10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/33

Raportor:

Carlos TRIAS PINTÓ

Coraportor:

Mihai MANOLIU

1.1.

Economia digitală descentralizată care începe să se contureze arată că foarte multe dintre noile schimburi economice inter pares vor fi strâns legate de relațiile sociale și vor fi solid ancorate în comunități, fapt care va conduce la o transformare a factorilor pe care îi presupune desfășurarea unei activități sau ocuparea unui loc de muncă, în sensul „democratizării modului în care producem, consumăm, gestionăm și rezolvăm problemele sociale”; în același timp, va trebui să se evite cu orice preț asocierea acestei mutații cu caracterul precar al locurilor de muncă și cu evaziunea fiscală, precum și migrarea masivă a valorii adăugate dinspre actorii industriali către proprietarii de platforme digitale private (1).

1.2.

În contextul acestui nou model, CESE solicită Comisiei să utilizeze o abordare conceptuală mai detaliată și mai incluzivă a economiei bazate pe partajare, pentru a nu se ajunge la similitudini greșite cu economia digitală. Astfel, economia colaborativă, care, în mod similar economiei sociale, adoptă practici democratice și participative, prezintă următoarele caracteristici:

1.3.

În fond, economia colaborativă constă din diverse modalități, cu contribuții și provocări specifice. De exemplu, „economia de acces” introduce pe piață proprietăți insuficient utilizate, creând mai multe posibilități de alegere pentru consumatori și o utilizare mai eficientă a resurselor, însă prezintă riscul de a încuraja producția totală prin efectul de recul. În „economia la cerere” se fragmentează forța de muncă, creând mai multă flexibilitate, sporind, însă, în același timp, riscul de precaritate a locurilor de muncă. Iar „gift economy”, sau „economia cadoului”, în cadrul căreia se partajează bunuri și servicii în mod altruist, permite consolidarea comunităților, dar rămâne adeseori invizibilă pentru autorități.

1.4.

În ceea ce privește platformele digitale, în special cele care susțin o activitate lucrativă, acestea merită toată atenția Comisiei Europene, care trebuie să le reglementeze și să le armonizeze activitatea, asigurând condiții de concurență echitabile pe baza transparenței, informării, accesului neîngrădit, nediscriminării și valorificării adecvate a datelor. Practic vorbind, este absolut necesar să se redefinească noțiunea de subordonare juridică în condițiile dependenței economice a lucrătorilor și să se garanteze drepturile lucrătorilor indiferent de forma de activitate.

1.5.

Provocarea constă, prin urmare, în a face distincția între diferitele forme ale acestei economii și a propune abordări de reglementare diferențiate (2), acordându-se prioritate acelor inițiative digitale bazate pe guvernanță democratică, solidară și incluzivă, în termeni de inovare socială, ceea ce duce la necesitatea de a informa consumatorii cu privire la valorile identitare ale acestora și la modalitățile lor de organizare și de gestionare. În acest sens, CESE recomandă efectuarea unei cercetări calitative privind rețeaua de relații stabilite de către actorii economiei colaborative în interiorul acesteia.

1.6.

Prin urmare, CESE ar dori să fie elaborată o metodologie specifică pentru reglementarea și evaluarea unei noi economii cu standarde diferite. Din această perspectivă, încrederea, din punctul de vedere al simetriei informaționale, are un rol esențial. Trebuie, de asemenea, să se consolideze criteriile de transparență, onestitate și obiectivitate în ce privește evaluarea produsului sau serviciului, dincolo de simpla utilizare automată a unor algoritmi.

1.7.

CESE mai recomandă și înființarea unei agenții independente europene de rating pentru platformele digitale, cu competențe armonizate în toate statele membre, care să poată evalua guvernanța acestora în materie de concurență, ocupare a forței de muncă și fiscalitate.

1.8.

În plus, modul în care comunicarea abordează economia colaborativă ignoră chestiuni importante, precum cele privind monedele virtuale și sociale ca instrumente operaționale ale economiei respective, dar și cele referitoare la cunoștințe, informație și energie, ca obiecte ale activității sale, ori rolul pe care îl joacă în cadrul economiei colaborative acțiunile de creare în comun și inovarea tehnologică, printre altele.

1.9.

Având în vedere gestionarea complexă a economiei colaborative în contextul actual, CESE recomandă asigurarea unei coexistențe echilibrate între modele care să asigure dezvoltarea deplină a acesteia fără a provoca efecte externe negative pe piață, în special în ceea ce privește protecția concurenței, a impozitării și a locurilor de muncă de calitate. În acest scop, este necesar să se prevadă un cadru adecvat de urmărire și monitorizare a noilor parametri ai economiei colaborative, cu implicarea părților interesate (organizații patronale, organizații sindicale, asociații ale consumatorilor etc.).

1.10.

În sfârșit, pentru a face față tranziției către o nouă economie cu implicații sistemice considerabile, se recomandă crearea în cadrul CESE a unei structuri permanente de tip orizontal, pentru a analiza aceste fenomene emergente, care să-și îngemăneze eforturile cu cele ale Comisiei Europene, ale Comitetului Regiunilor și ale Parlamentului European.

2.1.

Cultura socială, modelele de consum și modalitățile de satisfacere a necesităților consumatorilor se află într-un proces de schimbări profunde, de revizuire și raționalizare a consumului, dintr-o perspectivă mai incluzivă, în cadrul căreia factorul reprezentat de preț se întrepătrunde cu impactul asupra mediului și cu amprenta socială a produselor și serviciilor, toate acestea fiind sub influența efectului perturbator al internetului și al rețelelor sociale.

2.2.

Deținerea de bunuri de uz personal, valuta forte și locurile de muncă on-site , permanente și remunerate, vor ceda teren în fața schimburilor virtuale, accesului partajat, banilor digitali și flexibilității crescute a mâinii de lucru.

2.3.

În tranziția către noi forme de producție și consum, anumite sectoare de activitate economică au fost zguduite de un puternic „tsunami”, ca urmare a apariției unor noi actori, unii motivați de dorința de cooperare și de angajamentul față de comunitate, alții pur și simplu mânați de simțul afacerilor (și care nu respectă întotdeauna condițiile de concurență echitabilă).

2.4.

Întrucât numeroase voci au solicitat un nou cadru de planificare (3) pentru consumul colaborativ (care mai degrabă să promoveze utilizarea tehnologiei digitale pentru a valorifica capacitățile excedentare descentralizate, decât să creeze noi sisteme centralizate de monopol), Comisia Europeană a decis să lanseze „o agendă europeană pentru economia colaborativă”, observând că autoritățile naționale și locale ale UE au abordat situația prin intermediul unei diversități de măsuri de reglementare. Acest lucru se datorează faptului că consumul colaborativ poate lua diverse forme, în funcție de sectorul în cauză.

2.5.

Această abordare fragmentată a noilor modele de afaceri generează nesiguranță (sub aspect economic sau de reglementare, în materie de ocupare a forței de muncă etc.) și incertitudine (în ceea ce privește încrederea, noile instrumente digitale precum tehnologiile blockchain, rețelele de siguranță și respectarea vieții private) între operatorii tradiționali, noii prestatori de servicii și consumatori, limitând inovarea, crearea de locuri de muncă și creșterea.

2.6.

Prin urmare, pentru a ajuta operatorii de pe piață și autoritățile publice din diversele state membre, Comisia a publicat următoarele orientări:

3.1.

Comisia induce în eroare atunci când pune pe același plan platformele digitale și economia colaborativă, fără a presupune că există o legătură între economia colaborativă și interesul general, plecând de la recunoașterea externalităților ei pozitive în concretizarea valorilor de cooperare și de solidaritate.

3.2.

În comunicarea sa, Comisia nu abordează ceea ce ar trebui să fie principalul său obiectiv și nu răspunde așteptărilor legitime ale părților interesate: definirea modelului și parametrilor pentru un cadru juridic clar și transparent în care multitudinea formelor de economie colaborativă să se poată dezvolta și să poată opera în spațiul european, să fie sprijinite și puse în aplicare, precum și să obțină credibilitate și să inspire încredere.

3.3.

În ceea ce privește modelul economiei digitale, acesta prezintă patru caracteristici specifice: delocalizarea activităților, rolul central al platformelor digitale, importanța rețelelor și exploatarea masivă a datelor (4). Cu toate că este vorba de domenii diferite, el se intersectează uneori cu economia colaborativă, deoarece operează adesea în contexte similare: rețele participative, cu granițe mai puțin precise între sfera personală și cea profesională, între munca permanentă și cea ocazională, între activitatea independentă și cea în calitate de angajat etc.

3.4.

Pentru a facilita o delimitare conceptuală, CESE propune Comisiei Europene să introducă noțiunea de „comportament prosocial nereciproc” al economiei colaborative, care să delimiteze clar utilizarea în comun și non-profit și să ofere un spațiu de interacțiune pentru consum, producție, finanțare și schimbul de cunoștințe.

3.5.

În definitiv, modelul economiei colaborative presupune schimbări nu doar economice, ci și sociale și ecologice. Comunicarea indică acest lucru făcând referire la sustenabilitate și la tranziția către o economie circulară, sau atunci când descrie piețele sociale ca o nișă a economiei colaborative.

3.6.

Dacă aceste aspecte nu sunt luate în considerare, semnificația actuală a inițiativelor colaborative va fi abordată numai parțial. Aceeași situație se produce dacă analiza se limitează la schimburile de servicii și platformele colaborative, fără a lua în considerare aspecte cum ar fi recircularea și schimbul de bunuri, optimizarea modalității de utilizare a activelor sau crearea de rețele sociale.

3.7.

În ceea ce privește aspectele legate de incertitudinile inerente aplicării cadrului juridic de reglementare a inițiativelor din economia colaborativă, deși dificultățile pe care comunicarea le abordează sunt reale, la fel de dificilă este și intenția de a „normaliza” și „ajusta” un nou model economic la „criteriile de evaluare tradiționale”. Aceasta ar putea necesita un efort de stabilire de noi criterii și standarde în sistemul său juridic și fiscal, precum și în cel legat de activitatea profesională, în special în ceea ce privește tranziția către un nou model de producție și consum și redefinirea actorilor implicați.

3.8.

De asemenea, nu se va putea vorbi despre o nouă economie mai favorabilă incluziunii și generatoare de coeziune socială decât dacă toți cetățenii dispun de competențe digitale și financiare pentru a avea acces la ea și a opera în cadrul ei. De asemenea, politicile publice ar trebui să asigure posibilități de acces deplin pentru persoanele mai vulnerabile în ceea ce privește excluziunea digitală, în special pentru persoanele cu handicap.

3.9.

În sfârșit, CESE nu poate ignora următoarele aspecte care nu sunt abordate în comunicarea Comisiei:

4.1.1.

CESE înțelege că, în conformitate cu legislația în vigoare a UE, în special cu Directiva privind serviciile și Directiva privind comerțul electronic, statele membre trebuie să promoveze accesul la piețele colaborative, dat fiind că o ofertă mai variată stimulează consumul, stabilind, după caz, condiții întemeiate exclusiv pe motive de interes public, care ar trebui să fie justificate în mod corespunzător. Se poate prevedea un conflict legislativ, din cauză că o economie bazată pe partajare creează noi modalități de a furniza servicii care au fost în mod tradițional strict reglementate.

4.1.2.

Este demn de remarcat faptul că, întrucât reprezintă un creuzet de inițiative nerestricționate în spațiu sau în timp, economia colaborativă trebuie să facă obiectul unui tratament deschis și delocalizat. Acest lucru înseamnă că orice limitare bazată pe criterii teritoriale restrictive poate genera o concurență fiscală și socială care i-ar denatura efectele pozitive.

4.1.3.

De aceea, dincolo de a reprezenta doar un caz transnațional privind accesul pe piață, economia colaborativă trebuie văzută ca expresia unei capacitări a cetățenilor (câștig de capital uman) care ar trebui privită prin prisma a două aspecte de bază: pe de o parte, un principiu al armonizării care să împiedice tratamentele diferențiate ce ar provoca noi dezechilibre pe piață, și, pe de altă parte, necesitatea de a se avansa în ce privește practicile de reglementare partajată (5) (modele: reglementare inter pares, organizații de autoreglementare și regulamente delegate prin compilare de date).

4.1.4.

Ca și Comisia, CESE sprijină mai multă flexibilitate în materie de servicii și reglementarea pieței (noi definiții ale muncii în economia partajată) și solicită, prin urmare, o evaluare în fiecare stat membru a justificărilor privind legislația aplicabilă din perspectiva economiei colaborative și a proporționalității, în conformitate cu obiectivele de interes public (reglementare care să vizeze abordarea disfuncționalităților pieței, care să faciliteze stimularea unui climat de încredere), ținând seama de caracteristicile specifice ale diferitelor modele de afaceri și accesul la servicii de calitate și securitatea instrumentelor.

4.1.5.

De asemenea, CESE subliniază că particularitățile modelului generează instrumente de evaluare a ratingului și reputației pentru evaluarea acelor furnizori care, deși îndeplinesc obiectivul de interes public de reducere a riscurilor pentru consumatori și a asimetriilor informaționale, pot duce și la „selecție negativă” și „hazard moral”. În acest sens, autoritățile publice și administratorii platformelor digitale ar trebui să asigure calitatea și fiabilitatea informațiilor, evaluărilor și a ratingului platformelor colaborative, făcând apel la organisme independente de control.

4.1.6.

CESE arată că stabilirea acestor praguri, care disting, sector cu sector, prestarea de servicii profesionale de serviciile neprofesionale, ar putea duce la dezvoltarea unei metodologii utile pentru depășirea fragmentării pieței UE. Cu toate acestea, s-ar putea ca acest lucru să nu fie atât de eficace atunci când este vorba de integrarea unor activități neprofesionale inter pares.

4.2.1.

CESE este conștient de faptul că menținerea actualului regim de răspundere (6) pentru intermediari este fundamentală pentru dezvoltarea economiei digitale a Uniunii Europene.

4.2.2.

În scopul sporirii credibilității și încrederii, aspecte cruciale pentru dezvoltarea economiei colaborative, CESE se alătură Comunicării Comisiei pentru a solicita întreprinderea de acțiuni voluntare restrictive de combatere a conținutului online ilegal, prin intermediul activităților conexe sau colaterale, fără a se renunța la beneficiul exonerării de răspundere.

4.2.3.

Cu toate acestea, CESE reafirmă că activitatea colaborativă trebuie abordată în mod aprofundat, indiferent de valoarea de nucleu atribuită platformelor digitale, pentru a nu o îndepărta de spiritul cetățenesc din care se inspiră.

4.3.1.

Într-un context în care distincția producători/consumatori se estompează („mecanisme de capacitare a cetățenilor, cocreatori, finanțarea asociată, inter pares, clienți”), CESE pledează pentru un sistem care garantează drepturile consumatorilor. Cu toate acestea, având în vedere caracteristicile specifice ale economiei colaborative, gama de inițiative propuse nu ar trebui limitată.

4.3.2.

Prin urmare, printre relațiile multilaterale generate ar trebui să se numere cele determinate de apariția figurii prosumatorului (cele mai importante rezultate economice ale economiei colaborative, care trebuie protejate, securizate și concentrate), care este menit să aibă un rol de frunte în economia colaborativă, precum și procesele de creare de valori comune, în special prin prisma economiei circulare și a funcționalității.

4.3.3.

CESE a pledat în mod constant pentru condiții echitabile de concurență. În conformitate cu principiile care călăuzesc practicile comerciale neloiale, factorii de luat în considerare pentru a face distincția între consumator și comerciant sunt, în mod neexhaustiv (7), următorii: frecvența serviciilor, scopul lucrativ și nivelul cifrei de afaceri.

4.3.4.

CESE sprijină această abordare, dar atrage atenția asupra faptului că va fi necesar să se revizuiască acest punct de vedere, precum și oportunitatea altor factori atunci când se aplică criterii pentru o clasificare adecvată. Ea nu urmărește să fie exhaustivă, având în vedere complexitatea și variabilitatea economiei colaborative, precum și dificultatea conturării viitorului său (un model care ar trebui să fie independent, portabil, universal și să susțină inovarea).

4.3.5.

CESE reiterează faptul că cel mai bun mod de îmbunătățire a încrederii consumatorilor este creșterea credibilității și a încrederii, serviciilor inter pares (o zonă de siguranță pentru anumite platforme de economie colaborativă, ce oferă un cadru pentru beneficii, formare, asigurări și alte forme de protecție) prin intermediul unor servicii adecvate (8) de evaluare online, și a certificării externe (etichetă de calitate) și a unui nou sistem de „mediere civilă”. Această afirmație este strâns legată de încrederea și reputația dezvoltării armonioase a economiei colaborative într-un nou sistem de coordonate în domeniul economic, social și de mediu.

4.4.1.

În contextul pilonului european al drepturilor sociale, CESE sprijină fără echivoc revizuirea acquis-ului juridic, pentru a garanta condiții de muncă echitabile și o protecție socială adecvată, pe baza următoarelor criterii cumulative: relația de subordonare a furnizorului de servicii, natura muncii și prezența unei remunerații.

4.4.2.

Mai exact, trebuie stabilit un cadru juridic adecvat pentru lucrători, ținând seama de competențele nivelului național, care să stabilească cu precizie statutele profesionale respective, un salariu decent și dreptul de a participa la negocierea colectivă, protecția împotriva comportamentelor arbitrare, dreptul de a se „deconecta”, pentru a menține programul de lucru digital în limitele rezonabilității etc.

4.4.3.

În plus, CESE recomandă să se analizeze mai detaliat acele modele de muncă ale economiei colaborative care au legătură cu comportamentul prosocial nereciproc.

4.4.4.

Natura unică a economiei colaborative, ca un catalizator pentru crearea de locuri de muncă ar trebui să fie abordată în mod similar în toate statele membre, astfel încât politicile adoptate să nu submineze practicile colaborative și să aibă un caracter mai antreprenorial în ce privește incubatoarele de afaceri, activitatea independentă și infrastructura.

4.5.1.

CESE, conștient de riscurile legate de planificarea fiscală agresivă și riscul de opacitate fiscală în domeniul economiei digitale, solicită consolidarea unui sistem de monitorizare a fluxurilor comerciale prin intermediul platformelor digitale, deoarece acestea pot identifica produsul sau serviciul și pot facilita impozitarea. Exemplul platformei de utilizare în comun a vehiculelor din Estonia constituie un model demn de urmat de celelalte state membre.

4.5.2.

Ajustarea taxelor, în special a TVA, la modelele economiei colaborative va necesita revizuiri semnificative. La fel, platformele digitale, ale căror beneficii provin în mare măsură din vânzarea de date ale unor persoane private către întreprinderi comerciale, trebuie să plătească impozitul pe profit în locul în care își desfășoară activitatea, evitându-se astfel concurența fiscală între statele membre.

4.5.3.

CESE, fiind conștient de importanța bunei guvernanțe în domeniul fiscal, susține crearea unor instrumente ad-hoc (ghișee unice și schimb de informații online), precum și adoptarea de măsuri de simplificare administrativă, armonizare, transparență și cooperare între administrațiile fiscale.

4.6.1.

Activitățile de monitorizare propuse în comunicare sunt în conformitate cu obiectivul urmărit. CESE solicită mai ales consolidarea dialogului între părțile interesate (organizații sindicale și patronale, asociații ale consumatorilor etc.), în vederea identificării celor mai bune practici și a dezvoltării de inițiative de autoreglementare și coreglementare care să vizeze noii parametri ai economiei colaborative (9) de la nivel european (de exemplu, cazarea, transportul, proprietățile imobiliare comerciale, asistența medicală și distribuția de energie electrică).