EXPUNERE DE MOTIVE

1.           Contextul propunerii

Societatea europeană îmbătrânește. Sistemele de pensii din Uniunea Europeană (UE) trebuie să se adapteze pentru a asigura pensii adecvate, sigure și viabile, lucru dificil de realizat. Abordarea eficace a acestor provocări impune realizarea de acțiuni care să fie coordonate îndeaproape de către statele membre. Propunerea de revizuire a Directivei 2003/41/CE privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (institutions for occupational retirement provision, IORP)[1] va spori guvernanța și transparența acestor instituții, precum și activitățile transfrontaliere ale acestora, consolidând astfel piața internă.

În mai multe privințe, revizuirea directivei ar fi trebuit să aibă loc de multă vreme.

În primul rând, sunt necesare standarde mai ridicate de guvernanță care să reflecte cele mai bune practici la nivel național în urma crizei economice și financiare, pentru a proteja membrii și beneficiarii schemelor și a facilita furnizarea de pensii la nivel transfrontalier în condiții de siguranță. Unele instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale sunt instituții financiare de mari dimensiuni, iar disfuncționalitățile acestora ar putea să afecteze stabilitatea financiară și să aibă consecințe sociale semnificative. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere că tot mai multe scheme de pensii ocupaționale sunt bazate pe contribuții determinate. Pensiile membrilor acestor scheme sunt expuse riscurilor în cazul unui cadru de guvernanță insuficient în ceea ce privește riscurile sau al unei gestionări defectuoase a acestora.[2]

În al doilea rând, trebuie reduse divergențele în materie de reglementare, cerințele care se suprapun și procedurile transfrontaliere excesiv de împovărătoare. Consultările Comisiei au arătat că aceste elemente reprezintă una dintre barierele în calea dezvoltării piețelor transfrontaliere de pensii ocupaționale și că reducerea acestor obstacole va ajuta întreprinderile, inclusiv IMM-urile și firmele multinaționale, să își organizeze activitățile de furnizare de pensii la nivel european într-un mod mai eficient.[3] Instituțiile transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaționale, cum ar fi fondurile de pensii paneuropene pentru cercetătorii mobili[4] sau mecanismul transfrontalier preconizat privind angajatorii austrieci[5], sunt limitate în prezent. Dar este foarte probabil ca presiunea crescândă asupra sectorului pensiilor ocupaționale să se accentueze semnificativ, având în vedere reducerea continuă a sistemelor publice de pensii, instituțiile transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaționale putând juca un rol din ce în ce mai important în furnizarea de pensii ocupaționale. De altfel, mai multe state membre au introdus noi legi menite să stimuleze instalarea pe teritoriul lor a instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.[6]

În al treilea rând, au fost constatate lacune semnificative în ceea ce privește nivelul informațiilor furnizate membrilor și beneficiarilor schemelor de pensii din întreaga UE. Mulți membri nu sunt conștienți că drepturile lor de pensie nu sunt garantate sau că acestea ar putea, chiar dacă au fost acumulate, să fie reduse de către instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, ceea ce nu s-ar întâmpla în cazul altor contracte financiare[7]. De asemenea, membrii schemelor nu sunt adesea conștienți de impactul semnificativ al comisioanelor asupra drepturilor de pensie.

Prezenta propunere se bazează pe o serie de inițiative lansate în ultimii ani, cum ar fi cartea albă privind pensiile[8] și cartea verde privind finanțarea pe termen lung a economiei europene[9]. Pornind de la aceasta din urmă, revizuirea directivei vizează, de asemenea, consolidarea capacității IORP de a investi în active cu un profil economic pe termen lung și de a sprijini finanțarea creșterii durabile în economia reală.

Sectorul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale se dezvoltă în numeroase state membre în care pensiile ocupaționale jucau până în prezent un rol limitat, inclusiv prin stabilirea de cadre de reglementare. Dacă nu se stabilește un cadru de reglementare actualizat la nivelul UE, există în prezent riscul ca statele membre să continue să dezvolte soluții divergente, accentuând astfel fragmentarea la nivelul reglementării. În plus, materializarea îmbunătățirii performanței pensiilor ocupaționale necesită perioade îndelungi de timp. Lipsa de acțiune imediată ar duce la pierderea unor oportunități în ceea ce privește economiile de costuri și randamentul investițiilor, precum și la realizarea de planificări financiare neadecvate de către milioane de europeni. De asemenea, ar crește în mod disproporționat povara pentru generațiile mai tinere și s-ar submina solidaritatea între generații.

Prezenta propunere nu ia în calcul introducerea noilor norme privind solvabilitatea, care, în orice caz, nu sunt relevante pentru schemele cu contribuții determinate. În plus, un studiu de impact cantitativ[10] efectuat de Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA) în 2013 a arătat că, înainte de a se putea lua o decizie cu privire la aspectele legate de solvabilitate, sunt necesare informații mai cuprinzătoare privind aceste aspecte.

1.1.        Obiectivele propunerii

Obiectivul general al prezentei propuneri este facilitarea creării unor economii pentru pensiile ocupaționale. Existența unor pensii ocupaționale mai sigure și mai eficiente va contribui la adecvarea și viabilitatea pensiilor, prin sporirea contribuției economiilor din pensiile complementare la veniturile din pensii, va consolida, de asemenea, rolul de investitori instituționali în economia reală a UE pe care îl joacă instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale și va spori capacitatea economiei europene de a dirija economiile pe termen lung către investițiile care favorizează creșterea economică.

Prezenta propunere are patru obiective specifice: (1) eliminarea ultimelor bariere prudențiale din calea instituțiilor transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaționale, în special prin impunerea cerinței ca normele privind investițiile și comunicarea informațiilor către membri și beneficiari să fie cele din statul membru de origine, precum și prin clarificarea procedurilor pentru activitățile transfrontaliere și definirea în mod clar a sferei de acțiune a statului membru de origine și a statului membru gazdă; (2) asigurarea unei bune guvernanțe și gestionări a riscurilor; (3) furnizarea de informații clare și pertinente membrilor și beneficiarilor și (4) asigurarea faptului că autoritățile de supraveghere dispun de instrumentele necesare pentru a supraveghea IORP în mod eficace.

1.2.        Coerența cu alte politici și obiective ale Uniunii

Obiectivele prezentei propuneri sunt coerente cu politicile și obiectivele urmărite de Uniune. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede adoptarea de măsuri pentru a garanta crearea și funcționarea unei piețe interne care să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și libertatea de a presta servicii.

Prezenta propunere este conformă cu cartea albă privind pensiile. În același timp, aceasta este coerentă cu Strategia Europa 2020, care prevede realizarea consolidării fiscale și a sustenabilității financiare pe termen lung în paralel cu reforma structurală a sistemelor de pensii din statele membre.[11] În fine, prezenta propunere este conformă cu alte inițiative din domeniul serviciilor financiare, cum ar fi directivele Solvabilitate II[12], AFIA[13] și MiFID II[14]. Astfel, propunerea se integrează perfect în domeniul de aplicare al agendei Comisiei în ceea ce privește consolidarea sectorului financiar în vederea sprijinirii creșterii.[15]

Propunerea promovează drepturile omului prin protejarea furnizării de pensii. Aceasta este conformă cu articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care prevede recunoașterea și respectarea drepturilor persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă. Acțiunile propuse ar avea un impact pozitiv asupra protecției consumatorilor (în temeiul articolului 38) și a libertății de a desfășura activități comerciale (în temeiul articolului 16), în special prin garantarea unui nivel mai ridicat al transparenței furnizării pensiilor, al planificării în cunoștință de cauză de către indivizi a finanțelor și a pensiilor și prin facilitarea activităților economice transfrontaliere ale instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și ale întreprinderilor plătitoare. Obiectivul general justifică anumite restricții privind libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16), întrucât propunerea vizează asigurarea integrității și a stabilității pieței.

2.           Rezultatele consultărilor cu părțile interesate și ale evaluării impactului

Prezenta propunere se bazează pe mai multe consultări publice cu privire la cerințele privind aspectele cantitative, guvernanța și comunicarea informațiilor. Dată fiind natura specifică a activităților instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, consultările au implicat sistematic partenerii sociali (angajatori și sindicate). În iulie 2010, Comisia a lansat consultări cu privire la cartea verde privind pensiile în care sublinia o serie de idei legate de această revizuire.[16] Consultarea a avut drept rezultat aproape 1 700 de răspunsuri din întreaga UE, inclusiv 350 din partea statelor membre, a parlamentelor naționale, a organizațiilor comerciale și sindicale, a societății civile și a reprezentanților sectorului.[17]

Luând în considerare feedbackul primit în ceea ce privește cartea verde privind pensiile, serviciile Comisiei au solicitat Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale în aprilie 2011 consultanță tehnică privind modificarea directivei. Cu respectarea principiului proporționalității, EIOPA a recomandat aplicarea cadrului de guvernanță prevăzut în Directiva Solvabilitate II și în cazul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale. Publicarea proiectului de asistență de specialitate[18] a fost urmată de un proces amplu de consultare[19]. EIOPA și-a dat avizul final în februarie 2012, pe baza căruia direcția generală Piața internă și servicii a organizat un schimb de opinii între părțile interesate în cadrul unei audieri publice desfășurate la 1 martie 2012. Ulterior, serviciile Comisiei au realizat un studiu de impact cantitativ privind cerințele cantitative, precum și un studiu privind sarcina administrativă în ceea ce privește aspectele referitoare la guvernanță și comunicarea informațiilor. Ambele studii se bazează pe contribuțiile din partea sectorului și a partenerilor sociali.

Prezenta propunere este însoțită de un raport de evaluare a impactului care analizează o serie de opțiuni și subopțiuni de politică. Raportul a fost transmis Comitetului de evaluare a impactului la 4 septembrie 2013. Comitetul a solicitat informații suplimentare cu privire la opiniile diferitelor grupuri de părți interesate, definirea problemei, chestiunea subsidiarității și a proporționalității, opțiunile și impactul preconizat. Raportul a fost revizuit în consecință, iar principalele modificări au fost următoarele: (i) o descriere mai cuprinzătoare a opiniilor statelor membre și ale diferitelor categorii de părți interesate; (ii) o explicație mai detaliată a problemelor abordate de măsurile propuse; (iii) în ceea ce privește subsidiaritatea, o prezentare mai amănunțită a argumentelor în favoarea adoptării de măsuri la nivelul UE; (iv) clarificarea faptului că nu se propune o mai mare armonizare a raportării în scopuri de supraveghere; (v) un nou capitol privind impactul inițiativei asupra întreprinderilor mici și mijlocii și (vi) o descriere mai detaliată a ipotezelor utilizate pentru calculul beneficiilor și costurilor preconizate aferente diferitelor opțiuni. Evaluarea impactului a fost supusă din nou atenției Comitetului la 16 octombrie 2013. La 6 noiembrie, Comitetul a declarat că nu poate emite un aviz pozitiv și a solicitat câteva modificări suplimentare.

3.           Elementele juridice ale propunerii

3.1.        Temei juridic

Prezenta propunere reformează Directiva 2003/41/CE, codificând dispozițiile neschimbate ale acesteia și modificând-o în același timp. Temeiurile juridice ale Directivei 2003/41/CE sunt fostul articol 47 alineatul (2) și fostele articole 55 și 95 din Tratatul CE [în prezent articolul 53, articolul 62 și articolul 114 alineatul (1) din TFUE].

Propunerea menține temeiurile juridice ale directivei. Aceasta urmărește realizarea pieței interne prin libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire, reglementând inițierea și efectuarea de activități de către persoane care desfășoară activități independente și stabilind un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

Directiva 2003/41/CE reglementează domenii precum cadrul de funcționare al instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, inclusiv printr-o abordare comună a procesului de înregistrare sau de autorizare, normele și procedurile care trebuie urmate în cazul în care instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale doresc să își ofere serviciile în alte state membre, normele de solvabilitate cantitative, regulile de investire bazate pe principiul prudenței („prudent person rule”), cerințele privind gestionarea eficace, inclusiv cerințele de competență și onorabilitate, utilizarea serviciilor de audit intern și a serviciilor actuariale, cerințele în materie de gestionare a riscurilor, utilizarea depozitarilor, informațiile care trebuie comunicate membrilor și beneficiarilor, precum și competențele de supraveghere și obligațiile de raportare.

Propunerea aprofundează aceste elemente. În ceea ce privește informațiile care trebuie comunicate de către instituția pentru furnizarea de pensii ocupaționale, propunerea introduce, de exemplu, o declarație de pensie la nivelul UE. În ceea ce privește gestionarea eficace a instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, aceasta stabilește norme mai detaliate privind cerințele de competență și onorabilitate și funcțiile-cheie, printre care și gestionarea riscurilor. Propunerea vizează, de asemenea, facilitarea activităților transfrontaliere.

Cele două obiective ale Directivei 2003/41/CE sunt menținute. Niciunul dintre obiective nu este secundar sau indirect în raport cu celălalt. De exemplu, profesionalizarea managementului instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale prin definirea sarcinilor și responsabilităților personalului-cheie de conducere și introducerea propriei evaluări prospective a riscurilor consolidează protecția consumatorilor. Pe de altă parte, îmbunătățirea gradului de informare cu ajutorul declarației de pensie oferă un cadru în care conducerea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale să răspundă în fața membrilor și beneficiarilor. Un nivel mai înalt de armonizare a acestor cerințe facilitează activitățile transfrontaliere prin reducerea costurilor tranzacțiilor și stimularea inovării pieței.

3.2.        Subsidiaritate și proporționalitate

Luarea de măsuri la nivelul UE în acest domeniu aduce o valoare adăugată, deoarece măsurile adoptate doar la nivelul statelor membre nu vor reuși: (i) să elimine barierele din calea activităților transfrontaliere ale instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale; (ii) să asigure creșterea pragului minim la nivelul UE al protecției consumatorilor; (iii) să ducă la economii de scară, la diversificarea riscurilor și la inovații, elemente inerente activităților transfrontaliere; (iv) să evite arbitrajul de reglementare între sectoarele serviciilor financiare; (v) să evite arbitrajul de reglementare între statele membre și (vi) să ia în considerare interesele lucrătorilor transfrontalieri.

În cadrul acțiunii propuse, statelor membre le revine întreaga responsabilitate de organizare a propriilor sisteme de pensii. Revizuirea nu pune această prerogativă în cauză și nici nu vizează legislația națională în domeniul protecției sociale și al muncii sau în cel al fiscalității ori al contractelor.

Propunerea este conformă cu principiul proporționalității, astfel cum este consacrat la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Opțiunile de politică alese încearcă să găsească un echilibru între interesul public, protecția membrilor și a beneficiarilor, precum și costurile pentru instituții, plătitori și autoritățile de supraveghere. Opțiunile au fost analizate cu atenție, elaborate ca standarde minime și adaptate având în vedere modele de afaceri diferite. Acestea sunt motivele pentru care, în ansamblu, propunerea va stimula furnizarea de pensii ocupaționale.

3.3.        Trimiteri la alte directive

Prezenta propunere este o reformare și se referă la Directivele 2003/41/CE, 2009/138/CE, 2010/78/UE[20], 2011/61/UE și 2013/14/UE[21]. Directiva 2003/41/CE va fi abrogată de prezenta directivă.

3.4.        Explicarea detaliată a propunerii

Deoarece este vorba de o reformare a Directivei 2003/41/CE, explicația detaliată de mai jos vizează exclusiv noile dispoziții sau dispozițiile care urmează să fie modificate.

Titlul I – DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 6 include în prezent definiții noi și/sau clarificate ale conceptelor de „întreprindere plătitoare”, „stat membru de origine”, „stat membru gazdă”, instituția „care efectuează transferul” și instituția „destinatară”, „piață reglementată”, „sistem multilateral de tranzacționare”, „sistem reglementat de tranzacționare”, „suport durabil” și „funcție-cheie”.

Articolul 9, coroborat cu articolul 10, nu mai enumeră condițiile de funcționare în mod separat, ci conferă statelor membre sarcina de a asigura înregistrarea sau autorizarea fiecărei instituții și de a garanta că dispun de norme stabilite în mod corespunzător privind schemele de pensii.

Articolul 12 se modifică în trei direcții. În primul rând, acesta precizează că o instituție desfășoară activități transfrontaliere atunci când gestionează o schemă de pensii care face obiectul legislației din domeniul muncii și al protecției sociale dintr-un alt stat membru, inclusiv în cazul în care o instituție și întreprinderea plătitoare sunt situate în același stat membru.[22] În al doilea rând, alineatul (4) impune obligația unei autorități competente dintr-un stat membru de origine de a formula o decizie motivată în cazul în care interzice o activitate transfrontalieră. În plus, în cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru de origine refuză să transmită o notificare autorității competente din statul membru gazdă, aceasta trebuie să își motiveze refuzul. În al treilea rând, statul membru gazdă nu mai poate impune instituțiilor care desfășoară activități transfrontaliere cerințe suplimentare de informare, dat fiind că propunerea introduce o declarație de pensie standard (a se vedea articolele 40-54).

Articolul 13 stabilește noi norme pentru transferul transfrontalier de scheme de pensii care trebuie să fie autorizat în prealabil de către o autoritate competentă din statul membru de origine al instituției destinatare. Cu excepția cazului în care legislația națională din domeniul protecției sociale și al muncii în materie de organizare a sistemelor de pensii prevede altfel, transferul și condițiile în care acesta se realizează trebuie să facă obiectul unei aprobări prealabile de către membrii și beneficiarii vizați sau, dacă este cazul, de către reprezentanții acestora. Articolul 13 include, de asemenea, norme privind schimbul de informații referitoare la legislația aplicabilă din domeniul protecției sociale și al muncii în temeiul căreia trebuie gestionată schema de pensii. În cazul în care, în urma transferului, instituția destinatară desfășoară activități transfrontaliere, se aplică articolul 12 alineatele (8) și (9). Instituția va gestiona schema de pensii în conformitate cu legislația din domeniul social și al muncii din statul membru gazdă[23], neschimbând astfel nivelul de protecție a membrilor și beneficiarilor implicați în transfer.

Titlul II – CERINȚE CANTITATIVE

Articolul 20 referitor la regulile de investire se modifică în trei direcții. În primul rând, statul membru gazdă nu mai poate impune reguli de investire suplimentare instituțiilor care desfășoară activități transfrontaliere. Acest lucru facilitează organizarea gestionării investițiilor, în special în cazul schemelor bazate pe contribuții determinate. Măsura nu subminează protecția membrilor și beneficiarilor, fiind completată cu norme consolidate privind guvernanța și supravegherea. În al doilea rând, articolul 20 alineatul (6) litera (a) a fost actualizat pentru a reflecta terminologia utilizată în Regulamentul (UE) nr..../... [MiFIR]. În al treilea rând, articolul înlocuiește termenul ambiguu „piețe de capital de risc” [articolul 20 alineatul (6) litera (c)] cu o terminologie care reflectă mai bine sensul inițial al acestei dispoziții, și anume că statele membre nu pot restrânge libertatea instituțiilor de a investi în instrumente pe termen lung care nu sunt tranzacționate pe piețele reglementate. În plus, regulile de investire nu ar trebui să limiteze investițiile în active necotate care finanțează proiectele de infrastructură care promovează reducerea emisiilor de carbon și reziliența în fața schimbărilor climatice.

Nu se propune armonizarea suplimentară a normelor referitoare la situația de solvabilitate financiară a instituției.

Titlul III – CONDIȚIILE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE

În cazul instituțiilor mici pentru furnizarea de pensii ocupaționale, propunerea menține posibilitatea ca statele membre să excludă instituțiile care gestionează scheme care împreună au mai puțin de 100 de membri în total. În cazul altor instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale, o serie de măsuri specifice, de exemplu cele privind funcțiile-cheie și estimarea riscurilor, garantează proporționalitatea cerințelor privind guvernanța.

CAPITOLUL 1 – Sistemul de guvernanță

Cu excepția articolelor 31 și 32 (fostele articole 10 și 12), acest titlu al directivei este nou și stabilește noi cerințe de guvernanță detaliate pentru IORP.

Articolul 21 prevede că organului administrativ, de conducere sau de control al IORP îi revine răspunderea finală în ceea ce privește respectarea de către instituția în cauză a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. Normele referitoare la guvernanța IORP nu aduc atingere rolului partenerilor sociali în gestionarea acestora.

Articolul 22 stabilește că instituțiile trebuie să dispună de un sistem de guvernanță eficace care să asigure o administrare corectă și prudentă a activității lor. Acest sistem trebuie să fie proporțional cu natura, amploarea și complexitatea activităților IORP pentru a se garanta că cerințele de guvernanță nu vor fi prea împovărătoare, de exemplu pentru instituțiile mici.

Articolul 23 prevede că instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale se asigură că toate persoanele care conduc efectiv IORP sau dețin funcții-cheie au calificări profesionale, cunoștințe și experiență adecvată pentru a asigura o gestionare corectă și prudentă IORP sau a-și exercita în mod corect funcțiile-cheie (criteriul privind competența) și că acestea au o bună reputație și sunt integre (criteriul privind onorabilitatea).

Articolul 24 stabilește că instituțiile trebuie să aibă o politică de remunerare solidă și că această politică trebuie făcută publică. De asemenea, articolul propune să i se confere Comisiei competența de a adopta un act delegat.

Articolul 25 stabilește principiile generale privind funcțiile-cheie. Instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale pot permite unei singure persoane sau unități organizaționale să dețină mai multe funcții-cheie, dar trebuie să atribuie funcția de administrare a riscurilor, în orice moment, unei persoane sau unei unități organizaționale diferite de cea care deține funcția de audit intern.

Articolul 26 prevede că instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale trebuie să dispună de un sistem eficace de gestionare a riscurilor care este necesar pentru a identifica, monitoriza, administra și raporta în mod continuu toate riscurile, inclusiv cele legate de activitățile externalizate sau cele reexternalizate ulterior, la care sunt sau ar putea fi expuse, precum și interdependențele dintre aceste riscuri. Gestionarea riscurilor ar trebui să fie proporțională cu dimensiunea și organizarea internă a instituției și cu natura, sfera și complexitatea activităților acesteia.

Articolul 27 prevede o funcție eficace de audit intern care să evalueze adecvarea și eficacitatea sistemului de control intern și a altor elemente ale sistemului de guvernanță al acestuia, inclusiv activitățile externalizate sau cele ulterior reexternalizate. Funcția de audit intern trebuie să fie asumată de cel puțin o persoană independentă, din interiorul sau din afara instituției.

Articolul 28 impune obligația ca o funcție actuarială eficace să coordoneze și să supravegheze calculul provizioanelor tehnice și să evalueze adecvarea metodologiilor și a modelelor de bază, în cazul în care membrii și beneficiarii nu suportă toate riscurile.

Articolul 29 stabilește că instituțiile trebuie să efectueze o estimare a riscurilor pentru pensii în mod regulat și fără întârziere după orice modificare importantă a profilului de risc al instituției. Estimarea trebuie să demonstreze compatibilitatea mai multor elemente, în conformitate cu cerințele naționale. Estimarea ar trebui să cuprindă riscurile noi sau emergente legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor și mediu. Estimarea riscurilor pentru pensii ar trebui să fie proporțională cu dimensiunea și organizarea internă a instituției și cu natura, sfera și complexitatea activităților acesteia.

Articolul 30 propune să i se confere Comisiei competența de a adopta un act delegat privind estimarea riscurilor pentru pensii.

CAPITOLUL 2 – Externalizare și gestionarea investițiilor

Articolul 33 stabilește normele privind încheierea de contracte cu părți terțe (externalizare), printre care și norme privind activitățile reexternalizate.

CAPITOLUL 3 – Depozitarul

Articolele 35-37 prevăd că instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale trebuie să desemneze un singur depozitar pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor și pentru atribuțiile de supraveghere în cazul în care membrii și beneficiarii suportă în totalitate riscul investiției.

Titlul IV – INFORMAȚII CARE TREBUIE COMUNICATE MEMBRILOR POTENȚIALI, MEMBRILOR ȘI BENEFICIARILOR

CAPITOLUL 1 – Dispoziții generale

Acest capitol stabilește detaliile privind informațiile care trebuie comunicate membrilor potențiali, membrilor și, după pensionare, beneficiarilor, pornind de la fostul articol 11.

Articolul 38 stabilește principiile generale privind comunicarea informațiilor.

Articolul 39 stabilește tipul de informații pe care membrii (și beneficiarii) trebuie să le primească, cum ar fi drepturile și obligațiile părților, riscurile și opțiunile de investiții și dacă acestea sunt implicite sau nu. Condițiile specifice schemei de pensii respective trebuie să fie publicate pe un site internet de către instituția în cauză.

Articolul 40 prevede obligația IORP de a furniza, o dată la douăsprezece luni, o declarație de pensie individuală în cel mai clar mod posibil, care să constituie și o bază pentru alimentarea cu informații a eventualelor servicii de urmărire a pensiilor descrise în cartea albă privind pensiile.[24] În cazul în care statele membre pun deja la dispoziția cetățenilor informații cuprinzătoare care acoperă unul sau mai mulți piloni ai pensiilor, acestea își vor menține flexibilitatea în ceea ce privește elaborarea propriilor sisteme de informații privind pensiile, atâta timp cât acestea respectă cerințele prevăzute de prezenta propunere.

CAPITOLUL 2 – Declarația de pensie

Articolele 40-44 stabilesc dispozițiile generale privind declarația de pensie care este destinată membrilor activi ai schemei de pensii. Ideea unei declarații de pensie se bazează pe avizul EIOPA adresat Comisiei Europene cu privire la revizuirea Directivei IORP și se întemeiază pe cele mai bune practici naționale în mai multe state membre și pe lucrările internaționale elaborate de OCDE[25]. Declarația de pensie asigură comparabilitatea cu informațiile impuse de legislația din alte sectoare financiare, cum ar fi documentul cu informații-cheie pentru fondurile deschise de investiții (OPCVM-uri) și ține seama, în același timp, de specificul sectorului pensiilor ocupaționale. În plus, declarația de pensie lasă suficientă marjă de manevră pentru ca statele membre să poată introduce cerințe mai specifice și sisteme integrate care să permită comparabilitatea dintre diverșii piloni ai sistemului de pensii.

Standardizarea declarației de pensie ar trebui să permită elaborarea periodică a declarației de pensie și eventuala externalizare a acestei sarcini, prin aceasta menținându-se un nivel redus al costurilor, în special pentru instituțiile mai mici.

Articolele 46-53 stabilesc componentele declarației de pensie, care trebuie citite împreună cu articolul 45. Aceste componente sunt următoarele:

· datele personale ale membrului;

· identificarea instituției;

· garanțiile;

· soldul, contribuțiile și costurile;

· proiecțiile privind pensiile;

· profilul investițiilor;

· performanțele anterioare și

· informații suplimentare.

Articolul 54 propune să i se confere Comisiei competența de a adopta un act delegat privind declarația de pensie.

CAPITOLUL 3 – Alte informații și documente care trebuie furnizate

Acest capitol se referă la informațiile care ar trebui furnizate de IORP membrilor și beneficiarilor în diferite etape ale procesului de pensionare, cum ar fi în perioada dinaintea înscrierii într-o schemă de pensii, în cea dinaintea pensionării sau în cea de plată a pensiilor.

Articolul 55 stabilește norme specifice potrivit cărora IORP trebuie să furnizeze informații membrilor potențiali înainte ca aceștia să adere la schema de pensii a IORP.

Articolul 56 stabilește informațiile care trebuie furnizate membrilor înainte de pensionare. Aceste informații ar trebui să fie furnizate în plus față de declarația de pensie, cu cel puțin doi ani înainte de pensionare, indiferent dacă momentul pensionării este prestabilit sau nu.

Articolul 57 detaliază informațiile care trebuie furnizate beneficiarilor în faza de plată a pensiilor. Aceste informații către beneficiari ar trebui să înlocuiască declarația de pensie.

Articolul 58 stabilește informațiile care trebuie furnizate, la cerere, de către membri și beneficiari.

Titlul V – SUPRAVEGHEREA PRUDENȚIALĂ

CAPITOLUL 1 – Norme generale privind supravegherea prudențială

Articolul 59 desemnează protecția membrilor și beneficiarilor schemelor drept obiectivul principal al supravegherii prudențiale.

Articolul 60 precizează ce domenii trebuie înțelese ca aparținând supravegherii prudențiale în contextul prezentei directive. Acest articol elimină incertitudinea juridică pentru IORP cauzată de diferențele în ceea ce privește domeniul de aplicare al reglementării prudențiale a statelor membre.

Articolul 61 stabilește principiile generale ale supravegherii prudențiale. Acesta prevede, de exemplu, că autoritatea competentă din statul membru de origine are responsabilitatea exclusivă pentru supravegherea prudențială a tuturor instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale autorizate sau înregistrate în jurisdicția sa. În plus, articolul stabilește principiul conform căruia supravegherea IORP trebuie să fie prospectivă și bazată pe riscuri, precum și oportună și proporțională.

Articolul 63 introduce procesul de supraveghere prudențială, care vizează să identifice IORP cu caracteristici financiare, organizaționale sau de altă natură susceptibile să genereze un profil de risc mai ridicat.

Articolul 64 prevede asigurarea faptului că toate noile cerințe introduse de prezenta propunere sunt reflectate în prerogativele conferite autorităților competente cu privire la furnizarea de informații.

Articolul 65 prevede că autoritățile competente trebuie să își realizeze sarcinile în mod transparent și responsabil.

CAPITOLUL 2 – Secretul profesional și schimbul de informații

Articolele 66-71 prevăd dispoziții și stabilesc condițiile pentru schimburile de informații între autoritățile competente și autoritățile și organismele care contribuie la consolidarea stabilității sistemului financiar.

Titlul VI – DISPOZIȚII FINALE

Articolele 73-81 stabilesc obligațiile de cooperare și de raportare, precum și condițiile pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. Printre acestea se numără evaluarea și revizuirea directivei, modificarea Directivei 2009/138/CE („Solvabilitate II”), termenul-limită de punere în aplicare a directivei, abrogări și destinatari.

4.           Implicațiile bugetare

Implicațiile bugetare specifice sunt evaluate în fișa financiară legislativă; acestea se referă la sarcinile atribuite EIOPA.

ê 2003/41/CE

2014/0091 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene privind funcționarea Uniunii Europene și, în special, articolul 5347 alineatul (2), articolul 6255 și articolul 11495 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

ò nou

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

ê 2003/41/CE

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

ò nou

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

ê 2003/41/CE

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

ò nou

(1)       Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului[26] a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial[27]. Întrucât urmează să se efectueze modificări suplimentare, aceasta ar trebui reformată, din motive de claritate.

ê 2003/41/CE considerentul 1

O veritabilă piață internă a serviciilor financiare este esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Comunitate.

ê 2003/41/CE considerentul 2 (adaptat)

ð nou

(2)       S-au înregistrat deja realizări importante în crearea acestei piețe interne, Piața internă ceea ce permite ð ar trebui să permită ï instituțiilor financiare să funcționeze în alte state membre și să asigureă un nivel ridicat de protecție a ð membrilor și beneficiarilor schemelor de pensii ocupaționale ï consumatorilor de servicii financiare.

ê 2003/41/CE considerentul 3 (adaptat)

Comunicarea Comisiei denumită „Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a cadrului de acțiune pentru servicii financiare” identifică o serie de măsuri necesare pentru a realiza piața internă a serviciilor financiare, iar Consiliul European, întrunit la Lisabona la 23 și 24 martie 2000, a cerut punerea în aplicare a acestui plan de acțiune până în 2005.

ê 2003/41/CE considerentul 4 (adaptat)

Planul de acțiune pentru servicii financiare subliniază ca prioritate urgentă necesitatea elaborării unei directive privind supravegherea prudențială a instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, deoarece aceste instituții financiare majore, care joacă un rol esențial în asigurarea integrării, eficienței și lichidității piețelor financiare, nu sunt reglementate de nici un cadru legislativ comunitar coerent care să le permită să beneficieze pe deplin de avantajele pieței interne.

ò nou

(3)       Directiva 2003/41/CE a reprezentat prima măsură legislativă în direcția instituirii unei piețe interne a schemelor de pensii ocupaționale organizate la scară europeană. O piață internă veritabilă pentru furnizarea de pensii ocupaționale rămâne esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană și pentru abordarea provocărilor legate de îmbătrânirea populației europene. Directiva, care datează din 2003, nu a fost substanțial modificată pentru a se introduce un sistem de guvernanță modern bazat pe riscuri care să se aplice și instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

ê 2003/41/CE considerentul 5 (adaptat)

ð nou

(4)       ð Este necesar să se întreprindă acțiuni pentru dezvoltarea în continuare a sistemelor private complementare pentru pensii, cum ar fi pensiile ocupaționale. Acest lucru este important, deoarece sistemele de securitate socială sunt supuse unor presiuni crescânde, ceea ce înseamnă că pe viitor cetățenii se vor baza din ce în ce mai mult pe pensiile ocupaționale ca sistem complementar. ï În măsura în care sistemele de securitate socială sunt supuse unei presiuni crescânde, în viitor se va pune un accent tot mai mare pe pensiile ocupaționale ca sistem complementar; Aacest sistem ar trebuie așadar dezvoltat, fără însă a se pune sub semnul întrebării importanța sistemelor de pensii din sistemul asigurărilor sociale în ceea ce privește o protecție socială sigură, durabilă și eficientă, care să garanteze un standard de viață decent la bătrânețe și care, prin urmare, ar trebuie să se afle în centrul obiectivului de consolidare a modelului social european.

ò nou

(5)       Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul de a desfășura o activitate comercială și dreptul la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, deoarece garantează un nivel mai ridicat al transparenței finanțării pensiilor și al planificării în cunoștință de cauză de către indivizi a finanțelor și pensiilor și facilitează activitățile economice transfrontaliere ale instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și ale întreprinderilor. Prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(6)       Deși Directiva 2003/41/CE a intrat în vigoare, există încă bariere prudențiale importante care fac ca gestionarea la nivel transfrontalier a schemelor de pensii să fie mai costisitoare pentru instituții. În plus, nivelul minim actual de protecție pentru membri și beneficiari trebuie să crească. Acest lucru este cu atât mai important cu cât numărul europenilor care se bazează pe scheme care transferă riscurile aferente longevității și riscurile de piață dinspre instituția sau întreprinderea care furnizează schema ocupațională („întreprindere plătitoare”) înspre cetățeni a crescut în mod semnificativ. De asemenea, și nivelul minim actual al informațiilor puse la dispoziția membrilor și beneficiarilor trebuie să crească. Aceste evoluții justifică o modificare a directivei.

ê 2003/41/CE considerentul 7 (adaptat)

(7)       Regulile prudențiale enunțate în prezenta directivă au rolul atât de a garanta un nivel înalt de securitate pentru viitorii pensionari prin impunerea unor reguli riguroase de supraveghere, cât și de a facilita gestionarea eficientă a Ö schemelor Õ sistemelor de pensii ocupaționale.

ê 2003/41/CE considerentul 8 (adaptat)

(8)       Instituțiile care sunt complet separate de orice întreprindere Ö plătitoare Õ afiliată la un sistem de pensii și care funcționează pe baza principiului de finanțare prin capitalizare cu singurul scop de a furniza pensii ar trebuie să aibă libertatea de a presta servicii și libertatea de a investi, singura condiție fiind respectarea cerințelor prudențiale coordonate, indiferent dacă aceste instituții sunt considerate sau nu entități juridice.

ê 2003/41/CE considerentul 9

(9)       În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să păstreze responsabilitatea integrală pentru organizarea sistemelor lor de pensii, precum și puterea de decizie asupra rolului fiecăruia dintre cei trei piloni ai sistemului de pensii din fiecare stat membru; în contextul celui de-al doilea pilon, acestea ar trebuie, de asemenea, să păstreze responsabilitatea integrală pentru rolul și funcțiile diferitelor instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale, cum ar fi fondurile de pensii sectoriale, casele de pensii ale întreprinderilor, precum și societățile de asigurare de viață; prin prezenta directivă nu se intenționează repunerea în discuție a acestei prerogative.

ê 2003/41/CE considerentul 10 (adaptat)

(10)     Reglementările naționale privind participarea lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă la Ö schemele Õ sistemele de pensii ocupaționale diferă; în unele state membre, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale pot funcționa pe bază de acorduri cu un sector sau cu asociații profesionale ale căror membri exercită o activitate independentă sau direct cu persoane care exercită o activitate independentă sau cu salariați; în unele state membre, o persoană care exercită o activitate independentă poate, de asemenea, să devină membru al unei instituții, în condițiile în care acea persoană acționează ca angajator sau oferă serviciile sale profesionale unei întreprinderi; în unele state membre, persoanele care exercită o activitate independentă nu pot să se afilieze unei instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale, dacă nu îndeplinesc anumite condiții, inclusiv acelea impuse de legislația socială și de dreptul muncii.

ê 2003/41/CE considerentul 11 (adaptat)

(11)     Instituțiile care gestionează sistemele de securitate socială și care sunt deja coordonate la nivelul comunitar Uniunii ar trebuie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive; cu toate acestea, este necesar să se ia în considerare specificitatea instituțiilor care, într-un stat membru, gestionează atât sisteme de securitate socială, cât și Ö scheme Õ sisteme de pensii ocupaționale.

ê 2003/41/CE considerentul 12

(12)     Instituțiile financiare care beneficiază deja de un cadru legislativ comunitarla nivelul Uniunii ar trebui, în general, să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive; cu toate acestea, în măsura în care aceste instituții pot ca, în anumite cazuri, să ofere și servicii de pensii ocupaționale, este important să se asigure că prezenta directivă nu determină denaturări ale concurenței; asemenea denaturări pot fi evitate prin aplicarea cerințelor prudențiale din prezenta directivă serviciului de pensii ocupaționale al societăților de asigurare de viață; Comisia ar trebuie, de asemenea, să monitorizeze cu atenție situația pe piața pensiilor ocupaționale și să evalueze posibilitatea de a extinde aplicarea facultativă a prezentei directive la alte instituții financiare reglementate.

ê 2003/41/CE considerentul 13

(13)     Atunci când se intenționează asigurarea securității financiare după pensionare, prestațiile oferite de instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale ar trebuie să asigure în general plata unei rente viagere; plata unei rente temporare sau a unei sume forfetare ar trebuie, de asemenea, să fie posibilăe.

ê 2003/41/CE considerentul 14 (adaptat)

(14)     Este important să se asigure faptul că persoanele în vârstă și persoanele cu handicap nu sunt expuse riscului sărăciei și pot beneficia de un standard de viață decent; prevederea corespunzătoare a riscurilor biometrice în cadrul sistemelor de pensii ocupaționale este un aspect important al luptei împotriva sărăciei și insecurității persoanelor în vârstă; atunci când introduc Ö o schemă Õ un sistem de pensii, angajatorii și lucrătorii sau reprezentanții acestora ar trebuie să ia în considerare posibilitatea de a include, în această Ö schemă Õ sistem de pensii, dispoziții pentru acoperirea riscului de longevitate și a riscului de invaliditate profesională, precum și dispoziții pentru plata unei pensii de urmaș.

ê 2003/41/CE considerentul 15 (adaptat)

(15)     Oferind statelor membre posibilitatea de a exclude din domeniul de aplicare a legislației naționale de punere în aplicare instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme care împreună au în total mai puțin de o sută de membri, se poate facilita supravegherea în unele state membre, fără a afecta buna funcționare a pieței interne în acest domeniu; cu toate acestea,însă aceasta nu ar trebui să pericliteze dreptul instituțiilor de acest tip de a desemna, pentru gestionarea portofoliului lor de investiții și pentru Ö păstrarea în custodie a Õ conservarea activelor lor, gestionari și depozitari autorizați corespunzător, stabiliți în alt stat membru.

ê 2003/41/CE considerentul 16

(16)     Instituții cum ar fi „Unterstützungskassen” din Germania, aiale căror membri nu au dreptul legal la prestații de o anumită valoare și unde interesele lor sunt protejate printr-o asigurare legală obligatorie în caz de insolvabilitate, ar trebuie să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive.

ê 2003/41/CE considerentul 17

(17)     Pentru a proteja membrii și beneficiarii, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale ar trebuie să își limiteze activitățile la acele activități la care se face referire în prezenta directivă, precum și la cele care decurg din acestea.

ê 2003/41/CE considerentul 18 (adaptat)

(18)     În cazul falimentului unei întreprinderi Ö plătitoare Õ afiliate la un sistem de pensii, un membru este supus riscului de a-și pierde atât locul de muncă, cât și drepturile de pensie dobândite; acest lucru determină necesitatea asigurării unei separații clare între acea întreprindere și instituție și a instituiriiea unor norme prudențiale minime pentru a proteja membrii.

ê 2003/41/CE considerentul 19

(19)     Instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale funcționează și sunt supravegheate în modurialități care diferă considerabil de la un stat membru la altul; în unele state membre, supravegherea poate fi exercitată nu numai asupra instituției înseăși, dar și asupra entităților sau societăților autorizate să gestioneze aceste instituții; statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să ia în calcul această particularitate atâta timp cât se întrunesc efectiv cerințele prevăzute în prezenta directivă; statele membre ar trebuie, de asemenea, să fie în măsură să permită societăților de asigurări și altor entități financiare să gestioneze instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

ê 2003/41/CE considerentul 20

(20)     Instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale furnizează servicii financiare; având în vedere că acestea își asumă o mare responsabilitate în ceea ce privește plata pensiilor ocupaționale, acestea trebuie să îndeplinească anumite norme minime prudențiale privind activitățile lor și condițiile de funcționare.

ê 2003/41/CE considerentul 21 (adaptat)

(21)     Existența unui număr mare de instituții în anumite state membre impune necesitatea găsirii unei soluții pragmatice în ceea ce privește autorizarea lor prealabilă; cu toate acestea, dacă o instituție dorește să gestioneze Ö o schemă Õ un sistem în alt stat membru, ar trebuie solicitată o autorizare prealabilă din partea autorității competente din statul membru de origine.

ê 2003/41/CE considerentul 36 (adaptat)

ð nou

(22)     Fără a se aduce atingere dispozițiilor din dreptul social și din dreptul muncii la nivel național privind organizarea sistemelor de pensii, inclusiv afilierea obligatorie și dispozițiile rezultând din contractele colective de muncă, instituțiile ar trebui să aibă posibilitatea ð , după primirea autorizației din partea autorității competente a statului membru de origine al instituției, ï de a-și furniza serviciile în alte state membre; ar trebui să li se permită instituțiilor să Ö încaseze contribuții de la Õ accepte afilierea la sistem din partea unor întreprinderi cu sediul în Ö orice Õ alte state membrue și să gestioneze Ö scheme Õ sisteme de pensii cu membri din mai multe state membre; aceasta, în cele din urmă, ar putea duce la economii semnificative de scară pentru aceste instituții, ar îmbunătăți competitivitatea sectorului la nivelul Uniunii scară comunitară și ar facilita mobilitatea forței de muncă; toate acestea necesită recunoașterea reciprocă a normelor prudențiale; cu excepția cazului în care se prevede altfel, aplicarea corectă a acestor norme prudențiale trebuie supravegheată de către autoritățile competente din statele membre de origine.

ê 2003/41/CE considerentul 37 (adaptat)

ð nou

(23)     Exercitarea dreptului unei instituții dintr-un stat membru de a gestiona Ö o schemă Õ un sistem de pensii ocupaționale contractată în alt stat membru ar trebui să respecte în totalitate dispozițiile în vigoare ale legislației sociale și a muncii din statul membru gazdă în ceea ce privește aspectele relevante pentru pensiile ocupaționale, ca de exemplu definirea și plata pensiilor și condițiile pentru transferabilitatea drepturilor de pensie. ð În scopul asigurării securității juridice a activităților transfrontaliere ale instituțiilor, domeniul de aplicare al normelor prudențiale ar trebui clarificat. ï

ò nou

(24)     Instituțiile ar trebui să poată transfera schemele de pensii către alte instituții transfrontaliere din interiorul Uniunii pentru a facilita organizarea furnizării de pensii ocupaționale la nivelul întregii Uniuni, singura condiție fiind obținerea autorizării, din partea autorității competente din statul membru de origine, a instituției către care se efectuează transferul sistemului de pensii („instituția destinatară”). Cu excepția cazului în care legislația națională din domeniul protecției sociale și al muncii în materie de sisteme de pensii prevede altfel, transferul și condițiile în care acesta se realizează ar trebui să facă obiectul unei aprobări prealabile de către membrii și beneficiarii vizați sau, dacă este cazul, de către reprezentanții acestora.

ê 2003/41/CE considerentul 26

(25)     Un calcul prudent al provizioanelor tehnice reprezintă o condiție esențială pentru a se garanta onorarea obligațiilor de plată a pensiilor; este așadar necesar ca provizioanele tehnice să fie calculate pe baza metodelor actuariale recunoscute și certificate de către persoane autorizate; ratele maxime ale dobânzii trebuie alese prudent, în conformitate cu normele naționale relevante; volumul minim de provizioane tehnice trebuie să fie suficient pentru ca prestațiile care se plătesc deja beneficiarilor să poată fi plătite în continuare și să reflecte în același timp angajamentele care rezultă din drepturile de pensie acumulate ale membrilor.

ê 2003/41/CE considerentul 27

(26)     Riscurile asumate de instituții variază semnificativ de la un stat membru la altul; statele membre de origine ar trebuie așadar să aibă posibilitatea de a reglementa calculul provizioanelor tehnice cu norme suplimentare și mai detaliate decât se prevede în prezenta directivă.

ê 2003/41/CE considerentul 28 (adaptat)

(27)     Deținerea de active suficiente și corespunzătoare pentru a acoperi provizioanele tehnice protejează interesele membrilor și beneficiarilor Ö schemei Õ sistemului de pensii în cazul în care întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată la sistem devine insolvabilă; în cazul activităților transfrontaliere, în special, recunoașterea reciprocă a principiilor de supraveghere aplicate în statele membre necesită ca provizioanele tehnice să fie în orice moment finanțate integral.

ê 2003/41/CE considerentul 29

(28)     Dacă instituția nu operează transfrontalier, statele membre ar trebuie să poată permite acoperirea parțială, numai cu condiția elaborării unui plan adecvat de refacere a acoperirii integrale, fără a se aduce atingere cerințelor Directivei 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția salariaților în cazul insolvabilității angajatorului[28].

ê 2003/41/CE considerentul 30 (adaptat)

(29)     În multe cazuri, poate fi întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată la sistemul de pensii și nu instituția însăși poate fi cea care fie își asumă riscurile biometrice, fie garantează anumite prestații sau randamentul investițiilor; cu toate acestea, în unele cazuri, instituția este cea care oferă o asemenea acoperire sau garanții, iar obligațiile întreprinderilor Ö plătitoare Õ afiliate se limitează la plata contribuțiilorcotizațiilor necesare; în aceste cazuri, produsele oferite sunt similare cu cele ale societăților de asigurare de viață, iar instituțiile în cauză ar trebui să dețină cel puțin aceleași fonduri suplimentare proprii ca și societățile de asigurare de viață.

ê 2003/41/CE considerentul 31 (adaptat)

(30)     Instituțiile sunt investitori pe termeni foarte lung; răscumpărarea activelor acestor instituții nu poate fi, în general, făcută pentru alt scop decât acela de a furniza drepturile de pensie; mai mult, pentru a proteja în mod adecvat drepturile membrilor și beneficiarilor, instituțiile ar trebuie să fie în măsură să opteze pentru o alocare a activelor care să corespundă naturii și duratei exacte a angajamentelor lor; aceste aspecte necesită o supraveghere eficientă și o abordare a Ö regulilor de investire Õ reglementărilor de investiție care să permită instituțiilor suficientă flexibilitate pentru a decide asupra celei mai sigure și eficiente politici de investiții și care să le oblige să acționeze prudent; de aceea, respectarea principiului prudenței necesită o politică de investiții adaptată structurii de afiliere a fiecărei instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

ê 2003/41/CE considerentul 6 (adaptat)

(31)     Prezenta directivă constituie așadar un prim pas către instituirea unei piețe interne a sistemelor de pensii ocupaționale, organizată la scară europeană; Pprin stabilirea regulii principiului prudenței ca principiu de bază pentru investirea capitalului și oferirea posibilității instituțiilor de a funcționa transfrontalier se încurajează redirecționarea economiilor către sectorul furnizării de pensii ocupaționale, prin aceasta contribuindu-se la progresul economic și social.

ê 2003/41/CE considerentul 32 (adaptat)

(32)     Practicile și metodele de supraveghere variază de la un stat membru la altul; de aceea, statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită libertate privind Ö regulile de investire Õ normele precise referitoare la investiții pe care doresc să le impună instituțiilor aflate pe teritoriul lor; cu toate acestea, aceste norme nu trebuie Ö ar trebui Õ însă să restricționeze libera circulație a capitalului fără ca acest lucru să fie justificat de motive prudențiale.

ê 2003/41/CE considerentul 33 (adaptat)

ð nou

(33)     Ca investitori pe termen foarte lung expuși unui risc de lichiditate scăzut, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale sunt bine plasate pentru a investi în active nelichide cum ar fi acțiunile, dar și ð în instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare sau în sisteme reglementate de tranzacționare ï pe piețele de capital de risc, în limitele prudenței; acestea pot, de asemenea, să beneficieze de avantajele diversificării internaționale; prin urmare, investițiile în acțiuni, pe piețele de capital de risc și în valute, altele decât cele în care sunt angajamentele, ð și în instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare sau în sisteme reglementate de tranzacționare ï nu ar trebuie restricționate, decât dincu excepția motivelor prudențiale.

ò nou

(34)     Conceptul de instrumente cu profil economic pe termen lung are un înțeles larg. Aceste instrumente sunt titluri de valoare netransferabile și, prin urmare, nu au acces la lichiditatea piețelor secundare. Ele necesită adesea angajamente cu durată fixă care le restricționează perspectivele de comercializare. Aceste instrumente ar trebui înțelese ca incluzând participațiile, instrumentele de datorie ale întreprinderilor necotate și împrumuturile care le-au fost acordate. Întreprinderile necotate includ proiecte de infrastructură, societăți necotate care vizează creșterea, bunuri imobile sau alte active care ar putea fi adecvate pentru investiții pe termen lung. Proiectele de infrastructură care vizează scăderea emisiilor de dioxid de carbon și creșterea rezilienței la schimbările climatice sunt adesea active necotate și se bazează pe credite pe termen lung pentru finanțarea proiectului.

ê 2003/41/CE considerentul 34 (adaptat)

Cu toate acestea, dacă instituția funcționează transfrontalier, i se poate solicita de către autoritățile competente din statul membru gazdă să limiteze investițiile în acțiuni și active similare care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în acțiuni și alte instrumente emise de aceeași întreprindere sau în active denominate în valute necongruente, cu condiția ca reglementări similare să se aplice instituțiilor stabilite în statul membru gazdă.

ê 2003/41/CE considerentul 35 (adaptat)

Restricțiile privind libera alegere de către instituții a gestionarilor de active și a depozitarilor autorizați limitează concurența pe piața internă și de aceea ar trebui eliminate.

ò nou

(35)     Pentru a se reduce costurile aferente activităților transfrontaliere, ar trebui să li se permită instituțiilor să investească în alte state membre, în conformitate cu normele din statul lor membru de origine. Prin urmare, statele membre gazdă nu ar trebui să aibă posibilitatea de a impune cerințe suplimentare de investiții instituțiilor situate în alte state membre.

(36)     Anumite riscuri nu pot fi reduse cu ajutorul cerințelor cantitative reflectate în provizioanele tehnice și în cerințele de finanțare, putând fi abordate în mod adecvat doar prin intermediul cerințelor de guvernanță. Prin urmare, asigurarea unui sistem de guvernanță eficace este esențială pentru gestionarea adecvată a riscurilor. Aceste sisteme ar trebui să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților.

(37)     Politicile de remunerare care încurajează asumarea de riscuri excesive pot submina gestionarea sănătoasă și eficace a instituțiilor în ceea ce privește riscurile. Principiile și cerințele de comunicare a informațiilor în materie de politici de remunerare care se aplică altor tipuri de instituții financiare din Uniune ar trebui să se aplice și instituțiilor, ținând însă cont de structura specifică de guvernanță a acestora în comparație cu alte tipuri de instituții financiare și de necesitatea de a lua în considerare dimensiunea, natura, amploarea și complexitatea activităților acestora.

(38)     O funcție-cheie constă în capacitatea internă de a îndeplini anumite sarcini de guvernanță. Instituțiile ar trebui să dispună de o capacitate suficientă pentru a realiza funcția de gestionare a riscurilor, funcția de audit intern și, atunci când este cazul, funcția actuarială. Identificarea unei anumite funcții-cheie nu împiedică instituția să hotărască în mod independent cum va organiza această funcție-cheie în practică, cu excepția cazului în care se specifică altfel prin prezenta directivă. Aceasta nu ar trebui să ducă la apariția unor cerințe care să împovăreze în mod nejustificat instituția, deoarece ar trebui să se țină seama de natura, nivelul și complexitatea activităților acesteia.

(39)     Toate persoanele care îndeplinesc funcții-cheie ar trebui să respecte cerințele de competență și onorabilitate. Cu toate acestea, numai titularii funcțiilor-cheie ar trebui să fie supuși cerințelor de notificare către autoritatea competentă.

(40)     În plus, cu excepția funcției de audit intern, în instituțiile mai mici și mai puțin complexe ar trebui să fie posibil ca o singură persoană sau o singură unitate organizațională să dețină mai multe funcții-cheie. Cu toate acestea, persoana sau unitatea care îndeplinește funcția-cheie ar trebui să fie diferită de cea care deține o funcție-cheie similară în întreprinderea plătitoare; autoritatea competentă ar trebui să fie, totuși, autorizată să acorde o scutire, ținând cont de dimensiunea, sfera și complexitatea activităților instituției.

(41)     Este esențial ca instituțiile să își îmbunătățească procedura de gestionare a riscurilor, astfel încât eventualele puncte vulnerabile în ceea ce privește sustenabilitatea schemei de pensii să poată fi înțelese în mod adecvat și discutate cu autoritățile competente. Instituțiile ar trebui, în cadrul propriului sistem de gestionare a riscurilor, să realizeze o estimare a riscurilor pentru activitățile legate de pensii pe care le desfășoară. Respectiva estimare ar trebui, de asemenea, să fie pusă la dispoziția autorităților competente. În estimare, instituțiile ar trebui să ofere, printre altele, o descriere calitativă a elementelor-cheie care le determină poziția de finanțare în conformitate cu legislația națională, eficacitatea sistemului lor de gestionare a riscurilor și capacitatea de a respecta cerințele privind provizioanele tehnice. Această estimare a riscurilor ar trebui să includă riscurile noi sau emergente, cum ar fi riscurile legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor sau mediu.

ê 2003/41/CE considerentul 22 (adaptat)

(42)     Fiecare stat membru ar trebuie să oblige fiecare instituție stabilită pe teritoriul său să întocmească conturi anuale și rapoarte anuale care să ia în calcul fiecare Ö schemă Õ sistem de pensii gestionată de instituție și, dacă este cazul, conturi anuale și rapoarte anuale pentru fiecare Ö schemă Õ sistem de pensii; conturile anuale și rapoartele anuale care prezintă o imagine corectă și fidelă, aprobată corespunzător de o persoană autorizată, a activelor și a angajamentelor, precum și a situației financiare a instituției, luând în considerare fiecare Ö schemă Õ sistem de pensii gestionată de o instituție, sunt o sursă esențială de informații pentru membrii și beneficiarii Ö unei scheme Õ unui sistem și pentru autoritățile competente; ele permit în special autorităților competente să controleze soliditatea financiară a unei instituții și să evalueze dacă aceasta este în măsură să își îndeplinească toate obligațiile contractuale.

ê 2003/41/CE considerentul 24 (adaptat)

(43)     Politica de investiții a unei instituții reprezintă un factor decisiv atât pentru securitatea, cât și pentru nivelul de accesibilitate al pensiilor ocupaționale; de aceea, instituțiile ar trebuie să enunțe principii pe baza cărora să își fondeze politica de investiții și, cel puțin la fiecare trei ani, să reexamineze aceste principii; enunțarea principiilor ar trebuie pusă la dispoziția autorităților competente și, de asemenea, comunicată la cerere membrilor și beneficiarilor fiecăreiui Ö scheme Õ sistem de pensii.

ò nou

(44)     Ar trebui să li se permită instituțiilor să încredințeze gestionarea lor, în întregime sau în parte, altor entități care desfășoară activități în numele lor. Instituțiile ar trebui să rămână deplin responsabile de executarea tuturor obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcții-cheie sau orice alte activități.

(45)     Atribuțiile legate de păstrarea în condiții de siguranță și supravegherea activelor instituțiilor ar trebui să fie consolidate prin clarificarea rolurilor și a sarcinilor depozitarului. Obligația de a numi un depozitar ar trebui impusă numai instituțiilor care gestionează scheme de pensii în care membrii și beneficiarii suportă toate riscurile.

ê 2003/41/CE considerentul 23 (adaptat)

Informarea corespunzătoare a membrilor și beneficiarilor unui sistem de pensii joacă un rol esențial; acest lucru are o relevanță deosebită pentru solicitările de informații privind soliditatea financiară a instituțiilor, regulile contractuale, prestațiile și finanțarea efectivă a drepturilor de pensie acumulate, precum și politica de investiții și gestionarea riscurilor și costurilor.

ò nou

(46)     Instituțiile ar trebui să pună la dispoziția membrilor potențiali, a membrilor și a beneficiarilor informații clare și adecvate, pentru a-i sprijini în demersul de luare a deciziilor cu privire la pensionare și pentru a asigura un nivel ridicat de transparență de-a lungul diferitelor etape din cadrul schemei, printre care etapa dinaintea aderării, cea a aderării (inclusiv dinaintea pensionării) și cea de după pensionare. Mai precis, ar trebui oferite informații privind drepturile la pensie care au fost acumulate, nivelurile preconizate ale pensiilor, riscurile și garanțiile, precum și cu privire la costuri. În cazul în care membrii suportă un risc de investiții, este esențial să se furnizeze și informații suplimentare privind profilul de investiții, eventualele opțiuni disponibile și performanțele anterioare.

(47)     Pentru a face o alegere în cunoștință de cauză, membrii potențiali ar trebui să dispună, înainte de aderarea la o schemă, de toate informațiile necesare, precum cele privind posibilitățile de a renunța la calitatea de membru, contribuțiile, costurile și opțiunile de investiții, dacă este cazul.

(48)     Pentru membrii instituției care nu s-au pensionat încă, instituțiile ar trebui să elaboreze o declarație de pensie standard care să conțină informații-cheie generice și cu caracter personal referitoare la schema de pensii. Declarația de pensie ar trebui să aibă un format standard pentru a facilita înțelegerea drepturilor de pensie în ceea ce privește evoluția în timp a acestora și relația dintre scheme diferite de pensii și pentru a încuraja mobilitatea lucrătorilor.

(49)     Instituțiile ar trebui să informeze membrii cu privire la opțiunile privind plata pensiilor cu suficient timp înainte ca aceștia să se pensioneze. În cazul în care pensiile nu se achită ca anuități pe viață, membrii care se apropie de pensionare ar trebui să primească informații despre produsele disponibile sub forma cărora se plătesc pensiile, în vederea facilitării planificării financiare pentru pensionare.

(50)     În timpul etapei în care pensiile sunt plătite, beneficiarii ar trebui să continue să primească informații despre plățile la care au dreptul și opțiunile de plată corespunzătoare acestora. Acest lucru este deosebit de important atunci când beneficiarii suportă o parte importantă a riscului de investiții în faza plății pensiilor.

(51)     În exercitarea prerogativelor sale, autoritatea competentă ar trebui să aibă drept obiectiv protecția membrilor și a beneficiarilor.

(52)     Domeniul de aplicare al supravegherii prudențiale diferă de la un stat membru la altul. Acest lucru poate crea probleme atunci când o instituție trebuie să respecte în același timp reglementările prudențiale ale statului membru de origine și legislația din domeniul protecției sociale și al muncii din statul membru gazdă. Clarificarea domeniilor care sunt considerate a face parte din supravegherea prudențială în sensul prezentei directive reduce incertitudinea juridică și costurile de tranzacție aferente acesteia.

(53)     Existența unei piețe interne pentru instituții impune recunoașterea reciprocă a normelor prudențiale. Respectarea de către o instituție a acestor standarde ar trebui să fie supravegheată de autoritățile competente din statul membru de origine al instituției. Autorităților competente ar trebui să li se confere de către statele membre prerogativele necesare pentru a utiliza măsuri preventive sau corective în cazul în care instituțiile încalcă oricare dintre cerințele prezentei directive.

ê 2003/41/CE considerentul 25 (adaptat)

Pentru a se achita de obligațiile lor statutare, autoritățile competente trebuie să beneficieze de drepturi adecvate la informare și competențe de intervenție corespunzătoare în privința instituțiilor și persoanelor care le gestionează în mod efectiv; în cazul în care o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale a transferat altor întreprinderi (externalizare) anumite funcții importante, cum ar fi gestionarea investițiilor, tehnologia informației sau contabilitatea, aceste drepturi la informare și aceste competențe de intervenție trebuie să fie extinse la funcțiile menționate, pentru a verifica dacă respectivele activități se derulează în conformitate cu regulile de supraveghere.

ò nou

(54)     Pentru a asigura supravegherea eficace a activităților externalizate, inclusiv a acelora care au fost ulterior reexternalizate, este esențial ca autoritățile competente să aibă acces la toate datele relevante deținute de prestatorii de servicii cărora le-au fost externalizate activitățile, indiferent dacă aceștia din urmă sunt entități reglementate sau nereglementate, și să aibă dreptul să efectueze inspecții la fața locului. Pentru a ține seama de evoluțiile pieței și pentru a garanta respectarea continuă a condițiilor de externalizare, instituțiile ar trebui să informeze autoritățile competente înainte de externalizarea unor activități critice sau importante.

(55)     Ar trebui să se prevadă schimbul de informații între autoritățile competente, alte autorități și organismele însărcinate cu consolidarea stabilității financiare și cu încetarea schemelor de pensii. Prin urmare, este necesar să se precizeze condițiile în care se poate realiza respectivul schimb de informații. De asemenea, în cazul în care informațiile nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților competente, acestea ar trebui să aibă posibilitatea, după caz, de a condiționa respectivul acord de respectarea unor condiții stricte.

(56)     Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului[29] reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentei directive și sub supravegherea autorităților competente. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului[30] reglementează activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate de către autoritățile europene de supraveghere în temeiul prezentei directive și sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Orice operațiune de prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul prezentei directive, de exemplu schimbul de astfel de date sau transmiterea lor de către autoritățile competente, ar trebui să respecte normele naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE și orice schimb sau transmitere de informații de către autoritățile europene de supraveghere ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(57)     În vederea asigurării bunei funcționări a pieței interne pentru furnizarea de pensii ocupaționale organizată la scară europeană, Comisia ar trebui, după consultarea EIOPA, să examineze și să elaboreze un raport privind aplicarea prezentei directive și să prezinte acest raport Parlamentului European și Consiliului după patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Această examinare ar trebui să evalueze în special aplicarea regulilor privind calculul provizioanelor tehnice, finanțarea provizioanelor tehnice, fondurile proprii de reglementare, marjele de solvabilitate, regulile de investire și orice alt aspect legat de situația solvabilității financiare a instituției.

(58)     Pentru a asigura o concurență loială între instituții, perioada de tranziție care permite întreprinderilor de asigurare aflate sub incidența Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului[31] să își realizeze activitățile de furnizare de pensii ocupaționale în temeiul normelor menționate la articolul 4 din Directiva 2009/138/CE ar trebui să fie prelungită până la 31 decembrie 2022. Prin urmare, Directiva 2009/138/CE ar trebui modificată în consecință.

(59)     Pentru a preciza cerințele stabilite în prezenta directivă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește clarificarea politicii de remunerare, a estimării riscurilor pentru pensii și a declarației de pensie. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

ê 2003/41/CE considerentul 38 (adaptat)

Dacă un sistem este supus unui regim de restricționare a activelor și angajamentelor, dispozițiile prezentei directive se aplică individual sistemului respectiv.

ê 2003/41/CE considerentul 39 (adaptat)

Din motive de supraveghere, este important să se prevadă cooperarea între autoritățile competente din statele membre și între acele autorități și Comisie pentru alte scopuri; pentru a-și îndeplini atribuțiile și a contribui la punerea în aplicare în mod uniform și la termen a prezentei directive, autoritățile competente ar trebui să procedeze la schimburile de informații necesare pentru aplicarea directivei; Comisia și-a exprimat intenția de a institui un comitet al autorităților de supraveghere pentru a încuraja cooperarea, coordonarea și schimburile de opinii între autoritățile naționale competente și pentru a promova punerea în aplicare a prezentei directive în mod uniform.

ê 2003/41/CE considerentul 40

(60)     Deoarece obiectivul acțiunii propuse, acela de a crea un cadru legal la nivelul Uniuniicomunitar care să reglementeze instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, nu poate fi realizat pe deplin de către statele membre și, date fiind dimensiunea și efectele acțiunii, poate fi mai bine realizat de către UniuneComunitate, UniuneaComunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Ttratatul privind Uniunea Europeană; în conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acel obiectiv,.

ò nou

(61)     În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative[32], statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga la notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazurile justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(62)     Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile care rămân nemodificate decurge din directivele anterioare.

(63)     Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa I partea B,

ê 2003/41/CE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

ò nou

Titlul I

DISPOZIȚII GENERALE

ê2003/41/CE

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește reguli privind inițierea și exercitarea activităților instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1. Prezenta directivă se aplică instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale. În cazul în care, în conformitate cu dreptul național, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale nu au personalitate juridică, statele membre aplică prezenta directivă fie acelor instituții, fie, sub rezerva alineatului (2), acelor entități autorizate responsabile cu gestionarea acestora și care acționează în numele lor.

2. Prezenta directivă nu se aplică:

ê2003/41/CE (adaptat)

(a) instituțiilor care gestionează sisteme de securitate socialăasigurări sociale reglementate de Regulamenteleul (CEE) nr. 1408/71[33]883/2004[34] și Regulamentul (CEE) nr. 574/72[35]987/2009[36] Ö ale Parlamentului European și ale Consiliului Õ ;

ê 2011/61/UE articolul 62 punctul 1

(b) instituțiilor prevăzute de Directivele 73/239/CEE[37], 85/611/CEE[38], 93/22/CEE[39], 2000/12/CE[40] 2002/83/CE[41] 2004/39/CE[42], 2009/65/CE[43], 2009/138/CE, 2011/61/UE[44] și 2013/36/UE[45];

ê 2003/41/CE (adaptat)

(c) instituțiilor care funcționează după sistemul repartiției;

(d) instituțiilor în cadrul cărora salariații din întreprinderile Ö plătitoare Õ afiliate nu au dreptul legal la prestații și în care întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată poate răscumpăra activele în orice moment, fără a își îndeplini neapărat obligațiile de plată a pensiilor;

(e) întreprinderilor care constituie provizioane la bilanț în vederea asigurării plății pensiilor pentru salariații proprii.

Articolul 3

Aplicarea la instituțiile care gestionează sisteme de securitate socială

Instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale și care gestionează și Ö scheme Õ sisteme de pensiie obligatorii pentru angajați, care sunt considerate a fi sisteme de securitate socială reglementate de Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 883/2004 și (CEE) nr. 574/72 987/2009 fac obiectul prezentei directive în ceea ce privește activitățile lor neobligatorii din domeniul pensiilor ocupaționale. În acest caz, angajamentele și activele corespunzătoare sunt restricționate și nu pot fi transferate către Ö schemele Õ sistemele obligatorii de pensiie considerate sisteme de securitate socială sau viceversa.

Articolul 4

Aplicare opțională la instituțiile prevăzute în Directiva 2002/83/CE 2009/138/CE

ê 2003/41/CE (adaptat)

Statele membre de origine pot opta să aplice dispozițiile articolelor 9-16 și 18-20 Ö 9-15, dispozițiile cuprinse între articolul 20 și articolul 24 alineatul (2) și dispozițiile articolelor 25-29, 31-53 și 55-71 Õ din prezenta directivă activităților de furnizare de pensii ocupaționale efectuate de întreprinderile de asigurări Ö de viață Õ prevăzute în Directiva 2002/83/CE 2009/138/CE. În acest caz, toate activele și angajamentele corespunzătoare sus-numitelor activități sunt restricționate, gestionate și organizate separat de alte activități ale întreprinderilor de asigurări Ö de viață Õ , fără posibilitatea de transfer.

În acest caz, și numai în ceea ce privește activitățile lor de furnizare de pensii ocupaționale, întreprinderile de asigurări Ö de viață Õ nu intră sub incidența articolelor 20-26, 31 și 36 Ö 76-86, a articolului 132, a articolului 134 alineatul (2), a articolului 173, a articolului 185 alineatele (5), (7) și (8) și a articolului 209 Õ din Directiva 2002/83/CE 2009/138/CE.

Statul membru de origine se asigură că, fie autoritățile competente, fie autoritățile responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurări Ö de viață Õ care fac obiectul Directivei 2002/83/CE 2009/138/CE, ca parte a activității lor de supraveghere, verifică stricta delimitare a activităților de furnizare de pensii ocupaționale.

Articolul 5

Instituții mici de pensii și regimuri statutare

Cu excepția articolului 19 Ö articolelor 34-37 Õ statele membre pot opta să nu aplice prezenta directivă, în totalitate sau în parte, oricărei instituții aflate pe teritoriile lor care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii cu mai puțin de 100 de membri în total. Sub rezerva articolului 2 alineatul (2), unor asemenea instituții ar trebuie să li se dea Ö li se dă Õ însă dreptul de a aplica prezenta directivă, dacă doresc acest lucru. Articolul 20 12 poate fi aplicat numai dacă se aplică toate celelalte dispoziții ale prezentei directive.

Statele membre pot opta să nu aplice articolele 9-17 Ö 1-8, 12, 20 și 34-37 Õ instituțiilor în cazul cărora furnizarea de pensii ocupaționale are un caracter statutar, conform legislației, și este garantată de o autoritate publică. Articolul 20 12 poate fi aplicat numai dacă se aplică toate celelalte dispoziții ale prezentei directive.

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 6

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a) „instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale”, sau „instituție”, înseamnă o instituție, indiferent de forma sa juridică, care funcționează pe baza principiului de finanțare prin capitalizare, înființată separat de orice întreprindere sau grupare Ö plătitoare Õ afiliată, cu scopul de a furniza pensii în contextul unei activități ocupaționale pe baza unui acord sau contract încheiat:

– individual sau colectiv între unul sau mai mulți angajatori și unul sau mai mulți angajați sau reprezentanții acestora sau

– cu persoane care exercită o activitate independentă, în conformitate cu legislația statelor membre gazdă și de origine,

și care derulează activități care decurg direct din acestea;

(b) „Ö schemă Õ sistem de pensii” înseamnă un contract, un acord, un act fiduciar sau reguli care prevăd ce drepturi de pensii se acordă și în ce condiții;

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

(c) „întreprindere Ö plătitoare Õ afiliată” înseamnă orice întreprindere sau alt organism, indiferent dacă include sau constă în unadintr-una sau mai multe persoane juridice sau fizice, care acționează ca angajator sau exercită o activitate independentă sau oricare combinații dintre acestea și care varsă contribuții la o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale ð care are obligația în temeiul legislației naționale sau care se angajează din proprie inițiativă să furnizeze o schemă de pensii ocupaționale ï;

ê 2003/41/CE (adaptat)

(d) „pensii” înseamnă prestațiile plătite la pensionare sau în perspectiva pensionării, sau, atunci când sunt complementare acestor indemnizații și oferite cu titlu accesoriu, sub forma plăților pentru deces, invaliditate sau încetarea activității, ori sub formă de ajutoare bănești sau servicii în caz de boală, sărăcie sau deces. Pentru a facilita securitatea financiară după pensionare, aceste prestații iau, de obicei, forma unei rente viagere. Cu toate acestea, ele pot fi și sub forma unei rente temporare sau a unei sume forfetare;

(e) „membru” înseamnă o persoană ale cărei activități ocupaționale îi dau sau îi vor da dreptul la pensie în conformitate cu dispozițiile Ö unei scheme Õ unui sistem de pensii;

(f) „beneficiar” înseamnă o persoană care primește pensie;

(g) „autorități competente” înseamnă autoritățile naționale desemnate să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă;

(h) „riscuri biometrice” înseamnă riscuri legate de deces, invaliditate și longevitate;

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

(i) „stat membru de origine” înseamnă statul membru ð în care instituția a fost autorizată sau înregistrată și în care se află principala sa structură administrativă. „Locul principalei structuri administrative” se referă la locul în care se iau principalele decizii strategice ale organismului decizional al instituției; ï în care instituția își are sediul social și principala structură administrativă sau, dacă nu are un sediu social, locul unde se află principala sa structură administrativă.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

(j) „stat membru gazdă” înseamnă statul membru a cărui legislație socială și de muncă relevantă în domeniul Ö schemelor Õ sistemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă relației îdintre întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată și membri ð sau beneficiari ï;.

ò nou

(k) „instituția care efectuează transferul” înseamnă o instituție care transferă totalitatea unei scheme de pensii sau o parte din acesta unei instituții aflate în alt stat membru;

(l) „instituția destinatară” înseamnă o instituție care primește totalitatea unei scheme de pensii sau o parte din acesta din partea unei instituții aflate în alt stat membru;

(m) „piață reglementată” înseamnă un sistem multilateral din Uniune în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. …/… [MiFIR].

(n) „sistem multilateral de tranzacționare” înseamnă un sistem multilateral din Uniune în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 6 din Regulamentul (UE) nr. …/… [MiFIR].

(o) „sistem reglementat de tranzacționare” înseamnă un sistem din Uniune astfel cum este menționat la articolul 2 alineatul (1) punctul 7 din Regulamentul (UE) nr. …/... [MiFIR];

(p) „suport durabil” înseamnă orice instrument cu ajutorul căruia un membru sau un beneficiar poate stoca informații care îi sunt adresate personal, într-un mod care să permită ca informațiile respective să poată fi consultate ulterior pe o perioadă de timp adaptată scopului acestor informații și care permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;

(q) „funcție-cheie”, în cadrul unui sistem de guvernanță, înseamnă capacitatea internă de a efectua sarcini concrete; un sistem de guvernanță include funcția de gestionare a riscurilor, funcția de audit intern și, de asemenea, dacă instituția își asumă angajamente financiare sau stabilește provizioane tehnice, funcția actuarială.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 7

Activitățile unei instituții

Fiecare stat Statele membreu solicită instituțiilor aflate pe teritoriul său lor să își limiteze activitățile la operații legate de pensii și activități conexe.

Dacă, în conformitate cu articolul 4, o societateîntreprindere de asigurări Ö de viață Õ își gestionează activitățile de furnizare de pensii ocupaționale prin restricționarea activelor și angajamentelor sale, activele și angajamentele restricționate sunt limitate la operațiunile legate de pensii și activități conexe.

Articolul 8

Separația juridică între întreprinderile Ö plătitoare Õ afiliate și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale

Fiecare stat membru Statele membre asigură o separație juridică între o întreprindere Ö plătitoare Õ afiliată și o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale cu scopul de a proteja activele instituției în interesul membrilor și beneficiarilor în caz de faliment al întreprinderii Ö plătitoare Õ afiliate.

Articolul 9

Condiții de funcționare ð Înregistrarea sau autorizarea ï

1. Fiecare stat membru Statele membre veghează ca, în cazul fiecărei instituții aflate pe teritoriul său lor:

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 1 litera (a) (adaptat)

(a) instituția să fie înregistrată într-un registru național de către autoritatea competentă sau autorizată Ö de către aceasta Õ ; în cazul activităților transfrontaliere menționate la articolul 1220, registrul indică, de asemenea, statele membre în care funcționează instituția, iar aceste informații se comunică Autorității europene de supraveghere (Autoritateaății europeană Europene pentru de aAsigurări și pPensii oOcupaționale) (denumită în continuare „AEAPOEIOPA”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului[46], care o publică pe site-ul său internet;.

ê 2003/41/CE (adaptat)

(b) instituția să fie condusă efectiv de persoane cu o reputație bună care să aibă calificările profesionale și experiența corespunzătoare sau să angajeze consilieri cu calificările profesionale și experiența corespunzătoare;

ò nou

Articolul 10

Normele schemei de pensii

ê 2003/41/CE (adaptat)

(c) Statele membre se asigură, în ceea ce privește fiecare instituție aflată pe teritoriul lor, că sunt să fie puse în aplicare reglementări stabilite în mod corespunzător privind funcționarea oricăreiui Ö scheme Õ sistem de pensii gestionate de către instituție, iar membrii să fie informați despre aceste reglementări în mod adecvat;.

ê 2003/41/CE (adaptat)

(d) toate prevederile tehnice să fie calculate și certificate de către un actuar sau, dacă nu de către un actuar, de alt specialist în acest domeniu, inclusiv un auditor, în conformitate cu legislația națională, pe baza metodelor actuariale recunoscute de autoritățile competente din statul membru de origine;

ò nou

Articolul 11

Angajamentul privind finanțarea constantă și prestațiile suplimentare

ê 2003/41/CE (adaptat)

(e)1. Statele membre se asigură, în ceea ce privește fiecare instituție aflată pe teritoriul lor, că dacă întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată garantează plata pensiilor, ea trebuie să se angajeze la o finanțare constantă;.

ê 2003/41/CE (adaptat)

(f) membrii să fie îndeajuns de informați asupra condițiilor sistemului de pensii, mai ales în ceea ce privește:

            (i) drepturile și obligațiile părților implicate în sistemul de pensii;

            (ii) riscurile financiare, tehnice și de altă natură implicate de sistemul de pensii;

            (iii) natura și distribuția acestor riscuri.

ê 2003/41/CE

2. În conformitate cu principiul subsidiarității și luând în considerare scara pensiilor oferite de regimurile de securitate socială, statele membre pot prevedea să le fie oferite membrilor ca opțiune acoperirea riscurilor de longevitate și invaliditate, indemnizații pentru urmașii aflați în întreținere și o garanție de rambursare a contribuțiilor, cu titlul de indemnizații suplimentare, dacă angajatorii și angajații sau reprezentații acestora convin astfel.

ê 2003/41/CE (adaptat)

3. Un stat membru poate să impună și alte cerințe privind condițiile de funcționare a unei instituții aflate pe teritoriul său în vederea asigurării protecției adecvate a intereselor membrilor și beneficiarilor.

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 1 litera (a) (adaptat)

5. În cazul activității transfrontaliere menționate la articolul 20, condițiile de funcționare a instituției fac obiectul unei autorizări prealabile de către autoritățile competente ale statului membru de origine. Atunci când acordă o astfel de autorizație, statele membre informează imediat AEAPO.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 2012

Activități ð și proceduri ï transfrontaliere

1. Fără a aduce atingere dreptului social și dreptului muncii la nivel național privind organizarea sistemelor de pensii, inclusiv afilierea obligatorie și dispozițiile rezultând din contractele colective de muncă, statele membre permit întreprinderilor stabilite pe teritoriul lor să Ö plătească contribuții Õ recurgă la serviciile instituțiilor ð care își propun să desfășoare sau care desfășoară activități transfrontaliere ï pentru furnizarea de pensii ocupaționale autorizate în alte state membre. Ele permit, de asemenea, instituțiilor Ö autorizate aflate pe teritoriul lor Õ pentru furnizarea de pensii ocupaționale autorizate să funcționeze pe teritoriul lor să ð desfășoare activități transfrontaliere, ï accepte afilierea la sistem Ö încasând contribuții Õ din partea unor întreprinderi cu sediul aflat pe teritoriul ð oricărui stat membru ï în teritoriile altor state membre.

2. O instituție care Ö își propune Õ dorește ð să desfășoare activități transfrontaliere și ï Ö să încaseze contribuții de la o întreprindere plătitoare Õ să-și ofere serviciile unei întreprinderi afiliate aflate pe teritoriul altui stat membru este supusă autorizării prealabile de către autoritățile competente din statul său membru de origine, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (5). Instituția notifică intenția de Ö a încasa contribuții de la o întreprindere plătitoare Õ a-și furniza serviciile unei întreprinderi afiliate stabilite pe teritoriul altui stat membru autorităților competente din statul membru de origine unde este autorizată să funcționeze.

3. Statele membre solicită instituțiilor ð autorizate sau înregistrate ï aflate pe teritoriul lor și care intenționează să-și furnizeze serviciile Ö să încaseze contribuții Õ unei întreprinderi aflate pe teritoriul altui stat membru să furnizeze în notificarea prevăzută la alineatul (2) următoarele informații:

(a) statul sau statele membre gazdă;

(b) numeledenumirea întreprinderii Ö plătitoare Õ afiliate ð și locul unde se află structura administrativă a acesteia ï ;

(c) principalele caracteristici ale Ö schemei Õ sistemului de pensii gestionate pentru întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată.

ê 2003/41/CE

ð nou

4. Dacă autoritatea competentă din statul membru de origine este notificată conform alineatului (2) și dacă nu are motive să considere ð a emis o decizie potrivit căreia ï structura administrativă sau situația financiară a instituției sau reputația și calificările profesionale sau experiența persoanelor care conduc instituția sunt incompatibile cu operațiunile propuse în statul membru gazdă, aceasta comunică, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor prevăzute la alineatul (3), acele informații autorităților competente din statul membru gazdă și informează instituția cu privire la aceasta.

ò nou

Decizia menționată la primul paragraf trebuie să fie motivată.

În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine refuză să comunice informațiile menționate la primul paragraf autorităților competente din statul membru gazdă, aceasta îi transmite instituției în cauză motivele refuzului în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (3). Refuzul respectiv sau lipsa unei acțiuni face obiectul dreptului de a sesiza instanța din statul membru de origine.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

5. Înainte ca instituția să înceapă să Ö desfășoare o activitate transfrontalieră, Õ gestioneze un sistem de pensii pentru o întreprindere afiliată din alt stat membru, autoritățile competente din statul membru gazdă informează în termen de două luni ð o lună ï de la primirea tuturor informațiilor prevăzute la alineatul (3) autoritățile competente din statul membru de origine, dacă este cazul, asupra cerințelor dreptului social și ale dreptului muncii relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale care reglementează Ö schema Õ sistemul de pensii ocupaționale gestionată în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă, precum și asupra oricăror altor norme care trebuie aplicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) și cu alineatul (7) din prezentul articol. Autoritățile competente din statul membru de origine comunică aceste informații instituției.

6. La primirea notificării prevăzute la alineatul (5), sau dacă nu primește nicio notificare din partea autorităților competente ale statului membru de origine la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (5), instituția poate începe Ö să desfășoare activitatea transfrontalieră Õ gestionarea sistemului de pensii în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă în conformitate cu cerințele dreptului social și ale dreptului muncii din statul membru gazdă, care sunt relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale, precum și cu oricare alte reglementări care trebuie aplicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) și cu alineatul (7) din prezentul articol.

ê 2003/41/CE (adaptat)

7. În special, o instituție care operează în contul unei întreprinderi din alt stat membru este, de asemenea, supusă, în ceea ce privește membrii afiliați corespunzători, tuturor cerințelor de furnizare de informații impuse de autoritățile competente din statul membru gazdă instituțiilor aflate în acel stat membru, în conformitate cu articolul 11.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

87. Autoritățile competente din statul membru gazdă informează autoritățile competente din statul membru de origine asupra oricăror schimbări semnificative survenite în cerințele legislației sociale și a muncii a statului membru gazdă relevante pentru domeniul Ö schemelor Õ sistemelor de pensii ocupaționale care pot afecta caracteristicile Ö schemei Õ sistemului de pensii în ceea ce privește ð activitatea transfrontalieră ï gestionarea sistemului de pensii operat în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă și în orice alte reglementări care trebuie aplicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) și cu alineatul (7) din prezentul articol.

98. Autoritățile competente din statul membru gazdă vor supraveghea instituția în permanență în ceea ce privește conformarea activităților sale cu cerințele statului membru gazdă enunțate în dreptul social și în dreptul muncii la nivel național, relevante pentru domeniul Ö schemelor Õ sistemelor de pensii ocupaționale prevăzute la alineatul (5) și în ceea ce privește cerințele de furnizare de informații prevăzute la alineatul (7). Dacă supravegherea va relevăa neregularități, autoritățile competente din statul membru gazdă informează fără întârziere autoritățile competente din statul membru de origine. Autoritățile competente din statul membru de origine, în coordonare cu autoritățile competente din statul membru gazdă, adoptă măsurile necesare pentru a determina instituția să înceteze încălcarea normelor din dreptul social și din dreptul muncii.

ê 2003/41/CE (adaptat)

109. Dacă, în ciuda măsurilor luate de autoritățile competente din statul membru de origine, sau deoarece asemenea măsuri nu au fost adoptate măsuri adecvate în statul membru de origine, instituția continuă să încalce dispozițiile aplicabile din cerințele dreptului social și ale dreptului muncii din statul membru gazdă, care sunt relevante pentru domeniul Ö schemelor Õ sistemelor de pensii ocupaționale, autoritățile competente din statul membru gazdă pot, după ce informează autoritățile competente din statul membru de origine, să ia măsurile necesare pentru a preveni sau penaliza comiterea de alte neregularități, inclusiv, dacă este strict necesar, prin interzicerea impusă instituției de a furniza servicii în contul întreprinderii Ö plătitoare Õ afiliate din statul membru gazdă.

ò nou

10. Statele membre se asigură că o instituție care desfășoară activități transfrontaliere nu face obiectul niciunei cerințe privind informațiile către membri și beneficiari impusă de autoritățile competente din statul membru gazdă în ceea ce privește membrii vizați de respectivele activități transfrontaliere.

Articolul 13

Transferuri transfrontaliere de scheme de pensii

1. Statele membre permit instituțiilor autorizate sau înregistrate pe teritoriul lor să transfere total sau parțial schemele lor de pensii către instituții destinatare autorizate sau înregistrate în alte state membre.

2. Transferul total sau parțial al unei scheme de pensii între instituțiile care efectuează transferul și instituțiile destinatare autorizate sau înregistrate în state membre diferite este autorizat în prealabil de către autoritatea competentă a statului membru de origine în care se află instituția destinatară. Instituția destinatară este cea care depune cererea de autorizație a transferului.

3. Cu excepția cazului în care legislația națională din domeniul protecției sociale și al muncii în materie de organizare a sistemelor de pensii prevede altfel, transferul și condițiile în care acesta se realizează face obiectul unei aprobări prealabile de către membrii și beneficiarii vizați sau, dacă este cazul, de către reprezentanții acestora. În orice caz, informațiile privind condițiile transferului sunt puse la dispoziția membrilor și beneficiarilor în cauză sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora, cu cel puțin patru luni înainte de depunerea cererii menționate la alineatul (2).

4. Cererea menționată la alineatul (2) conține următoarele informații:

(a) acordul scris între instituția care efectuează transferul și instituția destinatară, care să precizeze condițiile transferului, inclusiv principalele caracteristici ale schemei de pensii și descrierea activelor transferate, precum și, dacă este cazul, a angajamentelor corespunzătoare;

(b) denumirea și sediul instituției care efectuează transferul;

(c) locul unde se află structura administrativă a întreprinderii plătitoare și denumirea întreprinderii plătitoare;

(d) statul membru gazdă sau statele membre gazdă, dacă sunt mai multe.

5. În cazul în care autorității competente din statul membru de origine în care se află instituția destinatară i se transmite cererea menționată la alineatul (2) și autoritatea respectivă nu a emis nicio decizie potrivit căreia structura administrativă sau situația financiară a instituției destinatare ori reputația sau calificarea sau experiența profesională a persoanelor care gestionează instituția destinatară nu sunt compatibile cu operațiunile propuse în statul membru de origine al instituției destinatare, aceasta comunică decizia sa de autorizare a transferului, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (4), instituției destinatare și autorității competente din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul. Autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul informează instituția care efectuează transferul cu privire la respectiva decizie.

Deciziile menționate la primul paragraf trebuie să fie motivate. În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției destinatare refuză să comunice informațiile prevăzute la primul paragraf autorităților competente din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul, aceasta își motivează refuzul față de instituția în cauză în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (4). Refuzul respectiv sau lipsa unei acțiuni face obiectul dreptului instituției destinatare de a sesiza instanțele din statul membru de origine al instituției destinatare.

6. Autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul informează autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției destinatare, în termen de o lună de la primirea informațiilor menționate la alineatul (5), cu privire la cerințele din legislația din domeniul protecției sociale și al muncii din statul membru gazdă care sunt relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale și în temeiul cărora trebuie gestionată schema de pensii. Autoritatea competentă a statului membru de origine al instituției destinatare comunică aceste informații instituției destinatare.

7. La primirea comunicării menționate la alineatul (6) sau în cazul în care nu se primește nicio comunicare din partea autorității competente din statul membru de origine al instituției destinatare, la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (6) instituția destinatară poate începe gestionarea schemei de pensii, în conformitate cu cerințele legislației din domeniul protecției sociale și al muncii relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale din statul membru gazdă.

8. În cazul în care instituția destinatară desfășoară activități transfrontaliere, se aplică articolul 12 alineatele (8) și (9).

Titlul II

CERINȚE CANTITATIVE

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 15 14

Provizioane tehnice

1. Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii ocupaționale stabilesc permanent, cu privire la întregul spectru al Ö schemelor Õ sistemelor lor de pensii, un volum adecvat de pasive corespunzător angajamentelor financiare rezultate din portofoliul de contracte de pensii existente.

2. Statul membru de origine se asigură că, atunci când formulează dispoziții care acoperă riscurile biometrice și/sau garantează fie randamentul investițiilor, fie un nivel dat al indemnizațiilor, instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii ocupaționale, conținând dispoziții care acoperă riscurile biometrice și garantează fie randamentul investițiilor, fie un nivel dat al indemnizațiilor, stabilesc provizioane tehnice suficiente privind întregul spectru al acestor Ö scheme Õ sisteme.

3. Calculul provizioanelor tehnice se efectuează în fiecare an. Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite calculul la fiecare trei ani, dacă instituția prezintă membrilor și/sau autorităților competente un certificat sau un raport asupra modificărilor survenite în anii respectivi. Certificatul sau raportul reflectă modificările provizioanelor tehnice și schimbările survenite în riscurile acoperite.

4. Calculul provizioanelor tehnice este efectuat și certificat de către un actuar sau, dacă nu de către un actuar, de către un alt specialist în acest domeniu, inclusiv de către un auditor, în conformitate cu legislația națională, pe baza metodelor actuariale recunoscute de către autoritățile competente din statul membru de origine, în conformitate cu următoarele principii:

(a) volumul minim de provizioane tehnice se calculează conform unei evaluări actuariale suficient de prudente, luând în considerare toate angajamentele contractate de instituție în materie de prestații și contribuțiicotizații în cadrul sistemelor de pensii pe care le gestionează. Acesta trebuie să acopere atât plata în continuare a pensiilor și prestațiilor și, de asemenea, să reflecte angajamentele rezultate din drepturile de pensie acumulate ale membrilor. Prognozele economice și actuariale pentru evaluarea angajamentelor se aleg în mod prudent, luând în considerare, dacă este cazul, o marjă adecvată pentru variații nefavorabile;

(b) ratele maxime ale dobânzii utilizate se aleg în mod prudent și se determină în conformitate cu reglementările relevante din legislația statului membru de origine. Aceste rate prudente ale dobânzii se calculează luând în considerare:

(i) randamentul activelor corespunzătoare deținute de către instituție și randamentul viitor al investițiilor și/sau

(ii) randamentele obligațiilor de stat sau a celor de înaltă calitate;

(c) tabelele biometrice folosite pentru calculul provizioanelor tehnice se bazează pe principii prudente, ținând cont de principalele caracteristici ale grupului de membri și ale Ö schemelor Õ sistemelor de pensii, în special de evoluția prevăzută pentru riscurile relevante;

(d) metodele și baza de calcul pentru provizioanele tehnice rămân în general constante de la un exercițiu financiar la altul. Cu toate acestea, discontinuitățile pot fi justificate de o schimbare în legislație, în condițiile economice sau demografice pe care se bazează provizioanele.

5. Statul membru de origine poate să reglementeze supună unor cerințe suplimentare și mai detaliate calculul provizioanelor tehnice, pentru a asigura o protecție adecvată a intereselor membrilor și beneficiarilor.

2010/78/UE articolul 4 punctul 4

6. În vederea armonizării în continuare a regulilor privind calculul provizioanelor tehnice care pot fi justificate – în special ratele dobânzii și alte prognoze care influențează nivelul provizioanelor tehnice – Comisia, în urma consultării cu AEAPO, întocmește, la fiecare doi ani sau la cererea Comisiei sau a unui stat membru, un raport asupra situației privind dezvoltarea activităților transfrontaliere.

ê 2003/41/CE

Comisia propune măsurile necesare pentru a preveni posibile denaturări cauzate de nivelurile diferite ale ratelor dobânzilor și pentru a proteja intereselor membrilor și beneficiarilor oricărui sistem.

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 16 15

Finanțarea provizioanelor tehnice

1. Statul membru de origine solicită fiecărei instituții să dețină deținerea în permanențătă de active suficiente și adecvate pentru a acoperi provizioanele tehnice pentru întregul spectru de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate.

2. Statul membru de origine poate permite unei instituții ca, pentru o perioadă limitată de timp, să nu dețină active suficiente pentru a acoperi provizioanele tehnice. În acest caz, autoritățile competente solicită ca instituția să adopte un plan de redresare concret și realizabil pentru a se asigura că dispozițiile alineatului (1) sunt din nou respectate. Planul este supus următoarelor condiții:

(a) instituția elaborează un plan concret și realizabil pentru a restabili volumul necesar de active în vederea acoperirii integrale a provizioanelor tehnice în timp util. Planul este pus la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora și/sau este supus aprobării autorităților competente din statul membru de origine;

(b) la elaborarea planului se ține seama de situația specifică a instituției, în special de structura active/angajamente, profilul riscului, planul de lichiditate, profilul de vârstă a membrilor care au dreptul să primească pensii, Ö scheme Õ sisteme în faza de demarare și Ö scheme Õ sisteme care trec de la o situație de nefinanțare sau finanțare parțială la o situație de finanțare integrală;

(c) în cazul încetării Ö unei scheme Õ unui sistem de pensii în timpul perioadei menționateprevăzute mai sus la în prezentul alineatparagraf, Ö prima teză, Õ instituția informează autoritățile competente din statul membru de origine. Instituția stabilește o procedură pentru transferarea activelor și angajamentelor corespunzătoare altei instituții financiare sau unui organ similar. Această procedură este comunicată autorităților competente din statul membru de origine și o descriere generală a procedurii este pusă la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, reprezentanților acestora în conformitate cu principiul confidențialității.

3. În cazul activității transfrontaliere prevăzute la articolul 1220, provizioanele tehnice sunt finanțate permanent pentru întreaga gamă de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, autoritățile competente din statul membru de origine intervin în conformitate cu articolul 6214. Pentru a se conforma acestei cerințe, statul membru de origine poate solicita instituirea unui sistem de restricționare a activelor și angajamentelor.

Articolul 17 16

Fonduri proprii de reglementare

1. Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii, pentru care instituția însăși, și nu întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată, subscrie împotriva riscurilor biometrice sau garantează un anumit randament al investițiilor sau un anumit nivel al prestațiilor, dețin permanent active suplimentare peste nivelul prevăzut în provizioanele tehnice, ca măsură de siguranță. Volumul acestora reflectă tipul de risc și activele deținute pentru întregul spectru de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate. Aceste active sunt libere de orice obligații previzibile și servesc drept capital de siguranță pentru a compensa discrepanțele între cheltuielile și beneficiile preconizate și cele reale.

ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (1)

2. Pentru a calcula nivelul minim al activelor suplimentare se aplică regulile prevăzute la articolele 17a și 17d 17, 18 și 19.

2003/41/CE

3. Alineatul (1) nu împiedică însă statele membre să solicite instituțiilor aflate pe teritoriul lor să dețină fonduri proprii de reglementare sau să stabilească reguli mai precise, dacă acestea se justifică din punct de vedere prudențial.

ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (2) (adaptat)

Articolul 17a 17

Marja de solvabilitate disponibilă

1. Fiecare stat membru Statele membre cere tuturor instituțiilor menționate la articolul 1716 alineatul (1) care sunt situate pe teritoriul său lor să dispună de o marjă de solvabilitate disponibilă, adecvată pentru întreaga sa activitate, în orice moment, care să fie cel puțin egală cu cerințele din prezenta directivă.

2. Marja de solvabilitate disponibilă este reprezentată de activele instituției, libere de orice pasive previzibile și cu deducerea posturilor necorporale, inclusiv:

(a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei instituții sub forma unei întreprinderi mutuale, fondul inițial efectiv plus toate conturile membrilor întreprinderii mutuale care îndeplinesc criteriile următoare:

         (i) actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă că se pot face plăți din aceste conturi către membrii întreprinderii mutuale numai în măsura în care acest lucru nu determină scăderea marjei de solvabilitate disponibilă sub nivelul cerut sau, după lichidarea întreprinderii, în cazul în care au fost plătite toate celelalte datorii ale întreprinderii;

         (ii) actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă ca, pentru orice plăți menționate la punctul (i) și efectuate în alte scopuri decât rezilierea individuală a afilierii la întreprinderea mutuală, autoritățile competente să fie informate cu cel puțin o lună în avans și ca acestea să poată, în acest interval, să interzică plata; și

         (iii) dispozițiile relevante din actul constitutiv și din statut nu pot fi modificate decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun acestei modificări, fără să aducă atingere criteriilor enunțate la punctele (i) și (ii);

(b) rezervele (legale și libere) care nu corespund obligațiilor de subscriere;

(c) profitul sau pierderile reportate după deducerea dividendelor care trebuie plătite; și

(d) în măsura în care dreptul intern permite, rezervele de profit care apar în bilanț, în cazul în care pot fi folosite pentru a acoperi pierderile care pot apărea și în care dacă nu au fost puse la dispoziție pentru distribuirea către membri și beneficiari.

Marja de solvabilitate disponibilă se reduce cu cuantumul acțiunilor proprii deținute direct de instituție.

3. Statele membre pot dispune ca marja de solvabilitate disponibilă să poată fi constituită și din:

(a) capital din acțiuni preferențiale cumulative și capital din împrumuturi subordonate până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, din care maximum 25 % constă în împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau capital din acțiuni preferențiale cumulative cu termen fix, cu condiția să existe acorduri obligatorii pe baza cărora, în cazul falimentului sau lichidării instituției, capitalul din împrumuturi subordonate sau capitalul din acțiuni preferențiale urmează ca prioritate după revendicările tuturor celorlalți creditori și nu se rambursează decât după ce au fost plătite toate datoriile scadente la momentul respectiv;

(b) titlurile de valoare fără o dată de scadență specificată și alte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la litera (a), până la maximum 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, pentru toate titlurile de valoare în cauză, și capitalul din împrumuturi subordonate menționat la litera (a), cu condiția să îndeplinească următoarele cerințe:

         (i) nu trebuie să fie rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorităților competente;

         (ii) contractul de emisiune trebuie să ofere instituției posibilitatea de a amâna plata dobânzii aferente împrumutului;

         (iii) creanțele creditorului asupra instituției trebuie să fie complet subordonate celor ale tuturor creditorilor nesubordonați;

         (iv) documentele care reglementează emisiunea de titluri trebuie să prevadă capacitatea datoriei și a dobânzilor neplătite de a absorbi pierderile, permițând în același timp instituției să-și continue activitățile; și

         (v) trebuie să fie luate în considerare numai sumele vărsate integral.

În sensul literei (a) capitalul din împrumuturi subordonate îndeplinește, de asemenea următoarele condiții:

         (i) numai fondurile vărsate integral sunt luate în considerare;

         (ii) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este stabilită la de cel puțin cinci ani. Cu cel puțin un an înainte de scadență, instituția supune spre aprobarea autorităților competente un plan care indică modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul dorit la scadență, cu excepția cazului în care valoarea împrumutului care intră în compoziția componența marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă progresiv, pe durata a cel puțin cinci ani de înainte de scadență. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea împrumuturilor în cauză înainte de scadență cu condiția ca instituția emitentă să solicite acest lucru și ca marja de solvabilitate disponibilă a acesteia să nu coboare sub nivelul cerut;

         (iii) împrumuturile fără scadență fixă nu sunt rambursabile decât cu preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate o componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau a cazului în care s-a solicitat în mod specific acordul prealabil al autorităților competente pentru rambursarea lor anticipată. În acest din urmă caz, instituția informează autoritățile competente cu cel puțin șase luni înainte de data de rambursare prevăzută, indicându-le cuantumul marjei de solvabilitate disponibile și pe cel al cerinței de marjeiă de solvabilitate minime înainte și după respectiva rambursare. Autoritățile competente nu autorizează rambursarea decât în cazul în care nu există riscul ca marja de solvabilitate disponibilă a instituției să scadă sub nivelul cerut;

         (iv) contractul de împrumut nu conține nicio clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea instituției, datoria va trebui rambursată înainte de scadența convenită; și

         (v) contractul de împrumut poate fi modificat numai după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării în cauză.

4. La cererea instituției, însoțită de documente justificative și adresată autorității și cu justificarea instituției pe lângă autoritatea de control competenteă a statului membru de origine, cu acordul respectivei autorități, marja de solvabilitate disponibilă poate fi de asemenea constituită din:

(a) în cazul în care nu se practică procedeul Zillmer sau în care, deși se practică, aceasta este mai mică decât sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă, diferența dintre un provizion matematic necalculat prin procedeul Zillmer sau parțial calculat prin procedeul Zillmer și un provizion matematic calculat prin procedeul Zillmer la o rată egală cu sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă;

(b) toate rezervele ascunse nete provenind din evaluarea activelor, în măsura în care rezervele ascunse nete în cauză nu au un caracter excepțional;

(c) o jumătate din capitalul social sau din fondul inițial nevărsat, o dată odată ce partea vărsată reprezintă 25 % din capitalul sau fondul social, până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau minimă, în funcție de care este mai mică.

Cifra menționată la litera (a) nu poate depăși, cu toate acestea, 3,5 % din suma diferențelor dintre sumele capitale relevante ale activităților de asigurare de viață și de furnizare de pensii ocupaționale și rezervele matematice pentru toate contractele pentru care este posibilă aplicarea procedeului Zillmer. Diferența se reduce cu valoarea tuturor costurilor de achiziție neamortizate înregistrate ca active.

ê 2003/41/CE (adaptat)

5. Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare referitoare la alineatele (2) - (4) pentru a ține seama de evoluțiile care justifică o ajustare tehnică a elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate disponibilă.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21b.

ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (2)

Articolul 17b 18

Marja de solvabilitate minimă

1. Sub rezerva articolului 17c, mMarja de solvabilitate minimă se determină în conformitate cu alineatele (2) – (6) în funcție de obligațiile subscrise.

2. Marja de solvabilitate minimă este egală cu suma dintre:

(a) primul rezultat:

se obține înmulțind o fracțiune de 4 % din rezervele matematice privind activitatea directă și acceptările de reasigurare, fără deducerea cesiunilor de reasigurare, cu raportul, care nu poate fi mai mic de 85 %, aferent exercițiului financiar precedent, dintre valoarea totală a rezervelor matematice după deducerea cesiunilor de reasigurare și valoarea totală brută a rezervelor matematice;

(b) al doilea rezultat:

pentru polițele la care capitalul de risc nu are o valoare negativă, se obține înmulțind o fracțiune de 0,3 % din valoarea capitalului subscris de instituție cu raportul, care nu poate fi mai mic de 50 %, aferent exercițiului financiar precedent, dintre valoarea totală a capitalului de risc rămas în sarcina instituției după cesiunea și retrocesiunea de reasigurare și valoarea totală a capitalului de risc, fără deducerea reasigurării;

Pentru asigurarea temporară pentru deces cu un termen maxim de trei ani, fracțiunea respectivă este de 0,1 %. Pentru o astfel de asigurare cu un termen mai mare de trei ani și maxim de cinci ani, fracțiunea în cauză este de 0,15 %.

3. Pentru asigurările suplimentare menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) din Directiva 2009/138/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) ( 1 ) marja de solvabilitate minimă este egală cu marja de solvabilitate minimă pentru instituțiile enunțatăe la articolul 17d 19.

4. Pentru operațiunile de capitalizare menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu o fracțiune de 4 % din rezervele matematice calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

5. Pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu o fracțiune de 1 % din activele lor.

6. Pentru asigurările reglementate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/138/CE în ceea ce privește fondurile de investiții și pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii), (iv) și (v) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu suma dintre:

(a) în măsura în care instituția are un risc de investiții, o fracțiune de 4 % din provizioanelerezervele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

(b) în măsura în care instituția nu are un risc de investiții, dar valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de gestionare este stabilită pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o fracțiune de 1 % din provizioanelerezervele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

(c) în măsura în care instituția nu are un risc de investiții și valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de gestionare nu este stabilită pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o valoare echivalentă cu 25 % din cheltuielile administrative nete corespunzătoare activității în cauză din ultimul exercițiu financiar;

(d) în măsura în care instituția acoperă un risc de deces, o fracțiune de 0,3 % din capitalul dela risc calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b).

2009/138/CE articolul 303 alineatul (2)

Articolul 17c

Fondul de garantare

1. Statele membre pot dispune ca o treime din marjă de solvabilitate minimă, așa cum este definită la articolul 17b, să constituie fondul de garantare. Acest fond este constituit din elementele enumerate la articolul 17a alineatele (2) și (3) și, cu acordul autorității competente a statului membru de origine, la articolul 17a alineatul (4) litera (b).

2. Fondul de garantare nu poate fi mai mic de 3 milioane EUR. Fiecare stat membru poate prevedea reducerea cu 25 % a fondului de garantare minim pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual.

2009/138/CE articolul 303 alineatul (2) (adaptat)

Articolul 17d 19

Marja de solvabilitate minimă în sensul articolului 17b18 alineatul (3)

1. Marja de solvabilitate minimă se determină fie pe baza valorii anuale a primelor sau contribuțiilor, fie a mediei anuale a daunelor plătite pentru ultimele trei exerciții financiare.

2. Valoarea marjei de solvabilitate minime este egală cu cel mai ridicat dintre cele două rezultate indicate la alineatele (3) și (4).

3. Baza de calcul a primelor se determină utilizând valoarea cea mai ridicată dintre primele sau contribuțiile brute subscrise calculate așa cum se arată mai jos și primele sau contribuțiile brute încasate.

Se însumează primele sau contribuțiile scadente (inclusiv sumele auxiliare percepute, aferente primelor sau contribuțiilor respective) privind activitatea de asigurare directă din exercițiul financiar precedent.

Acestui cumul i se adaugă valoarea primelor acceptate pentru toate reasigurările în exercițiul financiar precedent.

Din această sumă se deduce valoarea totală a primelor sau a contribuțiilor anulate în cursul exercițiului financiar precedent, precum și valoarea totală a impozitelor și taxelor aferente primelor sau contribuțiilor însumate în total.

Valoarea astfel obținută este repartizată în două tranșe, o primă tranșă de 50 de milioane EUR și o a doua tranșă corespunzând restului; fracțiunile ce corespund procentelor de 18 % din prima tranșă și, respectiv, de 16 % din a doua tranșă se adună.

Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea daunelor ce rămân în sarcina instituției după deducerea sumelor recuperabile din reasigurare și valoarea brută a daunelor; raportul nu poate fi în niciun caz mai mic de 50 %.

4. Baza daunelor se calculează după cum urmează:

Valorile daunelor plătite pentru activitățile directe (fără deducerea daunelor suportate de către cesionari și retrocesionari) pe durata perioadelor menționate la alineatul (1) se adună.

La această sumă se adună valoarea daunelor plătite pentru acceptările în reasigurare și retrocesionări pe durata acelorași perioade, precum și valoarea rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite constituite la finalul exercițiului financiar precedent, atât pentru activitățile directe, cât și pentru acceptările în reasigurare.

Din această sumă se deduce valoarea recuperărilor încasate în cursul perioadelor prevăzute la alineatul (1).

Din această sumă suma rămasă se deduce valoarea rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite constituite la începutul celui de-al doilea exercițiu care precede ultimul exercițiu inventariat, atât pentru activități directe, cât și pentru acceptări în reasigurare.

O treime din suma astfel obținută se împarte în două tranșe, prima de maximum 35 de milioane EUR, iar a doua incluzând restul; fracțiunile ce corespund procentelor de 26 % din prima tranșă și, respectiv, de 23 % din a doua tranșă se adună.

Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea daunelor ce rămân în sarcina instituției după deducerea sumelor recuperabile din reasigurare și valoarea brută a daunelor; raportul nu poate fi în niciun caz mai mic de 50 %.

5. În cazul în care calculele de la alineatele (2) - (4) dau un rezultat mai mic decât marja de solvabilitate minimă pentru exercițiul financiar precedent, marja de solvabilitate minimă este cel puțin egală cu cea pentru exercițiul precedent, înmulțită cu raportul între provizioanelerezervele tehnice pentru daune neplătite la finalul ultimului exercițiu și valoarea provizioanelorrezervelor tehnice pentru daune neplătite la începutul exercițiului financiar precedent. În aceste calcule, provizioanelerezervele tehnice se calculează prin deducerea reasigurării, raportul însă neputând fi în niciun caz mai mare de 1.

2003/41/CE

Articolul 18 20

Reguli de Ö investire Õ plasament

1. Statele membre solicită instituțiilor aflate pe teritoriul lor să investească în conformitate cu regula „persoanei prudente” principiul prudenței și, în special, în conformitate cu următoarele reguli:

(a) activele se investesc în interesul membrilor și beneficiarilor. În cazul unui conflict potențial de interese, instituția sau entitatea care gestionează portofoliul acesteia adoptă măsuri ca investiția să se facă numai în interesul membrilor și beneficiarilor;

(b) activele se investesc într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea portofoliului în întregul său.

Activele deținute pentru acoperirea provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei pensiilor viitoare preconizate;

(c) activele se investesc predominant pe piețele reglementate. Investițiile în active care nu sunt admise la tranzacționare pe piețele financiare reglementate trebuie în orice caz să fie menținute la niveluri prudente;

(d) investițiile în instrumente derivate sunt permise în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului. Acestea trebuie evaluate prudent, luând în considerare activul de bază, și incluse în evaluarea activelor instituției. De asemenea, instituția evită să se expună în mod excesiv la riscurile legate de un partener contractual unic și la alte operațiuni derivate;

(e) activele se diversifică în mod corespunzător astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de întreprinderi și concentrări de riscuri pe ansamblul portofoliului.

Investițiile în active emise de același emitent sau de emitenți aparținând aceluiași grup nu trebuie să expună instituția unei concentrări excesive de riscuri;

(f) investițiile în întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată nu depășesc 5 % din întregul portofoliu, iar dacă întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată aparține unui grup, investițiile în întreprinderi aparținând aceluiași grup ca și întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată nu depășesc 10 % din portofoliu.

Dacă instituția operează în contul mai multor întreprinderi, investițiile în aceste întreprinderi Ö plătitoare Õ afiliate trebuie făcute prudent, luând în considerare necesitatea unei diversificări adecvate.

Statele membre pot decide să nu aplice cerințele prevăzute la literele (e) și (f) pentru investițiile în titluri de stat.

ê 2013/14/UE articolul 1

1a2. Ținând cont de natura, amploarea și complexitatea activităților instituțiilor supravegheate, statele membre se asigură că autoritățile competente monitorizează caracterul adecvat al proceselor instituțiilor de evaluare a creditelor, evaluează utilizarea referirilor la ratingurile de credit emise de agențiile de rating de credit definite la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credite[47] în cadrul politicilor lor de investiții și, atunci când este cazul, încurajează atenuarea impactului acestor referiri, în vederea reducerii bazării exclusive și mecanice pe astfel de ratinguri de credit.

2003/41/CE (adaptat)

23. Statul membru de origine interzice instituției să facă împrumuturi sau să garanteze pentru terți. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza instituțiile să facă unele împrumuturi din motive legate de lichiditate și numai cu titlu temporar.

34. Statele membre nu solicită instituțiilor stabilite pe teritoriul lor să investească în anumite categorii de active.

45. Fără a aduce atingere articolului 12 32, statele membre nu supun deciziile de investiții ale unei instituții aflate pe teritoriul lor sau ale directorului de investiții al acesteia unei obligații de autorizare prealabilă sau de notificare sistematică.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

56. În conformitate cu dispozițiile alineatelor (1)-(45), statele membre pot emite norme mai detaliate pentru instituțiile aflate pe teritoriul lor, inclusiv norme cantitative, cu condiția ca acestea să fie justificate prudențial, pentru a reflecta întregul spectru de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate de aceste instituții.

În special, statele membre pot aplica dispozițiile în materie de investiții similare cu cele din Directiva 2002/83/CE.

Statele membre nu împiedică instituțiile:

(a) să investească până la 70 % din activele care acoperă provizioanele tehnice sau din întregul portofoliu pentru Ö schemele Õ sistemele în care membrii suportă riscurile investiționale în acțiuni, în titluri sau valori negociabile asimilate acțiunilor și în obligațiuni ale firmelor admise la tranzacționare pe piețele reglementate ð sau prin sisteme multilaterale de tranzacționare ori sisteme reglementate de tranzacționare ï și să decidă asupra ponderii relative a acestor titluri în cadrul portofoliul lor de investiții. Dacă este justificat din punct de vedere prudențial, statele membre pot cu toate acestea să aplice o limită mai scăzută instituțiilor care furnizează pensii cu o rată a dobânzii garantată pe termen lung, care suportă riscul investiției și furnizează ele însele garanția;

(b) să investească până la 30 % din activele care acoperă provizioanele tehnice în active denominate în alte valute decât cele în care sunt exprimate angajamentele lor;

(c) să investească în piețele de capital de risc ð instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare sau în sisteme reglementate de tranzacționare ï.

67. Dispozițiile alineatului (56) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a impune aplicarea față de instituțiile aflate ð autorizate sau înregistrate ï pe teritoriul lor a unor Ö reguli de investire Õ norme mai stricte de plasament, inclusiv cu titlu individual, dacă aceasta se justifică din punct de vedere prudențial, în special cu privire la angajamentele contractate de instituție.

ê 2003/41/CE (adaptat)

7. În cazul activității transfrontaliere prevăzute la articolul 20, autoritățile competente din fiecare stat membru gazdă pot solicita ca regulile prevăzute în al doilea paragraf să se aplice instituțiilor din statul membru de origine. În acest caz, aceste reguli se aplică numai acelei părți din activele instituției care corespunde activităților derulate în respectivul stat membru gazdă. În plus, acestea se aplică numai dacă aceleași reguli sau reguli mai stricte se aplică de asemenea instituțiilor aflate în statul membru gazdă.

Normele la care se face referire în primul paragraf sunt următoarele:

            (a) instituția investește cel mult 30 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor și titluri de creanțe care nu sunt admise la tranzacționare pe piețele reglementate sau instituția investește cel puțin 70 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor și titluri de creanțe care sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată;

            (b) instituția investește cel mult 5 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor, obligațiuni, titluri de creanță și alte instrumente ale pieței monetare sau pieței de capital emise de aceeași întreprindere și cel mult 10 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor, obligațiuni, titluri de creanță și alte instrumente ale pieței monetare sau pieței de capital emise de întreprinderi aparținând unui singur grup;

            (c) instituția investește cel mult 30 % din aceste active în active denominate în alte valute decât cele în care sunt exprimate angajamentele.

Pentru a se conforma acestor cerințe, statul membru de origine poate solicita restricționarea activelor.

ò nou

8. Autoritățile competente din statul membru gazdă al unei instituții care desfășoară activitățile transfrontaliere menționate la articolul 12 nu stabilesc reguli de investire suplimentare față de cele prevăzute la alineatele (1)-(6) în ceea ce privește acea parte a activelor care acoperă provizioanele tehnice pentru activitățile transfrontaliere.

Titlul III

CONDIȚIILE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE

CAPITOLUL 1

Sistemul de guvernanță

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 21

Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

1. Statele membre se asigură că organului administrativ, de conducere sau de control al instituției îi revine răspunderea finală în ceea ce privește respectarea de către instituția în cauză a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

2. Prezenta directivă nu aduce atingere rolului partenerilor sociali în gestionarea instituțiilor.

Articolul 22

Cerințe generale de guvernanță

1. Statele membre prevăd obligația ca toate instituțiile să dispună de un sistem de guvernanță eficace care să asigure o administrare corectă și prudentă a activității lor. Respectivul sistem include o structură organizațională transparentă adecvată, cu o alocare clară și o separare corespunzătoare a responsabilităților, precum și un sistem eficace care să asigure transmiterea informațiilor. Sistemul de guvernanță face obiectul unui control intern regulat.

2. Sistemul de guvernanță menționat la alineatul (1) este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea activităților instituției.

3. Statele membre se asigură că organul administrativ, de conducere sau de control al instituției adoptă politici scrise în ceea ce privește gestionarea riscurilor, auditul intern și, dacă este cazul, actuarii și externalizarea și că acest organ asigură punerea în aplicare a respectivelor politici. Politicile sunt revizuite anual și sunt adaptate în funcție de orice modificare semnificativă a sistemului sau a domeniului vizat.

4. Statele membre se asigură că instituțiile dispun de un sistem eficace de control intern. Acest sistem include proceduri administrative și contabile, un cadru intern de control, precum și dispozitive corespunzătoare de raportare la toate nivelurile instituției.

5. Statele membre se asigură că instituțiile adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea și regularitatea desfășurării activităților lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri pentru situații neprevăzute. În acest scop, instituțiile utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționale.

6. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să dispună de cel puțin două persoane care să conducă efectiv instituția.

Articolul 23

Cerințe de competență și onorabilitate în ceea ce privește gestionarea

1. Statele membre impun instituțiilor obligația de a se asigura că toate persoanele care conduc efectiv instituția sau dețin alte funcții-cheie îndeplinesc următoarele cerințe atunci când își îndeplinesc sarcinile:

(a) calificările, cunoștințele și experiența lor profesională sunt adecvate pentru a le permite să asigure o administrare corectă și prudentă a instituției și să își îndeplinească funcțiile-cheie în mod corespunzător (cerința privind competența) și

(b) acestea au o bună reputație și sunt integre (cerința privind onorabilitatea).

2. Statele membre se asigură că există proceduri eficace și controale periodice pentru a permite autorităților competente să evalueze dacă persoanele care conduc efectiv instituția sau care dețin alte funcții-cheie îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (1).

3. În cazul în care un stat membru prevede obligația ca resortisanții săi să aducă dovada bunei reputații, a inexistenței unui faliment anterior sau ambele condiții, respectivul stat membru acceptă ca dovadă suficientă din partea resortisanților unui alt stat membru prezentarea unui extras din cazierul judiciar din acel stat membru sau, în absența unui cazier judiciar în statul membru în cauză, a unui document echivalent eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau din statul membru al cărui resortisant este persoana în cauză, din care să rezulte că aceste cerințe au fost îndeplinite.

4. În cazul în care statul membru de origine sau statul membru al cărui resortisant este persoana în cauză nu emite documentul echivalent menționat la alineatul (3), resortisantul celuilalt stat membru are dreptul de a face în locul acestuia o declarație sub jurământ.

Cu toate acestea, în statele membre în care nu există nicio dispoziție privind declarațiile sub jurământ, resortisantul celuilalt stat membru în cauză are dreptul de a face o declarație pe propria răspundere în fața unei autorități judiciare sau administrative competente din statul său membru de origine sau din statul membru din care provine sau în fața unui notar aflat în unul dintre statele membre respective.

Autoritatea sau notarul în cauză emite un certificat care atestă autenticitatea declarației sub jurământ sau a declarației pe propria răspundere.

5. Dovada privind inexistența unui faliment anterior menționată la alineatul (3) poate fi furnizată sub forma unei declarații făcute de un resortisant din celălalt stat membru în cauză în fața unei autorități judiciare competente, a unui organism profesional sau a unui organism comercial aflat în celălalt stat membru în cauză.

6. Termenul de prezentare a documentelor și a certificatelor prevăzute la alineatele (3), (4) și (5) este de cel mult trei luni de la data emiterii acestora.

7. Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente să emită documentele menționate la alineatele (3), (4) și (5) și informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre informează, de asemenea, celelalte state membre și Comisia cu privire la autoritățile sau organismele cărora urmează să li se prezinte documentele menționate la alineatele (3)-(5) în sprijinul unei cereri de a desfășura activitățile menționate la articolul 12 pe teritoriul statului membru în cauză.

Articolul 24

Politica de remunerare

1. Statele membre impun obligația ca instituțiile să aibă o bună politică de remunerare pentru persoanele care conduc efectiv instituția într-un mod care să fie adecvat în raport cu dimensiunea și organizarea lor internă, precum și cu natura, sfera și complexitatea activităților acestora.

2. Instituțiile fac publice, în mod regulat, informațiile relevante referitoare la politica de remunerare, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative de transpunere a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului[48].

3. Comisia este abilitată să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 77, care să precizeze:

(a) elementele necesare ale politicilor de remunerare care trebuie aplicate de instituții, pe baza următoarelor principii:

– politica de remunerare se stabilește, se pune în aplicare și se menține în funcție de activitățile instituției și de strategia de gestionare a riscurilor, profilul de risc, obiectivele, practicile de gestionare a riscurilor și interesele pe termen lung ale acesteia, precum și de performanța instituției în ansamblu;

– politica de remunerare include măsuri proporționale, menite să evite conflictele de interese;

– politica de remunerare promovează o administrare a riscurilor corectă și eficientă și nu încurajează asumarea unor riscuri care să depășească limita de toleranță la risc a instituției;

– politica de remunerare se aplică instituției și părților care îndeplinesc funcții-cheie în instituție sau orice alte activități, inclusiv funcțiile-cheie sau orice alte activități externalizate și ulterior reexternalizate;

– politica de remunerare conține dispoziții care sunt specifice sarcinilor și funcționării organului administrativ, de conducere și de control al instituției, persoanelor care conduc efectiv instituția, titularilor funcțiilor-cheie și altor categorii de angajați ale căror activități profesionale au un impact important asupra profilului de risc al instituției;

– organul administrativ, de conducere sau de control al instituției stabilește principiile generale ale politicii de remunerare pentru acele categorii de angajați ale căror activități profesionale au un impact asupra profilului de risc al instituției și este responsabil de controlul punerii în aplicare a respectivei politici;

– organul administrativ, de conducere sau de control al instituției este responsabil de implementarea politicii de remunerare care sprijină gestionarea corectă, prudentă și eficace a instituțiilor;

– principiile de guvernanță privind remunerațiile și supravegherea acestora trebuie să fie clare, transparente și eficace;

(b) frecvența adecvată, modalitățile specifice și conținutul informațiilor privind politica de remunerare care sunt făcute publice.

Secțiunea 2

Funcții

Articolul 25

Dispoziții generale

1. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să încorporeze o funcție de gestionare a riscurilor, o funcție de audit internă și, atunci când este cazul, o funcție actuarială. Liniile de raportare aferente fiecărei funcții-cheie asigură capacitatea funcției-cheie de a asigura îndeplinirea atribuțiilor în mod eficace, obiectiv, corect și independent.

2. Instituțiile pot prevedea posibilitatea ca o singură persoană sau unitate organizațională să îndeplinească mai multe funcții-cheie. Cu toate acestea, funcția de gestionare a riscurilor se atribuie altei persoane sau unități organizaționale decât cea care efectuează funcția de audit intern.

3. Fără a se aduce atingere rolului partenerilor sociali în administrarea globală a instituțiilor, persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie este diferită de cea care realizează o funcție-cheie similară în întreprinderea plătitoare. Pe baza unei cereri motivate din partea instituției, autoritatea competentă poate acorda o scutire de la această restricție, ținând cont de dimensiunea, natura, sfera și complexitatea activităților instituției.

4. Persoana care îndeplinește o funcție-cheie trebuie să notifice în mod prompt orice problemă majoră survenită în domeniul său de responsabilitate către organul administrativ, de conducere sau de control al instituției.

5. Orice constatare și recomandare realizată de persoana sau unitatea care îndeplinește funcția de gestionare a riscurilor, de audit intern și, dacă este cazul, funcția actuarială se raportează organului administrativ, de conducere sau de control al instituției, care stabilește ce acțiuni trebuie întreprinse.

6. Persoanele sau unitățile care îndeplinesc funcții de gestionare a riscurilor, de audit intern și, dacă este cazul, funcții actuariale notifică autoritatea competentă a instituției dacă organul administrativ, de conducere sau de control al instituției nu ia în timp util măsurile corective adecvate:

(a) în cazul în care persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie a detectat riscul ca instituția să nu respecte o cerință obligatorie foarte semnificativă și a informat organul administrativ, de conducere sau de control al instituției cu privire la acest risc;

(b) în cazul în care persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie a detectat o încălcare foarte semnificativă a legislației sau a reglementărilor aplicabile instituției și activităților sale în cadrul acestei funcții-cheie și a informat organul administrativ, de conducere sau de control al instituției cu privire la aceasta.

7. Statele membre asigură protecția juridică a persoanelor care notifică autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (6).

Articolul 26

Sistemul și funcția de gestionare a riscurilor

1. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să dispună de un sistem eficace de management al riscurilor, care să cuprindă strategiile, procesele și procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra și a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât și la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum și interdependențele acestora.

Acest sistem de gestionare a riscurilor trebuie să fie bine integrat în structura organizațională și în procesele decizionale ale instituției.

2. Sistemul de gestionare a riscurilor acoperă în mod adecvat, în raport cu dimensiunea, organizarea internă, precum și cu natura, sfera și complexitatea activităților lor riscurile care pot apărea în instituțiile sau în întreprinderile cărora le-au fost externalizate sarcini sau activități, cel puțin în următoarele domenii:

(a) subscrierea și calculul rezervelor;

(b) administrarea activelor și a datoriilor;

(c) strategia de investiții, în special instrumentele derivate și angajamentele similare;

(d) gestionarea riscului de lichiditate și a riscului de concentrare;

(e) gestionarea riscului operațional;

(f) asigurarea și alte tehnici de diminuare a riscurilor.

3. În cazul în care, în conformitate cu condițiile prevăzute de schema de pensii, membrii și beneficiarii suportă riscurile, sistemul de gestionare a riscurilor ar trebui, de asemenea, să ia în considerare aceste riscuri din perspectiva membrilor și a beneficiarilor.

4. Instituțiile prevăd o funcție de gestionare a riscurilor care să fie structurată în așa fel încât să faciliteze punerea în aplicare a sistemului de gestionare a riscurilor.

Articolul 27

Funcția de audit intern

1. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să dispună de o funcție eficace de audit intern. Funcția de audit intern evaluează gradul de adecvare și de eficacitate al sistemului de control intern și al altor elemente ale sistemului de guvernanță prevăzute la articolele 21-24, printre  care și activitățile externalizate.

2. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să desemneze cel puțin o persoană independentă, din interiorul sau din afara instituției, care să răspundă de funcția de audit intern. Cu excepția executării și a certificării menționate la articolul 14 alineatul (4), respectiva persoană nu își asumă responsabilitatea pentru alte funcții-cheie decât cele prevăzute la prezentul articol.

3. Constatările și recomandările formulate în urma realizării funcției de audit intern se raportează organului administrativ, de conducere sau de control al instituției. Organul administrativ, de conducere sau de control al instituției stabilește acțiunile care urmează a fi întreprinse pentru fiecare dintre constatările și recomandările respective și se asigură că acțiunile în cauză sunt întreprinse efectiv.

Articolul 28

Funcția actuarială

1. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile în care membrii și beneficiarii nu suportă toate riscurile să dispună de o funcție actuarială eficace pentru:

(a) a coordona și monitoriza calcularea provizioanelor tehnice;

(b) a evalua adecvarea metodologiilor și a modelelor de bază utilizate la calcularea provizioanelor tehnice și a ipotezelor formulate în acest scop;

(c) a determina în ce măsură datele utilizate la calcularea provizioanelor tehnice sunt suficiente și ce calitate au acestea;

(d) a compara cele mai bune estimări cu experiența;

(e) a informa organul administrativ, de conducere sau de control al instituției cu privire la fiabilitatea și adecvarea calculării provizioanelor tehnice;

(f) a exprima o opinie privind politica globală de subscriere în cazul în care instituția are o astfel de politică;

(g) a exprima o opinie cu privire la adecvarea mecanismelor de asigurare în cazul în care instituția dispune de astfel de mecanisme și

(h) a contribui la punerea în aplicare eficace a sistemului de gestionare a riscurilor.

2. Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să desemneze cel puțin o persoană independentă, din interiorul sau din afara instituției, care să răspundă de funcția actuarială.

Secțiunea 3

Documente privind guvernanța

Articolul 29

Estimarea riscurilor pentru pensii

1. Statele membre impun instituțiilor, în mod adecvat în raport cu dimensiunea și organizarea internă a acestora, precum și cu natura, sfera și complexitatea activităților lor, să efectueze, în cadrul sistemului lor de gestionare a riscurilor, o proprie evaluare de risc și să realizeze o estimare a riscurilor pentru pensii care să justifice respectiva evaluare.

Estimarea riscurilor pentru pensii se efectuează în mod regulat și fără întârziere după orice modificare importantă a profilului de risc al instituției sau al schemei de pensii.

2. Estimarea riscurilor pentru pensii menționată la alineatul (1) se referă la:

(a) eficacitatea sistemului de gestionare a riscurilor;

(b) nevoile de finanțare globale ale instituției;

(c) capacitatea de a respecta cerințele referitoare la provizioanele tehnice prevăzute la articolul 14;

(d) o evaluare calitativă a marjei pentru variații nefavorabile ca parte a calculului provizioanelor tehnice în conformitate cu legislația națională;

(e) o descriere a pensiilor sau a acumulării de capital;

(f) o evaluare calitativă a contribuției patronale accesibile pentru instituție;

(g) o evaluare calitativă a riscurilor operaționale pentru toate schemele instituției;

(h) o evaluare calitativă a riscurilor noi sau emergente legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor și mediu.

3. În sensul alineatului (2), instituțiile trebuie să dispună de metode de identificare și estimare a riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse pe termen scurt și lung. Metodele respective trebuie să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților lor. Metodele sunt descrise în estimare.

4. Estimarea riscului pentru pensii este parte integrantă din strategia operațională și trebuie să fie luată în considerare în deciziile strategice ale instituției.

Articolul 30

Actul delegat privind estimarea riscurilor pentru pensii

Comisia are competența de a adopta un at delegat în conformitate cu articolul 77, care să precizeze:

(a) elementele care vor intra sub incidența articolului 29 alineatul (2).

(b) metodele menționate la articolul 29 alineatul (3), ținând seama de identificarea și estimarea riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse pe termen scurt și pe termen lung și

(c) frecvența estimării riscurilor pentru pensii, ținând seama de cerințele articolului 29 alineatul (1).

Actul delegat nu impune alte cerințe privind finanțarea decât cele prevăzute de prezenta directivă.

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 10 31

Conturi anuale și rapoarte anuale

Fiecare stat membruStatele membre solicită ca fiecarefiecărei instituțiie aflateă pe teritoriul săulor să întocmească conturi anuale și rapoarte anuale luând în considerare fiecare Ö schemă Õ sistem de pensii gestionată de instituție și, dacă este cazul, conturi anuale și rapoarte anuale pentru fiecare Ö schemă Õ sistem de pensii. Conturile anuale și rapoartele anuale oferă o imagine reală și corectă a activelor și angajamentelor, precum și a situației financiare a instituției. Conturile anuale și informațiile din rapoarte trebuie să fie coerente, complete, clar prezentate și aprobate corespunzător de persoane autorizate, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 12 32

Declarația privind principiile politicii de investiții

Fiecare stat membruStatele membre se asigură că fiecare instituție stabilită pe teritoriul săulor întocmește și, cel puțin o dată la trei ani, revizuiește o declarație scrisă privind principiile politicii de investiții. AceastăRespectiva declarație trebuie revizuită fără întârziere după fiecare modificare semnificativă a politicii de investiții. Statele membre prevăd ca respectiva declarație să conțină, cel puțin, aspecte legate de metodele de evaluare a riscurilor investiționale, tehnicile de gestionare a riscurilor și alocarea strategică a activelor în ceea ce privește natura și durata angajamentelor de pensii.

ò nou

CAPITOLUL 2

Externalizare și gestionarea investițiilor

Articolul 33

Externalizarea

ê 2003/41/CE articolul 9 alineatul (4)

1. Statele membre potUn stat membru poate să permită sau să solicite instituțiilor aflate pe teritoriul săulor să încredințeze gestionarea acestoracelor instituții, parțial sau în totalitate, altor entități care să funcționeze în numele acestor instituții.

ò nou

2. Statele membre se asigură că instituțiile rămân responsabile de respectarea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcții-cheie sau orice alte activități.

3. Externalizarea unor funcții-cheie sau a oricăror alte activități se realizează în așa fel încât să se evite oricare dintre următoarele consecințe:

(a) diminuarea calității sistemului de guvernanță al instituției în cauză;

(b) creșterea nejustificată a riscului operațional;

(c) subminarea capacității autorităților competente de a monitoriza respectarea de către instituție a obligațiilor sale;

(d) subminarea furnizării de servicii în mod continuu și satisfăcător către membri și beneficiari.

4. Instituția asigură funcționarea corespunzătoare a activităților externalizate prin procesul de selecție a prestatorului de servicii și prin monitorizarea continuă a activităților.

5. Statele membre se asigură că instituțiile care externalizează funcții-cheie sau orice alte activități încheie cel puțin un acord scris cu prestatorul de servicii. Acordul este executoriu din punct de vedere juridic și definește în mod clar drepturile și obligațiile instituției și ale prestatorului de servicii.

6. Statele membre se asigură că instituțiile notifică în prealabil și în mod prompt autoritățile competente cu privire la orice externalizare a unor funcții-cheie sau a oricăror alte activități, precum și cu privire la orice evoluție importantă ulterioară în ceea ce privește funcțiile-cheie sau orice alte activități.

7. Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de prerogativele necesare pentru a solicita în orice moment informații din partea instituțiilor cu privire la funcțiile-cheie și la orice alte activități care au fost externalizate.

2003/41/CE (adaptat)

Articolul 1934

Gestionarea Ö investițiilor Õ și conservarea

ê 2011/61/UE articolul 62 punctul 2

1. Statele membre nu restrâng libertatea instituțiilor de a desemna, pentru administrarea portofoliilor lor de investiții, administratori de investiții stabiliți în alt stat membru și autorizați corespunzător pentru această activitate, în conformitate cu Directivele 85/611/CEE 2004/39/CE, 2009/65/CE, 93/22/CEE 2000/12/CE 2009/138/CE, 2002/83/CEE 2011/61/UE și 2013/36/UE, precum și în conformitate cu directivele menționate la articolul 2 alineatul (1) din prezenta directivă.

ò nou

CAPITOLUL 3

Depozitarul

Articolul 35

Numirea unui depozitar

1. Pentru fiecare schemă de pensii ocupaționale în care membrii și beneficiarii suportă în totalitate riscul de investiții, statul membru de origine prevede obligația instituției de a desemna un singur depozitar pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor și pentru atribuțiile de supraveghere prevăzute la articolele 36 și 37.

2. Pentru schemele de pensii ocupaționale în care membrii și beneficiarii nu suportă în totalitate riscul de investiții, statul membru de origine îi poate impune instituției să numească un depozitar pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor sau pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor și atribuțiile de supraveghere prevăzute la articolele 36 și 37.

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

3. Statele membre nu restrâng libertatea instituțiilor de a desemna, pentru Ö păstrarea în custodie a Õ conservarea activelor lor, depozitari stabiliți în alt stat membru și autorizați corespunzător pentru această activitate, în conformitate cu Directiva 93/22/CEE 2004/39/CE sau cu Directiva 2000/12/CE 2013/36/UE, sau acceptați ca depozitari în înțelesul Directivei 85/611/CEE 2009/65/CE.

Dispozițiile prezentului paragraf nu împiedică statul membru de origine să impună obligativitatea desemnării unui depozitar sau custode.

4. Statele membreFiecare stat membru iau măsurile necesare care să-i le permită Ö autorităților competente Õ , în baza dreptului săulor național, să interzică, în conformitate cu articolul 1462, la cererea statului membru de origine al instituției, ca un depozitar sau custode aflat pe teritoriul săulor să dispună liber de active.

ò nou

5. Depozitarul este numit cel puțin printr-un contract scris. Contractul stipulează transmiterea informațiilor necesare pentru a-i permite depozitarului să își îndeplinească atribuțiile în schema de pensii pentru care a fost numit depozitar, în conformitate cu prezenta directivă și cu alte acte cu putere de lege sau acte administrative relevante.

6. În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolele 36 și 37, instituția și depozitarul acționează în mod onest, echitabil, profesionist, independent și în interesul membrilor și beneficiarilor schemei.

7. Un depozitar nu desfășoară activități legate de instituție care să poată crea conflicte de interese între instituție, membrii și beneficiarii schemei și depozitarul însuși decât dacă depozitarul a separat din punct de vedere operațional și ierarhic exercitarea sarcinilor sale de depozitar de celelalte sarcini potențial conflictuale și dacă eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate în mod corespunzător și comunicate membrilor și beneficiarilor schemei.

8. În cazul în care nu este numit niciun depozitar, instituțiile iau măsuri pentru a preveni și rezolva orice conflict de interese care ar apărea în cursul exercitării sarcinilor care ar fi în mod normal realizate de un depozitar și de un administrator al activelor.

Articolul 36

Păstrarea în condiții de siguranță a activelor și răspunderea depozitarului

1. În cazul în care activele unei scheme de pensii constând în instrumente financiare care pot fi păstrate în custodie sunt încredințate unui depozitar pentru păstrare în condiții de siguranță, depozitarul păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidențele depozitarului și toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului.

În acest scop, depozitarul se asigură că instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidențele depozitarului sunt înregistrate în evidențele depozitarului în conturi separate, în conformitate cu normele stabilite în Directiva 2004/39/CE, deschise în numele instituției, astfel încât acestea să poată fi identificate în mod clar, în orice moment, ca aparținând instituției sau membrilor și beneficiarilor schemei de pensii.

2. În cazul în care activele unei scheme de pensii constau în alte active decât cele menționate la alineatul (1), depozitarul verifică dacă instituția sau membrii și beneficiarii sunt proprietarii activelor și ține evidența activelor acestora. Verificarea se efectuează pe baza unor informații sau documente furnizate de instituție și pe dovezi externe, atunci când acestea sunt disponibile. Depozitarul își actualizează permanent evidențele.

3. Statele membre se asigură că depozitarul răspunde față de instituție sau față de membri și beneficiari pentru orice pierdere suferită de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii obligațiilor sale în mod nejustificat sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.

4. Statele membre se asigură că răspunderea depozitarului menționată la alineatul (3) rămâne aceeași chiar dacă depozitarul încredințează unei părți terțe toate activele pe care le păstrează în condiții de siguranță sau o parte din acestea.

5. În cazul în care nu este numit niciun depozitar pentru păstrarea activelor în condiții de siguranță, instituțiile trebuie să răspundă cel puțin următoarelor cerințe:

(a) să se asigure că instrumentele financiare sunt păstrate și protejate în mod corespunzător;

(b) să țină evidențe care să permită instituției să identifice toate activele în orice moment și fără întârziere;

(c) să ia măsurile necesare pentru a evita conflictele de interese sau incompatibilitățile;

(d) să informeze autoritatea competentă, la cererea acesteia, cu privire la modul în care sunt păstrate activele.

Articolul 37

Atribuțiile de supraveghere

1. Depozitarul numit pentru atribuțiile de supraveghere efectuează sarcinile prevăzute la articolul 36 alineatele (1) și (2) în plus față de următoarele:

(a) punerea în aplicare a instrucțiunilor instituției, cu excepția cazului în care acestea contravin legislației naționale sau normelor instituției;

(b) garantarea faptului că în tranzacțiile care implică activele unei instituții sau ale unei scheme de pensii, orice contravaloare este achitată instituției în termenele uzuale;

(c) garantarea faptului că veniturile provenite din active sunt utilizate în conformitate cu normele instituției.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1), statul membru de origine al instituției poate stabili alte sarcini de supraveghere care să fie îndeplinite de către depozitar.

3. În cazul în care nu este numit niciun depozitar care să îndeplinească atribuții de supraveghere, instituția pune în aplicare proceduri care să asigure că sarcinile care ar fi în mod normal supravegheate de depozitari sunt efectuate în mod corespunzător în cadrul instituției.

Titlul IV

INFORMAȚII CARE TREBUIE COMUNICATE MEMBRILOR POTENȚIALI, MEMBRILOR ȘI BENEFICIARILOR

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 11

Informații care trebuie oferite membrilor și beneficiarilor

ò nou

Articolul 38

Principii

ê 2003/41/CE (adaptat)

1. În funcție de natura Ö schemei Õ sistemului de pensii stabilite, fiecare stat membrustatele membre se asigură că orice fiecare instituție aflată pe teritoriul săulor furnizează Ö membrilor potențiali, membrilor și beneficiarilor Õ cel puțin informațiile prevăzute în prezentul articol Ö la articolele 39-53 și 55­58 Õ.

ò nou

2. Aceste informații trebuie să îndeplinească toate cerințele următoare:

(a) să fie actualizate în mod regulat;

(b) să fie scrise în mod clar, cu ajutorul unui limbaj clar, concis și comprehensibil și evitându-se utilizarea jargonului și a termenilor tehnici atunci când se pot utiliza cuvinte din limbajul curent;

(c) să nu inducă în eroare și să se asigure coerența la nivelul vocabularului și al conținutului;

(d) să fie prezentate în așa fel încât să fie ușor de citit, cu caractere de dimensiuni lizibile.

Nu trebuie utilizate culori dacă acestea riscă să diminueze inteligibilitatea informațiilor în cazul în care declarația de pensie este imprimată sau fotocopiată în alb și negru.

Articolul 39

Condițiile schemei de pensii

ê 2003/41/CE articolul 9 litera (f) (adaptat)

1. Fiecare stat membruStatele membre veghează ca, în cazul fiecărei instituții aflate pe teritoriul săulor: (f) membrii să fie îndeajuns de informați asupra condițiilor Ö schemei Õ sistemului de pensii, mai ales în ceea ce privește:

(i)(a) drepturile și obligațiile părților implicate în Ö schema Õ sistemul de pensii;

(ii)(b) riscurile financiare, tehnice și de altă natură implicate de Ö schema Õ sistemul de pensii;

(iii)(c) natura și distribuția acestor riscuri.

ò nou

2. Pentru schemele în care membrii suportă un risc de investiții și care oferă mai multe opțiuni cu profiluri diferite de investiții, membrii sunt informați în ceea ce privește condițiile referitoare la gama de opțiuni de investiții disponibile, opțiunea de investiții implicită și, dacă este cazul, regula schemei de pensii constând în a aloca unui anumit membru o opțiune de investiții, pe lângă informațiile enumerate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

2003/41/CE articolul 11 alineatul (2)

3. Membrii și beneficiarii sau, unde este cazul, reprezentanții acestora primesc:

            (a) la cerere, conturile anuale și rapoartele anuale prevăzute la articolul 10 și, dacă o instituție este responsabilă pentru mai mult decât un singur sistem, cele privind sistemul lor de pensii;

            (b) într-un interval rezonabil de timp orice informație relevantă privind schimbarea regulilor Ö schemei Õ sistemului de pensii.

ò nou

4. Instituțiile publică pe un site internet a cărui alegere este la latitudinea lor condițiile schemei de pensii.

CAPITOLUL 2

Declarația de pensie

Articolul 40

Frecvență și modificări

(1) Statele membre prevăd obligația ca instituțiile să elaboreze un document care să cuprindă informații-cheie pentru fiecare membru („declarația de pensie”).

(2) Statele membre se asigură că informațiile conținute în declarația de pensie sunt actualizate și trimise fiecărui membru în mod gratuit, cel puțin o dată la douăsprezece luni.

(3) Orice modificare semnificativă față de anul anterior a informațiilor conținute în declarația de pensie trebuie să fie clar explicată într-o scrisoare de însoțire.

Articolul 41

Caracterul inteligibil și limbajul folosit

1.           Informațiile furnizate în declarația de pensie trebuie să fie ușor de înțeles fără a se face referire la alte documente.

2.           Statele membre se asigură că declarația de pensie este disponibilă în una dintre limbile oficiale ale statului membru a cărui legislație din domeniul social și al muncii relevante pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă relației dintre întreprinderea plătitoare sau instituție, pe de o parte, și membri sau beneficiari, pe de altă parte.

Articolul 42

Dimensiunea

Declarația de pensie utilizează caractere de dimensiuni care pot fi citite fără efort și nu depășește, atunci când este imprimată, două pagini în format A4.

Articolul 43

Suportul

Statele membre pot permite instituțiilor să furnizeze declarația de pensie pe un suport durabil sau prin intermediul unui site internet. În plus față de mijloacele electronice, membrii și beneficiarii primesc, la cerere și în mod gratuit, un exemplar pe hârtie.

Articolul 44

Răspundere

1. Statele membre se asigură că instituțiile nu își angajează răspunderea civilă numai pe baza declarației de pensie sau a unei traduceri a declarației de pensie, cu excepția cazului în care declarația sau traducerea respectivă este înșelătoare, inexactă sau contradictorie în raport cu partea relevantă a schemei de pensii.

2. Declarația de pensie conține o avertizare clară în acest sens.

Articolul 45

Titlul

1.           Titlul declarației de pensie conține cuvintele „Declarație de pensie”.

2.           O scurtă declarație în care să se explice scopul declarației de pensie apare imediat sub titlu.

3.           Data exactă la care se referă informațiile cuprinse în declarația de pensie se precizează în mod clar.

Articolul 46

Date cu caracter personal

Declarația de pensie precizează datele cu caracter personal ale membrului, inclusiv vârsta legală de pensionare, dacă este cazul.

Articolul 47

Identificarea instituției

Declarația de pensie identifică instituția și prezintă informații cu privire la:

(1) denumirea și adresa instituției;

(2) statele membre în care instituția este autorizată sau înregistrată și denumirea autorității competente;

(3) denumirea întreprinderii plătitoare.

Articolul 48

Garanții

1. Declarația de pensie conține una dintre următoarele indicații în ceea ce privește garanțiile oferite în cadrul schemei de pensii: 

(a) o garanție integrală în cazul în care instituția sau întreprinderea plătitoare garantează un anumit nivel al pensiilor;

(b) nicio garanție în cazul în care membrul își asumă în totalitate riscul;

(c) o garanție parțială în toate celelalte cazuri.

2. În cazul în care se prevede o garanție, se oferă explicații concise cu privire la următoarele elemente:

(a) natura garanției;

(b) nivelul curent de finanțare a drepturilor individuale acumulate de membru;

(c) mecanismele care protejează drepturile individuale acumulate;

(d) mecanismele de diminuare a prestațiilor, în cazul în care acestea sunt prevăzute în legislația națională.

Articolul 49

Sold, contribuții și costuri

1. În ceea ce privește soldul, contribuțiile și costurile, declarația de pensie indică următoarele sume exprimate în moneda relevantă pentru schema de pensii:

(a) suma costurilor deduse din valoarea brută a contribuțiilor plătite de întreprinderea plătitoare, dacă este cazul, sau de către membru în ultimele douăsprezece luni sau, în cazul în care membrul a aderat la schemă în urmă cu mai puțin de douăsprezece luni, suma costurilor deduse din contribuțiile sale efectuate de la momentul aderării;

(b) suma contribuțiilor plătite de către membru în ultimele douăsprezece luni sau, în cazul în care membrul a aderat la schemă în urmă cu mai puțin de douăsprezece luni, suma contribuțiilor sale efectuate de la momentul aderării;

(c) suma contribuțiilor plătite de întreprinderea plătitoare în ultimele douăsprezece luni sau, în cazul în care membrul a aderat la schemă în urmă cu mai puțin de douăsprezece luni, suma contribuțiilor plătite de întreprinderea plătitoare de la momentul aderării membrului;

(d) soldul la data întocmirii declarației de pensie, calculat în unul dintre următoarele două moduri, în funcție de natura schemei de pensii:

(i) pentru schemele de pensii care nu prevăd un nivel-țintă al prestațiilor, suma totală a capitalului acumulat de membru, exprimată și ca anuitate per lună;

(ii) pentru schemele de pensii care prevăd un nivel-țintă al prestațiilor, drepturile individuale acumulate per lună;

(e) alte contribuții sau costuri relevante pentru membru, cum ar fi transferul capitalului acumulat;

(f) costurile menționate la litera (a), defalcate în următoarele sume exprimate în moneda relevantă pentru schema de pensii:

(i) costurile de administrare a instituției;

(ii) costurile de păstrare în condiții de siguranță a activelor;

(iii) costurile aferente tranzacțiilor din portofoliu;

(iv) alte costuri.

2. Categoria „alte costuri” menționată la alineatul (1) litera (f) punctul (iv) se explică pe scurt în cazul în care reprezintă cel puțin 20 % din costurile totale.

Articolul 50

Proiecțiile privind pensiile

1. În cazul în care schema de pensii prevede un nivel-țintă al prestațiilor, declarația de pensie indică următoarele trei sume aferente proiecțiilor privind pensiile exprimate în moneda relevantă pentru schema de pensii:

(a) nivelul-țintă al prestațiilor pe lună la vârsta pensionării în conformitate cu ipotezele cele mai optimiste;

(b) nivelul-țintă al prestațiilor pe lună cu doi ani înainte de vârsta pensionării în conformitate cu ipotezele cele mai optimiste;

(c) nivelul-țintă al prestațiilor pe lună la doi ani după vârsta pensionării în conformitate cu ipotezele cele mai optimiste.

2. Ipotezele menționate la alineatul (1) iau în considerare evoluțiile viitoare ale salariilor.

3. În cazul în care schema de pensii nu prevede un nivel-țintă al prestațiilor, declarația de pensie indică următoarele sume aferente proiecțiilor privind pensiile exprimate în moneda relevantă pentru schema de pensii:

(a) valoarea preconizată a capitalului acumulat până la doi ani înainte de vârsta de pensionare în conformitate cu ipotezele cele mai optimiste relevante pentru schemă;

(b) valoarea preconizată a capitalului acumulat până la vârsta de pensionare în conformitate cu ipotezele cel mai optimiste relevante pentru schemă;

(c) valoarea preconizată a capitalului acumulat până la doi ani după vârsta de pensionare în conformitate cu ipotezele cel mai optimiste relevante pentru schemă;

(d) sumele menționate la literele (a)-(c), exprimate ca prestații pe lună.

4. Ipotezele menționate la alineatul (3) țin seama de factorii următori:

(a) rata anuală a randamentului nominal al investiției;

(b) rata anuală a inflației;

(c) evoluția salariilor.

5. În scopul calculării proiecțiilor menționate la alineatele (1) și (3), se pornește de la ipoteza că ratele contribuțiilor rămân constante.

Articolul 51

Profilul investițiilor

1. Pentru schemele de pensii în care membrii suportă riscul de investiții și în care aceștia au posibilitatea de a alege între diferite opțiuni de investiții, declarația de pensie indică profilurile investițiilor împreună cu o listă a opțiunilor de investiții disponibile și cu o descriere succintă a fiecărei opțiuni. Opțiunea de investiții curentă a membrului în cauză trebuie marcată în mod clar.

În cazul în care există mai mult de cinci opțiuni diferite de investiții cu obiective diferite de investiții, instituția limitează descrierile succinte ale fiecărei opțiuni la cinci opțiuni reprezentative, incluzând-o pe cea mai riscantă și pe cea mai puțin riscantă.

2. Pentru schemele de pensii în care membrii suportă riscul de investiții și atunci când o opțiune de investiții este impusă unui membru printr-o regulă specifică formulată în schema de pensii, se furnizează următoarele informații suplimentare:

(a) regulile bazate pe vârsta reală;

(b) regulile bazate pe vârsta-țintă de pensionare a membrului;

(c) alte reguli.

3. Pentru schemele de pensii în care membrii suportă riscul de investiții, declarația de pensie conține informații cu privire la profilul de risc și de randament cu ajutorul unui indicator grafic sintetic al profilului de risc și de randament al schemei de pensii sau, dacă este cazul, al fiecărei opțiuni de investiție, împreună cu următoarele elemente:

(a) o explicație a indicatorului și a limitelor sale principale;

(b) o explicație a riscurilor celor mai relevante care nu sunt reflectate în mod adecvat de indicatorul grafic sintetic.

Calculul indicatorului sintetic trebuie să se bazeze pe o documentație corespunzătoare, iar instituțiile trebuie să pună această documentație la dispoziția membrilor, la cerere.

4. Explicațiile menționate la alineatul (3) litera (a) trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) o explicație succintă a motivului pentru care schema de pensii sau opțiunea de investiții se clasifică într-o anumită categorie;

(b) o declarație care să ateste că informațiile din trecut utilizate la calcularea indicatorului grafic sintetic nu reprezintă o probă fiabilă cu privire la profilul de risc viitor al schemei de pensii sau al opțiunii de investiție;

(c) o declarație care să precizeze că nu se garantează menținerea neschimbată a categoriei de risc și de randament indicată și că este posibilă modificarea cu timpul a clasamentului schemei de pensii sau al opțiunii de investiție;

(d) o declarație care să precizeze că cea mai joasă categorie nu presupune o investiție fără risc.

5. Indicatorul grafic sintetic și explicațiile menționate la alineatul (3) se întocmesc în conformitate cu procedurile interne de identificare, măsurare și monitorizare a riscurilor adoptate de instituție conform dispozițiilor prezentei directive, precum și cu obiectivele de investiții și cu politica de investiții descrise în declarația principiilor de investiție.

Articolul 52

Performanțe anterioare

1. Declarația de pensie conține următoarele informații privind performanțele anterioare:

(a) informații despre performanțele anterioare ale schemei de pensii în ansamblu sau, dacă este cazul, ale opțiunii de investiție a membrului, prezentate într-un grafic care să acopere aceste performanțe pentru orice an disponibil și pentru o perioadă care să se întindă până la ultimii zece ani;

(b) graficul completat cu declarații care să fie bine evidențiate și care:

(i) să avertizeze cu privire la valoarea sa limitată ca indicator al performanței viitoare;

(ii) să precizeze ce costuri au fost incluse sau excluse din calculul performanței anterioare;

(iii) să precizeze în ce monedă s-a calculat performanța anterioară.

2. În cazul în care apare o modificare semnificativă a schemei de pensii și a politicii de investiții în cursul perioadei prezentate în graficul menționat la alineatul (1), se furnizează performanțele schemei de pensii care au fost înregistrate înaintea respectivei modificări semnificative. Perioada anterioară modificării semnificative se indică în grafic, fiind însoțită de un mesaj clar care să avertizeze că performanțele au fost obținute în circumstanțe care nu mai sunt valabile.

3. În cazul în care un membru își modifică opțiunea de investiție, performanțele anterioare ale respectivei opțiuni trebuie prezentate.

Articolul 53

Informații suplimentare

Declarația de pensie oferă următoarele informații suplimentare:

(a) unde și cum se pot obține informații suplimentare despre instituție sau despre schema de pensii, inclusiv de pe site-uri internet și în actele juridice relevante de natură generală;

(b) unde și cum se pot obține informații suplimentare cu privire la dispozițiile privind transferul drepturilor de pensie către o altă instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale, în cazul rezilierii contractului de muncă;

(c) informații referitoare la ipotezele utilizate pentru sumele exprimate în anuități, în special în ceea ce privește rata anuității, tipul de furnizor și durata anuității, în cazul în care membrul solicită informațiile respective;

(d) unde și cum se poate obține accesul la informații suplimentare cu privire la situația specifică fiecărui membru, inclusiv nivelul-țintă al pensiilor, dacă este cazul, precum și nivelul prestațiilor în cazul încetării contractului de muncă.

Articolul 54

Actul delegat privind declarația de pensie

Comisia are competența de a adopta un act delegat în conformitate cu articolul 77, care să precizeze:

(a)          conținutul declarației de pensie, inclusiv:

(i)      modul în care trebuie explicate modificările semnificative menționate la articolul 40 alineatul (3);

(ii)     dimensiunea caracterelor menționată la articolul 42;

(iii)    formularea avertizării privind răspunderea menționate la articolul 44;

(iv)    formularea declarației menționate la articolul 45 alineatul (2);

(v)     datele cu caracter personal menționate la articolul 46 care trebuie precizate;

(vi)    metoda prin care trebuie explicate elementele prevăzute la articolul 48 alineatul (2) literele (a), (b), (c) și (d);

(vii)   metoda de calcul al sumelor menționate la articolul 49 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d), (e) și (f);

(viii)  metoda de calcul al sumelor menționate la articolul 50 alineatul (1) și la articolul 50 alineatul (3), ținând seama de condiția stabilită la articolul 50 alineatul (5);

(ix)    ipotezele menționate la articolul 50 alineatul (2) și la articolul 50 alineatul (4) care trebuie utilizate;

(x)     numărul opțiunilor de investiții care trebuie prezentate și metoda de alegere a acestor opțiuni în cazul în care numărul de opțiuni este mai mare de cinci, metoda de descriere a opțiunilor prezentate, modul de marcare a opțiunii curente de investiție a membrului în cauză, astfel cum se menționează la articolul 51 alineatul (1);

(xi)    metoda de prezentare a informațiilor suplimentare menționate la articolul 51 alineatul (2).

(xii)   metoda de generare și afișare a indicatorilor grafici sintetici și explicațiile menționate la articolul 51 alineatul (3), luând în considerare condițiile prevăzute la articolul 51 alineatul (4);

(xiii)  metoda de generare a informațiilor despre performanțele anterioare menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (a) și metodele de întocmire a declarației și a graficului menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (b);

(xiv)  metoda de comparare a diferitelor opțiuni de investiții din schemele de pensii menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (a);

(xv)   metoda de prezentare a modificării semnificative menționate la articolul 52 alineatul (2);

(xvi)  metoda de precizare a informațiilor suplimentare menționate la articolul 53;

(b)          formatul, așezarea în pagină, structura și organizarea secvențială a declarației de pensie incluzând informațiile prevăzute la articolele cuprinse între articolul 44 alineatul (2) și articolul 53 și ținând seama de condițiile prevăzute la articolul 41 alineatul (1) și la articolul 42.

CAPITOLUL 3

Alte informații și documente care trebuie furnizate

Articolul 55

Informații care trebuie comunicate membrilor potențiali

Instituția se asigură că membrii potențiali primesc informații cu privire la toate caracteristicile schemei și la orice opțiune de investiție, inclusiv informații privind modul în care chestiunile de mediu, climatice, sociale și cele legate de guvernanța corporativă sunt luate în considerare în cadrul abordării investițiilor.

Articolul 56

Informații care trebuie comunicate membrilor în cursul fazei dinaintea pensionării

În plus față de declarația de pensie, instituțiile furnizează fiecărui membru, cu cel puțin doi ani înainte de vârsta de pensionare prevăzută în schemă sau la cererea membrului, următoarele informații:

(a) informații despre opțiunile aflate la dispoziția membrilor în ceea ce privește obținerea venitului lor de pensii, inclusiv informații despre avantajele și dezavantajele respectivelor opțiuni, într-un mod care să-i ajute să aleagă opțiunea cea mai adecvată pentru situația lor;

(b) în cazul în care schema de pensii nu este plătită ca anuitate pe viață, informații cu privire la produsele disponibile sub forma cărora se plătesc pensiile, inclusiv avantaje și dezavantaje ale acestora, precum și principalele elemente pe care membrii ar trebui să le ia în considerare atunci când decid să cumpere un produs de plată a pensiilor.

Articolul 57

Informații care trebuie comunicate beneficiarilor în cursul fazei de plată a pensiilor

1. Instituțiile furnizează beneficiarilor informații cu privire la prestațiile datorate și la opțiunile de plată aferente.

2. În cazul în care beneficiarii suportă un nivel semnificativ al riscului de investiții în faza de plată a pensiilor, statele membre se asigură că beneficiarii primesc informațiile adecvate în acest sens.

Articolul 58

Informații suplimentare care trebuie comunicate membrilor și beneficiarilor, la cerere

1. La cererea unui membru, a unui beneficiar sau a unui reprezentant al acestora, instituția furnizează următoarele informații suplimentare:

(a) conturile anuale și rapoartele anuale prevăzute la articolul 31 sau, dacă o instituție este responsabilă pentru mai multe scheme, conturile și rapoartele legate de schema de pensii a respectivului membru sau beneficiar;

ê 2003/41/CE (adaptat)

3.(b) Ddeclarația privind principiile politicii de investiții, prevăzută la articolul 12 32;, se pune, la cerere, la dispoziția membrilor și beneficiarilor și/sau, unde este cazul, a reprezentanților acestora.

ò nou

(c) informații referitoare la ipotezele utilizate pentru generarea proiecțiilor prevăzute la articolul 50;

(d) informații privind rata preconizată a anuității, tipul de furnizor și durata anuității menționate la articolul 53 litera (c).

ê 2003/41/CE

ð nou

4 2. ð La cererea unui ï Fiecare membru ð , instituția comunică, ï primește de asemenea, la cerere, informații detaliate și de substanță privind:

(a) nivelul pe care trebuie să-l atingă pensiile, dacă este cazul;

(b) nivelul indemnizațiilor în cazul încetării contractului de muncă.;

            (c) dacă riscul investiției îi revine membrului, gama de opțiuni de investiții, dacă este cazul, și portofoliul existent de investiții, precum și informații privind expunerea la risc și costurile legate de investiții;

(d) acordurile privind transferul drepturilor de pensie către altă instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale, în cazul rezilierii contractului de muncă.

Membrii primesc în fiecare an informări succinte privind situația instituției ca și despre nivelul curent de finanțare a drepturilor lor individuale acumulate.

5. Fiecare beneficiar primește la pensionare sau în momentul în care alte indemnizații devin exigibile informații adecvate privind prestațiile datorate lui și opțiunile de plată aferente.

ò nou

Titlul V

SUPRAVEGHEREA PRUDENȚIALĂ

Capitolul 1

Norme generale privind supravegherea prudențială

Articolul 59

Obiectivul principal al supravegherii prudențiale

1. Obiectivul principal al supravegherii prudențiale este protecția membrilor și a beneficiarilor.

2. Fără a aduce atingere principalului obiectiv al supravegherii prudențiale prevăzut la alineatul (1), statele membre garantează că, în exercitarea sarcinilor lor generale, autoritățile competente iau în considerare în mod adecvat impactul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemelor financiare în cauză din Uniune, în special în situații de urgență, ținând seama de informațiile disponibile la momentul respectiv.

Articolul 60

Sfera supravegherii prudențiale

Statele membre se asigură că instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale sunt supuse supravegherii prudențiale, inclusiv în ceea ce privește următoarele elemente:

(a) condițiile de funcționare;

(b) provizioanele tehnice;

(c) finanțarea provizioanelor tehnice;

(d) fondurile proprii de reglementare;

(e) marja de solvabilitate disponibilă;

(f) marja de solvabilitate minimă;

(g) regulile de investire;

(h) gestionarea investițiilor;

(i) condițiile care reglementează activitățile desfășurate și

(j) informațiile care trebuie furnizate autorităților competente.

Articolul 61

Principiile generale ale supravegherii prudențiale

1. Autoritățile competente din statul membru de origine răspund de supravegherea prudențială a instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

2. Statele membre se asigură că supravegherea se bazează pe o abordare prospectivă și efectuată în funcție de riscuri.

3. Supravegherea instituțiilor constă într-o combinație adecvată dintre activitățile la distanță și controalele la fața locului.

4. Competențele de supraveghere se exercită la momentul oportun și în mod proporțional.

5. Statele membre se asigură că autoritățile competente iau în calcul în mod corespunzător impactul potențial al acțiunilor lor asupra stabilității sistemelor financiare din Uniunea Europeană, în special în situații de urgență.

ê 2003/41/CE

Articolul 14 62

Competențe de intervenție și atribuții ale autorităților competente

1. Autoritățile competente solicită fiecărei instituții stabilite pe teritoriul lor să dispună de o bună organizare administrativă și contabilă și de mecanisme adecvate de control intern.

2. Autoritățile competente pot întreprinde orice măsuri, inclusiv, dacă este cazul, măsuri de natură administrativă sau financiară, fie privind o instituție stabilită pe teritoriul lor, fie împotriva persoanelor care conduc instituția, măsuri care sunt adecvate și necesare pentru a preveni sau remedia orice neregularități care aduc prejudicii intereselor membrilor și beneficiarilor.

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 3

ð nou

3. Orice decizie de a interzice ð sau de a restricționa ï activitățile unei instituții este motivată cu argumente detaliate și este notificată instituției în cauză. Decizia se notifică de asemenea AEAPOEIOPA.

ê 2003/41/CE (adaptat)

Acestea Ö 4. Autoritățile competente Õ pot, de asemenea, să restricționeze libertatea instituției sau să interzică instituției să dispună liber de activele sale, în special dacă:

(a) instituția nu a stabilit provizioane tehnice suficiente privind întreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperi provizioanele tehnice;

(b) instituția nu mai este în posesia fondurilor proprii de reglementare.

5. Pentru a proteja interesele membrilor și beneficiarilor, autoritățile competente pot transfera atribuțiile pe care le dețin persoanele care conduc o instituție stabilită pe teritoriul lor în conformitate cu legislația statului membru de origine, în parte sau în totalitate, unui reprezentant special apt să exercite aceste atribuții.

64. Autoritățile competente pot interzice sau restricționa activitățile unei instituții stabilite pe teritoriul lor, în special dacă:

(a) instituția nu reușește să protejeze în mod adecvat interesele membrilor și beneficiarilor Ö schemei Õ;

(b) instituția nu mai îndeplinește condițiile de funcționare;

(c) instituția își încalcă grav obligațiile rezultate din reglementările cărora le este supusă;

(d) în cazul activității transfrontaliere, instituția nu respectă cerințele relevante ale dreptului social și ale dreptului muncii pentru domeniul pensiilor ocupaționale din statul membru gazdă.

75. Statele membre se asigură că deciziile luate referitor la o instituție în conformitate cu dispozițiile legale, de reglementare și administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă pot face obiectul dreptului de a sesiza instanțele unui recurs în fața completelor de judecată.

ò nou

Articolul 63

Procesul de supraveghere prudențială

1. Statele membre se asigură că autoritățile competente reexaminează strategiile, procesele și procedurile de raportare instituite de către instituții pentru a se conforma actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

Această reexaminare ține seama de cadrul în care instituțiile își desfășoară activitatea și, dacă este cazul, de părțile care desfășoară, pentru respectivele instituții, funcții-cheie sau orice alte activități externalizate. Reexaminarea conține următoarele elemente:

(a) o evaluare a cerințelor calitative referitoare la sistemul de guvernanță;

(b) o evaluare a riscurilor cu care se confruntă instituția;

(c) o evaluare a capacității instituției de a evalua aceste riscuri.

2. Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de instrumente de monitorizare, printre care și teste de rezistență, care să le permită să identifice deteriorarea condițiilor financiare din cadrul unei instituții și să urmărească modul în care este remediată deteriorarea.

3. Autoritățile competente dispun de prerogativele necesare pentru a impune instituțiilor obligația de a remedia punctele slabe sau deficiențele identificate în cursul procesului de supraveghere prudențială.

4. Autoritățile competente stabilesc frecvența și sfera minimă a reexaminării prevăzute la alineatul (1), ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților instituțiilor vizate.

ê 2003/41/CE

Articolul 13 64

Informații care trebuie oferite autorităților competente

1. Fiecare stat membruStatele membre se asigură că autoritățile competente dețin, în raport cu orice instituție aflată pe teritoriul lor, atribuțiile și mijloacele necesare pentru:

(a) a solicita instituțiilor, membrilor consiliilor de administrație ale acestora și altor manageri sau directori sau persoane însărcinate cu controlul acestora să furnizeze informații privind toate aspectele activității sau să le pună la dispoziție toate documentele;

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

(b) a controla relațiile între instituție și alte companii sau între instituții, când instituțiile transferă funcții Ö -cheie sau orice alte activități Õ acelor companii sau altor instituții (externalizarea ð și orice reexternalizare ulterioară ï), care influențează situația financiară a instituției sau care sunt relevante pentru o supraveghere eficaceeficientă;

(c) a obține periodic ð următoarele documente: estimarea riscurilor pentru pensii, ï declarația privind principiile politicii de investiții, ð documente referitoare la sistemul de guvernanță, ï conturile anuale și rapoartele anuale, ð documentele de informare puse la dispoziția membrilor și a beneficiarilor, ï precum și toate Ö celelalte Õ documentele necesare supravegherii. Acestea pot include documente cum ar fi:

ò nou

(d) a stabili ce documente sunt necesare în scopul supravegherii, inclusiv:

ê 2003/41/CE (adaptat)

ð nou

         (i) rapoarte interne intermediare;

         (ii) evaluări actuariale și previziuni detaliate;

         (iii) studii privind activele și angajamentele;

         (iv) dovezi ale respectării principiilor politicii de investiții;

         (v) dovezi ale plății contribuțiilor conform planificării;

         (vi) rapoarte ale persoanelor responsabile cu auditul conturilor anuale prevăzute la articolul 1031;

(d)(e) a efectua inspecții la fața locului în incintele instituției și, dacă este cazul, cu privire la funcțiile externalizate ð activitățile externalizate și la toate activitățile reexternalizate ulterior ï, pentru a verifica dacă activitățile se derulează în conformitate cu normele de control.

ò nou

(f) a solicita informații din partea instituțiilor în orice moment cu privire la activitățile externalizate și la toate activitățile reexternalizate ulterior.

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 2 litera (b)

2. AEAPOEIOPA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind formularele și formatele pentru documentele enumerate la alineatul (1) litera (c)(d) punctele (i)-(vi).

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

ò nou

Articolul 65

Transparență și răspundere

1. Statele membre se asigură că autoritățile competente efectuează sarcinile prevăzute la articolele 60, 61, 62, 63 și 64 în mod transparent și responsabil, respectând principiul protecției informațiilor confidențiale.

2. Statele membre se asigură că următoarele informații sunt comunicate în mod public:

(a) textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative, precum și recomandările generale din domeniul reglementării pensiilor ocupaționale și informații referitoare la opțiunea statului membru de a aplica sau nu prezenta directivă în conformitate cu articolele 4 și 5;

(b) informații privind procesul de supraveghere prudențială stabilit la articolul 63;

(c) date statistice agregate cu privire la aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudențial;

(d) o declarație care să ateste că obiectivul principal al supravegherii prudențiale este protecția membrilor și a beneficiarilor, precum și informații cu privire la principalele funcții și activități de supraveghere;

(e) normele cu privire la sancțiunile administrative aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive.

3. Statele membre garantează adoptarea și aplicarea unor proceduri transparente pentru numirea și destituirea membrilor organelor de conducere și de administrare ale propriilor autorități competente.

Capitolul 2

Secretul profesional și schimbul de informații

Articolul 66

Secretul profesional

1. Statele membre stabilesc norme prin care să se asigure că toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru autoritățile competente, precum și auditorii și experții care acționează în numele autorităților respective fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional.

Fără a aduce atingere cazurilor care intră sub incidența dreptului penal, aceste persoane nu divulgă informații confidențiale pe care le primesc în cursul exercitării atribuțiilor lor niciunei persoane sau autorități, decât sub forma unui rezumat sau sub formă agregată, astfel încât să nu se permită identificarea niciunei instituții.

2. Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o schemă de pensii este transferată unei alte instituții sau entități, informațiile confidențiale care nu se referă la terții implicați în tentativele de salvare a întreprinderii pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

Articolul 67

Utilizarea informațiilor confidențiale

Statele membre se asigură că autoritățile competente care primesc informații confidențiale în temeiul prezentei directive le utilizează numai în cursul exercitării atribuțiilor lor și doar în următoarele scopuri:

(a) pentru a verifica dacă instituțiile îndeplinesc condițiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale înainte de începerea propriu-zisă a activităților lor;

(b) pentru a facilita monitorizarea activităților instituțiilor, inclusiv monitorizarea provizioanelor tehnice, a solvabilității, a sistemului de guvernanță, precum și a informațiilor puse la dispoziția membrilor și a beneficiarilor;

(c) pentru a impune măsuri corective, inclusiv sancțiuni;

(d) în cadrul contestațiilor formulate împotriva deciziilor autorităților competente luate în conformitate cu dispozițiile de transpunere a prezentei directive;

(e) în cadrul acțiunilor în justiție introduse în ceea ce privește dispozițiile de transpunere a prezentei directive.

Articolul 68

Schimbul de informații între autorități

1. Articolul 66 nu împiedică niciuna dintre următoarele activități:

(a) schimbul de informații între autoritățile competente din același stat membru, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

(b) schimbul de informații între autoritățile competente din state membre diferite, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

(c) schimbul de informații, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere, între autoritățile competente și una dintre următoarele entități situate în același stat membru:

(i) autoritățile responsabile de supravegherea entităților din sectorul financiar și a altor organizații financiare și autoritățile responsabile de supravegherea piețelor financiare;

(ii) autoritățile sau organismele care au responsabilitatea de a menține stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea regulilor macroprudențiale;

(iii) organismele implicate în procedurile de încetare a unei scheme de pensii și în alte proceduri similare;

(iv) organismele sau autoritățile de reorganizare care au ca scop protejarea stabilității sistemului financiar;

(v) persoanele responsabile de realizarea auditului statutar al conturilor instituțiilor, ale întreprinderilor de asigurare și ale altor instituții financiare.

(d) punerea la dispoziția organismelor care gestionează încetarea unei scheme de pensii a informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

2. Informațiile primite de autoritățile, organismele și persoanele menționate la alineatul (1) intră sub incidența normelor privind secretul profesional prevăzute la articolul 66.

3. Articolul 66 nu împiedică statele membre să autorizeze schimburile de informații între autoritățile de competente și oricare dintre următoarele entități:

(a) autoritățile responsabile de supravegherea organismelor implicate în procedurile de încetare a schemelor de pensii și în alte proceduri similare;

(b) autoritățile responsabile de supravegherea persoanelor însărcinate cu realizarea auditului statutar al conturilor instituțiilor, ale instituțiilor de credit, ale firmelor de investiții, ale întreprinderilor de asigurare și ale altor instituții financiare;

(c) actuarii independenți ai instituțiilor care asigură controlul juridic al respectivelor instituții și organismele responsabile de supravegherea actuarilor în cauză.

Articolul 69

Transmiterea de informații băncilor centrale, autorităților monetare, autorităților europene de supraveghere și Comitetului european pentru risc sistemic

1. Articolul 66 nu împiedică o autoritate competentă să transmită informații entităților enumerate mai jos, pentru ca acestea să își poată îndeplini sarcinile:

(a) bănci centrale și alte organisme cu o funcție similară, în calitatea lor de autorități monetare;

(b) dacă este cazul, alte autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată;

(c) Comitetul european pentru risc sistemic, EIOPA, Autoritatea Bancară Europeană și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

2. Articolele 68-71 nu împiedică autoritățile sau organismele menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) să comunice autorităților competente informațiile de care autoritățile competente ar putea avea nevoie în sensul articolului 67.

3. Informațiile primite în conformitate cu alineatele (1) și (2) fac obiectul unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 70

Comunicarea de informații administrațiilor centrale responsabile pentru legislația financiară

1. Articolul 66 alineatul (1), articolul 67 și articolul 71 alineatul (1) nu împiedică statele membre să autorizeze comunicarea de informații confidențiale către alte servicii ale administrațiilor lor centrale responsabile de controlul aplicării legislației în materie de supraveghere a instituțiilor, a instituțiilor de credit, a instituțiilor financiare, a serviciilor de investiții, a întreprinderilor de asigurare, precum și către inspectorii care acționează în numele acestor servicii.

O astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudențial, precum și pentru prevenirea crizelor și rezoluția instituțiilor aflate în dificultate majoră. Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, persoanele care au acces la informații fac obiectul unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta directivă. Cu toate acestea, statele membre prevăd obligația ca informațiile primite în conformitate cu articolul 68 și informațiile obținute prin verificarea la fața locului să fie divulgate doar cu acordul expres al autorității competente de la care provin informațiile sau cu cel al autorității competente a statului membru în care s-a efectuat verificarea la fața locului.

2. Statele membre pot autoriza comunicarea de informații confidențiale referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor către comisii parlamentare de anchetă sau curți de conturi din propriul stat membru și către alte entități cu atribuții de anchetare din propriul stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a) entitățile au competența, în temeiul dreptului intern, de a cerceta sau a examina acțiunile autorităților responsabile de supravegherea instituțiilor sau de elaborarea legislației privind această supraveghere;

(b) informațiile sunt strict necesare pentru exercitarea competenței menționate la litera (a);

(c) persoanele care au acces la informații sunt supuse unor cerințe privind secretul profesional prevăzute de dreptul intern care să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta directivă;

(d) în cazul în care informațiile provin de la alt stat membru, acestea sunt comunicate cu acordul explicit al autorităților competente din statul membru de proveniență și doar în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

Articolul 71

Condiții privind schimbul de informații

1. Pentru schimburile de informații de la articolul 68, transmiterea de informații de la articolul 69 și comunicarea de informații de la articolul 70, statele membre prevăd obligația respectării cel puțin a următoarelor condiții:

(a) schimbul, transmiterea sau comunicarea de informații se realizează în scopul îndeplinirii funcției de supraveghere sau de control juridic;

(b) informațiile primite sunt supuse obligației privind secretul profesional prevăzute la articolul 66;

(c) în cazul în care informațiile provin din alt stat membru, ele nu trebuie divulgate fără acordul expres al autorității competente din statul de proveniență și, dacă este cazul, ele trebuie comunicate exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

2. Articolul 67 nu împiedică statele membre să autorizeze, cu scopul de a consolida stabilitatea și integritatea sistemului financiar, schimbul de informații între autoritățile competente și autoritățile sau organismele responsabile de depistarea și investigarea cazurilor de încălcare a dreptului societăților comerciale care se aplică în cazul întreprinderilor plătitoare.

Statele membre care aplică primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

(a) informațiile trebuie să fie folosite în scopul procedurilor de depistare și investigare menționate la articolul 70 alineatul (2) litera (a);

(b) informațiile primite trebuie să intre sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional prevăzute la articolul 66;

(c) în cazul în care informațiile provin din alt stat membru, ele nu trebuie divulgate fără acordul expres al autorității competente din statul de proveniență și, dacă este cazul, ele trebuie comunicate exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

3. În cazul în care, într-un stat membru, autoritățile sau organismele menționate la alineatul (2) primul paragraf își îndeplinesc sarcina de depistare sau investigare cu ajutorul unor persoane care sunt numite în acest scop datorită competențelor lor specifice și care nu sunt angajate în sectorul public, se aplică posibilitatea privind schimbul de informații prevăzută la articolul 70 alineatul (2).

Articolul 72

Dispoziții naționale cu caracter prudențial

ê 2010/78/CE articolul 4 punctul 5 (adaptat)

11. 1. Statele membre raportează AEAPOEIOPA dispozițiile naționale cu caracter prudențial relevante pentru domeniul Ö schemelor Õ sistemului de pensii ocupaționale, care nu sunt cuprinse în trimiterea la dreptul muncii și dreptul social național de la articolul 12 alineatul (1).

2. Statele membre actualizează aceste informații periodic și cel puțin o dată la doi ani, iar AEAPOEIOPA publică informațiile respective pe site-ul său de internet.

În vederea garantării aplicării uniforme a prezentului paragraf, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care precizează procedurile de urmat, precum și formatele și modelele care trebuie utilizate de autoritățile competente în momentul transmiterii informațiilor relevante către AEAPO și al actualizării acestora. AEAPO înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 21b

Procedura comitetului

1. Comisia este asistată de Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale, instituit prin Decizia 2004/9/CE[49].

ò nou

Titlul VI

DISPOZIȚII FINALE

ê 2003/41/CE

Articolul 2173

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 6 litera (a)

Cooperarea dintre statele membre, AEAPOEIOPA și Comisie

ê 2003/41/CE

1. Statele membre asigură, într-un mod corespunzător, aplicarea uniformă a prezentei directive prin schimburi periodice de informații și experiență pentru a dezvolta cele mai bune practici în acest domeniu și o cooperare mai strânsă, prin aceasta prevenindu-se denaturări ale concurenței și creându-se condițiile necesare pentru asigurarea bunei funcționări a afilierii transfrontaliere.

2. Comisia și autoritățile competente din statele membre cooperează strâns pentru a facilita supravegherea operațiilor instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 6 litera (b)

2a3. Autoritățile competente cooperează cu AEAPOEIOPA în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Autoritățile competente furnizează fără întârziere AEAPOEIOPA toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 1094/2010, în conformitate cu articolul 35 din regulamentul respectiv.

ê 2010/78/UE articolul 4 punctul 6 litera (c)

34. Fiecare stat membru informează Comisia și AEAPOEIOPA cu privire la orice dificultate majoră care decurge din aplicarea prezentei directive.

Comisia, AEAPOEIOPA și autoritățile competente din statele membre interesate examinează aceste dificultăți în cel mai scurt termen pentru a găsi o soluție adecvată.

ò nou

Articolul 74

Prelucrarea datelor cu caracter personal

În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive, instituțiile și autoritățile competente își îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive în conformitate cu legislația națională de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE. În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către EIOPA în cadrul prezentei directive, EIOPA respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 75

Evaluare și revizuire

ê 2003/41/CE

ð nou

4. La patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia ð efectuează o revizuire a prezentei directive și ï elaborează un raport privind ð punerea în aplicare și eficacitatea acesteia, pe care îl adresează Parlamentului European și Consiliului. ï

            (a) aplicarea articolului 18 și progresul realizat în adaptarea sistemelor de supraveghere naționale și

            (b) aplicarea celui de-al doilea paragraf al articolului 19 alineatul (2), în special situația existentă în statele membre privind folosirea depozitarilor și, dacă este cazul, rolul pe care îl joacă aceștia.

5. Autoritățile competente din statul membru gazdă pot solicita autorităților competente din statul membru de origine să decidă asupra restricționării activelor și angajamentelor instituției, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) și articolul 18 alineatul (7).

ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (3) (adaptat)

Articolul 21a

Revizuirea valorii fondului de garantare

1. Valoarea în euro stabilită la articolul 17c alineatul (2) se revizuiește anual începând cu 31 octombrie 2012, în funcție de modificările indicelui armonizat al prețurilor de consum care include toate statele membre, publicat de Eurostat.

Valoarea se adaptează automat, crescând valoarea de bază în euro cu modificarea procentuală a indicelui în cauză pe o perioadă între 31 decembrie 2009 și data revizuirii și rotunjită la un multiplu de 100000 EUR.

În cazul în care variația de la ultima adaptare este mai mică de 5 %, sumele nu se adaptează.

2. Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la revizuirea și valoarea adaptată menționată la alineatul (1).

ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 22

Punerea în aplicare

1. Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 23 septembrie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

3. Statele membre pot amâna până la 23 septembrie 2010 aplicarea dispozițiilor articolului 17 alineatele (1) și (2) instituțiilor stabilite pe teritoriul lor care la data prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu dețin nivelul minim de fonduri proprii de reglementare necesare în conformitate cu articolul 17 alineatele (1) și (2). Cu toate acestea, instituțiile care doresc să gestioneze sisteme de pensii pe bază transfrontalieră, în sensul articolului 20, nu pot să o facă până când nu se conformează reglementărilor prezentei directive.

4. Statele membre pot amâna până la 23 septembrie 2010 aplicarea dispozițiilor articolului 18 alineatul (1) lit. (f) instituțiilor stabilite pe teritoriul lor. Cu toate acestea, instituțiile care doresc să gestioneze sisteme de pensii pe bază transfrontalieră, în sensul articolului 20, nu pot să o facă până când nu se conformează reglementărilor prezentei directive.

Articolul 23

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ò nou

Articolul 76

Modificarea Directivei 2009/138/CE

În Directiva 2009/138/CE se introduce următorul articol 306a:

„Articolul 306a

În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre de origine au pus în aplicare dispozițiile menționate la articolul 4 din Directiva …/../UE a Parlamentului European și a Consiliului[50], aceste state membre de origine pot continua să aplice actele cu putere de lege și actele administrative pe care le-au adoptat în vederea respectării articolelor 1-19, 27-30, 32-35 și 37-67 din Directiva 2002/83/CE, în versiunea aflată în vigoare la 31 decembrie 2015, pentru o perioadă de tranziție care expiră la 31 decembrie 2022.

În cazul în care un stat membru de origine continuă să aplice aceste acte cu putere de lege și acte administrative, întreprinderile de asigurare din respectivul stat membru de origine își calculează cerința de capital de solvabilitate ca sumă a elementelor următoare:

(a) o cerință de capital de solvabilitate noțională în ceea ce privește activitatea de asigurare, calculată fără activitatea de furnizare de pensii ocupaționale prevăzută la articolul 4 din Directiva.../../UE,

(b) marja de solvabilitate în ceea ce privește activitatea de furnizare de pensii ocupaționale, calculată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care au fost adoptate în vederea asigurării conformității cu articolul 28 din Directiva 2002/83/CE.

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului care este menit să determine dacă perioada menționată la primul paragraf ar trebui prelungită.”

Articolul 77

Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.

2. Delegarea competențelor menționată la articolul 24 alineatul (3), la articolul 30 și la articolul 54 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care sunt deja în vigoare.

3. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

4. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 24 alineatul (3), al articolului 30 și al articolului 54 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a exprimat obiecții în termen de trei luni de la notificarea respectivului act Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor ridica obiecții. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 78

Transpunere

1. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 6 litera (c) și literele (i)-(p), articolului 12 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf, articolului 12 alineatul (10), articolului 13, articolului 20 alineatele (6) și (8), articolelor 21-30, articolului 33, articolului 35 alineatele (1) și (2), articolului 35 alineatele (4)-(7), articolelor 36-38, articolului 39 alineatele (1) și (3), articolelor 40-53, articolelor 55-57, articolului 58 alineatul (1), articolelor 59-61, articolului 63, articolului 64 alineatul (1) literele (b)-(d) și (f) și articolelor 65-71 din prezenta directivă până la 31 decembrie 2016. Statele membre comunică Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestor trimiteri și modul în care se formulează această mențiune.

2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 79 Abrogare

Directiva 2003/41/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa I partea A, se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2017, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa I partea B.

Trimiterile la Directiva 2003/41/CE abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 80

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 1-5, articolul 6 literele (a), (b), (d)-(h) și (j), articolele 7-11, articolul 12 alineatele (1)-(9), articolele 14-19, articolul 20 alineatele (1)-(5) și (7), articolele 31 și 32, articolul 34, articolul 35 alineatele (2) și (3), articolul 39 alineatele (1) și (3), articolul 58 alineatul (2), articolul 62, articolul 64 alineatul (1) literele (a) și (e) și articolul 64 alineatul (2) se aplică de la 1 ianuarie 2017.

ê 2003/41/CE

Articolul 2481

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                       Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.        Denumirea propunerii/inițiativei

Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP2) (reformare).

1.2.        Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[51]

Servicii financiare și piețe de capital

1.3.        Tipul propunerii/inițiativei

Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente (revizuirea Directivei 2003/41/CE).

1.4.        Obiectiv(e)

1.4.1.     Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Creșterea siguranței și a eficienței piețelor financiare; stimularea pieței interne a serviciilor financiare.

1.4.2.     Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Obiectivul specific nr.

Activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Servicii financiare și piețe de capital

Îmbunătățirea guvernanței și a transparenței instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale; facilitarea activităților transfrontaliere ale instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

1.4.3.     Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

Propunerea de modificare a directivei din 2003 privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale vizează: stabilirea de norme detaliate privind guvernanța instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, competențele de supraveghere în ceea ce privește IORP, informațiile care trebuie furnizate de către IORP autorităților de supraveghere, informațiile care trebuie furnizate de IORP către membri și beneficiari, investițiile realizate de IORP, depozitarii IORP, transferul transfrontalier al IORP și activitățile transfrontaliere ale IORP.

1.4.4.     Indicatori de rezultat și de impact

Printre indicatorii descriși în secțiunea 6 din raportul de evaluare a impactului se numără reducerea costurilor pentru angajatori, creșterea acoperirii geografice a IORP, intensificarea activității transfrontaliere a IORP, diminuarea disfuncționalităților IORP.

1.5.        Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.     Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

1.5.2.     Valoarea adăugată a implicării UE

1) Un mozaic legislativ poate duce la creșterea costurilor administrative și la arbitraj de reglementare.

2) În absența unei acțiuni la nivelul UE, activitățile transfrontaliere ale IORP vor rămâne, probabil, la nivelul actual scăzut.

3) Un cadru de reglementare solid pentru IORP la nivelul UE poate stimula dezvoltarea IORP în statele membre în care aceste instituții nu există aproape deloc în prezent, îmbunătățind astfel activitatea de finanțare a pensiilor și oferind o sursă de economii pentru investițiile pe termen lung.

4) Îmbunătățirea dispozițiilor privind guvernanța și depozitarii ar trebui să contribuie la reducerea ratei disfuncționalităților IORP.

5) Dispozițiile îmbunătățite și armonizate privind transparența ar putea fi benefice pentru membrii și beneficiarii schemelor și ar putea crește armonizarea IORP la nivel transfrontalier.

1.5.3.     Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

Directiva din 2003 privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, care este în vigoare de zece ani, prezintă lacune semnificative, care au permis dezvoltarea unor practici de supraveghere divergente între statele membre în ceea ce privește guvernanța și transparența IORP. Aceste divergențe descurajează mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor, constituie un obstacol în calea posibilității de a compara instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale și împiedică transferurile transfrontaliere și furnizarea de servicii de către IORP.

1.5.4.     Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

Revizuirea Directivei IORP din 2003 a fost anunțată în cartea albă din 16 februarie 2012 intitulată „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” și face parte din același pachet coerent ca și celelalte inițiative și acțiuni subliniate în respectiva carte albă pentru o mai bună finanțare a pensiilor în UE.

1.6.        Durata și impactul financiar

Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

1.7.        Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)[52]

Începând cu bugetul 2014

¨ Gestiune directă asigurată de către Comisie

¨ prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

¨ prin intermediul agențiilor executive;

¨ Gestiune partajată cu statele membre

¨ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție:

¨ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

¨ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

¨ BEI și Fondului european de investiții;

ü organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

¨ organismelor de drept public;

¨ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

¨ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

¨ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

Observații

EIOPA este o agenție de reglementare care își desfășoară activitatea sub supravegherea Comisiei.

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.        Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

În conformitate cu dispozițiile deja existente, EIOPA elaborează periodic rapoarte privind activitatea sa (inclusiv rapoarte adresate pe plan intern către conducerea superioară, rapoarte adresate Consiliului de administrație, rapoarte semestriale către Consiliul de supraveghere, precum și raportul anual) și face obiectul auditurilor efectuate de Curtea de Conturi și de serviciul de audit intern în ceea ce privește modul în care își utilizează resursele. Monitorizarea și raportarea acțiunilor propuse prin prezenta directivă vor respecta aceleași cerințe deja existente.

2.2.        Sistemul de gestiune și control

2.2.1.     Riscul (riscurile) identificat(e)

Nu au fost identificate riscuri.

2.2.2.     Informații privind sistemul de control intern instituit

Sistemele de gestionare și control prevăzute în Regulamentul EIOPA sunt puse deja în aplicare. EIOPA colaborează îndeaproape cu serviciul de audit intern al Comisiei pentru a se asigura că sunt aplicate normele corespunzătoare în toate domeniile de control intern. Aceste dispoziții se vor aplica și în ceea ce privește rolul EIOPA în conformitate cu prezenta propunere. Rapoartele de audit intern realizate anual sunt trimise Comisiei, Parlamentului și Consiliului.

2.2.3.     Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului prevăzut de risc de eroare

Nu sunt prevăzute costuri suplimentare. Nivelul prevăzut de risc de eroare este redus.

2.3.        Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

În scopul combaterii fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) se aplică EIOPA fără nicio restricție.

EIOPA a aderat la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și a adoptat dispoziții corespunzătoare aplicabile întregului personal al EIOPA.

EIOPA lucrează în prezent la o strategie antifraudă specifică și la planul de acțiune aferent acesteia. Strategia și planul de acțiune vor fi puse în aplicare în 2014.  Acțiunile consolidate ale EIOPA în domeniul luptei antifraudă vor fi conforme cu normele și orientările prevăzute de Regulamentul financiar (măsuri antifraudă ca parte a unei bune gestiuni financiare), cu politicile OLAF de prevenire a fraudei, cu dispozițiile prevăzute de Strategia antifraudă a Comisiei [COM(2011)376], precum și cu cele stabilite de abordarea comună referitoare la organismele descentralizate ale UE (iulie 2012) și cu foaia de parcurs aferentă acesteia.

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.        Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Număr […] Rubrica 1a - Creștere inteligentă și favorabilă incluziunii – Coeziune economică, socială și teritorială .................................................................... || Dif./ Nedif. ([53]) || Țări AELS[54] || Țări candidate[55] || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

|| 12.0303 (linia bugetară 1a) Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale [EIOPA – Subvenție în temeiul titlurilor 1 și 2 (cheltuieli cu personalul și cheltuieli administrative)] || Nedif. || DA || NU || NU || NU

Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.        Impactul estimat asupra cheltuielilor

Nu vor fi necesare noi resurse. Creditele pentru costuri operaționale care sunt necesare pentru punerea în aplicare a acestei inițiative vor fi acoperite prin redistribuirea în cadrul contribuției acordate EIOPA în contextul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu programarea financiară stabilită de Comunicarea Comisiei „Programarea resurselor umane și financiare pentru agențiile descentralizate în perioada 2014-2020” [COM (2013)519 final].

3.2.1.     Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

Rubrica din cadrul financiar  multianual || Număr || […][Rubrica……………...……………………………………………………………….]

DG: MARKT || || || Anul 2015[56] || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

Credite operaționale

12.0303 || Angajamente || (1) || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Plăți || (2) || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe

Numărul liniei bugetare || || (3) || || || || || || ||

TOTAL credite pentru DG MARKT || Angajamente || =1+1a +3 || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Plăți || =2+2a+3 || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || ||

Plăți || (5) || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || ||

TOTAL credite   în cadrul RUBRICII <….>                din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+6 || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Plăți || =4+6 || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || ||

Plăți || (5) || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (a) (6) || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-4       din cadrul financiar multianual (Suma de referință) || Angajamente || =4+6 || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Plăți || =4+6 || 0,185 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 0,370 || 2,035

Rubrica din cadrul financiar  multianual || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu trei zecimale)

|| || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

DG: <…….> ||

Ÿ Resurse umane || || || || || || || ||

Ÿ Alte cheltuieli administrative || || || || || || || ||

TOTAL DG <…….> || Credite || || || || || || || ||

TOTAL credite           pentru RUBRICA 5    din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || || || || || || || ||

milioane EUR (cu trei zecimale)

|| || || Anul N[57] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

TOTAL credite           în cadrul RUBRICILOR 1-5  din cadrul financiar multianual || Angajamente || || || || || || || ||

Plăți || || || || || || || ||

3.2.2.     Impactul estimat asupra creditelor operaționale

Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Diferitele sarcini atribuite direct EIOPA care decurg din propunerea legislativă sunt următoarele: furnizarea de expertiză Comisiei cu privire la pregătirea actelor delegate și la evaluarea aplicării directivei, în cadrul pregătirii raportului de evaluare al Comisiei. În plus, EIOPA va trebui să monitorizeze punerea în aplicare a directivei și să ia măsuri pentru a asigura punerea în aplicare corectă a acesteia, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul de înființare a EIOPA [Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului și al Consiliului], precum și să soluționeze dezacordurile dintre autoritățile naționale de supraveghere în ceea ce privește aplicarea (articolul 19 din Regulamentul EIOPA). Este posibil ca EIOPA să trebuiască în special să soluționeze dezacordurile dintre autoritățile de supraveghere din statul membru de origine și cele din statul membru gazdă în ceea ce privește transferul IORP la nivel transfrontalier. De asemenea, aceasta va putea să elaboreze orientări și recomandări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul EIOPA. În plus, dat fiind interesul pe care propunerea îl acordă aspectelor legate de guvernanță și de raportare, se preconizează necesitatea creării unui grup de experți în materie de guvernanță și de raportare, format din reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere, care să fie coordonat și administrat de EIOPA.

Cerințele totale în materie de personal pentru toate aceste sarcini sunt estimate la 7 posturi ENI pe an. Patru dintre aceste posturi sunt destinate pregătirii expertizei sus-menționate pentru Comisie, unul pentru administrarea și coordonarea unui nou grup de lucru în materie de guvernanță și transparență, iar două pentru monitorizarea punerii în aplicare și soluționarea diferendelor dintre autoritățile naționale. Toate aceste posturi ar trebui să facă parte din schema de personal, dată fiind dificultatea de a recruta agenți contractuali pentru astfel de funcții specializate și dificultatea crescândă a autorităților naționale de a furniza experți naționali detașați.

3.2.3.     Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.  Sinteză

ü  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

ü  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

Observație:

DG MARKT nu va avea nevoie de resurse umane și administrative suplimentare ca urmare a propunerii. Resursele utilizate în prezent pentru a monitoriza Directiva 2003/41/CE vor continua să fie folosite în același scop.

3.2.4.     Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

ü  Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

¨ Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente.

¨ Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[58].

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

Observație:

Comunicarea Comisiei COM(2013) 519 din 10 iulie 2013 intitulată „Programarea resurselor umane și financiare pentru agențiile descentralizate în perioada 2014-2020” stabilește planurile Comisiei în materie de resurse pentru agențiile descentralizate, inclusiv EIOPA, pentru perioada următorului cadru financiar multianual. În comunicare, EIOPA este clasificată drept agenție „în faza de lansare” până în 2014. Secțiunea 5.1.2 din comunicare stipulează că se preconizează ca numărul total de posturi din cadrul EIOPA să crească de la 80 în 2013 la 112 în 2020. Decizia autorității bugetare din 2014 în ceea ce privește EIOPA permite 87 de posturi din schema de personal. Se preconizează că prezenta propunere legislativă va intra în vigoare în 2015 și că cele 7 posturi din schema de personal prevăzute în prezenta fișă financiară legislativă vor fi ocupate în diferite perioade ale anului 2015 și că se vor număra printre posturile suplimentare avute deja în vedere pentru perioada 2014-2017.

3.2.5.     Contribuția terților

Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || Total

Autoritățile competente naționale din statele membre || 0,277 || 0,554 || 0,554 || 0,554 || 0,554 || 0,554 || 3,049

TOTAL credite cofinanțate || 0,277 || 0,554 || 0,554 || 0,554 || 0,554 || 0,554 || 3,049

* Aceste estimări se bazează pe un cost mediu pentru un funcționar AD de 132 000 EUR pe an. Se estimează că cele 7 de posturi în cauză vor fi ocupate în diferite perioade ale anului 2015, astfel încât costul total este costul aferent unui număr de 7 angajați permanenți pentru o jumătate de an. Estimările sunt bazate pe mecanismul de finanțare actual din regulamentul EIOPA (statele membre - 60 %, Comunitatea - 40 %).

3.3.        Impactul estimat asupra veniturilor

ü  Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

¨ Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

¨         asupra resurselor proprii

¨         asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu trei zecimale)

Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul financiar în curs || Impactul propunerii/inițiativei[59]

(b) Anul N || (c) Year N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)

Articolul ………. || || || || || || || ||

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

Schema de personal propusă

Categorie și grad || Posturi temporare

AD16 ||

AD15 ||

AD14 ||

AD13 ||

AD12 ||

AD11 ||

AD10 || 1

AD9 || 1

AD8 || 1

AD7 || 2

AD6 || 1

AD5 || 1

||

Total AD || 7

[1]               JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

[2]               Este vorba de sisteme în cazul în cărora nivelul prestabilit este cel al contribuțiilor, iar nu cel al beneficiilor finale. Membrii individuali suportă riscurile de investiții și longevitate și iau adesea decizii cu privire la modalitățile de atenuare a acestor riscuri.

[3]               A se vedea, de exemplu, răspunsul la întrebarea 5 din cartea verde a Comisiei privind pensiile (http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=700&langId=en&consultId=3&visib=0&furtherConsult=yes); Hewitt Associates (2010), „Studiu de fezabilitate privind crearea unui fond de pensii la nivelul UE pentru cercetători, elaborat pentru direcția generală Cercetare din cadrul Comisiei Europene”; Centrul de cercetare economică europeană, expertiza privind viitorul planurilor de pensii cu contribuții determinate în Europa, 2009, p. 128.

[4]               Începând din 2010, Comisia a lucrat împreună cu reprezentanți ai angajatorilor cercetătorilor în vederea creării unei IORP multinaționale și cu mai mulți angajatori. Scopul fondului de pensii paneuropean pentru cercetători este asigurarea furnizării de pensii ocupaționale adecvate și viabile pentru cercetătorii mobili și nemobili din SEE.

[5]               A se vedea, de exemplu, întrebarea adresată de Parlamentul European Comisiei (E­002485-13) din 4 martie 2013 privind proiectul de înființare a unei instituții transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaționale în NL pentru membri și beneficiari din AT.

[6]               Printre exemple se numără scietățile SEPCAV (Société d’épargne-pension à capital variable) și ASSEP (Association d’épargne-pension) din Luxemburg, OFP (Organizația pentru finanțarea pensiilor) din Belgia sau PPI (instituțiile pentru primele de pensii, Premium Pension Institutions) dinȚările de Jos.

[7]               De exemplu, Banca Centrală Olandeză a declarat că, de la izbucnirea crizei, 68 de instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale au fost obligate în aprilie 2013 să diminueze drepturile de pensie acumulate, ceea ce a afectat 300 000 de persoane (DNB, 2013, Cinci ani în sectorul pensiilor: reduceri și indexări în perspectivă). În Regatul Unit, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale aflate în stare de insolvență pot fi preluate de Fondul pentru Protecția Pensiilor, însă, în acest caz, pensiile sunt reduse cu 10 %.

[8]               COM(2012) 55 final, 16.2.2012.

[9]               COM(2013) 150 final, 25.3.2013.

[10]             EIOPA, „Raport privind studiul de impact cantitativ referitor la instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale”, 4.7.2013.

[11]             COM(2010) 2020 final, 3.3.2010.

[12]             JO L 335, 17.12.2009, p. 1.

[13]             Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

[14]             Directiva privind piețele instrumentelor financiare.

[15]             COM(2010) 301 final, 2.6.2010.

[16]             COM(2010) 365 final, 7.7.2010.

[17]             Rezumatul consultării poate fi găsit la adresa: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=333&langId=ro.

[18]             EIOPA-CP-11/001, 8.7.2011.

[19]             Răspunsurile la consultările din cadrul asistenței EIOPA pot fi găsite la adresa https://eiopa.europa.eu/consultations/consultation-papers/2011-closed-consultations.

[20]             JO L 331, 15.12.2010, p. 120.

[21]             JO L 145, 31.5.2013, p. 1.

[22]             De exemplu, instituția și întreprinderea plătitoare sunt situate în statul membru A, iar legislația în domeniul social și al muncii aplicabilă sistemului de pensii este cea din statul membru B.

[23]             Statul membru de origine înainte de transfer devine statul membru gazdă după transfer.

[24]             Inițiativa 17 prevede următoarele: „Comisia va promova crearea serviciilor de urmărire a pensiilor care să permită cetățenilor să țină evidența drepturilor lor la pensie dobândite la diferite locuri de muncă. Ea va analiza, în contextul revizuirii directivei IFPO și al propunerii de directivă privind transferabilitatea pensiilor, modul în care pot fi furnizate informațiile necesare pentru urmărirea pensiilor și va sprijini un proiect pilot privind urmărirea transfrontalieră.”

[25]             OCDE, Foaia de parcurs pentru o bună proiectare a planurilor de pensii cu contribuții determinate, iunie 2012.

[26]             Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).

[27]             A se vedea anexa I partea A.

[28]             JO L 283, 28.10.1980, p. 23.

[29]             Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

[30]             Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.01.2001, p. 1).

[31]             Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

[32]             JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

[33]             Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților și familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, 5.7.1971, p. 2), Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 187, 10.7.2001, p. 1).

[34]             Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

[35]             Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților și familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 74, 27.3.1972, p. 1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 410/2002 al Comisiei (JO L 62, 5.3.2002, p. 17).

[36]             Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).

[37]             Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă (JO L 228, 16.8.1973, p. 3). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2002/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 77, 20.3.2002, p. 17).

[38]             Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, 31.12.1985, p. 3), Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 41, 13.2.2002, p. 35).

[39]             Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (JO L 141, 11.6.1993, p. 27). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27).

[40]             Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO L 126, 26.5.2000, p. 1). Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/28/CE (JO L 275, 27.10.2000, p. 37).

[41]             Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (JO L 345, 19.12.2002, p. 1).

[42]             Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

[43]             Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

[44]             Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p.1).

[45]             Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

[46]             JO L 331, 15.12.2010, p. 48.

[47]             Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).

[48]             Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

[49]             JO L 3, 7.1.2004, p. 34.

[50]             JO

[51]             ABM (activity based management): gestiune pe activități – ABB (activity based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

[52]             Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb:                http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[53]             Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

[54]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[55]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

[56]             Aceste estimări se bazează pe un cost mediu pentru un funcționar AD de 132 000 EUR pe an. Se estimează că cele 7 de posturi în cauză vor fi ocupate în diferite perioade ale anului 2015, astfel încât costul total este costul aferent unui număr de 7 angajați permanenți pentru o jumătate de an. Estimări bazate pe mecanismul de finanțare actual din regulamentul EIOPA (statele membre - 60 %, Comunitatea - 40 %).

[57]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[58]             A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional (pentru perioada 2007-2013).

[59]             În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.

ANEXA I

Partea A

Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare (menționate la articolul 79)

Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 235, 23.9.2003, p. 10) || ||

|| Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 335, 17.12.2009, p. 1) Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 331, 15.12.2010, p. 120) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 174, 1.7.2011, p. 1) Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 145, 31.5.2013, p. 1) || Numai articolul 303 Numai articolul 4 Numai articolul 62 Numai articolul 1

Partea B

Termene de transpunere în dreptul intern și de aplicare (menționate la articolul 79)

Directiva || Termenul de transpunere || Data aplicării

2003/41/CE 2009/138/CE 2010/78/UE 2011/61/UE 2013/14/UE || 23.9.2005 31.3.2015 31.12.2011 22.7.2013 21.12.2014 || 23.9.2005 1.1.2016 31.12.2011 22.7.2013 21.12.2014

_____________

ANEXA II

Tabel de corespondență

Directiva 2003/41/CE || Prezenta directivă

Articolul 1 Articolul 2 Articolul 3 Articolul 4 Articolul 5 Articolul 6 literele (a) și (b) Articolul 6 litera (c) Articolul 6 literele (d)-(h) Articolul 6 litera (i) Articolul 6 litera (j) Articolul 7 Articolul 8 Articolul 9 alineatul (1) litera (a) Articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (c) Articolul 9 alineatul (1) litera (d) Articolul 9 alineatul (1) litera (e) Articolul 9 alineatul (2) Articolul 9 alineatul (3) Articolul 9 alineatul (5) Articolul 20 alineatele (1)-(9) Articolul 20 alineatul (10) Articolul 15 alineatele (1)-(5) Articolul 15 alineatul (6) Articolul 16 Articolul 17 Articolul 17a alineatele (1)-(4) Articolul 17a alineatul (5) Articolul 17b Articolul 17c Articolul 17d Articolul 18 alineatul (1) Articolul 18 alineatul (1a) Articolul 18 alineatele (2)-(4) Articolul 18 alineatul (5) primul paragraf Articolul 18 alineatul (5) al doilea și al treilea paragraf Articolul 18 alineatul (6) Articolul 18 alineatul (7) Articolul 10 Articolul 12 Articolul 9 alineatul (4) Articolul 19 alineatul (1) Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf Articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 19 alineatul (3) Articolul 11 alineatul (1) Articolul 9 alineatul (1) litera (f) Articolul 11 alineatul (2) litera (a) Articolul 11 alineatul (2) litera (b) Articolul 11 alineatul (3) Articolul 11 alineatul (4) literele (a) și (b) Articolul 11 alineatul (4) literele (c) și (d) Articolul 14 alineatul (1) Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf Articolul 14 alineatul (4) al doilea paragraf Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 14 alineatul (3) Articolul 14 alineatul (4) primul paragraf Articolul 14 alineatul (5) Articolul 13 alineatul (1) litera (a) Articolul 13 alineatul (1) literele (b)-(d) Articolul 13 alineatul (2) Articolul 20 alineatul (11) primul paragraf Articolul 20 alineatul (11) al doilea paragraf Articolul 20 alineatul (11) al treilea și al patrulea paragraf Articolul 21 alineatele (1) și (2) Articolul 21 alineatul (2a) Articolul 21 alineatul (3) Articolul 21a Articolul 21b Articolul 22 Articolul 23 Articolul 24 || Articolul 1 Articolul 2 Articolul 3 Articolul 4 Articolul 5 Articolul 6 literele (a) și (b) Articolul 6 litera (c) Articolul 6 literele (d)-(h) Articolul 6 litera (i) Articolul 6 literele (j)-(p) Articolul 7 Articolul 8 Articolul 9 Articolul 10 Articolul 11 alineatul (1) Articolul 11 alineatul (2) Articolul 12 alineatele (1)-(8) Articolul 12 alineatul (9) Articolul 12 alineatul (10) Articolul 13 Articolul 14 alineatele (1)-(5) Articolul 15 Articolul 16 Articolul 17 alineatele (1)-(4) Articolul 18 Articolul 19 Articolul 20 alineatul (1) Articolul 20 alineatul (2) Articolul 20 alineatele (3)-(5) Articolul 20 alineatul (6) primul paragraf Articolul 20 alineatul (6) al doilea paragraf Articolul 20 alineatul (7) Articolul 20 alineatul (8) Articolul 21 Articolul 22 Articolul 23 Articolul 24 Articolul 25 Articolul 26 Articolul 27 Articolul 28 Articolul 29 Articolul 30 Articolul 31 Articolul 32 Articolul 33 alineatul (1) Articolul 33 alineatele (2)-(7) Articolul 34 Articolul 35 alineatele (1) și (2) Articolul 35 alineatul (3) Articolul 35 alineatul (4) Articolul 35 alineatele (5)-(8) Articolul 36 Articolul 37 Articolul 38 alineatul (1) Articolul 38 alineatul (2) Articolul 39 alineatul (1) Articolul 39 alineatul (2) Articolul 39 alineatul (3) Articolul 39 alineatul (4) Articolul 40 Articolul 41 Articolul 42 Articolul 43 Articolul 44 Articolul 45 Articolul 46 Articolul 47 Articolul 48 Articolul 49 Articolul 50 Articolul 51 Articolul 52 Articolul 53 Articolul 54 Articolul 55 Articolul 56 Articolul 57 Articolul 58 alineatul (1) Articolul 58 alineatul (2) literele (a) și (b) Articolul 59 Articolul 60 Articolul 61 Articolul 62 alineatul (1) Articolul 62 alineatul (2) Articolul 62 alineatul (3) Articolul 62 alineatul (4) Articolul 62 alineatul (5) Articolul 62 alineatul (6) Articolul 62 alineatul (7) Articolul 63 Articolul 64 alineatul (1) litera (a) Articolul 64 alineatul (1) literele (b)-(f) Articolul 64 alineatul (2) Articolul 65 Articolul 66 Articolul 67 Articolul 68 Articolul 69 Articolul 70 Articolul 71 Articolul 72 alineatul (1) Articolul 72 alineatul (2) Articolul 73 alineatele (1) și (2) Articolul 73 alineatul (3) Articolul 73 alineatul (4) Articolul 74 Articolul 75 Articolul 76 Articolul 77 Articolul 78 Articolul 79 Articolul 80 Articolul 81

_____________