52014DC0014

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pentru o renaștere industrială europeană /* COM/2014/014 final */


COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Pentru o renaștere industrială europeană

1. INTRODUCERE

Uniunea Europeană iese din cea mai îndelungată recesiune cu care s-a confruntat vreodată. PIB-ul UE-28 a crescut cu 0,2 % în cel de al treilea trimestru al anului 2013. Revigorarea spiritului de afaceri și indicatorii de încredere ne indică faptul că reformele structurale, îmbunătățirea guvernanței macroeconomice și măsurile din sectorul financiar au condus la stabilizarea economiei UE. Uniunea Europeană se află pe drumul bun, dar redresarea rămâne în continuare la un nivel modest, Comisia prognozând în cazul UE-28 o creștere economică de 1,4 % din PIB în 2014 și rate ale șomajului de aproape 11 % în următorii doi ani. Acesta este motivul pentru care stimularea creșterii economice și a competitivității menite să susțină și să consolideze redresarea și să ducă la îndeplinirea obiectivelor prevăzute de programul Europa 2020 a devenit prioritatea esențială atât pentru Comisie, cât și pentru statele membre.

Criza a scos în evidență importanța economiei reale și a unei industrii puternice. Interacțiunile industriei cu restul structurii economice a Europei înseamnă mult mai mult decât producția, întrucât cuprind în amonte sectorul materiilor prime și cel energetic, iar în aval serviciile pentru întreprinderi (de exemplu, logistică), serviciile pentru consumatori (de exemplu, servicii post-vânzare de bunuri de folosință îndelungată) sau turismul. Activitățile industriale sunt integrate în lanțuri valorice tot mai bogate și mai complexe, care leagă corporații emblematice și întreprinderi mici sau mijlocii (IMM-uri), cuprinzând sectoare și țări.

Importanța economică a activităților industriale este mult mai mare decât rezultă din ponderea producției în PIB. Industria ocupă peste 80 % din exporturile europene și 80 % din cercetarea și inovarea în sectorul privat. Aproape unul din patru locuri de muncă din sectorul privat este ocupat în industrie, de multe ori fiind posturi de înaltă calificare, în timp ce fiecare loc de muncă suplimentar din procesul de producție creează între 0,5 - 2 locuri de muncă în alte sectoare[1]. Comisia consideră că o bază industrială puternică va fi de o importanță esențială pentru redresarea economică a Europei și pentru competitivitate.

În ansamblu, industria UE și-a dovedit capacitatea de a rezista la criza economică. Industria este un lider mondial în ceea ce privește sustenabilitatea și aduce un venit suplimentar de 365 de miliarde EUR în comerțul cu produse industriale (1 miliard EUR pe zi)[2], generat, în principal, de câteva sectoare tehnologice de nivel înalt și mediu. Aceste produse fac parte din sectoarele construcției de mașini, utilajelor și echipamentelor, medicamentelor și produselor chimice, precum și din sectorul aeronautic, al industriei spațiale și al celei creatoare, inclusiv din sectorul produselor de lux din multe alte domenii, inclusiv cel alimentar.

Cu toate acestea, consecințele crizei sunt severe: începând din 2008, în sectorul productiv s­au pierdut 3,5 milioane de locuri de muncă; ponderea producției în PIB a scăzut de la 15,4 % la 15,1 % în ultimul an[3], iar performanța productivității continuă să scadă comparativ cu cea a concurenților noștri.

În două rapoarte recente ale Comisiei[4] au fost identificate o serie de deficiențe care afectează creșterea economică. Creșterea internă rămâne slabă, subminând piețele naționale ale companiilor europene și afectând în continuare comerțul în interiorul UE, după criză. Mediul de afaceri s-a îmbunătățit în UE în ansamblu, dar progresele sunt în continuare inegale. Mediile administrative și normative inflexibile, rigiditățile constatate pe unele piețe ale forței de muncă și integrarea slabă pe piața internă continuă să frâneze potențialul de creștere al companiilor, în special al IMM-urilor. Investițiile în cercetare și inovare rămân prea scăzute, ceea ce împiedică modernizarea necesară a bazei noastre industriale și prejudiciază concurența UE în viitor. Întreprinderile din UE se confruntă cu prețuri la energie mai ridicate decât ale principalilor noștri competitori[5] și au dificultăți în ceea ce privește accesul, în condiții acceptabile, la mijloace de producție de bază, cum ar fi materiile prime, mâna de lucru calificată și capitalul.

În acest context, Comisia a pus în aplicare o politică industrială integrată, astfel cum se subliniază în comunicările din 2010 și 2012 privind politica industrială[6] și a emis recomandări pentru statele membre privind stimularea creșterii economice, în contextul semestrului european. Punerea în aplicare deplină a acestei abordări de politică la nivel european și național este de importanță majoră pentru asigurarea în viitor a competitivității noastre și pentru sporirea potențialului nostru de creștere economică. Pentru a fi eficiente, acțiunile de politică trebuie să fie bine coordonate și coerente la toate nivelurile, de la cel regional la cel al UE.

Prezenta comunicare reprezintă o contribuție la dezbaterile Consiliului European privind politica industrială, stabilind prioritățile-cheie ale Comisiei în ceea ce privește politica industrială. Comunicarea are la bază analiza anuală a creșterii, oferă o imagine de ansamblu a acțiunilor deja întreprinse și propune o selecție de acțiuni noi, menite să accelereze realizarea acestor priorități. Din analiză rezultă că politica industrială și alte politici ale UE sunt integrate tot mai mult, așa cum se precizează în Comunicarea emblematică din 2010 privind politica industrială, precum și motivul pentru care acest proces de integrare trebuie să continue. Deosebit de important este faptul că această comunicare subliniază importanța punerii în aplicare depline și efective a politicii industriale în UE și vizează facilitarea acestui proces.

În cadrul acestui proces de punere în aplicare a reformelor în vederea creșterii competitivității, statele membre vor avea de îndeplinit un rol major. Crearea de noi instrumente, cum ar fi „Parteneriatele pentru creștere, locuri de muncă și competitivitate” poate fi deosebit de utilă pentru îmbunătățirea eficienței în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor[7].

2. O PIAȚĂ EUROPEANĂ UNICĂ ȘI INTEGRATĂ: CREAREA UNUI SPAȚIU ATRACTIV PENTRU ÎNTREPRINDERI ȘI PRODUCȚIE

Piața internă rămâne piesa centrală a succesului economic al UE. La mijlocul anilor ’80, piața unică a schimbat perspectivele economiei europene și, după criză, piața internă poate juca din nou acest rol pentru a revitaliza economia UE, astfel încât Uniunea Europeană să devină un spațiu mai atractiv pentru producția de bunuri și servicii.

Piața internă oferă întreprinderilor din UE o piață internă amplă și facilitează îmbunătățirea productivității prin reducerea costurilor de producție, ceea ce eficientizează procesele operaționale și sporește randamentul inovării. Însă piața internă mai are încă un potențial semnificativ de creștere economică, iar simplificarea în continuare a normelor pieței interne poate determina îmbunătățirea în continuare a eficienței economice. Aprofundarea pieței interne poate duce la accelerarea schimbărilor tehnologice. Integrarea mai puternică a firmelor din UE în lanțurile valorice regionale și globale reprezintă un element-cheie pentru creșterea productivității. Dacă sunt bine concepute, normele europene elaborate în timp util vor accelera distribuția inovațiilor, iar reformele UE în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală vor încuraja, de asemenea, creativitatea și inovarea. Cu toate acestea, eliberarea întregului potențial al pieței interne necesită o mai bună integrare a rețelelor de infrastructură, o mai bună punere în aplicare și simplificare a normelor privind bunurile și serviciile, precum și un cadru de reglementare predictibil și stabil, combinat cu o administrație publică modernă și ​​eficientă.

2.1. Definitivarea integrării rețelelor: rețele informatice, de energie și transport

Piața internă nu poate funcționa perfect fără o infrastructură integrată. Actul privind piața unică II a propus patru acțiuni care vizează promovarea dezvoltării transportului maritim, aerian și feroviar, precum și o inițiativă de consolidare a punerii în aplicare a celui de al treilea pachet în domeniul energiei pentru liberalizarea și integrarea piețelor energetice integrate din Europa. La începutul anului 2013, Comisia a propus cel de al patrulea pachet în domeniul feroviar, menit să faciliteze accesul și funcționarea operatorilor de transport feroviar pe piața UE[8]. În sectorul maritim, Comisia a prezentat, în iulie 2013, planuri pentru simplificarea formalităților vamale privind navele, reducerea birocrației, diminuarea întârzierilor în porturi și creșterea competitivității acestui sector. De asemenea, Comisia acționează pentru consolidarea obligațiilor privind Cerul unic european în statele membre[9]. În prezent, adoptarea, punerea în aplicare în totalitate și/sau respectarea deplină a acestor inițiative suferă amânări.

Dezvoltarea unei piețe interne pentru energie necesită atât punerea în aplicare a cadrului legislativ de către toate statele membre, cât și rețele energetice integrate, acestea fiind măsuri care ar trebui să promoveze concurența în cadrul pieței interne și să diminueze costurile energiei la nivelul companiilor europene. Sunt necesare investiții semnificative pentru modernizarea infrastructurii energetice a Europei, în scopul de a permite conectarea „insulelor” energetice, permițând astfel fluxurile de energie în piața internă și facilitând acestui sector din UE accesul la un nivel mai ridicat de securitate a aprovizionării și la prețuri mai reduse[10]. 

Infrastructura UE trebuie să răspundă cerințelor sociale și să se adapteze schimbărilor tehnologice. Apariția vehiculelor și a ambarcațiunilor ecologice reprezintă o provocare esențială pentru industria UE, care încearcă să păstreze un avantaj competitiv. Această evoluție depinde atât de furnizarea unor noi tehnologii, cât și de instalarea infrastructurii necesare pentru utilizatori. Adoptarea directivei propuse[11] privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi va implica cerința ca statele membre să asigure o minimă acoperire cu norme comune privind interfața a infrastructurii pentru combustibil alternativ, inclusiv în ceea ce privește stațiile de reîncărcare electrice.

Comisia invită Consiliul și Parlamentul European să adopte această propunere la începutul anului 2014.

Astfel cum se menționează în concluziile Consiliului European din octombrie 2013, produsele și serviciile digitale sunt foarte importante pentru modernizarea industriei europene. Pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor de comunicații, în septembrie 2013 Comisia a propus un program ambițios care vizează piața unică în telecomunicații și care urmărește promovarea investițiilor și adoptarea de măsuri pentru diminuarea în continuare a fragmentării normative în UE, în același timp promovând concurența în furnizarea internetului în bandă largă.

Pe lângă evoluțiile în materie de infrastructură, convergența tehnologiilor informației și comunicațiilor cu rețelele energetice și logistice creează noi oportunități și provocări pentru acest sector și pentru serviciile conexe. Crearea de rețele digitale cu nivelul de securitate și de reziliență necesar pentru sprijinirea întreprinderilor în operațiunile pe care le efectuează reprezintă o provocare. Impactul acestor schimbări începe să apară și va oferi oportunități de piață, în special în ceea ce privește tehnologiile generice esențiale. Instalarea de rețele inteligente va necesita, de asemenea, crearea unui cadru de reglementare adecvat, precum și dezvoltarea unor standarde de interoperabilitate corespunzătoare. Atât UE și statele membre, cât și regiunile și industria au un rol de îndeplinit în ceea ce privește promovarea digitalizării proceselor industriale, precum și în dezvoltarea dimensiunii industriale a agendei digitale.

Infrastructurile spațiale și aplicațiile conexe în domeniul industrial și al serviciilor oferă potențialul de stimulare a acestui sector, generează creștere și creează locuri de muncă. În acest domeniu, UE îndeplinește un rol esențial, întrucât din cauza costurilor ridicate ale proiectelor spațiale, pentru statele membre este mai economic să pună în comun investițiile și să beneficieze în comun de oportunitățile pe care le oferă aceste proiecte. În cooperare cu statele membre și cu organizațiile și agențiile implicate (cum ar fi Agenția Spațială Europeană) și Agenția europeană pentru sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), Comisia definitivează infrastructurile spațiale din proiectele sale emblematice – Galileo și Copernic – în următorul cadru de planificare financiară multianuală. Comisia va propune norme de stabilire a condițiilor tehnologice și de reglementare pentru exploatarea comercială a infrastructurilor respective.

Ca prioritate, Comisia invită Consiliul și Parlamentul să adopte și să pună în aplicare măsurile menționate anterior, precum și legislația referitoare la rețelele informatice, energetice, de transport, spațiale și de comunicații în UE, ca urmare a propunerilor formulate de Comisie.

Instalarea cu întârziere a infrastructurilor în cauză va afecta competitivitatea noastră în viitor. Având în vedere că actualul cadru economic nu este favorabil unor investiții pe termen lung, Comisia va recurge în continuare la obligațiunile de finanțare a proiectelor, astfel încât să faciliteze finanțarea acestor proiecte de infrastructură.

2.2.      O piață internă de mărfuri și servicii deschisă și integrată

Comisia a dat un nou impuls integrării pieței pe teritoriul UE prin intermediul Actelor privind piața unică I și II și invită colegiuitorii să adopte propunerile în această privință, în special cu privire la inițiative cum ar fi supravegherea pieței și pachetul de măsuri privind siguranța produselor.

Comisia continuă să promoveze în mod activ o piață de produse funcțională. Examinarea pieței interne de produse industriale a revelat faptul că această piață este adecvată propriului obiectiv[12]. Industria a beneficiat de dezvoltare, iar schimburile comerciale de mărfuri în interiorul UE au crescut de-a lungul anilor.

Inițiativa privind piața unică pentru produse ecologice propune o serie de acțiuni pentru surmontarea problemelor privind libera circulație a acestor produse[13]. Cu toate acestea, dacă statele membre nu adoptă în continuare măsuri privind implementarea cadrului actual, întreprinderile se vor confrunta în continuare cu costuri ridicate inutile și cu riscul creșterii diferențelor de cost. Comisia se va asigura că se realizează armonizarea și, în primul rând, se va concentra pe punerea în aplicare și asigurarea respectării cadrului legislativ în vigoare, precum și pe facilitarea participării IMM-urilor la piața internă.

Comunicarea „O viziune asupra pieței interne de produse industriale” prezintă acțiunile pentru realizarea unei piețe interne mai integrate, pe baza raționalizării cadrului normativ existent. Comisia va lua în considerare elaborarea unei propuneri legislative privind modul de eficientizare și de armonizare a sancțiunilor economice de natură administrativă și civilă în cazuri de nerespectare a legislației UE în materie de armonizare, astfel încât să se asigure un tratament egal tuturor întreprinderilor pe tot cuprinsul pieței interne de produse industriale. Pentru consolidarea sprijinului pentru IMM-uri pe piața internă și pentru îmbunătățirea în continuare a asistenței privind accesul la finanțare, creșterea eficienței energetice și a resurselor și pentru creșterea capacității acestor întreprinderi de gestionare a inovării, va fi consolidată rețeaua întreprinderilor europene (Enterprise Europe Network).

Industria comercializează atât produse, cât și servicii. Punerea în aplicare deplină a Directivei privind serviciile rămâne un aspect important în ceea ce privește competitivitatea Europei în domeniul industrial. Există un dezechilibru evident între nivelul de integrare pe piața de produse și servicii și, pentru ca industria să se poată moderniza efectiv, trebuie îmbunătățită în continuare funcționarea pieței interne a serviciilor[14].

S-au înregistrat multe realizări, dar statele membre trebuie să întreprindă în continuare reforme și să îmbunătățească punerea în aplicare a normelor privind piața internă în unele domenii. Încă din comunicarea sa din 2012[15], Comisia Europeană a invitat statele membre să depună eforturi suplimentare pentru punerea în aplicare susținută a Directivei privind serviciile. Punerea în aplicare deplină a Directivei privind serviciile ar îmbunătăți semnificativ buna funcționare a pieței unice, în special în ceea ce privește țările mici și mijlocii și consumatorii. Creșterea competitivității ar putea duce la o creștere economică totală suplimentară de aproximativ 2,6 % din PIB-ul UE. Progresele înregistrate sunt monitorizate în cadrul semestrului european, iar Comisia a stabilit un dialog cu statele membre care vizează realizarea obiectivelor stabilite la nivel politic.

Competitivitatea industriei ar beneficia de o mai mare integrare a pieței interne a serviciilor, în special pentru servicii oferite întreprinderilor, care reprezintă aproximativ 12 % din valoarea adăugată a UE. Acesta reprezintă un bun exemplu de domeniu în care raționalizarea competitivității industriale poate contribui la creșterea competitivității globale a economiei UE. Serviciile pentru întreprinderi ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător atunci când se concep și se pun în aplicare strategiile în materie de politică industrială. Urmare comunicării din 2012 privind politica industrială, la începutul anului 2013 Comisia a creat un grup la nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi. Comisia va examina necesitatea unor acțiuni suplimentare după ce grupul în cauză va prezenta recomandările sale, în martie 2014.

Sistemul european de standardizare actualizat recent va fi monitorizat constant pentru a se evalua dacă este necesar să fie adaptat în continuare la evoluția rapidă a mediului, astfel încât să poată contribui în continuare la realizarea obiectivelor strategice ale Europei, în special în domeniul politicii industriale, al serviciilor, al inovației și al dezvoltării tehnologice.

În plus, stabilirea efectivă a standardelor și protecția proprietății intelectuale (care reprezintă 50 % din totalul activelor necorporale în UE) sunt esențiale pentru promovarea inovării și a dezvoltării de noi domenii tehnologice. Comisia va urmări îndeaproape dezbaterea care se desfășoară în prezent cu privire la aplicarea și la rolul drepturilor de proprietate industrială (DPI) în standarde și va examina dacă este necesar să abordeze acest aspect în cadrul unei inițiative specifice.

2.3. Mediul de afaceri, cadrul normativ și administrația publică în UE

Puterea competitivă a UE a avut întotdeauna la bază un mediu instituțional solid și predictibil, infrastructuri de calitate, o puternică bază de cunoștințe tehnologice și o forță de muncă sănătoasă și educată. Prin tradiție, Europa era bine cotată drept un loc propice afacerilor și producției industriale, dar, în prezent, pierde din competitivitate în comparație cu alte regiuni din lume[16].

Faptul că piața internă (în special a serviciilor) nu este complet integrată reprezintă un factor important care încetinește creșterea productivității. În ansamblu, Europa nu a reușit să se adapteze suficient la condițiile aflate în continuă schimbare. Povara administrativă și complexitatea cadrului normativ sunt eliminate prea lent și în mod inegal, iar unele piețe ale forței de muncă nu sunt suficient de flexibile. Ca urmare a crizei financiare, consecințele reducerii efectului de pârghie afectează în continuare încrederea în afaceri, frânează continuarea investițiilor și deschiderea de noi credite pentru întreprinderi, ceea ce afectează modernizarea industriei în UE.

Comisia monitorizează cu regularitate performanța competitivității UE și mediul de afaceri, în special prin intermediul semestrului european și pe baza raportului statelor membre cu privire la competitivitate, în temeiul articolului 173 din TFUE. Rapoartele recente arată semne de îmbunătățire, întrucât reformele structurale încep să dea roade, însă progresele sunt inegale la nivelul statelor membre.

Începând din 2014, „Raportul privind performanțele și politica statelor membre în materie de competitivitate”, întemeiat pe articolul 173 din TFUE, va fi consolidat pentru a se evalua și a se stabili cu claritatea legătura dintre impactul îmbunătățirii mediului de afaceri și performanța efectivă a competitivității în rândul statelor membre, iar domeniul de aplicare al rapoartelor sale anuale va fi extins pentru a se monitoriza eforturile întreprinse la nivel național pentru ca aspectele privind competitivitatea industrială să fie luate în considerare și în alte domenii de politică ale UE[17].

La nivelul UE, Comisia continuă să îmbunătățească atât calitatea legislației, cât și cadrul normativ, pentru a-l face mai stabil și mai previzibil. Implementarea Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) și măsurile luate cu privire la transpunerea în practică a primelor 10 priorități din sarcina normativă (astfel cum sunt percepute de organizațiile de afaceri și de părțile interesate) vor simplifica legislația UE și vor reduce povara normativă pe care o suportă întreprinderile. Testul de competitivitate a fost integrat pe deplin în evaluările impactului efectuate de Comisie pentru toate propunerile majore care au efecte semnificative asupra competitivității. Într-o serie de sectoare (oțel, aluminiu) au fost efectuate studii privind evaluarea costurilor cumulate și se vor efectua și în alte sectoare (de exemplu, în domeniul produselor chimice și în sectoarele industriale dependente de sectorul forestier), în efortul de a se efectua o estimare ex-post a costurilor comune în cadrul diferitelor direcții de reglementare la nivel național și la nivelul UE cu privire la sectoarele industriale. O verificare a adecvării legislației în sectorul rafinării petrolului va fi încheiată în 2014. În viitor, Comisia va efectua treptat o revizuire exhaustivă a competitivității și cadrelor normative în fiecare dintre principalele lanțuri de valori industriale, utilizând verificări ale adecvării și evaluări cumulative ale costurilor[18].

Comisia invită statele membre să adopte măsuri comparabile la nivel național, contribuind astfel la garantarea faptului că eforturile în acest domeniu de politică au drept efect creșterea competitivității în întreaga UE. Comisia va monitoriza progresele în acest domeniu.

Există diferențe semnificative în ceea ce privește abordarea la nivelul administrațiilor publice din cele 28 de state membre cu privire la sectorul privat. Pentru a permite tuturor statelor membre să valorifice experiențele altora, Comisia va prezenta o inițiativă privind O administrație publică favorabilă creșterii, care să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a celor mai bune practici în administrația publică existente în UE, în special în ceea ce privește instrumentele de e-guvernare și achizițiile publice.

3. MODERNIZAREA INDUSTRIALĂ: INVESTIȚIILE ÎN INOVARE, TEHNOLOGII NOI, MIJLOACE DE PRODUCȚIE ȘI COMPETENȚE

În contextul precarității resurselor naturale și energetice și al obiectivelor sociale și de mediu ambițioase, întreprinderile din UE nu pot concura pentru prețuri mici și produse de calitate inferioară. Pentru a concura în cadrul piețelor mondiale, acestea trebuie să se orienteze spre inovare, productivitate, eficiența resurselor și un nivel ridicat de valoare adăugată. Avantajul comparativ al Europei în cadrul economiei mondiale va continua să rezide în bunuri și servicii cu o valoare adăugată ridicată. Astfel, inovarea și progresul tehnologic vor rămâne principala sursă de competitivitate pentru industria UE. Din acest motiv sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se îndeplini obiectivul programului Europa 2020, atingerea unui nivel de 3 % din PIB pentru cheltuieli în domeniul cercetării și dezvoltării (C&D).

În special, tehnologiile digitale sunt elementele-cheie ale creșterii productivității industriei europene. Puterea lor transformatoare și impactul din ce în ce mai mare pe care îl exercită în toate sectoarele redefinesc modelele de afaceri și de producție tradiționale și vor avea drept rezultat o serie de posibile noi produse și, în special, o serie de inovații în domeniul serviciilor în fiecare ramură industrială („servitization of industry”). Tranziția digitală se află în desfășurare în cadrul economiei globale, iar politica industrială trebuie să integreze posibilități tehnologice noi, de exemplu cloud computing, crearea de volume mari de date și a lanțului valoric al datelor, noi aplicații industriale ale internetului, fabrici inteligente, robotică, imprimare și proiectare în 3-D.

3.1. Stimularea investițiilor în inovare și în noile tehnologii

De la declanșarea crizei economice, reducerea drastică a nivelurilor de investiții în inovare a reprezentat o preocupare majoră în ceea ce privește viitorul industriei europene.

Pentru a încuraja investițiile în inovare, Comisia a pus la dispoziția statelor membre, regiunilor și industriilor, o parte din ce în ce mai mare din pârghiile de care a dispus în cadrul politicii sale, al legislației și al ajutoarelor financiare. Programul Orizont 2020 va furniza, în special în cadrul pilonului privind poziția de lider în sectorul industrial, aproape 80 de miliarde EUR pentru cercetare și inovare. Această sumă acoperă sprijinul pentru tehnologiile generice esențiale care vor redefini lanțurile valorice mondiale, vor spori eficiența resurselor și vor reconfigura diviziunea internațională a muncii. De asemenea, pentru a facilita comercializarea produselor rezultate din cercetare, programul Orizont 2020 va finanța, mai mult decât până în prezent, un număr mai mare de prototipuri și proiecte demonstrative mai apropiate de piață. Unirea forțelor cu sectorul privat prin parteneriate public-privat în domeniile industriale esențiale în scopul de a se impulsiona noile investiții private, reprezintă un element-cheie al noului program-cadru.

În plus, odată cu adoptarea noului cadru financiar multianual 2014-2020, cel puțin 100 de miliarde EUR din Fondurile europene structurale și de investiții (FESI) sunt disponibile pentru ca statele membre să își poată finanța investițiile în inovare, în conformitate cu prioritățile de politică industrială. În perioada 2014-2020, investițiile în inovare prin FESI vor pune în aplicare conceptul de „specializare inteligentă”, pentru a permite statelor membre și regiunilor să își concentreze investițiile în funcție de avantajele lor comparative și să încurajeze crearea de lanțuri valorice transeuropene. Multe dintre temele propuse în cadrul strategiilor privind specializarea inteligentă de către statele membre și regiuni sunt legate de cele șase domenii strategice identificate în cadrul politicii industriale, fiind pus la dispoziția regiunilor un pachet de finanțare cuprinzător.

Întrucât statele membre se concentrează tot mai mult pe stimularea investițiilor în domenii industriale strategice, în prezent Comisia modernizează cadrul ajutoarelor de stat pentru cercetare-dezvoltare-inovare și reformează normele privind achizițiile publice, astfel încât să creeze o masă critică în ceea ce privește cererea și să îmbunătățească eficiența în alocarea resurselor, cu respectarea deplină a normelor privind concurența și piața internă.

Necesitatea de a se accelera investițiile în tehnologiile inovatoare în domeniile cu creștere rapidă a fost principalul motiv pentru care Comisia a decis să identifice în Comunicarea din 2012 privind politica industrială cele șase domenii în care investițiile ar trebui să fie încurajate.

Aceste domenii transversale strategice sunt următoarele: sistemele de fabricație avansate, tehnologiile generice esențiale, vehiculele și transportul ecologice, produsele ecologice, materialele de construcție și materiile prime, precum și rețelele inteligente. Activitatea celor șase grupuri de lucru operative care au fost înființate anul trecut a permis Comisiei să identifice oportunități, precum și obstacole în calea inovării, ceea ce a necesitat noi măsuri de politică. Pe baza acestei activități, Comisia va urmări următoarele priorități:

· Sistemele avansate de fabricație: crearea unei Comunități a cunoașterii și inovării privind procesele de fabricație cu valoare adăugată și stabilirea unui parteneriat public-privat privind industria prelucrătoare sustenabilă, prin eficientizarea resurselor și a energiei, prin intermediul fabricilor viitorului, al fotonicii și al roboticii, prin modernizarea capacității de inovare și a competitivității sectorului de producție din Europa. Integrarea tehnologiilor digitale în procesul de producție va constitui o prioritate pentru activitatea viitoare, având în vedere importanța din ce în ce mai mare a internetului industrial. Utilizarea „datelor esențiale” va fi din ce în ce mai mult integrată în procesul de producție[19].

· Tehnologiile generice esențiale (TGE): acest grup operativ lucrează la identificarea de proiecte TGE potențiale de interes european într-o serie de domenii, de exemplu baterii, materiale inteligente, producție de înaltă performanță și bioprocese industriale; facilitarea accesului paneuropean al IMM-urilor la infrastructura tehnologică, precum și exploatarea în continuare a posibilităților oferite de memorandumul de înțelegere semnat cu Banca Europeană de Investiții.

· Produsele ecologice: acordarea accesului la materii prime sustenabile, la prețurile de pe piața mondială, pentru producția de produse ecologice. Acest lucru va necesita aplicarea principiului „în cascadă” privind utilizarea biomasei și eliminarea oricărei posibile denaturări în alocarea de biomasă pentru utilizări alternative care ar putea rezulta din ajutor, precum și a altor mecanisme care favorizează utilizarea biomasei în alte scopuri (de exemplu, în sectorul energiei)[20].

· Vehicule și ambarcațiuni ecologice: adoptarea și punerea în aplicare integrală a propunerii Comisiei privind infrastructura pentru combustibilii alternativi, punerea în aplicare a inițiativei privind vehiculele ecologice și a altor inițiative din programul Orizont 2020 care promovează transportul ecologic și eficient din punct de vedere energetic, elaborarea unor standarde mondiale privind automobilele electrice, precum și punerea în aplicare a priorităților identificate în cadrul CARS 2020.

· Construcții și materii prime sustenabile: înființarea unei capacități de creditare de 25 de miliarde EUR de la BEI pentru eficientizarea energetică a clădirilor rezidențiale, precum și îmbunătățirea procesului de reciclare și gestionare sustenabilă a deșeurilor în construcții.

· Rețele inteligente și infrastructuri digitale: definirea unor noi obiective pentru dezvoltarea componentelor rețelelor inteligente, reexaminarea și extinderea mandatelor în domeniul standardizării, precum și elaborarea și stabilirea de orientări privind indicatorii de performanță[21]. Programul informatic privind infrastructura și conectivitatea internetului industrial reprezintă un domeniu prioritar din perspectiva importanței crescânde a acestuia și ar trebui să contribuie la integrarea proceselor cu performanță înaltă, printre care cloud computing.

Pe baza activității desfășurate de grupurile de lucru operative, Comisia propune statelor membre să combine instrumentele de politică regională și industrială pentru a crea platforme de specializare inteligentă care să ajute regiunile să pună în aplicare programe de specializare inteligentă prin facilitarea contactelor între întreprinderi și grupurile de întreprinderi (clusters), de natură să permită accesul la tehnologiile inovatoare și la oportunitățile pieței.

În cele din urmă, pe baza unei analize a avantajelor și a principalelor atuuri ale industriei europene, Comisia va explora domeniile acelor activități industriale în care Europa ar putea înregistra un avantaj comparativ în viitor. În plus, monitorizarea tendințelor în zona investițiilor va avea un rol din ce în ce mai important în evaluarea efectuată în cadrul semestrului european.

3.2. Creșterea eficienței producției și a resurselor, precum și facilitarea accesului la factori de producție în condiții acceptabile

Întreprinderile din UE trebuie să aibă acces în mod sustenabil și în cele mai bune condiții posibile la mijloacele de producție esențiale, dar piețele de capital, de energie și de materii prime se confruntă în continuare cu probleme semnificative.

a) Accesul la finanțare

Stabilitatea financiară a fost redresată datorită reformelor în materie de reglementare de pe piețele financiare, politicii monetare judicioase și noii structuri de supraveghere create de Uniunea bancară. Cu toate acestea, reducerea gradului de îndatorare bancară afectează accesul întreprinderilor la credite bancare, în special în rândul IMM-urilor din statele membre în care criza a avut un impact deosebit de grav.

Acțiunile în acest domeniu de politică au rolul de a contribui la reducerea nevoilor de capital pentru scopuri specifice. În perioada 2014-2020, politica de coeziune va furniza în continuare accesul la finanțare pentru întreprinderi, prin intermediul instrumentelor financiare. Noua perioadă de programare are în vedere, în plus față de instrumentele financiare clasice create la nivel național/regional, transnațional ori transfrontalier, posibilitatea de a contribui cu resurse la instrumentul financiar înființat la nivelul UE. Din acest program face parte inițiativa privind IMM-urile, aceasta fiind un instrument de partajare a riscurilor, așa cum a cerut Consiliul European din octombrie 2013. Aceasta este o inițiativă propusă de Comisie și de BEI, permițând statelor membre, pe bază voluntară, să recurgă la Fondurile europene structurale și de investiții (FESI), pentru sprijinirea instrumentelor financiare prin care se acordă împrumuturi atât pentru IMM-uri, cât și pentru întreprinderile mici cu capitalizare medie. Statele membre sunt invitate să contribuie la Fondurile europene structurale și de investiții în cadrul responsabilității care le revine cu privire la această inițiativă, astfel încât acest instrument să poată atinge o masă critică și să aibă un impact semnificativ asupra creșterii nivelului de creditare a IMM-urilor.

Adoptarea programelor COSME și Orizont 2020 va multiplica, de asemenea, capacitatea de finanțare a fondurilor sectorului public cu investiții de capital prin intermediari financiari, cum ar fi fondurile cu capital de risc și o piață a capitalului de risc paneuropeană funcțională. Punerea integrală în aplicare a Directivei privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților[22] va îmbunătăți, la rândul său, condițiile de finanțare a întreprinderilor. Schimbările legislative recente vor facilita accesul IMM-urilor la finanțare. De exemplu, Regulamentul privind cerințele de capital include un factor de corecție ce reduce cerințele de capital pentru riscul de credit aferent expunerilor față de întreprinderile mici și mijlocii; Directiva revizuită privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) va crea platforme de tranzacționare specifice denumite „piețe de creștere pentru IMM-uri”; Directiva revizuită privind transparența elimină cerința de a publica informații financiare trimestriale, iar noile norme privind fondurile europene cu capital de risc și fondurile europene de antreprenoriat social creează un pașaport special al UE pentru administratorii de fonduri care investesc în IMM-uri nou-înființate și în întreprinderi sociale.

În ciuda acestor măsuri, se preconizează că accesul la finanțare va rămâne problematic. Deși marile corporații caută din ce în ce mai mult finanțare pe piețele de obligațiuni, IMM-urile europene sunt încă dependente într-un grad ridicat de bănci, acestea fiind sursa lor principală de finanțare într-o măsură mult mai mare decât în alte părți ale lumii. Criza a fragmentat piața internă a creditelor bancare din UE, iar ratele dobânzilor au crescut în mod disproporționat în unele țări. O piață internă de capital în care IMM-urile să poată avea acces transfrontalier la finanțare rămâne un obiectiv de atins.

În acest context, continuă eforturile de îmbunătățire a canalelor de transmisie a creditelor și de diversificare a surselor de finanțare a întreprinderilor. S-au înregistrat progrese în mai multe inițiative incluse în actualizarea din 2012 a politicii industriale. Analiza reacțiilor la Cartea verde privind finanțarea pe termen lung va conduce la propuneri de măsuri menite să diversifice sursele de finanțare pentru IMM-uri și să faciliteze investițiile pe termen lung.

De asemenea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a reduce impactul deficitului de finanțare cu care se confruntă unele întreprinderi, iar Comisia va continua să coopereze cu grupul BEI și să sprijine inițiativele bilaterale ale statelor membre care vizează acest deficit.

b) Energie

În pofida îmbunătățirilor eficienței și deschiderii progresive a piețelor energiei la concurență care au redus prețurile cu ridicata ale energiei electrice și ale gazului, prețurile cu amănuntul ale acestor resurse energetice esențiale pentru industrie au crescut. Prețurile cu amănuntul ale energiei electrice pentru industrie au crescut în UE în medie cu 3,5 % pe an, iar prețurile gazului au crescut cu 1 % între 2008 și 2012. Ca urmare, se estimează că prețurile energiei electrice industriale din UE sunt de două ori mai mari decât în SUA și Rusia și cu 20 % mai mari decât în China, conform datelor furnizate de Agenția Internațională a Energiei[23]. Decalajul de preț este mai mare în cazul gazului: gazul din UE este de trei până la patru ori mai scump pentru industria din UE decât pentru concurenții din SUA, Rusia și India, cu 12 % mai scump decât în China, dar mai ieftin decât în Japonia. Cu toate acestea, prețurile plătite efectiv de utilizatorii industriali pot varia de la un stat membru la altul.

Comunicarea privind prețurile energiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește conțin o prezentare bine documentată a evoluției prețurilor energiei și a celor trei componente principale ale acestora: energia, costurile aferente rețelelor și taxele și prelevările, inclusiv sprijinul pentru sursele regenerabile de energie. Costul energiei rămâne componenta cea mai importantă, deși ponderea sa este în curs de scădere și există diferențe notabile între statele membre. Costurile aferente rețelelor și taxele și prelevările sunt factorii principali care determină creșterea prețurilor energiei, având o pondere mai mare în prețul final cu amănuntul[24].

Evoluția costurilor energiei este importantă pentru competitivitatea industriilor mari consumatoare de energie. Costurile energiei au o pondere considerabilă în costurile totale ale produselor de papetărie și de imprimerie, ale produselor chimice, ale produselor din sticlă și din ceramică, ale fierului, oțelului și metalelor neferoase, deși se înregistrează variații între uzine, tehnologii și țări.

Competitivitatea industrială și eficiența energetică rămân obiective majore ale Uniunii, fiind recunoscute și în Strategia Europa 2020. Sunt aplicate diferite politici ale UE care, împreună, sunt destinate să ne realizeze obiectivele într-un mod cât mai eficient din punctul de vedere al costurilor.

- În ceea ce privește resursele, programul Orizont 2020 oferă finanțare direct disponibilă pentru activitățile de cercetare și inovare în materie de energie și climă, în principal prin provocarea societală „Surse de energie sigure, ecologice și eficiente” și inițiativele destinate să asigure o poziție de lider în sectorul industrial, cum ar fi SPIRE (O industrie prelucrătoare sustenabilă prin utilizarea eficientă a resurselor și a energiei), Planul SET (Planul strategic european privind tehnologiile energetice) și SILC II (Planul sustenabil pentru o industrie cu emisii scăzute de dioxid de carbon), care vizează să dezvolte și să promoveze interesul pentru tehnologiile inovatoare necesare pentru realizarea obiectivelor din domeniul climei și al energiei.

- Realizarea unei piețe interne complet integrate a energiei și sporirea concurenței pe piețele energiei va permite utilizatorilor industriali și casnici să beneficieze de prețuri cu ridicata mai scăzute ale energiei.

- Dezvoltarea în continuare a unei infrastructuri paneuropene eficiente pentru gaz și energie electrică, precum și pentru transportul principalelor componente ale materiilor prime precum etilena și propilena ar contribui la reducerea costurilor și a riscurilor de transport pentru sectoarele mari consumatoare de energie. Conductele existente ar trebui conectate mai ales cu Europa de Sud și de Est pentru a îmbunătăți sinergiile dintre industriile din diferite state membre și a realiza o eficiență energetică mai ridicată în toată Europa.

- Este important să se evite creșterile disproporționate ale costurilor energiei determinate de taxe, prelevări sau alte instrumente introduse de statele membre pentru a pune în aplicare diferite politici. Acest lucru este esențial pentru a asigura rentabilitatea și a contribui la îmbunătățirea competitivității UE.

Împreună cu prezenta comunicare, Comisia a adoptat un pachet de măsuri privind clima și energia care îi definesc poziția până în 2030[25]. Cu o singură excepție, este vorba despre un pachet de măsuri nelegislative care va permite discuțiilor din Consiliul European și din Parlamentul European să contribuie la definitivarea poziției Uniunii Europene cu privire la combaterea schimbărilor climatice și la modul în care aceasta interacționează cu politica energetică și cu competitivitatea economiei UE.

c) Materiile prime și utilizarea eficientă a resurselor

Industria din UE depinde în cea mai mare măsură de aprovizionarea cu materii prime de pe piețele internaționale[26], mai ales cu minereuri și metale neprelucrate. Aceasta se confruntă cu mai multe probleme în ceea ce privește accesul atât la materiile prime primare, cât și la cele secundare, de-a lungul întregului lanț valoric (explorare, extracție, prelucrare/rafinare, reciclare și înlocuire). Comisia este implicată într-o strategie referitoare la materiile prime („Inițiativa privind materiile prime”) din 2008. De asemenea, Comisia favorizează utilizarea eficientă a resurselor și dezvoltarea unor modele comerciale și de producție circulare.

Inițiativa Comisiei privind materiile prime are o dimensiune externă puternică pentru a garanta accesul echitabil și sigur la materii prime la nivel mondial, asigurând condiții de concurență echitabile pentru toate părțile implicate în comerțul cu materii prime. UE a reușit să negocieze o serie de norme privind exportul de materii prime în acordurile comerciale bilaterale și multilaterale, precum și să monitorizeze și să asigure aplicarea normelor privind barierele comerciale care afectează materiile prime.

Comisia va folosi în continuare toate instrumentele de care dispune, inclusiv o trecere în revistă a demersurilor diplomatice în curs de desfășurare legate de materiile prime pentru a garanta accesul la materii prime în condiții sustenabile. În cadrul negocierilor comerciale în curs și viitoare, acestui capitol i se va acorda o atenție deosebită.

Comisia va analiza posibilitatea elaborării unei Comunicări privind parteneriatul european pentru inovare (PEI) privind materiile prime, pentru a explica modul în care Comisia Europeană, statele membre, industria și mediul academic intenționează să colaboreze pentru a avansa planul strategic de implementare a parteneriatului din 2013 în direcția unor progrese în materie de cercetare și inovare, cadru legislativ sau standardizare.

Unul dintre obiectivele concrete va fi lansarea unui număr de până la 10 proiecte-pilot cu scopul de a promova tehnologii de producere și prelucrare a materiilor prime primare și secundare, de a găsi înlocuitori pentru cel puțin trei aplicații ale materiilor prime critice și deficitare, precum și de a crea condiții-cadru mai bune pentru materiile prime în Europa[27].

Pentru a facilita tranziția industriei în această direcție, Comisia va prezenta în 2014 o inițiativă legislativă privind utilizarea eficientă a resurselor și deșeurile. Inițiativa se va baza pe progresele înregistrate în punerea în aplicare a Foii de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și va prezenta principalele elemente necesare pentru a debloca potențialul economic al UE, pentru ca aceasta să fie mai productivă, utilizând totodată mai puține resurse și avansând către o economie circulară. Inițiativa va conține concluziile trase în urma elaborării obiectivelor și indicatorilor adecvați și a revizuirii principalelor obiective prevăzute în legislația UE privind deșeurile (în concordanță cu dispozițiile privind revizuirea ale Directivei-cadru privind deșeurile, ale Directivei privind depozitele de deșeuri și ale Directivei privind ambalajele) și va realiza o evaluare ex-post a directivelor privind fluxul deșeurilor, inclusiv o evaluare a opțiunilor de sporire a coerenței dintre acestea.

În plus, pe baza evaluărilor preliminare, Comisia va propune măsuri, ori de câte ori va fi necesar, pentru a elimina distorsiunile de preț care împiedică întreprinderile din UE să aibă acces la resurse esențiale pentru industrie la prețurile de pe piețele internaționale. Comisia va asigura neutralitatea politică cu privire la accesul la biomasă în diferite scopuri pentru a permite aplicarea eficientă a principiului în cascadă în cazul utilizării biomasei, pentru a asigura o utilizare eficientă și sustenabilă a resurselor naturale. De asemenea, dacă se va considera necesar, Comisia va analiza posibilitatea adoptării unor măsuri care să permită industriei să aibă acces la prețurile de pe piețele mondiale la resurse esențiale precum bioetanolul sau amidonul pentru activități bioindustriale provenind din sectoare tradiționale, cum ar fi industria chimică, industria hârtiei și alte industrii forestiere[28].

3.3. Actualizarea competențelor și facilitarea transformării industriale

Competențele sunt un element important de politică în cadrul Strategiei Europa 2020. Comisia a instituit o strategie generală de îmbunătățire a sistemelor de educație și de formare prin anticipare și prin investiții în capitalul uman sprijinită de instrumentele financiare ale UE, instrumente de monitorizare a nevoilor și tendințelor în materie de competențe și de formare, precum și inițiative specifice care vizează reunirea actorilor relevanți din domeniul uceniciilor, mai ales cele care presupun competențe esențiale în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor, inclusiv partenerii sociali.

Necorelarea competențelor și problemele legate de formare vor rămâne probabil o provocare importantă pentru industria UE în următorii ani, mai ales având în vedere faptul că evoluția tehnologiilor de producție va spori cererea de serii de competențe și formări specifice. Există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește dobândirea competențelor și eficacitatea sistemelor de formare profesională. Acestea, precum și ratele ridicate ale șomajului din statele membre afectate de criză impun luarea imediată a unor măsuri pentru sporirea investițiilor în educație și formare și pentru îmbunătățirea mobilității transfrontaliere. În acest scop, Comisia a adoptat o reformă cuprinzătoare a EURES, care va duce la o cooperare mai strânsă între serviciile publice europene de ocupare a forței de muncă din UE și din SEE, cu scopul de a facilita mobilitatea și corespondența pe baza competențelor prin intermediul unor noi servicii și produse.

Contribuția uceniciilor la sprijinirea competitivității industriale este larg recunoscută. Diferențele mari dintre statele membre în ceea ce privește dobândirea competențelor și eficacitatea sistemelor de formare profesională sunt corelate cu o rată foarte ridicată a șomajului în statele membre afectate de criză. Inițiativele precum Alianța europeană pentru ucenicii vor sprijini în continuare crearea unor ucenicii eficace și de calitate ca rezultat al unor parteneriate puternice între angajatori și sistemul de învățământ în toată UE.

În plus, Comisia dezvoltă o nouă generație a programului Erasmus pentru tineri antreprenori, precum și alte instrumente pentru a pune la dispoziție ucenicii în întreprinderi din străinătate[29], prin implicarea activă a industriei și a IMM-urilor. În Comunicarea privind regândirea educației[30] se solicită să se pună un accent deosebit pe alinierea ofertei de competențe la nevoile pieței muncii din toată Europa, obiectiv care este acum consolidat și sprijinit de noul program de finanțare Erasmus+. Comisia invită statele membre să sprijine aceste eforturi.

În prezent, numai 0,3 % din populația UE se mută anual într-un alt stat membru în scopuri profesionale, față de 2,4 % în SUA. UE are un rol unic, și anume să faciliteze mobilitatea în scop educațional între instituțiile de învățământ și de formare prin programul Erasmus+ la toate nivelurile: ucenicii, stagii și schimburi la nivelul învățământului superior. Participarea industriei și a IMM-urilor la astfel de inițiative va fi încurajată în continuare. În sectoarele și domeniile emergente ale activității economice, comunitățile de cunoaştere şi inovare vor contribui la asigurarea competențelor necesare pe aceste noi piețe.

Părțile interesate de la toate nivelurile ar trebui să se străduiască să anticipeze și să gestioneze nevoile în materie de competențe și de formare. Politica industrială trebuie să faciliteze și transformarea industrială și să contribuie la modernizarea structurilor industriale pentru a evita restructurările drastice și neeconomice.

Întrucât impactul restructurării este resimțit cel mai direct la nivel regional, gestionarea și anticiparea schimbărilor impune implicarea activă a regiunilor. În sensul strategiilor reușite de „specializare inteligentă”, inițiativele de politică de la acest nivel (în materie de infrastructură, formare, cercetare și inovare) ar trebui, așadar, să țină cont de efectele restructurării apropiate.

Pentru a ajuta regiunile să își modernizeze baza industrială prin canalizarea resurselor către sectoarele mai productive și pentru a sprijini eforturile de minimizare a efectelor sociale, Comisia va propune o abordare cuprinzătoare a anticipării și facilitării transformării industriale la nivel regional.

În fine, la începutul anului 2014, Comisia va prezenta o Comunicare privind crearea de locuri de muncă în economia ecologică pentru a concentra eforturile asupra principalelor sectoare economice cu potențial de creare de locuri de muncă și asupra dezvoltării competențelor emergente aferente[31].

4. ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII ȘI ANTREPRENORIATUL

Politica industrială a UE a acordat dintotdeauna multă atenție IMM-urilor, care au fost integrate în abordarea noastră politică. Până la sfârșitul anului 2013, Programul pentru competitivitate și inovare (CIP) a ajutat instituțiile financiare să acorde fonduri noi în valoare de circa 30 de miliarde EUR unui număr de peste 315 000 de IMM-uri și a creat sau a permis în mod direct menținerea a circa 380 000 de locuri de muncă. În plus, în aceeași perioadă, fondurile structurale au sprijinit întreprinderile, preponderent IMM-urile, cu circa 70 de miliarde EUR. Au fost finanțate aproape 200 000 de proiecte, fiecare dintre acestea sprijinind mai multe IMM-uri, inclusiv 78 000 de întreprinderi nou-înființate și crearea a cel puțin 268 000 de locuri de muncă permanente (și menținerea unui număr mult mai mare).

Costurile normative și administrative pot avea un impact de până la zece ori mai mare asupra IMM-urilor decât asupra întreprinderilor mai mari. Comisia a promovat sistematic simplificarea procedurilor pentru IMM-uri prin scutiri acordate microîntreprinderilor și prin aplicarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică”. Condițiile-cadru pentru IMM-uri au fost îmbunătățite considerabil de la adoptarea, acum cinci ani, a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”). Timpul și costul necesare înființării unei întreprinderi au fost reduse (de la nouă la cinci zile și, respectiv, de la 463 EUR la 372 EUR). Cu toate acestea, în unele state membre, timpul și costurile pentru a obține toate autorizațiile necesare începerii activității comerciale rămân foarte ridicate.

Noul cadru financiar pentru 2014-2020 oferă instrumente noi și mai puternice în sprijinul antreprenoriatului și al IMM-urilor. Pentru prima dată, cadrul financiar include un program, COSME, care vizează în mod specific IMM-urile. Programul are un buget de 2,3 miliarde EUR care se adaugă la contribuțiile din partea altor politici ale UE. Noua politică de coeziune acordă o atenție deosebită competitivității IMM-urilor. Un instrument specific din cadrul programului Orizont 2020 acordă finanțare pentru activitățile de cercetare și inovare din fazele de început cu risc ridicat desfășurate de IMM-uri. Noua politică de dezvoltare rurală stimulează, de asemenea, întreprinderile nou-înființate și competitivitatea IMM-urilor din zone rurale[32].

Pe lângă acest sprijin financiar, Orientările privind ajutoarele de stat pentru capitalul de risc sunt deosebit de sensibile la problemele de finanțare a activităților lor cu care se confruntă IMM-urile.

Totuși, pentru a-și valorifica întregul potențial, IMM-urile trebuie să depășească barierele care le limitează creșterea. În medie, IMM-urile din Europa sunt mai mici decât cele din SUA. Dimensiunile IMM-urilor diferă și în cadrul UE: O IMM medie din Germania are 7,6 lucrători, față de 3,6 lucrători în Spania și 3,2 în Italia. Această situație are consecințe importante: cu cât întreprinderea este mai mică, cu atât îi este mai greu să investească în inovare, să exporte și să se integreze în lanțurile valorice mondiale, periclitându-și astfel competitivitatea.

Potențialul clusterelor de a crea ecosisteme favorabile inovării pentru grupuri de IMM-uri care se susțin reciproc trebuie să fie exploatat mai bine ca mijloc de promovare a creșterii. Comisia va facilita punerea în legătură a IMM-urilor care doresc să se integreze în clustere de nivel mondial care vizează excelența și în lanțuri valorice transeuropene. Accentul nu se va limita la sectoarele industriale, ci va viza și facilitarea colaborării și inovării la nivel transsectorial și transfrontalier.

Lanțurile de valoare adăugată, de la achiziția de materii prime la serviciile pentru întreprinderi și distribuție, precum și legăturile cu centrele de cercetare, de formare și de educație trebuie să fie mai bine integrate. În sprijinul punerii în aplicare a strategiilor de specializare inteligentă, prin programul Orizont 2020 se vor finanța și proiecte demonstrative facilitate de clustere referitoare la inovarea în materie de lanțuri valorice. În plus, Comisia va consolida Planul de acțiune privind antreprenoriatul pentru a dezvolta competențe și atitudini antreprenoriale și a facilita dezvoltarea de idei comerciale noi de către persoanele fizice.

Un „Small Business Act” actualizat ar putea crea mai multe sinergii cu procesul de reformă din cadrul semestrului european, ajutând IMM-urile să se dezvolte și să creeze locuri de muncă. Comisia va analiza diverse acțiuni și, dacă va fi necesar, va propune noi măsuri legislative pentru a asigura faptul că, în orice stat membru, este posibilă înființarea unei întreprinderi în trei zile, cu un cost de cel mult 100 EUR. Se va analiza, de asemenea, posibilitatea obținerii autorizațiilor necesare în termen de o lună. În fine, Comisia analizează măsuri pentru a reduce durata procedurilor în instanță privind recuperarea creanțelor de către întreprinderi, pentru ca acestea să depășească dificultățile financiare și să evite insolvența prin accesul la proceduri de restructurare a datoriilor eficace din punctul de vedere al costurilor și pentru a oferi o a doua șansă antreprenorilor cinstiți și a facilita transferul întreprinderilor. Comisia solicită insistent statelor membre să introducă un test IMM sau un sistem echivalent în procesul lor decizional și să reducă sarcina administrativă.[33]

În fine, Comisia analizează și alte posibilități de a ajuta IMM-urile să creeze sinergii transfrontaliere, menținând totodată un cadru de reglementare flexibil și simplu în ceea ce le privește. Rețelele de întreprinderi prezintă posibilități comerciale interesante, mai ales în ceea ce privește consolidarea cooperării transfrontaliere. Printr-o specializare intracomunitară accentuată, rețelele de întreprinderi ar putea fi și un factor important care să contribuie la inovare. Comisia va analiza în ce măsură, de exemplu prin orientări practice, ar putea fi propuse o serie de măsuri specifice (aspecte legate de standarde, terminologie sau denumiri) care să poată favoriza dezvoltarea rețelelor de întreprinderi.

5.         INTERNAȚIONALIZAREA ÎNTREPRINDERILOR DIN UE

Exporturile și excedentul comercial al UE au avut un rol important în atenuarea impactului crizei. În condițiile în care se estimează că, în 2015, 90 % din creșterea mondială va proveni din comerțul exterior, accesul la piețele țărilor terțe va rămâne un element esențial al competitivității Europei. Industria din UE a rămas în mare măsură competitivă pe piețele internaționale, dar o performanță puternică permanentă în materie de exporturi nu poate fi considerată de la sine înțeleasă. Întreprinderile europene trebuie să rămână inovatoare și să se integreze în rețeaua din ce în ce mai mare a lanțurilor valorice care se extinde în toată lumea. Integrarea în economia mondială trebuie să se asocieze cu promovarea unor piețe deschise și echitabile peste tot în lume.

Politica comercială se află în centrul agendei UE privind internaționalizarea, nu numai pentru a deschide piețe, ci și pentru a apăra interesele UE și a promova activ asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piețele din țările terțe. UE se angajează să promoveze în continuare comerțul liber prin intermediul OMC, așa cum o arată și acordul recent adoptat privind facilitarea comerțului. În paralel, UE urmărește o serie de obiective fără precedent în materie de comerț și investiții bilaterale, acordurile de liber schimb (ALS) fiind în prezent mijlocul cel mai important prin care se poate îmbunătăți accesul pe piețe. Încheierea negocierilor în curs privind ALS ar putea avea ca rezultat creșterea cu 2 % a PIB-ului UE (250 de miliarde EUR). Comisia a propus, de asemenea, modificarea instrumentelor de apărare comercială (IAC) și solicită Consiliului și Parlamentului să ajungă rapid la un acord pentru a consolida sistemul IAC și a reduce costurile asociate pentru ca acesta să impună o concurență loială cu mai multă eficacitate.

5.1. Accesul pe piață

Ca urmare a progreselor înregistrate în politica externă comună, a lansării Misiunilor pentru creștere și a elaborării Strategiei de acces pe piețe, UE ar trebui să își intensifice eforturile diplomatice din domeniul economiei, pe baza solidarității dintre statele membre, și să adopte o poziție mai puternică în relațiile cu partenerii economici pentru a apăra investițiile și interesele europene în străinătate. Condițiile concurențiale nu sunt egale pe piețele mondiale, iar întreprinderilor europene care își desfășoară activitatea pe principalele piețe emergente li se impun condiții inechitabile.

Sectorul achizițiilor publice din Europa este cel mai deschis din lume, dar întreprinderilor din UE le este greu să intre pe piețele de achizițiilor publice din străinătate. În ALS recente, UE a obținut condiții mai bune de acces pe piețele achizițiilor publice. Negocierile bilaterale cu Canada, de exemplu, au asigurat progrese semnificative în ceea ce privește deschiderea piețelor achizițiilor publice la niveluri subfederale. Progrese similare vor fi urmărite și în cadrul altor negocieri bilaterale, mai ales cu SUA și cu Japonia.

Pe lângă aceste demersuri, Comisia a propus un nou instrument care, dacă va fi aprobat de statele membre și de Parlamentul European, va permite UE să abordeze dezechilibrele de pe piețele internaționale ale achizițiilor publice[34]. Prin această procedură, autoritățile contractante din statele membre ar putea exclude, în cazul unor contracte cu valoare mare, ofertanții care utilizează bunuri și servicii ce provin dintr-o țară din afara UE în care piețele achizițiilor publice sunt foarte protejate. Acesta este un bun exemplu al modului în care reciprocitatea poate asigura rezultate pozitive pentru UE într-un context internațional.

Serviciile reprezintă circa 40 % din valoarea adăugată a produselor europene exportate. Aproximativ o treime din locurile de muncă generate de aceste exporturi se află de fapt în întreprinderi care furnizează servicii auxiliare exportatorilor bunurilor. Prin urmare, existența unor servicii mai ieftine și mai bune este un factor esențial în ecuația competitivității industriale. O integrare mai bună a întreprinderilor din UE în lanțurile valorice mondiale va facilita accesul la servicii de înaltă calitate și va îmbunătăți competitivitatea exporturilor de bunuri și servicii din UE.

O prioritate deosebită o reprezintă eforturile de sporire a internaționalizării IMM-urilor. În UE, primele 10 % dintre întreprinderile exportatoare reprezintă în general 70-80 % din volumul exporturilor, iar Comisia va viza nu numai creșterea volumului exporturilor, ci și creșterea numărului de întreprinderi exportatoare, pentru a facilita integrarea întreprinderilor din UE în lanțurile valorice mondiale.

Îmbunătățirea accesului pe piețe impune utilizarea unei combinații de instrumente de politică comercială care să abordeze problemele concrete cu care se confruntă întreprinderile noastre atunci când exportă sau investesc în țări terțe. Strategia de acces pe piețe are un rol esențial în abordarea acestor provocări prin eforturile combinate ale Comisiei, ale statelor membre și ale întreprinderilor. Consolidarea cooperării dintre diferitele părți implicate va spori eficacitatea și succesul eliminării obstacolelor respective.

Pentru a promova accesul pe piețele din întreaga lume, Comisia:

• va continua, în cadrul strategiilor noastre globale de negociere a ALS cu principalii parteneri comerciali, printre care se numără SUA, Canada, Japonia și India, urmărească îmbunătățirea accesului pe piețe al industriei europene și va urmări ALS existente printr-o monitorizare, evaluare și implementare regulată;

• va continua negocierile pentru a încheia acorduri de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare și acorduri privind certificarea și acceptarea produselor industriale între UE, țările sud-mediteraneene și țările Parteneriatului estic;

• va continua să colaboreze cu organismele OMC pentru a împiedica și a combate crearea, de către țările terțe, a unor bariere tehnice în calea comerțului, inclusiv prin utilizarea mecanismelor de soluționare a litigiilor, atunci când va fi necesar;

• va consolida Misiunile pentru creștere și va valorifica serviciile Rețelei întreprinderilor europene pentru a promova internaționalizarea IMM-urilor și a sprijini organizarea și acțiunile ulterioare ale Misiunilor pentru creștere;

• va purta dialoguri cu IMM-urile și va favoriza cooperarea cu partenerii noștri internaționali - la nivel bilateral cu SUA, China, Rusia și Brazilia și la nivel multilateral în cadrul Parteneriatului estic, al Cooperării industriale EU-MED, al procesului de extindere și al țărilor ACP;

• va continua să pună în aplicare Strategia de acces pe piețe ca instrument de abordare a problemelor concrete întâlnite de întreprinderile europene, cu un accent deosebit pe IMM-uri, care se confruntă adesea cu cele mai mari probleme în abordarea barierelor comerciale din țările terțe.

5.2. Standardizarea, cooperarea în materie de reglementare și drepturile de proprietate intelectuală

Comisia va continua să promoveze cooperarea în materie de standarde internaționale și reglementare, bazându-se pe rolul UE de creator de facto de standarde, precum și să asume un rol de lider în ceea ce privește consolidarea sistemului internațional de standardizare. Cooperarea în materie de reglementare cu alte țări va fi în continuare o prioritate, mai ales în cadrul negocierilor bilaterale în curs cu SUA și Japonia, în care se va pune accentul pe obstacolele „de dincolo de frontiere” din calea comerțului și a investițiilor. Creșterea nivelului de transparență și de convergență normativă va spori semnificativ oportunitățile de export pentru întreprinderile din UE și va contribui la reducerea costurilor de acces pe piețe.

Într-o lume în care competitivitatea este adesea determinată de avantajul primului venit și de branding, este din ce în ce mai important ca întreprinderile din UE să își apere drepturile de proprietate industrială pe toate piețele relevante, mai ales în cazul industriilor creative, în care contrafacerea este o problemă gravă. Pentru a extinde sprijinul acordat întreprinderilor, Comisia și-a extins deja rețeaua serviciilor de asistență în materie de drepturi de proprietate intelectuală la ASEAN și MERCOSUR, pentru a oferi servicii într-o zonă geografică mai mare și va analiza posibilitatea altor extinderi geografice ale acestor servicii de asistență.

6. Concluzii

Europa trebuie să consolideze urgent baza pentru o creștere și o modernizare sustenabile post-criză. În acest scop, trebuie să trimită un semnal clar al angajamentului său pentru reindustrializare, pentru modernizarea bazei industriale a Europei și pentru promovarea unui cadru competitiv pentru industria din UE.

Importanța provocărilor cu care se va confrunta Europa în viitor impune atenție și orientări politice la cel mai înalt nivel politic, și anume Consiliul European. Acest lucru este vital pentru a asigura coerența și prioritatea tuturor instrumentelor de care dispune UE. O strategie industrială nu poate fi pusă în aplicare ca politică separată, deoarece aceasta interacționează și se suprapune cu multe alte domenii de politică.

În consecință, Comisia solicită statelor membre să recunoască importanța centrală a industriei pentru stimularea competitivității și a creșterii sustenabile în Europa și pentru analizarea sistematică a aspectelor legate de competitivitate în toate domeniile de politică.

În acest scop, Comisia consideră că, pentru a sprijini competitivitatea industriei europene, ar trebui urmărite următoarele priorități:

· să se aprofundeze în continuare integrarea competitivității industriale în alte domenii de politică pentru a sprijini competitivitatea economiei UE, având în vedere importanța contribuției competitivității industriale la performanța globală a UE în materie de competitivitate. De exemplu, trebuie să se acorde o atenție deosebită creșterii productivității serviciilor pentru întreprinderi pentru a spori competitivitatea industrială și competitivitatea economiei UE în general;

· să se valorifice pe deplin potențialul pieței interne prin dezvoltarea infrastructurilor necesare, prin oferirea unui cadru normativ stabil, simplificat și previzibil favorabil antreprenoriatului și inovării, prin integrarea piețelor de capital, prin îmbunătățirea posibilităților de formare și de mobilitate pentru cetățeni și prin finalizarea pieței interne a serviciilor ca factor cu o contribuție majoră la competitivitatea industrială;

· să se pună în aplicare cu fermitate instrumentele de dezvoltare regională împreună cu instrumentele naționale și ale UE în sprijinul inovării, al competențelor și al antreprenoriatului, pentru a se realiza transformarea industrială și a se stimula competitivitatea economiei UE;

· pentru a se încuraja investițiile, întreprinderile au nevoie de acces la resursele critice, mai ales la energie și materii prime, la prețuri rezonabile care să reflecte condițiile internaționale în materie de costuri. Conceperea și punerea în aplicare a instrumentelor de politică pentru diversele obiective atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național nu trebuie să ducă la distorsionări ale prețurilor care să implice prețuri relative disproporționat mai ridicate ale acestor resurse. De asemenea, ar trebui luate măsuri la nivelul pieței interne și la nivel internațional pentru a asigura furnizarea corespunzătoare a acestor resurse, pentru a crește eficiența utilizării energiei și a celorlalte resurse și pentru a reduce deșeurile;

· să se depună toate eforturile pentru a facilita integrarea întreprinderilor din UE în lanțurile valorice mondiale pentru a le stimula competitivitatea și a le asigura accesul la piețele mondiale în condiții concurențiale mai favorabile;

în fine, obiectivul revitalizării economiei UE impune sprijinirea eforturilor de reindustrializare în conformitate cu aspirația Comisiei de a spori contribuția industriei la PIB până la 20 % până în 2020.

[1] Rueda-Cantuche, José M.a, Sousa, Nb., Andreoni, Va. și Arto, Ia. „The Single Market as an engine for employment growth through the external trade”, Centrul Comun de Cercetare, ITPS, Sevilia 2012. În această comunicare, producția se referă la secțiunea C și la diviziunile 10-33 din NACE Rev. 2. Industria înseamnă o gamă mai amplă de activități, inclusiv mineritul, exploatarea minieră și energia.

[2] Estimarea are la bază datele statistice comerciale furnizate de Eurostat. Această cifră se referă exclusiv la produsele fabricate și, prin urmare, nu include fluxurile comerciale de energie și de materii prime, a căror balanță comercială la nivelul UE este negativă.

[3] Este demn de menționat că, în timp ce în unele țări (Slovacia, Austria, Germania și Țările de Jos) ponderea producției în PIB a crescut începând din 2007, în restul țărilor ponderea acesteia a scăzut.

[4] Raportul privind competitivitatea europeană în 2013: „Către o reindustrializare bazată pe cunoaștere”, care poate fi accesat la http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/competitiveness-analysis/european-competitiveness-report/files/eu-2013-eur-comp-rep_en.pdf, precum și raportul „Performanțele statelor membre în materie de competitivitate și punerea în aplicare a politicii industriale a UE”, care poate fi accesat la http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/monitoring-member-states/files/scoreboard-2013_en.pdf .

[5] Atât la electricitate, cât și la gaz, diferența de preț față de concurenții externi (cu excepția Japoniei, în principal), este în creștere.

[6] COM(2012)582 final – „O industrie mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”, 10.10.2012 și COM(2010) 614 final - „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării - atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității”, 28.10.2010. În ultimii ani, mai multe state membre, inclusiv Franța, Spania, Germania sau Regatul Unit au definit, de asemenea, politicile sau strategiile industriale la nivel național și regional.

[7] Aceste înțelegeri contractuale convenite reciproc de statele membre ar putea sprijini implementarea aspectelor relevante ale politicii industriale care reflectă prioritățile în domeniul politicii economice, astfel cum au fost identificate în analiza comună efectuată de Consiliul European cu privire la situația economică din statele membre și din zona euro, pe baza recomandărilor specifice fiecărei țări.

[8] Acest pachet reprezintă o etapă majoră în crearea unui spațiu european unic al transportului feroviar care să fie pe deplin funcțional, în care trenurile standardizate și componentele feroviare înlocuiesc treptat o gamă largă de material rulant personalizat, iar procedura de autorizare a vehiculelor feroviare este simplificată. Întreprinderea comună Shift2Rail va sprijini acest proces prin punerea în comun de fonduri publice și private pentru a se accelera dezvoltarea și implementarea unor tehnologii și soluții noi.

[9] În transportul rutier de mărfuri este necesară o mai bună punere în aplicare a dispozițiilor privind accesul pe piață pentru deschiderea în continuare a pieței. Armonizarea normelor de siguranță și a celor tehnice în domeniul transportului rutier de mărfuri s-a produs deja, pregătind astfel terenul pentru o posibilă liberalizare a acestui sector la nivelul UE.

[10] La 14 octombrie 2013, Comisia a adoptat o listă cu 248 de proiecte-cheie privind infrastructura în domeniul energiei, acestea urmând să beneficieze, pe baza noilor orientări privind infrastructura energetică transeuropeană (TEN-E), de proceduri mai rapide și mai eficiente de acordare a autorizațiilor și de un tratament normativ îmbunătățit. În plus, Consiliul și Parlamentul European au convenit, în decembrie 2013, să înființeze mecanismul „Conectarea Europei” (Connecting Europe Facility - CEF), un fond în valoare de 33,2 miliarde EUR pentru finanțarea și atragerea investițiilor destinate îmbunătățirii rețelelor de transport, energetice și digitale din Europa. CEF va contribui la crearea unor rețele interconectate de mare performanță și sustenabile din punct de vedere al mediului în spațiul european. În cadrul CEF au fost alocate infrastructurii energetice transeuropene 5,85 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020, sumă care va contribui la integrarea pieței și la securitatea aprovizionării în interiorul sistemului energetic al UE.

[11] COM(2013) 18 final, 24.1.2013 – „Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council on the deployment of alternative fuels infrastructure” (Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi).

[12] Comunicarea Comisiei COM (…) – „O viziune asupra pieței interne de produse”, 22.1.2014.

[13] Această inițiativă propune metode comune de măsurare a performanței de mediu a produselor și a organizării. Prin furnizarea de informații de mediu comparabile și fiabile cu privire la produse se va facilita integrarea piețelor pentru aceste mărfuri pe teritoriul UE.

[14] Raportul privind integrarea pieței unice poate fi accesat la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0785:FIN:EN:PDF

[15] Comunicarea din 8 iunie 2012, (COM (2012) 261 final „A partnership for new growth in services 2012 – 2015” („Un parteneriat pentru o nouă creștere în domeniul serviciilor 2012-2015”).

[16] În 2008, Banca Mondială, în raportul său „Doing Business”, a menționat opt state membre printre primele 20, trei dintre acestea în primele 10 clasate. În 2013 existau doar 6 state membre în top 20, și două în top 10.

[17] A se vedea concluziile Consiliului cu privire la competitivitate, 2-3 decembrie 2013.

[18] În plus, sunt întreprinse alte inițiative în vederea facilitării punerii în aplicare a normelor, în domenii specifice. De exemplu, în legislația UE privind deșeurile, pentru a o face clară și ușor de pus în aplicare și pentru a se facilita reciclarea materiilor prime secundare.

[19] A se vedea viitorul document de lucru al serviciilor Comisiei: „Modernizarea sistemelor de producție – dezvoltarea Europei”.

[20] Pentru o descriere și interpretare a principiului „în cascadă”, a se vedea 

http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/201202_commision_staff_working.pdf - documentul de lucru al serviciilor Comisiei de însoțire a Comunicării Comisiei privind strategia în domeniul bioeconomiei, a se vedea paginile 25-26, secțiunea 1.3.3.1. alineatul (2), precum și http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+REPORT+A7-2013-0201+0+DOC+PDF+V0//EN – avizul Parlamentului European cu privire la Comunicarea Comisiei privind strategia în domeniul bioeconomiei, a se vedea punctul 28 la paginile 6 și 7.

[21] Recent, Comisia a selectat două proiecte referitoare la rețele inteligente, pe care le consideră proiecte de interes comun în ceea ce privește infrastructura transeuropeană în domeniul energiei.

[22] Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, disponibilă la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:048:0001:0010:ro:PDF

[23] Aceste prețuri nu sunt corectate cu diferențele de calitate, deoarece, în UE, aprovizionarea cu energie electrică este mai sigură și cu mai puține întreruperi decât în țările respective.

[24] Energy prices and costs in Europe, COM (2014) 21 final, 22.1.2014. A se vedea această comunicare pentru o prezentare detaliată a evoluției costurilor și prețurilor energiei.

[25] A Policy Framework for Climate and Energy in the period from 2020-2030, COM(2014) 15final, Proposal for a decision of the European Parliament and of the Council concerning the establishment and operation of a market stability reserve for the Union greenhouse gas emission trading scheme amending directive 2003/87/EC, COM(2014) 20 final, On the exploration and production of hydrocarbons (such as shale gas) using high volume hydraulic fracturing in the EU, COM(2014) 23 final și Commission recommendation on minimum principles for the exploration and production of hydrocarbons (such as shale gas) using high volume hydraulic fracturing in the EU, C(2014) 267 final, toate din 22.1.2014.

[26] Costurile cu materiile prime reprezintă peste 40 % din costurile de fabricație potrivit studiului „Structura costurilor în industria prelucrătoare” al VDI (Asociația Inginerilor din Germania). Se estimează că utilizarea mai eficientă a resurselor ar putea reduce nevoile de materii prime cu 17-24 % până în 2030. A se vedea raportul „Modele macroeconomice de dezvoltare durabilă și legăturile dintre economie și mediu” (2011), elaborat pentru Comisie de GWS et al și disponibil la adresa:             http://ec.europa.eu/environment/enveco/studies_modelling/pdf/report_macroeconomic.pdf

[27] În contextul celui de-al doilea pilon al Inițiativei privind materiile prime, în 2014 Comisia va publica un raport referitor la indicatorii privind politicile naționale în materie de minereuri, care va analiza activitatea statelor membre cu privire la acordarea autorizațiilor și amenajarea teritoriului, și va lansa o consultare publică pentru a analiza, împreună cu toate părțile implicate, opțiunile politice în vederea unei posibile armonizări a unor aspecte legate de acordarea autorizațiilor și amenajarea teritoriului.

[28] A se vedea secțiunile referitoare la industria chimică și la industriile forestiere din documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare.

[29] A se vedea Propunerea de recomandare a Consiliului privind un Cadru de calitate pentru stagii, COM (2013) 857 final, 4.12.2013.

[30] „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune”, COM (2012) 669 final, 20.11.2012.

[31] Ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale anticipării schimbărilor și ale restructurărilor au fost abordate în Comunicarea Comisiei din 13 decembrie 2013 [COM/2013) 882 final].

[32] Pentru potențialul specific al „creșterii albastre”, a se vedea COM(2012) 494 final din 13.9.2012, intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim”.

[33] Aceste propuneri vor fi coordonate și vor completa alte acțiuni în curs de pregătire din domeniul justiției pentru a facilita recuperarea creanțelor transfrontaliere. Tot în acest domeniu și în continuarea Comunicării din 2012 intitulate „O nouă abordare a eșecului în afaceri și a insolvenței”, o serie de standarde minime vor permite întreprinderilor care se confruntă cu dificultăți financiare să își restructureze eficient datoriile și să evite insolvența.

[34] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piața internă a achizițiilor publice a Uniunii și procedurile de sprijinire a negocierilor referitoare la accesul bunurilor și al serviciilor din Uniune pe piețele achizițiilor publice din țări terțe, COM (2012) 124 final, 21.3.2012.