezentarea raportului pentru fiecare țară în parte

1. Scop

Modelul se utilizează pentru raportarea alocării, în cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale, a veniturilor, a impozitelor și a activităților economice pentru fiecare jurisdicție fiscală în parte.

2. Tratamentul sucursalelor și al sediilor permanente

Datele privind sediul permanent se raportează în funcție de jurisdicția fiscală în care este situat acesta, nu în funcție de jurisdicția fiscală de rezidență a unității operaționale din care face parte sediul permanent respectiv. Din raportul privind jurisdicția fiscală de rezidență a unității operaționale din care face parte sediul permanent se exclud datele financiare legate de sediul permanent.

3. Perioada vizată de modelul anual

Modelul vizează exercițiul financiar al întreprinderii multinaționale raportoare. În ceea ce privește entitățile constitutive, în funcție de întreprinderea multinațională raportoare, modelul trebuie să reflecte în mod coerent oricare dintre informațiile următoare:

(a) informații privind exercițiul financiar al entităților constitutive relevante, care se încheie la aceeași dată ca exercițiul financiar al întreprinderii multinaționale raportoare sau în perioada de 12 luni anterioară acestei date;

(b) informații privind toate entitățile constitutive relevante raportate pentru exercițiul financiar al întreprinderii multinaționale raportoare.

4. Sursa datelor

La completarea modelului, întreprinderea multinațională raportoare utilizează aceleași surse de date, în mod sistematic de la un an la altul. Întreprinderea multinațională raportoare poate alege să utilizeze date din pachetele sale de raportare consolidată, din situațiile financiare statutare ale unei entități separate, din situațiile financiare de reglementare sau din conturile de gestiune internă. Nu este necesar ca raportarea veniturilor, a profiturilor și a impozitelor să fie reconciliată, în model, cu situațiile financiare consolidate. Dacă se utilizează ca bază de raportare situațiile financiare statutare, toate sumele se convertesc în moneda funcțională declarată de întreprinderea multinațională raportoare, la cursul mediu de schimb pentru exercițiul declarat la secțiunea „Informații suplimentare” din model. Cu toate acestea, nu este necesar să se facă ajustări pentru a lua în considerare diferențele dintre diferitele principii contabile aplicate în diferitele jurisdicții fiscale.

Întreprinderea multinațională raportoare furnizează, în secțiunea „Informații suplimentare” din model, o scurtă descriere a surselor de date utilizate la elaborarea modelului. Dacă se modifică sursa de date utilizată de la un exercițiu la altul, întreprinderea multinațională raportoare explică motivele modificării și consecințele acesteia în secțiunea „Informații suplimentare” din model.

C. Instrucțiuni specifice pentru prezentarea raportului pentru fiecare țară în parte -

1. Prezentare generală a alocării veniturilor, a impozitelor și a activităților economice, per jurisdicție fiscală (tabelul 1)

1.1. Jurisdicția fiscală

În prima coloană a tabelului, întreprinderea multinațională raportoare enumeră toate jurisdicțiile fiscale în care au rezidența fiscală entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale. O jurisdicție fiscală este definită ca fiind un stat sau o jurisdicție nestatală care are autonomie fiscală. Se introduce un rând separat pentru toate entitățile constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale care, potrivit întreprinderii multinaționale raportoare, nu au rezidență fiscală în nicio jurisdicție fiscală. Dacă o entitate constitutivă este rezidentă în mai multe jurisdicții fiscale, se aplică metoda de decizie a tratatului fiscal aplicabil pentru a determina jurisdicția fiscală de rezidență. Dacă nu există niciun tratat fiscal aplicabil, entitatea constitutivă trebuie raportată în jurisdicția fiscală de care aparține sediul conducerii efective al respectivei entități constitutive. Sediul conducerii efective se determină pe baza unor standarde convenite la nivel internațional.

1.2. Venituri

În cele trei coloane de la rubrica „Venituri”din model, întreprinderea multinațională raportoare comunică următoarele informații:

(a) suma veniturilor tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din jurisdicția fiscală relevantă, generate din tranzacții cu întreprinderi asociate;

(b) suma veniturilor tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din jurisdicția fiscală relevantă, generate din tranzacții cu părți independente;

(c) totalul sumelor menționate la literele (a) și (b).

Veniturile includ venituri din vânzări de stocuri și proprietăți, servicii, redevențe, dobânzi, prime și orice alte sume. Veniturile exclud plăți primite de la alte entități constitutive, care sunt tratate ca dividende în jurisdicția fiscală a plătitorului.

1.3. Profituri (pierderi) anterioare impozitării veniturilor

În cea de-a cincea coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică suma profiturilor (pierderilor) anterioare impozitării veniturilor pentru toate entitățile constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. Profiturile (pierderile) anterioare impozitării veniturilor includ toate elementele extraordinare de venituri și cheltuieli.

1.4. Impozite pe venit plătite (pe baza contabilității de casă)

În cea ce-a șasea coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică suma totală a impozitelor pe venit plătite efectiv în cursul exercițiului financiar relevant de toate entitățile constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. Impozitele plătite includ impozitele în numerar plătite de entitatea constitutivă în jurisdicția fiscală de rezidență și în toate celelalte jurisdicții fiscale. Impozitele plătite includ impozitele reținute la sursă plătite de alte entități (întreprinderi asociate și întreprinderi independente) în cea ce privește plățile către entitatea constitutivă. Astfel, dacă o societate A rezidentă în jurisdicția fiscală A încasează dobânzi în jurisdicția fiscală B, societatea A trebuie să raporteze impozitul reținut la sursă în jurisdicția fiscală B.

1.5. Impozite pe venit acumulate (anul curent)

În cea ce-a șaptea coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică suma cheltuielilor curente acumulate cu impozitele, înregistrate pentru profiturile sau pierderile impozabile din exercițiul de raportare ale tuturor entităților constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. Cheltuielile curente cu impozitele reflectă numai operațiunile din exercițiul curent și nu includ impozite amânate sau provizioane pentru datorii fiscale nesigure.

1.6. Capitalul social

În cea ce-a opta coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică cuantumul capitalului social al tuturor entităților constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. În ceea ce privește sediile permanente, capitalul social trebuie să fie raportat de către entitatea juridică ce deține sediul permanent în cauză, cu excepția cazului în care, în jurisdicția fiscală a sediului permanent, există o cerință de capital definită, în scopuri de reglementare.

1.7. Câștigurile de capital acumulate

În cea ce-a noua coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică cuantumul câștigurilor de capital acumulate de toate entitățile constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă, începând de la sfârșitul exercițiului respectiv. În ceea ce privește sediile permanente, câștigurile de capital acumulate trebuie să fie raportate de către entitatea juridică ce deține respectivul sediu permanent.

1.8. Număr de salariați

În cea ce-a zecea coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică numărul total de salariați în echivalent normă întreagă al tuturor entităților constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. Numărul de salariați poate fi raportat începând de la sfârșitul exercițiului, pe baza nivelurilor medii de ocupare a forței de muncă pentru exercițiul în cauză sau pe orice altă bază aplicată în mod sistematic în toate jurisdicțiile fiscale și de la un exercițiu la altul În acest scop, contractorii independenți participanți la activitățile de exploatare obișnuite ale entității constitutive pot fi raportați ca salariați. Este permisă rotunjirea sau aproximarea rezonabilă a numărului de salariați, cu condiția ca această rotunjire sau aproximare să nu denatureze semnificativ distribuția relativă a salariaților între diferitele jurisdicții fiscale. Se aplică abordări coerente de la un exercițiu la altul și în toate entitățile.

1.9. Active corporale, altele decât numerarul și echivalentele de numerar

În cea ce-a unsprezecea coloană a modelului, întreprinderea multinațională raportoare comunică cuantumul valorilor contabile nete ale activelor corporale ale tuturor entităților constitutive cu rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. În ceea ce privește sediile permanente, activele trebuie raportate în cea ce privește jurisdicția fiscală în care este situat sediul permanent. În acest scop, activele corporale nu includ numerar sau echivalente de numerar, active necorporale sau active financiare.

2. Lista tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale incluse în fiecare agregare, per jurisdicție fiscală (Tabelul 2)

2.1. Entitățile constitutive rezidente în jurisdicția fiscală

Întreprinderea multinațională raportoare enumeră, pentru fiecare jurisdicție fiscală și pentru fiecare denumire de entitate juridică, toate entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au rezidența fiscală în jurisdicția fiscală relevantă. Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 2 din instrucțiunile generale referitoare la sediile permanente, sediul permanent se menționează în legătură cu jurisdicția fiscală în care este situat. Se notează entitatea juridică căreia îi aparține sediul permanent.

2.2. Jurisdicția fiscală de organizare sau de constituire, dacă este diferită de jurisdicția fiscală de rezidență

Întreprinderea multinațională raportoare comunică numele jurisdicției fiscale în temeiul legilor căreia este organizată sau constituită entitatea constitutivă a întreprinderii multinaționale, dacă aceasta este diferită de jurisdicția fiscală de rezidență.

2.3. Principala (principalele) activitate (activități) economică (economice)

Întreprinderea multinațională raportoare determină natura principalei (principalelor) activități economice desfășurate de entitatea constitutivă în jurisdicția fiscală relevantă, bifând una sau mai multe căsuțe corespunzătoare.”