30.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 291/1


COMUNICAREA COMISIEI

Comunicare privind acordurile de importanță minoră care nu restrâng în mod semnificativ concurența în sensul articolului 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Comunicarea de minimis)

2014/С 291/01

I.

1.

Articolul 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice acordurile între întreprinderi care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat că această dispoziție nu se aplică situațiilor în care impactul acordului asupra comerțului dintre statele membre sau asupra concurenței nu este semnificativ (1).

2.

Curtea de Justiție a clarificat, de asemenea, faptul că un acord care ar putea afecta comerțul dintre statele membre și care are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune constituie, prin natura sa și independent de orice impact concret pe care l-ar putea avea, o restrângere semnificativă a concurenței (2). Prin urmare, prezenta comunicare nu se referă la acordurile care au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune.

3.

În prezenta comunicare, Comisia indică, prin intermediul pragurilor cotei de piață, circumstanțele în care consideră că acordurile care pot avea ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune nu constituie o restrângere semnificativă a concurenței în temeiul articolului 101 din tratat. Această definiție negativă a caracterului semnificativ nu înseamnă că acordurile încheiate între întreprinderi care depășesc pragurile stabilite în prezenta comunicare constituie o restrângere semnificativă a concurenței. Este posibil ca astfel de acorduri să nu aibă decât un efect nesemnificativ asupra concurenței și, în consecință, să nu fie interzise de articolul 101 alineatul (1) din tratat (3).

4.

De asemenea, este posibil ca acordurile să nu intre sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat deoarece nu afectează în mod semnificativ comerțul dintre statele membre. Prezenta comunicare nu indică ce constituie un efect semnificativ asupra comerțului dintre statele membre. Orientări în acest sens sunt disponibile în Comunicarea Comisiei privind efectul asupra comerțului (4), în care Comisia cuantifică, combinând un prag al cotei de piață de 5 % și un prag al cifrei de afaceri de 40 de milioane EUR, care dintre acorduri nu pot, în principiu, afecta în mod semnificativ comerțul dintre statele membre (5). Astfel de acorduri nu intră, în mod normal, sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat, chiar dacă au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței.

5.

Comisia nu declanșează o procedură în urma unei plângeri sau din oficiu în cazurile care fac obiectul prezentei comunicări. În plus, în cazul în care Comisia a declanșat o procedură, însă întreprinderile pot demonstra că au considerat, de bună credință, că cotele de piață menționate la punctele 8, 9, 10 și 11 nu au fost depășite, Comisia nu va impune amenzi. Cu toate că nu este obligatorie pentru acestea, prezenta comunicare este menită, totodată, să ofere îndrumări instanțelor și autorităților de concurență ale statelor membre privind modul în care acestea aplică articolul 101 din tratat (6).

6.

Principiile stabilite în prezenta comunicare se aplică, de asemenea, deciziilor asociațiilor de întreprinderi și practicilor concertate.

7.

Prezenta comunicare nu aduce atingere interpretării care ar putea fi dată articolului 101 din tratat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

II.

8.

Comisia consideră că acordurile între întreprinderi care afectează comerțul dintre statele membre și care pot avea ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune nu restrâng în mod semnificativ concurența în sensul articolului 101 alineatul (1) din tratat:

(a)

în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la acord nu depășește 10 % pe niciuna dintre piețele relevante vizate de respectivul acord, atunci când acordul este încheiat între întreprinderi care sunt concurenți existenți sau potențiali pe una din aceste piețe (acorduri între concurenți) (7); sau

(b)

în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la acord nu depășește 15 % pe niciuna dintre piețele relevante vizate de acord, atunci când acordul este încheiat între întreprinderi care nu sunt concurenți existenți sau potențiali pe niciuna din aceste piețe (acorduri între neconcurenți).

9.

În cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de un acord între concurenți sau de un acord între neconcurenți, se aplică pragul de 10 %.

10.

Atunci când, pe o piață relevantă, concurența este restrânsă de efectul cumulativ al unor acorduri de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiți furnizori sau distribuitori (efect cumulativ de blocare a rețelelor paralele de acorduri cu efecte similare pe piață), pragurile cotei de piață menționate la punctele 8 și 9 sunt reduse la 5 %, atât pentru acordurile între concurenți, cât și pentru acordurile între neconcurenți. În general, se consideră că furnizorii sau distribuitorii individuali a căror cotă de piață nu depășește 5 % nu contribuie în mod semnificativ la un efect cumulativ de blocare (8). Este puțin probabilă existența unui efect cumulativ de blocare în cazul în care mai puțin de 30 % din piața relevantă este acoperită de (rețele paralele de) acorduri cu efecte similare.

11.

De asemenea, Comisia estimează că acordurile nu restrâng în mod semnificativ concurența în cazul în care cotele de piață ale părților la acord nu depășesc pragurile de 10 %, 15 % și, respectiv, 5 %, menționate la punctele 8, 9 și 10, cu mai mult de 2 puncte procentuale în cursul a doi ani calendaristici succesivi.

12.

Pentru a calcula cota de piață, este necesar să se determine piața relevantă. Piața relevantă este constituită din piața relevantă a produsului și din piața geografică relevantă. Pentru definirea pieței relevante, trebuie să se țină seama de Comunicarea privind definirea pieței relevante (9). Cotele de piață trebuie calculate pe baza datelor privind valoarea vânzărilor sau, după caz, a datelor privind valoarea achizițiilor. În cazul în care nu sunt disponibile date privind valoarea, pot fi utilizate estimări bazate pe alte informații fiabile privind piața, inclusiv volumul vânzărilor.

13.

Având în vedere clarificarea oferită de Curtea de Justiție, menționată la punctul 2, prezenta comunicare nu acoperă acordurile care au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. Astfel, Comisia nu va aplica sfera de siguranță creată de pragurile cotei de piață stabilite la punctele 8, 9, 10 și 11 acestor acorduri (10). De exemplu, în ceea ce privește acordurile dintre concurenți, Comisia nu va aplica, în special, principiile prevăzute în prezenta comunicare acordurilor conținând restricții care, în mod direct sau indirect, au ca obiect: (a) fixarea prețurilor de vânzare a produselor către terți; (b) limitarea producției sau a vânzărilor; sau (c) alocarea piețelor sau a clienților. În mod similar, Comisia nu va aplica sfera de siguranță creată de aceste praguri ale cotei de piață acordurilor care conțin oricare dintre restricțiile enumerate ca fiind restricții grave în orice regulament actual sau viitor de exceptare pe categorii al Comisiei (11), pe care Comisia le consideră în general drept restricții prin obiect.

14.

Sfera de siguranță creată de pragurile cotei de piață stabilite la punctele 8, 9, 10 și 11 este deosebit de relevantă pentru categoriile de acorduri care nu fac obiectul niciunui regulament de exceptare pe categorii al Comisiei (12). Sfera de siguranță este, de asemenea, relevantă pentru acordurile care fac obiectul unui regulament de exceptare pe categorii al Comisiei, în măsura în care aceste acorduri conțin o așa-numită „restricție exclusă”, care este o restricție ce nu este enumerată ca fiind o restricție gravă, dar care nu face totuși obiectul regulamentului de exceptare pe categorii al Comisiei (13).

15.

În sensul prezentei comunicări, termenii „întreprindere”, „parte la acord”, „distribuitor” și „furnizor” includ întreprinderile asociate respective.

16.

În sensul comunicării, „întreprinderile asociate” sunt:

(a)

întreprinderi în care o parte la acord dispune, în mod direct sau indirect, de:

(i)

mai mult de jumătate din drepturile de vot sau

(ii)

competența de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație sau ai organismelor care asigură reprezentarea legală a întreprinderii sau

(iii)

dreptul de a gestiona activitățile întreprinderii;

(b)

întreprinderi care, dispun, în mod direct sau indirect, într-o întreprindere parte la acord, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

(c)

întreprinderi în care o întreprindere menționată la litera (b) dispune, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

(d)

întreprinderi în care o parte la acord, împreună cu una sau mai multe dintre întreprinderile menționate la literele (a), (b) sau (c) ori în care două sau mai multe dintre acestea din urmă dispun în comun de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

(e)

întreprinderi în care drepturile sau competențele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de:

(i)

părțile la acord sau întreprinderile asociate respective ale acestora menționate la literele (a)-(d); sau

(ii)

una sau mai multe dintre părțile la acord sau una sau mai multe dintre întreprinderile asociate ale acestora menționate la literele (a)-(d) și una sau mai multe părți terțe.

17.

În sensul punctului 16 litera (e), cota de piață deținută în comun de aceste întreprinderi asociate este imputată în mod egal fiecărei întreprinderi care dispune de drepturile sau competențele enumerate la punctul 16 litera (a).


(1)  A se vedea cauza C-226/11, Expedia, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 16 și 17.

(2)  A se vedea cauza C-226/11, Expedia, în special punctele 35, 36 și 37.

(3)  A se vedea, de exemplu, cauzele conexate C-215/96 și C-216/96, Bagnasco și alții, Rec., 1999, p. I-135, punctele 34 și 35.

(4)  Comunicarea Comisiei – Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului din articolele 81 și 82 din tratat (JO C 101, 27.4.2004, p. 81), în special punctele 44-57.

(5)  Ar trebui notat faptul că acordurile dintre întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), astfel cum sunt definite în Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii sau în orice recomandare viitoare care va înlocui recomandarea menționată (JO L 124, 20.5.2003, p. 36), nu pot nici ele, în principiu, afecta comerțul dintre statele membre. A se vedea, în special, punctul 50 din Comunicarea privind efectul asupra comerțului.

(6)  În special, pentru a determina dacă o restrângere a concurenței are sau nu un caracter semnificativ, autoritățile în domeniul concurenței și instanțele din statele membre pot lua în considerare pragurile stabilite în prezenta comunicare, însă nu sunt obligate să facă acest lucru. A se vedea cauza C-226/11, Expedia, punctul 31.

(7)  Referitor la definiția concurenților existenți sau potențiali, a se vedea Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală (JO C 11, 14.1.2011, p. 1), punctul 10. Două întreprinderi sunt considerate concurenți existenți atunci când sunt active pe aceeași piață relevantă. O întreprindere este considerată ca fiind un concurent potențial al unei alte întreprinderi dacă, în lipsa acordului, este probabil ca, în cazul unei creșteri nesemnificative, dar permanente a prețurilor relative, prima întreprindere să efectueze în termen scurt investițiile suplimentare necesare sau să suporte alte costuri de transformare necesare pentru a intra pe piața relevantă pe care este activă cealaltă întreprindere.

(8)  A se vedea, de asemenea, Orientările privind restricțiile verticale (JO C 130, 19.5.2010, p. 1), în special punctele 76, 134 și 179. În timp ce, în cazul anumitor restricții, Orientările privind restricțiile verticale se referă nu numai la cota de piață totală, ci și la cota de piață legată a unui anumit furnizor sau cumpărător, în prezenta comunicare, toate pragurile cotei de piață se referă la cotele de piață totale.

(9)  Comunicarea privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței (JO C 372, 9.12.1997, p. 5).

(10)  Pentru aceste acorduri, Comisia își va exercita puterea discreționară pentru a decide dacă să declanșeze sau nu o procedură.

(11)  Pentru acordurile de furnizare și distribuție dintre neconcurenți, a se vedea în special articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO L 102, 23.4.2010, p. 1), iar pentru acordurile de licență dintre neconcurenți, a se vedea în special articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 316/2014 al Comisiei din 21 martie 2014 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri de transfer de tehnologie (JO L 93, 28.3.2014, p. 17). Pentru acordurile dintre concurenți, a se vedea în special articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de cercetare și dezvoltare (JO L 335, 18.12.2010, p. 36) și articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare (JO L 335, 18.12.2010, p. 43), precum și articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 316/2014.

(12)  De exemplu, contractele de licență cu privire la o marcă și cele mai multe tipuri de acorduri între concurenți, cu excepția acordurilor de cercetare și dezvoltare și a acordurilor de specializare, nu fac obiectul unui regulament de exceptare pe categorii.

(13)  Pentru restricțiile excluse, a se vedea, în special, articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 330/2010, articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 316/2014 și articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1217/2010.