RO

|| COMISIA EUROPEANĂ ||

Bruxelles, 17.9.2013

COM(2013) 618 final

2013/0304 (COD)

 

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de modificare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, în ceea ce privește definirea termenului „drog”

{SWD(2013) 319 final}

{SWD(2013) 320 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

1.1.      Contextul general

Traficul ilicit de droguri și abuzul de droguri constituie amenințări majore la adresa sănătății și siguranței persoanelor și a societăților din UE. Acestea afectează structura socială și economică, influențând în mod negativ calitatea vieții persoanelor și securitatea statelor membre. Deși consumul de substanțe controlate în temeiul convențiilor ONU privind drogurile[1], cum ar fi cocaina, ecstasy sau canabisul („drogurile controlate”), pare să se fi stabilizat în ultimii ani[2], deși la niveluri ridicate, modalitatea de abordare a noilor substanțe care apar pe piață cu mare rapiditate reprezintă o provocare majoră.

Substanțele psihoactive noi, care imită efectele drogurilor controlate, fiind adesea comercializate drept alternative legale la acestea, întrucât nu sunt supuse unor măsuri de control similare, și care au numeroase utilizări în industrie, sunt disponibile în măsură tot mai mare în Uniune. Între 1997 și 2012, statele membre au raportat aproximativ 290 de substanțe, în 2012, fiind notificate mai mult de o nouă substanță în fiecare săptămână. Numărul de substanțe raportate s-a triplat între 2009 și 2012 (de la 24 la 73).

Un număr din ce în ce mai mare de persoane, în special tineri, consumă substanțe psihoactive noi, deși aceste substanțe pot avea efecte nocive asupra sănătății și siguranței persoanelor și pot constitui o povară asupra societății, la fel ca și drogurile controlate. Riscurile pe care le pot prezenta substanțele psihoactive noi au determinat autoritățile naționale să aplice în cazul acestor substanțe diverse măsuri restrictive. Cu toate acestea, astfel de măsuri restrictive naționale au o eficacitate limitată, întrucât noile substanțe pot fi transportate liber pe piața internă - aproximativ 80 % dintre substanțele notificate au fost detectate în mai mult de un stat membru.

Comunicarea Comisiei „Spre un răspuns european mai ferm la problema drogurilor”[3], adoptată în octombrie 2011, a identificat substanțele psihoactive noi drept una dintre problemele care necesită un răspuns ferm la nivelul UE.

Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005[4] prevede un mecanism pentru abordarea riscurilor prezentate de substanțele psihoactive noi, care poate conduce la aplicarea unor măsuri de control și a unor sancțiuni penale cu privire la aceste substanțe în întreaga Uniune. În vederea unei abordări mai durabile a apariției frecvente a substanțelor psihoactive noi și a răspândirii lor rapide pe întreg teritoriul Uniunii, Comisia a propus norme mai stricte, în conformitate cu [Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi].

Pentru reducerea efectivă a disponibilității noilor substanțe psihoactive dăunătoare, care prezintă riscuri grave pentru sănătate, societate și siguranța persoanelor și a societății, precum și pentru a descuraja traficul cu aceste substanțe și implicarea organizațiilor criminale în producția sau distribuția lor împreună cu drogurile controlate, este necesar ca substanțele psihoactive noi să facă obiectul unor dispoziții de drept penal.

Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004[5] prevede o abordare comună în ceea ce privește lupta împotriva traficului ilicit de droguri. Aceasta prevede norme comune minime referitoare la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în materie de trafic de droguri pentru a se evita apariția de probleme în cooperarea dintre autoritățile judiciare și organismele de asigurare a respectării legii din statele membre, din cauza faptului că infracțiunea sau infracțiunile respective nu sunt sancționate în conformitate cu legislația statului solicitant și a celui solicitat. Cu toate acestea, deși dispozițiile menționate se aplică în cazul substanțelor care fac obiectul convențiilor ONU și a drogurilor sintetice supuse controlului în conformitate cu Acțiunea comună 97/396/JAI din 16 iunie 1997[6], ele nu se aplică în cazul substanțelor psihoactive noi.

Pentru a simplifica și clarifica cadrul juridic aplicabil drogurilor, noile substanțe psihoactive cele mai dăunătoare ar trebui să intre sub incidența acelorași dispoziții de drept penal ca și substanțele controlate în temeiul convențiilor ONU.

Prin urmare, este necesar să se extindă domeniul de aplicare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI pentru a acoperi substanțele psihoactive noi care sunt supuse măsurilor de control în temeiul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului și acele substanțe supuse măsurilor permanente de restricție a accesului pe piață în conformitate cu [Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi].

O propunere legislativă privind traficul ilicit de droguri a fost prevăzută în Programul de lucru al Comisiei pentru anul 2012.

1.2.      Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere modifică Decizia-cadru 2004/757/JAI în vederea includerii substanțelor psihoactive noi care prezintă riscuri grave în domeniul său de aplicare.

Prezenta propunere însoțește propunerea de [Regulament al (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi]. Cele două propuneri sunt legate, astfel încât substanțele psihoactive noi care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței sunt, prin urmare, supuse unor restricții permanente privind accesul pe piață în temeiul regulamentului respectiv și, de asemenea, fac obiectul dispozițiilor de drept penal privind traficul ilicit de droguri ale Deciziei-cadru 2004/757/JAI.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI EVALUAREA IMPACTULUI

2.1.        Consultarea părților interesate

Consultările ample cu părțile interesate și cu experții, precum și o consultare publică pe internet au contribuit la lucrările pregătitoare pentru prezenta propunere.

Comisia a consultat toate statele membre în ceea ce privește evaluarea funcționării Deciziei-cadru 2004/757/JAI și a Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului. În plus, în cadrul unor studii externe privind traficul ilicit de droguri și substanțe psihoactive noi, Comisia a colectat și analizat punctele de vedere exprimate de o gamă largă de părți interesate, practicieni și experți, inclusiv de agențiile UE implicate în punerea în aplicare a acestor instrumente.

De asemenea, Comisia a organizat două reuniuni ale experților privind traficul ilicit de droguri, la 10 noiembrie 2011 și 29 februarie 2012, precum și două reuniuni ale experților cu privire la substanțele psihoactive noi, la 15 decembrie 2011 și 1 martie 2012. În timpul acestor reuniuni, un număr de experți din mediul academic și practicieni au subliniat importanța dispozițiilor de drept penal în combaterea și descurajarea traficului ilicit de droguri, precum și în abordarea problemei răspândirii substanțelor psihoactive noi. În același timp, au subliniat faptul că legislația privind substanțele psihoactive noi ar trebui să fie proporționată și calibrată în funcție de diferitele niveluri de risc pe care acestea le prezintă.

În 2011, a fost realizat un sondaj în rândul tinerilor (cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani), prin intermediul Eurobarometrului „Atitudinea tinerilor privind drogurile”. Aproape jumătate dintre respondenți (47 %) au considerat că numai acele substanțe cu privire la care s-a dovedit că prezintă riscuri pentru sănătate ar trebui să fie restricționate, iar 34 % au susținut că toate substanțe care imită efectele drogurilor controlate ar trebui să fie restricționate.

2.2.        Evaluarea impactului

Comisia a evaluat impactul prezentei propuneri de modificare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI în cadrul unei evaluări a impactului cu privire la substanțele psihoactive noi. Evaluarea a concluzionat că, în conformitate cu Decizia 2005/387/JAI a Consiliului, noile substanțe psihoactive dăunătoare (care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței) ar trebui să facă obiectul unor dispoziții de drept penal. De asemenea, a concluzionat că, prin urmare, acestea ar trebui să facă obiectul dispozițiilor de drept penal privind traficul ilicit de droguri. Aceasta reprezenta doar o parte din opțiunea de politică preferată, care prevede un set de măsuri restrictive graduale, care să fie proporționale cu nivelul riscurilor prezentate de substanțele psihoactive noi și care nu ridică obstacole în calea comerțului legitim în cadrul pieței interne.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1.        Temeiul juridic

Prezenta propunere se bazează pe articolul 83 alineatul (1) din TFUE, care conferă Parlamentului European și Consiliului competența de a stabili norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domeniul traficului ilicit de droguri, prin intermediul unei directive adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

3.2.        Subsidiaritate, proporționalitate și respectarea drepturilor fundamentale

UE este mai în măsură decât statele membre să ia măsuri pentru a restricționa disponibilitatea în cadrul pieței interne a noilor substanțe psihoactive dăunătoare pentru consumatori, asigurându-se în același timp că schimburile comerciale legitime nu sunt afectate.

Acest lucru se datorează faptului că statele membre, în mod individual, nu pot aborda în mod eficient și durabil problema apariției și răspândirii rapide a acestor substanțe. Acțiunile la nivel național necoordonate și proliferarea unor regimuri naționale diferite cu privire la noile substanțe psihoactive pot avea repercusiuni asupra altor state membre (deplasarea de substanțe dăunătoare) și pot crea probleme în cooperarea dintre autoritățile judiciare naționale și agențiile de asigurare a respectării legii.

Propunerea este proporțională și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor deoarece reglementează prin intermediul dreptului penal doar acele substanțe psihoactive noi care constituie un motiv serios de îngrijorare la nivelul UE.

Prezenta propunere are un impact indirect asupra anumitor drepturi și principii fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE, deoarece extinde domeniul de aplicare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI, ale cărei prevederi au un impact asupra următoarelor drepturi și principii fundamentale: dreptul la libertate și la siguranță (articolul 6), dreptul la proprietate (articolul 17), dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47), prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare (articolul 48), precum și principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și sancțiunilor penale (articolul 49). Aceste drepturi și libertăți pot face obiectul unor restricții, dar numai în limitele și conform cerințelor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE.

3.3.        Alegerea instrumentului

În conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE, o directivă este instrumentul adecvat pentru a se asigura un grad minim de armonizare la nivelul UE în domeniul traficului ilicit de droguri, lăsând în același timp o anumită flexibilitate statelor membre atunci când pun în aplicare principiile, normele și excepțiile la nivel național.

3.4.        Documente explicative care însoțesc notificarea măsurilor de transpunere

Statelor membre li se solicită să comunice Comisiei măsurile naționale adoptate pentru a se conforma prezentei directive.

Statele membre nu trebuie să prezinte Comisiei documentele explicative (inclusiv tabelele de corespondență) care însoțesc notificarea măsurilor naționale adoptate pentru transpunerea dispozițiilor prezentei directive. Acest lucru nu este necesar datorită domeniului de aplicare redus al modificării propuse. Prezentarea unor documente explicative suplimentare ar adăuga o sarcină administrativă nejustificată pentru autoritățile competente ale statelor membre.

3.5.        Dispoziții principale

Articolul 1 – această dispoziție stabilește modificările Deciziei-cadru 2004/757/JAI în ceea ce privește definirea termenului „drog”, mai exact modificările dispoziției conform căreia substanțele psihoactive noi care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței trebuie să facă obiectul unor dispoziții de drept penal, precum și modificările în ceea ce privește evaluarea de către Comisie a punerii în aplicare și a impacturilor deciziei-cadru.

Articolul 2 – această dispoziție stabilește termenul-limită pentru transpunerea dispozițiilor directivei în legislația națională.

Articolele 3 și 4 – aceste dispoziții se referă la intrarea în vigoare și la destinatarii directivei.

4.           IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea nu are implicații pentru bugetul Uniunii.

2013/0304 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de modificare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, în ceea ce privește definirea termenului „drog”

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 83 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri[7] oferă o abordare comună privind lupta împotriva traficului ilicit de droguri, care reprezintă o amenințare pentru sănătatea, siguranța și calitatea vieții cetățenilor Uniunii, precum și pentru economia legală, stabilitatea și securitatea statelor membre. Aceasta prevede norme comune minime referitoare la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în materie de trafic de droguri pentru a se evita posibilitatea apariției unor probleme în cooperarea dintre autoritățile judiciare și organismele de asigurare a respectării legii din statele membre, din cauza faptului că infracțiunea sau infracțiunile respective nu sunt sancționate în conformitate cu legislația statului solicitant și a celui solicitat.

(2)       Decizia-cadru 2004/757/JAI se aplică în cazul substanțelor reglementate de Convenția unică a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972, și de Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope („convențiile ONU”), precum și în cazul drogurilor de sinteză supuse controlului în întreaga Uniune în conformitate cu Acțiunea comună 97/396/JAI din 16 iunie 1997 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor droguri de sinteză[8], care prezintă riscuri pentru sănătatea publică comparabile cu cele prezentate de substanțele enumerate în tabelele din cadrul convențiilor ONU.

(3)       Decizia-cadru 2004/757/JAI ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul substanțelor care sunt supuse unor măsuri de control și unor sancțiuni penale în conformitate cu Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive[9], care prezintă riscuri pentru sănătatea publică comparabile cu cele prezentate de substanțele enumerate în tabelele din cadrul convențiilor ONU.

(4)       Substanțe psihoactive noi care imită efectele unor substanțe enumerate în tabelele din cadrul convențiilor ONU apar frecvent și se răspândesc rapid în Uniune. Anumite substanțe psihoactive noi prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței, astfel cum se precizează în [Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi]. În temeiul regulamentului menționat anterior, se pot lua măsuri pentru a interzice producerea, fabricarea, punerea la dispoziție pe piață, inclusiv importul în Uniune, transportul și exportul din Uniune al substanțelor psihoactive noi care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței. Pentru a reduce efectiv gradul de disponibilitate a substanțelor psihoactive noi care prezintă riscuri grave pentru indivizi și societate, precum și pentru a descuraja traficul cu aceste substanțe în întreaga Uniune și implicarea organizațiilor criminale, măsurile permanente de restricție a accesului pe piață adoptate în temeiul acestui regulament ar trebui să fie susținute de dispoziții de drept penal.

(5)       Substanțele psihoactive noi, supuse unor restricții permanente privind accesul pe piață în conformitate cu [Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi] ar trebui, prin urmare, să facă obiectul dispozițiilor de drept penal ale Uniunii privind traficul ilicit de droguri. De asemenea, acest lucru ar contribui la eficientizarea și clarificarea cadrului juridic al Uniunii, deoarece aceleași dispoziții de drept penal s-ar aplica în cazul substanțelor reglementate de convențiile ONU și în cel al noilor substanțe psihoactive cele mai dăunătoare. Prin urmare, definiția termenului „drog” în Decizia-cadru 2004/757/JAI ar trebui modificată.

(6)       Pentru a soluționa rapid apariția și răspândirea în Uniune a noilor substanțe psihoactive dăunătoare, statele membre ar trebui să aplice dispozițiile Deciziei-cadru 2004/757/JAI în cazul substanțelor psihoactive noi care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței în termen de douăsprezece luni de la momentul în care acestea sunt supuse unor restricții permanente privind accesul pe piață în conformitate cu [Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi].

(7)       Având în vedere că obiectivul prezentei directive, și anume de a extinde domeniul de aplicare a dispozițiilor de drept penal ale Uniunii aplicabile în cazul traficului ilicit de droguri la substanțele psihoactive noi care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței, nu poate fi realizat în mod satisfăcător la nivelul statelor membre acționând individual și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(8)       Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și mai ales dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune și principiile legalității și proporționalității infracțiunilor.

(9)       [În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat intenția de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.]

ȘI/SAU

(10)     [În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.]

(11)     În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

(12)     Prin urmare, Decizia-cadru 2004/757/JAI ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Decizia-cadru 2004/757/JAI se modifică după cum urmează:

(1) La articolul 1, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„ «drog» înseamnă:

(a) oricare dintre substanțele care fac obiectul Convenției unice a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante (astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972) și al Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope;

(b) oricare dintre substanțele enumerate în anexă;

(c) orice substanță psihoactivă nouă care prezintă riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței, supusă unor restricții permanente privind accesul pe piață în temeiul [articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi];”

(2) La articolul 9, se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„3.     În ceea ce privește substanțele psihoactive noi supuse unor restricții permanente privind accesul pe piață în temeiul [articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi], statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare punerii în aplicare a dispozițiilor din prezenta decizie-cadru cu privire la aceste substanțe psihoactive noi în termen de douăsprezece luni de la data intrării în vigoare a restricției permanente privind accesul pe piață. Statele membre comunică Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta decizie-cadru sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

4.       În termen de [5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare 5 ani], Comisia evaluează măsura în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii-cadru și publică un raport.”

(3) Se adaugă Anexa V, astfel cum apare în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Transpunere

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult [douăsprezece luni de la intrarea în vigoare]. Statele membre comunică Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la [aceeași dată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr..../... cu privire la substanțele psihoactive noi].

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

ANEXĂ

Lista substanțelor menționate la articolul 1 punctul (1) litera (b)

(a) P-Metiltioamfetamină sau 4-Metiltioamfetamină,astfel cum se menționează în Decizia 1999/615/JAI a Consiliului din 13 septembrie 1999 de definire a substanței 4-MTA ca nou drog de sinteză ce trebuie să facă obiectul unor măsuri de control și al unor sancțiuni penale[10].

(b) Parametoximetilamfetamină sau N-metil-1-(4-metoxifenil)-2-aminopropan,astfel cum se menționează în Decizia 2002/188/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 privind măsurile de control și sancțiunile penale referitoare la noul drog sintetic PMMA[11].

(c) 2,5-dimetoxi-4-iodofenetilamină, 2,5-dimetoxi-4-etiltiofenetilamină, 2,5-dimetoxi-4-(n)-propiltiofenetilamină și 2,4,5-trimetoxiamfetamină, astfel cum se menționează în Decizia 2003/847/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind măsurile de control și sancțiunile penale referitoare la noile droguri sintetice 2C-I, 2C-T-2, 2C­T­7 și TMA-2[12].

(d) 1-benzilpiperazină sau 1-benzil-1,4-diazaciclohexan sau N-benzilpiperazină sau benzilpiperazină, astfel cum se menționează în Decizia 2008/206/JAI a Consiliului din 3 martie 2008 privind definirea 1-benzilpiperazinei (BZP) drept substanță psihoactivă nouă care trebuie supusă unor măsuri de control și unor dispoziții penale[13].

(e) 4-metilmetcatinonă, astfel cum se menționează în Decizia Consiliului 2010/759/UE din 2 decembrie 2010 privind supunerea 4-metilmetcatinonei (mefedronă) unor măsuri de control[14].

(f) 4-metilamfetamină, astfel cum se menționează în Decizia Consiliului 2013/129/UE din 7 martie 2013 privind supunerea 4-metilamfetaminei unor măsuri de control[15].

(g) 5-(2-aminopropil)indol, astfel cum se menționează în [Decizia Consiliului 2013/.../JAI din ... privind supunerea 5-(2-aminopropil)indolului unor măsuri de control[16]].

[1]               Convenția unică a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante (astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972) și Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope.

[2]               Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, Raportul anual pe 2012 privind situația drogurilor în Europa, http://www.emcdda.europa.eu/publications/annual-report/2012.

[3]               COM (2011) 689 final.

[4]               JO L 127, 20.5.2005, p. 32.

[5]               JO L 335, 11.11.2004, p. 8.

[6]               JO L 167, 25.6.1997, p. 1.

[7]               JO L 335, 11.11.2004, p. 8.

[8]               JO L 167, 25.6.1997, p. 1.

[9]               JO L 127, 10.5.2005, p. 32.

[10]             JO L 244, 16.9.1999, p. 1.

[11]             JO L 63, 6.3.2002, p. 14.

[12]             JO L 321, 6.12.2003, p. 64.

[13]             JO L 63, 7.3.2008, p. 45.

[14]             JO L 322, 8.12.2010, p. 44.

[15]             JO L 72, 15.3.2013, p. 11.

[16]             JO L […], […], p. […].