EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

1.1.        Motivele și obiectivele propunerii

În ultimii 10 ani, piața produselor ecologice a fost caracterizată de o dezvoltare dinamică generată de creșterea puternică a cererii. Piața mondială a alimentelor ecologice s-a extins de patru ori din 1999 și până în prezent. Suprafața ocupată cu producția ecologică în Uniunea Europeană („Uniunea”) s-a dublat. În fiecare an, 500 000 ha de teren sunt convertite la agricultura ecologică. Nici oferta internă, nici cadrul legislativ nu au ținut însă pasul cu această extindere a pieței. Normele de producție nu țin suficient seama de preocupările și așteptările consumatorilor și ale cetățenilor, aflate în schimbare; normele privind etichetarea sunt complicate; au fost identificate deficiențe în cadrul sistemului de control și al regimului comercial. Legislația este complexă și generează o sarcină administrativă mare, care împiedică micii fermieri să adere la sistemul ecologic al Uniunii. Unele dintre exceptările care erau necesare pentru dezvoltarea sectorului nu par a mai fi justificate.

Propunerea vizează îmbunătățirea legislației privind producția ecologică, obiectivele fiind:

(1) eliminarea obstacolelor din calea dezvoltării durabile a producției ecologice în Uniune,

(2) garantarea concurenței echitabile pentru fermieri și operatori și crearea condițiilor necesare pentru funcționarea mai eficientă a pieței interne.

(3) menținerea sau creșterea încrederii consumatorilor în produsele ecologice.

1.2.        Contextul general

Când a adoptat Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice[1], Consiliul a semnalat o serie de aspecte în privința cărora s-a solicitat Comisiei să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, după revizuirea experienței dobândite prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 834/2007.

În cadrul reuniunii (Agricultură și Pescuit) din 13-14 mai 2013[2], Consiliul a adoptat concluzii privind raportul Comisiei[3] și a invitat statele membre și Comisia să dezvolte sectorul producției ecologice la un nivel ambițios prin reexaminarea cadrului juridic existent, în vederea îmbunătățirii posibilității de utilizare a acestuia, creând totodată premisele pentru o perioadă de stabilitate și de siguranță, având ca scop continuarea clarificării și a simplificării, și abordând elementele nesoluționate până în prezent și care trebuie aprofundate în continuare.

Reexaminarea legislației referitoare la producția ecologică face parte din Programul privind o reglementare adecvată și funcțională al Comisiei[4].

Reexaminarea oferă o oportunitate de aliniere a competențelor de executare conferite Comisiei prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului la diferențierea dintre competențele delegate și competențele de executare ale Comisiei introdusă prin articolele 290 și respectiv 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

1.3.        Dispozițiile în vigoare în acest domeniu

Primul act legislativ al Uniunii privind producția ecologică a fost adoptat în 1991. Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului a prevăzut o definiție juridică a producției ecologice prin intermediul normelor de producție și a stabilit cerințe privind controlul și etichetarea și norme privind importul de produse ecologice. Regulamentul menționat a oferit o bază pentru a proteja consumatorii și producătorii de produse ecologice de declarațiile false și înșelătoare referitoare la acestea.

Respectivul act legislativ a fost revizuit prin adoptarea în iunie 2007 a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului, care, în special:

– a definit mai în detaliu producția ecologică, descriind obiectivele și principiile acesteia,

– a îmbunătățit armonizarea normelor de producție ecologică în Uniune, eliminând normele naționale referitoare la produsele de origine animală,

– a introdus posibilitatea prevederii unor excepții de la normele aflate în responsabilitatea statelor membre, dar cu limitări stricte și pentru o perioadă de timp limitată,

– a legat sistemul de control al producției ecologice de sistemul controalelor oficiale privind produsele alimentare și hrana pentru animale prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 882/2004[5] și a impus obligativitatea acreditării organismelor de control private,

– a restructurat regimul importurilor: pe lângă recunoașterea țărilor terțe în scopul echivalenței, Uniunea Europeană recunoaște organismele de control care își desfășoară activitatea în țările terțe, în scopul echivalenței sau al conformității. Sistemul anterior, în care autorizațiile individuale erau acordate de statele membre pentru fiecare transport în parte, a fost eliminat din regulamentul de bază, iar acum este în curs de eliminare treptată din uz.

1.4.        Coerența cu alte politici

Prezenta inițiativă urmărește obiectivele Comunicării privind reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană. Unul dintre scopurile reexaminării este simplificarea sarcinilor legislative.

Acest lucru este în conformitate cu cadrul general al Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește prioritatea referitoare la dezvoltarea durabilă și promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive.

Această abordare este conformă cu reforma politicii agricole comune (PAC), care dă formă cadrului general pentru dezvoltarea agriculturii în Uniune în perioada 2014-2020[6]. Noile dispoziții vizează competitivitatea durabilă, în scopul realizării unui sector de producție alimentară viabil din punct de vedere economic, împreună cu o gestionare durabilă a resurselor terestre naturale ale Uniunii, în cadrul căreia producția ecologică a fost identificată ca element esențial.

Propunerea ține seama de noua politică comună în domeniul pescuitului în ceea ce privește acvacultura, care are un rol esențial în asigurarea securității alimentare durabile pe termen lung și în creșterea economică și ocuparea forței de muncă, reducând totodată presiunea asupra stocurilor de pește din mediul sălbatic, în contextul creșterii cererii de alimente de origine acvatică la nivel mondial.

De asemenea, prezenta propunere este coerentă cu propunerea Comisiei pentru un nou regulament al Consiliului și al Parlamentului privind controalele oficiale[7], care vizează consolidarea abordării integrate în toate domeniile legate de lanțul alimentar prin raționalizarea și simplificarea cadrului legislativ general, urmărind totodată obiectivul referitor la o mai bună reglementare. Mai exact, definițiile sunt armonizate și/sau clarificate, după caz, și se propune integrarea în cadrul legislativ unic pentru controale oficiale a dispozițiilor specifice necesare privind controalele.

În sfârșit, sistemul din domeniul producției ecologice face parte din sistemele Uniunii din domeniul calității produselor agricole, împreună cu indicațiile geografice, cu specialitățile tradiționale garantate și cu produsele din regiunile ultraperiferice și din zonele montane ale UE, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind politica în domeniul calității produselor agricole și cum se indică în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele de calitate[8].

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

2.1.        Consultări

Situația actuală a fost analizată în profunzime pe baza informațiilor colectate pe parcursul unei serii de audieri ale părților interesate la care Comisia a invitat peste 70 de experți și cadre universitare să discute în mod exhaustiv despre provocările actuale și viitoare cu care se confruntă sau se va confrunta sectorul producției ecologice.

La începutul anului 2013, Comisia a lansat o consultare online. Au fost transmise aproximativ 45 000 de răspunsuri la chestionar și au fost primite aproape 1 400 de contribuții libere. Majoritatea răspunsurilor (96 %) au fost oferite de cetățeni ai Uniunii Europene, în vreme ce restul de 4 % au fost trimise de părți interesate.

În plus, părțile interesate din sector au fost informate și consultate privind reexaminarea, în cadrul mai multor reuniuni ale Grupului consultativ privind agricultura ecologică.

Statele membre, în calitate de autorități competente însărcinate cu implementarea legislației, au fost ținute la curent și au fost consultate în privința aspectelor tehnice ale reexaminării.

2.2.        Principalele rezultate ale consultărilor

Respondenții din cadrul consultării publice au fost preocupați mai ales de aspectele legate de mediu și de calitate. Respondenții ar dori consolidarea normelor europene privind producția ecologică și uniformizarea normelor în acest domeniu pentru fermieri și pentru alți operatori, în întreaga Uniune. Așadar, majoritatea este în favoarea eliminării excepțiilor de la norme. Au fost exprimate mari așteptări în ceea ce privește reziduurile produselor și substanțelor care nu sunt autorizate pentru a fi utilizate în producția ecologică. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică a fost considerat ca având un statut egal cu cel al logourilor naționale, ca modalitate de recunoaștere a produselor ecologice. Majoritatea cetățenilor și a părților interesate au încredere în sistemul de control al producției ecologice, deși consideră că acesta ar putea fi îmbunătățit, mai ales prin introducerea certificării electronice. De asemenea, respondenții sunt în favoarea certificării în grup pentru micii fermieri.

Necesitatea îmbunătățirii legislației privind producția ecologică este amplu recunoscută în sectorul ecologic. Există, de asemenea, un amplu consens în privința faptului că producția ecologică ar trebui să rămână aproape de principiile și obiectivele sale și că ar trebui eliminate excepțiile de la norme.

2.3.        Evaluarea impactului

În cadrul evaluării impactului, au fost comparate trei scenarii de politică alternative:

– Statu quo îmbunătățit, pe baza îmbunătățirilor și a aplicării mai bune a legislației actuale.

– Opțiunea bazată pe piață, care vizează crearea condițiilor necesare pentru a reacționa dinamic la evoluțiile ulterioare ale pieței cu ajutorul unor norme mai flexibile. Normele excepționale aflate în vigoare de mult timp ar fi integrate în normele de producție.

– Opțiunea bazată pe principii, care vizează reorientarea producției ecologice spre propriile sale principii, reorientare care s-ar reflecta mai bine în normele de producție. Normele excepționale ar fi eliminate.

Cele trei opțiuni de politică au fost evaluate din punctul de vedere al potențialului lor de a duce la îndeplinirea obiectivelor PAC 2020, a obiectivelor de politică specifice și a obiectivelor operaționale pentru reexaminare, precum și din punctul de vedere al eficacității și al eficienței. Opțiunea bazată pe principii oferă performanțe mai bune în raport cu toate criteriile evaluate, urmată de opțiunea bazată pe piață și, în sfârșit, de statu quo îmbunătățit.

Se preconizează că opțiunea bazată pe principii va produce următoarele rezultate:

– O perspectivă pozitivă a pieței, datorată încrederii sporite a consumatorilor, care va sprijini, probabil, prețurile produselor ecologice și va atrage nou-veniți,

– Eliminarea excepțiilor de la norme ar trebui să contribuie la dezvoltarea factorilor de producție ecologici, mai ales a semințelor,

– Normele de producție mai clare și mai simple vor spori atractivitatea sectorului,

– Concurența va fi mai loială, ca urmare a unei armonizări mai puternice, a normelor mai simple și mai clare și a trecerii de la echivalență la conformitate în ceea ce privește recunoașterea organismelor de control din țările terțe,

– Încrederea consumatorilor va crește ca urmare a faptului că un sistem de control îmbunătățit și normele de producție armonizate țin cont de preocupările în schimbare ale societății (sistem de management de mediu pentru prelucrători și comercianți, bunăstarea animalelor),

– Se preconizează că o abordare bazată pe riscuri ar îmbunătăți eficacitatea și eficiența controalelor și ar contribui, împreună cu un regim de importuri mai fiabil, la prevenirea fraudelor,

– Impacturile pozitive asupra mediului asociate cu producția ecologică vor fi evidențiate prin eliminarea normelor excepționale,

– Condițiile de bunăstare a animalelor vor fi îmbunătățite prin eliminarea unor excepții.

Evaluarea impactului a dus la concluzia că opțiunea preferată a fost cea bazată pe principii, împreună cu includerea îmbunătățirilor propuse în cadrul opțiunii statu quo-ului îmbunătățit și cu unele subopțiuni.

Pe parcursul întregului proces, s-a acordat o atenție deosebită simplificării. Opțiunea preferată:

– va clarifica dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare, la normele de producție, la etichetare și la controale,

– va elimina dispozițiile ineficace,

– va limita libertatea statelor membre de a acorda excepții de la norme,

– va simplifica regimul importurilor,

– va simplifica cerințele pentru micii fermieri, în special prin introducerea certificării în grup.

În ceea ce privește costurile administrative, prezenta propunere va duce la eliminarea a 37 dintre cele 135 de obligații existente în materie de informare, impuse operatorilor și administratorilor din sectorul ecologic.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1.        Rezumatul acțiunii propuse

Producția ecologică trebuie să respecte în continuare un set de principii care reflectă îndeaproape așteptările consumatorilor.

Normele de producție specifice sunt reunite într-o anexă la propunerea de regulament, rezolvând astfel problema lizibilității.

Normele de producție sunt consolidate și armonizate prin eliminarea excepțiilor, cu excepția cazului în care sunt necesare măsuri temporare pentru a permite producției ecologice să continue sau să reînceapă în eventualitatea unor circumstanțe catastrofale. Exploatațiile agricole ecologice trebuie să fie gestionate în întregime în conformitate cu cerințele aplicabile producției ecologice, iar recunoașterea retroactivă a perioadei de conversie nu mai este, în principiu, posibilă. Ingredientele agricole utilizate în compoziția produselor ecologice prelucrate trebuie să fie complet ecologice. Cu excepția microîntreprinderilor, operatorii ecologici, alții decât fermierii sau operatorii care produc alge marine sau animale de acvacultură, trebuie să dezvolte un sistem pentru a-și îmbunătăți performanța de mediu.

Sistemul de control este îmbunătățit prin integrarea tuturor dispozițiilor legate de control într-un singur text legislativ în temeiul propunerii Comisiei pentru un Regulament privind controalele oficiale și alte activități oficiale în sectorul alimentelor și al hranei pentru animale. Prin urmare, în ceea ce privește dispozițiile legate de controale, operatorii, autoritățile competente, autoritățile de control și organismele de control nu vor mai trebui să se bazeze pe două texte legislative diferite.

Controlabilitatea este sporită prin clarificarea, simplificarea și armonizarea normelor de producție și prin eliminarea unei serii de posibile excepții de la normele respective.

Propunerea vizează eliminarea posibilității prevăzute în Regulamentul (CE) nr 834/2007 de a scuti anumite tipuri de comercianți cu amănuntul, posibilitate care a dus la interpretări și practici diferite în statele membre și a îngreunat gestionarea, supravegherea și controlul.

Abordarea controalelor oficiale bazată pe riscuri este consolidată prin eliminarea cerinței referitoare la verificarea anuală obligatorie a conformității tuturor operatorilor, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 834/2007. Acest lucru va face posibilă adaptarea frecvenței controalelor, prin acte delegate care urmează a fi adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XX/XXX (Regulamentul privind controalele oficiale), astfel încât operatorii cu un profil de risc scăzut să poată fi inspectați fizic mai rar decât anual și/sau să facă obiectul unor inspecții fizice anuale reduse, în vreme ce operatorii cu risc mai ridicat ar fi monitorizați mai îndeaproape. Astfel, va exista un echilibru mai echitabil în ceea ce privește presiunea controalelor asupra operatorilor, cu o povară redusă asupra celor cu un istoric dovedit de respectare a normelor și cu o utilizare mai eficace și mai eficientă a resurselor de către autoritățile competente, autoritățile de control și organismele de control.

Sunt introduse dispoziții specifice în scopul unei transparențe sporite în ceea ce privește taxele care pot fi colectate pentru controale și sunt consolidate dispozițiile referitoare la publicarea operatorilor, împreună cu informații privind statutul certificării lor.

Pentru fermierii la scară mică din Uniune este introdus un sistem de certificare în grup, în scopul reducerii costurilor aferente inspecțiilor și certificării și a sarcinii administrative conexe, al consolidării rețelelor locale, al contribuției la debușeuri de piață mai bune și al asigurării unor condiții de concurență echitabile cu operatorii din țările terțe.

Sunt introduse dispoziții specifice în vederea unei trasabilități sporite și a prevenirii fraudelor: operatorii nu pot fi controlați de autorități sau organisme de control diferite pentru aceleași grupuri de produse în diferite etape ale lanțului ecologic.

Se introduc, de asemenea, dispoziții specifice în vederea armonizării acțiunilor care trebuie întreprinse când sunt depistate produse sau substanțe neautorizate. În acest context, pot exista cazuri în care fermierii nu își pot comercializa produsele ca ecologice din cauza prezenței neintenționate a unor produse sau substanțe neautorizate. Comisia poate autoriza statele membre să acorde plăți naționale pentru compensarea pierderilor suferite în astfel de cazuri. În plus, statele membre pot utiliza instrumentele politicii agricole comune pentru a acoperi total sau parțial pierderile de acest gen.

În sfârșit, propunerea stabilește acțiunile care trebuie întreprinse în întreaga Uniune în privința acelorași categorii ample de neconformități, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile în modul în care sunt tratați operatorii, o piață internă care funcționează în mod corespunzător și menținerea încrederii consumatorilor, fără a se aduce atingere stabilirii sancțiunilor, care ține de competența statelor membre.

Regimul comercial este adaptat în vederea îmbunătățirii condițiilor de concurență echitabile pentru operatorii din sectorul producției ecologice din Uniunea Europeană și din țările terțe și în vederea unei mai bune garantări a încrederii consumatorilor. Se menține posibilitatea unor acorduri de echivalență cu țări terțe, în vreme ce se elimină treptat sistemul de echivalențe unilaterale. Se propune trecerea treptată de la recunoașterea organismelor de control la un sistem de conformitate.

3.2.        Temeiul juridic

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2).

3.3.        Principiul subsidiarității și principiul proporționalității

Propunerea revizuiește un sistem de calitate existent prevăzut în cadrul PAC. Producția de produse agricole și alimentare ecologice și comercializarea acestora pe piața Uniunii Europene, precum și asigurarea funcționării adecvate a pieței interne a produselor ecologice sunt chestiuni aflate în competența Uniunii, partajată cu statele membre.

Ca parte a PAC generale, pentru a se asigura dezvoltarea fără probleme a pieței unice, un sistem la nivelul Uniunii referitor la producția ecologică este mai eficient decât 28 de sisteme diferite. În plus, un astfel de sistem permite o politică comercială mai puternică și mai coerentă în raport cu partenerii comerciali mondiali, în special prin sporirea puterii de negociere a Uniunii.

Propunerea duce la o armonizare sporită în următoarele domenii:

–          Se reduce actuala libertate oferită statelor membre de a acorda excepții de la norme, care duce la o concurență neloială între operatori, la riscul pierderii încrederii consumatorilor și la complexitatea legislației și a aspectelor comerciale (dificultăți în ceea ce privește impunerea conformității).

–          Faptul că reacția față de aceeași nerespectare a legislației UE privind producția ecologică poate varia de la un stat membru la altul este o problemă care duce la concurență neloială și la funcționarea ineficace a pieței unice.

3.4.        Alegerea instrumentelor

Instrumentul propus este un regulament, deoarece s-a dovedit că dispozițiile existente oferă un cadru adecvat pentru statele membre; niciun alt tip de măsură nu ar fi adecvat. O directivă ar stabili norme mai flexibile, ceea ce ar putea duce la o concurență neloială între operatori și la confuzie și decepție pentru consumatori. Un regulament oferă o abordare consecventă pe care să o urmeze statele membre și reduce sarcina administrativă, deoarece operatorii trebuie să respecte un singur set de norme. Instrumentele legislative fără caracter obligatoriu, precum orientările, sunt considerate inadecvate pentru abordarea diferențelor în ceea ce privește interpretarea și implementarea normelor și în perspectiva contextului internațional.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea alocă un buget pentru măsuri de asistență tehnică. Fișa financiară legislativă prezintă detaliile referitoare la implicațiile bugetare.

5.           ELEMENTE OPȚIONALE: SIMPLIFICARE

Propunerea prevede simplificări și clarificări și umple mai multe lacune legislative. Propunerea implică eliminarea a 37 dintre cele 135 de obligații existente în legislația privind agricultura ecologică. Propunerea implică reducerea semnificativă a sarcinii administrative. Actele delegate care derivă din propunere vor fi elaborate potrivit acelorași principii.

Propunerea simplifică mult situația pentru operatori și administrațiile naționale în privința normelor de producție, limitând libertatea statelor membre de a permite excepții. Sunt eliminate câteva dispoziții ineficace, mai ales prin consolidarea abordării controalelor în funcție de riscuri. În ceea ce privește importurile, sistemul de conformitate pentru organismele de control va fi mai ușor de gestionat pentru producători, pentru organismele de control și pentru Comisie.

Certificarea în grup, care presupune cerințe mai proporționate referitoare la păstrarea evidențelor și la inspecții, constituie o simplificare semnificativă pentru micii fermieri.

Propunerea vizează adoptarea unei legislații mai accesibile pentru utilizatori. În special, normele de producție generale rămân în textul regulamentului, în vreme ce normele specifice privind producția ecologică sunt cuprinse într-o anexă la regulament.

6.           ALINIERE

În 2010, Comisia a adoptat COM (2010)759, referitoare la alinierea Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului la Tratatul de la Lisabona. O discuție detaliată în cadrul trilogurilor din 2011 și 2012 a dus, în practică, la o situație de blocaj în privința propunerii de aliniere. Prezenta propunere încorporează elementele necesare ale propunerii de aliniere, inclusiv structura dispozițiilor juridice din actul de bază, din actele delegate și din actele de punere în aplicare.  . Prin urmare, COM (2010) 759 va fi retrasă, fiind caducă.

2014/0100 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, de modificare a Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX al Parlamentului European și al Consiliului [Regulamentul privind controalele oficiale] și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[9],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[10],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       Producția ecologică este un sistem global de gestionare agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici de mediu și de acțiune climatică, un nivel înalt al biodiversității, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și a unor standarde de producție care îndeplinesc cerințele tot mai multor consumatori, care doresc produse obținute cu ajutorul unor substanțe și procese naturale. Astfel, producția ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii de produse ecologice a consumatorilor, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri disponibile public, contribuind la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.

(2)       Respectarea unor standarde înalte privind sănătatea, mediul și bunăstarea animalelor în cadrul producției de produse ecologice este o parte intrinsecă a calității superioare a produselor respective. Astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind politica în domeniul calității produselor agricole[11], producția ecologică face parte din sistemele Uniunii din domeniul calității produselor agricole, împreună cu indicațiile geografice, cu specialitățile tradiționale garantate și cu produsele regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului[12] și, respectiv, de Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[13]. În acest sens, în cadrul politicii agricole comune („PAC”), producția ecologică urmărește aceleași obiective care sunt inerente tuturor sistemelor Uniunii din domeniul calității produselor agricole.

(3)       Mai exact, obiectivele politicii privind producția ecologică fac parte integrantă din obiectivele PAC, prin garantarea faptului că fermierii primesc un câștig echitabil în schimbul respectării normelor privind producția ecologică. În plus, creșterea tot mai mare a cererii consumatorilor pentru produse ecologice creează condițiile pentru dezvoltarea și pentru expansiunea ulterioare ale pieței produselor respective și deci pentru creșterea câștigurilor fermierilor implicați în producția ecologică.

(4)       În plus, producția ecologică este un sistem care contribuie la integrarea în PAC a cerințelor privind protecția mediului și care promovează producția agricolă durabilă. Din acest motiv, în cadrul PAC au fost introduse măsuri de sprijinire financiară a producției ecologice, cel mai recent prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[14], măsuri care sunt consolidate în mod deosebit prin recenta reformă a cadrului juridic al politicii de dezvoltare rurală, astfel cum a fost stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[15].

(5)       De asemenea, producția ecologică contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii de mediu a Uniunii, mai ales a celor ale Strategiei privind biodiversitatea pentru 2020[16], ale Comunicării privind infrastructurile ecologice[17], ale Strategiei tematice privind solul[18] și ale legislației de mediu precum Directivele privind păsările[19] și habitatele[20], Directiva privind nitrații[21], Directiva-cadru privind apa[22], Directiva privind plafoanele naționale de emisie[23] și Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor[24].

(6)       Având în vedere obiectivele politicii Uniunii privind producția ecologică, cadrul juridic stabilit pentru implementarea politicii respective ar trebui să vizeze asigurarea concurenței echitabile și a funcționării adecvate a pieței interne a produselor ecologice, precum și menținerea și justificarea încrederii consumatorilor în produsele etichetate ca ecologice. De asemenea, cadrul juridic ar trebui să vizeze crearea unor condiții care să permită dezvoltarea politicii în armonie cu evoluțiile producției și ale pieței.

(7)       Prioritățile politice ale Strategiei Europa 2020, astfel cum sunt prezentate în Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”[25], includ obiective precum realizarea unei economii competitive bazate pe cunoaștere și inovare, promovarea unei economii cu o rată ridicată de ocupare a forței de muncă ce să ofere coeziune socială și teritorială și sprijinirea trecerii la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Prin urmare, politica privind producția ecologică ar trebui să ofere operatorilor instrumentele corespunzătoare pentru a-și identifica și promova mai bine produsele, protejându-i în același timp de practicile neloiale.

(8)       Având în vedere evoluția dinamică a sectorului ecologic, Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului[26] a identificat necesitatea unei viitoare revizuiri a normelor Uniunii privind producția ecologică, ținând cont de experiența dobândită prin aplicarea normelor respective. Potrivit rezultatelor respectivei revizuiri efectuate de Comisie, cadrul juridic al Uniunii care reglementează producția ecologică ar trebui îmbunătățit pentru a prevedea norme care să corespundă așteptărilor ridicate ale consumatorilor și care să garanteze suficientă claritate pentru cei cărora li se adresează. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 834/2007 ar trebui abrogat și înlocuit de un nou regulament.

(9)       Experiența dobândită până acum prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 834/2007 demonstrează necesitatea de a se preciza care sunt produsele cărora li se aplică prezentul regulament. În primul rând, regulamentul ar trebui să vizeze produsele agricole, inclusiv produsele obținute din acvacultură, enumerate în anexa I la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”). În plus, regulamentul ar trebui să vizeze produsele agricole prelucrate în scopul utilizării ca produse alimentare sau hrană pentru animale, deoarece comercializarea unor astfel de produse ca ecologice oferă un debușeu important pentru produsele agricole și asigură vizibilitatea pentru consumator a caracterului ecologic al produselor agricole din care sunt prelucrate. În mod similar, prezentul regulament ar trebui să vizeze anumite alte produse legate de produsele agricole într-un grad de apropiere asemănător cu cel al produselor agricole prelucrate, deoarece respectivele alte produse fie constituie un debușeu important pentru produsele agricole, fie sunt parte integrantă din procesul de producție. În sfârșit, sarea de mare ar trebui inclusă în domeniul de aplicare al prezentului regulament deoarece este produsă prin aplicarea unor tehnici de producție naturale, iar producția de sare de mare contribuie la dezvoltarea zonelor rurale, încadrându-se astfel printre obiectivele prezentului regulament. Din motive de claritate, respectivele alte produse, care nu sunt enumerate în anexa I la tratat, ar trebui enumerate într-o anexă la prezentul regulament.

(10)     În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, trebuie să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat. Este deosebit de important ca, pe parcursul activităților sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(11)     Pentru a se ține cont de noile metode de producție sau materii prime ori de angajamentele internaționale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește modificarea listei altor produse care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Doar produsele care sunt strâns legate de produsele agricole ar trebui să fie eligibile pentru includerea în lista respectivă.

(12)     Având în vedere caracterul local al operațiunilor de alimentație colectivă, măsurile luate de statele membre și sistemele private în acest domeniu sunt considerate adecvate pentru a asigura funcționarea pieței unice. Așadar, alimentele pregătite în propriile spații de furnizorii de servicii de alimentație publică nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament. De asemenea, produsele obținute din vânatul și din pescuitul animalelor sălbatice nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament, deoarece procesul de producție nu poate fi controlat integral.

(13)     Proiectele de cercetare au demonstrat că încrederea consumatorilor este crucială pe piața alimentelor ecologice. Pe termen lung, normele care nu sunt demne de încredere pot știrbi încrederea publicului și pot duce la eșecul pieței. Prin urmare, dezvoltarea durabilă a producției ecologice în Uniune ar trebui să se bazeze pe norme de producție robuste, armonizate la nivelul Uniunii. În plus, respectivele norme de producție ar trebui să răspundă așteptărilor operatorilor și ale consumatorilor în ceea ce privește calitatea produselor ecologice și respectarea principiilor și a normelor stabilite în prezentul regulament.

(14)     Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației conexe, de exemplu legislației din domeniile: siguranța lanțului alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materiale vegetale de reproducere, etichetare și mediu. Mai exact, în ceea ce privește autorizarea produselor și a substanțelor care pot fi utilizate pentru producția de produse ecologice, este important să se evidențieze că produsele și substanțele respective trebuie autorizate în prealabil la nivelul Uniunii. Așadar, prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la autorizarea și introducerea pe piață a produselor și substanțelor respective.

(15)     Ca principiu, normele de producție generale din prezentul regulament ar trebui să includă interzicerea utilizării radiațiilor ionizante și a organismelor modificate genetic (OMG-uri), precum și a produselor obținute din OMG-uri sau cu ajutorul acestora. Deoarece consumatorii sunt tot mai îngrijorați în privința impacturilor prelucrării și transportării alimentelor asupra mediului, operatorii ecologici, alții decât fermierii și operatorii care produc alge marine sau animale de acvacultură, ar trebui să fie obligați să-și gestioneze performanța de mediu în conformitate cu un sistem armonizat. Având în vedere obiectivul de reducere la minimum a sarcinii de reglementare impuse microîntreprinderilor, astfel cum sunt definite acestea în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei[27], implicate în producția ecologică, este adecvată scutirea lor de această cerință. Pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor de producție generale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de management de mediu.

(16)     Riscul neconformității cu normele privind producția ecologică este considerat mai ridicat în exploatațiile agricole care includ unități ce nu sunt gestionate în temeiul normelor privind producția ecologică. Prin urmare, după o perioadă de conversie adecvată, toate exploatațiile agricole din Uniune care doresc să devină ecologice ar trebui să fie gestionate în întregime în conformitate cu cerințele aplicabile producției ecologice. Exploatațiile agricole ecologice ar trebui să treacă prin aceeași perioadă de conversie în toate statele membre, indiferent dacă au aplicat sau nu anterior măsuri de agromediu sprijinite din fondurile Uniunii. Totuși, în cazul pârloagelor nu este necesară nicio perioadă de conversie. Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de completare a normelor de conversie generale sau de completare și modificare a normelor de conversie specifice.

(17)     Ar trebui stabilite norme de producție specifice în ceea ce privește producția de plante și animale și acvacultura, inclusiv norme referitoare la culegerea de plante și alge marine sălbatice, și în ceea ce privește producția de alimente prelucrate și hrană pentru animale prelucrată, precum și producția de vin și de drojdie, pentru a se asigura armonizarea și respectarea obiectivelor și principiilor producției ecologice.

(18)     Deoarece producția vegetală ecologică are la bază hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului, nu ar trebui permisă producția hidroponică. În plus, producția vegetală ecologică ar trebui să implice utilizarea unor tehnici de producție care previn sau reduc la minimum orice contribuție la contaminarea mediului.

(19)     În ceea ce privește gestionarea și fertilizarea solului, ar trebui stabilite condiții referitoare la utilizarea practicilor de cultivare permise în cazul producției vegetale ecologice și la utilizarea îngrășămintelor și a amelioratorilor.

(20)     Utilizarea pesticidelor ar trebui restricționată în mod semnificativ. Ar trebui să se acorde preferință aplicării unor măsuri care previn orice daune generate de dăunători și de buruieni, cu ajutorul unor tehnici care nu implică utilizarea produselor de protecție a plantelor, precum rotația culturilor. Prezența dăunătorilor și a buruienilor ar trebui monitorizată pentru a se decide dacă o eventuală intervenție este justificată din punct de vedere economic și ecologic. Utilizarea anumitor produse de protecție a plantelor ar trebui permisă dacă tehnicile de acest gen nu oferă o protecție adecvată și numai dacă respectivele produse de protecție a plantelor au fost autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului[28], după ce au fost evaluate și considerate compatibile cu obiectivele și principiile producției ecologice, inclusiv cu condițiile de utilizare restrictive, și după ce au fost, ulterior, autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

(21)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la producția vegetală în ceea ce privește practicile de cultivare, gestionarea și fertilizarea solului, sănătatea plantelor și gestionarea dăunătorilor și a buruienilor, gestionarea producției de ciuperci și de alte plante și a sistemelor de producție vegetală specifice, originea, ca producție, a materialului de reproducere a plantelor și culegerea de plante sălbatice.

(22)     Deoarece producția animalieră implică în mod firesc gestionarea de terenuri agricole, dejecțiile animaliere fiind utilizate pentru fertilizarea producției vegetale, producția animalieră în lipsa terenului ar trebui interzisă. Alegerea raselor ar trebui să țină cont de capacitatea acestora de a se adapta la condițiile locale, de vitalitatea lor și de rezistența la boli; este oportună încurajarea unei mari diversități biologice.

(23)     Adăposturile în care sunt crescute animalele și produsele acvicole ecologice, inclusiv, atunci când este relevant, mediul acvatic, ar trebui să răspundă nevoilor comportamentale ale animalelor. În ceea ce privește anumite animale, inclusiv albinele, ar trebui stabilite condițiile de adăpostire și practicile de creștere specifice. Condițiile și practicile respective ar trebui să asigure un nivel ridicat de bunăstare a animalelor care, în ceea ce privește anumite aspecte, ar trebui să depășească standardele Uniunii în materie de bunăstare a animalelor aplicabile producției animaliere în general. În majoritatea cazurilor, efectivul de animale trebuie să aibă acces permanent la suprafețe de pășunat în aer liber, iar aceste suprafețe în aer liber trebuie în principiu să fie organizate în cadrul unui sistem de rotație corespunzător.

(24)     În scopul evitării poluării cu nutrienți a resurselor naturale, cum ar fi solul sau apa, este necesară stabilirea unei limite superioare pentru utilizarea dejecțiilor animaliere per hectar și pentru numărul de animale din efectiv per hectar. Limita respectivă trebuie legată de conținutul de azot din dejecțiile animaliere.

(25)     Trebuie interzise mutilările care conduc la stres, vătămări, boli sau suferința animalelor.

(26)     Efectivul de animale trebuie hrănit cu materii prime furajere produse în conformitate cu normele privind producția ecologică, de preferință provenite din exploatația proprie, luând în considerare nevoile fiziologice ale animalelor. De asemenea, pentru a satisface cerințele nutriționale de bază ale efectivului, ar putea fi necesar ca anumite minerale, oligoelemente și vitamine să fie folosite în condiții bine definite.

(27)     Gestionarea sănătății animalelor ar trebui să se bazeze în principal pe prevenirea bolilor. De asemenea, ar trebui aplicate măsuri specifice de curățare și dezinfectare. Utilizarea preventivă a medicamentelor alopatice chimice de sinteză nu ar trebui permisă în producția ecologică, cu excepția cazului unei boli sau al unei răni a unui animal care necesită tratament imediat, și ar trebui limitată la minimum necesar pentru restabilirea confortului animalului. În astfel de cazuri, pentru a se garanta integritatea producției ecologice pentru consumatori, ar trebui să fie posibilă adoptarea unor măsuri restrictive, cum ar fi dublarea perioadei oficiale de retragere după utilizarea unor astfel de medicamente, astfel cum este specificată în legislația relevantă a Uniunii. În ceea ce privește apicultura, este necesar să se stabilească norme specifice privind prevenirea bolilor și tratamentul veterinar.

(28)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea de norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la producția animalieră în ceea ce privește originea animalelor, adăpostirea șeptelului, inclusiv suprafețele minime în interior și în exterior și numărul maxim de animale per hectar, practicile de creștere, ameliorarea, hrana pentru animale și hrănirea, prevenirea bolilor și tratamentul veterinar.

(29)     Prezentul regulament reflectă obiectivele noii politici comune în domeniul pescuitului în ceea ce privește acvacultura, care are un rol esențial în asigurarea securității alimentare durabile pe termen lung și în creșterea economică și ocuparea forței de muncă, reducând totodată presiunea asupra stocurilor de pește din mediul sălbatic, în contextul creșterii cererii de alimente de origine acvatică la nivel mondial. Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 2013 privind Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE[29] evidențiază principalele provocări cu care se confruntă acvacultura în Uniune și potențialul de creștere al acvaculturii europene. Potrivit acestei comunicări, acvacultura ecologică este un sector deosebit de promițător, textul evidențiind avantajele concurențiale care derivă din certificarea ecologică.

(30)     Acvacultura ecologică este un domeniu relativ nou al producției ecologice, în comparație cu agricultura ecologică, sector în care există o experiență îndelungată la nivelul fermelor. Având în vedere creșterea interesului consumatorilor pentru produsele obținute din acvacultura ecologică, este probabil că va crește în continuare și numărul unităților de acvacultură care trec la producția ecologică. Această evoluție duce la creșterea nivelului de experiență, de cunoștințe tehnice și de dezvoltare, iar îmbunătățirile din sectorul acvaculturii ecologice ar trebui să se reflecte în normele de producție.

(31)     Pentru a se asigura o înțelegere comună, a se evita ambiguitățile și a se garanta aplicarea uniformă a normelor privind producția ecologică de animale și alge marine de acvacultură, normele de producție respective ar trebui însoțite de anumite definiții referitoare la acvacultură.

(32)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la producția de alge marine în ceea ce privește caracterul adecvat al mediului acvatic și al planului de gestionare durabilă, culegerea algelor marine sălbatice, cultivarea algelor marine, măsurile antivegetative și curățarea echipamentului și a instalațiilor de producție, precum și în ceea ce privește stabilirea unor norme de completare a normelor de producție specifice pentru animalele de acvacultură în ceea ce privește caracterul adecvat al mediului acvatic și al planului de gestionare durabilă, originea animalelor de acvacultură, creșterea animalelor de acvacultură, inclusiv sistemele cu colectori, sistemele de producție și densitatea maximă a efectivelor, ameliorarea, gestionarea animalelor de acvacultură, hrana pentru animale și hrănirea, precum și prevenirea bolilor și tratamentul veterinar.

(33)     Operatorii care produc alimente ecologice sau hrană ecologică pentru animale ar trebui să urmeze proceduri corespunzătoare, bazate pe identificarea sistematică a etapelor critice ale prelucrării, pentru a se asigura că produsele prelucrate se conformează normelor privind producția ecologică. Produsele prelucrate ecologice ar trebui obținute cu ajutorul unor metode de prelucrare care să garanteze că integritatea ecologică și calitățile esențiale ale produselor se mențin pe parcursul tuturor etapelor producției ecologice.

(34)     Ar trebui stabilite dispoziții privind compoziția alimentelor prelucrate ecologice. În special, astfel de alimente ar trebui produse în principal din ingrediente agricole care sunt ecologice, posibilitatea de utilizare a anumitor ingrediente agricole neecologice, specificate în prezentul regulament, fiind limitată. În plus, pentru utilizarea în producția de alimente prelucrate ecologice ar trebui permise doar anumite substanțe autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

(35)     Alimentele prelucrate ar trebui etichetate ca fiind ecologice doar atunci când toate sau aproape toate ingredientele lor de origine agricolă sunt ecologice. Totuși, ar trebui stabilite dispoziții speciale privind etichetarea alimentelor prelucrate care conțin ingrediente agricole ce nu pot fi obținute în mod ecologic, așa cum este cazul produselor obținute din vânat și din pescuit. În plus, în scopul informării consumatorilor, al asigurării transparenței pieței și al promovării utilizării ingredientelor ecologice, ar trebui să fie posibilă, de asemenea, menționarea în lista de ingrediente, în anumite condiții, a producției ecologice.

(36)     Ar trebui stabilite dispoziții referitoare la compoziția hranei ecologice prelucrate pentru animale și la utilizarea anumitor substanțe și tehnici în procesul de producție al respectivei hrane pentru animale.

(37)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la producția alimentelor prelucrate și a hranei prelucrate pentru animale în ceea ce privește procedurile care trebuie urmate, măsurile preventive care trebuie luate, compoziția alimentelor prelucrate și a hranei prelucrate pentru animale, măsurile de curățenie, introducerea pe piață a produselor prelucrate, inclusiv etichetarea și identificarea acestora, separarea produselor ecologice, a ingredientelor agricole ecologice și a materiilor prime ecologice pentru hrana pentru animale de produsele neecologice, ingredientele agricole neecologice și materiile prime neecologice pentru hrana pentru animale, lista ingredientelor agricole neecologice și care pot fi utilizate, în mod excepțional, pentru producția de produse prelucrate ecologice, calcularea procentajului ingredientelor agricole și tehnicile utilizate pentru prelucrarea alimentelor sau a hranei pentru animale.

(38)     Vinul ecologic ar trebui produs în întregime din materii prime ecologice și ar trebui permisă adăugarea doar a anumitor substanțe autorizate în conformitate cu prezentul regulament. În cazul producției de vin ecologic, anumite practici, procese și tratamente enologice ar trebui interzise. Alte practici, procese și tratamente ar trebui permise în condiții bine definite.

(39)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la producția de vin în ceea ce privește practicile enologice și restricțiile.

(40)     Inițial, drojdia nu era considerat un ingredient agricol în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și, prin urmare, nu era luat în calcul în ceea ce privește compoziția produselor ecologice. Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei[30] a introdus însă obligativitatea luării în calcul a drojdiei și a produselor din drojdie ca ingrediente agricole în sensul producției ecologice, începând cu 31 decembrie 2013, acordând astfel industriei suficient timp să se adapteze la norma respectivă. În consecință, doar substraturile produse în mod ecologic ar trebui utilizate pentru producția de drojdie ecologică și ar trebui să fie permisă utilizarea doar a anumitor substanțe pentru fabricarea, prepararea și elaborarea acesteia. În plus, alimentele ecologice sau hrana ecologică pentru animale nu trebuie să conțină concomitent drojdie ecologică și drojdie neecologică.

(41)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la producția de drojdie ecologică în ceea ce privește prelucrarea și substraturile utilizate pentru producția acesteia.

(42)     Pentru a se ține cont de o eventuală necesitate viitoare de a avea norme de producție specifice pentru produsele a căror producție nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de norme de producție specifice stabilite de prezentul regulament, precum și pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament și, ulterior, adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de producție specifice pentru astfel de produse, inclusiv modificări sau completări ale normelor respective.

(43)     Regulamentul (CE) nr. 834/2007 a prevăzut diverse excepții de la normele privind producția ecologică. Experiența dobândită prin aplicarea dispozițiilor respective a arătat că excepțiile de acest gen au un impact negativ asupra producției ecologice. În special, s-a constatat că însăși existența unor astfel de excepții împiedică producția de factori de producție prin metode ecologice și că nu este asigurat nivelul ridicat de bunăstare a animalelor aferent producției ecologice. În plus, gestionarea și controlul excepțiilor presupune o sarcină administrativă considerabilă, atât pentru administrațiile naționale, cât și pentru operatori. În sfârșit, existența excepțiilor a creat condițiile pentru apariția unor denaturări ale concurenței și a amenințat cu subminarea încrederii consumatorilor. În consecință, marja pentru permiterea unor excepții de la normele privind producția ecologică ar trebui restricționată și mai mult și ar trebui limitată la cazuri de circumstanțe catastrofale.

(44)     Pentru a se permite continuarea sau reînceperea producției ecologice în cazuri de circumstanțe catastrofale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea criteriilor pentru calificarea cazurilor de circumstanțe catastrofale și de a prevedea norme specifice referitoare la abordarea unor astfel de cazuri și la cerințele necesare în materie de monitorizare și de raportare.

(45)     În anumite condiții, produsele ecologice și produsele neecologice pot fi colectate și transportate simultan. Trebuie stabilite dispoziții specifice în vederea separării corecte a produselor ecologice de produsele neecologice pe parcursul manipulării și pentru a evita orice amestec al acestor două tipuri de produse.

(46)     Pentru a se asigura integritatea producției ecologice și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme de modificare sau de completare a normelor specifice referitoare la colectarea, ambalarea, transportarea și depozitarea produselor ecologice.

(47)     Utilizarea în producția ecologică a unor produse și substanțe precum produsele de protecție a plantelor, îngrășămintele, amelioratorii de sol, nutrienții, componente ale nutriției animalelor, aditivi alimentari sau aditivi furajeri, adjuvanți tehnologici și produse pentru curățenie și dezinfectare ar trebui limitată la minimum și supusă condițiilor specifice prevăzute de prezentul regulament. Aceeași abordare ar trebui urmată în ceea ce privește utilizarea unor produse și substanțe ca aditivi alimentari și adjuvanți tehnologici în producția de alimente ecologice prelucrate. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții pentru definirea oricărei utilizări posibile a unor astfel de produse și substanțe în producția ecologică în general și în producția de alimente ecologice prelucrate în special, care trebuie să respecte principiile stabilite în prezentul regulament și să îndeplinească anumite criterii.

(48)     Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția ecologică în general și producția de alimente ecologice prelucrate în special, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte, pentru a prevedea criterii suplimentare pentru autorizarea sau retragerea autorizării pentru produsele și substanțele destinate utilizării în producția ecologică în general și în producția de alimente ecologice prelucrate în special, precum și alte cerințe privind utilizarea unor astfel de produse și substanțe autorizate.

(49)     În lipsa unor norme specifice ale Uniunii privind măsurile care trebuie luate când în produsele ecologice se găsesc substanțe sau produse neautorizate, pe teritoriul Uniunii au fost dezvoltate și implementate diferite abordări. Situația creează incertitudini pentru operatori, pentru autoritățile de control și pentru organismele de control. De asemenea, situația poate duce la un tratament diferit al operatorilor în Uniune și poate afecta încrederea consumatorilor în produsele ecologice. Prin urmare, este adecvat să se stabilească dispoziții clare și uniforme pentru interzicerea comercializării ca ecologice a produselor în care sunt prezente, peste anumite niveluri, orice produse sau substanțe neautorizate. Nivelurile respective ar trebui stabilite ținând cont în special de Directiva 2006/125/CE a Comisiei[31] privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică.  

(50)     Pentru a se asigura eficacitatea, eficiența și transparența producției ecologice și a sistemului de etichetare ecologică, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește criteriile specifice și condițiile pentru stabilirea și aplicarea nivelurilor de prezență a unor produse și substanțe neautorizate dincolo de care produsele nu pot fi comercializate ca ecologice și în ceea ce privește stabilirea nivelurilor respective și adaptarea lor în urma evoluțiilor tehnice.

(51)     Producția ecologică se bazează pe principiul general al restricționării utilizării factorilor de producție externi. Fermierii au obligația de a lua măsuri pentru a preveni riscul de contaminare cu produse sau substanțe neautorizate. În pofida acestor măsuri, pot exista cazuri în care fermierii nu își pot comercializa produsele agricole ca ecologice din cauza prezenței neintenționate a unor produse sau substanțe neautorizate. Prin urmare, este adecvat să se prevadă posibilitatea ca statele membre să poată fi autorizate de Comisie, în conformitate cu articolul 42 din tratat, să acorde plăți naționale pentru compensarea pierderilor suferite în astfel de cazuri. De asemenea, statele membre pot utiliza instrumentele politicii agricole comune pentru a acoperi total sau parțial pierderile de acest gen.

(52)     Etichetarea produselor agricole și a alimentelor ar trebui să facă obiectul normelor generale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[32] și, în special, obiectul dispozițiilor care vizează prevenirea unei etichetări care ar putea crea confuzie în rândul consumatorilor sau ar putea induce în eroare consumatorii. În plus, în prezentul regulament ar trebui prevăzute dispoziții specifice referitoare la etichetarea produselor ecologice. Aceste dispoziții ar trebui să protejeze atât interesele operatorilor, prin faptul că produsele lor sunt corect identificate pe piață, bucurându-se de condiții de concurență echitabile, cât și interesele consumatorilor, prin faptul că le dau posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză.

(53)     În consecință, termenii utilizați pentru a indica produsele ecologice ar trebui protejați de utilizarea în etichetarea produselor neecologice în toată Uniunea și indiferent de limba utilizată. Protecția ar trebui aplicată, de asemenea, cuvintelor derivate și diminutivelor obișnuite ale acestor termeni, indiferent dacă sunt folosite independent sau în combinație.

(54)     Pentru a asigura claritatea pentru consumatorii de pe întreaga piață a Uniunii, utilizarea logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică ar trebui să devină obligatorie pentru toate alimentele ecologice preambalate produse pe teritoriul Uniunii. De altfel, ar trebui să fie posibilă utilizarea voluntară a logoului respectiv în cazul produselor ecologice care nu sunt preambalate și care sunt produse în Uniune sau în cazul oricăror produse ecologice importate din țări terțe. Modelul logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică ar trebui stabilit în prezentul regulament.

(55)     Totuși, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor în ceea ce privește caracterul ecologic al întregului produs, este considerată adecvată limitarea utilizării logoului respectiv la produsele care conțin numai sau aproape numai ingrediente ecologice. Prin urmare, nu ar trebui permisă utilizarea logoului în etichetarea produselor în conversie sau a produselor prelucrate în cazul cărora ingredientele agricole sunt ecologice într-o proporție mai mică de 95 %.

(56)     Pentru a se evita orice confuzie posibilă în rândul consumatorilor în privința originii produsului, din UE sau din afara UE, atunci când se utilizează logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică, consumatorii ar trebui informați despre locul în care au fost cultivate materiile prime agricole din care este compus produsul. În acest context, ar trebui să fie permisă referirea la acvacultură, în loc de agricultură, pe eticheta produselor obținute din acvacultură ecologică.

(57)     Pentru a se oferi claritate consumatorilor și pentru a se garanta faptul că acestora le sunt comunicate informații adecvate, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește adaptarea listelor de termeni referitori la producția ecologică conținute în prezentul regulament, stabilirea cerințelor specifice în materie de etichetare și compoziție aplicabile hranei pentru animale și ingredientelor acesteia, stabilirea unor norme suplimentare privind etichetarea și utilizarea indicațiilor, altele decât logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică, stabilit în prezentul regulament, și modificarea logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică și a normelor legate de acesta.

(58)     Producția ecologică este credibilă doar dacă este însoțită de verificări și controale eficace în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Producția ecologică ar trebui să fie supusă unor controale oficiale sau altor activități oficiale desfășurate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. (XXX/XXXX) al Parlamentului European și al Consiliului[33] în scopul verificării conformității cu normele privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice.

(59)     Ar trebui stabilite cerințe specifice pentru a se asigura conformitatea cu normele care sunt proprii producției ecologice. În special, ar trebui prevăzute dispoziții privind notificarea activităților operatorilor și pentru un sistem de certificare menit a identifica operatorii care se conformează normelor care reglementează producția ecologică și etichetarea produselor ecologice. De asemenea, dispozițiile respective ar trebui să se aplice eventualilor subcontractanți ai operatorilor în cauză. Transparența sistemului de certificare ar trebui asigurată prin obligația ca statele membre să publice lista operatorilor care și-au notificat activitățile și eventualele taxe percepute în legătură cu controalele pentru verificarea conformității cu normele privind producția ecologică.

(60)     Individual, micii fermieri din Uniune se confruntă cu costuri de inspecție și cu o sarcină administrativă relativ mari, legate de certificarea ecologică. Ar trebui permis un sistem de certificare în grup, în scopul reducerii costurilor aferente inspecțiilor și certificării și a sarcinii administrative conexe, în scopul consolidării rețelelor locale, al contribuției la debușeuri de piață mai bune și al asigurării unor condiții de concurență echitabile cu operatorii din țările terțe. Din acest motiv, ar trebui introdus și definit conceptul de „grup de operatori”.

(61)     Pentru a se asigura eficacitatea, eficiența și transparența producției ecologice și a sistemului de etichetare ecologică, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește cerințele referitoare la păstrarea evidenței de către operatori sau grupurile de operatori, cerințele privind publicarea listei operatorilor, cerințele și procedurile care trebuie aplicate pentru publicarea taxelor care pot fi percepute în legătură cu controalele de verificare a conformității cu normele privind producția ecologică și pentru supravegherea de către autoritățile competente a aplicării taxelor respective, precum și în ceea ce privește criteriile pentru definirea grupurilor de produse pentru care operatorii ar trebui să aibă dreptul de a deține un singur certificat ecologic emis de autoritatea de control sau de organismul de control în cauză.

(62)     Pentru a se garanta că certificarea unui grup de operatori se efectuează în mod eficace și eficient, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește responsabilitățile membrilor individuali ai unui grup de operatori, alcătuirea și dimensiunea grupului respectiv, categoriile de produse care urmează a fi produse de un grup de operatori, condițiile de participare la grup și instituirea și funcționarea sistemului de controale interne al grupului, inclusiv amploarea, conținutul și frecvența controalelor care trebuie efectuate.

(63)     Experiența dobândită prin acordurile pentru importul de produse ecologice în Uniune în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 a arătat necesitatea revizuirii acordurilor respective, pentru a se răspunde așteptărilor consumatorilor ca produsele ecologice importate să respecte norme la fel de stricte ca și cele ale Uniunii, precum și pentru a se asigura accesul produselor ecologice din Uniune pe piața internațională. În plus, este necesar să se asigure claritatea în ceea ce privește normele aplicabile exportului de produse ecologice, în special prin stabilirea unui certificat de export și prin prevederea unor dispoziții privind exportul spre țări terțe recunoscute în scopul echivalenței în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007.

(64)     Ar trebui consolidate și mai mult dispozițiile care reglementează importul produselor conforme cu normele Uniunii în materie de producție și etichetare și în privința cărora operatorii au fost supuși controlului de către autoritățile de control și de către organismele de control recunoscute de Comisie ca având competența de a efectua controale și certificări în domeniul producției ecologice în țări terțe. În special, ar trebui stabilite cerințe privind organismele de acreditare care acreditează organismele de control în scopul importului în Uniune de produse ecologice conforme, scopul fiind asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru supravegherea de către Comisie a organismelor de control. Mai mult, este necesar să se prevadă posibilitatea ca Comisia să contacteze direct organismele de acreditare și autoritățile competente din țările terțe pentru a eficientiza supravegherea autorităților de control și, respectiv, a organismelor de control.

(65)     Ar trebui menținută posibilitatea accesului pe piața Uniunii a produselor ecologice care nu sunt conforme cu normele Uniunii privind producția ecologică, dar care provin din țări terțe ale căror producții ecologice și sisteme de control au fost recunoscute ca echivalente cu cele ale Uniunii. Totuși, recunoașterea echivalenței țărilor terțe, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 834/2007, ar trebui acordată doar prin intermediul unui acord internațional între Uniune și țările terțe respective, în cadrul căruia s-ar urmări, de asemenea, recunoașterea reciprocă a echivalenței pentru Uniune.

(66)     Țările terțe recunoscute în scopul echivalenței în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 ar trebui recunoscute în continuare ca atare în temeiul prezentului regulament, pentru o perioadă de timp limitată, necesară pentru asigurarea unei tranziții fără probleme la sistemul de recunoaștere prin acord internațional, cu condiția ca țările terțe respective să asigure în continuare echivalența producției lor ecologice și a normelor lor de control cu normele relevante ale Uniunii aflate în vigoare și cu condiția să îndeplinească toate cerințele legate de supravegherea recunoașterii lor de către Comisie. Supravegherea respectivă ar trebui să se bazeze în special pe rapoartele anuale trimise Comisiei de țările terțe.

(67)     Experiența dobândită cu sistemul de autorități de control și de organisme de control recunoscute drept competente să desfășoare controale și să elibereze certificate în țările terțe în scopul importului de produse ce oferă garanții echivalente arată că normele aplicate de autoritățile și de organismele respective sunt diferite și ar putea fi dificil să fie considerate echivalente cu normele Uniunii în domeniu. În plus, multiplicarea standardelor autorităților de control și ale organismelor de control împiedică supravegherea adecvată de către Comisie. Prin urmare, respectivul sistem de recunoaștere a echivalenței ar trebui desființat. Totuși, ar trebui să se acorde suficient timp autorităților de control și organismelor de control respective să se pregătească pentru obținerea recunoașterii în scopul importului de produse în conformitate cu normele Uniunii.

(68)     Introducerea pe piață ca ecologic a oricărui produs ecologic importat în Uniune, în temeiul oricăruia dintre acordurile de import prevăzute în prezentul regulament, ar trebui condiționată de disponibilitatea informațiilor necesare pentru asigurarea trasabilității produsului în cadrul lanțului alimentar.

(69)     Pentru a se garanta concurența loială între operatori, trasabilitatea produselor importate menite a fi introduse pe piață în Uniune ca ecologice sau transparența procedurii de recunoaștere și supraveghere pentru autoritățile de control și organismele de control în contextul importului de produse ecologice conforme, precum și pentru a se asigura gestiunea listei țărilor terțe recunoscute în scopul echivalenței în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește documentele destinate autorităților vamale din țările terțe, în special un certificat de export pentru produse ecologice, în format electronic ori de câte ori este posibil, documentele necesare în scopul importului, de asemenea în format electronic ori de câte ori este posibil, criteriile pentru recunoașterea sau pentru retragerea recunoașterii autorităților de control și a organismelor de control în contextul importului de produse ecologice conforme, precum și în ceea ce privește informațiile care trebuie trimise de țările terțe recunoscute în temeiul regulamentului respectiv, necesare pentru supravegherea recunoașterii lor și pentru exercitarea respectivei supravegheri de către Comisie, inclusiv examinarea la fața locului.

(70)     Ar trebui prevăzută o dispoziție care să garanteze că circulația produselor ecologice care au făcut obiectul unui control într-un stat membru și care sunt conforme cu prezentul regulament nu poate fi restricționată în alt stat membru. Pentru a se asigura funcționarea adecvată a pieței unice și a comerțului între statele membre, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte, în scopul stabilirii unor norme referitoare la libera circulație a produselor ecologice.

(71)     În scopul obținerii informațiilor fiabile necesare pentru implementarea prezentului regulament, statele membre ar trebui să furnizeze anual Comisiei informațiile necesare. Din motive de claritate și transparență, statele membre ar trebui să țină liste actualizate ale autorităților competente, ale autorităților de control și ale organismelor de control. Listele cu autoritățile de control și cu organismele de control ar trebui făcute publice de statele membre și publicate anual de Comisie. 

(72)     Este necesar să se prevadă măsuri prin care să se asigure o tranziție lină la unele modificări ale cadrului juridic care reglementează importul de produse ecologice în Uniune, astfel cum sunt introduse de prezentul regulament. În special, în scopul asigurării unei tranziții line de la cadrul juridic vechi la cel nou, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește normele referitoare la perioadele de conversie începute în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007, prin derogare de la norma generală potrivit căreia nicio perioadă anterioară nu poate fi recunoscută retroactiv ca parte a perioadei de conversie.

(73)     Mai mult, ar trebui stabilită o dată pentru expirarea recunoașterii autorităților de control și a organismelor de control în scopul echivalenței și ar trebui prevăzute dispoziții în vederea abordării situației până la expirarea recunoașterii lor. De asemenea, ar trebui prevăzute dispoziții referitoare la cererile de echivalență depuse de țări terțe în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și care sunt pendinte la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

(74)     Pentru a se asigura gestionarea listei autorităților de control și a organismelor de control recunoscute în scopul echivalenței în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și pentru a se facilita încheierea examinării cererilor de recunoaștere în scopul echivalenței ale țărilor terțe pendinte la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește informațiile care trebuie trimise de respectivele autorități de control și organisme de control și care sunt necesare pentru supravegherea recunoașterii acestora, în ceea ce privește exercitarea de către Comisie a respectivei supravegheri, precum și în ceea ce privește eventualele norme procedurale necesare pentru examinarea cererilor pendinte ale țărilor terțe. 

(75)     Pentru a se asigura condiții uniforme pentru implementarea prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește detaliile tehnice pentru instituirea bazei de date pentru enumerarea soiurilor pentru care este disponibil material vegetal de reproducere obținut prin metoda de producție ecologică, în ceea ce privește autorizarea sau retragerea autorizării produselor și substanțelor care pot fi utilizate în producția ecologică în general și în producția de alimente prelucrate ecologice în special, inclusiv procedurile care trebuie urmate pentru autorizare și listele respectivelor produse și substanțe și, după caz, descrierea acestora, cerințele privind compoziția și condițiile de utilizare, în ceea ce privește modalitățile specifice și practice legate de prezentarea, compoziția și dimensiunea indicațiilor referitoare la numerele de cod ale autorităților de control și ale organismelor de control și ale indicației privind locul în care au fost cultivate materiile prime agricole, alocarea numerelor de cod autorităților de control și organismelor de control și indicarea locului în care au fost cultivate materiile prime agricole, în ceea ce privește detaliile și specificațiile referitoare la conținutul, forma și modalitatea de comunicare a notificărilor adresate autorităților competente de către operatori și grupuri de operatori privind activitatea lor și forma de publicare a taxelor care pot fi colectate pentru controale, în ceea ce privește schimbul de informații între grupurile de operatori și autoritățile competente, între autoritățile de control și organismele de control și între statele membre și Comisie, în ceea ce privește recunoașterea sau retragerea recunoașterii autorităților de control și a organismelor de control care au competența de a desfășura controale în țările terțe și instituirea listei respectivelor autorități de control și organisme de control și a normelor pentru garantarea aplicării măsurilor referitoare la cazurile de neconformitate sau de suspiciune de neconformitate care afectează integritatea produselor ecologice importate, în ceea ce privește instituirea unei liste de țări terțe recunoscute în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și modificarea listei respective, precum și instituirea de norme pentru a se asigura aplicarea măsurilor referitoare la cazurile de neconformitate sau de suspiciune de neconformitate care afectează integritatea produselor ecologice importate din țările respective, în ceea ce privește sistemul care trebuie utilizat pentru transmiterea informațiilor necesare pentru implementarea și monitorizarea prezentului regulament, precum și în ceea ce privește instituirea listei autorităților de control și a organismelor de control recunoscute în temeiul articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și modificarea listei respective. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[34].

(76)     Comisia ar trebui să aibă competența de a adopta acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată atunci când, în cazuri justificate corespunzător, legate de protecția împotriva practicilor neloiale sau împotriva practicilor incompatibile cu principiile și normele privind producția ecologică, de protejarea încrederii consumatorilor sau de protecția concurenței loiale între operatori, motive imperative de urgență impun acest lucru, pentru a se asigura aplicarea măsurilor referitoare la cazurile de neconformitate sau de suspiciune de neconformitate care afectează integritatea unor produse ecologice importate sub controlul unor autorități de control sau al unor organisme de control recunoscute.

(77)     Pentru a se asigura tranziția fără probleme între, pe de o parte, normele privind originea ecologică a materialului vegetal de reproducere și a animalelor pentru reproducție prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și excepția de la normele privind producția adoptate în temeiul articolului 22 din regulamentul menționat și, pe de altă parte, noile norme de producție privind plantele și produsele din plante și privind animalele, prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește acordarea de excepții atunci când excepțiile sunt considerate necesare, pentru a se asigura accesul la materialul vegetal de reproducere și la animalele vii pentru reproducție care pot fi utilizate în producția ecologică. Având în vedere caracterul lor tranzitoriu, actele respective ar trebui să se aplice pentru o perioadă limitată de timp.

(78)     Comisia ar trebui să analizeze situația disponibilității materialului vegetal de reproducere și a animalelor pentru reproducție și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens în 2021.

(79)     Ar trebui prevăzută o dispoziție care să permită epuizarea stocurilor de produse obținute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și introduse pe piață înainte ca prezentul regulament să înceapă să se aplice.

(80)     Revizuirea cadrului legislativ privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice a arătat că nevoile specifice legate de controalele oficiale și de alte activități oficiale desfășurate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX (Regulamentul privind controalele oficiale) impun prevederea unor dispoziții care să abordeze mai bine cazurile de neconformitate. În plus, dispozițiile Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind controalele oficiale] referitoare la sarcinile și responsabilitățile autorităților competente, la aprobarea și supravegherea organismelor delegate, la certificarea oficială, la obligațiile de raportare și la asistența administrativă ar trebui adaptate la nevoile specifice ale sectorului producției ecologice. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind controalele oficiale] ar trebui modificat în consecință.

(81)     Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special concurența loială și funcționarea adecvată a pieței interne a produselor ecologice, precum și asigurarea încrederii consumatorilor în produsele respective și în logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică, nu pot fi îndeplinite în mod suficient de către statele membre, dar, având în vedere armonizarea necesară a normelor privind producția ecologică, obiectivele respective pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective.

(82)     Este adecvat să se prevadă o dată de aplicare a prezentului regulament care ar da operatorilor posibilitatea de a se adapta la noile cerințe introduse.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește principiile producției ecologice și stabilește normele privind producția ecologică și utilizarea indicațiilor referitoare la aceasta în etichetare și în publicitate.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)          Prezentul regulament se aplică produselor agricole enumerate în anexa I la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”) și altor produse enumerate în anexa I la prezentul regulament, în măsura în care există intenția ca respectivele produse agricole și respectivele alte produse să fie produse, pregătite, distribuite, introduse pe piață, importate sau exportate ca ecologice.

Produsele obținute din vânatul și din pescuitul animalelor sălbatice nu sunt considerate produse ecologice.

(2)          Prezentul regulament se aplică oricărui operator implicat în activități legate de produsele menționate la alineatul (1), în orice etapă a producției, a pregătirii și a distribuției.

Operațiunile de alimentație colectivă desfășurate de un furnizor de servicii de alimentație colectivă, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[35], nu fac obiectul prezentului regulament.

Statele membre pot aplica norme naționale sau, în absența acestora, standarde private privind etichetarea și controlul produselor provenite din operațiuni de alimentație colectivă.

(3)          Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere legislației conexe a Uniunii din, printre altele, domeniul siguranței lanțului alimentar, al sănătății și bunăstării animalelor, al sănătății plantelor și al materialului vegetal de reproducere, și în special Regulamentului (UE) nr. XX/XXX al Parlamentului European și al Consiliului[36] (privind materialul vegetal de reproducere) și Regulamentului (UE) nr. XX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului[37] (privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor).

(4).         Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii privind introducerea produselor pe piață și, în special, Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[38] și Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.

(5).         Pentru a se ține cont de noile informații privind metodele sau materialele de producție sau de angajamentele internaționale, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice lista de produse din anexa I. Doar produsele care sunt strâns legate de produsele agricole sunt eligibile pentru includerea în lista respectivă.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1) „producție ecologică” înseamnă utilizarea unor metode de producție conforme cu prezentul regulament, în toate etapele producției, pregătirii și distribuției;

(2) „ecologic” înseamnă obținut din producția ecologică sau legat de aceasta;

(3) „materie primă agricolă” înseamnă un produs agricol care nu a fost supus niciunei operațiuni de conservare sau prelucrare;

(4) „măsuri preventive” înseamnă măsuri care trebuie luate pentru a se asigura calitatea solului, precum și prevenirea și controlul dăunătorilor și buruienilor și pentru prevenirea contaminării cu produse sau substanțe care nu sunt autorizate în temeiul prezentului regulament;

(5) „conversie” înseamnă tranziția de la producția neecologică la producția ecologică într-o anumită perioadă de timp;

(6) „operator” înseamnă persoana fizică sau juridică responsabilă cu garantarea conformității cu prezentul regulament în toate etapele producției, pregătirii și distribuției aflate sub controlul său;

(7) „grup de operatori” înseamnă un grup în care fiecare operator este un fermier care are o exploatație de până la 5 hectare de suprafață agricolă utilizată și care, pe lângă faptul că produce alimente sau hrană pentru animale, poate fi implicat în prelucrarea alimentelor sau a hranei pentru animale;

(8) „fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic acordat unui astfel de grup și membrilor săi de dreptul național, care desfășoară o activitatea agricolă.

(9)  „suprafață agricolă” înseamnă suprafața agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(10) „plante” înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

(11) „producție vegetală” înseamnă producția de produse agricole vegetale, inclusiv recoltarea în scop comercial a produselor vegetale spontane;

(12) „produse vegetale” înseamnă produsele vegetale astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

(13) „dăunător” înseamnă un dăunător astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. XX/XXXX (privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor);

(14) „produse de protecție a plantelor” înseamnă produsele menționate la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

(15) „producție animalieră” înseamnă producția de animale terestre domestice sau domesticite, inclusiv de insecte;

(16) „verandă” înseamnă o structură adițională, în aer liber, a unei clădiri pentru animale, cu acoperiș, neizolată, latura cea mai lungă fiind echipată de obicei cu garduri din sârmă sau din plasă, cu climă exterioară, iluminare naturală și artificială și o podea cu material de litieră;

(17) „acvacultură” înseamnă acvacultura astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[39];

(18) „tratament veterinar” înseamnă toate etapele unui tratament curativ sau preventiv împotriva apariției unei boli specifice;

(19) „medicamente de uz veterinar” înseamnă medicamentele de uz veterinar astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului[40];

(20) „pregătire” înseamnă operațiunile de conservare sau prelucrare a produselor ecologice, inclusiv sacrificarea și tranșarea, în cazul produselor de origine animală, precum și ambalarea, etichetarea sau modificările în ceea ce privește etichetarea referitoare la producția ecologică;

(21) „alimente” înseamnă alimentele astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului[41];

(22) „hrană pentru animale” înseamnă hrana pentru animale astfel cum este definită la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(23) „materii prime pentru hrana pentru animale” înseamnă materiile prime pentru hrana pentru animale astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului[42];

(24) „hrană în conversie pentru animale” înseamnă hrana pentru animale produsă în perioada de conversie, cu excluderea recoltelor din primele 12 luni de la începutul conversiei;

(25) „introducere pe piață” înseamnă introducerea pe piață, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(26) „trasabilitate” înseamnă trasabilitatea astfel cum este definită la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(27) „etapele producției, pregătirii și distribuției” înseamnă orice etapă, începând cu, și incluzând, producția primară a unui produs ecologic și terminând cu, și incluzând, depozitarea, prelucrarea, transportul, vânzarea sau furnizarea către consumatorul final și, după caz, etichetarea, publicitatea, activitățile de import, export și subcontractare relevante;

(28) „circumstanțe catastrofale” înseamnă circumstanțe generate de un „fenomen climatic nefavorabil”, un „incident de mediu”, un „dezastru natural” sau un „eveniment catastrofal”, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) literele (h), (j), (k) și, respectiv, (l) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(29) „ingredient” înseamnă un ingredient astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

(30) „etichetare” înseamnă etichetarea astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

(31) „publicitate” înseamnă orice prezentare a unor produse ecologice adresată publicului, prin orice alte mijloace decât o etichetă, care are scopul sau este susceptibil de a influența și de a forma atitudinea, convingerile și comportamentele, cu scopul de a promova direct sau indirect vânzarea de produse ecologice;

(32) „autorități competente” înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX [regulamentul privind controalele oficiale];

(33) „autoritate de control” înseamnă autoritatea de control pentru producția ecologică și pentru etichetarea produselor ecologice astfel cum este definită la articolul 2 punctul 39 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX [regulamentul privind controalele oficiale];

(34) „organism de control” înseamnă un organism delegat astfel cum este definit la articolul 2 punctul 38 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX [regulamentul privind controalele oficiale], precum și un organism recunoscut de Comisie sau de o țară terță recunoscută de Comisie pentru efectuarea de controale în țările terțe în scopul importului de produse ecologice în Uniune;

(35) „neconformitate” înseamnă neconformitatea cu prezentul regulament;

(36) „organism modificat genetic” înseamnă un organism modificat genetic astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului[43], care nu este obținut prin tehnicile de modificare genetică enumerate în anexa I.B la directiva menționată, denumit în continuare „OMG”;

(37) „obținut din OMG-uri” înseamnă derivat, integral sau parțial, din OMG-uri, dar care nu conține sau nu constă în OMG-uri;

(38) „obținut prin OMG-uri” înseamnă derivat prin proceduri în care ultimul organism viu din procesul de producție este un OMG, dar care nu conține sau nu constă în OMG-uri și nici nu este obținut din OMG-uri;

(39)  „aditiv alimentar” înseamnă un aditiv alimentar astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[44] ;

(40) „aditiv pentru hrana pentru animale” înseamnă un aditiv pentru hrana pentru animale astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului[45];

(41) „echivalență” înseamnă îndeplinirea acelorași obiective și principii prin aplicarea unor norme care garantează același nivel de asigurare a conformității; „adjuvant tehnologic” înseamnă adjuvantul tehnologic astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008;

(42) „enzimă alimentară” înseamnă o enzimă alimentară astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[46];

(43) „radiație ionizantă” înseamnă radiația ionizantă astfel cum este definită la articolul 1 din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului[47].

Capitolul II

Principiile producției ecologice

Articolul 4

Principii generale

Producția ecologică este un sistem de gestionare durabilă a agriculturii, bazat pe următoarele principii generale:

(a) respect pentru sistemele și ciclurile naturii și susținerea și îmbunătățirea stării solului, a apei, a aerului și a biodiversității, a sănătății plantelor și animalelor și a echilibrului dintre ele;

(b) contribuție la un înalt nivel de biodiversitate;

(c) utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale, precum apa, solul, materia organică și aerul;

(d) respectarea standardelor înalte de bunăstare a animalelor și, în special, satisfacerea nevoilor comportamentale specifice speciilor de animale;

(e) proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse naturale interne sistemului, prin metode care:

(i)      utilizează organisme vii și metode de producție mecanice;

(ii)     practică producția vegetală și animalieră legată de pământ sau practică acvacultura cu respectarea principiului exploatării durabile a resurselor acvatice vii;

(iii)    exclud utilizarea OMG-urilor și a produselor obținute din sau prin OMG-uri, cu excepția medicamentelor de uz veterinar;

(iv)    se bazează pe utilizarea de măsuri preventive, după caz;

(f) limitarea utilizării de factori de producție externi. În cazul în care sunt necesari factori de producție externi sau nu există practicile și metodele de gestionare adecvate menționate la litera (e), aceștia se limitează la:

(i)      factori de producție proveniți din producția ecologică;

(ii)     substanțe naturale sau substanțe derivate în mod natural;

(iii)    îngrășăminte minerale cu solubilitate scăzută;

(g) adaptarea, după caz și în cadrul instituit de prezentul regulament, a procesului de producție, ținând seama de statutul sanitar, de diferențele regionale privind echilibrul ecologic și condițiile climatice și locale, de etapele de dezvoltare și de practicile specifice de creștere a animalelor.

Articolul 5

Principii specifice aplicabile activităților agricole și acvaculturii

În cadrul activităților agricole și al acvaculturii, producția ecologică se bazează în special pe următoarele principii specifice:

(a) menținerea și îmbunătățirea vieții solului și a fertilității naturale a solului, a stabilității solului, a capacității solului de a reține apa și a biodiversității acestuia, prevenirea și combaterea pierderii materiei organice din sol, a tasării și a eroziunii solului, precum și hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului;

(b) limitarea la minimum a utilizării resurselor neregenerabile și a factorilor de producție externi;

(c) reciclarea deșeurilor și a produselor secundare de origine vegetală și animalieră, prin utilizarea lor ca factori de producție în producția vegetală și animalieră;

(d) menținerea sănătății plantelor prin măsuri preventive, în special prin selecționarea speciilor, varietăților sau a materialului eterogen corespunzătoare, rezistente la dăunători și la boli, prin rotația corespunzătoare a culturilor, prin metode mecanice și fizice și prin protecția dușmanilor naturali ai dăunătorilor;

(e) selecționarea raselor în funcție de capacitatea animalelor de a se adapta la condițiile locale și de vitalitatea și rezistența acestora la boli sau la probleme de sănătate; practicarea producției animaliere adaptate zonei și legate de pământ; aplicarea unor practici de creștere a animalelor ce stimulează sistemul imunitar și întăresc apărarea naturală împotriva bolilor, în special prin includerea de mișcare regulată și accesul la zone în aer liber și la pășuni, după caz;

(f) respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale speciilor;

(g) hrănirea efectivelor de animale cu hrană pentru animale ecologică alcătuită din ingrediente agricole provenite din producția ecologică și din substanțe neagricole naturale;

(h) excluderea din întregul lanț alimentar ecologic a ingineriei genetice, a clonării animalelor, a poliploidiei induse artificial și a radiațiilor ionizante;

(i) menținerea sănătății mediului acvatic și a calității ecosistemelor acvatice și terestre înconjurătoare;

(j) hrănirea organismelor acvatice cu hrană pentru animale obținută prin exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 sau cu hrană pentru animale ecologică formată din ingrediente agricole produse ecologic, inclusiv prin acvacultură ecologică, și din substanțe neagricole naturale.

Articolul 6

Principii specifice aplicabile prelucrării alimentelor ecologice și a hranei ecologice pentru animale

Producția de alimente ecologice prelucrate și de hrană pentru animale ecologică se bazează în special pe următoarele principii specifice:

(a) producția de alimente ecologice din ingrediente agricole ecologice;

(b) producția de hrană pentru animale ecologică din materii prime ecologice pentru hrana pentru animale;

(c) limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții preponderent tehnologice și organoleptice, precum și a micronutrienților și a adjuvanților tehnologici, astfel încât aceste elemente să fie utilizate în cea mai mică măsură și doar în cazuri de nevoie tehnologică esențială sau în scopuri nutriționale speciale;

(d) limitarea utilizării aditivilor pentru hrana pentru animale și a adjuvanților tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unor nevoi tehnologice sau zootehnice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale;

(e) excluderea substanțelor și a metodelor de prelucrare ce ar putea induce în eroare în privința adevăratei naturi a produsului;

(f) prelucrarea atentă a alimentelor sau a hranei pentru animale, de preferință prin metode biologice, mecanice și fizice.

Capitolul III

Norme de producție

Articolul 7

Norme de producție generale

1.           Operatorii se conformează următoarelor norme de producție generale:

(a) întreaga exploatație agricolă sau operațiune de acvacultură este gestionată în conformitate cu cerințele aplicabile producției ecologice;

(b) cu excepția cazului în care partea IV punctul 2.2 și partea VI punctul 1.3 din anexa II prevăd dispoziții contrare, doar produsele și substanțele autorizate în temeiul articolului 19 pot fi utilizate în agricultura și acvacultura ecologice, cu condiția ca produsul sau substanța în cauză să fi fost autorizate pentru utilizarea în agricultură și în acvacultură în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii și, dacă este necesar, în statul membru în cauză, în conformitate cu dispozițiile naționale bazate pe dreptul Uniunii;

(c) se interzice utilizarea de radiații ionizante pentru tratarea alimentelor ecologice sau a hranei ecologice pentru animale ori a materiilor prime utilizate pentru producerea alimentelor ecologice sau a hranei pentru animale ecologice;

(d) în scopul îmbunătățirii propriei performanțe de mediu, operatorii ecologici, alții decât microîntreprinderile, fermierii și operatorii care produc alge marine sau animale de acvacultură, instituie un sistem de management de mediu.

2.           Pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor de producție generale, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să prevadă criteriile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de management de mediu menționat la alineatul (1) litera (d). Criteriile respective țin cont de particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii.

Articolul 8

Conversia

1.           Fermierii și operatorii care produc alge marine sau animale de acvacultură trebuie să respecte o perioadă de conversie. Pe parcursul întregii perioade de conversie, aceștia aplică normele privind producția ecologică prevăzute de prezentul regulament și, în special, normele specifice privind conversia prevăzute în anexa II.

2.           Perioada de conversie începe cel mai devreme atunci când fermierul sau operatorul care produce alge marine sau animale de acvacultură și-a notificat activitatea autorităților competente în conformitate cu prezentul regulament.

(2a) Prin derogare de la alineatul (2), în cazurile în care terenul a fost lăsat necultivat înaintea notificării menționate la articolul 24 alineatul (1) cel puțin pentru perioada de timp necesară pentru conversie și cu condiția îndeplinirii altor cerințe necesare, pentru pârloaga respectivă nu este necesară nicio perioadă de conversie.

3.           Nicio perioadă anterioară nu poate fi recunoscută retroactiv ca făcând parte din perioada de conversie.

4.           Produsele obținute în timpul perioadei de conversie nu se comercializează ca produse ecologice.

5.           Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (a), în perioada de conversie, exploatația agricolă poate fi împărțită în unități clar separate care nu sunt toate gestionate conform metodelor de producție ecologică. În ceea ce privește efectivul de animale, în timpul perioadei de conversie în producția ecologică sunt implicate specii diferite.  În privința acvaculturii, pot fi implicate aceleași specii, cu condiția să existe o separare adecvată între locurile de producție. În ceea ce privește plantele, în timpul perioadei de conversie în producția ecologică sunt implicate soiuri diferite care pot fi deosebite cu ușurință.

6.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția ecologică și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să completeze normele prevăzute de prezentul articol sau să completeze și să modifice normele prevăzute în anexa II în ceea ce privește conversia.

Articolul 9

Interzicerea utilizării OMG-urilor

1.           Se interzice utilizarea în producția ecologică a OMG-urilor și a produselor obținute din sau prin OMG-uri în alimente sau în hrana pentru animale sau ca alimente, hrană pentru animale, adjuvanți tehnologici, produse de protecție a plantelor, îngrășăminte, amelioratori de sol, material vegetal de reproducere, microorganisme și animale.

2.           În sensul alineatului (1), în ceea ce privește OMG-urile sau produsele obținute din sau prin OMG-uri folosite pentru alimente și hrană pentru animale, operatorii se pot baza pe etichetele unui produs sau pe orice alt document de însoțire, aplicat sau furnizat în temeiul Directivei 2001/18/CE, al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului[48] sau al Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului[49].

3.           Operatorii pot presupune că în producția alimentelor sau a hranei pentru animale achiziționate nu s-au folosit OMG-uri sau produse obținute din sau prin OMG-uri atunci când produsele respective nu sunt etichetate sau însoțite de un document, în conformitate cu regulamentele menționate la alineatul (2), cu excepția cazului în care au obținut alte informații indicând faptul că etichetarea produselor respective nu este în conformitate cu regulamentele menționate.

Articolul 10

Norme privind producția vegetală

1.           Operatorii care produc plante sau produse vegetale se conformează în special normelor de producție specifice prevăzute în partea I a anexei II.

2.           Fiecare stat membru garantează instituirea unei baze de date electronice pentru enumerarea soiurilor și a materialului eterogen, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XX/XXX (legea PRM), pentru care este disponibil pe teritoriul său material vegetal de reproducere obținut prin metoda de producție ecologică.

3.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția vegetală ecologică și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele specifice referitoare la producția vegetală în ceea ce privește:

(a) practicile de cultivare;

(b) gestionarea și fertilizarea solului;

(c) sănătatea plantelor și gestionarea dăunătorilor și a buruienilor;

(d) gestionarea producției de ciuperci și a altor sisteme specifice de producție de plante și de produse vegetale;

(e) originea materialului vegetativ de reproducere;

(f) culegerea de plante spontane.

4.           Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește detaliile tehnice privind instituirea bazei de date menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Articolul 11

Norme privind producția animalieră

1.           Operatorii care cresc animale se conformează în special normelor de producție specifice prevăzute în partea II a anexei II.

2.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția animalieră ecologică și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele specifice referitoare la producția animalieră în ceea ce privește:

(a) originea animalelor;

(b) adăpostirea animalelor, inclusiv suprafețele minime în interior și în exterior și numărul maxim de animale per hectar;

(c) practicile de creștere a animalelor

(d) ameliorarea;

(e) hrana pentru animale și hrănirea;

(f) prevenirea bolilor și tratamentul veterinar.

Articolul 12

Norme de producție privind algele marine și animalele de acvacultură

1.           Operatorii care produc alge marine și animale de acvacultură se conformează în special normelor de producție specifice prevăzute în partea III a anexei II.

2.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția de alge marine ecologice și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele specifice referitoare la producția de alge marine în ceea ce privește:

(a) caracterul adecvat al mediului acvatic și planul de gestionare durabilă;

(b) recoltarea algelor marine sălbatice;

(c) cultivarea algelor marine;

(d) măsurile antivegetative și curățarea echipamentului și a instalațiilor de producție

3.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția de animale de acvacultură ecologice și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele de producție specifice referitoare la animalele de acvacultură în ceea ce privește:

(a) caracterul adecvat al mediului acvatic și planul de gestionare durabilă;

(b) originea animalelor de acvacultură;

(c) creșterea animalelor de acvacultură, inclusiv sistemele de reținere acvatică, sistemele de producție, densitatea maximă a efectivelor și, după caz, densitatea minimă a efectivelor;

(d) ameliorarea;

(e) gestionarea animalelor de acvacultură;

(f) hrana pentru animale și hrănirea;

(g) prevenirea bolilor și tratamentul veterinar.

Articolul 13

Norme de producție privind alimentele prelucrate și hrana prelucrată pentru animale

1.           Operatorii care produc alimente prelucrate și hrană pentru animale prelucrată se conformează în special normelor de producție specifice prevăzute în partea IV a anexei II.

2.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția de alimente prelucrate ecologice și hrană pentru animale prelucrată ecologică și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele de producție specifice referitoare la alimentele prelucrate și la hrana pentru animale prelucrată în ceea ce privește:

(a) procedurile care trebuie urmate;

(b) măsurile preventive care trebuie luate;

(c) compoziția și condițiile de utilizare a alimentelor prelucrate și a hranei pentru animale prelucrate, inclusiv produsele și substanțele a căror utilizare în alimentele prelucrate și în hrana pentru animale prelucrată este permisă;

(d) măsuri de curățenie;

(e) introducerea pe piață a produselor prelucrate, inclusiv etichetarea și identificarea acestora;

(f) separarea produselor ecologice, a ingredientelor agricole ecologice și a materiilor prime ecologice pentru hrana pentru animale de produsele neecologice, ingredientele agricole neecologice și materiile prime neecologice pentru hrana pentru animale;

(g) lista ingredientelor agricole neecologice care pot fi utilizate, în mod excepțional, pentru producția de produse prelucrate ecologice;

(h) calcularea procentajului ingredientelor agricole menționat la articolul 21 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) și la articolul 21 alineatul (3) litera (b);

(i) tehnicile utilizate pentru prelucrarea alimentelor sau a hranei pentru animale.

Articolul 14

Norme de producție privind vinul

1.           Operatorii care produc produse în sectorul vitivinicol se conformează în special normelor de producție specifice prevăzute în partea V a anexei II.

2.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția de vin ecologic, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele specifice referitoare la producția de vin în ceea ce privește practicile și restricțiile enologice.

Articolul 15

Norme de producție privind drojdia utilizată ca aliment sau ca hrană pentru animale

1.           Operatorii care produc drojdie destinată utilizării ca aliment sau ca hrană pentru animale se conformează în special normelor de producție specifice prevăzute în partea VI a anexei II.

2.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția de drojdie ecologică, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele specifice referitoare la producția de drojdie în ceea ce privește prelucrarea și substraturile utilizate.

Articolul 16

Norme de producție privind alte produse

Pentru a se ține cont de eventuala necesitate viitoare de a avea norme de producție specifice pentru alte produse decât cele menționate la articolele 10-15 și pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția ecologică a respectivelor alte produse suplimentare și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze anexa II în ceea ce privește normele de producție specifice pentru produsele respective.

Articolul 17

Adoptarea unor norme de producție excepționale

Pentru a se permite producției ecologice să continue sau să reînceapă în eventualitatea unor circumstanțe catastrofale și cu respectarea principiilor prevăzute în capitolul II, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 prin care să prevadă criterii pentru calificarea drept catastrofale a unor astfel de situații și să stabilească norme specifice privind modul în care trebuie gestionate situațiile respective, privind monitorizarea și privind cerințele în materie de raportare.

Articolul 18

Colectarea, ambalarea, transportul și depozitarea

(1)  Produsele ecologice se colectează, se ambalează se transportă și se depozitează în conformitate cu normele prevăzute în anexa III.

(2) Pentru a se asigura integritatea producției ecologice și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să modifice sau să completeze normele prevăzute în anexa III.

Articolul 19

Autorizarea produselor și a substanțelor utilizate în producția ecologică

1.           Comisia poate autoriza anumite produse și substanțe pentru utilizarea în producția ecologică și le poate include în liste restricționate, pentru următoarele scopuri:

(a) ca produse de protecție a plantelor;

(b) ca îngrășăminte, amelioratori de sol și nutrienți;

(c) ca materii prime pentru hrana pentru animale;

(d) ca aditivi pentru hrana pentru animale și adjuvanți tehnologici;

(e) ca produse pentru curățarea și dezinfectarea iazurilor, a cuștilor, a rezervoarelor, a bazinelor lungi (raceways), a clădirilor și a instalațiilor utilizate pentru producția animalieră;

(f) ca produse pentru curățarea și dezinfectarea clădirilor și a instalațiilor utilizate pentru producția vegetală, inclusiv pentru depozitarea într-o exploatație agricolă.

În special, Comisia poate autoriza anumite produse și substanțe pentru utilizarea în producția de alimente prelucrate ecologice și le poate include în liste restricționate, pentru următoarele scopuri:

(a) ca aditivi alimentari, enzime alimentare și adjuvanți tehnologici;

(b) ca adjuvanți tehnologici pentru producția de drojdie și de produse pe bază de drojdie.

2.           Autorizarea produselor și substanțelor menționate la alineatul (1) primul paragraf pentru utilizarea în producția ecologică se face cu respectarea principiilor stabilite în capitolul II și cu îndeplinirea criteriilor următoare, care se evaluează ca întreg:

(a) utilizarea lor este necesară pentru menținerea producției și este esențială pentru utilizarea prevăzută;

(b) toate produsele și substanțele sunt de origine vegetală, animală, microbiană sau minerală, cu excepția cazurilor în care produsele sau substanțele provenite din astfel de surse nu sunt disponibile în cantități sau la calități suficiente sau dacă nu există soluții alternative;

(c) în cazul produselor menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (a), se aplică următoarele:

(i)      utilizarea lor este esențială pentru controlul unui dăunător pentru care nu sunt disponibile alternative biologice, fizice sau de ameliorare, nici alte metode de cultivare sau practici de gestionare eficace;

(ii)     dacă nu sunt de origine vegetală, animală, microbiană sau minerală și nu sunt identice cu forma lor naturală, produsele pot fi autorizate doar în cazul în care condițiile lor de utilizare exclud orice contact direct cu părțile comestibile ale plantei;

(d) în cazul produselor menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (b), utilizarea lor este esențială pentru obținerea sau menținerea fertilității solului sau pentru îndeplinirea cerințelor nutriționale specifice ale culturilor sau în scopuri specifice de ameliorare a solului;

(e) în cazul produselor menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (c) și (d), se aplică următoarele:

(i)      utilizarea lor este necesară pentru menținerea sănătății, a bunăstării și a vitalității animalelor și contribuie la un regim alimentar ce răspunde necesităților fiziologice și comportamentale ale speciilor în cauză sau utilizarea lor este necesară pentru producerea sau conservarea hranei pentru animale deoarece producția sau conservarea hranei pentru animale este imposibilă fără utilizarea acestor substanțe;

(ii)     hrana pentru animale de origine minerală, oligoelementele, vitaminele sau provitaminele sunt de origine naturală, cu excepția cazurilor în care produsele sau substanțele provenite din astfel de surse nu sunt disponibile în cantități sau la calități suficiente sau dacă nu sunt disponibile alternative.

Autorizarea produselor și substanțelor menționate la alineatul (1) al doilea paragraf pentru utilizarea în producția de alimente prelucrate ecologice se face cu respectarea principiilor stabilite în capitolul II și cu îndeplinirea criteriilor următoare, care se evaluează ca întreg:

(a) nu sunt disponibile alternative autorizate în conformitate cu prezentul articol;

(b) fără recurgerea la aceste produse și substanțe, ar fi imposibilă producerea sau conservarea alimentelor sau îndeplinirea anumitor cerințe referitoare la regimul alimentar prevăzute în temeiul legislației Uniunii;

(c) se găsesc în natură și este posibil să fi făcut obiectul unor procese exclusiv mecanice, fizice, biologice, enzimatice sau microbiene, cu excepția cazului în care produsele și substanțele din astfel de surse nu sunt disponibile în cantități sau la calități suficiente.

Autorizarea utilizării unor produse sau substanțe obținute prin sinteză chimică este limitată strict la cazurile în care utilizarea factorilor de producție externi menționați la articolul 4 litera (f) ar contribui la impacturi inacceptabile asupra mediului.

3.           Pentru a se asigura calitatea, trasabilitatea și conformitatea cu prezentul regulament în ceea ce privește producția ecologică în general și producția de alimente prelucrate ecologice în special, precum și adaptarea la evoluțiile tehnice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să prevadă criterii suplimentare pentru autorizarea sau retragerea autorizării pentru produsele și substanțele menționate la alineatul (1), destinate utilizării în producția ecologică în general și în producția de alimente ecologice prelucrate în special, precum și alte cerințe și condiții privind utilizarea unor astfel de produse și substanțe autorizate.

4.           În cazul în care un stat membru consideră că un produs sau o substanță ar trebui să fie inclus(ă) în sau retras(ă) din listele de produse și substanțe autorizate menționate la alineatul (1) sau că specificațiile de utilizare menționate în normele de producție ar trebui modificate, statul membru în cauză asigură transmiterea oficială către Comisie și celelalte state membre a unui dosar care motivează includerea, retragerea sau modificările.

Cererile de modificare sau retragere se publică de statele membre.

5.           Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care autorizează sau retrage autorizarea unor produse și substanțe care pot fi utilizate în producția ecologică în general și a unor produse și substanțe care pot fi utilizate în producția de alimente prelucrate ecologice în special și stabilește procedurile care trebuie urmate pentru autorizare și listele cu produsele și substanțele respective, precum și, după caz, descrierea acestora, cerințele referitoare la compoziția lor și condițiile de utilizare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Articolul 20

Prezența unor produse sau substanțe neautorizate

1.           Nu se comercializează ca ecologice produsele în cazul cărora se depistează o prezență peste nivelurile stabilite având în vedere în special Directiva 2006/125/CE a unor produse sau substanțe care nu au fost autorizate în conformitate cu articolul 19.

2.           Pentru a se asigura eficacitatea, eficiența și transparența producției ecologice și a sistemului de etichetare ecologică, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește criteriile și condițiile specifice de aplicare a nivelurilor menționate la alineatul (1) și în ceea ce privește stabilirea acelor niveluri și adaptarea lor în funcție de evoluțiile tehnice.

3.           Prin derogare de la articolul 211 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu condiția unei autorizări adoptate de Comisie fără aplicarea procedurii menționate la articolul 37 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament, statele membre pot acorda plăți naționale pentru compensarea pierderilor suferite de fermieri din cauza contaminării produselor lor agricole cu produse sau substanțe neautorizate, care nu le permite să-și comercializeze produsele respective ca ecologice, cu condiția ca fermierii să fi luat toate măsurile adecvate pentru a preveni riscul unei astfel de contaminări. De asemenea, statele membre pot utiliza instrumentele politicii agricole comune pentru a acoperi total sau parțial pierderile de acest gen.

Capitolul IV

Etichetarea

Articolul 21

Utilizarea termenilor referitori la producția ecologică

1.           În sensul prezentului regulament, un produs este considerat ca purtând termeni referitori la producția ecologică în cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză, ingredientele sale sau materiile sale prime sunt descrise în termeni care sugerează cumpărătorului că produsul, ingredientele sau materiile sale prime au fost obținute în conformitate cu prezentul regulament. În special, termenii enumerați în anexa IV, cuvintele derivate și diminutivele acestora, precum „bio” și „eco”, singure sau în combinație, pot fi folosite, pe întreg teritoriul Uniunii și în orice limbă enumerată în anexa respectivă, pentru etichetarea și promovarea produselor conforme cu prezentul regulament.

2.           În cazul produselor menționate la articolul 2 alineatul (1), termenii menționați la alineatul (1) al prezentului articol nu se utilizează nicăieri în Uniune, în niciuna dintre limbile enumerate în anexa IV, în etichetarea, publicitatea și documentele comerciale ale unui produs care nu este conform cu prezentul regulament.

Mai mult, nu se folosesc niciun fel de termen, inclusiv termenii utilizați în mărci comerciale, sau de practici utilizate în etichetare sau în publicitate care ar putea induce în eroare consumatorul sau utilizatorul sugerând că un produs sau ingredientele acestuia sunt conforme cu prezentul regulament.

3.           În privința produselor alimentare prelucrate, se pot folosi termenii menționați la alineatul (1):

(a) în descrieri comerciale, cu condiția ca:

(i)      alimentele prelucrate să fie conforme cu normele de producție prevăzute în partea IV a anexei II;

(ii)     cel puțin 95 %, ca greutate, din ingredientele agricole ale produsului să fie ecologice;

(b) doar în lista ingredientelor, dacă mai puțin de 95 % dintre ingredientele agricole sunt ecologice și cu condiția ca ingredientele respective să fie conforme cu normele de producție prevăzute în prezentul regulament.

Lista ingredientelor menționată la primul paragraf litera (b) precizează care ingrediente sunt ecologice. Referirile la producția ecologică pot apărea doar în raport cu ingredientele ecologice. Respectiva listă de ingrediente include precizarea procentajului total de ingrediente ecologice în raport cu întreaga cantitate a ingredientelor agricole.

Termenii menționați la alineatul (1) și indicația procentajului menționat la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat apar cu aceeași culoare și cu caractere de aceeași dimensiune și de același stil ca și restul indicațiilor din lista de ingrediente.

4.           Pentru a se oferi claritate consumatorilor și pentru a se garanta că acestora le sunt comunicate informații adecvate, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește adaptarea listei de termeni prezentate în anexa IV, ținând cont de evoluțiile lingvistice din statele membre, și în ceea ce privește stabilirea unor cerințe specifice privind etichetarea și compoziția, aplicabile hranei pentru animale și ingredientelor acesteia.

Articolul 22

Indicații obligatorii

1.           Atunci când se utilizează termenii menționați la articolul 21 alineatul (1):

(a) apare, de asemenea, pe etichetă numărul de cod al autorității de control sau al organismului de control care reglementează activitatea operatorului care a desfășurat ultima operațiune de producție sau de pregătire;

(b) apare, de asemenea, pe ambalaj logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică menționat la articolul 23 în ceea ce privește alimentele preambalate definite la articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

2.           În cazul în care se utilizează logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică, în același câmp vizual cu acesta apare și o indicație a locului în care au fost cultivate materiile prime agricole din care este compus produsul, sub una din următoarele forme, după caz:

(a) „Agricultură UE”, atunci când materia primă agricolă a fost cultivată în Uniune;

(b) „Agricultură non-UE”, atunci când materia primă agricolă a fost cultivată în țări terțe;

(c) „Agricultură UE/non-UE”, atunci când o parte din materiile prime agricole a fost cultivată în Uniune, iar altă parte a fost cultivată într-o țară terță.

După caz, cuvântul „Agricultură” poate fi înlocuit cu „Acvacultură”.

Indicația „UE” sau „non-UE” de mai sus poate fi înlocuită sau completată cu numele unei țări dacă toate materiile prime agricole din care se compune produsul au fost cultivate în țara respectivă.

În ceea ce privește indicația „UE” sau „non-UE”, cantități reduse de ingrediente, măsurate după greutate, pot fi ignorate, cu condiția ca întreaga cantitate de ingrediente omise, măsurată după greutate, să nu depășească 5 % din cantitatea totală de materii prime agricole.

Indicația „UE” sau „non-UE” nu este mai proeminentă, prin culoarea, dimensiunea și stilul caracterelor, decât denumirea alimentului.

3.           Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol și la articolul 23 alineatul (3) figurează într-un loc în care să atragă atenția, în așa fel încât să fie ușor vizibile, clar lizibile și indelebile.

4.           Pentru a se oferi claritate consumatorilor și pentru a se garanta că acestora le sunt comunicate informații adecvate, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 prin care să prevadă norme suplimentare privind etichetarea și privind utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) din prezentul articol și la articolul 23 alineatul (3).

5.           Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește:

(a) modalități specifice și practice referitoare la prezentarea, compoziția și dimensiunea indicațiilor menționate la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) din prezentul articol și la articolul 23 alineatul (3);

(b) alocarea numerelor de cod autorităților de control și organismelor de control;

(c) indicarea locului în care au fost cultivate materiile prime agricole, în conformitate cu articolul (2) din prezentul articol și cu articolul 23 alineatul (3).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Articolul 23

Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică

1.           Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat în etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor conforme cu prezentul regulament.

2.           Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică este o atestare oficială în conformitate cu articolele 85 și 90 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX [regulamentul privind controalele oficiale].

3.           Utilizarea logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică este opțională în cazul produselor importate din țări terțe. În plus, dacă pe etichetă figurează logoul respectiv, atunci apare pe etichetă și indicația menționată la articolul 22 alineatul (2).

4.           Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică respectă modelul prezentat în anexa V și este conform cu normele prevăzute în anexa respectivă.

5.           În etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor conforme cu prezentul regulament pot fi utilizate logouri naționale și private.

6.           Pentru a se oferi claritate consumatorilor și pentru a se garanta că acestora le sunt comunicate informații adecvate, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 prin care să modifice logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică și normele referitoare la acesta prevăzute în anexa V.

Capitolul V

Certificarea ecologică

Articolul 24

Sistemul de certificare ecologică

1.           Operatorii sau grupurile de operatori care produc, pregătesc sau depozitează produse ecologice, care importă astfel de produse dintr-o țară terță sau exportă astfel de produse spre o țară terță sau care introduc astfel de produse pe piață, notifică propria activitate autorităților competente ale statului membru sau ale statelor membre în care se desfășoară activitatea, înainte de introducerea pe piață a produselor ca ecologice sau înaintea conversiei.

2.           Dacă operatorii sau grupurile de operatori subcontractează oricare dintre propriile activități unei părți terțe, atât operatorii și grupurile de operatori, cât și partea terță căreia i-au fost subcontractate activitățile se conformează alineatului (1).

3.           Operatorii și grupurile de operatori țin evidențe privind diferitele activități în care se implică, în conformitate cu prezentul regulament.

4.           Autoritățile competente păstrează o listă actualizată cu numele și adresele operatorilor și ale grupurilor de operatori care și-au notificat activitățile în conformitate cu alineatul (1) și fac publică lista respectivă, împreună cu informațiile referitoare la certificatele lor ecologice, menționate la articolul 25 alineatul (1). Autoritățile competente respectă cerințele privind protecția datelor cu caracter personal, prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului[50].

5.           Statele membre se asigură că taxele care pot fi percepute de autoritățile competente, de autoritățile de control sau de organismele de control în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. XX/XXXX (regulamentul privind controalele oficiale) sunt făcute publice.

6.           Pentru a se asigura eficacitatea, eficiența și transparența producției ecologice și a sistemului de etichetare ecologică, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește cerințele referitoare la păstrarea evidențelor, cerințele referitoare la publicarea listei menționate la alineatul (4) din prezentul articol și cerințele și procedurile care trebuie aplicate pentru publicarea taxelor menționate la alineatul (5) din prezentul articol și pentru supravegherea de către autoritățile competente a aplicării taxelor respective.

7.           Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a furniza detalii și specificații privind conținutul, forma și modalitatea notificării menționate la alineatul (1) și forma publicării taxelor menționate la alineatul (5). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Articolul 25

Certificatul ecologic

1.           Operatorii și grupurile de operatori care și-au notificat activitatea în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) și sunt în conformitate cu prezentul regulament au dreptul de a primi un certificat ecologic. Certificatul ecologic, emis, ori de câte ori este posibil, în format electronic, permite cel puțin identificarea operatorului sau a grupului de operatori, a tipului sau a gamei de produse vizate de certificat și perioada de valabilitate a acestuia.

2.           Certificatul ecologic reprezintă o certificare oficială în sensul articolelor 85 și 86 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX (regulamentul privind controalele oficiale).

3.           Operatorii și grupurile de operatori nu au dreptul de a primi un certificat ecologic din partea unor autorități de control sau a unor organisme de control diferite pentru același grup de produse, inclusiv atunci când respectivii operatori și respectivele grupuri de operatori se implică în diferite etape ale producției, pregătirii și distribuției.

4.           Membrii unui grup de operatori nu au dreptul de a primi un certificat ecologic individual pentru niciuna dintre activitățile vizate de certificarea grupului.

5.           Operatorii verifică sistematic certificatul ecologic al operatorilor care le sunt furnizori.

6.           Pentru a se asigura eficacitatea, eficiența și transparența producției ecologice și a sistemului de etichetare ecologică, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește criteriile pentru stabilirea grupurilor de produse menționate la alineatul (3).

Articolul 26

Grupul de operatori

1.           Fiecare grup de operatori instituie un sistem de controale interne. Sistemul respectiv este format dintr-un set documentat de activități și proceduri de control, potrivit căruia o anumită persoană sau un anumit organism este responsabil(ă) cu verificarea conformității cu prezentul regulament a fiecărui membru al grupului.

2.           Deficiențele în ceea ce privește structura sau funcționarea sistemului de controale interne prevăzut la alineatul (1), în special în ceea ce privește nedetectarea sau nesoluționarea unei neconformități a unor membri individuali ai grupului de operatori care afectează integritatea produselor ecologice, pot duce la retragerea certificării ecologice pentru întregul grup.

3.           Pentru a se garanta că certificarea unui grup de operatori se efectuează în mod eficace și eficient, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește responsabilitățile membrilor individuali ai unui grup de operatori, alcătuirea și dimensiunea unui grup de operatori, categoriile de produse care urmează a fi produse de un grup de operatori, condițiile de participare la un grup de operatori și instituirea și funcționarea sistemului de controale interne al grupului, inclusiv amploarea, conținutul și frecvența controalelor care trebuie efectuate.

4.           Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește schimbul de informații între un grup de operatori și autoritatea competentă sau autoritățile competente, autoritățile de control sau organismele de control și între statele membre și Comisie. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Capitolul VI

Comerțul cu țări terțe

Articolul 27

Exportul de produse ecologice

1.           Un produs poate fi exportat din Uniune ca ecologic și poate purta logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică dacă este conform cu prezentul regulament.

Totuși, un produs menit a fi exportat ca ecologic spre o țară terță recunoscută în conformitate cu articolul 31 poate fi exportat spre țara terță respectivă dacă este conform cu cerințele respectivei țări terțe privind introducerea produselor ca ecologice pe propria piață.

2.           Pentru a se evita crearea unor condiții inegale în rândul operatorilor atunci când aceștia exportă spre țări terțe, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește normele specifice pentru exporturile de produse ecologice spre o țară terță recunoscută în conformitate cu articolul 31.

3.           Pentru a se asigura concurența echitabilă în rândul operatorilor, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește documentele destinate autorităților vamale din țările terțe, mai ales în ceea ce privește un certificat de export pentru produse ecologice emis în format electronic, ori de câte ori este posibil, și care garantează că produsele ecologice exportate sunt conforme cu prezentul regulament.

Articolul 28

Importul de produse ecologice

1.           Un produs poate fi importat dintr-o țară terță pentru a fi introdus pe piață în Uniune ca ecologic dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) produsul este un produs ecologic astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1);

(b) produsul:

(i)      este în conformitate cu capitolele II, III și IV, iar toți operatorii, inclusiv exportatorii din țara terță în cauză, au fost supuși controlului de către autoritățile de control sau organismele de control recunoscute în conformitate cu articolul 29; sau

(ii)     provine dintr-o țară terță recunoscută în conformitate cu:

– articolul 30 sau cu

– articolul 31;

(c) operatorii din țările terțe pot furniza în orice moment importatorilor sau autorităților naționale informații care permit identificarea operatorului care a efectuat ultima operațiune, pentru a se asigura trasabilitatea produsului ecologic.

2.           Pentru a se asigura trasabilitatea produselor importate menite a fi introduse pe piață în Uniune ca ecologice, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește documentele necesare în scopul importului, emise în format electronic ori de câte ori este posibil.

3.           Respectarea condițiilor și a măsurilor pentru importul de produse ecologice în Uniune este verificată la posturile de inspecție la frontieră, în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX (regulamentul privind controalele oficiale). Controalele fizice menționate la articolul 47 alineatul (3) din regulamentul menționat se efectuează cu o frecvență care depinde de riscul neconformității cu prezentul regulament.

Articolul 29

Recunoașterea autorităților de control și a organismelor de control

1.           Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să recunoască autoritățile de control și organismele de control care îndeplinesc criteriile stabilite într-un act delegat adoptat în temeiul alineatului (7) și care au competența de a desfășura controale în țări terțe sau să retragă recunoașterea acestor autorități și organisme, precum și prin care să elaboreze o listă a respectivelor autorități de control și organisme de control. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

2.           Organismele de control sunt acreditate conform standardului armonizat relevant pentru „Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii”, a căror referință a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

3.           Acreditarea menționată la alineatul (2) poate fi acordată numai de:

(a) un organism de acreditare național din Uniune, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[51]; sau cu

(b) un organism de acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile Forumului internațional de acreditare.

4.           Când examinează cererile de recunoaștere, Comisia invită autoritatea de control sau organismul de control să furnizeze toate informațiile necesare.

Organismele de control sau autoritățile de control recunoscute furnizează certificatul eliberat de organismul de acreditare sau, respectiv, raportul de evaluare emis de autoritatea competentă și, după caz, rapoartele privind evaluarea periodică la fața locului, supravegherea și reevaluarea multianuală a activităților lor.

5.           Pe baza informațiilor menționate la alineatul (4), Comisia asigură supravegherea corespunzătoare a autorităților de control și a organismelor de control recunoscute, prin revizuirea periodică a recunoașterii acestora. În scopul respectivei supravegheri, Comisia poate solicita informații suplimentare de la organismele de acreditare sau, după caz, de la autoritățile competente.

6.           Caracterul supravegherii este stabilit pe baza unei evaluări a riscului de neconformitate.

7.           Pentru a se asigura transparența procedurilor de recunoaștere și de supraveghere, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește criteriile care trebuie aplicate recunoașterii sau retragerii recunoașterii autorităților de control și a organismelor de control menționate la alineatul (1), precum și în ceea ce privește exercitarea supravegherii de către Comisie, inclusiv prin examinare la fața locului.

8.           Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a garanta aplicarea unor măsuri în ceea ce privește cazurile de neconformitate care afectează integritatea produselor ecologice importate în temeiul recunoașterii prevăzute la prezentul articol sau în ceea ce privește suspiciunile referitoare la astfel de cazuri. Măsurile de acest gen pot consta în special în verificarea integrității produselor ecologice înaintea introducerii produselor pe piață în Uniune și, după caz, în suspendarea autorizației de introducere pe piață în Uniune ca ecologice a unor astfel de produse. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

9.           Din motive imperative de urgență justificate corespunzător, legate de protecția împotriva practicilor neloiale sau a practicilor incompatibile cu principiile și normele referitoare la producția ecologică, de protejarea încrederii consumatorilor sau de protejarea concurenței loiale între operatori, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 37 alineatul (3), pentru a lua măsurile menționate la alineatul 8 din prezentul articol sau pentru a decide în privința retragerii recunoașterii autorităților de control și a organismelor de control menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 30

Echivalența în temeiul unui acord comercial

O țară terță recunoscută menționată la articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) prima liniuță este o țară terță pe care Uniunea a recunoscut-o în temeiul unui acord comercial ca având un sistem de producție care îndeplinește aceleași obiective și principii prin aplicarea unor norme care oferă același nivel de garantare a conformității pe care îl asigură normele Uniunii.

Articolul 31

Echivalența în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007

1.           O țară terță recunoscută menționată la articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) a doua liniuță este o țară terță care a fost recunoscută în scopul echivalenței în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, inclusiv cele recunoscute în temeiul măsurii tranzitorii prevăzute la articolul 40.

Recunoașterea țărilor terțe menționate la primul paragraf expiră la [o dată care urmează a fi inserată, corespunzătoare cu sfârșitul unei perioade de 5 ani de la data aplicării regulamentului].

2.           Pe baza rapoartelor anuale care trebuie trimise Comisiei până la data de 31 martie a fiecărui an de țările terțe menționate la alineatul (1), referitoare la implementarea și executarea măsurilor de control stabilite de țările respective, Comisia, asistată de statele membre, asigură supravegherea adecvată a țărilor terțe recunoscute prin reexaminarea periodică a recunoașterii lor. Caracterul supravegherii este stabilit pe baza unei evaluări a riscului de neconformitate.

3.           Organismele de control care efectuează controale în țările terțe menționate la alineatul (1) sunt acreditate conform standardului armonizat relevant pentru „Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii”, a cărui referință a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Dacă nu este acordată de un organism de acreditare național din Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, acreditarea poate fi acordată doar de un organism de acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile Forumului internațional de acreditare.

4.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă cu țările terțe menționate la alineatul (1) și poate modifica lista respectivă prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

5.           Pentru a se asigura gestionarea listei țărilor terțe menționate la alineatul (4), se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește informațiile care trebuie transmise de țările terțe respective, necesare pentru supravegherea de către Comisie a recunoașterii lor, precum și în ceea ce privește exercitarea de către Comisie a respectivei supravegheri, inclusiv prin examinare la fața locului.

6.           Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a garanta aplicarea unor măsuri în ceea ce privește cazurile de neconformitate care afectează integritatea produselor ecologice importate din țările terțe menționate în prezentul articol sau în ceea ce privește suspiciunile referitoare la astfel de cazuri. Măsurile de acest gen pot consta în special în verificarea integrității produselor ecologice înaintea introducerii produselor pe piață în Uniune și, după caz, în suspendarea autorizației de introducere pe piață în Uniune ca ecologice a unor astfel de produse. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Capitolul VII

Dispoziții generale

Secțiunea 1

Libera circulație a produselor ecologice

Articolul 32

Neinterzicerea și nerestricționarea comercializării produselor ecologice

1.           Autoritățile competente, autoritățile de control și organismele de control nu pot, pe motive legate de producție, de etichetare sau de prezentarea produselor, să interzică sau să restricționeze comercializarea produselor ecologice controlate de o altă autoritate competentă, de o altă autoritate de control sau de un alt organism de control, aflat(ă) în alt stat membru, dacă produsele respective sunt conforme cu prezentul regulament. În special, nu poate fi efectuat niciun control oficial și nu pot fi efectuate alte activități oficiale decât cele în temeiul Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX (regulamentul privind controalele oficiale) și nu pot fi percepute taxe pentru controale oficiale și activități oficiale altele decât cele prevăzute la articolul 76 din regulamentul menționat.

2.           Pentru a se asigura funcționarea adecvată a pieței unice și a comerțului dintre statele membre, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 prin care să prevadă norme referitoare la libera circulație a produselor ecologice în scopul alineatului (1) din prezentul articol.

Secțiunea 2

Informații și raportare

Articolul 33

Informații referitoare la sectorul ecologic și la comerțul conex

1.           Fiecare stat membru transmite Comisiei informațiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru monitorizarea acestei aplicări.

2.           Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește sistemul care trebuie utilizat pentru transmiterea informațiilor menționate la alineatul (1), detaliile referitoare la informațiile care trebuie transmise și data până la care trebuie transmise respectivele informații. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

Articolul 34

Informații referitoare la autoritățile competente, la autoritățile de control și la organismele de control

1.           Statele membre păstrează o listă actualizată periodic, care conține:

(a) denumirile și adresele autorităților competente;

(b) denumirile și adresele autorităților de control și ale organismelor de control, precum și numerele lor de cod.

Statele membre publică lista menționată la primul paragraf litera (b).

2.           Comisia publică anual pe internet lista autorităților de control și a organismelor de control menționate la alineatul (1) litera (b).

Articolul 35

Raport

Până la 31 decembrie 2021, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind disponibilitatea materialului vegetal de reproducere și de animale pentru reproducție.

Capitolul VIII

Dispoziții procedurale, tranzitorii și finale

Secțiunea 1

Dispoziții procedurale

Articolul 36

Exercitarea competențelor delegate

1.           Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.           Delegarea de competențe menționată la [.............] poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

3.           De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

4.           Un act delegat adoptat în temeiul […..] intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 37

Procedura comitetelor

1.           Comisia este sprijinită de un comitet denumit „Comitetul pentru producția ecologică”. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

3.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5.

Secțiunea 2

Abrogare, modificări, dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 38

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 se abrogă.

Totuși, Regulamentul (CE) nr. 834/2007 se aplică în continuare în scopul încheierii procesului de examinare a cererilor pendinte din partea țărilor terțe, menționate la articolul 42 din prezentul regulament.

Articolul 39

Măsuri tranzitorii legate de conversia la agricultura ecologică

Pentru a se asigura tranziția fără probleme de la vechiul cadru juridic la cel nou, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește normele care prevăd o derogare de la articolul 8 alineatul (3) referitoare la perioadele de conversie pentru fermierii care încep conversia înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 40

Măsuri tranzitorii referitoare la originea materialului vegetal de reproducere, a animalelor pentru reproducție și a efectivelor tinere de animale de acvacultură

Pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la normele privind originea ecologică a materialului vegetal de reproducere prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și privind animalele pentru reproducție prevăzute la articolul 14 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul menționat și privind efectivele tinere de animale de acvacultură prevăzute la articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul menționat și excepția de la normele de producție adoptate de Comisie în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și noile norme de producție pentru plante și produse vegetale și pentru animale, alge marine și animale de acvacultură prevăzute la articolul 10 alineatul (1) și, respectiv, la articolul 11 alineatul (1) din prezentul regulament, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 care să prevadă excepții în cazurile în care acordarea de excepții este considerată necesară pentru a se asigura accesul la materialul vegetal de reproducere, la animalele vii pentru reproducție și la efectivele tinere de animale de acvacultură care ar putea fi utilizate în producția ecologică. Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol nu se mai aplică de la 31 decembrie 2021.

Articolul 41

Măsuri tranzitorii referitoare la autoritățile de control și la organismele de control recunoscute în temeiul articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007

1.           Recunoașterea acordată autorităților de control și organismelor de control în temeiul articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 expiră cel târziu la [31 decembrie 2018].

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă cu autoritățile de control și organismele de control recunoscute în temeiul articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și poate modifica lista respectivă prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37 alineatul (2).

3.           Pentru a se asigura gestionarea listei autorităților de control și a organismelor de control menționate la alineatul (2), se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește informațiile care trebuie transmise de autoritățile de control și organismele de control respective, necesare pentru supravegherea de către Comisie a recunoașterii lor, precum și pentru exercitarea de către Comisie a respectivei supravegheri, inclusiv prin examinare la fața locului.

Articolul 42

Măsuri tranzitorii referitoare la cererile depuse de țările terțe în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007

1.           Comisia încheie examinarea cererilor depuse de țările terțe în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 care sunt pendinte la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În privința examinării cererilor respective, se aplică Regulamentul (CE) nr. 834/2007.

2.           Pentru a se facilita încheierea examinării cererilor menționate la alineatul (1), se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 36 în ceea ce privește normele procedurale necesare pentru examinare, inclusiv privind informațiile care trebuie transmise de țările terțe.

Articolul 43

Măsuri tranzitorii privind stocurile de produse ecologice produse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007

Produsele produse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și introduse pe piață înainte de 1 iulie 2017 pot fi comercializate în continuare după data respectivă, până la epuizarea stocurilor.

Articolul 44

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. [...][privind controalele oficiale]

Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX (regulamentul privind controalele oficiale) se modifică după cum urmează:

1.           La articolul 2, punctele 38 și 39 se înlocuiesc după cum urmează:

„38. «organism delegat» înseamnă un terț căruia autoritățile competente i-au delegat sarcini specifice de control oficial sau alte activități oficiale;

39. «autoritate de control pentru producția ecologică și pentru etichetarea produselor ecologice» înseamnă o organizație administrativă publică a unui stat membru căreia autoritățile competente i-au conferit, integral sau parțial, competențele lor privind aplicarea legislației Uniunii în domeniul menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (j), inclusiv, după caz, autoritatea corespondentă dintr-o țară terță sau care funcționează într-o țară terță;”; 

2.           Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritățile competente responsabile pentru verificarea conformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j) pot conferi sarcini de control oficial sau alte activități oficiale uneia sau multor autorități de control pentru produsele ecologice și etichetarea produselor ecologice. În astfel de cazuri ele alocă un număr de cod fiecăreia dintre aceste autorități de control.”;

(b)     La alineatul (4), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) autorităților de control pentru produsele ecologice și etichetarea produselor ecologice menționate la alineatul (3);”;

3.           Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

Norme specifice privind controalele oficiale și acțiunile care trebuie întreprinse de către autoritățile competente în legătură cu produsele ecologice și cu denumirile de origine protejate, cu indicațiile geografice protejate și cu specialitățile tradiționale garantate

(1) În ceea ce privește normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j), autoritățile competente:

(a) în eventualitatea unei neconformități care afectează integritatea produselor ecologice pe parcursul oricăreia dintre etapele producției, pregătirii și distribuției și exportului, în special din cauza utilizării unor substanțe și tehnici interzise sau neautorizate sau din cauza amestecării cu produse neecologice, se asigură că în etichetarea și publicitatea întregului lot sau a întregii serii de producție în cauză nu se face referire la producția ecologică;  

(b) în eventualitatea unei neconformități repetitive sau continue, se asigură că, pe lângă măsurile menționate la litera (a) din prezentul alineat, este interzisă comercializarea unor produse cu referire la producția ecologică de către operatorii sau grupul de operatori în cauză, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctele 6 și 7 din Regulamentul (UE) nr. [privind producția ecologică] al Parlamentului European și al Consiliului*, și că certificatul ecologic al operatorilor respectivi sau al grupului este suspendat sau retras, după caz.

(2) Se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 139 în ceea ce privește normele referitoare la efectuarea controalelor oficiale și la desfășurarea altor activități oficiale în vederea verificării conformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (j) și (k) și în ceea ce privește acțiunile care trebuie întreprinse de autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale și a altor activități oficiale.

(3) În ceea ce privește normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j), actele delegate menționate la alineatul (2) din prezentul articol stabilesc norme privind:

(a) responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente, suplimentare față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11-13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36 și suplimentare față de articolele 25, 26, 28, 29, 30 și 32 pentru autorizarea și supravegherea organismelor delegate și față de articolele 85-90 privind certificarea oficială;

(b) cerințe suplimentare față de cele menționate la articolul 8 alineatul (1) pentru evaluarea riscului și pentru stabilirea frecvenței controalelor oficiale și, după caz, a frecvenței eșantionării, ținând seama de riscul apariției unei neconformități;

(c) frecvența controalelor oficiale asupra operatorilor, precum și cazurile și condițiile în care anumiți operatori trebuie exceptați de la anumite controale oficiale;

(d) metode și tehnici de efectuare a controalelor oficiale, suplimentare față de cele menționate la articolul 13 și la articolul 33 alineatele (1)-(5) și cerințe specifice privind efectuarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea produselor ecologice în toate etapele producției, pregătirii și distribuției, precum și să ofere garanții cu privire la respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j);

(e) acțiuni și măsuri suplimentare față de cele prevăzute la articolul 134 alineatele (2) și (3) în cazul unei suspiciuni de neconformitate, criterii suplimentare față de cele menționate la articolul 135 alineatul (1) al doilea paragraf, precum și criterii și măsuri suplimentare față de cele prevăzute la articolul 135 alineatul (2) și la alineatul (1) din prezentul articol în eventualitatea unei neconformități;

(f) cerințe suplimentare față de cele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (f) cu privire la instalațiile și echipamentele necesare în vederea efectuării controalelor oficiale, precum și condiții și obligații specifice și suplimentare față de cele menționate la articolele 25, 26, 28, 29 și 30-32 privind delegarea către organismele delegate a sarcinilor de control oficial și a altor activități oficiale;

(g) obligații de raportare suplimentare față de cele menționate la articolele 12, 28 și 31, pentru autoritățile competente, autoritățile de control și organismele delegate responsabile cu controalele oficiale și cu alte activități oficiale;

(h) criterii și condiții specifice pentru activarea și funcționarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute în titlul IV, inclusiv schimbul de informații între autoritățile competente, autoritățile de control și organismele delegate privind cazurile de neconformitate sau probabilitatea apariției unui caz de neconformitate.

(4) În ceea ce privește normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k), actele delegate menționate la alineatul (3) din prezentul articol stabilesc norme privind:

(a) cerințe, metode și tehnici suplimentare față de cele menționate la articolele 11 și 13 pentru controalele oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu caietul de sarcini al produsului și cu cerințele în materie de etichetare;

(b) metode și tehnici suplimentare față de cele menționate la articolul 13 pentru efectuarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea produselor care intră sub incidența normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) în toate etapele producției, pregătirii și distribuției, precum și să furnizeze asigurări cu privire la respectarea acestor norme;

(c) criterii și conținut specifice, suplimentare față de cele prevăzute la articolul 108, privind pregătirea părților relevante ale planului de control național multianual prevăzut la articolul 107 alineatul (1) și conținut specific suplimentar al raportului prevăzut la articolul 112;

(d) criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute în titlul IV;

(e) măsuri specifice, suplimentare față de cele menționate la articolul 135 alineatul (2), care trebuie să fie adoptate în caz de neconformitate și de neconformitate gravă sau recurentă.

(5) Dacă este cazul, actele delegate menționate la alineatele (3) și (4) beneficiază de derogare de la dispozițiile prezentului regulament menționate la alineatele respective.

* JO L …, p. …”

4.           La articolul 128, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția articolului 1 alineatul (2) literele (d), (e), (g), (h) și (j), Comisia poate recunoaște, prin acte de punere în aplicare, că măsurile aplicate într-o țară terță sau în regiuni ale acesteia sunt echivalente cerințelor prevăzute în normele respective, pe baza:

(a) unei examinări minuțioase a informațiilor și a datelor furnizate de țara terță în cauză în temeiul articolului 124 alineatul (1);

(b) după caz, a rezultatului satisfăcător al unui control efectuat în conformitate cu articolul 119 alineatul (1);

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 141 alineatul (2).”

5.           La articolul 141, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. În cazul măsurilor care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (j) din prezentul regulament, Comisia este sprijinită de Comitetul pentru producția ecologică instituit prin articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. [privind producția ecologică].” 

Articolul 45

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2017[52].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                       Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele […]                                                                […]

Fișă financiară legislativă

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              1.1.    Denumirea propunerii/inițiativei

              1.2.    Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

              1.3.    Tipul propunerii/inițiativei

              1.4.    Obiectiv(e)

              1.5.    Motivele propunerii/inițiativei

              1.6.    Durata și impactul financiar

              1.7.    Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

              2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

              2.2.    Sistemul de gestiune și de control

              2.3.    Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

              3.2.    Impactul estimat asupra cheltuielilor

              3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

              3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

              3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

              3.2.4. Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

              3.2.5. Contribuția terților

              3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.        Denumirea propunerii/inițiativei

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, de modificare a Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX al Parlamentului European și al Consiliului [Regulamentul privind controalele oficiale] și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului

1.2.        Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[53]

1.3.        Tipul propunerii/inițiativei

¨ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă

¨ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[54]

¨ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente

X Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4.        Obiectiv(e)

1.4.1.     Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Propunerea vizează modul în care normele privind producția ecologică contribuie la concretizarea priorităților de politică ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în special realizarea unei economii competitive bazate pe cunoaștere și inovare, promovarea unei economii cu o rată ridicată de ocupare a forței de muncă ce să ofere coeziune socială și teritorială și sprijinirea trecerii la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Obiectivele specifice ale propunerii sunt:

- eliminarea obstacolelor din calea dezvoltării producției ecologice în Uniune,

- garantarea unei concurențe loiale pentru fermieri și operatori și îmbunătățirea funcționării pieței interne,

- menținerea sau îmbunătățirea încrederii consumatorilor în produsele ecologice.

În conformitate cu Cadrul comun de monitorizare și evaluare pentru perioada 2014-2020 (CCME) pentru politica agricolă comună (PAC)[55], propunerea contribuie la îndeplinirea obiectivelor generale: „gestionarea durabilă a resurselor naturale și acțiunile de combatere a schimbărilor climatice”, furnizând bunuri publice (mai ales de mediu) și urmărind „atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea” și „producția viabilă de produse alimentare”, „satisfăcând așteptările consumatorilor”, „îmbunătățind competitivitatea sectorului agricol și crescând ponderea în lanțul alimentar”, în cadrul primului pilon al PAC.

În plus, propunerea contribuie la îndeplinirea obiectivului general privind „gestionarea durabilă a resurselor naturale și acțiunile de combatere a schimbărilor climatice” prin refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor (prioritatea 4) în cadrul pilonului II al PAC.

Propunerea este legată de măsurile sprijinite atât în cadrul pilonului I (plăți directe și piețe), cât și în cadrul pilonului II al PAC.

Activitatea ABB în cauză: 05 04 Dezvoltare rurală (și 05 02 Intervenții pe piețele agricole și 05 03 Ajutoare directe).

1.4.2.     Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

Se preconizează că o perspectivă pozitivă a pieței, datorată încrederii consolidate a consumatorilor, va sprijini prețurile produselor ecologice și va atrage nou-veniți.

Se prevede că eliminarea excepțiilor de la norme ar trebui să contribuie la dezvoltarea factorilor de producție ecologici, mai ales a semințelor.

Normele de producție mai clare și mai simple vor spori atractivitatea sectorului.

Concurența loială va fi îmbunătățită semnificativ ca urmare a unei armonizări mai puternice, a normelor mai simple și mai clare și a trecerii de la echivalență la conformitate în ceea ce privește recunoașterea organismelor de control din țările terțe.

Încrederea consumatorilor va fi abordată prin norme de producție armonizate, care țin seama de preocupările societale în schimbare (bunăstarea animalelor, sistemul de management de mediu pentru prelucrători și comercianți).

Se preconizează că o abordare bazată pe riscuri va îmbunătăți eficacitatea și eficiența controalelor și va contribui, împreună cu un regim de importuri mai fiabil, la prevenirea fraudelor

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

Principalii indicatori de rezultat din Cadrul comun de monitorizare și evaluare sunt:

- proporția suprafeței utilizate pentru agricultura ecologică în totalul suprafeței agricole utilizate (SAU);

- ponderea animalelor crescute prin metode ecologice în efectivul de animale total.

Iar principalii indicatori de realizare sunt:

- suprafața terenului utilizat pentru agricultura ecologică (în conversie sau pe deplin convertit);

- numărul operatorilor ecologici certificați.

În contextul prezentului regulament vor fi monitorizați, de asemenea, și următorii indicatori complementari:

- efectivul de animale (numărul animalelor crescute prin metode ecologice și al produselor de origine animală ecologice);

- producția vegetală și prelucrarea acesteia (numărul operatorilor și valoarea/volumul producției în funcție de tipul activității economice);

- numărul excepțiilor utilizate și numărul excepțiilor eliminate;

- cunoașterea logoului ecologic al Uniunii și încrederea în acesta (sondaj Eurobarometru).

1.5.        Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.     Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

În prezent, obiectivul general al cadrului legislativ, mai exact dezvoltarea durabilă a producției ecologice, nu este întru totul îndeplinit. Acest lucru duce la oportunități ratate pentru fermierii și operatorii din Uniune (suprafața terenurilor utilizate pentru producția ecologică în Uniune s-a dublat, doar, în ultimii 10 ani, în vreme ce piața a crescut de patru ori), la un risc de limitare pentru expansiunea pieței ecologice și la un risc de limitare pentru beneficiile de mediu asociate cu producția ecologică.

Principalii factori sunt: obstacolele de reglementare și de altă natură din calea dezvoltării producției ecologice în Uniune; un risc de erodare a încrederii consumatorilor, mai ales din cauza numeroaselor excepții care diluează normele privind producția ecologică și din cauza cazurilor de fraudă apărute în legătură cu deficiențele sistemului de control și ale regimului de importuri; concurența neloială între operatorii din Uniune și din țări terțe; și probleme în ceea ce privește elaborarea și aplicarea dispozițiilor juridice, mai ales probleme legate de funcționarea pieței interne, generate de lacune legislative și de abordări diferite în cadrul aplicării.

1.5.2.     Valoarea adăugată a implicării UE

Prezenta propunere este o actualizare a unui sistem de calitate existent, stabilit în cadrul politicii agricole comune.

Producția și comercializarea produselor agricole și a alimentelor pe piața internă și asigurarea funcționării pieței interne sunt aspecte ce țin de competența Uniunii. Ambele sunt competențe partajate cu statele membre.

Un sistem la nivelul Uniunii este mai eficient decât 28 de sisteme diferite și permite o politică economică mai puternică și mai consecventă în raport cu partenerii comerciali mondiali, mai ales prin sporirea puterii de negociere a Uniunii.

Logoul ecologic al Uniunii Europene ar trebui să vizeze produsele conforme cu un set de norme comune aplicate în întreaga Uniune.

Domeniile în care este necesară o armonizare suplimentară includ: excepțiile de la normele și acțiunile menite a păstra integritatea producției ecologice, inclusiv o abordare comună pentru a soluționa problema prezenței unor reziduuri de substanțe neautorizate în produsele ecologice.

1.5.3.     Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

În 2013 s-a încheiat o evaluare externă a legislației Uniunii privind agricultura ecologică[56]. În special, evaluarea a analizat caracterul adecvat al normelor de producție și al normelor privind controalele, importurile și etichetarea produselor ecologice. Concluzia evaluării a fost că majoritatea normelor stabilite în cadrul legislativ privind producția ecologică sunt, în general, adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor globale ale acestuia. Totuși, evaluarea a identificat și câteva neajunsuri și a propus recomandări de îmbunătățire. În cadrul prezentei propuneri s-a ținut seama în mod corespunzător de aceste recomandări.        

Curtea de Conturi Europeană a auditat eficacitatea sistemului de control care reglementează producția, prelucrarea, distribuția și importurile de produse ecologice prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului. Rezultatele, publicate în Raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 9/2012, indică mai multe deficiențe și include recomandări de îmbunătățire de care s-a ținut seama la elaborarea prezentei propuneri.  

1.5.4.     Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

Propunerea este consecventă cu noua PAC, de exemplu cu noul Regulament privind plățile directe[57], în temeiul căruia fermele ecologice beneficiază ipso facto de noua plată ecologică, și cu noul Regulament privind dezvoltarea rurală[58], care prevede măsuri specifice în beneficiul agriculturii ecologice, precum și cu noua politică comună în domeniul pescuitului.

De asemenea, propunerea este consecventă cu propunerea pentru un nou Regulament privind controalele oficiale în domeniul alimentelor și în cel al hranei pentru animale și cu principiile reglementării inteligente. 

1.6.        Durata și impactul financiar

¨ Propunere/inițiativă pe durată determinată

– ¨  Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

– ¨  Impact financiar din AAAA până în AAAA

X Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

– punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

– urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.        Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)[59]

Gestiune directă asigurată de către Comisie

– X prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

– ¨  prin intermediul agențiilor executive;

X Gestiune partajată cu statele membre

¨ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție:

– ¨ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

– ¨ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

– ¨BEI și Fondului european de investiții;

– ¨ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

– ¨ organismelor de drept public;

– ¨ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

– ¨ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

– ¨ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

– Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.        Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

Statele membre furnizează anual Comisiei informațiile necesare pentru implementarea și monitorizarea aplicării prezentului regulament. De asemenea, statele membre furnizează Comisiei informații anuale privind controalele efectuate pentru garantarea conformității cu cerințele referitoare la producția ecologică, respectivele controale fiind incluse în planurile lor de control naționale multianuale, precum și în rapoartele anuale menționate în Regulamentul privind controalele oficiale.

Țările terțe recunoscute ca echivalente și organismele de control sau autoritățile de control recunoscute ca fiind conforme în scopul importului de produse ecologice în Uniune transmit Comisiei rapoarte anuale cu informațiile necesare pentru implementarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament.

2.2.        Sistemul de gestiune și de control

2.2.1.     Riscul (riscurile) identificat(e)

Riscurile generale care pot fi identificate în ceea ce privește normele conținute în propunere se leagă de eficacitatea propunerii, nu de cheltuielile UE, având în vedere cuantumurile relativ nesemnificative implicate:

Într-o primă etapă, normele de producție armonizate care elimină excepțiile pot crea, într-o fază inițială, probleme pentru unii operatori și pot descuraja aderarea la sistemul ecologic.

Este posibil ca perioada de tranziție pentru trecerea de la echivalență la sistemul de conformitate, în ceea ce privește importurile de produse ecologice în Uniune, să nu asigure întru totul condiții de concurență echitabile.

Înlocuirea inspectării fizice anuale a tuturor operatorilor, indiferent de profilul de risc al acestora, cu o abordare a controalelor bazată întru totul pe riscuri ar putea fi considerată inadecvată de unele părți interesate și/sau de unele autorități sau organisme de control din statele membre.

Alte riscuri ar putea fi legate de deficiențe în ceea ce privește aplicarea: mai exact, implementarea de către autoritățile competente și de către autoritățile de control sau organismele de control din statele membre și din țările terțe și supravegherea de către Comisie.

În scopul atenuării acestor riscuri, la elaborarea propunerii au fost luate în considerare în mod corespunzător experiența dobândită prin punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007, inclusiv prin rezultatele auditurilor, contribuțiile părților interesate în cadrul evaluării impactului, precum și recomandările studiilor externe și ale evaluării externe. De asemenea, s-a acordat o atenție deosebită atenuării riscurilor legate de eventualele deficiențe ale punerii în aplicare, prin eforturi pentru stabilirea unor norme mai clare și mai ușor de gestionat și de controlat.

2.2.2.     Informații privind sistemul de control intern instituit

Cheltuielile aferente prezentei propuneri se efectuează de către Comisie prin gestionare directă, în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii – regulamentul financiar.

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar, directorul general pentru agricultură și dezvoltare rurală a stabilit structura organizațională și procesele de control intern adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor de politică și de control, în conformitate cu standardele privind controalele interne adoptate de Comisie și ținând seama de riscurile legate de mediul în care funcționează politica.

2.2.3.     Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului prevăzut de risc de eroare

Cheltuielile aferente prezentei propuneri nu vor duce la creșterea ratei erorii pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), având în vedere cuantumurile relativ nesemnificative implicate.

2.3.        Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

Comisia ia măsuri adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt implementate acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin efectuarea unor controale eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în conformitate cu articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu Regulamentul (CE) nr. 2988/95 al Consiliului privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și cu titlul IV din Regulamentul financiar, aplicabil bugetului general al Uniunii.

Comisia sau reprezentanții săi și Curtea de Conturi au competența de a desfășura audituri, pe baza documentelor și la fața locului, cu privire la toți contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii. OLAF este autorizat să efectueze controale la fața locului și inspecții la operatorii economici vizați direct sau indirect de o astfel de finanțare, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996, pentru a se constata existența unei fraude. Deciziile, acordurile și contractele care rezultă din implementarea regulamentului acordă în mod expres dreptul Comisiei, inclusiv OLAF și Curții de Conturi, să efectueze astfel de audituri, controale la fața locului și inspecții.

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.        Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

· Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Număr […] [...][Rubrica………………………………………...……….] || Dif./ Nedif. ([60]) || Țări AELS[61] || Țări candidate[62] || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

2 || 05 04 60 02 Asistență tehnică operațională || Dif. || /NU || /NU || NU || NU

3.2.        Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.     Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR

Rubrica din cadrul financiar multianual || 2 || Dezvoltare durabilă: resurse naturale

DG: AGRI || || || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL

ŸCredite operaționale || || || || || || ||

05 04 60 02 Asistență tehnică operațională * || Angajamente || (1) || 0,800 || 0 230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

Plăți || (2) || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe[63] || || || || || || ||

|| || (3) || || || || || || ||

TOTAL credite ** pentru DG AGRI || Angajamente || =1+1a +3 || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

Plăți || =2+2a +3 || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

* În prezent, importurile de produse ecologice sunt controlate prin intermediul TRACES, care este finanțat, în parte, din această linie și nu se preconizează că propunerea va duce la creșterea nevoilor pentru această măsură. Pe lângă instrumentul deja existent pentru importuri, regulamentul prevede că toată producția ecologică pusă pe piața UE trebuie să facă obiectul unui certificat electronic, deci este necesară extinderea certificatului electronic pentru import astfel încât să acopere produsele din interiorul Uniunii. În cadrul structurii Traces, va trebui dezvoltat un instrument informatic, estimat la 500 000 EUR, destinat certificatului electronic pentru producția ecologică internă prevăzut la articolul 23 din propunerea Comisiei, pentru a se asigura operaționalitatea acestuia de la 1.1.2016.Întreținerea este estimată la 110 000 EUR pe an.

 * Armonizarea suplimentară a bazei de date pentru semințe ecologice este prevăzută la articolul 10 al propunerii: pentru a se asigura dezvoltarea acestei baze de date separate pentru semințe, din această linie din afara TRACES trebuie finanțată o asistență tehnică din partea Uniunii estimată la 300 000 EUR. Întreținerea este estimată la 120 000 EUR pentru primul an după dezvoltare și la 60 000 EUR pentru anii următori.

|| || || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || Total

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

Plăți || (5) || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || ||

TOTAL credite pentru RUBRICA 2 din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

Plăți || =5+ 6 || 0,800 || 0,230 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 1,710

**  Instrumentele informatice vor fi finanțate din asistența tehnică pentru Comisie, în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. XXX/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului. Cuantumurile respective sunt prevăzute deja în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020.

Rubrica din cadrul financiar multianual || 5 || Administrație

milioane EUR

|| || ||  2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL

DG: AGRI ||

Ÿ Resurse umane || - || - || - || - || - || - || -

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

TOTAL DG AGRI || Credite || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

TOTAL credite pentru RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

TOTAL credite pentru RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

milioane EUR

|| || || 2,015 || 2,016 || 2,017 || 2,018 || 2,019 || 2,020 || TOTAL

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 0,927 || 0,357 || 0,225 || 0,225 || 0,225 || 0,225 || 2,184

Plăți || 0,927 || 0,357 || 0,225 || 0,225 || 0,225 || 0,225 || 2,184

3.2.2.     Impactul estimat asupra creditelor operaționale

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

– ¨  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR

A se indica obiectivele și realizările || || || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL

REALIZĂRI ||

Tip[64] || Costuri medii || Nr. || Costuri || Nr. || Costuri || Nr. || Costuri || Nr. || Costuri || Nr. || Costuri || Nr. || Costuri

OBIECTIV SPECIFIC[65] ||  Crearea condițiilor pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale, sprijinind trecerea spre o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon ||

Realizare || Suprafața utilizată pentru agricultura ecologică               (număr de hectare) || || || || || || || || || || || || ||

Realizare || Suprafața în conversie               (număr de hectare) || || || || || || || || || || || || ||

Realizare || Numărul operatorilor ecologici certificați || || || || || || || || || || || || ||

Realizare || Numărul producătorilor ecologici certificați || || || || || || || || || || || || ||

COSTURI TOTALE || || || || || || || || || || || ||

3.2.3.     Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.  Sinteză

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

– x   Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

|| 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || ||

Resurse umane || - || - || - || - || - || - || -

Alte cheltuieli administrative || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

În afara RUBRICII 5[66] din cadrul financiar multianual || || || || || || ||

Resurse umane || || || || || || ||

Alte cheltuieli cu caracter administrativ || || || || || || ||

Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

TOTAL || 0,127 || 0,127 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,055 || 0,474

Necesarul de credite în materie de resurse umane va fi acoperit de creditele DG-ului care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

– X  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

|| 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020

XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 18 || 18 || 18 || 18 || 18 || 18

XX 01 01 02 (în delegații) || || || || || ||

XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || ||

10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || ||

XX 01 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”) || 3 || 3 || 3 || 3 || 3 || 3

XX 01 02 02 (AC, AL, END, INT și JED în delegații) || || || || || ||

XX 01 04 yy || - la sediu || || || || || ||

- în delegații || || || || || ||

XX 01 05 02 (AC, END, INT - cercetare indirectă) || || || || || ||

10 01 05 02 (AC, END, INT - cercetare indirectă) || || || || || ||

Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || ||

TOTAL (*) || 21 || 21 || 21 || 21 || 21 || 21

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcționari și personal temporar || Elaborarea politicii Implementarea politicii Planificarea, programare, monitorizare și supraveghere Relații cu statele membre și cu părțile interesate Negociere cu țări terțe și reprezentarea Comisiei Relații cu alte instituții și organisme ale Uniunii

Personal extern || Sprijin pentru implementarea politicii, monitorizare și contacte cu statele membre și părțile interesate

3.2.4.     Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

– X  Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual.

3.2.5.     Contribuția terților

– X Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

– Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează

3.3.        Impactul estimat asupra veniturilor

– X  Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

– ¨  Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

– ¨  asupra resurselor proprii

– ¨  asupra diverselor venituri

[1]               Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p 1).

[2]               8906/13 AGRILEG 56 – Producția ecologică: aplicarea cadrului de reglementare și dezvoltarea sectorului.

[3]               COM (2012) 212 final din 11 mai 2012 Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu pe tema aplicării Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice.

[4]               Comunicarea Comisiei din 12 decembrie 2012 privind adecvarea reglementărilor UE – COM(2012)746.

[5]               Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

[6]               Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608); Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671); Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487); Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

[7]               Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor, produsele de protecție a plantelor, precum și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, 1829/2003, 1831/2003, 1/2005, 396/2005, 834/2007, 1099/2009, 1069/2009, 1107/2009, a Regulamentelor (UE) nr. 1151/2012, [….]/2013 [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să inserați numărul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor] și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE, 2008/120/CE și 2009/128/CE (Regulamentul privind controalele oficiale) COM(2013)265 final din 6.5.2013.

[8]               Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

[9]               JO C , , p. .

[10]             JO C , , p. .

[11]             COM (2009) 234 final.

[12]             Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

[13]             Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

[14]             Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

[15]             Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

[16]             COM(2011) 244 final, „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”.

[17]             SWD(2013) 155 final, „Infrastructurile ecologice — Valorificarea capitalului natural al Europei”.

[18]             COM(2006) 231 final, „Strategia tematică pentru protecția solului”.

[19]             Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

[20]             Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

[21]             Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

[22]             Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

[23]             Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22).

[24]             Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).

[25]             COM(2010) 2020 final.

[26]             Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

[27]             Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

[28]             Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

[29]             COM(2013) 229, 29.4.2013.

[30]             Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul (JO L 250, 18.9.2008, p. 1).

[31]             Directiva 2006/125/CE a Comisiei din 5 decembrie 2006 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică (JO L 339, 6.12.2006, p. 16).

[32]             Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

[33]             Regulamentul (UE) nr. XX/XXX Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor, produsele de protecție a plantelor, precum și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, 1829/2003, 1831/2003, 1/2005, 396/2005, 834/2007, 1099/2009, 1069/2009, 1107/2009, a Regulamentelor (UE) nr. 1151/2012, [….]/2013 [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să inserați numărul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor] și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE, 2008/120/CE și 2009/128/CE (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …).

[34]             Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

[35]             Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

[36]             [titlul integral] (JO L,…).

[37]             [titlul integral] (JO L,…).

[38]             Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

[39]             Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

[40]             Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).

[41]             Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

[42]             Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).

[43]             Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).

[44]             Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO L 354, 31.12.2008, p. 16).

[45]             Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).

[46]             Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare și de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a Directivei 2001/112/CE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 258/97 (JO L 354, 31.12.2008, p. 7)

[47]             Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1).

[48]             Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).

[49]             Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (JO L 268, 18.10.2003, p. 24).

[50]             Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

[51]             Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

[52]             Cel puțin 6 luni după intrarea în vigoare.

[53]             ABM (activity based management): gestiune pe activități – ABB (activity based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

[54]             Astfel cum sunt menționate la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[55]             Articolul 110 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune.

[56]             Sanders, J (ed.) 2013: Evaluarea legislației UE privind agricultura ecologică (Evaluation of the EU legislation on organic farming), Thünen Institute of Farm Economics http://ec.europa.eu/agriculture/evaluation/market-and-income-reports/organic-farming-2013_en.htm

[57]          Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului.

[58]             Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

[59]             Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb:http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[60]             Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

[61]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[62]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

[63]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[64]             Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

[65]             În conformitate cu Cadrul comun de monitorizare și evaluare al PAC, va fi instituit un cadru comun de monitorizare și evaluare începând cu 2014 și, prin urmare, tabelele cu indicatori vor fi completate în mod corespunzător într-o etapă ulterioară.

[66]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

ANEXA I

ALTE PRODUSE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

– drojdii utilizate ca alimente sau ca hrană pentru animale,

– bere,

– mate,

– extracte, esențe și concentrate de cafea, de ceai și de mate și preparate pe bază de aceste produse sau pe bază de cafea, de ceai sau de mate; cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți de cafea și extractele, esențele și concentratele acestora,

– nectaruri de fructe,

– pastă, unt, grăsime, ulei și pudră de cacao; ciocolată și alte preparate alimentare care conțin cacao,

– produse zaharoase,

– preparate pe bază de cereale, de făină, de amidon, de fecule sau de lapte; produse de patiserie,

– supe,

– sosuri,

– mâncăruri gătite,

– înghețată,

– iaurturi aromatizate, iaurturi cu adaos de fructe, de fructe în coajă lemnoasă sau de cacao,

– sare de mare,

– gume și rășini naturale,

– polen,

– ceară de albine,

– uleiuri esențiale,

– băuturi spirtoase, cu condiția ca alcoolul etilic utilizat la fabricarea băuturilor spirtoase să fie numai de origine agricolă.

ANEXA II

NORMELE DE PRODUCȚIE SPECIFICE  MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL III

Partea I: Norme aplicabile producției vegetale

Pe lângă normele de producție stabilite la articolele 7-10, normele prevăzute în această parte se aplică producției vegetale ecologice.

1. Cerințe generale

1.1. Este interzisă producția hidroponică, o metodă de cultivare a plantelor constând în plasarea rădăcinilor acestora numai într-o soluție de nutrienți sau într-un mediu inert în care se adaugă o soluție de nutrienți.

1.2. Toate tehnicile de producție vegetală utilizate previn sau reduc la minimum orice contribuție la contaminarea mediului.

1.3. Conversia

1.3.1. Pentru ca plantele și produsele vegetale să fie considerate ecologice, normele de producție stabilite în prezentul regulament trebuie să fi fost puse în aplicare pe parcele pe parcursul unei perioade de conversie de cel puțin doi ani înainte de însămânțare sau, în cazul pășunilor și al furajelor perene, de cel puțin doi ani înainte de utilizarea acestora ca furaje obținute din producția ecologică sau, în cazul culturilor perene altele decât furajele, de cel puțin trei ani înainte de prima recoltă a produselor ecologice.

1.3.2. În cazurile în care terenul a fost contaminat cu produse neautorizate pentru producția ecologică, autoritatea competentă poate decide să prelungească perioada de conversie peste perioada menționată la punctul 1.3.1.

1.3.3. În cazul în care are loc un tratament cu un produs neautorizat pentru producția ecologică, autoritatea competentă solicită o nouă perioadă de conversie în conformitate cu punctul 1.3.1.

Perioada respectivă poate fi redusă în următoarele două cazuri:

(a) un tratament cu un produs neautorizat pentru producția ecologică, ca parte dintr-o măsură obligatorie de control al dăunătorilor sau al buruienilor, inclusiv al organismelor de carantină sau al speciilor invazive, impusă de autoritatea competentă a statului membru;

(b) un tratament cu un produs neautorizat pentru producția ecologică, ca parte a unor teste științifice aprobate de autoritatea competentă a statului membru.

1.3.4. În cazurile menționate la punctele 1.3.2. și 1.3.3, lungimea perioadei de conversie se fixează luând în considerare următorii factori:

(a) procesul de degradare a produsului în cauză garantează, la sfârșitul perioadei de conversie, un nivel nesemnificativ de reziduuri în sol și, în cazul unei culturi perene, în plantă;

(b) în urma tratamentului, recolta nu poate fi vândută cu referire la producția ecologică.

1.3.5. Normele specifice de conversie pentru terenuri asociate producției animaliere ecologice ar trebui să fie următoarele:

1.3.5.1. Normele de conversie se aplică întregii suprafețe a unității de producție pe care se produce hrana pentru animale.

1.3.5.2. Fără a se aduce atingere dispozițiilor de la punctul 1.3.5.1., perioada de conversie poate fi redusă la un an în cazul pășunilor și al suprafețelor în aer liber utilizate de specii neerbivore.

1.4. Originea plantelor, inclusiv a materialului vegetal de reproducere

1.4.1. Pentru producția de plante și produse vegetale, se folosește numai material vegetal de reproducere obținut în mod ecologic. În acest scop, planta destinată producției de material vegetal de reproducere și, dacă este relevant, planta-mamă trebuie să fi fost produse în conformitate cu prezentul regulament pe durata a cel puțin o generație sau, în cazul culturilor perene, timp de cel puțin o generație în cursul a două perioade de vegetație.

1.4.2. Utilizarea materialului vegetal de reproducere neobținut din producția ecologică

Materialul vegetal de reproducere neobținut din  producția ecologică poate fi utilizat numai în cazul în care provine dintr-o unitate de producție în proces de conversie la producția ecologică sau dacă acest lucru este justificat pentru utilizarea în cercetare, pentru testare în cadrul unor teste pe teren la scară mică sau în scopuri de conservare a resurselor genetice aprobate de autoritatea competentă a statului membru.

1.5. Gestionarea și fertilizarea solului

1.5.1. Producția vegetală ecologică folosește practici de arat și cultivare care mențin sau cresc materia organică din sol, ameliorează stabilitatea și biodiversitatea solului și împiedică tasarea și eroziunea acestuia.

1.5.2. Menținerea și sporirea fertilității și a activității biologice a solului se realizează prin rotația multianuală a culturilor, inclusiv a leguminoaselor și a altor culturi pentru îngrășăminte verzi, precum și prin aplicarea de gunoi de grajd sau de materie organică, ambele de preferință compostate, rezultate din producția ecologică.

1.5.3. În cazul în care nevoile nutritive ale plantelor nu pot fi satisfăcute prin măsurile prevăzute la punctele 1.5.1. și 1.5.2., se pot folosi numai îngrășămintele și amelioratorii de sol autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19 și numai în măsura în care este necesar.

1.5.4. Cantitatea totală de gunoi de grajd, astfel cum este definit în Directiva 91/676/CEE a Consiliului[1], aplicat pe exploatația agricolă, nu depășește 170 kg de azot pe an/hectar de suprafață agricolă utilizată. Această limită se aplică numai utilizării gunoiului de grajd, a gunoiului de grajd uscat și a dejecțiilor animaliere deshidratate de la pasări de curte, a compostului din excremente de animale, inclusiv dejecțiile animaliere de la pasări de curte, a compostului de gunoi de grajd și a excrementelor lichide de animale.

1.5.5. Exploatațiile agricole ecologice pot stabili acorduri de cooperare scrise exclusiv cu alte exploatații și întreprinderi agricole care respectă normele privind producția ecologică, cu intenția de a răspândi surplusul de dejecții animaliere provenit din producția ecologică. Limita maximă menționată la punctul 1.5.4. se calculează pe baza tuturor unităților de producție ecologică implicate într-o astfel de cooperare.

1.5.6. Pentru îmbunătățirea stării generale a solului sau în scopul creșterii disponibilității nutrienților în sol sau în culturi, se pot utiliza preparate pe bază de microorganisme.

1.5.7. Pentru activarea compostului se pot folosi preparate adecvate pe bază de plante sau preparate din microorganisme.

1.5.8. Nu se folosesc îngrășăminte minerale pe bază de azot.

1.6. Gestionarea dăunătorilor și a buruienilor

1.6.1. Prevenirea daunelor cauzate de dăunători și buruieni se bazează în principal pe protecția prin:

– inamici naturali,

– alegerea speciilor, a soiurilor și a materialului eterogen,

– rotația culturilor,

– tehnici de cultivare precum fumigația ecologică, precum și

– procese termice, precum solarizarea și tratamentul cu abur la suprafață aplicat solului (la o adâncime maximă de 10 cm).

1.6.2. Dacă plantele nu pot fi protejate în mod adecvat de dăunători prin măsurile prevăzute la punctul 1.6.1 sau în cazul unei amenințări constatate pentru o cultură, se pot utiliza numai produsele autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19 și numai în măsura în care este necesar.

1.6.3. Capcanele sau distribuitoarele de produse altele decât feromonii trebuie să împiedice eliberarea substanțelor în mediu și contactul dintre substanțe și culturile plantate. Capcanele se colectează după utilizare și se elimină în condiții de siguranță.

1.7. Produsele folosite pentru curățare și dezinfecție

Pentru curățare și dezinfecție se folosesc numai produsele pentru curățare și dezinfecție în producția vegetală autorizate pentru folosire în producția ecologică în temeiul articolului 19.

2. Cerințe referitoare la anumite plante sau produse vegetale

2.1. Norme privind producția de ciuperci

Pentru producția de ciuperci pot fi folosite substraturi, în cazul în care acestea sunt formate exclusiv din următoarele componente:

(a) gunoi de grajd și excremente de animale:

(i)      fie provenite din exploatații agricole care produc în conformitate cu normele privind producția ecologică;

(ii)     fie menționate la punctul 1.5.3., numai în cazul în care produsul menționat la punctul (i) nu este disponibil, cu condiția ca excrementele de animale și gunoiul de grajd respective să nu depășească 25 % din greutatea tuturor componentelor substratului, cu excepția materialului de acoperire și a apei eventual adăugate, înainte de compostare;

(b) produse de origine agricolă, altele decât cele menționate la litera (a), provenite din exploatații agricole care produc în conformitate cu normele de producție ecologică;

(c) turbă netratată chimic;

(d) lemn netratat cu produse chimice după tăiere;

(e) produsele minerale menționate la punctul 1.5.3., apă și sol.

2.2. Norme privind culegerea plantelor spontane

Culegerea plantelor spontane și a părților acestora, ce cresc în mod spontan pe suprafețe naturale, în păduri și pe suprafețe agricole, este considerată producție ecologică dacă:

(a) suprafețele respective nu au fost tratate, timp de cel puțin trei ani înainte de culegere, cu alte produse decât cele autorizate pentru  utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(b) culegerea nu afectează stabilitatea habitatului natural sau conservarea speciilor în zona de culegere.

Partea II: Norme aplicabile producției animaliere

Pe lângă normele de producție stabilite la articolele 7, 8, 9 și 11, normele stabilite în prezenta parte se aplică producției animaliere.

1. Cerințe generale

1.1. În cazul în care fermierul producător de animale nu gestionează terenuri agricole și nu a încheiat un acord scris de cooperare cu un alt fermier, se interzice producția animalieră în lipsa terenurilor.

1.2. Conversia

1.2.1. Perioada de conversie începe cel mai devreme atunci când fermierul și-a notificat activitatea autorităților competente și și-a supus exploatația sistemului de control în conformitate cu prezentul regulament.

1.2.2. La punctul 2 sunt stabilite perioade de conversie specifice în funcție de tipul de producție animalieră.

1.2.3. Animalele și produsele de origine animală obținute în timpul perioadei de conversie nu se comercializează ca produse ecologice.

1.2.4. Animalele și produsele de origine animală pot fi considerate ecologice la sfârșitul perioadei de conversie dacă se realizează conversia simultană a întregii unități de producție, inclusiv efectivele de animale, pășunile sau orice teren utilizat pentru hrana pentru animale.

1.3. Originea animalelor

1.3.1. Animalele ecologice se nasc și sunt crescute în exploatații agricole ecologice.

1.3.2. Animalele existente în exploatația agricolă la începutul perioadei de conversie și produsele acestora pot fi considerate ecologice după respectarea perioadei de conversie aplicabile menționate la punctul 2.

1.3.3. În privința ameliorării animalelor ecologice:

(a) pentru reproducție trebuie să se folosească metode naturale; însămânțarea artificială este însă permisă;

(b) reproducția nu este indusă prin tratament hormonal sau substanțe similare decât ca formă de tratament terapeutic veterinar în cazul unui anumit animal;

(c) nu se folosesc alte forme de reproducție artificială, precum clonarea sau transferul de embrioni;

(d) selecționarea raselor este adecvată și contribuie la prevenirea oricărei suferințe și la evitarea necesității de a mutila animalele.

1.3.4. În selecționarea raselor sau a tulpinilor se ia în considerare capacitatea animalelor de adaptare la condițiile locale, fără a se dăuna bunăstării, vitalității și rezistenței lor la boală. De asemenea, rasele sau tulpinile de animale se selectează pentru a se evita bolile specifice sau problemele de sănătate asociate anumitor rase sau tulpini folosite în producția intensivă, cum ar fi sindromul stresului la porcine, sindromul PSE (carne palidă, moale și exudativă), moartea subită, avortul spontan și dificultățile la fătare care necesită operație cezariană. Se acordă preferință raselor și tulpinilor indigene.

1.3.5. În scopuri de ameliorare a animalelor, pot fi aduse într-o exploatație agricolă animale crescute în mod neecologic în cazul în care rasele sunt în pericol să fie pierdute pentru agricultură în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei[2] , iar în situația respectivă animalele din rasele în cauză nu trebuie neapărat să fie nulipare.

1.4. Alimentația

1.4.1. Cerințe generale privind alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme

(a) hrana pentru animale se obține în principal din exploatația agricolă în care sunt ținute animalele sau din alte exploatații ecologice din aceeași regiune;

(b) animalele trebuie hrănite cu hrană ecologică pentru animale ce satisface cerințele nutriționale ale animalelor în diversele stadii de dezvoltare a acestora. În producția animalieră nu este permisă limitarea cantității de hrană;

(c) se interzice ținerea animalelor în condiții care pot favoriza anemia sau supunerea acestora la regimuri care pot favoriza anemia;

(d) practicile de îngrășare trebuie să fie reversibile în orice stadiu al procesului de creștere. Se interzice hrănirea forțată;

(e) cu excepția albinelor, animalele trebuie să aibă acces permanent la pășuni sau la furaje grosiere;

(f) nu se folosesc factori de creștere și aminoacizi de sinteză;

(g) animalele alăptate trebuie hrănite de preferință cu lapte matern pe durata unei perioade minime;

(h) materiile prime furajere de origine minerală, aditivii furajeri, anumite produse utilizate în alimentația animalelor și adjuvanții tehnologici se folosesc numai dacă utilizarea acestora în producția ecologică a fost autorizată în temeiul articolului 19.

1.4.2. Pășunatul pe terenuri comune și transhumanța

1.4.2.1. Animalele ecologice pot fi păscute pe terenuri comune, cu condiția ca:

(a) terenul comun să fie gestionat în totalitate în conformitate cu prezentul regulament;

(b) toate animalele neecologice care utilizează terenul în cauză să provină dintr-un sistem de producție echivalent cu unul dintre cele prevăzute la articolele 28 și 30 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013[3];

(c) în timpul utilizării terenului în cauză, produsele de origine animală provenite de la animale ecologice să nu fie considerate ca provenind din producția ecologică, decât dacă se poate dovedi o separare adecvată de animalele neecologice.

1.4.2.2. În perioada de transhumanță, animalele pot pășuna pe terenuri neecologice atunci când sunt mutate pe jos de pe o suprafață de pășunat pe alta. Este permisă ingerarea de hrană neecologică sub formă de iarbă sau de alte tipuri de vegetație păscută de animale timp de maximum 35 de zile, incluzând drumul dus-întors.

1.4.3. Furaje în conversie

1.4.3.1. În cazul exploatațiilor agricole în conversie, o proporție de până la 15 % din cantitatea medie totală de hrană oferită animalelor poate proveni din păscutul sau recoltarea pășunilor permanente, a parcelelor cu furaje perene sau culturi proteice, însămânțate în cadrul gestionării ecologice pe terenuri în primul an de conversie a acestora, cu condiția să facă parte din exploatația în sine. Furajele în primul an de conversie nu pot fi utilizate pentru producția de furaje ecologice prelucrate. În cazul în care se utilizează atât furaje în conversie, cât și furaje de pe parcele aflate în primul an de conversie, procentul total combinat al acestor furaje nu depășește procentele maxime stabilite la punctul 1.4.3.2.

1.4.3.2. În cazul exploatațiilor agricole ecologice, o proporție de până la 20 % în medie din formula nutritivă a rațiilor poate cuprinde furaje în conversie, și anume furaje începând cu al doilea an de conversie. În cazul exploatațiilor agricole în conversie, dacă furajele în conversie provin din exploatația propriu-zisă, acest procent poate fi majorat la 100.

1.4.3.3. Cifrele de la punctele 1.4.3.1. și 1.4.3.2. se calculează anual ca procent din substanța uscată a furajelor de origine vegetală.

1.4.4. Utilizarea anumitor materii prime și substanțe în furaje

La prelucrarea furajelor ecologice și la hrănirea animalelor ecologice se pot folosi doar materii prime ecologice pentru furaje de origine animală, precum și materii prime furajere și aditivi furajeri autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

1.5. Asistența medicală

1.5.1. Prevenirea bolilor

1.5.1.1. Prevenirea bolilor se bazează pe selecția raselor și a tulpinilor, pe practici de gestionare a creșterii, pe furaje de înaltă calitate și pe mișcare, pe densitatea adecvată a șeptelului și pe adăposturi corespunzătoare, menținute în condiții de igienă.

1.5.1.2. Este permisă utilizarea medicamentelor imunologice de uz veterinar.

1.5.1.3. Este interzisă utilizarea pentru tratamente preventive a medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau a antibioticelor.

1.5.1.4. Sunt interzise utilizarea substanțelor pentru stimularea creșterii sau a producției (inclusiv antibiotice, coccidiostatice și alți aditivi artificiali pentru stimularea creșterii) și utilizarea hormonilor sau a unor substanțe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri (de exemplu, inducerea sau sincronizarea estrului).

1.5.1.5. În cazul în care animalele provin din unități neecologice, se aplică măsuri speciale, precum testele de screening sau perioadele de carantină, în funcție de circumstanțele locale.

1.5.1.6. Pentru curățare și dezinfecție în clădirile și instalațiile pentru animale, se folosesc numai produsele pentru curățare și dezinfecție autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

1.5.1.7. Adăposturile, țarcurile, echipamentele și ustensilele trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod corespunzător pentru a preveni contaminarea încrucișată și dezvoltarea organismelor vectori. Fecalele, urina și mâncarea neconsumată sau împrăștiată trebuie îndepărtate cât de des este necesar pentru a reduce la minimum mirosurile și a evita atragerea insectelor sau a rozătoarelor. Rodenticidele (care trebuie folosite doar în capcane) și produsele autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19 pot fi folosite pentru eliminarea insectelor și a altor dăunători în clădiri și în alte instalații în care este ținut șeptelul.

1.5.2. Tratamentul veterinar

1.5.2.1. În cazul în care, în ciuda măsurilor preventive luate în vederea asigurării sănătății animalelor, animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc, acestea sunt tratate imediat.

1.5.2.2. Bolile sunt tratate imediat pentru a se evita suferința animalelor; medicamentele de uz veterinar alopatice chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, pot fi folosite atunci când este necesar, în condiții stricte și sub responsabilitatea unui medic veterinar atunci când nu este adecvată folosirea produselor fitoterapeutice, a celor homeopatice și a altor produse. Trebuie definite, în special, restricții privind tratamentele și perioadele de așteptare.

1.5.2.3. Se preferă utilizarea materiilor prime furajere de origine minerală și a aditivilor nutriționali furajeri autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19, precum și a produselor fitoterapeutice și homeopatice în detrimentul tratamentelor veterinare alopatice chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, cu condiția ca efectul lor terapeutic să fie eficace pentru specia de animale în cauză și pentru boala căreia îi este destinat tratamentul.

1.5.2.4. Cu excepția vaccinurilor, a tratamentelor pentru paraziți și a schemelor obligatorii de eradicare, în cazul în care un animal sau un grup de animale primește mai mult de trei tratamente cu medicamente de uz veterinar alopatice chimice de sinteză, inclusiv cu antibiotice, în decurs de 12 luni sau mai mult de un tratament în cazul în care ciclul lor de viață productivă este mai scurt de un an, animalele în cauză sau produsele obținute de la acestea nu sunt vândute ca produse ecologice, iar șeptelul în cauză trebuie să treacă prin perioadele de conversie menționate la punctele 1.2 și 2.

1.5.2.5. Perioada de așteptare dintre ultima administrare a unui medicament de uz veterinar alopatic unui animal în condiții normale de utilizare și producția de alimente produse ecologic de la aceste animale trebuie să fie de două ori perioada de așteptare menționată la articolul 11 din Directiva 2001/82/CE sau, în cazul în care această perioadă nu este specificată, de 48 de ore.

1.5.2.6. Sunt permise tratamente impuse pe baza legislației Uniunii, destinate să protejeze sănătatea umană și animală.

1.6. Condiții de adăpostire și practici de creștere

1.6.1. Izolarea, încălzirea și ventilarea clădirii asigură faptul că circulația aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativă a aerului și concentrația de gaze sunt menținute în limite care garantează confortul animalelor. Clădirea trebuie să permită o ventilare naturală abundentă și pătrunderea din abundență a luminii.

1.6.2. Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele cu condiții climatice corespunzătoare care permit animalelor să trăiască afară. Animalele trebuie să aibă acces permanent la suprafețe în aer liber, de preferință pășuni, ori de câte ori condițiile meteorologice și starea terenului o permit, cu excepția cazurilor în care se impun restricții și obligații legate de protecția sănătății umane și animale în baza legislației Uniunii. Animalele trebuie să aibă acces la adăposturi sau la zone umbroase care să le protejeze de condiții meteorologice nefavorabile.

1.6.3. Densitatea șeptelului în clădiri trebuie să ofere confort și bunăstare și să îndeplinească nevoile specifice ale animalelor, care depind, în principal, de specia, rasa și vârsta acestora. Trebuie  să se ia în considerare și nevoile comportamentale ale animalelor, care depind, în special, de dimensiunea grupului și de sexul animalelor. Densitatea trebuie să asigure bunăstarea animalelor, oferindu-le suficient spațiu pentru a sta confortabil în picioare, a se mișca, a se lungi cu ușurință, a se întoarce, a se curăța, a lua orice poziție și a face orice mișcare firească, cum ar fi să se întindă sau să bată din aripi.

1.6.4. Suprafața minimă pentru suprafețele interioare și exterioare, precum și alte caracteristici ale adăposturilor pentru diferite specii și categorii de animale trebuie să fie conforme cu cele stabilite la punctele 2.1.4., 2.2.4., 2.3.4. și 2.4.5.

1.6.5. Suprafețele în aer liber pot fi parțial acoperite. Verandele nu sunt considerate suprafețe în aer liber.

1.6.6. Densitatea totală a șeptelului nu trebuie să depășească limita de 170 kg de azot organic pe an și pe hectar de suprafață agricolă.

1.6.7. Pentru a stabili densitatea corespunzătoare a efectivelor de animale menționată la punctul 1.6.6, autoritatea competentă stabilește numărul de unități vită mare echivalent cu limita menționată la punctul 1.6.6., în funcție de cifrele stabilite în fiecare dintre cerințele specifice fiecărui tip de producție animalieră.

1.7. Bunăstarea animalelor

1.7.1. Toate persoanele implicate în creșterea animalelor dispun de cunoștințele și competențele de bază necesare în ceea ce privește nevoile în materie de sănătate și de bunăstare ale animalelor.

1.7.2. Practicile de creștere, inclusiv densitățile șeptelului și condițiile de adăpostire, asigură satisfacerea nevoilor de dezvoltare, fiziologice și etologice ale animalelor.

1.7.3. Animalele trebuie să aibă acces permanent la suprafețe în aer liber, de preferință pășuni, ori de câte ori condițiile meteorologice și starea terenului o permit, cu excepția cazurilor în care se impun restricții și obligații legate de protecția sănătății umane și animale în baza legislației Uniunii.

1.7.4. Numărul de animale se limitează în scopul reducerii la minimum a pășunatului excesiv, a tasării solului, a eroziunii sau a poluării cauzate de animale sau de răspândirea dejecțiilor provenite de la acestea.

1.7.5. Atunci când se aplică articolul 8 alineatul (5) și punctul 1.4.2.2 din prezenta parte, animalele ecologice se țin separat de alte animale.

1.7.6. Se interzice priponirea sau izolarea șeptelului, cu excepția anumitor animale pentru o perioadă limitată de timp și în măsura în care acest lucru se justifică din considerente veterinare. Autoritățile competente pot autoriza priponirea vitelor din microîntreprinderi dacă nu este posibilă ținerea acestora în grupuri corespunzătoare necesităților lor comportamentale, cu condiția ca animalele respective să aibă acces la pășuni pe durata perioadei de pășunat și, de cel puțin două ori pe săptămână, să aibă acces la suprafețe în aer liber atunci când pășunatul nu este posibil.

1.7.7. Durata transportului animalelor trebuie redusă la minimum.

1.7.8. Orice suferință trebuie menținută la un nivel minim pe durata întregii vieți a animalului, inclusiv în momentul sacrificării.

1.7.9. Se interzice mutilarea animalelor.

1.7.10. Trebuie redusă la minimum orice suferință a animalelor prin administrarea de anestezice și/sau analgezice corespunzătoare și prin realizarea operațiunii numai la vârsta cea mai potrivită, de către personal calificat.

1.7.11. Castrarea fizică este permisă pentru păstrarea calității produselor și pentru menținerea practicilor tradiționale de producție, însă numai după aplicarea anesteziei sau a analgezicelor corespunzătoare și prin realizarea operațiunii numai la vârsta cea mai potrivită, de către personal calificat.

1.7.12. Încărcarea și descărcarea animalelor se efectuează fără a utiliza vreun tip de stimulare electrică pentru a constrânge animalele. Este interzisă utilizarea tranchilizantelor alopatice înaintea sau pe durata transportului.

2. Cerințe referitoare la anumite specii de animale

2.1. Producția de bovine, ovine și caprine

2.1.1. Conversia

Pentru ca bovinele, ovinele și caprinele și produsele acestora să fie considerate ecologice, normele de producție stabilite în prezentul regulament trebuie să fi fost aplicate timp de cel puțin:

(a) 12 luni în cazul animalelor bovine pentru producția de carne și, în orice caz, cel puțin trei sferturi din durata lor de viață;

(b) șase luni în cazul ovinelor și al caprinelor, precum și al animalelor pentru producția de lapte.

2.1.2. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) bovinele, ovinele și caprinele au acces la pășuni pentru a paște ori de câte ori condițiile o permit;

(b) fără a se aduce atingere dispozițiilor de la litera (a), bovinele masculi cu vârsta mai mare de un an au acces la pășuni sau la o suprafață în aer liber;

(c) în cazurile în care bovinele, ovinele și caprinele au acces la pășuni în perioada de pășunat și în cazul în care sistemul de adăpostire pe timpul iernii oferă libertate de mișcare animalelor, se poate renunța la obligația de a pune la dispoziție suprafețe în aer liber pe parcursul lunilor de iarnă;

(d) cu excepția perioadei anuale în care animalele sunt  în transhumanță, menționată la punctul 1.4.2.2., o proporție de cel puțin 90 % din furaje trebuie să provină de la ferma respectivă sau, dacă acest lucru nu este posibil, să fie produsă în cooperare cu alte ferme ecologice din aceeași regiune;

(e) sistemele de creștere pentru bovine, ovine și caprine se bazează pe utilizarea maximă a pășunilor pentru păscut, în funcție de disponibilitatea pășunilor în diferitele perioade ale anului. Substanța uscată din rațiile zilnice ale bovinelor, ovinelor și caprinelor constă în proporție de cel puțin 60 % în furaje grosiere, nutreț proaspăt sau uscat ori în furaje însilozate. Este permisă o reducere la 50 % pentru animalele din producția de lapte pentru o perioadă maximă de trei luni la începutul perioadei de lactație;

(f) toate bovinele, ovinele și caprinele alăptate sunt hrănite de preferință cu lapte matern pe o perioadă minimă de trei luni pentru bovine și de 45 de zile pentru ovine și caprine.

2.1.3. Condiții specifice de adăpostire

În ceea ce privește condițiile de adăpostire, se aplică următoarele norme:

(a) adăposturile pentru bovine, ovine și caprine trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Cel puțin jumătate din suprafața interioară prevăzută în tabelul care specifică suprafața minimă pentru bovine, ovine și caprine prezentat la punctul 2.1.4. trebuie să fie solidă, adică să nu fie construită din grilaje sau din plasă;

(b) adăpostul trebuie să fie prevăzut cu o suprafață de întins/de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni suficiente, constând într-o construcție care să fie solidă și să nu fie sub formă de grilaje. Zona de odihnă trebuie să cuprindă un culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este formată din paie sau alte materiale naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice produs mineral autorizat ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(c) fără a se aduce atingere dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/119/CE a Consiliului[4], adăpostirea vițeilor în boxe individuale este interzisă după împlinirea vârstei de o săptămână, cu excepția anumitor animale pentru o perioadă limitată de timp și în măsura în care acest lucru este justificat din considerente veterinare.

2.1.4. Densitatea șeptelului

Numărul de bovine, ovine și caprine pe hectar trebuie să respecte următoarele limite:

Clasa sau specia || Numărul maxim de animale pe ha echivalent cu 170 kg N/ha/an

Viței pentru îngrășare || 5

Alte bovine cu vârsta mai mică de un an || 5

Bovine masculi cu vârsta cuprinsă între un an și mai puțin de doi ani || 3,3

Bovine femele cu vârsta cuprinsă între un an și mai puțin de doi ani || 3,3

Bovine masculi în vârstă de doi ani sau mai mult || 2

Juninci de reproducție || 2,5

Juninci pentru îngrășat || 2,5

Vaci de lapte || 2

Vaci de lapte reformate || 2

Alte vaci || 2,5

Capre || 13,3

Oi || 13,3

Suprafața interioară și exterioară minimă și alte caracteristici ale adăposturilor pentru bovine, ovine și caprine trebuie să fie:

|| Suprafața interioară (suprafața netă de care dispun animalele) || Suprafața exterioară (suprafața pentru mișcare, cu excepția pășunilor)

|| Greutatea minimă în viu (kg) || M2/cap || M2/cap

Bovine pentru reproducție și pentru îngrășare || până la 100 || 1,5 || 1,1

până la 200 || 2,5 || 1,9

până la 350 || 4,0 || 3

peste 350 || 5 cu un minim de 1 m2/100 kg || 3,7 cu un minim de 0,75 m2/100 kg

Vaci de lapte || || 6 || 4,5

Tauri de reproducție || || 10 || 30

Ovine și caprine || || 1,5 oaie/capră || 2,5

|| 0,35 pe miel/ied || 2,5 cu 0,5 pe miel/ied

2.2. Producția de ecvidee

2.2.1. Conversia

Pentru ca ecvideele și produsele acestora să fie considerate ecologice, normele de producție din prezentul regulament trebuie să fi fost aplicate timp de cel puțin:

(a) 12 luni, pentru producția de carne și, în orice caz, pe durata a cel puțin trei sferturi din durata lor de viață;

(b) șase luni în cazul animalelor folosite la producția de lapte.

2.2.2. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) ecvideele trebuie să aibă acces la pășuni pentru a paște ori de câte ori condițiile o permit;

(b) în cazurile în care ecvideele au acces la pășuni pe parcursul perioadei de pășunat și în care sistemul de adăpostire pe timpul iernii oferă libertate de mișcare animalelor, se poate renunța la obligația de a pune la dispoziție suprafețe în aer liber pe parcursul lunilor de iarnă;

(c) cu excepția perioadei anuale în care animalele sunt  în transhumanță, astfel cum se menționează la punctul 1.4.2.2., cel puțin 90 % din furaje trebuie să provină de la ferma respectivă sau, dacă acest lucru nu este posibil, să fie produse în cooperare cu alte ferme ecologice din aceeași regiune;

(d) sistemele de creștere pentru ecvidee au la bază utilizarea maximă a pășunilor pentru păscut în funcție de disponibilitatea pășunilor în diferitele perioade ale anului. Substanța uscată din rațiile zilnice ale ecvideelor constă în proporție de cel puțin 60 % în furaje grosiere, nutreț proaspăt sau uscat ori în furaje însilozate;

(e) toate ecvideele alăptate trebuie hrănite de preferință cu lapte matern pe durata unei perioade minime de trei luni.

2.2.3. Condiții specifice de adăpostire

În ceea ce privește condițiile de adăpostire, se aplică următoarele norme:

(a) adăposturile pentru ecvidee trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Cel puțin jumătate din suprafața interioară prevăzută în tabelul care specifică suprafața minimă pentru ecvidee prezentat la punctul 2.2.4. trebuie să fie solidă, adică să nu fie construită din grilaje sau din plasă;

(b) adăpostul trebuie să fie prevăzut cu o suprafață de întins/de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni suficiente, constând într-o construcție care să fie solidă și să nu fie sub formă de grilaje. Zona de odihnă trebuie să cuprindă un culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este formată din paie sau alte materiale naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice produs mineral autorizat ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

2.2.4. Densitatea șeptelului

Numărul de ecvidee pe hectar trebuie să respecte următoarea limită:

Clasa sau specia || Numărul maxim de animale pe ha echivalent cu 170 kg N/ha/an

Ecvidee cu vârsta mai mare de șase luni || 2

Suprafețele interioare și exterioare minime și alte caracteristici ale adăposturilor pentru ecvidee trebuie să fie:

|| Suprafața interioară (suprafața netă de care dispun animalele) || Suprafața exterioară (suprafața pentru mișcare, cu excepția pășunilor)

|| Greutatea minimă în viu (kg) || M2/cap || M2/cap

Ecvidee pentru reproducție și pentru îngrășare || până la 100 || 1,5 || 1,1

până la 200 || 2,5 || 1,9

până la 350 || 4,0 || 3

peste 350 || 5 cu un minim de 1 m2/100 kg || 3,7 cu un minim de 0,75 m2/100 kg

2.3. Producția de porcine

2.3.1. Conversia

Pentru ca porcinele și produsele acestora să fie considerate ecologice, normele de producție din prezentul regulament trebuie să fi fost aplicate timp de cel puțin șase luni.

2.3.2. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) furajele trebuie să provină în proporție de cel puțin 60 % de la ferma respectivă sau, dacă acest lucru nu este posibil, să fie produse în aceeași regiune în cooperare cu alte ferme ecologice sau cu alți operatori din sectorul furajer;

(b) toate porcinele alăptate trebuie hrănite de preferință cu lapte matern pe durata unei perioade minime de 40 de zile;

(c) la rația zilnică a porcinelor se adaugă furaje grosiere, nutreț proaspăt sau uscat ori furaje însilozate.

2.3.3. Condiții specifice de adăpostire

În ceea ce privește condițiile de adăpostire, se aplică următoarele norme:

(a) adăposturile pentru porcine trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Cel puțin jumătate din suprafața interioară prevăzută în tabelul care specifică suprafața minimă pentru porcine prezentat la punctul 2.3.4. trebuie să fie solidă, adică să nu fie o construcție sub formă de grilaje sau de plasă;

(b) adăpostul porcinelor trebuie să fie prevăzut cu o suprafață de întins/de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni suficiente, constând într-o construcție care să fie solidă și să nu fie sub formă de grilaje. Zona de odihnă trebuie să cuprindă un culcuș mare, uscat, pe care se împrăștie material de litieră. Litiera este formată din paie sau alte materiale naturale adecvate. Litiera poate fi îmbunătățită și îmbogățită cu orice produs mineral autorizat ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(c) scroafele trebuie ținute în grupuri, cu excepția ultimelor stadii ale gestației și a perioadei alăptării;

(d) purceii nu se țin pe platforme sau în cuști pentru purcei;

(e) trebuie ca porcinele să se poată bălega și să poată râma pe suprafețele pentru mișcare. Pentru râmare se pot folosi mai multe substraturi.

2.3.4. Densitatea șeptelului

Numărul de porcine pe hectar trebuie să respecte următoarele limite:

Clasa sau specia || Numărul maxim de animale pe ha echivalent cu 170 kg N/ha/an

Purcei || 74

Scroafe de reproducție || 6,5

Porcine pentru îngrășare || 14

Alte porcine || 14

Suprafețele interioare și exterioare minime și alte caracteristici ale adăposturilor pentru porcine trebuie să fie:

|| Suprafața interioară (suprafața netă de care dispun animalele) || Suprafața exterioară (suprafața pentru mișcare, cu excepția pășunilor)

|| Greutatea minimă în viu (kg) || M2/cap || M2/cap

Scroafe care au fătat, cu purcei cu vârsta de până la 40 zile || || 7,5 pe scroafă || 2,5

Porcine pentru îngrășare || până la 50 || 0,8 || 0,6

până la 85 || 1,1 || 0,8

până la 110 || 1,3 || 1

Purcei || mai mari de 40 de zile și cu greutatea de până la 30 kg || 0,6 || 0,4

Porcine pentru reproducție || || 2,5 pe femelă || 1,9

|| 6 pe mascul în cazul țarcurilor destinate montei naturale: 10 m2/vier || 8,0

2.4. Producția de păsări de curte

2.4.1. Conversia

Pentru ca păsările de curte și produsele acestora să fie considerate ecologice, normele de producție din prezentul regulament trebuie să fi fost aplicate timp de cel puțin:

(a) 10 săptămâni în cazul păsărilor de curte pentru producția de carne, aduse în exploatație înainte de a împlini trei zile;

(b) șase săptămâni în cazul păsărilor de curte pentru producția de ouă.

2.4.2. Originea păsărilor de curte

Păsările de curte trebuie să fie crescute până ating o vârstă minimă sau trebuie să provină din tulpini de păsări cu creștere lentă, astfel cum sunt definite de autoritatea competentă. În cazul în care fermierul nu utilizează rase de păsări cu creștere lentă, vârsta minimă la sacrificare este următoarea:

(a) 81 de zile pentru pui;

(b) 150 de zile pentru claponi;

(c) 49 de zile pentru rațe din rasa Pekin;

(d) 70 de zile pentru rațele leșești femele;

(e) 84 de zile pentru rațele leșești masculi;

(f) 92 de zile pentru rațele sălbatice;

(g) 94 de zile pentru bibilici;

(h) 140 de zile pentru curcani și gâștele de carne; și

(i) 100 de zile pentru curci.

2.4.3. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) hrana pentru animale trebuie să provină în proporție de cel puțin 60 % de la ferma respectivă sau, dacă acest lucru nu este posibil, să fie produse în aceeași regiune în cooperare cu alte ferme ecologice sau cu alți operatori din sectorul furajer;

(b) la rația zilnică se adaugă furaje grosiere, nutreț proaspăt sau uscat ori furaje însilozate.

2.4.4. Condiții specifice de adăpostire

În ceea ce privește condițiile de adăpostire, se aplică următoarele norme:

(a) păsările de curte nu sunt ținute în baterii;

(b) păsările de apă trebuie să aibă acces la un curs de apă, la un iaz, la un lac sau la o baltă ori de câte ori condițiile de igienă și cele meteorologice fac posibil acest lucru, pentru a se respecta nevoile specifice acestei specii și cerințele în materie de bunăstare a animalelor; atunci când acest lucru nu este posibil din cauza condițiilor meteorologice, păsările respective trebuie să aibă acces la apă astfel încât să își poată scufunda capul în ea pentru a-și curăța penajul;

(c) păsările de curte trebuie să aibă acces la o suprafață în aer liber cel puțin o treime din viața lor. Suprafețele în aer liber pentru păsările de curte sunt în cea mai mare parte acoperite cu vegetație, sunt prevăzute cu instalații de protecție și permit accesul ușor al păsărilor la un număr adecvat de adăpătoare;

(d) dacă sunt ținute în interior din cauza unor restricții sau a unor obligații impuse în baza legislației UE, păsările de curte trebuie să aibă acces în permanență la cantități suficiente de furaje grosiere și la materiale corespunzătoare pentru a-și putea satisface nevoile etologice;

(e) clădirile pentru toate păsările de curte trebuie să întrunească următoarele condiții:

(i)      cel puțin o treime din suprafața podelei este solidă, adică nu este construită din grilaje sau din plasă, și este acoperită cu material de litieră precum paie, surcele, nisip sau turbă;

(ii)     în adăposturile pentru găinile ouătoare, o parte suficient de mare din suprafața podelei care este la dispoziția găinilor trebuie să fie disponibilă pentru colectarea dejecțiilor de la păsări;

(iii)    păsările de curte au la dispoziție stinghii ale căror dimensiune și număr sunt corespunzătoare cu dimensiunea grupului și a păsărilor, în conformitate cu tabelul cu suprafețele minime interioare și exterioare și cu alte caracteristici ale adăposturilor pentru producția de păsări, prezentat  la punctul 2.4.5.;

(iv)    limita exterioară a adăpostului, și anume inclusiv o eventuală verandă, are trape de intrare/ieșire de o dimensiune corespunzătoare pentru păsări, iar aceste trape au o lungime combinată de cel puțin 4 m pe o suprafață de 100 m² din adăpostul pus la dispoziția păsărilor. Dacă există o verandă, trapele interne dintre adăpost și verandă trebuie să aibă o lungime combinată de 2 m pe o suprafață de 100 m² din suprafața adăpostului. Trebuie să se permită accesul permanent la verandă;

(v)     adăposturile pentru păsările de curte trebuie să fie construite astfel încât să permită accesul ușor al tuturor păsărilor la suprafețele în aer liber, și anume distanța maximă din orice punct al adăpostului până la cea mai apropiată trapă externă nu trebuie să fie mai mare de 15 m;

(vi)    sistemele multistrat nu au mai mult de trei niveluri de suprafață utilizabilă, inclusiv parterul. Nu trebuie să existe mai mult de 1 m între niveluri sau între zonele intermediare, cum ar fi locurile pentru cuibărit. În cazul nivelurilor superioare, dejecțiile animaliere trebuie să poată fi înlăturate cu ajutorul unui sistem automat;

(f) lumina naturală poate fi suplimentată prin mijloace artificiale pentru a oferi un maxim de 16 ore de lumină pe zi, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă fără lumină artificială de cel puțin opt ore;

(g) clădirile sunt golite de păsări de fiecare dată când se schimbă lotul de păsări crescute. În acest timp, se curăță și se dezinfectează clădirile și echipamentele. De asemenea, atunci când s-a încheiat creșterea fiecărui lot de păsări, suprafețele în aer liber trebuie lăsate goale pe durata unei perioade care urmează a fi stabilită de statele membre, pentru a permite vegetației să crească la loc. Aceste cerințe nu se aplică în cazul în care păsările de curte nu sunt crescute în loturi, nu sunt ținute pe suprafețe în aer liber și se pot deplasa libere pe toată durata zilei.

2.4.5. Densitatea efectivelor

Numărul maxim de animale pe hectar trebuie să respecte următoarele limite:

Clasa sau specia || Numărul maxim de animale pe ha echivalent cu 170 kg N/ha/an

Pui de carne || 580

Găini ouătoare || 230

Suprafața minimă interioară și exterioară și alte caracteristici ale adăposturilor pentru păsările din specia Gallus gallus trebuie să fie:

|| Animale de reproducție/părinți || Efectivul tânăr || Păsări pentru îngrășare || Claponi || Găini ouătoare

Vârsta || Păsări de reproducție || Puicuțe 0-8 săptămâni || Puicuțe 9-18 săptămâni || Pui în perioada de demaraj 0-21 (de) zile || Pui în perioada de creștere și finisare 22-81 de zile || 22-150 de zile || Găini ouătoare de la 19 săptămâni

Densitatea efectivelor în interior (păsări pe m² de suprafață utilizabilă) pentru adăposturile fixe și mobile || 6 păsări || 24 de păsări cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 15 păsări cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 20 de păsări cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 păsări cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 păsări cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 6 păsări

Spațiu pe stinghie (cm) || || || || || 18

Limite suplimentare pentru sistemele multistrat/m² de suprafață la sol (inclusiv veranda, dacă accesul este posibil în permanență) || 9 păsări || 36 de păsări, cu excepția suprafeței verandei || 22 de păsări || Nu se aplică de obicei || 9 păsări

Limitele privind dimensiunea efectivelor || 3 000 inclusiv masculii || 10 000* || 3 300 || 10 000* || 4 800 || 2 500 || 3 000

Ratele densității efectivelor pe suprafețele în aer liber (m2/pasăre), cu condiția să nu se depășească limita de 170 kg de N/ha/an || 4 || 1 || 4 || 1 || 4 || 4 || 4

*   subdivizibile pentru a produce 3x3 000 sau 2x4 800de  loturi

Suprafața minimă interioară și exterioară și alte caracteristici ale adăposturilor pentru păsările din alte specii decât Gallus gallus trebuie să fie:

|| Curcani și curci || Gâște || Rațe || Bibilici

Tip || Masculi || Femele || Toate || Pekin || Leșești masculi || Leșești femele || Sălbatice || Toate

Densitatea efectivelor în interior (păsări pe m² de suprafață utilizabilă) pentru adăposturile fixe și mobile || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m² || 10 cu o greutate maximă în viu de 21 kg/m²

Spațiu pe stinghie (cm) || 40 || 40 || Nu se aplică de obicei || Nu se aplică de obicei || 40 || 40 || Nu se aplică de obicei || 20

Limite privind dimensiunea efectivelor || 2 500 || 2 500 || 2 500 || 4 000 de femele 3 200 de masculi || 3 200 || 4 000 || 3 200 || 5 200

Rata densității efectivelor în aer liber (m2/pasăre), cu condiția să nu se depășească limita de 170 kg de N/ha/an || 10 || 10 || 15 || 4,5 || 4,5 || 4,5 || 4,5 || 4

2.4.6. Accesul la suprafețele în aer liber

În ceea ce privește accesul la suprafețe în aer liber, se aplică următoarele norme:

(a) păsările de curte trebuie să aibă acces la o suprafață în aer liber cel puțin o treime din viața lor. În special, se asigură accesul permanent în timpul zilei la spații în aer liber de la o vârstă cât mai mică posibil din punct de vedere practic, ori de câte ori starea fiziologică și fizică permite acest lucru, cu excepția unor restricții temporare impuse pe baza legislației Uniunii;

(b) suprafețele în aer liber pentru păsările de curte sunt în cea mai mare parte acoperite cu vegetație alcătuită dintr-o gamă diversă de plante, sunt prevăzute cu instalații de protecție și permit accesul ușor al păsărilor la un număr adecvat de adăpătoare. Vegetația de pe suprafața în aer liber trebuie recoltată și îndepărtată la intervale regulate pentru a se reduce posibilitatea creării unor surplusuri de nutrienți. Suprafețele în aer liber nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 m de la cea mai apropiată trapă a adăpostului păsărilor de curte. Cu toate acestea, este permisă o prelungire de până la 350 m de la trapa cea mai apropiată a adăpostului păsărilor de curte, cu condiția ca un număr suficient de adăposturi și de adăpătoare să fie uniform repartizate pe toată suprafața în aer liber, existând cel puțin patru adăposturi pe hectar;

(c) în condițiile în care pășunea oferă hrană pentru animale în cantități limitate, de exemplu, din cauza acoperirii cu zăpadă pe o durată mare de timp sau a condițiilor meteorologice aride, rațiile păsărilor de curte trebuie să includă furaje grosiere suplimentare;

(d) dacă sunt ținute în interior din cauza unor restricții sau a unor obligații impuse în baza legislației UE, păsările de curte trebuie să aibă acces în permanență la cantități suficiente de furaje grosiere și la materiale corespunzătoare pentru a-și putea satisface nevoile etologice.

2.4.7. Bunăstarea animalelor

Este interzisă deplumarea păsărilor de curte vii.

2.5. Apicultură

2.5.1. Conversia

Produsele apicole pot fi vândute cu referiri la producția ecologică numai în cazul în care normele de producție ecologică stabilite în prezentul regulament au fost respectate timp de cel puțin un an.

Pe durata perioadei de conversie, ceara se înlocuiește cu ceară provenită din apicultura ecologică.

2.5.2. Originea albinelor

Se acordă preferință folosirii albinelor din specia Apis mellifera și a ecotipurilor locale ale acesteia.

2.5.3. Alimentația

În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:

(a) la sfârșitul sezonului de producție, stupii trebuie să rămână cu rezerve suficiente de miere și polen pentru a supraviețui peste iarnă;

(b) hrănirea coloniilor de albine este permisă numai în cazul în care supraviețuirea stupilor este pusă în pericol din cauza condițiilor climatice. Hrana trebuie să constea în miere ecologică, siropuri de zahăr ecologic sau zahăr ecologic.

2.5.4. Norme specifice privind prevenirea bolilor și tratamentul veterinar în apicultură

În ceea ce privește prevenirea bolilor și tratamentul veterinar, se aplică următoarele norme:

(a) în scopul protejării ramelor, a stupilor și a fagurilor, în special de dăunători, sunt permise doar rodenticidele (care trebuie utilizate numai în capcane) și produsele corespunzătoare autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(b) sunt permise tratamentele fizice pentru dezinfectarea stupinelor, precum fumul sau flacăra directă;

(c) practica distrugerii masculilor pentru reproducție este permisă doar în scopul de a limita infestarea  cu Varroa destructor;

(d) dacă, în ciuda tuturor măsurilor preventive, coloniile se îmbolnăvesc sau sunt infestate, acestea trebuie tratate imediat și, dacă este necesar, coloniile pot fi amplasate în stupine izolate;

(e) în cazurile de infestare cu Varroa destructor, se pot folosi acidul formic, acidul lactic, acidul acetic și acidul oxalic, precum și mentolul, timolul, eucaliptolul sau camforul;

(f) în cazul în care se aplică un tratament cu produse alopatice chimice de sinteză, pe parcursul unei astfel de perioade, coloniile tratate sunt plasate în stupine izolate și toată ceara este înlocuită cu ceară provenită din apicultura ecologică. Ulterior, în cazul coloniilor respective, se aplică perioada de conversie de un an stabilită la punctul 2.5.1. ;

(g) litera (f) nu se aplică produselor autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

2.5.5. Condiții de adăpostire specifice în apicultură

În ceea ce privește condițiile de adăpostire, se aplică următoarele norme:

(a) stupinele se amplasează în zone care asigură surse de nectar și de polen constând în principal în culturi produse în mod ecologic sau, după caz, în vegetație spontană sau în păduri ori în culturi gestionate în mod neecologic care sunt tratate doar prin metode cu impact scăzut asupra mediului;

(b) stupinele sunt ținute la o distanță suficientă de surse ce pot conduce la contaminarea produselor apicole sau la deteriorarea sănătății albinelor;

(c) amplasarea stupinelor se face în așa fel încât, pe o rază de 3 km de la locul unde se află stupina, sursele de nectar și de polen să constea în principal în culturi produse prin metode ecologice sau în vegetație spontană ori în culturi tratate prin metode cu impact scăzut asupra mediului echivalente celor prevăzute la articolele 28 și 30 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, care nu pot afecta calificarea producției apicole drept ecologică. Aceste cerințe nu se aplică atunci când plantele nu sunt înflorite sau stupii sunt inactivi;

(d) stupii și materialele utilizate în apicultură sunt fabricate în principal din materiale naturale care nu prezintă niciun risc de contaminare pentru mediu sau pentru produsele apicole;

2.5.6. Norme specifice privind practicile apicole

În ceea ce privește practicile apicole, se aplică următoarele norme:

(a) ceara de albine pentru fagurii noi trebuie să provină din unități de producție ecologică;

(b) în stupi se pot folosi numai produse naturale precum propolisul, ceara și uleiurile vegetale;

(c) utilizarea repelenților chimici de sinteză este interzisă pe parcursul operațiunilor de extragere a mierii;

(d) este interzisă utilizarea fagurilor cu larve pentru extragerea mierii;

(e) apicultura nu este considerată ecologică atunci când este practicată în regiuni sau zone desemnate de statele membre ca regiuni sau zone în care nu poate fi practicată apicultura ecologică.

2.5.7. Bunăstarea animalelor

În ceea ce privește bunăstarea animalelor, se aplică următoarele norme:

(a) se interzice distrugerea albinelor în faguri ca metodă asociată recoltării produselor apicole;

(b) se interzice mutilarea, precum tăierea aripilor mătcilor.

Partea III: Norme aplicabile algelor marine și animalelor de acvacultură

1. Definiții

În sensul prezentei părți, se aplică următoarele definiții:

(1) „instalație pentru acvacultură cu sistem închis de recirculare” înseamnă o instalație în care acvacultura se realizează într-un mediu închis pe uscat sau pe o navă, implicând recircularea apei și depinzând de o alimentare externă permanentă cu energie în vederea stabilizării mediului pentru animalele de acvacultură;

(2) „energie din surse regenerabile” înseamnă surse de energie regenerabile de alt tip decât fosile, precum energia eoliană, solară, geotermală, energia mareelor, energia hidraulică, gazul de depozit, gazul provenit din stațiile de epurare a apei și biogazele;

(3) „incubator” înseamnă un loc de înmulțire, de incubare și de creștere, în cursul primelor stadii de viață, pentru animalele de acvacultură, în special pești cu înotătoare și crustacee;

(4) „pepinieră” înseamnă un loc în care se aplică un sistem de producție intermediar între incubator și stadiile de creștere. Stadiul de pepinieră se încheie în prima treime a ciclului de producție, cu excepția speciilor care trec printr-o serie de procese metabolice asociate migrației din apă dulce în apă sărată (smoltification);

(5) „poluare” înseamnă introducerea în mediul acvatic, în mod direct sau indirect, a energiei sau a unor substanțe, astfel cum este definită în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului[5] și în Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului[6], în apele în cazul cărora se aplică fiecare dintre aceste directive;

(6) „policultură” înseamnă creșterea a două sau mai multe specii, de obicei aparținând unor niveluri trofice diferite, în aceeași unitate de cultură;

(7) „ciclu de producție” înseamnă ciclul de viață al unui animal de acvacultură sau al unei alge marine de la stadiul incipient de viață (al ouălor fertilizate în cazul animalelor de acvacultură) până la recoltare;

(8) „specii crescute la nivel local” înseamnă specii care nu sunt nici specii străine, nici specii absente la nivel local, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 708/2007 al Consiliului[7], precum și speciile enumerate în anexa IV la regulamentul respectiv;

(9) „densitatea efectivelor” înseamnă greutatea în viu a animalelor de acvacultură pe metru cub de apă în orice moment din timpul fazei de îngrășare, iar în cazul peștilor plați și al creveților, greutatea pe metru pătrat de suprafață.

2. Cerințe generale

2.1. Operațiunile trebuie să se desfășoare în locuri neafectate de contaminare cu produse sau substanțe neautorizate pentru utilizare în producția ecologică sau cu poluanți care ar compromite caracterul ecologic al produselor.

2.2. Unitățile de producție ecologică și neecologică  trebuie să fie separate în mod corespunzător și în conformitate cu distanțele minime de separare stabilite de statele membre, în cazul în care au fost stabilite astfel de distanțe minime de separare. Astfel de măsuri de separare se bazează pe situarea naturală, pe sisteme separate de distribuție a apei, pe distanțe, pe maree, pe situarea în amonte și în aval a unității de producție ecologică. Producția de alge marine nu este considerată ecologică atunci când este practicată în locuri sau în zone desemnate de autoritățile statelor membre ca locuri sau zone neadecvate pentru acvacultura ecologică sau pentru recoltarea de alge marine.

2.3. În cazul tuturor operațiunilor noi pentru care se solicită recunoașterea producției ca fiind ecologică și care produc mai mult de 20 de tone de produse de acvacultură pe an, este necesară o evaluare de mediu proporțională cu unitatea de producție pentru a se stabili condițiile din unitatea de producție și din mediul din imediata sa apropiere, precum și posibilele efecte ale funcționării acesteia. Operatorul furnizează evaluarea de mediu organismului de control sau autorității de control. Conținutul evaluării de mediu se bazează pe anexa IV la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului.[8] Dacă unitatea a făcut deja obiectul unei evaluări echivalente, se permite utilizarea respectivei evaluări în acest scop.

2.4. Operatorul prezintă un plan de gestionare durabilă proporțional cu unitatea de producție pentru acvacultură și recoltarea de alge marine.

2.5. Planul se actualizează anual și prezintă în detaliu efectele operațiunii asupra mediului, precum și monitorizarea de mediu care urmează să fie efectuată și enumeră măsurile care trebuie luate în vederea reducerii la minimum a efectelor negative asupra mediului înconjurător acvatic și terestru, inclusiv, acolo unde este cazul, a cantității de nutrienți evacuați în mediu pe ciclu de producție sau pe an. Planul înregistrează date privind verificarea și reparațiile echipamentului tehnic.

2.6. Operatorii din sectorul acvaculturii și al cultivării algelor marine întocmesc, ca parte a planului de gestionare durabilă, un calendar de reducere a cantității de deșeuri, care urmează să fie aplicat odată cu începerea operațiunilor. Dacă este posibil, utilizarea căldurii reziduale se limitează la energia din surse regenerabile. Pentru recolta de alge marine, se realizează o singură estimare a biomasei, la început.

3. Cerințe referitoare la algele marine

Pe lângă normele generale de producție stabilite la articolele 7, 8, 9 și 12, și, dacă este relevant, în secțiunea 2, normele stabilite în prezenta secțiune 3 se aplică colectării și producției de alge marine. Normele respective se aplică mutatis mutandis producției tuturor algelor marine pluricelulare sau producției de fitoplancton și microalge destinate utilizării ulterioare ca hrană pentru animalele de acvacultură.

3.1. Conversia

3.1.1. Perioada de conversie pentru un loc de recoltare a algelor marine este de șase luni.

3.1.2. Perioada de conversie pentru o unitate de cultură a algelor marine este o perioadă de șase luni sau un ciclu de producție complet, în funcție de care dintre acestea două are o durată mai mare.

3.1.3. În perioada de conversie, exploatația de acvacultură poate fi împărțită în unități separate clar care nu sunt toate gestionate conform metodelor de producție ecologică. În privința producției de alge marine, pot fi implicate aceleași specii, cu condiția să existe o separare adecvată între unități.

3.2. Norme aplicabile producției de alge marine

3.2.1. Culegerea algelor marine sălbatice ce cresc în mod spontan în mare și a părților acestora este considerată metodă de producție ecologică dacă:

(a) zonele de creștere au o stare ecologică foarte bună, astfel cum este definită de Directiva 2000/60/CE [9], și nu sunt neadecvate din punctul de vedere al sănătății.

(b) culegerea nu afectează în mod semnificativ stabilitatea ecosistemului natural sau conservarea speciilor în zona de culegere.

3.2.2. Pentru a fi considerată ecologică, cultivarea algelor marine trebuie să aibă loc în zone costiere  cu caracteristici de mediu și sanitare cel puțin echivalente cu cele evidențiate la punctul  3.2.1 litera (a). În plus, se aplică următoarele norme de producție:

(a) se utilizează practici sustenabile în toate etapele de producție, de la culegerea algelor marine tinere până la recoltare;

(b) pentru a se asigura menținerea unui fond genetic extins, culegerea algelor marine tinere în zonele de creștere spontană trebuie să aibă loc cu regularitate, în scopul de a suplimenta stocul cultivat în interior;

(c) nu se utilizează îngrășăminte decât în instalațiile de interior și numai dacă utilizarea acestora în producția ecologică a fost autorizată în acest scop.

3.3. Cultivarea algelor marine

3.3.1. Cultura de alge marine în larg utilizează numai nutrienți care există în mod natural în mediu sau care provin din unități de producție ecologică a animalelor de acvacultură situate de preferință în apropiere ca parte a unui sistem de policultură.

3.3.2. În cazul instalațiilor de pe uscat în care sunt folosite surse externe de nutrienți, nivelurile de nutrienți din efluent trebuie să fie, în mod verificabil, aceleași cu nivelurile de nutrienți din apa care intră în instalație sau inferioare acestora. Se pot folosi numai nutrienți de origine vegetală sau minerală autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

3.3.3. Densitatea culturii sau intensitatea operațională se înregistrează și menține integritatea mediului acvatic prin garantarea faptului că nu se depășește cantitatea maximă de alge marine care poate fi realizată fără efecte negative asupra mediului.

3.3.4. Corzile și alte echipamente utilizate pentru creșterea algelor marine se reutilizează sau se reciclează atunci când este posibil.

3.4. Recoltarea sustenabilă a algelor marine sălbatice

3.4.1. Se efectuează o singură estimare a biomasei la începutul recoltării algelor marine.

3.4.2. În unitatea de producție sau în localurile producătorului se păstrează documente contabile care permit operatorului să identifice, iar organismului de control sau autorității de control să verifice că culegătorii au furnizat numai alge marine sălbatice produse în conformitate cu prezentul  regulament.

3.4.3. Recoltarea se realizează astfel încât cantitățile recoltate să nu producă un impact semnificativ asupra stării mediului acvatic. Pentru a se asigura că algele marine se pot regenera și că sunt împiedicate capturile secundare trebuie să se ia măsuri precum tehnicile de recoltare, dimensiunile minime, vârstele, ciclurile de reproducere sau dimensiunea algelor marine care rămân.

3.4.4. În cazul în care algele marine sunt recoltate dintr-o zonă de recoltare partajată sau comună, trebuie să fie disponibile documente justificative din care să reiasă că întreaga recoltă este în conformitate cu prezentul regulament.

4. Cerințe privind animalele de acvacultură

În plus față de normele generale de producție stabilite la articolele 7, 8, 9 și 12, normele stabilite în prezenta secțiune 4 se aplică speciilor de pești, crustacee, echinoderme și moluște menționate la punctul 4.1.5.10. Normele respective se aplică mutatis mutandis și zooplanctonului, microcrustaceelor, rotiferelor, viermilor și altor animale acvatice care constituie hrană pentru animale.

4.1. Cerințe generale

4.1.1. Conversia

4.1.1.1. Se aplică următoarele perioade de conversie pentru unitățile de producție de acvacultură în cazul tipurilor de instalații de acvacultură enumerate mai jos, inclusiv al animalelor de acvacultură existente:

(a) pentru instalațiile care nu pot fi drenate, curățate și dezinfectate, o perioadă de conversie de 24 de luni;

(b) pentru instalațiile care au fost drenate sau care au făcut obiectul unui vid sanitar, o perioadă de conversie de 12 luni;

(c) pentru instalațiile care au fost drenate, curățate și dezinfectate, o perioadă de conversie de șase luni;

(d) pentru instalațiile de apă cu circuit deschis, inclusiv cele care produc moluște bivalve, o perioadă de conversie de trei luni.

4.1.1.2. Pe durata perioadei de conversie, exploatația de acvacultură poate fi împărțită în unități separate clar care nu sunt toate gestionate conform metodelor de producție ecologică. În privința producției de animale de acvacultură, pot fi implicate aceleași specii, cu condiția să existe o separare adecvată între unități.

4.1.2. Originea animalelor de acvacultură

4.1.2.1. În ceea ce privește originea animalelor de acvacultură, se aplică următoarele norme:

(a) acvacultura ecologică se bazează pe creșterea de efective tinere provenite de la genitori ecologici și din exploatații ecologice;

(b) se utilizează specii crescute la nivel local, iar ameliorarea animalelor urmărește obținerea de  subspecii mai adaptate la condițiile de producție, asigurând o bună stare de sănătate și bunăstarea animalelor, precum și o utilizare eficientă a resurselor de hrană pentru animale. Trebuie să se pună la dispoziția organismului sau a autorității de control documente justificative privind originea și tratamentul acestora;

(c) sunt alese specii robuste, care pot fi crescute fără a crea prejudicii semnificative efectivelor sălbatice;

(d) într-o exploatație pot fi introduse animale sălbatice capturate sau animale neecologice de acvacultură, în vederea îmbunătățirii stocului genetic. Aceste animale se țin într-un sistem de gestionare ecologică timp de cel puțin trei luni înainte de a putea fi utilizate pentru reproducție.

4.1.2.2. În  privința reproducerii se aplică următoarele norme:

(a) se interzice utilizarea hormonilor și a derivaților hormonilor;

(b) nu se utilizează producția artificială de subspecii monosex, cu excepția sortării manuale, inducerea poliploidiei, hibridizarea artificială și clonarea;

(c) se aleg subspeciile adecvate;

(d) se stabilesc, acolo unde este cazul, condiții specifice pentru fiecare specie în ceea ce privește gestionarea genitorilor, ameliorarea animalelor și producția de efective tinere.

4.1.3. Alimentația

4.1.3.1. În ceea ce privește hrana pentru pești, crustacee și echinoderme, se aplică următoarele norme:

(a) animalele trebuie hrănite cu hrană pentru animale care să satisfacă cerințele nutriționale ale animalelor în diversele stadii de dezvoltare a acestora;

(b) regimurile alimentare trebuie concepute ținând cont de următoarele priorități:

(i)      sănătatea animală și bunăstarea animalelor;

(ii)     calitatea superioară a produselor, inclusiv în ceea ce privește compoziția nutrițională care trebuie să asigure calitatea ridicată a produsului final comestibil;

(iii)    impact redus asupra mediului;

(c) componenta vegetală a hranei pentru animale provine din producția ecologică, iar componenta din hrana animalelor derivată din animale acvatice provine din acvacultura ecologică sau din exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii;

(d) în cazul materiilor prime furajere neecologice de origine vegetală, al materiilor prime furajere de origine animală și minerală, al aditivilor furajeri, anumite produse utilizate în alimentația animalelor și adjuvanții tehnologici se utilizează numai dacă au fost autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul prezentului regulament;

(e) nu se folosesc factori de creștere și aminoacizi de sinteză;

(f) în acvacultura ecologică se pot folosi numai materii prime furajere de origine minerală autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(g) în acvacultura ecologică se pot folosi numai aditivii furajeri, anumite produse utilizate în alimentația animalelor și adjuvanții tehnologici menționați la punctul 1.4.4 din partea II.

4.1.3.2. În privința moluștelor bivalve și a altor specii care nu sunt hrănite de către om, ci se hrănesc cu plancton natural, se aplică următoarele norme:

(a) astfel de animale care se hrănesc prin filtrare își primesc tot necesarul nutrițional din natură, cu excepția puietului  crescut în incubatoare și pepiniere;

(b) zonele de creștere sunt într-o stare ecologică foarte bună, astfel cum este definită de Directiva 2000/60/CE.

4.1.3.3. Norme specifice privind hrana pentru animalele de acvacultură carnivore

Hrana pentru animalele de acvacultură carnivore se obține conform următoarelor priorități:

(a) hrană ecologică pentru animale, de origine acvicolă;

(b) făină și ulei de pește obținute din resturi provenind din acvacultura ecologică obținute din pești, crustacee sau moluște;

(c) făină și ulei de pește, precum și ingrediente pe bază de pește derivate din resturi provenind de la pești, crustacee sau moluște capturate deja pentru consumul uman în zone pescărești sustenabile;

(d) făină și ulei de pește, precum și ingrediente pe bază de pește derivate din pești, crustacee sau moluște întregi capturate în zone pescărești sustenabile și nefolosite pentru consumul uman;

(e) materii prime furajere ecologice de origine vegetală sau animală; proporția materiilor prime vegetale nu depășește 60 % din totalul ingredientelor.

4.1.3.4. Norme specifice privind hrana anumitor animale de acvacultură

Peștii din apele interioare, creveții din familia Penaeidae și creveții de apă dulce, precum și peștii tropicali de apă dulce sunt hrăniți după cum urmează:

(a) sunt hrăniți cu hrană pentru animale care se găsește în mod natural în iazuri și lacuri;

(b) dacă nu sunt disponibile cantități suficiente de hrană naturală pentru animale menționată la litera (a), se poate utiliza hrană pentru animale ecologică de origine vegetală, crescută de preferință în ferma propriu-zisă, sau alge marine. Operatorii păstrează documente justificative privind necesitatea de a folosi hrană suplimentară;

(c) dacă hrana naturală pentru animale este suplimentată în conformitate cu litera (b), rațiile de hrană pentru speciile menționate la punctul 4.1.5.10. litera (g) și pentru pangasius (Pangasiusspp.) pot cuprinde maximum 10 % făină sau ulei de pește derivat(ă) din zone pescărești sustenabile.

4.1.4. Asistența medicală

4.1.4.1. Prevenirea bolilor

În ceea ce privește prevenirea bolilor, se aplică următoarele norme:

(a) prevenirea bolilor se bazează pe ținerea animalelor în condiții optime prin selectarea corespunzătoare a amplasării, ținând seama, printre altele, de necesitățile speciilor în ceea ce privește calitatea bună a apei, debitul și rata schimbului de apă, prin proiectarea optimă a exploatațiilor, prin aplicarea bunelor practici de gestionare și creștere, inclusiv curățarea și dezinfectarea periodică a localurilor, prin hrană de calitate superioară pentru animale, prin asigurarea unei densități adecvate a efectivelor, precum și prin selecția speciilor și a subspeciilor;

(b) este permisă utilizarea de medicamente imunologice de uz veterinar;

(c) într-un plan de gestionare a sănătății animale trebuie să se detalieze practicile privind biosecuritatea și prevenirea bolilor, inclusiv un acord scris privind consilierea în materie de sănătate, proporțională cu unitatea de producție, încheiat cu servicii calificate în domeniul sănătății animalelor de acvacultură care trebuie să efectueze o vizită la fermă cel puțin o dată pe an și cel puțin o dată la doi ani în cazul crustaceelor bivalve;

(d) sistemele, echipamentele și ustensilele din cadrul exploatației se curăță și se dezinfectează corespunzător;

(e) depunerile (bio-fouling) de organisme se îndepărtează numai prin mijloace fizice sau manual și, după caz, se aruncă înapoi în mare la distanță mare de fermă;

(f) se pot folosi numai substanțe pentru curățarea și dezinfectarea echipamentelor și a instalațiilor autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

(g) în ceea ce privește vidul sanitar, se aplică următoarele norme:

(i)      autoritatea competentă stabilește dacă este necesar vidul sanitar, precum și durata adecvată care trebuie aplicată și documentată după fiecare ciclu de producție în sisteme cu colectori din larg cu apă cu circuit deschis;

(ii)     nu este obligatoriu în cazul culturii de moluște bivalve;

(iii)    pe durata vidului sanitar, cușca scufundată sau alte structuri utilizate pentru producția de animale de acvacultură sunt golite, dezinfectate și rămân goale până la reutilizare;

(h) dacă este cazul, hrana pentru pești neconsumată, excrementele și animalele moarte trebuie îndepărtate imediat pentru a se evita riscul unor daune semnificative pentru mediu în ceea ce privește calitatea stării apei, pentru a se reduce la minimum riscul apariției bolilor și pentru a se evita atragerea insectelor sau a rozătoarelor;

(i) lumina ultravioletă și ozonul se pot utiliza numai în incubatoare și pepiniere;

(j) pentru controlul biologic al ectoparaziților, se utilizează de preferință peștii curățători.

4.1.4.2. Tratamentele veterinare

Se aplică următoarele norme în privința tratamentelor veterinare:

(a) bolile sunt tratate imediat pentru a se evita suferința animalelor; medicamentele de uz veterinar alopatice chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, pot fi folosite atunci când este necesar, în condiții stricte și sub responsabilitatea unui medic veterinar atunci când nu este adecvată folosirea produselor fitoterapeutice, a celor homeopatice și a altor produse. Acolo unde este cazul, trebuie definite restricții privind tratamentele și perioadele de așteptare.

(b) sunt permise tratamente impuse pe baza legislației Uniunii, destinate să protejeze sănătatea umană și animală;

(c) atunci când apare o problemă de sănătate cu toate că s-au luat măsuri de prevenire pentru a se garanta sănătatea animală, în conformitate cu punctul 4.1.4.1., pot fi utilizate tratamente veterinare, de preferință în următoarea ordine:

(i)      substanțe de origine vegetală, animală sau minerală în diluție homeopatică;

(ii)     plante și extracte de plante care nu au efect anestezic și

(iii)    substanțe precum oligoelementele, metalele, imunostimulentele naturale sau probioticele autorizate;

(d) utilizarea tratamentelor alopatice este limitată la două tratamente pe an, cu excepția vaccinărilor și a programelor obligatorii de eradicare. Cu toate acestea, în cazul unui ciclu de producție mai scurt de un an, se aplică o limită de un tratament alopatic. În cazul depășirii limitelor indicate pentru tratamentele alopatice, animalele de acvacultură în cauză nu se vând ca produse ecologice;

(e) tratamentele pentru paraziți, fără a se include sistemele obligatorii de control realizate de statele membre, se limitează la două utilizări pe an sau la o utilizare pe an în cazul în care ciclul de producție este mai scurt de 18 luni;

(f) perioada de așteptare dintre tratamentele veterinare alopatice și tratamentele pentru paraziți în conformitate cu litera (d), inclusiv tratamentele efectuate în cadrul sistemelor obligatorii de control și eradicare, trebuie să fie dublă față de perioada de așteptare prevăzută la articolul 11 din Directiva 2001/82/CE sau de 48 de ore în cazul în care această perioadă nu este specificată;

(g) ori de câte ori se utilizează medicamente de uz veterinar, utilizarea respectivă se declară organismului sau autorității de control înainte de comercializarea animalelor ca animale ecologice. Efectivele tratate trebuie să poată fi identificate în mod clar.

4.1.5. Condiții de adăpostire și practici de creștere

4.1.5.1. Se interzic instalațiile de recirculare cu circuit închis pentru producția de animale de acvacultură, cu excepția incubatoarelor și a pepinierelor sau pentru producția de specii utilizate ca hrană ecologică pentru animale.

4.1.5.2. Încălzirea sau răcirea artificială a apei este permisă numai în incubatoare și pepiniere. Se poate utiliza apa naturală dintr-un puț de foraj pentru încălzirea sau răcirea apei în toate etapele de producție.

4.1.5.3. Mediul de creștere al animalelor de acvacultură este conceput astfel încât, în conformitate cu nevoile specifice fiecărei specii, animalele de acvacultură:

(a) să aibă spațiu suficient care să le asigure confortul și, dacă este cazul, o densitate minimă a efectivelor;

(b) să fie ținute în apă de bună calitate, printre altele, cu un debit și o rată a schimbului de apă adecvate, cu niveluri suficiente de oxigen și menținându-se un nivel scăzut de metaboliți;

(c) să fie ținute în condiții de temperatură și lumină conforme cu cerințele pentru fiecare specie și ținând seama de situarea geografică.

În cazul peștilor de apă dulce, tipul fundului apei trebuie să se apropie cât mai mult posibil de condițiile naturale.

În cazul crapilor, fundul apei constă în pământ natural.

4.1.5.4. Sistemele acvatice cu colectori sunt concepute și construite astfel încât să se asigure debite și parametri fizico-chimici care să protejeze sănătatea și bunăstarea animalelor și să satisfacă nevoile comportamentale ale acestora.

4.1.5.5. Unitățile de creștere de pe uscat trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a) în cazul sistemelor de tip flow-through (apa trece o singură dată prin sistem, fiind apoi deversată înapoi în mediul acvatic), trebuie să se poată monitoriza și controla debitul și calitatea apei atât la intrarea, cât și la ieșirea acesteia din sistem;

(b) cel puțin cinci procente din perimetru („interfața uscat-apă”) trebuie să conțină vegetație naturală.

4.1.5.6. Sistemele cu colectori din larg trebuie să întrunească următoarele condiții:

(a) să fie situate acolo unde debitul, adâncimea apei și rata schimburilor de corpuri de apă sunt de natură să reducă la minimum impactul asupra fundului mării și a corpului de apă înconjurător;

(b) să fie constituit din cuști scufundate a căror proiectare, construcție și întreținere sunt adaptate expunerii lor la mediul operațional.

4.1.5.7. Sistemele cu colectori sunt concepute, situate și utilizate astfel încât să se reducă la minimum evadările.

4.1.5.8. În cazul în care peștii sau crustaceele evadează, se iau măsuri adecvate pentru reducerea impactului asupra ecosistemului local, inclusiv, dacă este cazul, recapturarea animalelor. Trebuie să se țină documente justificative în acest sens.

4.1.5.9. Pentru producția de animale de acvacultură în iazuri piscicole, în rezervoare sau în bazine lungi (raceway), fermele trebuie fie să fie echipate cu straturi de filtrare naturală, cu iazuri de decantare, cu filtre biologice sau mecanice pentru colectarea deșeurilor de nutrienți, fie să utilizeze alge marine sau animale (bivalve și alge) care contribuie la ameliorarea calității efluenților. Monitorizarea efluenților se realizează la intervale regulate, dacă este cazul.

4.1.5.10. Densitatea efectivelor

Atunci când se analizează efectele densității efectivelor asupra bunăstării peștilor produși, trebuie să se monitorizeze starea peștilor (de exemplu, leziuni ale înotătoarelor, alte leziuni, rata de creștere, comportamentul manifestat și starea generală de sănătate) și calitatea apei.

Densitatea efectivelor se stabilește pe specie sau grup de specii:

(a) Producția ecologică de salmonide în apă dulce:

Speciile în cauză: păstrăv brun (Salmo trutta) – păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss) – fântânel (Salvelinus fontinalis) – somon (Salmo salar) – păstrăv alpin (Salvelinus alpinus) – lipan (Thymallus thymallus)– păstrăvul de lac (sau păstrăvul gri) (Salvelinus namaycush) – lostriță (Hucho hucho)

Sistemul de producție || Sistemele de îngrășare din cadrul fermei trebuie alimentate din sisteme deschise. Debitul apei trebuie să asigure o saturație minimă cu oxigen de 60 % pentru efectivele de animale și trebuie să asigure confortul acestora și eliminarea efluenților rezultați din procesul de producție.

Densitatea maximă a efectivelor || Specii de salmonide care nu sunt enumerate în continuare 15 kg/m3 Somon 20 kg/m3 Păstrăv brun și păstrăv curcubeu 25 kg/m3 Păstrăv alpin 20 kg/m3

(b) Producția ecologică de salmonide în apă de mare:

Speciile în cauză: somon (Salmo salar), păstrăv brun (Salmo trutta) – păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss)

Densitatea maximă a efectivelor || 10 kg/m3 în țarcuri din plasă

(c) Producția ecologică de cod (Gadus morhua) și de alți pești din familia Gadidae, de lavrac (Dicentrarchus labrax), de doradă (Sparus aurata), de Argyrosomus regius, de calcan (Psetta maxima [= Scopthalmus maximux]), de pagrus (Pagrus pagrus [=Sparus pagrus]), de Sciaenops ocellatus și de alți pești din familia Sparidae, precum și de diferite specii de siganus (Siganus spp.).

Sistemul de producție || În sisteme acvatice cu colectori cu circuit deschis (țarcuri din plasă/cuști scufundate) cu viteze minime ale curenților marini pentru a asigura peștilor un nivel optim de bunăstare sau în sisteme deschise pe uscat.

Densitatea maximă a efectivelor || Pentru alți pești decât calcanul: 15 kg/m3 Pentru calcan: 25 kg/m2

(d) Producția ecologică de lavrac, de doradă, de pește din specia Argyrosomus regius, de barbun (Liza, Mugil) și de anghilă (Anguilla spp.) în iazuri formate pe uscat în zone tidale și în lagune costiere

Sistemul cu colectori || Mlaștinile saline maritime tradiționale transformate în unități de producție acvicolă și iazuri similare formate pe uscat în zone tidale

Sistemul de producție || Apa trebuie schimbată în mod corespunzător pentru a se asigura bunăstarea speciilor, Cel puțin 50 % din diguri trebuie să fie acoperite cu vegetație Sunt obligatorii iazurile de epurare în zonele umede

Densitatea maximă a efectivelor || 4 kg/m3

(e) Producția ecologică de sturioni în apă dulce:

Speciile în cauză: Familia sturionilor (Acipenseridae)

Sistemul de producție || Debitul de apă din fiecare unitate de creștere trebuie să fie suficient pentru a se asigura bunăstarea animalelor Calitatea efluentului trebuie să fie similară cu cea a apei care intră în unitate

Densitatea maximă a efectivelor || 30 kg/m3

(f) Producția ecologică de pește în apele interioare:

Speciile în cauză: familia crapului (Ciprinidae) și alte specii asociate în contextul policulturii, inclusiv bibanul, știuca, lupul-de-mare de Atlantic, peștii din familia Coregonidae, sturionii.

Sistemul de producție || În iazuri piscicole care sunt complet drenate periodic și în lacuri. Lacurile trebuie să fie destinate exclusiv producției ecologice, inclusiv culturile cultivate pe suprafețe uscate. Zona de captură a zonei pescărești trebuie să fie echipată cu un canal de admisie a apei curate și să aibă o dimensiune care să asigure peștilor confortul optim. După captură, peștii trebuie să fie ținuți în apă curată. Fertilizarea ecologică și minerală a iazurilor și a lacurilor se realizează numai cu îngrășăminte și amelioratori de sol autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19, aplicându-se maximum 20 kg de azot/ha. Sunt interzise tratamentele care implică utilizarea unor substanțe chimice de sinteză pentru combaterea plantelor hidrofite și a vegetației prezente în apele în care are loc producția. Suprafețele cu vegetație naturală din jurul unităților din apele interioare se mențin ca zonă tampon față de suprafețele exterioare de teren care nu sunt implicate în operațiunile de producție în conformitate cu normele acvaculturii ecologice. Pentru creștere se utilizează „policultura”, cu condiția îndeplinirii criteriilor stabilite în prezentele specificații pentru celelalte specii de pești care trăiesc în lacuri.

Randamentul producției || Producția totală de specii este limitată la 1 500 kg de pește la hectar pe an.

(g) Producția ecologică de creveți din familia Penaeide și de creveți de apă dulce (Macrobrachium spp.):

Stabilirea unității/unităților de producție || Unitățile de producție trebuie să fie localizate în zone argiloase sterile pentru a se reduce la minimum impactul asupra mediului al construirii iazului. Iazurile trebuie construite cu argila naturală preexistentă. Nu se permite distrugerea mangrovelor.

Perioada de conversie || Șase luni pentru fiecare iaz, ceea ce corespunde ciclului normal de viață al unui crevete produs.

Originea genitorilor || După trei ani de la începerea activității, cel puțin jumătate din genitori trebuie să fie domesticiți. Restul este constituit din genitori sălbatici fără agenți patogeni și proveniți din zone pescărești sustenabile. Trebuie aplicat un control obligatoriu primei și celei de-a doua generații înainte de introducerea în fermă.

Ablația pedunculului ocular || Este interzisă.

Densitatea maximă a efectivelor din fermă și limitele de producție || Inseminarea: maximum 22 post-larve/m2 Biomasa maximă la un moment dat: 240 g/m2

(h) Moluște și echinoderme:

Sisteme de producție || Cultura în sistem longline (tip de cultură suspendată în ape deschise), în vivieră flotabilă, cultura bentală, în saci din plasă, în cuști scufundate, pe tăblii, în plase de tip juvelnic compartimentat, pe piloți și în alte sisteme cu colectori. Pentru cultura midiilor în vivieră, numărul de corzi scufundate nu trebuie să fie mai mare de una pe metru pătrat de suprafață. Lungimea maximă a corzilor scufundate nu depășește 20 m. Corzile scufundate nu se răresc în timpul ciclului de producție, însă subdivizarea lor este permisă, fără a se crește densitatea inițială a efectivelor.

(i) Pești tropicali de apă dulce: chanos (Chanos chanos), tilapia (Oreochromis spp.), pangasius (Pangasius spp.):

Sisteme de producție || Iazuri și cuști scufundate din plasă

Densitatea maximă a efectivelor || Pangasius: 10 kg/m3 Oreochromis: 20 kg/m3

4.1.6. Bunăstarea animalelor

4.1.6.1. Toate persoanele implicate în creșterea animalelor de acvacultură dispun de cunoștințele și competențele de bază necesare în ceea ce privește nevoile în materie de sănătate și de bunăstare ale animalelor.

4.1.6.2. Manipularea animalelor de acvacultură trebuie redusă la minimum și trebuie realizată cu cea mai mare grijă; trebuie să se facă uz de echipamente și protocoale adecvate în scopul de a se evita stresul și vătămarea fizică asociate procedurilor de manipulare. Genitorii se manipulează astfel încât să se reducă la minimum vătămarea fizică și stresul și, dacă este cazul, manipularea se face sub anestezie. Operațiunile de clasificare se limitează la minimum și se desfășoară astfel cum este necesar pentru a se asigura bunăstarea peștilor.

4.1.6.3. În cazul utilizării luminii artificiale, se aplică următoarele restricții:

(a) prelungirea perioadei de lumină naturală de zi nu depășește o valoare maximă care respectă nevoile etologice, condițiile geografice și starea generală de sănătate a animalelor produse; această valoare maximă nu depășește 16 ore pe zi, cu excepția cazului în care se utilizează în scopul reproducerii;

(b) trebuie să se evite modificările bruște ale intensității luminii în momentul trecerii de la lumină la întuneric sau invers, prin utilizarea unor variatoare ale intensității luminii sau a unei iluminări de fond.

4.1.6.4. Se permite aerarea pentru a se asigura bunăstarea și sănătatea animalelor, cu condiția ca aeratoarele mecanice să fie alimentate de preferință de la surse regenerabile de energie.

4.1.6.5. Utilizarea oxigenului este permisă numai în scopul de a se satisface necesitățile în materie de bunăstare și sănătate a animalelor și în perioade critice de producție sau de transport, în următoarele cazuri:

(a) cazuri excepționale de creștere a temperaturii, de scădere a presiunii atmosferice sau de poluare accidentală;

(b) proceduri ocazionale de gestionare a efectivelor, cum sunt prelevarea de eșantioane și sortarea;

(c) pentru a se asigura supraviețuirea efectivelor din fermă.

4.1.6.6. Trebuie să se ia măsuri adecvate pentru a se menține durata transportului animalelor de acvacultură la un nivel minim.

4.1.6.7. Orice suferință pe durata întregii vieți a animalului, inclusiv în momentul sacrificării, trebuie menținută la un nivel minim.

4.1.6.8. Prin tehnicile de sacrificare, trebuie ca peștii să devină imediat inconștienți și insensibili la durere. Manipularea înainte de sacrificare se efectuează astfel încât să se evite leziunile, menținându-se, în același timp, suferința și stresul la un nivel minim. Atunci când se analizează cele mai bune metode de sacrificare, trebuie să se țină seama de diferențele dintre dimensiunile animalelor în momentul recoltării, dintre specii și dintre locurile de producție.

4.2. Norme specifice pentru moluște

4.2.1. Originea materialului de însămânțare

În ceea ce privește originea materialului de însămânțare, se aplică următoarele norme:

(a) materialul de însămânțare de la exemplare  sălbatice provenit din afara unității de producție poate fi utilizat în cazul crustaceelor bivalve, cu condiția să nu existe nicio deteriorare semnificativă a mediului, să fie permis în baza legislației locale și materialul de însămânțare să provină din:

(i)      straturi de populații care este improbabil să supraviețuiască vremii de iarnă sau care reprezintă un surplus față de necesități; ori

(ii)     straturi naturale de material de însămânțare de la crustacee aflate pe colectoare;

(b) în cazul stridiei japoneze (Crassostrea gigas), se preferă efectivele înmulțite în mod selectiv pentru a se reduce depunerea icrelor în mediul natural;

(c) trebuie să se țină evidențe privind modul, locul și perioada în care a fost colectat materialul de însămânțare de la exemplare sălbatice, pentru a se permite trasabilitatea până la zona de colectare.

4.2.2. Condiții de adăpostire și practici de creștere

În ceea ce privește condițiile de adăpostire și practicile de creștere, se aplică următoarele norme:

(a) producția poate fi realizată în aceeași zonă acvatică în care are loc și producția de pești cu înotătoare și alge marine ecologice, într-un sistem de policultură care trebuie documentat în planul de gestionare durabilă. Moluștele bivalve pot fi crescute de asemenea în policultură împreună cu moluște gasteropode precum speciile de litorină;

(b) producția de moluște bivalve ecologice trebuie să aibă loc în zone delimitate de stâlpi, de balize sau prin alte mijloace clare de marcaj și trebuie izolată, dacă este cazul, prin saci din plasă, cuști scufundate sau alte mijloace create de om;

(c) fermele de conchiliocultură ecologică trebuie să reducă la minimum riscurile la adresa speciilor în privința cărora există un interes de conservare. Dacă se utilizează plase împotriva animalelor de pradă, acestea trebuie să fie astfel concepute încât să nu producă vătămări păsărilor scufundătoare.

4.2.3. Cultivarea

În ceea ce privește cultivarea, se aplică următoarele norme:

(a) pentru producția ecologică pot fi eligibile cultivarea pe corzi pentru midii și alte metode enumerate la punctul 4.1.5.10 litera (h);

(b) cultivarea bentală  a moluștelor este permisă numai dacă în locurile de colectare și de creștere nu se produce un impact semnificativ asupra mediului. Operatorul trebuie să furnizeze autorității de control sau organismului de control un studiu și un raport referitoare la zona exploatată, care vin în sprijinul dovezilor referitoare la impactul minim asupra mediului. Raportul se adaugă ca un capitol separat la planul de gestionare durabilă.

4.2.4. Gestionarea

În ceea ce privește gestionarea, se aplică următoarele norme:

(a) producția utilizează o densitate a efectivelor care nu depășește densitatea utilizată în localitate pentru moluștele neecologice. Sortarea, rărirea și ajustările densității efectivelor se efectuează în funcție de biomasă și în vederea asigurării bunăstării animalelor și a calității ridicate a produselor;

(b) depunerile de organisme se îndepărtează prin mijloace fizice sau manual și, dacă este cazul, se aruncă înapoi în mare, departe de fermele de moluște. Moluștele pot fi tratate o singură dată pe durata ciclului de producție cu o soluție de var în scopul combaterii depunerii de organisme concurente.

4.2.5. Norme specifice de cultivare a stridiilor

Este permisă cultivarea în saci, în buzunare situate pe tăblii. Acestea sau oricare alte structuri cu colectori pentru stridii se dispun astfel încât să se evite formarea unei bariere compacte de-a lungul țărmului. Pentru optimizarea producției, efectivele de stridii se poziționează cu grijă pe straturi în funcție de maree. Producția trebuie să respecte cerințele stabilite la punctul 4.1.5.10. litera (h).

Partea IV: Norme privind producția de alimente prelucrate și de hrană pentru animale prelucrată

Pe lângă normele generale de producție stabilite la articolele 7, 9 și 13, normele stabilite în prezenta parte se aplică alimentelor prelucrate și hranei prelucrate pentru animale.

1. Cerințe generale pentru producția de alimente prelucrate și de hrană pentru animale prelucrată

1.1. Aditivii alimentari și furajeri, adjuvanții tehnologici și alte substanțe și ingrediente folosite la prelucrarea alimentelor sau a hranei pentru animale, precum și orice practică de prelucrare aplicată, cum ar fi afumarea, trebuie să respecte principiile bunelor practici de fabricație[10].

1.2. Operatorii care produc hrană pentru animale prelucrată sau alimente prelucrate stabilesc și actualizează proceduri corespunzătoare bazate pe o identificare sistematică a etapelor esențiale ale prelucrării.

1.3. Aplicarea procedurilor menționate la punctul 1.2. garantează în orice moment că produsele prelucrate obținute din producție sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

1.4. Operatorii respectă și pun în aplicare procedurile menționate la punctul 1.2. și în special:

(a) iau măsuri preventive pentru a evita riscul contaminării cu substanțe sau produse neautorizate;

(b) implementează măsuri de curățare adecvate, monitorizează eficacitatea acestora și înregistrează operațiunile în cauză;

(c) garantează faptul că produsele neecologice nu sunt introduse pe piață cu o indicație referitoare la producția ecologică.

1.5. Pregătirea produselor ecologice prelucrate este separată în timp sau în spațiu de cea a produselor neecologice. Dacă în unitatea de pregătire în cauză se pregătesc sau se depozitează și produse neecologice, operatorul:

(a) informează autoritatea sau organismul de control  în consecință;

(b) efectuează în mod continuu operațiunile până la încheierea unui ciclu complet, separate în spațiu sau în timp de operațiuni similare efectuate asupra unor produse neecologice;

(c) depozitează produsele ecologice, înainte și după operațiuni, separate în spațiu sau în timp de produsele neecologice;

(d) ține disponibil un registru actualizat al tuturor operațiunilor efectuate și al tuturor cantităților prelucrate;

(e) ia măsurile necesare pentru a asigura identificarea loturilor și pentru evitarea amestecurilor sau a schimburilor cu produse neecologice;

(f) efectuează operațiuni asupra produselor ecologice numai după o curățare corespunzătoare a echipamentelor de producție.

1.6. Nu se utilizează produse, substanțe și tehnici care reconstituie proprietăți ce se pierd în timpul prelucrării și al depozitării alimentelor ecologice, care corectează rezultatele neglijenței în prelucrarea alimentelor ecologice sau care pot induce în eroare în alt fel în privința adevăratei naturi a produselor care se intenționează să fie comercializate ca alimentele ecologice.

2. Cerințe privind producția de alimente prelucrate

2.1. Se aplică următoarele condiții compoziției alimentelor ecologice prelucrate:

(a) produsul trebuie să fie obținut în principal din ingrediente agricole; pentru a stabili dacă un produs este obținut în principal din ingrediente agricole, nu se iau în considerare adaosul de apă și de sare;

(b) numai aditivii alimentari, adjuvanții tehnologici, aromele, apa, sarea, preparatele din microorganisme și enzime alimentare, mineralele, oligoelementele, vitaminele, precum și aminoacizii și alți micronutrienți destinați anumitor utilizări în scopuri nutriționale care sunt autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19 pot fi folosiți în alimente;

(c) un ingredient ecologic nu trebuie să fie prezent împreună cu același ingredient în conversie sau în formă neecologică;

(d) alimentele produse din recolte în conversie conțin doar un ingredient vegetal de origine agricolă.

2.2. Utilizarea anumitor produse și substanțe în prelucrarea alimentelor

2.2.1. Numai produsele și substanțele menționate la punctul 2.1 litera (b), precum și produsele și substanțele menționate la punctele 2.2.2, 2.2.4. și 2.2.5. pot fi utilizate la prelucrarea alimentelor, cu excepția produselor și a substanțelor din sectorul vitivinicol, în cazul cărora se aplică punctul 2 din partea V, și al drojdiei, în cazul căreia se aplică punctul 1.3 din partea VI.

2.2.2. La prelucrarea alimentelor, este permisă utilizarea următoarelor produse și substanțe:

(a) preparate din microorganisme și enzime alimentare utilizate în mod normal la prelucrarea alimentelor; cu toate acestea, enzimele care urmează a fi folosite ca aditivi alimentari trebuie să fie autorizate pentru folosirea în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(b) substanțele și produsele definite la articolul 3 alineatul (2) literele (b) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[11] etichetate ca substanțe aromatizante naturale sau preparate aromatizante naturale, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (e) și cu articolul 16 din respectivul regulament;

(c) coloranții pentru ștampilarea cărnii și a ouălor în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[12];

(d) apa potabilă și sarea (cu componentele de bază clorură de sodiu sau clorură de potasiu) folosite în general la prelucrarea alimentelor;

(e) mineralele (inclusiv oligoelementele), vitaminele, aminoacizii și micronutrienți, autorizați numai în măsura în care utilizarea lor în alimentele în care sunt încorporați este obligatorie din punct de vedere legal.

2.2.3. În vederea efectuării calculului menționat la articolul 21 alineatul (3), se aplică următoarele norme:

(a) anumiți aditivi alimentari autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19 se calculează ca ingrediente agricole;

(b) preparatele și substanțele menționate la punctul 2.2.2 nu se calculează ca ingrediente agricole;

(c) drojdia și produsele din drojdie se calculează ca ingrediente agricole.

2.2.4. Următoarele ingrediente agricole neecologice pot fi folosite la prelucrarea alimentelor ecologice:

(a) produse de origine animală:

(i)      organisme acvatice care nu provin din acvacultură și a căror utilizare în pregătirea alimentelor neecologice este permisă;

(ii)     gelatină;

 (ii)    intestine;

(b) produse vegetale neprelucrate, precum și produse derivate din acestea prin prelucrare:

(i)      fructe comestibile, fructe în coajă lemnoasă și semințe:

– nuci de cola                            Cola acuminata;

 (ii)    condimente și plante aromatice comestibile:

– semințe de hrean                   Armoracia rusticana;

– flori de șofrănaș                  Carthamus tinctorius;

– năsturel                                   Nasturtium officinale;

(iii) diverse:

– alge, inclusiv alge marine;

(c) produse vegetale prelucrate:

(i)      zaharuri, amidon și alte produse din cereale și tuberculi:

– hârtie de orez;

– amidon din orez și de porumb ceros, nemodificat chimic;

(ii) diverse:

– rom, obținut numai din suc de trestie de zahăr.

2.2.5. Grăsimile și uleiurile rafinate sau nerafinate, dar nemodificate chimic, pot fi utilizate în formă neecologică dacă sunt derivate din plante altele decât:

– arborele de cacao                    Theobroma cacao;

– cocotierul                                Cocos nucífera;

– măslinul                                  Olea europaea;

– floarea-soarelui                       Helianthus annuus;

– palmierul                                 Elaeis guineensis;

– rapița                                     Brassica napus, rapa;

– șofrănașul                            Carthamus tinctorius;

– susanul                                    Sesamum indicum;

– soia                                         Glycine max.

3. Cerințe privind producția de hrană pentru animale prelucrată

3.1. Materiile prime furajere ecologice sau materiile prime furajere în conversie nu intră simultan cu aceleași materii prime furajere produse prin mijloace neecologice în compoziția produselor furajere ecologice.

3.2. Se interzice prelucrarea cu ajutorul solvenților chimici de sinteză a oricăror materii prime furajere utilizate sau prelucrate în cadrul producției ecologice.

Partea V: Vinul

1. Domeniul de aplicare

1.1. În plus față de normele generale de producție prevăzute la articolele 7, 8, 9 și 14, normele stabilite în prezenta parte se aplică producției ecologice a produselor din sectorul vitivinicol, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

1.2. Se aplică Regulamentele (CE) nr. 606/2009[13] și (CE) nr. 607/2009[14] ale Comisiei, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare explicite în prezenta parte.

2. Utilizarea anumitor produse și substanțe

2.1. Produsele din sectorul vitivinicol se obțin din materii prime ecologice.

2.2. Numai produsele și substanțele autorizate pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19 pot fi folosite la fabricarea produselor din sectorul vitivinicol, inclusiv în cursul proceselor și al practicilor enologice, sub rezerva respectării condițiilor și a restricțiilor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și în Regulamentul (CE) nr. 606/2009 și, în special, în anexa I A la regulamentul respectiv.

3. Practici enologice și restricții

3.1. Fără a se aduce atingere secțiunilor 1 și 2 și interdicțiilor și restricțiilor specifice prevăzute la punctele 3.2-3.5, sunt permise numai practicile, procesele și tratamentele enologice utilizate înainte de data de 1 august 2010, ținând cont inclusiv de restricțiile prevăzute la articolul 80 și la articolul 83 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și la articolele 3, 5-9 și 11-14 din Regulamentul (CE) nr. 606/2009 și în anexele la regulamentele respective.

3.2. Se interzice utilizarea următoarelor practici, procese și tratamente enologice:

(a) concentrarea parțială prin răcire, conform părții I secțiunea B.1 litera (c) din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b) eliminarea anhidridei sulfuroase prin procedee fizice, în conformitate cu punctul 8 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009;

(c) tratarea prin electrodializă pentru a se asigura stabilizarea tartrică a vinului, în conformitate cu punctul 36 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009;

(d) dezalcoolizarea parțială a vinului în conformitate cu punctul 40 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009;

(e) tratamentul cu schimbători de cationi pentru asigurarea stabilizării tartrice a vinului, în conformitate cu punctul 43 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009.

3.3. Utilizarea următoarelor practici, procese și tratamente enologice este permisă în următoarele condiții:

(a) în cazul tratamentelor termice în conformitate cu punctul 2 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009, temperatura nu depășește 70 °C;

(b) în cazul centrifugării și al filtrării cu sau fără agent de filtrare inert, în conformitate cu punctul 3 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009, mărimea porilor nu trebuie să fie mai mică de 0,2 micrometri.

3.4. Înainte de 1 august 2015, Comisia reexaminează utilizarea următoarelor practici, procese și tratamente enologice în vederea eliminării lor treptate sau a impunerii unor restricții suplimentare cu privire la practicile respective:

(a) tratamentele termice menționate la punctul 2 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009;

(b) utilizarea de rășini schimbătoare de ioni menționată la punctul 20 din anexa I A la Regulamentul (CE) nr. 606/2009;

(c) osmoza inversă conform părții I secțiunea B.1 litera (b) din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

3.5. Orice modificare introdusă după 1 august 2010 în ceea ce privește practicile, procesele și tratamentele enologice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau în Regulamentul (CE) nr. 606/2009 poate fi aplicată în producția ecologică de vin numai după adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a normelor de producție prevăzute în prezenta secțiune 3 și, dacă este necesar, după efectuarea unei evaluări în conformitate cu articolul 19 din prezentul regulament.

Partea VI: Drojdie utilizată ca aliment sau hrană pentru animale

Pe lângă normele de producție generale stabilite la articolele 7, 9 și 15, normele stabilite în prezenta parte se aplică drojdiei ecologice folosite ca aliment sau hrană pentru animale.

1. Cerințe generale

1.1. Pentru producția de drojdie ecologică se utilizează numai substraturi produse în mod ecologic.

1.2. Alimentele ecologice sau hrana ecologică pentru animale nu trebuie să conțină concomitent drojdie ecologică și drojdie neecologică.

1.3. La producerea, prepararea și elaborarea drojdiei ecologice se pot folosi următoarele substanțe:

(a) adjuvanții tehnologici autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19;

(b) produsele și substanțele menționate la punctul 2. 2.2. (a) și (d) din partea IV.

ANEXA III

COLECTAREA, AMBALAREA, TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA PRODUSELOR

1. Colectarea produselor și transportul către unitățile de pregătire

Operatorii pot efectua colectarea simultană a produselor ecologice și neecologice numai în cazul în care se iau măsuri corespunzătoare pentru a se evita orice posibil amestec sau schimb cu produse neecologice și pentru a se garanta identificarea produselor ecologice. Operatorul ține la dispoziția organismului de control sau a autorității de control informațiile referitoare la zilele, orele și circuitul de colectare, precum și la data și ora primirii produselor.

2. Ambalarea și transportul produselor către alți operatori sau alte unități

2.1. Operatorii garantează că produsele ecologice sunt transportate către alți operatori sau alte unități, inclusiv către angrosiști și comercianți cu amănuntul, numai în ambalaje, recipiente sau vehicule corespunzătoare închise astfel încât substituirea conținutului să nu poată fi realizată fără manipularea sau deteriorarea sigiliului și cărora li se aplică o etichetă pe care se precizează, fără a se aduce atingere altor indicații impuse prin dreptul Uniunii:

(a) denumirea și adresa operatorului și, dacă aceștia sunt diferiți, ale proprietarului sau ale vânzătorului produsului;

(b) numele produsului sau o descriere a furajelor combinate, însoțite de o referire la metoda de producție ecologică;

(c) denumirea sau numărul de cod al organismului de control sau al autorității de control de care aparține operatorul; și

(d) dacă este cazul, marca de identificare a lotului, aplicată în conformitate cu un sistem de marcare aprobat la nivel național sau convenit cu organismul de control sau autoritatea de control, care să permită stabilirea unei legături între lot și evidențele menționate la articolul 24.

Informațiile menționate la literele (a)-(d) pot fi prezentate și într-un document de însoțire, în cazul în care un astfel de document poate fi legat în mod incontestabil de ambalajul, recipientul sau vehiculul în care este transportat produsul. Acest document de însoțire cuprinde informații cu privire la furnizor sau la transportator.

2.2. Închiderea ambalajelor, a recipientelor sau a vehiculelor nu este obligatorie în cazul în care:

(a) transportul se efectuează direct între un operator și un alt operator, iar ambii sunt supuși sistemului de control privind producția ecologică;

(b) produsele sunt însoțite de un document care furnizează informațiile prevăzute la punctul 2.1; și

(c) atât operatorii care expediază, cât și operatorii destinatari țin la dispoziția organismului de control sau a autorității de control evidențe cu privire la operațiunile de transport respective.

3. Norme speciale privind transportul hranei pentru animale către alte unități de producție sau de pregătire ori către spații de depozitare

La transportarea hranei pentru animale către alte unități de producție sau de pregătire ori locuri de depozitare, operatorii se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

(a) pe parcursul transportului, hrana pentru animale produsă prin metode ecologice, furajele în conversie și hrana pentru animale neecologică sunt efectiv separate fizic;

(b) vehiculele sau recipientele care au transportat produse neecologice pot fi utilizate pentru a transporta produse ecologice numai dacă:

(i)      înainte de începerea transportului de produse ecologice, s-au luat măsuri adecvate de curățare a căror eficacitate a fost verificată, iar operatorii înregistrează aceste operațiuni;

(ii)     sunt puse în aplicare toate măsurile corespunzătoare, în funcție de riscurile evaluate în conformitate cu măsurile de control și, dacă este necesar, operatorii garantează faptul că produsele neecologice nu pot fi introduse pe piață cu o indicație referitoare la producția ecologică;

(iii)    operatorii țin la dispoziția organismului de control sau a autorității de control evidențe cu privire la astfel de operațiuni de transport;

(c) transportul furajelor ecologice finite este separat fizic sau în timp de transportul altor produse finite;

(d) pe durata transportului, se înregistrează cantitatea de produse de la început și fiecare cantitate individuală livrată pe parcursul unei curse de livrare.

4. Transportul peștilor vii

4.1. Peștii vii trebuie transportați în cisterne corespunzătoare cu apă curată care satisface nevoile fiziologice ale acestora în ceea ce privește temperatura și cantitatea de oxigen dizolvat.

4.2. Înainte de transportarea peștilor ecologici și a produselor ecologice din pește, cisternele trebuie curățate, dezinfectate și clătite cu multă grijă.

4.3. Se iau măsuri de precauție pentru a se reduce stresul. În timpul transportului, densitatea nu trebuie să atingă un nivel care să dăuneze speciei respective.

4.4. Trebuie să se țină evidențe justificative pentru operațiunile menționate la punctele 4.1, 4.2 și 4.3.

5. Recepția produselor de la alți operatori de unități

La recepția unui produs ecologic, operatorul verifică închiderea ambalajului sau a recipientului în cazurile în care acest lucru este necesar, precum și prezența indicațiilor prevăzute în secțiunea 2.

Operatorul trebuie să realizeze un control încrucișat al informațiilor de pe eticheta menționată în secțiunea 2 cu informațiile din documentele de însoțire. Rezultatul acestor verificări se menționează în mod explicit în evidențele menționate la articolul 24.

6. Norme speciale referitoare la recepția produselor dintr-o țară terță

Dacă se importă produse ecologice dintr-o țară terță, acestea se transportă în ambalaje sau recipiente corespunzătoare, închise într-un mod care să împiedice înlocuirea conținutului și prevăzute cu datele de identificare ale exportatorului și cu oricare alte mărci și numere care servesc la identificarea lotului, precum și cu certificatul de control pentru importul din țări terțe, după caz.

La recepția unui produs ecologic importat dintr-o țară terță, persoana fizică sau juridică destinatară a transportului importat și care îl recepționează în vederea pregătirii ulterioare sau a comercializării verifică închiderea ambalajului sau a recipientului și, în cazul produselor importate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), verifică dacă certificatul de inspecție menționat la articolul respectiv vizează tipul de produs conținut de transport. Rezultatul acestei verificări se menționează în mod explicit în evidențele menționate la articolul 24.

7. Depozitarea produselor

7.1. Pentru depozitarea produselor, zonele se gestionează în așa fel încât să se asigure identificarea loturilor și să se evite orice amestec sau orice contaminare cu produse sau substanțe care nu sunt conforme cu normele de producție ecologică. Produsele ecologice trebuie să poată fi clar identificate în orice moment.

7.2. În cazul unităților de producție vegetală și animalieră ecologică, este interzisă depozitarea în unitatea de producție a altor factori de producție decât cei autorizați pentru utilizare în producția ecologică în temeiul articolului 19.

7.3. Este permisă depozitarea medicamentelor de uz veterinar alopatice și a antibioticelor în exploatațiile agricole și de acvacultură cu condiția ca acestea să fi fost prescrise de un medic veterinar în legătură cu tratamentele menționate la punctul 1.5.2.2 din partea II și la punctul 4.1.4.2 litera (a) din partea III din anexa II, să fie depozitate într-un loc supravegheat și să fie înregistrate în registrul animalelor, astfel cum se menționează la articolul 24.

7.4. În cazul în care operatorii manipulează atât produse neecologice, cât și produse ecologice, iar acestea din urmă sunt depozitate în spații de depozitare în care sunt depozitate și alte produse agricole sau alimentare:

(a) produsele ecologice se păstrează separat de celelalte produse agricole sau alimentare;

(b) se iau toate măsurile pentru a se asigura identificarea transporturilor și pentru a se evita amestecurile sau schimburile cu produse neecologice;

(c) înainte de depozitarea produselor ecologice, s-au luat măsuri adecvate de curățare a căror eficacitate a fost verificată, iar operatorii înregistrează aceste operațiuni.

ANEXA IV

TERMENII PREVĂZUȚI LA ARTICOLUL 21

BG: биологичен.

ES: ecológico, biológico.

CS: ekologické, biologické.

DA: økologisk.

DE: ökologisch, biologisch.

ET: mahe, ökoloogiline.

EL: βιολογικό.

EN: organic.

FR: biologique.

GA: orgánach.

HR: ekološki.

IT: biologico.

LV: bioloģisks, ekoloģisks.

LT: ekologiškas.

LU: biologësch.

HU: ökológiai.

MT: organiku.

NL: biologisch.

PL: ekologiczne.

PT: biológico.

RO: ecologic.

SK: ekologické, biologické.

SL: ekološki.

FI: luonnonmukainen.

SV: ekologisk.

--------------------------------------------------

ANEXA V

LOGOUL UNIUNII EUROPENE PENTRU PRODUCȚIA ECOLOGICĂ ȘI NUMERELE DE COD

1. Logo

1.1. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică trebuie să respecte modelul de mai jos:

A se introduce LOGOUL

1.2. Culoarea de referință în sistemul Pantone este verde Pantone nr. 376 și verde (50 % cyan + 100 % galben), atunci când se folosește cvadricromia.

1.3. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică se poate utiliza și în alb și negru, astfel cum este ilustrat, dar numai în cazul în care nu este posibilă utilizarea variantei în culori:

A se introduce LOGOUL

1.4. În cazul în care culoarea de fond a ambalajului sau a etichetei este închisă, simbolurile pot fi reproduse în negativ, utilizând culoarea de fond a ambalajului sau a etichetei.

1.5. Dacă un logo este utilizat în culori pe un fond colorat, ceea ce îl face greu de văzut, se poate folosi, pentru a se îmbunătăți contrastul cu culorile de fond, o linie de delimitare care înconjoară logoul.

1.6. În anumite situații specifice în care pe ambalaj există indicații într-o singură culoare, logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat în aceeași culoare.

1.7. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică trebuie să aibă o înălțime de minimum 9 mm și o lățime de minimum 13,5 mm; raportul înălțime/lățime trebuie să fie în permanență 1:1,5. În mod excepțional, pentru ambalajele foarte mici, dimensiunea minimă poate fi redusă până la o înălțime de 6 mm.

1.8. Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi asociat cu elemente grafice sau de text referitoare la producția ecologică, cu condiția ca acestea să nu modifice sau să nu schimbe natura logoului Uniunii Europene pentru producția ecologică și nici indicațiile definite în conformitate cu articolul 22. Atunci când este asociat cu logouri naționale sau private care utilizează o culoare verde diferită de culoarea de referință menționată la punctul 2, logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat în acea culoare diferită de culoarea de referință.

2. Numerele de cod

Formatul general al numerelor de cod este următorul:

AB-CDE-999

unde:

(a) „AB” este codul ISO al țării în care au loc controalele;

(b) „CDE” este un termen indicat în trei litere care trebuie hotărâte de Comisie sau de fiecare stat membru, precum „bio” , „öko” , „org”  sau „eko” , care stabilește o legătură cu producția ecologică; și

(c) „999” este numărul de referință, indicat în maximum trei cifre, care trebuie atribuit de:

(i) autoritatea competentă a fiecărui stat membru autorităților de control sau organismelor de control cărora le-a delegat sarcini de control;

(ii)     Comisie:

– autorităților de control și organismelor de control recunoscute de Comisie în temeiul articolului 29;

– autorităților competente din țări terțe recunoscute de Comisie în temeiul articolului 31.

[1]               Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

[2]               Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 368, 23.12.2006, p. 15).

[3]               Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

[4]               Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7).

[5]               Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

[6]               Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) ( JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

[7]               Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 168, 28.6.2007, p. 1).

[8]               Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).

[9]               Directiva 2006/113/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind calitatea apelor conchilicole (JO L 376, 27.12.2006, p. 14).

[10]             Bunele practici de fabricație (BPF), astfel cum sunt definite la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 privind buna practică de fabricație a materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 384, 29.12.2006, p. 75).

[11]             Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE (JO L 354, 31.12.2008, p. 34).

[12]             Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO L 354, 31.12.2008, p. 16).

[13]             Regulamentul (CE) nr. 606/2009 al Comisiei din 10 iulie 2009 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în privinţa categoriilor de produse viticole, a practicilor oenologice și a restricţiilor care se aplică acestora (JO L 193, 24.7.2009, p. 1).

[14]             Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicaţiile geografice protejate, menţiunile tradiţionale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (JO L 193, 24.7.2009, p. 60)