COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pentru o renaștere industrială europeană /* COM/2014/014 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pentru o renaștere industrială
europeană 1.
INTRODUCERE Uniunea
Europeană iese din cea mai îndelungată recesiune cu care s-a
confruntat vreodată. PIB-ul UE-28 a crescut cu 0,2 % în cel de al treilea
trimestru al anului 2013. Revigorarea spiritului
de afaceri și indicatorii de încredere ne indică faptul
că reformele structurale, îmbunătățirea guvernanței
macroeconomice și măsurile din
sectorul financiar au condus la stabilizarea economiei UE. Uniunea Europeană se
află pe drumul bun, dar redresarea rămâne în continuare la un nivel
modest, Comisia prognozând în cazul UE-28 o creștere economică de 1,4
% din PIB în 2014 și rate ale șomajului de aproape 11 % în
următorii doi ani. Acesta este motivul pentru care stimularea
creșterii economice și a
competitivității menite să susțină și
să consolideze redresarea și
să ducă la îndeplinirea obiectivelor prevăzute
de programul Europa 2020 a devenit prioritatea esențială atât pentru
Comisie, cât și pentru statele membre. Criza a scos în
evidență importanța economiei reale și a unei industrii
puternice. Interacțiunile industriei
cu restul structurii economice a Europei
înseamnă mult mai mult decât producția, întrucât cuprind în amonte
sectorul materiilor prime și
cel energetic, iar în aval serviciile pentru întreprinderi
(de exemplu, logistică), serviciile pentru consumatori (de exemplu, servicii
post-vânzare de bunuri de
folosință îndelungată) sau turismul.
Activitățile industriale sunt
integrate în lanțuri valorice tot mai bogate și mai complexe,
care leagă corporații emblematice și întreprinderi mici sau mijlocii (IMM-uri), cuprinzând sectoare
și țări. Importanța
economică a activităților industriale
este mult mai mare decât rezultă din ponderea producției în PIB.
Industria ocupă peste 80 % din exporturile europene și 80 % din
cercetarea și inovarea în sectorul privat. Aproape unul
din patru locuri de muncă din
sectorul privat este
ocupat în industrie, de multe ori fiind posturi de înaltă
calificare, în timp ce fiecare
loc de muncă suplimentar din
procesul de producție creează între 0,5 - 2 locuri de muncă în
alte sectoare[1]. Comisia consideră că o bază
industrială puternică va fi de o importanță
esențială pentru redresarea economică a Europei și pentru
competitivitate. În
ansamblu, industria UE și-a dovedit capacitatea de a rezista la criza
economică. Industria este un lider mondial în
ceea ce privește sustenabilitatea și aduce un venit suplimentar de 365
de miliarde EUR în comerțul cu produse industriale (1 miliard EUR pe zi)[2],
generat, în principal, de câteva sectoare tehnologice de nivel înalt și
mediu. Aceste produse fac parte din sectoarele construcției de
mașini, utilajelor și echipamentelor, medicamentelor și
produselor chimice, precum și din sectorul aeronautic, al industriei
spațiale și al celei creatoare, inclusiv din sectorul produselor de
lux din multe alte domenii, inclusiv cel alimentar. Cu
toate acestea, consecințele crizei sunt severe: începând din 2008, în
sectorul productiv sau pierdut 3,5 milioane de locuri de muncă; ponderea
producției în PIB a scăzut de la 15,4 % la 15,1 % în ultimul an[3], iar
performanța productivității continuă să scadă
comparativ cu cea a concurenților noștri. În
două rapoarte recente ale Comisiei[4]
au fost identificate o serie de deficiențe care afectează
creșterea economică. Creșterea internă rămâne
slabă, subminând piețele naționale ale companiilor europene
și afectând în continuare comerțul în interiorul UE, după
criză. Mediul de afaceri s-a îmbunătățit în UE în
ansamblu, dar progresele sunt în continuare inegale. Mediile
administrative și normative inflexibile, rigiditățile
constatate pe unele piețe ale
forței de muncă și integrarea slabă pe piața internă continuă să frâneze potențialul de creștere al companiilor,
în special al IMM-urilor. Investițiile în cercetare și inovare rămân prea scăzute, ceea ce
împiedică modernizarea necesară a bazei noastre industriale și prejudiciază concurența UE
în viitor. Întreprinderile din UE se confruntă cu prețuri
la energie mai ridicate decât ale principalilor noștri competitori[5]
și au dificultăți în ceea ce privește accesul, în
condiții acceptabile, la mijloace de producție de bază,
cum ar fi materiile prime, mâna de lucru calificată și capitalul. În
acest context, Comisia a pus în aplicare o politică industrială
integrată, astfel cum se subliniază în comunicările din 2010
și 2012 privind politica industrială[6]
și a emis recomandări pentru statele membre privind stimularea creșterii
economice, în contextul semestrului european. Punerea în aplicare
deplină a acestei abordări de politică la nivel european
și național este de importanță majoră pentru
asigurarea în viitor a competitivității noastre și pentru
sporirea potențialului nostru de creștere economică. Pentru a fi
eficiente, acțiunile de politică trebuie să fie bine coordonate
și coerente la toate nivelurile, de la cel regional la cel al UE. Prezenta
comunicare reprezintă o contribuție la
dezbaterile Consiliului European privind politica industrială, stabilind
prioritățile-cheie ale Comisiei în ceea ce privește politica
industrială. Comunicarea are la bază analiza anuală a
creșterii, oferă o imagine de ansamblu a acțiunilor deja întreprinse
și propune o selecție
de acțiuni noi, menite să
accelereze realizarea acestor priorități.
Din analiză rezultă că politica industrială și alte
politici ale UE sunt integrate tot mai mult, așa cum se precizează în
Comunicarea emblematică din 2010 privind politica industrială, precum
și motivul pentru care acest proces de integrare trebuie să continue.
Deosebit de important este faptul că această comunicare
subliniază importanța punerii în aplicare depline și efective a
politicii industriale în UE și vizează facilitarea acestui proces. În
cadrul acestui proces de punere în aplicare a reformelor în vederea
creșterii competitivității, statele membre vor avea de
îndeplinit un rol major. Crearea de noi instrumente, cum ar fi „Parteneriatele
pentru creștere, locuri de muncă și competitivitate” poate fi
deosebit de utilă pentru îmbunătățirea eficienței în
ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor[7]. 2.
O PIAȚĂ EUROPEANĂ UNICĂ ȘI INTEGRATĂ: CREAREA
UNUI SPAȚIU ATRACTIV PENTRU ÎNTREPRINDERI ȘI PRODUCȚIE Piața
internă rămâne piesa centrală a succesului economic al UE. La
mijlocul anilor ’80, piața unică a schimbat perspectivele economiei
europene și, după criză, piața internă poate juca din
nou acest rol pentru a revitaliza economia UE, astfel încât Uniunea
Europeană să devină un spațiu mai atractiv pentru
producția de bunuri și servicii. Piața
internă oferă întreprinderilor din UE o piață internă
amplă și facilitează îmbunătățirea
productivității prin reducerea costurilor de producție, ceea ce
eficientizează procesele operaționale și sporește randamentul
inovării. Însă piața internă mai are încă un
potențial semnificativ de creștere economică, iar simplificarea
în continuare a normelor pieței interne poate determina
îmbunătățirea în continuare a eficienței economice.
Aprofundarea pieței interne poate duce la accelerarea schimbărilor
tehnologice. Integrarea mai puternică a firmelor din UE în lanțurile
valorice regionale și globale reprezintă un element-cheie pentru
creșterea productivității. Dacă sunt bine concepute,
normele europene elaborate în timp util vor accelera distribuția
inovațiilor, iar reformele UE în domeniul drepturilor de proprietate
intelectuală vor încuraja, de asemenea, creativitatea și inovarea. Cu toate acestea, eliberarea întregului
potențial al pieței interne necesită o mai bună integrare
a rețelelor de infrastructură,
o mai bună punere în aplicare
și simplificare a normelor privind bunurile și serviciile, precum
și un cadru de reglementare
predictibil și stabil, combinat cu o
administrație publică modernă și eficientă. 2.1.
Definitivarea integrării rețelelor: rețele informatice, de
energie și transport Piața
internă nu poate funcționa perfect fără o
infrastructură integrată. Actul privind piața unică II a propus
patru acțiuni care vizează promovarea dezvoltării transportului maritim,
aerian și feroviar, precum și o inițiativă de consolidare a punerii în aplicare a celui
de al treilea pachet în domeniul energiei pentru
liberalizarea și integrarea piețelor energetice integrate din Europa.
La începutul anului 2013, Comisia a propus cel de al patrulea pachet în
domeniul feroviar, menit să faciliteze accesul și funcționarea
operatorilor de transport feroviar pe piața UE[8]. În
sectorul maritim, Comisia a prezentat, în iulie 2013, planuri pentru
simplificarea formalităților vamale privind navele, reducerea
birocrației, diminuarea întârzierilor în porturi și creșterea
competitivității acestui sector. De asemenea, Comisia
acționează pentru consolidarea obligațiilor privind Cerul unic
european în statele membre[9].
În prezent, adoptarea, punerea în aplicare în totalitate și/sau
respectarea deplină a acestor inițiative suferă amânări. Dezvoltarea
unei piețe interne pentru energie necesită atât punerea în aplicare a
cadrului legislativ de către toate statele membre, cât și rețele
energetice integrate, acestea fiind măsuri care ar trebui să
promoveze concurența în cadrul pieței interne și să
diminueze costurile energiei la nivelul companiilor europene. Sunt necesare
investiții semnificative pentru modernizarea infrastructurii energetice a
Europei, în scopul de a permite conectarea „insulelor” energetice,
permițând astfel fluxurile de energie în piața internă și
facilitând acestui sector din UE accesul la un nivel mai ridicat de securitate
a aprovizionării și la prețuri mai reduse[10]. Infrastructura
UE trebuie să răspundă cerințelor sociale și să
se adapteze schimbărilor tehnologice. Apariția vehiculelor și
a ambarcațiunilor ecologice reprezintă o provocare
esențială pentru industria UE, care încearcă să
păstreze un avantaj competitiv. Această evoluție depinde atât de
furnizarea unor noi tehnologii, cât și de instalarea infrastructurii
necesare pentru utilizatori. Adoptarea directivei propuse[11]
privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi va implica
cerința ca statele membre să asigure o minimă acoperire cu norme
comune privind interfața a infrastructurii pentru combustibil alternativ, inclusiv în ceea ce
privește stațiile de reîncărcare electrice. Comisia invită Consiliul și
Parlamentul European să adopte această propunere la începutul anului 2014. Astfel
cum se menționează în concluziile Consiliului European din octombrie 2013,
produsele și serviciile digitale sunt foarte importante pentru
modernizarea industriei europene. Pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor de
comunicații, în septembrie 2013 Comisia a propus un program ambițios
care vizează piața unică în telecomunicații și care
urmărește promovarea investițiilor și adoptarea de
măsuri pentru diminuarea în continuare a fragmentării normative în
UE, în același timp promovând concurența în furnizarea internetului
în bandă largă. Pe
lângă evoluțiile în materie de infrastructură, convergența tehnologiilor
informației și comunicațiilor cu rețelele energetice
și logistice creează noi oportunități și
provocări pentru acest sector și pentru serviciile conexe. Crearea de
rețele digitale cu nivelul de securitate și de reziliență
necesar pentru sprijinirea întreprinderilor în operațiunile pe care le
efectuează reprezintă o provocare. Impactul acestor schimbări
începe să apară și va oferi oportunități de
piață, în special în ceea ce privește tehnologiile generice
esențiale. Instalarea de rețele inteligente va necesita, de asemenea,
crearea unui cadru de reglementare adecvat, precum și dezvoltarea unor
standarde de interoperabilitate corespunzătoare. Atât UE și statele
membre, cât și regiunile și industria au un rol de îndeplinit în ceea
ce privește promovarea digitalizării proceselor industriale, precum
și în dezvoltarea dimensiunii industriale a agendei digitale. Infrastructurile
spațiale și aplicațiile conexe în domeniul industrial și al
serviciilor oferă potențialul de
stimulare a acestui sector, generează creștere și creează
locuri de muncă. În acest domeniu, UE îndeplinește un rol
esențial, întrucât din cauza costurilor ridicate ale proiectelor
spațiale, pentru statele membre este mai economic să pună în
comun investițiile și să beneficieze în comun de
oportunitățile pe care le oferă aceste proiecte. În cooperare cu
statele membre și cu organizațiile și agențiile implicate
(cum ar fi Agenția Spațială Europeană) și Agenția
europeană pentru sistemul global de navigație prin satelit (GNSS),
Comisia definitivează infrastructurile spațiale din proiectele sale
emblematice – Galileo și Copernic – în următorul cadru de planificare
financiară multianuală. Comisia va propune norme de stabilire a
condițiilor tehnologice și de reglementare pentru exploatarea
comercială a infrastructurilor respective. Ca prioritate, Comisia invită
Consiliul și Parlamentul să adopte și să pună în
aplicare măsurile menționate anterior, precum și legislația
referitoare la rețelele informatice, energetice, de transport,
spațiale și de comunicații în UE, ca urmare a propunerilor
formulate de Comisie. Instalarea
cu întârziere a infrastructurilor în cauză va afecta competitivitatea
noastră în viitor. Având în vedere că actualul cadru economic nu este
favorabil unor investiții pe termen lung, Comisia va recurge în continuare
la obligațiunile de finanțare a proiectelor, astfel încât
să faciliteze finanțarea acestor proiecte de infrastructură. 2.2. O
piață internă de mărfuri și servicii deschisă
și integrată Comisia
a dat un nou impuls integrării pieței pe teritoriul UE prin
intermediul Actelor privind piața unică I și II și
invită colegiuitorii să adopte propunerile în această
privință, în special cu privire la inițiative cum ar fi
supravegherea pieței și pachetul de măsuri privind
siguranța produselor. Comisia
continuă să promoveze în mod activ o piață de produse
funcțională. Examinarea pieței interne de produse industriale a
revelat faptul că această piață este adecvată
propriului obiectiv[12].
Industria a beneficiat de dezvoltare, iar schimburile comerciale de
mărfuri în interiorul UE au crescut de-a lungul anilor. Inițiativa
privind piața unică pentru produse ecologice propune o serie de
acțiuni pentru surmontarea problemelor privind libera circulație a
acestor produse[13].
Cu toate acestea, dacă statele membre nu adoptă în continuare
măsuri privind implementarea cadrului actual, întreprinderile se vor
confrunta în continuare cu costuri ridicate inutile și cu riscul
creșterii diferențelor de cost. Comisia se va asigura că se
realizează armonizarea și, în primul rând, se va concentra pe
punerea în aplicare și asigurarea respectării cadrului legislativ în
vigoare, precum și pe facilitarea participării IMM-urilor la
piața internă. Comunicarea „O viziune asupra
pieței interne de produse industriale” prezintă acțiunile pentru
realizarea unei piețe interne mai integrate, pe baza
raționalizării cadrului normativ existent. Comisia va lua în
considerare elaborarea unei propuneri legislative privind modul de
eficientizare și de armonizare a sancțiunilor economice de
natură administrativă și civilă în cazuri de nerespectare a
legislației UE în materie de armonizare, astfel încât să se asigure un
tratament egal tuturor întreprinderilor pe tot cuprinsul pieței interne de
produse industriale. Pentru consolidarea sprijinului pentru IMM-uri pe
piața internă și pentru îmbunătățirea în
continuare a asistenței privind accesul la finanțare, creșterea
eficienței energetice și a resurselor și pentru creșterea
capacității acestor întreprinderi de gestionare a inovării, va
fi consolidată rețeaua întreprinderilor europene (Enterprise Europe
Network). Industria
comercializează atât produse, cât și servicii. Punerea în aplicare
deplină a Directivei privind serviciile rămâne un aspect important în
ceea ce privește competitivitatea Europei în domeniul industrial.
Există un dezechilibru evident între nivelul de integrare pe piața de
produse și servicii și, pentru ca industria să se poată
moderniza efectiv, trebuie îmbunătățită în continuare
funcționarea pieței interne a serviciilor[14]. S-au
înregistrat multe realizări, dar statele membre trebuie să
întreprindă în continuare reforme și să
îmbunătățească punerea în aplicare a normelor privind
piața internă în unele domenii. Încă din comunicarea sa din 2012[15],
Comisia Europeană a invitat statele membre să depună eforturi
suplimentare pentru punerea în aplicare susținută a Directivei
privind serviciile. Punerea în aplicare deplină a Directivei privind
serviciile ar îmbunătăți semnificativ buna funcționare a
pieței unice, în special în ceea ce privește țările mici
și mijlocii și consumatorii. Creșterea
competitivității ar putea duce la o creștere economică
totală suplimentară de aproximativ 2,6 % din
PIB-ul UE. Progresele înregistrate sunt monitorizate în cadrul
semestrului european, iar Comisia a stabilit un dialog cu statele membre care
vizează realizarea obiectivelor stabilite la nivel politic. Competitivitatea
industriei ar beneficia de o mai mare integrare a pieței interne a
serviciilor, în special pentru servicii oferite întreprinderilor, care
reprezintă aproximativ 12 % din valoarea adăugată a UE.
Acesta reprezintă un bun exemplu de domeniu în care raționalizarea
competitivității industriale poate contribui la creșterea
competitivității globale a economiei UE. Serviciile pentru
întreprinderi ar trebui să fie luate în considerare în mod
corespunzător atunci când se concep și se pun în aplicare strategiile
în materie de politică industrială. Urmare comunicării din 2012
privind politica industrială, la începutul anului 2013 Comisia a creat un
grup la nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi. Comisia va examina
necesitatea unor acțiuni suplimentare după ce grupul în cauză va
prezenta recomandările sale, în martie 2014. Sistemul
european de standardizare actualizat recent va
fi monitorizat constant pentru a se evalua dacă este necesar să fie
adaptat în continuare la evoluția rapidă a mediului, astfel încât
să poată contribui în continuare la realizarea obiectivelor
strategice ale Europei, în special în domeniul politicii industriale, al
serviciilor, al inovației și al dezvoltării tehnologice. În
plus, stabilirea efectivă a standardelor și protecția
proprietății intelectuale (care reprezintă 50 % din totalul
activelor necorporale în UE) sunt esențiale pentru promovarea
inovării și a dezvoltării de noi domenii tehnologice. Comisia
va urmări îndeaproape dezbaterea care se desfășoară în
prezent cu privire la aplicarea și la rolul drepturilor de proprietate
industrială (DPI) în standarde și va examina dacă este necesar
să abordeze acest aspect în cadrul unei inițiative specifice. 2.3.
Mediul de afaceri, cadrul normativ și administrația publică în
UE Puterea
competitivă a UE a avut întotdeauna la bază un mediu
instituțional solid și predictibil, infrastructuri de calitate, o
puternică bază de cunoștințe tehnologice și o
forță de muncă sănătoasă și educată.
Prin tradiție, Europa era bine cotată drept un loc propice afacerilor
și producției industriale, dar, în prezent, pierde din
competitivitate în comparație cu alte regiuni din lume[16]. Faptul
că piața internă (în special a serviciilor) nu este complet
integrată reprezintă un factor important care încetinește
creșterea productivității. În ansamblu, Europa nu a reușit
să se adapteze suficient la condițiile aflate în continuă
schimbare. Povara administrativă și complexitatea cadrului normativ
sunt eliminate prea lent și în mod inegal, iar unele piețe ale
forței de muncă nu sunt suficient de flexibile. Ca urmare a crizei
financiare, consecințele reducerii efectului de pârghie afectează în
continuare încrederea în afaceri, frânează continuarea investițiilor
și deschiderea de noi credite pentru întreprinderi, ceea ce afectează
modernizarea industriei în UE. Comisia
monitorizează cu regularitate performanța competitivității
UE și mediul de afaceri, în special prin intermediul semestrului european
și pe baza raportului statelor membre cu privire la competitivitate, în
temeiul articolului 173 din TFUE. Rapoartele recente arată semne de
îmbunătățire, întrucât reformele structurale încep să dea
roade, însă progresele sunt inegale la nivelul statelor membre. Începând
din 2014, „Raportul privind performanțele și politica statelor
membre în materie de competitivitate”, întemeiat pe articolul 173 din
TFUE, va fi consolidat pentru a se evalua și a se stabili cu
claritatea legătura dintre impactul îmbunătățirii mediului
de afaceri și performanța efectivă a competitivității
în rândul statelor membre, iar domeniul de aplicare al rapoartelor sale anuale
va fi extins pentru a se monitoriza eforturile întreprinse la nivel
național pentru ca aspectele privind competitivitatea industrială
să fie luate în considerare și în alte domenii de politică ale
UE[17]. La
nivelul UE, Comisia continuă să îmbunătățească
atât calitatea legislației, cât și cadrul normativ, pentru a-l face
mai stabil și mai previzibil. Implementarea Programului privind o
reglementare adecvată și funcțională (REFIT) și
măsurile luate cu privire la transpunerea în practică a primelor 10
priorități din sarcina normativă (astfel cum sunt percepute de
organizațiile de afaceri și de părțile interesate) vor
simplifica legislația UE și vor reduce povara normativă pe care
o suportă întreprinderile. Testul de competitivitate a fost
integrat pe deplin în evaluările impactului efectuate de Comisie pentru
toate propunerile majore care au efecte semnificative asupra
competitivității. Într-o serie de sectoare (oțel, aluminiu) au
fost efectuate studii privind evaluarea costurilor cumulate și se
vor efectua și în alte sectoare (de exemplu, în domeniul produselor
chimice și în sectoarele industriale dependente de sectorul forestier), în
efortul de a se efectua o estimare ex-post a costurilor comune în cadrul diferitelor
direcții de reglementare la nivel național și la nivelul UE cu
privire la sectoarele industriale. O verificare a adecvării
legislației în sectorul rafinării petrolului va fi încheiată în 2014.
În viitor, Comisia va efectua treptat o revizuire exhaustivă a
competitivității și cadrelor normative în fiecare dintre
principalele lanțuri de valori industriale, utilizând verificări ale
adecvării și evaluări cumulative ale costurilor[18]. Comisia invită statele membre
să adopte măsuri comparabile la nivel național, contribuind
astfel la garantarea faptului că eforturile în acest domeniu de
politică au drept efect creșterea competitivității în
întreaga UE. Comisia va monitoriza
progresele în acest domeniu. Există
diferențe semnificative în ceea ce privește abordarea la nivelul
administrațiilor publice din cele 28 de state membre cu privire la
sectorul privat. Pentru a permite tuturor statelor membre să valorifice
experiențele altora, Comisia va prezenta o inițiativă privind O
administrație publică favorabilă creșterii, care
să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a celor mai bune
practici în administrația publică existente în UE, în special în ceea
ce privește instrumentele de e-guvernare și achizițiile publice. 3.
MODERNIZAREA INDUSTRIALĂ: INVESTIȚIILE ÎN INOVARE, TEHNOLOGII NOI,
MIJLOACE DE PRODUCȚIE ȘI COMPETENȚE În
contextul precarității resurselor naturale și energetice și
al obiectivelor sociale și de mediu ambițioase, întreprinderile din
UE nu pot concura pentru prețuri mici și produse de calitate inferioară.
Pentru a concura în cadrul piețelor mondiale, acestea trebuie să se
orienteze spre inovare, productivitate, eficiența resurselor și un
nivel ridicat de valoare adăugată. Avantajul comparativ al Europei în
cadrul economiei mondiale va continua să rezide în bunuri și servicii
cu o valoare adăugată ridicată. Astfel, inovarea și
progresul tehnologic vor rămâne principala sursă de competitivitate
pentru industria UE. Din acest motiv sunt necesare eforturi suplimentare pentru
a se îndeplini obiectivul programului Europa 2020, atingerea unui nivel de 3 %
din PIB pentru cheltuieli în domeniul cercetării și dezvoltării
(C&D). În
special, tehnologiile digitale sunt elementele-cheie ale creșterii
productivității industriei europene. Puterea lor transformatoare
și impactul din ce în ce mai mare pe care îl exercită în toate
sectoarele redefinesc modelele de afaceri și de producție
tradiționale și vor avea drept rezultat o serie de posibile noi
produse și, în special, o serie de inovații în domeniul serviciilor
în fiecare ramură industrială („servitization of industry”).
Tranziția digitală se află în desfășurare în cadrul
economiei globale, iar politica industrială trebuie să integreze
posibilități tehnologice noi, de exemplu cloud computing,
crearea de volume mari de date și a lanțului valoric al datelor, noi
aplicații industriale ale internetului, fabrici inteligente,
robotică, imprimare și proiectare în 3-D. 3.1.
Stimularea investițiilor în inovare și în noile tehnologii De
la declanșarea crizei economice, reducerea drastică a nivelurilor de
investiții în inovare a reprezentat o preocupare majoră în ceea ce
privește viitorul industriei europene. Pentru
a încuraja investițiile în inovare, Comisia a pus la dispoziția
statelor membre, regiunilor și industriilor, o parte din ce în ce mai mare
din pârghiile de care a dispus în cadrul politicii sale, al legislației
și al ajutoarelor financiare. Programul Orizont 2020 va furniza, în
special în cadrul pilonului privind poziția de lider în sectorul
industrial, aproape 80 de miliarde EUR pentru cercetare și inovare.
Această sumă acoperă sprijinul pentru tehnologiile generice
esențiale care vor redefini lanțurile valorice mondiale, vor spori
eficiența resurselor și vor reconfigura diviziunea
internațională a muncii. De asemenea, pentru a facilita
comercializarea produselor rezultate din cercetare, programul Orizont 2020 va
finanța, mai mult decât până în prezent, un număr mai mare de
prototipuri și proiecte demonstrative mai apropiate de piață. Unirea forțelor cu sectorul privat prin parteneriate public-privat
în domeniile industriale
esențiale în scopul de a se impulsiona noile investiții private, reprezintă un element-cheie al noului program-cadru.
În
plus, odată cu adoptarea noului cadru financiar multianual 2014-2020, cel
puțin 100 de miliarde EUR din Fondurile europene structurale și de
investiții (FESI) sunt disponibile pentru ca statele membre să
își poată finanța investițiile în inovare, în conformitate
cu prioritățile de politică industrială. În perioada 2014-2020,
investițiile în inovare prin FESI vor pune în aplicare conceptul de „specializare
inteligentă”, pentru a permite statelor membre și regiunilor
să își concentreze investițiile în funcție de avantajele
lor comparative și să încurajeze crearea de lanțuri valorice
transeuropene. Multe dintre temele propuse în cadrul strategiilor privind
specializarea inteligentă de către statele membre și regiuni
sunt legate de cele șase domenii strategice identificate în cadrul
politicii industriale, fiind pus la dispoziția regiunilor un pachet de
finanțare cuprinzător. Întrucât
statele membre se concentrează tot mai mult pe stimularea
investițiilor în domenii industriale strategice, în prezent Comisia modernizează
cadrul ajutoarelor de stat pentru cercetare-dezvoltare-inovare și reformează
normele privind achizițiile publice, astfel încât să creeze o
masă critică în ceea ce privește cererea și să
îmbunătățească eficiența în alocarea resurselor, cu
respectarea deplină a normelor privind concurența și piața
internă. Necesitatea
de a se accelera investițiile în tehnologiile inovatoare în domeniile cu
creștere rapidă a fost principalul motiv pentru care Comisia a decis
să identifice în Comunicarea din 2012 privind politica industrială
cele șase domenii în care investițiile ar trebui să fie
încurajate. Aceste
domenii transversale strategice sunt următoarele: sistemele de
fabricație avansate, tehnologiile generice esențiale, vehiculele
și transportul ecologice, produsele ecologice, materialele de
construcție și materiile prime, precum și rețelele
inteligente. Activitatea celor șase grupuri de lucru operative care au
fost înființate anul trecut a permis Comisiei să identifice
oportunități, precum și obstacole în calea inovării, ceea
ce a necesitat noi măsuri de politică. Pe baza acestei activități,
Comisia va urmări următoarele priorități: ·
Sistemele
avansate de fabricație: crearea unei Comunități a
cunoașterii și inovării privind procesele de fabricație cu
valoare adăugată și stabilirea unui parteneriat public-privat
privind industria prelucrătoare sustenabilă, prin eficientizarea
resurselor și a energiei, prin intermediul fabricilor viitorului, al
fotonicii și al roboticii, prin modernizarea capacității de
inovare și a competitivității sectorului de producție din
Europa. Integrarea tehnologiilor digitale în procesul de producție va
constitui o prioritate pentru activitatea viitoare, având în vedere
importanța din ce în ce mai mare a internetului industrial. Utilizarea
„datelor esențiale” va fi din ce în ce mai mult integrată în procesul
de producție[19]. ·
Tehnologiile
generice esențiale (TGE): acest grup operativ lucrează la
identificarea de proiecte TGE potențiale de interes european într-o serie
de domenii, de exemplu baterii, materiale inteligente, producție de
înaltă performanță și bioprocese industriale; facilitarea
accesului paneuropean al IMM-urilor la infrastructura tehnologică, precum
și exploatarea în continuare a posibilităților oferite de
memorandumul de înțelegere semnat cu Banca Europeană de Investiții. ·
Produsele
ecologice:
acordarea accesului la materii prime sustenabile, la prețurile de pe
piața mondială, pentru producția de produse ecologice. Acest
lucru va necesita aplicarea principiului „în cascadă” privind utilizarea
biomasei și eliminarea oricărei posibile denaturări în alocarea de
biomasă pentru utilizări alternative care ar putea rezulta din
ajutor, precum și a altor mecanisme care favorizează utilizarea
biomasei în alte scopuri (de exemplu, în sectorul energiei)[20]. ·
Vehicule
și ambarcațiuni ecologice: adoptarea și punerea în
aplicare integrală a propunerii Comisiei privind infrastructura pentru
combustibilii alternativi, punerea în aplicare a inițiativei privind
vehiculele ecologice și a altor inițiative din programul Orizont 2020
care promovează transportul ecologic și eficient din punct de vedere
energetic, elaborarea unor standarde mondiale privind automobilele electrice,
precum și punerea în aplicare a priorităților identificate în
cadrul CARS 2020. ·
Construcții
și materii prime sustenabile: înființarea unei capacități
de creditare de 25 de miliarde EUR de la BEI pentru eficientizarea
energetică a clădirilor rezidențiale, precum și
îmbunătățirea procesului de reciclare și gestionare
sustenabilă a deșeurilor în construcții. ·
Rețele
inteligente și infrastructuri digitale: definirea unor
noi obiective pentru dezvoltarea componentelor rețelelor inteligente,
reexaminarea și extinderea mandatelor în domeniul standardizării,
precum și elaborarea și stabilirea de orientări privind
indicatorii de performanță[21].
Programul informatic privind infrastructura și conectivitatea internetului
industrial reprezintă un domeniu prioritar din perspectiva
importanței crescânde a acestuia și ar trebui să contribuie la
integrarea proceselor cu performanță înaltă, printre care cloud
computing. Pe baza activității
desfășurate de grupurile de lucru operative, Comisia propune statelor
membre să combine instrumentele de politică regională și
industrială pentru a crea platforme de specializare inteligentă care
să ajute regiunile să pună în aplicare programe de specializare
inteligentă prin facilitarea contactelor între întreprinderi și
grupurile de întreprinderi (clusters), de natură să permită
accesul la tehnologiile inovatoare și la oportunitățile
pieței. În
cele din urmă, pe baza unei analize a avantajelor și a principalelor
atuuri ale industriei europene, Comisia va explora domeniile acelor
activități industriale în care Europa ar putea înregistra un avantaj
comparativ în viitor. În plus, monitorizarea tendințelor în zona
investițiilor va avea un rol din ce în ce mai important în evaluarea
efectuată în cadrul semestrului european. 3.2.
Creșterea eficienței producției și a resurselor, precum
și facilitarea accesului la factori de producție în condiții
acceptabile Întreprinderile
din UE trebuie să aibă acces în mod sustenabil și în cele mai
bune condiții posibile la mijloacele de producție esențiale, dar
piețele de capital, de energie și de materii prime se confruntă
în continuare cu probleme semnificative. a) Accesul la finanțare Stabilitatea
financiară a fost redresată datorită reformelor în materie de
reglementare de pe piețele financiare, politicii monetare judicioase
și noii structuri de supraveghere create de Uniunea bancară. Cu toate
acestea, reducerea gradului de îndatorare bancară afectează accesul
întreprinderilor la credite bancare, în special în rândul IMM-urilor din
statele membre în care criza a avut un impact deosebit de grav. Acțiunile
în acest domeniu de politică au rolul de a contribui la reducerea nevoilor
de capital pentru scopuri specifice. În perioada 2014-2020, politica de
coeziune va furniza în continuare accesul la finanțare pentru
întreprinderi, prin intermediul instrumentelor financiare. Noua perioadă
de programare are în vedere, în plus față de instrumentele financiare
clasice create la nivel național/regional, transnațional ori
transfrontalier, posibilitatea de a contribui cu resurse la instrumentul
financiar înființat la nivelul UE. Din acest program face parte
inițiativa privind IMM-urile, aceasta fiind un instrument de partajare a
riscurilor, așa cum a cerut Consiliul European din octombrie 2013. Aceasta
este o inițiativă propusă de Comisie și de BEI,
permițând statelor membre, pe bază voluntară, să
recurgă la Fondurile europene structurale și de investiții
(FESI), pentru sprijinirea instrumentelor financiare prin care se acordă
împrumuturi atât pentru IMM-uri, cât și pentru întreprinderile mici cu
capitalizare medie. Statele membre sunt invitate să contribuie la
Fondurile europene structurale și de investiții în cadrul
responsabilității care le revine cu privire la această
inițiativă, astfel încât acest instrument să poată
atinge o masă critică și să aibă un impact
semnificativ asupra creșterii nivelului de creditare a IMM-urilor. Adoptarea
programelor COSME și Orizont 2020 va multiplica, de asemenea,
capacitatea de finanțare a fondurilor sectorului public cu investiții
de capital prin intermediari financiari, cum ar fi fondurile cu capital de risc
și o piață a capitalului de risc paneuropeană
funcțională. Punerea integrală în aplicare a Directivei privind
combaterea întârzierii în efectuarea plăților[22] va
îmbunătăți, la rândul său, condițiile de
finanțare a întreprinderilor. Schimbările legislative recente vor
facilita accesul IMM-urilor la finanțare. De exemplu, Regulamentul
privind cerințele de capital include un factor de corecție ce
reduce cerințele de capital pentru riscul de credit aferent expunerilor
față de întreprinderile mici și mijlocii; Directiva
revizuită privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) va crea
platforme de tranzacționare specifice denumite „piețe de
creștere pentru IMM-uri”; Directiva revizuită privind
transparența elimină cerința de a publica informații
financiare trimestriale, iar noile norme privind fondurile europene cu capital
de risc și fondurile europene de antreprenoriat social creează un
pașaport special al UE pentru administratorii de fonduri care investesc în
IMM-uri nou-înființate și în întreprinderi sociale. În ciuda acestor
măsuri, se preconizează că accesul la finanțare va
rămâne problematic. Deși marile corporații caută din ce în
ce mai mult finanțare pe piețele de obligațiuni, IMM-urile
europene sunt încă dependente într-un grad ridicat de bănci, acestea
fiind sursa lor principală de finanțare într-o măsură mult
mai mare decât în alte părți ale lumii. Criza a fragmentat piața
internă a creditelor bancare din UE, iar ratele dobânzilor au crescut în
mod disproporționat în unele țări. O piață
internă de capital în care IMM-urile să poată avea acces
transfrontalier la finanțare rămâne un obiectiv de atins. În acest
context, continuă eforturile de îmbunătățire a canalelor de
transmisie a creditelor și de diversificare a surselor de finanțare a
întreprinderilor. S-au înregistrat progrese în mai multe inițiative
incluse în actualizarea din 2012 a politicii industriale. Analiza
reacțiilor la
Cartea verde privind finanțarea pe termen lung
va conduce la propuneri de măsuri menite să diversifice sursele de
finanțare pentru IMM-uri și să faciliteze investițiile pe
termen lung. De asemenea,
sunt necesare măsuri suplimentare pentru a reduce impactul deficitului de
finanțare cu care se confruntă unele întreprinderi, iar Comisia va
continua să coopereze cu grupul BEI și să sprijine
inițiativele bilaterale ale statelor membre care vizează acest
deficit. b) Energie În
pofida îmbunătățirilor eficienței și deschiderii
progresive a piețelor energiei la concurență care au redus
prețurile cu ridicata ale energiei electrice și ale gazului,
prețurile cu amănuntul ale acestor resurse energetice esențiale
pentru industrie au crescut. Prețurile cu amănuntul ale energiei
electrice pentru industrie au crescut în UE în medie cu 3,5 % pe an, iar
prețurile gazului au crescut cu 1 % între 2008 și 2012. Ca
urmare, se estimează că prețurile energiei electrice industriale
din UE sunt de două ori mai mari decât în SUA și Rusia și cu 20 %
mai mari decât în China, conform datelor furnizate de Agenția
Internațională a Energiei[23]. Decalajul de preț este mai
mare în cazul gazului: gazul din UE este de trei până la patru ori mai
scump pentru industria din UE decât pentru concurenții din SUA, Rusia
și India, cu 12 % mai scump decât în China, dar mai ieftin decât în
Japonia. Cu toate acestea, prețurile plătite efectiv de utilizatorii
industriali pot varia de la un stat membru la altul. Comunicarea
privind prețurile energiei și documentul de lucru al serviciilor
Comisiei care o însoțește conțin o prezentare bine
documentată a evoluției prețurilor energiei și a celor trei
componente principale ale acestora: energia, costurile aferente rețelelor
și taxele și prelevările, inclusiv sprijinul pentru sursele
regenerabile de energie. Costul energiei rămâne componenta cea mai
importantă, deși ponderea sa este în curs de scădere și
există diferențe notabile între statele membre. Costurile aferente
rețelelor și taxele și prelevările sunt factorii principali
care determină creșterea prețurilor energiei, având o pondere
mai mare în prețul final cu amănuntul[24]. Evoluția
costurilor energiei este importantă pentru competitivitatea industriilor
mari consumatoare de energie. Costurile energiei au o pondere
considerabilă în costurile totale ale produselor de papetărie și
de imprimerie, ale produselor chimice, ale produselor din sticlă și
din ceramică, ale fierului, oțelului și metalelor neferoase,
deși se înregistrează variații între uzine, tehnologii și
țări. Competitivitatea
industrială și eficiența energetică rămân obiective
majore ale Uniunii, fiind recunoscute și în Strategia Europa 2020. Sunt
aplicate diferite politici ale UE care, împreună, sunt destinate să
ne realizeze obiectivele într-un mod cât mai eficient din punctul de vedere al
costurilor. -
În ceea ce privește resursele, programul Orizont 2020
oferă finanțare direct disponibilă pentru activitățile
de cercetare și inovare în materie de energie și climă, în
principal prin provocarea societală „Surse de energie sigure, ecologice
și eficiente” și inițiativele destinate să asigure o
poziție de lider în sectorul industrial, cum ar fi SPIRE (O industrie
prelucrătoare sustenabilă prin utilizarea eficientă a resurselor
și a energiei), Planul SET (Planul strategic european privind tehnologiile
energetice) și SILC II (Planul sustenabil pentru o industrie cu emisii
scăzute de dioxid de carbon), care vizează să dezvolte și
să promoveze interesul pentru tehnologiile inovatoare necesare pentru
realizarea obiectivelor din domeniul climei și al energiei. -
Realizarea unei piețe interne complet integrate a energiei
și sporirea concurenței pe piețele energiei va permite
utilizatorilor industriali și casnici să beneficieze de prețuri
cu ridicata mai scăzute ale energiei. -
Dezvoltarea în continuare a unei infrastructuri paneuropene
eficiente pentru gaz și energie electrică, precum și pentru
transportul principalelor componente ale materiilor prime precum etilena
și propilena ar contribui la reducerea costurilor și a riscurilor de
transport pentru sectoarele mari consumatoare de energie. Conductele existente
ar trebui conectate mai ales cu Europa de Sud și de Est pentru a
îmbunătăți sinergiile dintre industriile din diferite state
membre și a realiza o eficiență energetică mai
ridicată în toată Europa. -
Este important să se evite creșterile
disproporționate ale costurilor energiei determinate de taxe,
prelevări sau alte instrumente introduse de statele membre pentru a pune
în aplicare diferite politici. Acest lucru este esențial pentru a asigura
rentabilitatea și a contribui la îmbunătățirea
competitivității UE. Împreună
cu prezenta comunicare, Comisia a adoptat un pachet de măsuri privind
clima și energia care îi definesc poziția până în 2030[25].
Cu o singură excepție, este vorba despre un pachet de măsuri
nelegislative care va permite discuțiilor din Consiliul European și
din Parlamentul European să contribuie la definitivarea poziției
Uniunii Europene cu privire la combaterea schimbărilor climatice și
la modul în care aceasta interacționează cu politica energetică
și cu competitivitatea economiei UE. c)
Materiile prime și utilizarea eficientă a resurselor Industria din UE
depinde în cea mai mare măsură de aprovizionarea cu materii prime de
pe piețele internaționale[26],
mai ales cu minereuri și metale neprelucrate. Aceasta se confruntă cu
mai multe probleme în ceea ce privește accesul atât la materiile prime
primare, cât și la cele secundare, de-a lungul întregului lanț
valoric (explorare, extracție, prelucrare/rafinare, reciclare și
înlocuire). Comisia este implicată într-o strategie referitoare la
materiile prime („Inițiativa privind materiile prime”) din 2008. De
asemenea, Comisia favorizează utilizarea eficientă a resurselor
și dezvoltarea unor modele comerciale și de producție circulare. Inițiativa
Comisiei privind materiile prime are o dimensiune externă puternică
pentru a garanta accesul echitabil și sigur la materii prime la nivel
mondial, asigurând condiții de concurență echitabile pentru
toate părțile implicate în comerțul cu materii prime. UE a
reușit să negocieze o serie de norme privind exportul de materii
prime în acordurile comerciale bilaterale și multilaterale, precum și
să monitorizeze și să asigure aplicarea normelor privind
barierele comerciale care afectează materiile prime. Comisia va
folosi în continuare toate instrumentele de care dispune, inclusiv o trecere în
revistă a demersurilor diplomatice în curs de desfășurare legate
de materiile prime pentru a garanta accesul la materii prime în condiții
sustenabile. În cadrul negocierilor comerciale în curs și viitoare,
acestui capitol i se va acorda o atenție deosebită. Comisia va
analiza posibilitatea elaborării unei Comunicări privind
parteneriatul european pentru inovare (PEI) privind materiile prime,
pentru a explica modul în care Comisia Europeană, statele membre,
industria și mediul academic intenționează să colaboreze
pentru a avansa planul strategic de implementare a parteneriatului din 2013 în
direcția unor progrese în materie de cercetare și inovare, cadru
legislativ sau standardizare. Unul dintre
obiectivele concrete va fi lansarea unui număr de până la 10
proiecte-pilot cu scopul de a promova tehnologii de producere și
prelucrare a materiilor prime primare și secundare, de a găsi înlocuitori
pentru cel puțin trei aplicații ale materiilor prime critice și
deficitare, precum și de a crea condiții-cadru mai bune pentru
materiile prime în Europa[27]. Pentru a
facilita tranziția industriei în această direcție, Comisia va
prezenta în 2014 o inițiativă legislativă privind utilizarea
eficientă a resurselor și deșeurile. Inițiativa se va baza
pe progresele înregistrate în punerea în aplicare a Foii de parcurs către
o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării
resurselor și va prezenta principalele elemente necesare pentru a debloca
potențialul economic al UE, pentru ca aceasta să fie mai
productivă, utilizând totodată mai puține resurse și
avansând către o economie circulară. Inițiativa va conține
concluziile trase în urma elaborării obiectivelor și indicatorilor
adecvați și a revizuirii principalelor obiective prevăzute în
legislația UE privind deșeurile (în concordanță cu
dispozițiile privind revizuirea ale Directivei-cadru privind deșeurile,
ale Directivei privind depozitele de deșeuri și ale Directivei
privind ambalajele) și va realiza o evaluare ex-post a directivelor
privind fluxul deșeurilor, inclusiv o evaluare a opțiunilor de
sporire a coerenței dintre acestea. În plus, pe baza
evaluărilor preliminare, Comisia va propune măsuri, ori de câte ori
va fi necesar, pentru a elimina distorsiunile de preț care împiedică
întreprinderile din UE să aibă acces la resurse
esențiale pentru industrie la prețurile de pe piețele
internaționale. Comisia va asigura neutralitatea
politică cu privire la accesul la biomasă în diferite scopuri pentru
a permite aplicarea eficientă a principiului în cascadă în cazul
utilizării biomasei, pentru a asigura o utilizare eficientă și
sustenabilă a resurselor naturale. De asemenea, dacă se va considera
necesar, Comisia va analiza posibilitatea adoptării unor măsuri care
să permită industriei să aibă acces la prețurile de pe
piețele mondiale la resurse esențiale precum bioetanolul sau amidonul
pentru activități bioindustriale provenind din sectoare
tradiționale, cum ar fi industria chimică, industria hârtiei și
alte industrii forestiere[28]. 3.3.
Actualizarea competențelor și facilitarea transformării
industriale Competențele
sunt un element important de politică în cadrul Strategiei Europa 2020.
Comisia a instituit o strategie generală de îmbunătățire a
sistemelor de educație și de formare prin anticipare și prin
investiții în capitalul uman sprijinită de instrumentele financiare
ale UE, instrumente de monitorizare a nevoilor și tendințelor în
materie de competențe și de formare, precum și inițiative
specifice care vizează reunirea actorilor relevanți din domeniul
uceniciilor, mai ales cele care presupun competențe esențiale în
domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor, inclusiv
partenerii sociali. Necorelarea
competențelor și problemele legate de
formare vor rămâne probabil o provocare importantă pentru industria
UE în următorii ani, mai ales având în vedere faptul că evoluția
tehnologiilor de producție va spori cererea de serii de competențe
și formări specifice. Există diferențe semnificative între
statele membre în ceea ce privește dobândirea competențelor și
eficacitatea sistemelor de formare profesională. Acestea, precum și
ratele ridicate ale șomajului din statele membre afectate de criză
impun luarea imediată a unor măsuri pentru sporirea
investițiilor în educație și formare și pentru
îmbunătățirea mobilității transfrontaliere. În acest
scop, Comisia a adoptat o reformă cuprinzătoare a EURES, care va duce
la o cooperare mai strânsă între serviciile publice europene de ocupare a
forței de muncă din UE și din SEE, cu scopul de a facilita
mobilitatea și corespondența pe baza competențelor prin
intermediul unor noi servicii și produse. Contribuția
uceniciilor la sprijinirea competitivității industriale este larg
recunoscută. Diferențele mari dintre statele membre în ceea ce
privește dobândirea competențelor și eficacitatea sistemelor de formare
profesională
sunt
corelate cu o rată foarte ridicată a șomajului în statele membre
afectate de criză. Inițiativele precum Alianța europeană
pentru ucenicii vor sprijini în continuare crearea unor ucenicii eficace
și de calitate ca rezultat al unor parteneriate puternice între angajatori
și sistemul de învățământ în toată UE. În plus, Comisia
dezvoltă o nouă generație a programului Erasmus pentru tineri
antreprenori, precum și alte instrumente pentru a pune la dispoziție ucenicii
în întreprinderi din străinătate[29],
prin implicarea activă a industriei și a IMM-urilor. În Comunicarea
privind regândirea educației[30]
se solicită să se pună un accent deosebit pe alinierea ofertei
de competențe la nevoile pieței muncii din toată Europa,
obiectiv care este acum consolidat și sprijinit de noul program de
finanțare Erasmus+. Comisia invită statele membre să sprijine
aceste eforturi. În prezent,
numai 0,3 % din populația UE se mută anual într-un alt stat
membru în scopuri profesionale, față de 2,4 %
în SUA. UE are un rol unic, și anume să faciliteze
mobilitatea în scop educațional între instituțiile de
învățământ și de formare prin programul Erasmus+ la toate
nivelurile: ucenicii, stagii și schimburi la nivelul
învățământului superior.
Participarea industriei și a IMM-urilor la astfel de inițiative va fi
încurajată în continuare. În sectoarele și domeniile emergente ale
activității economice, comunitățile de cunoaştere
şi inovare vor contribui la asigurarea competențelor necesare pe
aceste noi piețe. Părțile
interesate de la toate nivelurile ar trebui să se străduiască
să anticipeze și să gestioneze nevoile în materie de
competențe și de formare. Politica industrială trebuie să
faciliteze și transformarea industrială și să contribuie la
modernizarea structurilor industriale pentru a evita restructurările
drastice și neeconomice. Întrucât
impactul restructurării este resimțit cel mai direct la nivel
regional, gestionarea și anticiparea schimbărilor impune implicarea
activă a regiunilor. În sensul strategiilor reușite de „specializare
inteligentă”, inițiativele de politică de la acest nivel (în
materie de infrastructură, formare, cercetare și inovare) ar trebui,
așadar, să țină cont de efectele restructurării
apropiate. Pentru a ajuta
regiunile să își modernizeze baza industrială prin canalizarea
resurselor către sectoarele mai productive și pentru a sprijini
eforturile de minimizare a efectelor sociale, Comisia va propune o abordare
cuprinzătoare a anticipării și facilitării
transformării industriale la nivel regional. În fine, la
începutul anului 2014, Comisia va prezenta o Comunicare privind crearea de
locuri de muncă în economia ecologică pentru a concentra eforturile
asupra principalelor sectoare economice cu potențial de creare de locuri
de muncă și asupra dezvoltării competențelor emergente
aferente[31]. 4.
ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII ȘI ANTREPRENORIATUL Politica
industrială a UE a acordat dintotdeauna multă atenție
IMM-urilor, care au fost integrate în abordarea noastră politică.
Până la sfârșitul anului 2013, Programul pentru competitivitate
și inovare (CIP) a ajutat instituțiile financiare să acorde
fonduri noi în valoare de circa 30 de miliarde EUR unui
număr de peste 315 000 de IMM-uri și a creat sau a permis
în mod direct menținerea a circa 380 000 de locuri de
muncă. În plus, în aceeași perioadă, fondurile structurale au
sprijinit întreprinderile, preponderent IMM-urile, cu circa 70 de miliarde EUR. Au
fost finanțate aproape 200 000 de proiecte, fiecare dintre acestea
sprijinind mai multe IMM-uri, inclusiv 78 000 de întreprinderi
nou-înființate și crearea a cel puțin 268 000 de locuri de
muncă permanente (și menținerea unui număr mult mai mare). Costurile
normative și administrative pot avea un impact de
până la zece ori mai mare asupra IMM-urilor decât asupra întreprinderilor
mai mari. Comisia a promovat sistematic simplificarea procedurilor pentru
IMM-uri prin scutiri acordate microîntreprinderilor și prin aplicarea
principiului „a gândi mai întâi la scară mică”. Condițiile-cadru
pentru IMM-uri au fost îmbunătățite considerabil de la
adoptarea, acum cinci ani, a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici
(„Small Business Act”). Timpul și costul necesare înființării
unei întreprinderi au fost reduse (de la nouă la cinci zile și,
respectiv, de la 463 EUR la 372 EUR). Cu toate acestea, în unele
state membre, timpul și costurile pentru a obține toate
autorizațiile necesare începerii activității comerciale
rămân foarte ridicate. Noul cadru
financiar pentru 2014-2020 oferă instrumente noi și mai puternice în
sprijinul antreprenoriatului și al IMM-urilor. Pentru prima dată,
cadrul financiar include un program, COSME, care vizează în mod specific
IMM-urile. Programul are un buget de 2,3 miliarde EUR care se
adaugă la contribuțiile din partea altor politici ale UE. Noua
politică de coeziune acordă o atenție deosebită
competitivității IMM-urilor. Un instrument specific din cadrul
programului Orizont 2020 acordă finanțare pentru
activitățile de cercetare și inovare din fazele de început cu
risc ridicat desfășurate de IMM-uri. Noua politică de dezvoltare
rurală stimulează, de asemenea, întreprinderile nou-înființate
și competitivitatea IMM-urilor din zone rurale[32]. Pe lângă
acest sprijin financiar, Orientările privind ajutoarele de stat pentru
capitalul de risc sunt deosebit de sensibile la problemele de finanțare a
activităților lor cu care se confruntă IMM-urile. Totuși,
pentru a-și valorifica întregul potențial, IMM-urile trebuie
să depășească barierele care le limitează
creșterea. În medie, IMM-urile din Europa sunt mai mici decât cele din
SUA. Dimensiunile IMM-urilor diferă și în cadrul UE: O IMM medie din
Germania are 7,6 lucrători, față de 3,6 lucrători în Spania
și 3,2 în Italia. Această situație are consecințe
importante: cu cât întreprinderea este mai mică, cu atât îi este mai greu
să investească în inovare, să exporte și să se
integreze în lanțurile valorice mondiale, periclitându-și astfel
competitivitatea. Potențialul
clusterelor de a crea ecosisteme favorabile inovării pentru grupuri
de IMM-uri care se susțin reciproc trebuie să fie exploatat mai bine
ca mijloc de promovare a creșterii. Comisia va facilita punerea în
legătură a IMM-urilor care doresc să se integreze în clustere de
nivel mondial care vizează excelența și în lanțuri valorice
transeuropene. Accentul nu se va limita la sectoarele industriale, ci va viza
și facilitarea colaborării și inovării la nivel
transsectorial și transfrontalier. Lanțurile
de valoare adăugată, de la achiziția de materii prime la
serviciile pentru întreprinderi și distribuție, precum și
legăturile cu centrele de cercetare, de formare și de educație
trebuie să fie mai bine integrate. În sprijinul punerii în aplicare a
strategiilor de specializare inteligentă, prin programul Orizont 2020 se
vor finanța și proiecte demonstrative facilitate de clustere
referitoare la inovarea în materie de lanțuri valorice. În plus, Comisia
va consolida Planul de acțiune privind antreprenoriatul pentru a dezvolta
competențe și atitudini antreprenoriale și a facilita
dezvoltarea de idei comerciale noi de către persoanele fizice. Un
„Small Business Act” actualizat ar putea crea mai multe sinergii cu procesul de
reformă din cadrul semestrului european, ajutând IMM-urile să se
dezvolte și să creeze locuri de muncă. Comisia va analiza
diverse acțiuni și, dacă va fi necesar, va propune noi
măsuri legislative pentru a asigura faptul că, în orice stat membru,
este posibilă înființarea unei întreprinderi în trei zile, cu un cost
de cel mult 100 EUR. Se va analiza, de asemenea, posibilitatea
obținerii autorizațiilor necesare în termen de o lună. În fine,
Comisia analizează măsuri pentru a reduce durata procedurilor în
instanță privind recuperarea creanțelor de către
întreprinderi, pentru ca acestea să depășească
dificultățile financiare și să evite insolvența prin
accesul la proceduri de restructurare a datoriilor eficace din punctul de
vedere al costurilor și pentru a oferi o a doua șansă
antreprenorilor cinstiți și a facilita transferul întreprinderilor.
Comisia solicită insistent statelor membre să introducă un test
IMM sau un sistem echivalent în procesul lor decizional și să
reducă sarcina administrativă.[33] În fine, Comisia
analizează și alte posibilități de a ajuta IMM-urile
să creeze sinergii transfrontaliere, menținând totodată un cadru
de reglementare flexibil și simplu în ceea ce le privește.
Rețelele de întreprinderi prezintă posibilități comerciale
interesante, mai ales în ceea ce privește consolidarea cooperării
transfrontaliere. Printr-o specializare intracomunitară accentuată,
rețelele de întreprinderi ar putea fi și un factor important care
să contribuie la inovare. Comisia va analiza în ce măsură, de
exemplu prin orientări practice, ar putea fi propuse o serie de
măsuri specifice (aspecte legate de standarde, terminologie sau denumiri)
care să poată favoriza dezvoltarea rețelelor de întreprinderi. 5. INTERNAȚIONALIZAREA
ÎNTREPRINDERILOR DIN UE Exporturile
și excedentul comercial al UE au avut un rol important în atenuarea
impactului crizei. În condițiile în care se estimează că, în 2015,
90 %
din creșterea mondială va proveni din comerțul exterior, accesul
la piețele țărilor terțe va rămâne un element
esențial al competitivității Europei. Industria din UE a
rămas în mare măsură competitivă pe piețele
internaționale, dar o performanță puternică permanentă
în materie de exporturi nu poate fi considerată de la sine înțeleasă.
Întreprinderile europene trebuie să rămână inovatoare și
să se integreze în rețeaua din ce în ce mai mare a lanțurilor
valorice care se extinde în toată lumea. Integrarea în economia
mondială trebuie să se asocieze cu promovarea unor piețe
deschise și echitabile peste tot în lume. Politica
comercială se află în centrul agendei UE privind
internaționalizarea, nu numai pentru a deschide piețe, ci și
pentru a apăra interesele UE și a promova activ asigurarea unor
condiții de concurență echitabile pe piețele din țările
terțe. UE se angajează să promoveze în continuare comerțul
liber prin intermediul OMC, așa cum o arată și acordul recent
adoptat privind facilitarea comerțului. În paralel, UE urmărește
o serie de obiective fără precedent în materie de comerț și
investiții bilaterale, acordurile de liber schimb (ALS) fiind în prezent
mijlocul cel mai important prin care se poate îmbunătăți accesul
pe piețe. Încheierea negocierilor în curs privind ALS ar putea avea ca
rezultat creșterea cu 2 % a PIB-ului UE (250 de miliarde
EUR). Comisia a propus, de asemenea, modificarea instrumentelor de apărare
comercială (IAC) și solicită Consiliului și Parlamentului
să ajungă rapid la un acord pentru a consolida sistemul IAC și a
reduce costurile asociate pentru ca acesta să impună o
concurență loială cu mai multă eficacitate. 5.1.
Accesul pe piață Ca urmare a
progreselor înregistrate în politica externă comună, a lansării
Misiunilor pentru creștere și a elaborării Strategiei de acces
pe piețe, UE ar trebui să își intensifice eforturile diplomatice
din domeniul economiei, pe baza solidarității dintre statele membre,
și să adopte o poziție mai puternică în relațiile cu
partenerii economici pentru a apăra investițiile și interesele
europene în străinătate. Condițiile concurențiale nu sunt
egale pe piețele mondiale, iar întreprinderilor europene care își
desfășoară activitatea pe principalele piețe emergente li
se impun condiții inechitabile. Sectorul
achizițiilor publice din Europa este cel mai deschis din lume, dar
întreprinderilor din UE le este greu să intre pe piețele de
achizițiilor publice din străinătate. În ALS recente, UE a
obținut condiții mai bune de acces pe piețele achizițiilor
publice. Negocierile bilaterale cu Canada, de exemplu, au asigurat progrese
semnificative în ceea ce privește deschiderea piețelor
achizițiilor publice la niveluri subfederale. Progrese similare vor fi
urmărite și în cadrul altor negocieri bilaterale, mai ales cu SUA
și cu Japonia. Pe lângă
aceste demersuri, Comisia a propus un nou instrument care, dacă va fi
aprobat de statele membre și de Parlamentul European, va permite UE
să abordeze dezechilibrele de pe piețele internaționale ale
achizițiilor publice[34].
Prin această procedură, autoritățile contractante din
statele membre ar putea exclude, în cazul unor contracte cu valoare mare,
ofertanții care utilizează bunuri și servicii ce provin dintr-o
țară din afara UE în care piețele achizițiilor publice sunt
foarte protejate. Acesta este un bun exemplu al modului în care reciprocitatea
poate asigura rezultate pozitive pentru UE într-un context internațional. Serviciile
reprezintă circa 40 % din valoarea adăugată a produselor
europene exportate. Aproximativ o treime din locurile de muncă generate de
aceste exporturi se află de fapt în întreprinderi care furnizează
servicii auxiliare exportatorilor bunurilor. Prin urmare, existența unor
servicii mai ieftine și mai bune este un factor esențial în
ecuația competitivității industriale. O integrare mai bună
a întreprinderilor din UE în lanțurile valorice mondiale va facilita accesul
la servicii de înaltă calitate și va îmbunătăți
competitivitatea exporturilor de bunuri și servicii din UE. O prioritate
deosebită o reprezintă eforturile de sporire a
internaționalizării IMM-urilor. În UE, primele 10 %
dintre întreprinderile exportatoare reprezintă în general 70-80 %
din volumul exporturilor, iar Comisia va viza nu numai creșterea volumului
exporturilor, ci și creșterea numărului de întreprinderi
exportatoare, pentru a facilita integrarea întreprinderilor din UE în
lanțurile valorice mondiale. Îmbunătățirea
accesului pe piețe impune utilizarea unei combinații de instrumente
de politică comercială care să abordeze problemele concrete cu
care se confruntă întreprinderile noastre atunci când exportă sau
investesc în țări terțe. Strategia de acces pe piețe are un
rol esențial în abordarea acestor provocări prin eforturile combinate
ale Comisiei, ale statelor membre și ale întreprinderilor. Consolidarea
cooperării dintre diferitele părți implicate va spori
eficacitatea și succesul eliminării obstacolelor respective. Pentru
a promova accesul pe piețele din întreaga lume, Comisia: •
va continua, în cadrul strategiilor noastre globale de negociere a ALS cu
principalii parteneri comerciali, printre care se numără SUA, Canada,
Japonia și India, urmărească îmbunătățirea
accesului pe piețe al industriei europene și va urmări ALS
existente printr-o monitorizare, evaluare și implementare regulată; •
va continua negocierile pentru a încheia acorduri de liber schimb aprofundate
şi cuprinzătoare și acorduri privind certificarea și
acceptarea produselor industriale între UE, țările sud-mediteraneene
și țările Parteneriatului estic; •
va continua să colaboreze cu organismele OMC pentru a împiedica și a
combate crearea, de către țările terțe, a unor bariere
tehnice în calea comerțului, inclusiv prin utilizarea mecanismelor de
soluționare a litigiilor, atunci când va fi necesar; •
va consolida Misiunile pentru creștere și va valorifica serviciile
Rețelei întreprinderilor europene pentru a promova
internaționalizarea IMM-urilor și a sprijini organizarea și
acțiunile ulterioare ale Misiunilor pentru creștere; •
va purta dialoguri cu IMM-urile și va favoriza cooperarea cu partenerii
noștri internaționali - la nivel bilateral cu SUA, China, Rusia
și Brazilia și la nivel multilateral în cadrul Parteneriatului estic,
al Cooperării industriale EU-MED, al procesului de extindere și al
țărilor ACP; •
va continua să pună în aplicare Strategia de acces pe piețe ca
instrument de abordare a problemelor concrete întâlnite de întreprinderile
europene, cu un accent deosebit pe IMM-uri, care se confruntă adesea cu
cele mai mari probleme în abordarea barierelor comerciale din țările
terțe. 5.2.
Standardizarea, cooperarea în materie de reglementare și drepturile de
proprietate intelectuală Comisia va
continua să promoveze
cooperarea în materie de standarde
internaționale și reglementare,
bazându-se pe rolul UE de creator de facto de standarde, precum și să
asume un rol de lider în ceea ce privește consolidarea sistemului
internațional de standardizare. Cooperarea în materie de reglementare cu
alte țări va fi în continuare o prioritate, mai ales în cadrul
negocierilor bilaterale în curs cu SUA și Japonia, în care se va pune
accentul pe obstacolele „de dincolo de frontiere” din calea comerțului
și a investițiilor. Creșterea nivelului de
transparență și de convergență normativă va spori
semnificativ oportunitățile de export pentru întreprinderile din UE
și va contribui la reducerea costurilor de acces pe piețe. Într-o lume în
care competitivitatea este adesea determinată de avantajul primului venit
și de branding, este din ce în ce mai important ca întreprinderile din UE
să își apere drepturile de proprietate industrială pe toate
piețele relevante, mai ales în cazul industriilor creative, în care contrafacerea
este o problemă gravă. Pentru a extinde sprijinul acordat
întreprinderilor, Comisia și-a extins deja rețeaua serviciilor de
asistență în materie de drepturi de proprietate intelectuală la
ASEAN și MERCOSUR, pentru a oferi servicii într-o zonă
geografică mai mare și va analiza posibilitatea altor extinderi
geografice ale acestor servicii de asistență. 6. Concluzii Europa trebuie
să consolideze urgent baza pentru o creștere și
o modernizare sustenabile post-criză.
În acest scop, trebuie să trimită un semnal clar al angajamentului
său pentru reindustrializare, pentru modernizarea bazei industriale a
Europei și pentru promovarea unui cadru competitiv pentru industria din
UE. Importanța
provocărilor cu care se va confrunta Europa în viitor impune atenție
și orientări politice la cel mai înalt nivel politic, și anume
Consiliul European. Acest lucru este vital pentru a asigura coerența
și prioritatea tuturor instrumentelor de care dispune UE. O strategie
industrială nu poate fi pusă în aplicare ca politică
separată, deoarece aceasta interacționează și se suprapune
cu multe alte domenii de politică. În
consecință, Comisia solicită statelor membre să
recunoască importanța centrală a industriei pentru stimularea
competitivității și a creșterii sustenabile în Europa
și pentru analizarea sistematică a aspectelor legate de
competitivitate în toate domeniile de politică. În
acest scop, Comisia consideră că, pentru a sprijini competitivitatea
industriei europene, ar trebui urmărite următoarele
priorități: ·
să se aprofundeze în continuare integrarea
competitivității industriale în alte domenii de politică pentru
a sprijini competitivitatea economiei UE, având în vedere importanța
contribuției competitivității industriale la performanța
globală a UE în materie de competitivitate. De exemplu, trebuie să se
acorde o atenție deosebită creșterii productivității
serviciilor pentru întreprinderi pentru a spori competitivitatea
industrială și competitivitatea economiei UE în general; ·
să se valorifice pe deplin
potențialul pieței interne prin dezvoltarea infrastructurilor
necesare, prin oferirea unui cadru normativ stabil, simplificat și
previzibil favorabil antreprenoriatului și inovării, prin integrarea
piețelor de capital, prin îmbunătățirea
posibilităților de formare și de mobilitate pentru
cetățeni și prin finalizarea pieței interne a serviciilor
ca factor cu o contribuție majoră la competitivitatea
industrială; ·
să se pună în aplicare cu
fermitate instrumentele de dezvoltare regională împreună cu
instrumentele naționale și ale UE în sprijinul inovării, al
competențelor și al antreprenoriatului, pentru a se realiza
transformarea industrială și a se stimula competitivitatea economiei
UE; ·
pentru a se încuraja investițiile,
întreprinderile au nevoie de acces la resursele critice, mai ales la energie
și materii prime, la prețuri rezonabile care să reflecte
condițiile internaționale în materie de costuri. Conceperea și
punerea în aplicare a instrumentelor de politică pentru diversele
obiective atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național nu
trebuie să ducă la distorsionări ale prețurilor care
să implice prețuri relative disproporționat mai ridicate ale
acestor resurse. De asemenea, ar trebui luate măsuri la nivelul
pieței interne și la nivel internațional pentru a asigura
furnizarea corespunzătoare a acestor resurse, pentru a crește
eficiența utilizării energiei și a celorlalte resurse și
pentru a reduce deșeurile; ·
să se depună toate eforturile
pentru a facilita integrarea întreprinderilor din UE în lanțurile valorice
mondiale pentru a le stimula competitivitatea și a le asigura accesul la
piețele mondiale în condiții concurențiale mai favorabile;
în
fine, obiectivul revitalizării economiei UE impune sprijinirea
eforturilor de reindustrializare în conformitate cu aspirația
Comisiei de a spori contribuția industriei la PIB până la 20 %
până în 2020.
[1]
Rueda-Cantuche, José M.a, Sousa, Nb., Andreoni, Va.
și Arto, Ia. „The Single Market as an engine for
employment growth through the external trade”, Centrul Comun de Cercetare,
ITPS, Sevilia 2012. În această comunicare, producția se referă
la secțiunea C și la diviziunile 10-33 din NACE Rev. 2. Industria
înseamnă o gamă mai amplă de activități, inclusiv
mineritul, exploatarea minieră și energia. [2] Estimarea are la bază datele statistice
comerciale furnizate de Eurostat. Această cifră se referă
exclusiv la produsele fabricate și, prin urmare, nu include fluxurile
comerciale de energie și de materii prime, a căror balanță
comercială la nivelul UE este negativă. [3] Este demn de menționat că, în timp ce în unele țări
(Slovacia, Austria, Germania și Țările de Jos) ponderea
producției în PIB a crescut începând din 2007, în restul țărilor
ponderea acesteia a scăzut. [4] Raportul privind competitivitatea europeană în 2013: „Către
o reindustrializare bazată pe cunoaștere”, care poate fi accesat la http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/competitiveness-analysis/european-competitiveness-report/files/eu-2013-eur-comp-rep_en.pdf,
precum și raportul „Performanțele statelor membre în materie
de competitivitate și punerea în aplicare a politicii industriale a UE”,
care poate fi accesat la http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/monitoring-member-states/files/scoreboard-2013_en.pdf
. [5] Atât la electricitate, cât și la gaz, diferența de preț
față de concurenții externi (cu excepția Japoniei, în
principal), este în creștere. [6]
COM(2012)582 final – „O industrie mai puternică pentru creșterea
și redresarea economiei”, 10.10.2012 și COM(2010) 614 final - „O
politică industrială integrată adaptată erei
globalizării - atribuirea celui mai important rol
competitivității și sustenabilității”, 28.10.2010. În
ultimii ani, mai multe state membre, inclusiv Franța, Spania, Germania sau
Regatul Unit au definit, de asemenea, politicile sau strategiile industriale la
nivel național și regional. [7]
Aceste înțelegeri contractuale convenite reciproc de statele membre ar
putea sprijini implementarea aspectelor relevante ale politicii industriale care
reflectă prioritățile în domeniul politicii economice, astfel
cum au fost identificate în analiza comună efectuată de Consiliul
European cu privire la situația economică din statele membre și
din zona euro, pe baza recomandărilor specifice fiecărei
țări. [8] Acest pachet reprezintă o etapă majoră în crearea unui
spațiu european unic al transportului feroviar care să fie pe deplin
funcțional, în care trenurile standardizate și componentele feroviare
înlocuiesc treptat o gamă largă de material rulant personalizat, iar
procedura de autorizare a vehiculelor feroviare este
simplificată. Întreprinderea comună Shift2Rail va sprijini
acest proces prin punerea în comun de fonduri publice și private pentru a
se accelera dezvoltarea și implementarea unor tehnologii și
soluții noi. [9] În transportul rutier de mărfuri este necesară o mai
bună punere în aplicare a dispozițiilor privind accesul pe
piață pentru deschiderea în continuare a pieței. Armonizarea
normelor de siguranță și a celor tehnice în domeniul
transportului rutier de mărfuri s-a produs deja, pregătind astfel
terenul pentru o posibilă liberalizare a acestui sector la nivelul UE. [10] La 14 octombrie 2013, Comisia a adoptat o listă cu 248 de
proiecte-cheie privind infrastructura în domeniul energiei, acestea urmând
să beneficieze, pe baza noilor orientări privind infrastructura
energetică transeuropeană (TEN-E), de proceduri mai rapide și
mai eficiente de acordare a autorizațiilor și de un tratament
normativ îmbunătățit. În plus, Consiliul și Parlamentul
European au convenit, în decembrie 2013, să înființeze mecanismul
„Conectarea Europei” (Connecting Europe Facility - CEF), un fond în
valoare de 33,2 miliarde EUR pentru finanțarea și atragerea
investițiilor destinate îmbunătățirii rețelelor de
transport, energetice și digitale din Europa. CEF va contribui la crearea
unor rețele interconectate de mare performanță și
sustenabile din punct de vedere al mediului în spațiul european. În cadrul
CEF au fost alocate infrastructurii energetice transeuropene 5,85 de miliarde
EUR pentru perioada 2014-2020, sumă care va contribui la integrarea
pieței și la securitatea aprovizionării în interiorul sistemului
energetic al UE. [11]
COM(2013) 18 final, 24.1.2013 – „Proposal for a Directive of the European
Parliament and of the Council on the deployment of alternative fuels
infrastructure” (Propunere de directivă a Parlamentului European și a
Consiliului privind instalarea infrastructurii pentru combustibili
alternativi). [12] Comunicarea Comisiei COM (…) – „O viziune asupra pieței interne de produse”, 22.1.2014. [13] Această inițiativă propune metode comune de
măsurare a performanței de mediu a produselor și a
organizării. Prin furnizarea de informații de mediu comparabile
și fiabile cu privire la produse se va facilita integrarea piețelor pentru
aceste mărfuri pe teritoriul UE. [14] Raportul privind integrarea pieței unice poate fi accesat la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0785:FIN:EN:PDF
[15] Comunicarea din 8 iunie 2012, (COM (2012) 261 final „A partnership for
new growth in services 2012 – 2015” („Un parteneriat pentru o nouă
creștere în domeniul serviciilor 2012-2015”). [16] În 2008, Banca Mondială, în raportul său „Doing Business”, a
menționat opt state membre printre primele 20, trei dintre acestea în
primele 10 clasate. În 2013 existau doar 6 state membre în top 20, și
două în top 10. [17] A se vedea concluziile Consiliului cu privire la competitivitate, 2-3
decembrie 2013. [18] În plus, sunt întreprinse alte inițiative în vederea
facilitării punerii în aplicare a normelor, în domenii specifice. De
exemplu, în legislația UE privind deșeurile, pentru a o face
clară și ușor de pus în aplicare și pentru a se facilita
reciclarea materiilor prime secundare. [19] A se vedea viitorul document de lucru al
serviciilor Comisiei: „Modernizarea sistemelor de producție – dezvoltarea
Europei”. [20] Pentru o
descriere și interpretare a principiului „în cascadă”, a se vedea http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/201202_commision_staff_working.pdf
- documentul de lucru al serviciilor Comisiei de însoțire a
Comunicării Comisiei privind strategia în domeniul bioeconomiei, a se
vedea paginile 25-26, secțiunea 1.3.3.1. alineatul (2), precum și http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+REPORT+A7-2013-0201+0+DOC+PDF+V0//EN
– avizul Parlamentului European cu privire la Comunicarea Comisiei privind
strategia în domeniul bioeconomiei, a se vedea punctul 28 la paginile 6 și
7. [21] Recent, Comisia a selectat două proiecte referitoare la
rețele inteligente, pe care le consideră proiecte de interes comun în
ceea ce privește infrastructura transeuropeană în domeniul energiei. [22] Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011 privind
combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile
comerciale, disponibilă la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:048:0001:0010:ro:PDF [23] Aceste prețuri nu sunt corectate cu diferențele de calitate,
deoarece, în UE, aprovizionarea cu energie electrică este mai sigură
și cu mai puține întreruperi decât în țările respective. [24] Energy prices and costs in Europe, COM (2014) 21 final,
22.1.2014. A se vedea această comunicare pentru o prezentare
detaliată a evoluției costurilor și prețurilor energiei. [25] A Policy Framework for Climate and Energy in
the period from 2020-2030, COM(2014)
15final, Proposal for a decision of the European Parliament and of the
Council concerning the establishment and operation of a market stability
reserve for the Union greenhouse gas emission trading scheme amending directive
2003/87/EC, COM(2014)
20 final, On the exploration and
production of hydrocarbons (such as shale gas) using high volume hydraulic
fracturing in the EU, COM(2014)
23 final și Commission recommendation on minimum principles for the
exploration and production of hydrocarbons (such as shale gas) using high
volume hydraulic fracturing in the EU, C(2014) 267 final, toate din
22.1.2014. [26]
Costurile cu materiile prime reprezintă peste 40 % din costurile de
fabricație potrivit studiului „Structura costurilor în industria
prelucrătoare” al VDI (Asociația Inginerilor din Germania). Se
estimează că utilizarea mai eficientă a resurselor ar putea
reduce nevoile de materii prime cu 17-24 % până în 2030. A se vedea
raportul „Modele macroeconomice de dezvoltare durabilă și
legăturile dintre economie și mediu” (2011), elaborat pentru Comisie
de GWS et al și disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/environment/enveco/studies_modelling/pdf/report_macroeconomic.pdf
[27] În contextul celui de-al doilea pilon al Inițiativei privind
materiile prime, în 2014 Comisia va publica un raport referitor la indicatorii
privind politicile naționale în materie de minereuri, care va analiza
activitatea statelor membre cu privire la acordarea autorizațiilor și
amenajarea teritoriului, și va lansa o consultare publică pentru a
analiza, împreună cu toate părțile implicate, opțiunile
politice în vederea unei posibile armonizări a unor aspecte legate de
acordarea autorizațiilor și amenajarea teritoriului. [28] A se vedea secțiunile referitoare la industria chimică
și la industriile forestiere din documentul de lucru al serviciilor
Comisiei care însoțește prezenta comunicare. [29] A se vedea Propunerea de recomandare a Consiliului privind un Cadru de
calitate pentru stagii, COM (2013) 857 final, 4.12.2013. [30] „Regândirea educației: investiții în competențe pentru
rezultate socio-economice mai bune”, COM (2012) 669 final,
20.11.2012. [31] Ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale
anticipării schimbărilor și ale restructurărilor au fost
abordate în Comunicarea Comisiei din 13 decembrie 2013 [COM/2013) 882 final]. [32] Pentru potențialul specific al „creșterii albastre”, a se
vedea COM(2012) 494 final din 13.9.2012, intitulată „«Creșterea
albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă
în domeniul marin și maritim”. [33] Aceste propuneri vor fi coordonate și vor completa alte
acțiuni în curs de pregătire din domeniul justiției pentru a
facilita recuperarea creanțelor transfrontaliere. Tot în acest domeniu
și în continuarea Comunicării din 2012 intitulate „O nouă
abordare a eșecului în afaceri și a insolvenței”, o serie de
standarde minime vor permite întreprinderilor care se confruntă cu
dificultăți financiare să își restructureze eficient
datoriile și să evite insolvența. [34] Propunere
de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul
bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piața
internă a achizițiilor publice a Uniunii și procedurile de
sprijinire a negocierilor referitoare la accesul bunurilor și al
serviciilor din Uniune pe piețele achizițiilor publice din
țări terțe, COM (2012) 124 final, 21.3.2012.