Propunere de REGULAMENT AL CONSILIULUI de instituire a Parchetului European /* COM/2013/0534 final - 2013/0255 (APP) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII Urmărirea penală a
infracțiunilor împotriva bugetului UE este în prezent de competența
exclusivă a statelor membre și în acest domeniu nu există nicio
autoritate a Uniunii Europene. Deși prejudiciul potențial al acestor
infracțiuni este foarte important, acestea nu sunt întotdeauna cercetate
și urmărite în justiție de autoritățile naționale
competente, întrucât resursele autorităților de asigurare a
respectării legii sunt limitate. Prin urmare, eforturile autorităților
naționale de asigurare a respectării legii rămân adesea
fragmentate în acest domeniu, iar dimensiunea transfrontalieră a acestor
infracțiuni scapă, de obicei, de atenția
autorităților. Deși tratarea cazurilor transfrontaliere
de fraudă presupune cercetări și urmăriri penale strâns
coordonate și eficiente la nivel european, nivelurile actuale de schimb de
informații și coordonare nu sunt suficiente pentru a realiza acest
lucru, în ciuda eforturilor intensificate ale organismelor Uniunii, cum ar fi
Eurojust, Europol și Oficiul European de Luptă Antifraudă
(OLAF). Coordonarea, cooperarea și schimbul de informații
întâmpină numeroase probleme și limitări din cauza
repartizării responsabilităților între autorități
aparținând mai multor jurisdicții teritoriale și
funcționale. Zilnic apar lacune în acțiunile judiciare de combatere a
fraudei la diferite niveluri și între diferite autorități, fapt
care constituie un impediment major pentru cercetarea și urmărirea
penală efectivă a infracțiunilor care aduc atingere intereselor
financiare ale Uniunii. Eurojust și Europol au un mandat general
de facilitare a schimbului de informații și de coordonare a
cercetărilor și urmăririlor penale naționale, dar nu au
autoritatea de a efectua acțiuni de cercetare sau urmărire
penală. Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are
competența de a cerceta fraudele și activitățile ilegale
care afectează UE, însă puterile sale sunt limitate la cercetări
administrative. Acțiunile autorităților judiciare naționale
rămân de multe ori lente, ratele de urmărire penală, în medie -
scăzute, iar rezultatele obținute în diferitele state membre la
nivelul Uniunii - inegale. Pe baza acestui bilanț, acțiunile
judiciare întreprinse de statele membre împotriva fraudei nu pot fi
considerate, în prezent, ca fiind eficiente, echivalente și descurajante,
conform cerințelor tratatului. Deoarece autoritățile de cercetare
și urmărire penală din statele membre, în prezent, nu pot atinge
un nivel echivalent de protecție și de asigurare a respectării
legii, Uniunea are nu numai competența, ci și obligația de a
acționa. Articolul 325 din tratat impune acest lucru din punct de vedere
juridic, dar ținând cont de normele specifice ale Uniunii care se
aplică în acest domeniu, Uniunea este și cea mai bine plasată
pentru a-și proteja propriile interese financiare, inclusiv prin
urmărirea penală a infracțiunilor împotriva acestor interese.
Articolul 86 din tratat prevede temeiul juridic necesar pentru acest nou sistem
de urmărire penală la nivelul Uniunii, al cărui scop este de a
corecta deficiențele regimului actual de asigurare a respectării
legii bazat exclusiv pe eforturi naționale și de a spori
consistența și coordonarea acestora. Prezenta propunere vizează instituirea
Parchetului European și definirea competențelor și procedurilor
acestuia. Aceasta completează o propunere legislativă anterioară[1], care definește
infracțiunile, precum și sancțiunile aplicabile. Prezenta propunere face parte dintr-un pachet
legislativ care va fi însoțit de o propunere privind reforma Eurojust. 2. REZULTATELE
CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI EVALUAREA IMPACTULUI Pentru elaborarea prezentului regulament,
Comisia a consultat pe larg părțile interesate, în mai multe rânduri,
bazându-se și pe discuțiile anterioare legate de Parchetul European,
care au durat peste un deceniu[2].
Consultările pregătitoare în vederea prezentei propuneri au vizat
principalele aspecte abordate în prezentul regulament, inclusiv diverse
opțiuni în ceea ce privește instituirea din punct de vedere
instituțional, juridic, organizațional și operațional a
unui sistem european de cercetare și urmărire penală a
infracțiunilor relevante. La începutul anului 2012, au fost publicate
și distribuite on-line două chestionare, unul pentru
profesioniștii din justiție și unul pentru publicul larg. În
general, răspunsurile au fost pozitive față de luarea unor noi
măsuri privind consolidarea cadrului material și procedural pentru
combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE
și, de asemenea, mulți respondenți și-au exprimat sprijinul
față de ideea înființării unui parchet european. De
asemenea, au fost formulate o serie de sugestii, preocupări și
întrebări mai detaliate, în special cu privire la relația dintre
Parchetul European și autoritățile naționale de
urmărire penală, competența Parchetului European de a conduce
și coordona cercetările la nivel național sau posibilele
dificultăți cu orice norme de procedură europene armonizate din
cadrul procedurilor Parchetului European. În paralel, a fost realizată o
cercetare pe teren în mai multe state membre, ca parte a studiului extern în
sprijinul acestui raport. În plus, pe parcursul anului 2012 și la
începutul anului 2013, au avut loc o serie de discuții sau reuniuni la
nivel european: ·
Rețeaua procurorilor sau funcțiilor
echivalente la Curțile Supreme de Justiție din statele membre,
Budapesta, 25-26 mai 2012. ·
Conferința „Proiectul unui parchet european?”,
Luxemburg, 13-15 iunie 2012. Conferința a reunit experți și
reprezentanți la nivel înalt din mediul academic, instituțiile UE
și statele membre. ·
Reuniunea de consultare a vicepreședintelui
Reding cu procurorii generali și cu directorii de parchete din statele
membre, Bruxelles, 26 iunie 2012. Reuniunea a permis o dezbatere deschisă
despre probleme specifice cu privire la protecția intereselor financiare
ale Uniunii. ·
La 18 octombrie 2012, Comisia a organizat o
reuniune de consultare cu privire la aspectele legate de o posibilă
reformă a Eurojust, în care au fost discutate cu reprezentanții
statelor membre și chestiuni legate de instituirea unui parchet european.
În general, reuniunea a susținut stabilirea unor legături strânse
între Eurojust și Parchetul European. ·
A 10-a Conferință OLAF a procurorilor
competenți în materie de fraudă, Berlin, 89 noiembrie 2012, a
fost prilejul de a explora modul în care procurorii naționali ar
interacționa cu Parchetul European, în cazul înființării
acestuia. ·
Consultarea informală organizată la 26
noiembrie 2012 cu avocații apărării (CCBE și ECBA) a
analizat garanțiile procedurale pentru suspecți și a formulat
recomandări utile în această privință. ·
Seminarul ERA „Către instituirea Parchetului
European (EPPO)”, 17 și 18 ianuarie 2013. ·
Reuniunea Grupului de experți ai Comisiei
privind politica penală europeană, Bruxelles, 23 ianuarie 2013. ·
Reuniune suplimentară de consultare cu ECBA
și CCBE, Bruxelles, 9 aprilie 2013. De asemenea, au avut loc numeroase reuniuni
bilaterale de consultare cu autoritățile din statele membre în a doua
jumătate a anului 2012 și la începutul anului 2013. Comisia a realizat o evaluare a impactului
diferitelor opțiuni de politică alternative, luând în considerare, inter
alia, un studiu extern (contract specific nr. JUST/2011/JPEN/FW/0030.A4)
care a luat în considerare diferite ipoteze care implică instituirea unui
parchet european. Conform analizei evaluării impactului, instituirea
Parchetului European ca birou integrat descentralizat al Uniunii, care se
bazează pe sistemele judiciare naționale, oferă cele mai multe
beneficii și generează cele mai mici costuri. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE
PROPUNERII 3.1. Temeiul juridic Temeiul juridic al propunerii este articolul
86 din tratat. Conform primului alineat al acestui articol, „[p]entru
combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o
procedură legislativă specială, poate institui un Parchet
European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăște în
unanimitate, după aprobarea Parlamentului European”. Al doilea alineat al
acestei dispoziții definește responsabilitatea Parchetului European,
după cum urmează: „Parchetul European are competența de a
cerceta, de a urmări și de a trimite în judecată, după caz
în colaborare cu Europol, autorii și coautorii infracțiunilor care aduc
atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu normele
stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1). Parchetul European
exercită în fața instanțelor competente ale statelor membre
acțiunea publică în legătură cu aceste infracțiuni”.
În final, alineatul (3) din articolul 86 din tratat definește domeniul de
aplicare material al regulamentelor care urmează a fi adoptate în
conformitate cu acesta: „Regulamentele prevăzute la alineatul (1)
stabilesc statutul Parchetului European, condițiile de exercitare a
atribuțiilor acestuia, regulamentul de procedură aplicabil
activităților sale, precum și normele care reglementează
admisibilitatea probelor și normele aplicabile controlului
jurisdicțional al actelor de procedură adoptate în exercitarea
atribuțiilor sale”. 3.2. Subsidiaritate și
proporționalitate Este necesar ca Uniunea să
acționeze, deoarece acțiunea prevăzută are o dimensiune
europeană intrinsecă. Aceasta presupune conducerea și
coordonarea la nivelul Uniunii a cercetărilor și urmăririlor
penale ale infracțiunilor care aduc atingere propriilor sale interese
financiare, a căror protecție este solicitată atât de Uniune,
cât și de statele membre prin articolul 310 alineatul (6) și
articolul 325 din TFUE. În conformitate cu principiul subsidiarității,
acest obiectiv poate fi atins doar la nivelul Uniunii, date fiind amploarea
și efectele sale. Astfel cum s-a menționat mai sus, situația
actuală, în care urmărirea penală a infracțiunilor îndreptate
împotriva intereselor financiare ale Uniunii este exclusiv de competența
autorităților din statele membre, nu este satisfăcătoare
și nu realizează suficient obiectivul de a combate în mod eficient
infracțiunile care aduc atingere bugetului Uniunii. În conformitate cu principiul
proporționalității, prezentul regulament nu
depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui
obiectiv. În cuprinsul textului propus, opțiunile alese sunt cele mai
puțin intruzive pentru sistemele juridice și structurile
instituționale ale statelor membre. Caracteristicile-cheie ale propunerii,
cum ar fi alegerea legislației aplicabile în cazul măsurilor de
cercetare, numărul procurorilor delegați, caracterul descentralizat
al Parchetului European și sistemul de control jurisdicțional, au
fost astfel concepute încât să nu depășească ceea ce este
necesar pentru atingerea principalelor obiective ale propunerii. Competența Uniunii în combaterea fraudei
și a altor infracțiuni care aduc atingere intereselor sale financiare
este stipulată fără echivoc în articolele 86 și 325 din
tratat. Deoarece această competență a Uniunii nu este accesorie
competenței statelor membre, iar exercitarea acesteia a devenit
necesară pentru a obține o protecție mai eficientă a
intereselor financiare ale Uniunii, pachetul propus respectă
cerințele de subsidiaritate. 3.3. Explicarea propunerii pe
capitole Principalele obiective ale propunerii sunt: ·
Contribuirea la consolidarea protejării
intereselor financiare ale Uniunii și continuarea dezvoltării unui
spațiu de justiție, precum și sporirea încrederii
întreprinderilor și cetățenilor UE în instituțiile Uniunii,
respectând, totodată, toate drepturile fundamentale consacrate în Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ·
Stabilirea unui sistem european coerent pentru
cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor care aduc
atingere intereselor financiare ale Uniunii. ·
Asigurarea unei cercetări și
urmăriri penale mai eficiente și mai eficace a infracțiunilor
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. ·
Creșterea numărului de urmăriri penale,
conducând la mai multe condamnări și la recuperarea fondurilor
europene obținute în mod fraudulos. ·
Asigurarea unei cooperări strânse și a
unui schimb eficient de informații între autoritățile competente
la nivel național și european. ·
Intensificarea descurajării comiterii de
infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. 3.3.1. Capitolul I: Obiect și
definiții Acest capitol stabilește obiectul
regulamentului, și anume instituirea Parchetului European. În plus, acesta
definește un anumit număr de termeni utilizați în text, cum ar
fi „interesele financiare ale Uniunii”. 3.3.2. Capitolul II: Norme generale Acest capitol reglementează
caracteristicile fundamentale ale Parchetului European, statutul și
structura acestuia ca nou organism al Uniunii cu funcții de cercetare
și urmărire penală. În acest sens, prevede norme specifice cu
privire la numirea și eliberarea din funcție a Procurorului european,
a adjuncților săi și a procurorilor europeni delegați. De
asemenea, acesta stabilește principiile fundamentale ale
funcționării Parchetului European. Secțiunea 1 (Statutul, organizarea
și structura Parchetului European) clarifică modul în care Parchetul
European este înființat, precum și funcțiile care îi vor fi
încredințate. Textul prevede instituirea acestuia ca un nou organism al
Uniunii cu personalitate juridică și stabilește relația sa
cu Eurojust. Printre caracteristicile-cheie ale Parchetului European, textul
face referire la independență și răspundere, care ar trebui
să garanteze faptul că este capabil să își exercite
funcțiile și să facă uz de puterile sale în așa fel
încât să fie imun la orice influență inadecvată.
Principalele caracteristici ale structurii Parchetului European sunt descrise
și în text. Secțiunea 2 (Numirea și eliberarea
din funcție a membrilor Parchetului European) prevede normele aplicabile
în cazul procedurii de numire și eliberare din funcție a Procurorului
European, a adjuncților acestuia, precum și a membrilor personalului.
Procedura de numire a Procurorului European este concepută astfel încât
să garanteze independența și răspunderea acestuia în
fața instituțiilor Uniunii, în timp ce procedura de eliberare a
acestuia din funcție revine Curții de Justiție a Uniunii
Europene. Pentru procurorii europeni delegați, care vor fi numiți
și eliberați din funcție de Procurorul European, procedura
asigură integrarea lor în sisteme naționale de urmărire
penală. Secțiunea 3 (Principii fundamentale)
descrie principiile juridice de bază care vor guverna
activitățile Parchetului European, inclusiv conformitatea cu Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proporționalitatea,
legislația națională aplicabilă pentru punerea în
practică a regulamentului, neutralitatea procedurală, legalitatea
și celeritatea cercetărilor, obligația statelor membre de a
participa la cercetările și urmăririle penale întreprinse de
Parchetul European. Secțiunea 4 (Competența Parchetului
European) clarifică infracțiunile care intră în sfera de
competență materială a Parchetului European. Aceste infracțiuni
trebuie definite prin referire la legislația națională de punere
în aplicare a legislației Uniunii (Directiva 2013/xx/UE). Textul face
distincție între două categorii de infracțiuni, dintre care
prima se încadrează automat în sfera de competență a Parchetului
European (articolul 12) și a doua (articolul 13), care presupune
stabilirea competenței Parchetului European atunci când există
anumite legături cu infracțiunile din prima categorie. Secțiunea
descrie, de asemenea, modul în care Parchetul European își va exercita
competența asupra acestor infracțiuni. 3.3.3. Capitolul III: Norme de
procedură privind cercetarea, urmărirea penală și faza de
judecată Acest capitol prevede caracteristicile
esențiale ale cercetărilor și urmăririlor penale întreprinse
de Parchetul European, inclusiv dispozițiile referitoare la modul în care
acestea ar trebui controlate de instanțele naționale, deciziile pe
care le-ar putea lua Parchetul European de îndată ce cercetarea este
finalizată, modul în care și-ar putea exercita funcțiile de
urmărire penală și modul în care probele colectate vor fi
utilizate în instanțele de judecată. Secțiunea 1 (Desfășurarea
cercetărilor) prevede normele generale aplicabile în cazul
cercetărilor efectuate de Parchetul European, inclusiv sursele de
informații utilizate, modalitatea de inițiere și
desfășurare a cercetărilor, precum și modul în care
Parchetul European poate obține informații suplimentare din bazele de
date sau datele colectate la solicitarea sa. Secțiunea 2 (Prelucrarea informațiilor)
explică funcționarea sistemului de gestionare a cazurilor. Secțiunea 3 (Măsuri de cercetare)
stabilește ce tipuri de măsuri individuale de cercetare va putea
utiliza Parchetul European și în ce condiții. Textul nu
reglementează în detaliu fiecare dintre aceste măsuri, ci impune
aplicarea legislației naționale. Secțiunea 4 (Încetarea cercetării
și competențele în materie de urmărire penală)
stipulează diferitele tipuri de decizii pe care Parchetul European le
poate adopta la finalul cercetării, inclusiv punerile sub acuzare sau
neînceperea urmăririi penale. Secțiunea 5 (Admisibilitatea probelor)
reglementează admisibilitatea probelor colectate și prezentate de
Parchetul European în instanțele de judecată. Secțiunea 6 (Confiscarea)
reglementează dispunerea de bunurile confiscate de instanțele
naționale ca urmare a urmăririi penale efectuate de Parchetul
European. 3.3.4. Capitolul IV: Garanții
procedurale Normele din acest capitol prevăd
garanții pentru persoanele suspectate și alte persoane implicate în
procedurile Parchetului European, care vor trebui să respecte standardele
relevante, în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Normele se referă la legislația Uniunii (directive privind diferite
drepturi procedurale în cadrul procedurilor penale) cu privire la anumite
drepturi, însă, de asemenea, definesc în mod autonom alte drepturi care nu
au fost încă reglementate în legislația Uniunii. Ca atare, aceste
norme prevăd un nivel suplimentar de protecție în comparație cu
legislația națională, pentru ca persoanele suspectate și
alte persoane implicate să poată beneficia direct de o protecție
la nivelul Uniunii. 3.3.5. Capitolul V: Controlul
jurisdicțional Articolul 86 alineatul (3) din tratat prevede
ca legiuitorul Uniunii să stabilească normele aplicabile controlului
jurisdicțional al actelor de procedură adoptate de Parchetul European
în exercitarea funcțiilor sale. Această posibilitate reflectă
natura specifică a Parchetului European, care este diferită de cea a
tuturor celorlalte organisme și agenții ale Uniunii și
necesită norme speciale în ceea ce privește controlul
jurisdicțional. Articolul 86 alineatul (2) din tratat prevede
că Parchetul European își exercită acțiunea publică
înaintea instanțelor competente din statele membre. Actele de cercetare
ale Parchetului European sunt, de asemenea, strâns asociate unei posibile
urmăriri penale și, în principal, produc efecte în sistemele juridice
din statele membre. În majoritatea cazurilor, acestea vor fi, de asemenea,
efectuate de autoritățile naționale de asigurare a
aplicării legii, care acționează în conformitate cu
instrucțiunile Parchetului European, și, uneori, tot în urma
obținerii autorizației unei instanțe naționale. Parchetul
European este, prin urmare, un organism al Uniunii, ale cărui acțiuni
vor fi relevante în special în sistemele juridice naționale. Prin urmare,
este necesar ca Parchetul European să fie considerat o autoritate
națională în scopul controlului jurisdicțional al actelor sale
de cercetare și urmărire penală. În consecință,
instanțelor naționale ar trebui să li se încredințeze
controlul jurisdicțional al tuturor actelor atacabile de cercetare și
urmărire penală ale Parchetului European, iar instanțele Uniunii
nu ar trebui să fie direct competente cu privire la aceste acte în temeiul
articolelor 263, 265 și 268 din tratat, deoarece aceste acte nu ar trebui
considerate, în scopul controlului jurisdicțional, drept acte ale unui
organism al Uniunii. În conformitate cu articolul 267 din tratat,
instanțele naționale pot sau, în anumite circumstanțe, sunt
obligate să trimită Curții de Justiție întrebări
pentru hotărârile preliminare cu privire la interpretarea sau la
valabilitatea dispozițiilor legislației Uniunii care sunt relevante
pentru controlul jurisdicțional al actelor de cercetare și
urmărire penală ale Parchetului European. Acestea pot include
întrebări cu privire la interpretarea prezentului regulament. Întrucât
Parchetul European va fi considerat o autoritate națională în scopul
controlului jurisdicțional, instanțele naționale vor putea
adresa Curții de Justiție numai întrebări cu privire la
interpretarea actelor sale. Procedura hotărârilor preliminare va garanta,
astfel, că prezentul regulament este aplicat uniform pe întreg teritoriul
Uniunii, în timp ce valabilitatea actelor Parchetului European va putea fi
contestată în instanțele naționale în conformitate cu
legislația națională. 3.3.6. Capitolul VI: Protecția
datelor Acest capitol prevede norme care
reglementează regimul de protecție a datelor, care, în contextul
specific al Parchetului European, detaliază și completează
legislația Uniunii aplicabilă prelucrării datelor cu caracter
personal de către organismele UE [în special Regulamentul (CE) nr. 45/2001
al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind
protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal de către instituțiile și organele comunitare și
privind libera circulație a acestor date]. Supravegherea prelucrării
tuturor datelor cu caracter personal în contextul activităților
Parchetului European a fost încredințată Autorității
Europene pentru Protecția Datelor (AEPD). 3.3.7. Capitolul VII: Dispoziții
financiare și privind personalul Normele acestui capitol reglementează
modul în care Parchetul European își va gestiona bugetul și
personalul. Acestea se bazează pe legislația aplicabilă a
Uniunii, și anume pentru aspecte legate de buget - pe Regulamentul (UE,
Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25
octombrie 2012 cu privire la normele financiare aplicabile bugetului general al
Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al
Consiliului, și pentru aspecte în materie de personal - pe Regulamentul 31
(CEE), cu modificările ulterioare. 3.3.8. Capitolul VIII:
Dispoziții privind relațiile Parchetului European Acest capitol reglementează relația
dintre Parchetul European și instituțiile Uniunii sau cu alte
organisme, precum și cu actorii din afara Uniunii. Norme speciale se
aplică în relația Parchetului European cu Eurojust, având în vedere
legăturile speciale dintre acestea în domeniul activităților
operaționale, administrației și gestionării. 3.3.9. Capitolul IX: Dispoziții
generale Aceste dispoziții abordează
aspectele instituționale care apar în momentul înființării
oricărui nou birou sau oricărei noi agenții a Uniunii. Acestea
sunt în mare măsură inspirate de „Abordarea comună privind
agențiile descentralizate”, însă țin seama de natura (judiciară)
specifică a Parchetului European. Dispozițiile vizează aspecte
cum ar fi statutul juridic și condițiile de funcționare, regimul
lingvistic, cerințele de transparență, normele de prevenire a
fraudei, gestionarea informațiilor clasificate, anchetele administrative
și normele privind răspunderea. 3.3.10. Capitolul X: Dispoziții
finale Aceste dispoziții se referă la
aplicarea regulamentului și prevăd adoptarea unor dispoziții de
punere în aplicare, dispoziții tranzitorii, norme administrative și
intrarea în vigoare. 4. IMPLICAȚII BUGETARE Propunerea urmărește să fie
eficientă din punct de vedere al costurilor pentru bugetul UE: o parte din
resursele actuale ale OLAF vor fi utilizate pentru instituirea sediului central
al Parchetului European, care, la rândul său, se va baza pe sprijinul
administrativ al Eurojust. Costuri suplimentare limitate vor fi
ocazionate în legătură cu posturile procurorilor europeni
delegați care se vor afla în statele membre și vor face parte
integrantă din Parchetul European. Având în vedere dublul statut al acestora,
de procurori ai Uniunii și procurori naționali, aceștia vor
primi remunerație de la bugetul UE și vor fi supuși Statutului
personalului. Întrucât faza de punere în practică a
Parchetului European va dura, probabil, mai mulți ani, membrii
personalului vor fi transferați treptat de la OLAF către Parchetul
European. Numărul echivalent de membri de personal transferați
și creditele corespunzătoare finanțării acestui personal
vor fi reduse din schema de personal și bugetul OLAF. Parchetul European
va intra într-un ritm normal de funcționare odată ce se va atinge
nivelul complet de personal. Nivelul complet de personal va fi atins în 2023,
cu 235 de membri ai personalului, dintre care 180 de posturi
prevăzute în schema de personal și 55 de angajați externi.
Costul estimat pentru 2023 cu acest nivel de personal este de aproximativ 35
milioane EUR. 2013/0255 (APP) Propunere de REGULAMENT AL CONSILIULUI de instituire a Parchetului European CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 86, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere aprobarea Parlamentului
European, după consultarea Autorității
Europene pentru Protecția Datelor, hotărând în conformitate cu o
procedură legislativă specială, întrucât: (1) Atât Uniunea, cât și
statele membre au obligația de a proteja interesele financiare ale Uniunii
împotriva infracțiunilor care generează daune financiare
semnificative în fiecare an. Totuși, aceste infracțiuni nu sunt în
prezent cercetate și urmărite penal suficient de către
autoritățile naționale competente. (2) Instituirea Parchetului
European este prevăzută în Tratatul privind Funcționarea Uniunii
Europene (TFUE) în contextul spațiului de libertate, securitate și
justiție. (3) Tratatul prevede în mod
expres ca Parchetul European să fie înființat pornind de la Eurojust,
ceea ce implică faptul că prezentul regulament ar trebui să
stabilească legături între aceste organisme. (4) Tratatul prevede că
mandatul Parchetului European este acela de a combate infracțiunile care
aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. (5) În conformitate cu principiul
subsidiarității, combaterea infracțiunilor care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii poate fi realizată mai bine la nivelul
Uniunii, date fiind amploarea și efectele sale. Situația
actuală, în care urmărirea penală a infracțiunilor
îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii ține exclusiv de
competența autorităților din statele membre, nu realizează
suficient acest obiectiv. Întrucât obiectivele prezentului regulament, și
anume instituirea Parchetului European, nu pot fi realizate de statele membre,
având în vedere fragmentarea urmăririlor penale naționale în domeniul
infracțiunilor comise împotriva intereselor financiare ale Uniunii
și, în consecință, pot fi atinse la nivelul Uniunii,
datorită faptului că Parchetul European urmează să
aibă competența exclusivă de a urmări penal astfel de
infracțiuni, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu
principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din
Tratatul privind Uniunea Europeană. (6) În conformitate cu principiul
proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5
din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezentul regulament nu
depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor
obiective și asigură că impactul său asupra sistemelor
juridice și structurilor instituționale ale statelor membre este cel
mai puțin intruziv posibil. (7) Mandatul Parchetului European
ar trebui să fie cercetarea, urmărirea penală și trimiterea
în judecată a autorilor infracțiunilor împotriva intereselor
financiare ale Uniunii. Acest lucru presupune puteri autonome de cercetare
și urmărire penală, inclusiv capacitatea de a
desfășura cercetări în cazurile transfrontaliere sau complexe. (8) Structura
organizațională a Parchetului European ar trebui, de asemenea,
să permită un proces decizional rapid și eficient în
desfășurarea cercetărilor și urmăririlor penale,
indiferent dacă acestea implică unul sau mai multe state membre. (9) În principiu,
cercetările Parchetului European ar trebui efectuate de procurori europeni
delegați din statele membre. În cazurile în care sunt implicate mai multe
state membre sau în cazurile deosebit de complexe, în scopul derulării
unei cercetări și urmăriri penale eficiente Procurorul European
poate să își exercite atribuțiile și prin coordonarea
autorităților naționale de asigurare a respectării legii. (10) Deoarece Parchetului European
urmează să i se acorde atribuții de cercetare și
urmărire penală, ar trebui instituite garanții
instituționale pentru a asigura independența, precum și
răspunderea acestuia în fața instituțiilor Uniunii. (11) Răspunderea strictă
completează independența și atribuțiile acordate acestuia
în temeiul prezentului regulament. Procurorul European este pe deplin
răspunzător pentru îndeplinirea sarcinilor sale în calitate de
șef al Parchetului European și, ca atare, își asumă
răspunderea instituțională globală pentru
activitățile sale generale în fața instituțiilor Uniunii.
Prin urmare, oricare dintre instituțiile Uniunii se poate adresa
Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea
îndepărtării acestuia din funcție în anumite situații,
inclusiv în cazuri de abateri grave. Această răspundere ar trebui
combinată cu un regim strict de control jurisdicțional, prin care
Parchetul European să poată face uz de puterile sale coercitive de
cercetare numai sub rezerva unei autorizații judiciare prealabile, iar
probele prezentate în instanța de judecată ar trebui să
facă obiectul verificării de către acea instanță în
sensul conformității cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene. (12) Pentru a asigura coerența
acțiunilor sale și, astfel, o protecție echivalentă a
intereselor financiare ale Uniunii, structura organizațională a
Parchetului European ar trebui să permită conducerea și
coordonarea la nivel central a tuturor cercetărilor și
urmăririlor penale în limitele competenței sale. Prin urmare,
Parchetul European ar trebui să aibă o structură centrală,
în cadrul căreia deciziile să fie adoptate de Procurorul European. (13) Pentru a maximiza
eficiența și a reduce costurile la minimum, Parchetul European ar
trebui să respecte principiul descentralizării, conform căruia
ar trebui, în principiu, să recurgă la procurorii europeni
delegați aflați în statele membre pentru a efectua cercetări
și urmăriri penale. Parchetul European ar trebui să se bazeze pe
autoritățile naționale, inclusiv autoritățile
polițienești, în special pentru executarea măsurilor coercitive.
În temeiul principiului cooperării loiale, toate autoritățile
naționale și organismele relevante ale Uniunii, inclusiv Europol,
Eurojust și OLAF, sunt obligate să sprijine în mod activ
cercetările și urmăririle penale întreprinse de Parchetul
European, precum și să coopereze cu acesta în cea mai mare
măsură posibilă. (14) Activitățile
operaționale ale Parchetului European ar trebui efectuate în conformitate
cu instrucțiunile și în numele Procurorului European de către
procurorii europeni delegați desemnați sau de personalul lor
național din statele membre. Procurorul european și adjuncții
acestuia ar trebui să aibă personalul necesar pentru îndeplinirea
funcțiilor lor în temeiul prezentului regulament. Parchetul European ar
trebui considerat indivizibil. (15) Procedura de numire a
Procurorului European ar trebui să asigure independența acestuia, iar
legitimitatea acestuia ar trebui să rezulte de la instituțiile
Uniunii. Adjuncții Procurorului European ar trebui numiți prin
intermediul aceleiași proceduri. (16) Procedura de numire a
procurorilor europeni delegați ar trebui să garanteze că
aceștia fac parte integrantă din Parchetul European și că
sunt integrați atât la nivel operațional, cât și la nivel funcțional
în sistemele juridice și structurile de urmărire naționale. (17) Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene constituie temeiul comun pentru protecția drepturilor
persoanelor suspectate în proceduri penale, atât în etapa anterioară
procesului, cât și pe durata acestuia. Activitățile Parchetului
European ar trebui efectuate, în toate cazurile, cu respectarea deplină a
acestor drepturi. (18) Cercetările și
urmăririle penale întreprinse de Parchetul European ar trebui să fie
ghidate de principiile proporționalității,
imparțialității și corectitudinii față de
persoana suspectată. Aceasta include obligația de a căuta toate
tipurile de probe, incriminatorii și dezincriminatorii. (19) Este necesar să se
stabilească normele de procedură aplicabile activităților
Parchetului European. Pentru că prevederea unor dispoziții detaliate
privind desfășurarea cercetărilor și urmăririlor sale
penale ar fi disproporționată, prezentul regulament ar trebui doar
să enumere măsurile de cercetare pe care Parchetul European ar putea
fi nevoit să le utilizeze și să lase alte aspecte, în special
normele referitoare la executarea acestora, în sarcina legislației
naționale. (20) Pentru a asigura securitatea
juridică și toleranța zero față de infracțiunile
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, activitățile
de cercetare și urmărire penală întreprinse de Parchetul
European ar trebui să se bazeze pe principiul urmăririi penale
obligatorii, conform căruia să se inițieze cercetări
și, sub rezerva unor condiții suplimentare, să se
urmărească penal orice infracțiune din sfera de
competență a Parchetului European. (21) Sfera competenței
materiale a Parchetului European ar trebui limitată la infracțiunile
penale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Orice extindere a
acestei competențe pentru a include infracțiuni grave cu dimensiune
transfrontalieră va necesita decizia unanimă a Consiliului European. (22) Infracțiunile împotriva
intereselor financiare ale Uniunii sunt adesea strâns legate de alte
infracțiuni. În interesul eficienței procedurale și pentru a
evita o posibilă încălcare a principiului ne bis in idem,
competența Parchetului European ar trebui să includă și
infracțiunile care nu sunt practic definite în dreptul național ca
infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, atunci
când faptele constitutive sunt identice și indisolubil legate de cele ale
infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. În
astfel de cazuri mixte, în care infracțiunea care aduce atingere
intereselor financiare ale Uniunii este preponderentă, competența
Parchetului European ar trebui exercitată în urma consultării cu
autoritățile competente ale statului membru în cauză.
Preponderența ar trebui stabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactul
financiar al infracțiunilor pentru Uniune, pentru bugetele naționale,
numărul de victime sau alte circumstanțe legate de gravitatea
infracțiunii sau sancțiunile aplicabile. (23) Competența Parchetului
European în ceea ce privește infracțiunile care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii ar trebui să aibă prioritate în
fața cererilor naționale de jurisdicție, astfel încât să
poată asigura coerența și coordonarea cercetărilor și
urmăririlor penale la nivelul Uniunii. În ceea ce privește aceste
infracțiuni, autoritățile din statele membre ar trebui să
acționeze doar la solicitarea Parchetului European, cu excepția
cazului în care sunt necesare măsuri urgente. (24) Deoarece Parchetul European ar
trebui să trimită cazuri în judecată la instanțele
naționale, competența sa ar trebui definită prin referire la
dreptul penal al statelor membre, care incriminează actele sau omisiunile
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și stabilesc
sancțiunile aplicabile prin transpunerea legislației relevante a
Uniunii, în special [a Directivei 2013/xx/UE[3]], în sistemele juridice
naționale. (25) Parchetul European ar trebui
să își exercite competența pe o scară cât mai largă,
astfel încât cercetările și urmăririle sale penale să se
poată extinde la infracțiuni comise în afara teritoriului statelor
membre. Prin urmare, exercitarea competenței sale ar trebui aliniată
la dispozițiile [Directivei 2013/xx/UE]. (26) Întrucât Parchetul European
are competența exclusivă de a trata infracțiunile care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii, cercetările pe care acesta le
desfășoară pe teritoriul statelor membre ar trebui facilitate de
autoritățile naționale competente și de organismele
relevante ale Uniunii, inclusiv Eurojust, Europol și OLAF, din momentul
raportării unei infracțiuni suspectate către Parchetul European
și până când se stabilește începerea urmăririi penale sau
cazul se soluționează altfel. (27) Pentru a-și respecta pe
deplin obligația de informare a Parchetului European atunci când este
identificată o suspiciune de infracțiune în limitele competenței
lor, autoritățile naționale ale statelor membre, precum și
toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii
ar trebui să urmeze procedurile de raportare existente și să
instituie mecanisme eficiente pentru evaluarea preliminară a
acuzațiilor raportate acestora. Instituțiile, organismele, oficiile
și agențiile Uniunii pot utiliza OLAF în acest sens. (28) Este esențial pentru
cercetarea și urmărirea penală eficientă a infracțiunilor
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii ca Parchetul European
să poată aduna probe de pe întreg teritoriul Uniunii prin utilizarea
unui set cuprinzător de măsuri de cercetare, ținând cont
totodată de principiul proporționalității și de necesitatea
de a obține o autorizație judiciară pentru anumite măsuri
de cercetare. Aceste măsuri ar trebui să fie disponibile în ceea ce
privește infracțiunile care intră în sfera de
competență a Parchetului European în scopul cercetărilor și
urmăririlor penale ale acestuia. Odată dispuse de către
Parchetul European sau de autoritatea judiciară competentă, la
solicitarea sa, măsurile ar trebui executate în conformitate cu
legislația națională. În plus, Parchetul European ar trebui
să aibă acces la toate sursele relevante de date, inclusiv la
registrele publice și private. (29) Utilizarea măsurilor de
cercetare prevăzute de prezentul regulament ar trebui să respecte
condițiile prevăzute în acesta, inclusiv necesitatea de a obține
o autorizație judiciară pentru anumite măsuri de cercetare cu
efect coercitiv. Alte măsuri de cercetare pot fi supuse autorizării
judiciare dacă acest lucru este solicitat de legislația
națională a statului membru în care urmează să fie executată
măsura de cercetare. Cerințele generale de proporționalitate
și necesitate ar trebui să se aplice în cazul dispunerii
măsurilor de către Parchetul European și autorizării
judiciare a acestora de către autoritatea judiciară
națională competentă în conformitate cu prezentul regulament. (30) Articolul 86 din tratat impune
Parchetului European să exercite acțiunea publică, ceea ce
include luarea de decizii cu privire la inculparea unui suspect și
alegerea jurisdicției. Decizia de inculpare a suspectului ar trebui luată
de Procurorul European, astfel încât să existe o politică comună
în materie de urmărire penală. Alegerea jurisdicției competente
ar trebui făcută de Procurorul European pe baza unui set de criterii
transparente. (31) Având în vedere principiul
obligativității acțiunii publice, cercetările Parchetului
European ar trebui să conducă, în mod normal, la faza de
judecată în instanțele naționale competente, în cazul în care
există probe solide și niciun temei juridic nu afectează
acțiunea publică. În lipsa unor astfel de probe și atunci când
nu există perspective ca probele necesare să fie produse în
instanță, cazul poate fi închis. În plus, Parchetul European ar
trebui să aibă posibilitatea să închidă un caz atunci când
infracțiunea este minoră. Atunci când cazul nu este închis pe acest
temei, însă nici trimiterea în judecată nu se justifică,
Parchetul European ar trebui să aibă posibilitatea de a propune o
tranzacție persoanei suspectate, dacă acest lucru ar fi în interesul
bunei administrări a justiției. Normele aplicabile tranzacțiilor
și cele care se aplică în cazul calculării amenzilor ce se impun
ar trebui clarificate în normele administrative ale Parchetului European.
Închiderea unui caz printr-o tranzacție în conformitate cu prezentul
regulament nu ar trebui să afecteze aplicarea măsurilor
administrative de către autoritățile competente, în măsura
în care acele măsuri nu se referă la sancțiuni care ar putea fi
asimilate unor sancțiuni penale. (32) Probele prezentate de
Parchetul European instanței de judecată ar trebui recunoscute ca probe
admisibile și, astfel, să fie prezumate ca îndeplinind orice
cerință probatorie relevantă în temeiul dreptului național
al statului membru în care se află instanța de judecată, cu
condiția ca instanța să considere că respectă dreptul
la un proces echitabil și dreptul la apărare ale persoanei suspectate
în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Instanța de judecată nu poate respinge probele prezentate de
Parchetul European ca fiind inadmisibile pe motiv că normele și
condițiile de colectare a acestui tip de probe sunt diferite în
conformitate cu legislația națională aplicabilă acestora. (33) Prezentul regulament
respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acesta impune Parchetului European
să respecte, în special, dreptul la un proces echitabil, dreptul la
apărare și prezumția de nevinovăție, astfel cum sunt
consacrate în articolele 47 și 48 din cartă. Articolul 50 din
cartă, care protejează dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de
două ori în proceduri penale pentru aceeași infracțiune (ne
bis in idem) garantează că nu va exista o dublă trimitere în
judecată ca urmare a urmăririlor penale întreprinse de Parchetul
European. Activitățile Parchetului European vor fi, astfel,
exercitate în deplină conformitate cu aceste drepturi și regulamentul
se aplică și se interpretează în consecință. (34) Articolul 82 alineatul (2) din
tratat permite Uniunii să stabilească norme minime privind drepturile
persoanelor fizice în cadrul procedurilor penale pentru a garanta respectarea
dreptului la apărare și la un proces echitabil. Deși Uniunea a
stabilit deja un acquis semnificativ, unele dintre aceste drepturi nu au
fost încă armonizate în temeiul dreptului Uniunii. În ceea ce
privește aceste drepturi, prezentul regulament ar trebui să
stabilească norme aplicabile exclusiv în sensul prezentului regulament. (35) Drepturile la apărare
prevăzute deja în legislația relevantă a Uniunii, cum ar fi
Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20
octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul
procedurilor penale[4],
Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai
2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale[5] și [Directiva
2013/xx/UE a Parlamentului European și a Consiliului din xx xxxx 2013
privind dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale
și dreptul de a comunica după arestare], astfel cum au fost
transpuse în legislația națională, ar trebui să se aplice
în cazul activităților Parchetului European. Orice persoană
suspectată față de care Parchetul European inițiază o
cercetare ar trebui să beneficieze de aceste drepturi. (36) Articolul 86 alineatul (3) din
tratat permite legiuitorului Uniunii să stabilească normele
aplicabile în cazul controlului jurisdicțional al actelor de
procedură adoptate de Parchetul European în îndeplinirea funcțiilor
sale. Această competență acordată legiuitorului
reflectă natura specifică a Parchetului European, care este
diferită de cea a tuturor celorlalte organisme și agenții ale
Uniunii și presupune norme speciale în ceea ce privește controlul
jurisdicțional. (37) Articolul 86 alineatul (2) din
tratat impune Parchetului European să exercite acțiunea publică
în instanțele competente din statele membre. Actele întreprinse de
Parchetul European în cursul cercetărilor sale sunt strâns legate de etapa
urmării penale și de cea a judecății, care pot decurge din
acestea și pot produce efecte în sistemul juridic al statelor membre. În
majoritatea cazurilor, aceste acte vor fi întreprinse de autoritățile
naționale de asigurare a respectării legii, care acționează
în conformitate cu instrucțiunile Parchetului European, uneori în urma
obținerii autorizației unei instanțe naționale. Prin
urmare, este oportun să se considere că Parchetul European este o
autoritate națională în sensul controlului jurisdicțional al
actelor sale de cercetare și urmărire penală. În consecință,
instanțelor naționale ar trebui să li se încredințeze
controlul jurisdicțional al tuturor actelor de cercetare și
urmărire penală ale Parchetului European care pot fi contestate, iar
Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu ar trebui să fie direct
competentă cu privire la aceste acte în temeiul articolelor 263, 265
și 268 din tratat, deoarece acestea nu trebuie considerate acte ale unui
organism al Uniunii în sensul controlului jurisdicțional. (38) În conformitate cu articolul
267 din tratat, instanțele naționale pot sau, în anumite
circumstanțe, sunt obligate să adreseze Curții de Justiție
întrebări preliminare privind interpretarea sau valabilitatea
dispozițiilor din dreptul Uniunii, inclusiv din prezentul regulament,
relevante pentru controlul jurisdicțional al actelor de cercetare și
urmărire penală întreprinse de Parchetul European. Instanțele
naționale nu ar trebui să poată adresa întrebări cu privire
la valabilitatea actelor Parchetului European la Curtea de Justiție,
deoarece aceste acte nu trebuie considerate acte ale unui organism al Uniunii în
sensul controlului jurisdicțional. (39) De asemenea, ar trebui
clarificat faptul că problemele privind interpretarea dispozițiilor
dreptului intern care sunt aplicabile în temeiul prezentului regulament ar
trebui tratate numai de instanțele naționale. În
consecință, aceste instanțe nu pot adresa întrebări
Curții de Justiție cu privire la interpretarea dreptului intern la
care face referire prezentul regulament. (40) Întrucât
tratatul prevede ca Parchetul European să fie înființat pornind de la
Eurojust, aceste organisme ar trebui să coexiste, să coopereze
și să se completeze reciproc din punct de vedere organic,
operațional și administrativ. (41) De
asemenea, Parchetul European ar
trebui să funcționeze în strânsă colaborare cu alte
instituții și agenții ale Uniunii pentru a facilita exercitarea
funcțiilor sale în temeiul prezentului regulament și să
stabilească, dacă este necesar, acorduri formale privind norme
detaliate referitoare la schimbul de informații și cooperare. O
atenție deosebită ar trebui acordată cooperării cu Europol
și OLAF pentru a evita suprapunerile și a permite Parchetului European să obțină
informațiile relevante de care acestea dispun, precum și să se
bazeze pe analiza lor în cadrul anumitor cercetări. (42) Regulamentul (CE) nr. 45/2001
al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor
cu caracter personal de către instituțiile și organele
comunitare și privind libera circulație a acestor date[6] se aplică în cazul
prelucrării de date cu caracter personal efectuate de Parchetul European.
Acesta se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul
obiectivelor și sarcinilor Parchetului European, a datelor cu caracter
personal referitoare la membrii personalului, precum și a datelor
administrative cu caracter personal deținute de aceștia. Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze
prelucrarea datelor cu caracter personal de către Parchetul European.
Principiile enunțate în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 ar trebui detaliate
și completate în ceea ce privește prelucrarea datelor
operaționale cu caracter personal de către Parchetul European atunci
când este necesar. Atunci când Parchetul European transferă date operaționale
cu caracter personal unei autorități dintr-o țară
terță sau unei organizații internaționale ori către
Interpol în temeiul unui acord internațional încheiat în conformitate cu
articolul 218 din tratat, măsurile adecvate de siguranță
prezentate cu privire la protecția vieții private și a
drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice
ar trebui să garanteze respectarea dispozițiilor privind
protecția datelor din prezentul regulament. (43) [Directiva 2013/xx/UE privind
protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal și libera circulație a acestor date] se aplică în cazul
prelucrării datelor cu caracter personal de către
autoritățile competente din statele membre în scopul prevenirii,
cercetării, depistării sau urmăririi penale a
infracțiunilor sau în scopul executării pedepselor. (44) Sistemul Parchetului European
de prelucrare a datelor ar trebui să se bazeze pe sistemul Eurojust de
gestionare a cazurilor, însă fișierele sale de lucru temporare ar trebui
considerate dosare de caz din momentul inițierii unei cercetări
penale. (45) Regimul
financiar, bugetar și de personal al Parchetului European ar trebui să respecte standardele relevante ale Uniunii
aplicabile organismelor menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European
și al Consiliului[7], ținând seama totuși de caracterul unic al competenței
Parchetului European de a efectua
cercetări și urmăriri penale la nivelul Uniunii. Parchetul European ar trebui supus unei obligații anuale de
raportare. (46) Normele generale de
transparență aplicabile agențiilor Uniunii ar trebui să se
aplice și Parchetului European, însă numai în ceea ce privește
sarcinile sale administrative, pentru a nu pune în pericol în niciun fel
cerința de confidențialitate în activitatea sa
operațională. La fel, anchetele administrative întreprinse de
Ombudsmanul European ar trebui să respecte cerința de
confidențialitate a Parchetului European. (47) În conformitate cu articolul 3
din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei
cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție,
anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, aceste state membre și-au notificat
dorința de a [nu] [participa] la adoptarea și aplicarea prezentului
regulament. (48) În conformitate cu articolele
1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la
Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea
prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu
face obiectul aplicării acestuia. (49) Reprezentanții statelor
membre, reuniți la nivel de șefi de stat sau de guvern la Bruxelles
la 13 decembrie 2003, au stabilit sediul Parchetului European, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: CAPITOLUL I
OBIECT ȘI DEFINIȚII Articolul 1
Obiect Prin prezentul regulament se
instituie Parchetul European și se stabilesc normele privind
funcționarea acestuia. Articolul 2
Definiții În sensul prezentului
regulament, se aplică următoarele definiții: a) „persoană” înseamnă orice
persoană fizică sau juridică; b) „infracțiuni care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii” înseamnă infracțiunile
prevăzute de Directiva 2013/xx/UE, astfel cum a fost transpusă în
legislația națională; c) „interese financiare ale Uniunii”
înseamnă toate veniturile, cheltuielile și bunurile acoperite de,
dobândite prin sau datorate bugetului Uniunii și bugetelor
instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor
înființate în temeiul tratatelor, precum și bugetelor gestionate
și monitorizate de acestea; d) „date administrative cu caracter
personal” înseamnă toate datele cu caracter personal prelucrate de
Parchetul European, cu excepția datelor operaționale cu caracter
personal; e) „date operaționale cu caracter
personal” înseamnă toate datele cu caracter personal prelucrate de
Parchetul European pentru îndeplinirea scopurilor prevăzute la articolul
37. CAPITOLUL II
NORME GENERALE Secțiunea 1
Statutul, organizarea și structura Parchetului European Articolul 3
Instituirea 1. Parchetul European este instituit ca
organism al Uniunii cu structură descentralizată. 2. Parchetul European are personalitate
juridică. 3. Parchetul European cooperează
cu Eurojust și se bazează pe sprijinul administrativ al acestuia în
conformitate cu articolul 57. Articolul 4
Misiune 1. Misiunea Parchetului European este
combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii. 2. Parchetul European are
competența de a cerceta, de a urmări și de a trimite în
judecată autorii și coautorii infracțiunilor prevăzute la
alineatul (1). În acest sens, Parchetul European coordonează și
supraveghează cercetările și întreprinde acte de urmărire
penală, inclusiv închiderea cazului. 3. Parchetul European exercită în
fața instanțelor competente ale statelor membre acțiunea
publică în legătură cu infracțiunile menționate la
alineatul (1), inclusiv formulează actul de inculpare și orice cale
de atac până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul
respectiv. Articolul 5
Independență
și răspundere 1. Parchetul European este independent. 2. Parchetul European, inclusiv
Procurorul European, adjuncții acestuia și personalul, procurorii
europeni delegați și personalul lor național, nu solicită
și nu acceptă instrucțiuni de la nicio persoană, stat
membru sau instituție, organism, oficiu sau agenție a Uniunii în
exercitarea funcțiilor lor. Instituțiile, organismele, oficiile sau
agențiile Uniunii și statele membre respectă independența
Parchetului European și nu încearcă să îl influențeze în
exercitarea sarcinilor sale. 3. Procurorul European răspunde în
fața Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene pentru
activitățile generale ale Parchetului European, în special prin
prezentarea unui raport anual în conformitate cu articolul 70. Articolul 6
Structura și organizarea
Parchetului European 1. Structura Parchetului European
cuprinde Procurorul European, adjuncții acestuia, personalul care îi
sprijină în executarea sarcinilor lor în conformitate cu prezentul
regulament, precum și procurorii europeni delegați stabiliți în
statele membre. 2. Parchetul European este condus de
Procurorul European, care conduce și organizează
activitățile parchetului. Procurorul European este sprijinit de patru
adjuncți. 3. Adjuncții asistă
Procurorul European în toate îndatoririle sale și acționează ca
supleanți, în conformitate cu normele adoptate în conformitate cu
articolul 72 litera (d), atunci când Procurorul European lipsește sau nu
le poate îndeplini. Unul dintre adjuncți este responsabil de execuția
bugetului. 4. Cercetările și
urmăririle penale ale Parchetului European sunt întreprinse de procurorii
europeni delegați, sub conducerea și supravegherea Procurorului European.
Atunci când se consideră necesar în interesul cercetării sau
urmăririi penale, Procurorul European își poate exercita, de
asemenea, autoritatea în mod direct în conformitate cu articolul 18 alineatul
(5). 5. În fiecare stat membru există
cel puțin un procuror european delegat, care face parte integrantă
din Parchetul European. Procurorii europeni delegați acționează
sub autoritatea exclusivă a Procurorului European și urmează
numai instrucțiunile, orientările și deciziile acestuia, în
cadrul cercetărilor și urmăririlor penale care le sunt
atribuite. Atunci când acționează în cadrul mandatului lor, în
temeiul prezentului regulament, aceștia sunt complet independenți de
organismele naționale și nu au obligații față de
acestea. 6. Procurorii europeni delegați
își pot exercita și funcția de procurori naționali. În
cazul unui conflict de sarcini, procurorii europeni delegați îl
informează pe Procurorul European, care, în urma consultării cu
autoritățile naționale de urmărire penală competente,
îi poate instrui în interesul cercetărilor și urmăririlor penale
ale Parchetului European să acorde prioritate funcțiilor lor care
decurg din prezentul regulament. În astfel de cazuri, Procurorul European
informează în acest sens imediat autoritățile naționale de
urmărire penală competente. 7. Actele îndeplinite de Procurorul
European, de procurorii europeni delegați, de oricare dintre membrii
personalului Parchetului European sau de orice altă persoană care
acționează în numele acestuia în exercitarea funcțiilor sale sunt
atribuite Parchetului European. Procurorul European reprezintă Parchetul
European înaintea instituțiilor Uniunii, statelor membre și
părților terțe. 8. Atunci când acest lucru este necesar
în vederea unei cercetări sau urmăriri penale, Procurorul European
poate aloca temporar resurse și personal procurorilor europeni
delegați. Articolul 7
Normele interne de
procedură ale Parchetului European 1. Normele interne de procedură
ale Parchetului European se adoptă prin decizie a Procurorului European, a
celor patru adjuncți și a unui număr de cinci procurori europeni
delegați, care vor fi aleși de Procurorul European pe baza unui
sistem de rotație în mod absolut egal, care reflectă diversitatea
demografică și geografică a tuturor statelor membre. Decizia
este luată cu majoritate simplă, fiecare membru având un vot. Atunci
când voturile sunt împărțite în mod egal, Procurorul European are
votul decisiv. 2. Normele interne de procedură
reglementează organizarea activității Parchetului European
și includ norme generale privind alocarea cazurilor. Secțiunea 2
Numirea și eliberarea din funcție a membrilor Parchetului European Articolul 8
Numirea și eliberarea
din funcție a Procurorului European 1. Procurorul European este numit de
Consiliu, cu aprobarea Parlamentului European, pentru un mandat de opt ani,
care nu poate fi reînnoit. Consiliul hotărăște prin majoritate
simplă. 2. Procurorul European este ales dintre
personalitățile care oferă toate garanțiile de
independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea
celor mai înalte funcții jurisdicționale și experiența
relevantă ca procuror. 3. Selecția se bazează pe un
apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, după care Comisia întocmește și
prezintă o listă scurtă Parlamentului European și
Consiliului. Înainte de a prezenta lista scurtă, Comisia solicită
avizul unui grup înființat de aceasta și alcătuit din șapte
persoane alese dintre foștii membrii ai Curții de Justiție,
membrii instanțelor supreme naționale, serviciile naționale de
procuratură și/sau avocați ale căror competențe sunt
recunoscute, dintre care un membru va fi propus de Parlamentul European, precum
și din Președintele Eurojust în calitate de observator. 4. În cazul în care Procurorul European
nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea
atribuțiilor sale sau se face vinovat de săvârșirea unei abateri
grave, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la cererea Parlamentului
European, a Consiliului sau a Comisiei, îl poate elibera din funcție. Articolul 9
Numirea și eliberarea
din funcție a adjuncților Procurorului European 1. Adjuncții Procurorului European
sunt numiți în conformitate cu normele prevăzute la articolul 8
alineatul (1). 2. Adjuncții Procurorului European
sunt aleși dintre personalitățile care oferă toate
garanțiile de independență și care întrunesc
condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcții
jurisdicționale și experiența relevantă în domeniul
urmăririi penale. 3. Selecția se bazează pe un
apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, după care Comisia Europeană întocmește și
prezintă Parlamentului European și Consiliului, de comun acord cu
Procurorul European, o listă scurtă care să reflecte echilibrul
demografic și diversitatea geografică a statelor membre. 4. Adjuncții pot fi eliberați
din funcție în conformitate cu normele prevăzute la articolul 8
alineatul (4), la inițiativa Procurorului European. Articolul 10
Numirea și eliberarea
procurorilor europeni delegați 1. Procurorii europeni delegați
sunt numiți de Procurorul European dintr-o listă de cel puțin
trei candidați care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul
(2), prezentată de statul membru sau de statele membre vizate.
Aceștia sunt numiți pentru un mandat de cinci ani, care poate fi
reînnoit. 2. Procurorii europeni delegați
întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte
funcții jurisdicționale și o experiență relevantă
ca procuror. Independența lor trebuie să fie dincolo de orice îndoială.
Statele membre își desemnează procurorul european delegat ca procuror
în temeiul dreptului intern, în cazul în care, la data numirii ca procuror
european delegat, acesta nu avea deja acest statut. 3. Procurorii europeni delegați
pot fi eliberați din funcție de către Procurorul European în
cazul în care nu mai îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (2)
sau criteriile aplicabile pentru exercitarea funcțiilor lor sau se fac
vinovați de săvârșirea unor abateri grave. În timpul
exercitării funcțiilor lor în numele Parchetului European, procurorii
europeni delegați nu sunt eliberați din funcția de procurori
naționali de către autoritățile naționale competente
fără acordul Procurorului European. Secțiunea 3
Principii fundamentale Articolul 11
Principiile fundamentale ale
activităților Parchetului European 1. Parchetul European se asigură
că activitățile sale respectă drepturile consacrate în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 2. Acțiunile Parchetului European
se ghidează după principiul proporționalității
prevăzut la articolul 26 alineatul (3). 3. Cercetările și
urmăririle penale ale Parchetului European sunt reglementate de prezentul
regulament. Legislația națională se aplică în măsura
în care un aspect nu este reglementat de prezentul regulament. Legislația
națională aplicabilă este legislația statului membru în
care se desfășoară cercetarea și urmărirea
penală. Atunci când un aspect este reglementat de legislația
națională și de prezentul regulament, prevalează acesta din
urmă. 4. Parchetul European are
competența exclusivă de a cerceta și urmări penal
infracțiunile îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii. 5. Parchetul European își
desfășoară cercetările în mod imparțial și
caută toate probele relevante, incriminatorii și dezincriminatorii. 6. Parchetul European
inițiază cercetări fără întârzieri nejustificate
și se asigură că cercetările și urmăririle penale
se desfășoară rapid. 7. Autoritățile competente
din statele membre asistă și sprijină în mod activ
cercetările și urmăririle penale întreprinse de Parchetul
European, la solicitarea acestuia, și se abțin de la orice
acțiune, politică sau procedură care poate întârzia sau
împiedica evoluția acestora. Secțiunea 4
Competența Parchetului European Articolul 12
Infracțiunile care
intră în sfera de competență a Parchetului European Parchetul European are competență în
ceea ce privește infracțiunile care aduc atingere intereselor
financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2013/xx/UE
și în legislația națională de transpunere a acesteia. Articolul 13
Competența accesorie 1. Atunci când infracțiunile la
care se face referire la articolul 12 sunt indisolubil asociate altor
infracțiuni decât cele menționate la articolul 12, iar cercetarea
și urmărirea penală comună a acestora sunt în interesul
bunei administrări a justiției, Parchetul European este competent
și pentru acele infracțiuni, în condițiile în care
infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt preponderente,
iar celelalte infracțiuni se bazează pe fapte identice. În cazul în care aceste
condiții nu sunt îndeplinite, statul membru competent pentru celelalte
infracțiuni deține competența și pentru infracțiunile
la care se face referire la articolul 12. 2. Parchetul European și
autoritățile naționale de urmărire penală se
consultă reciproc pentru a stabili autoritatea care deține
competența, în conformitate cu alineatul (1). Atunci când acest lucru este
oportun pentru facilitarea stabilirii acestei competențe, Eurojust poate
fi asociat în conformitate cu articolul 57. 3. În caz de dezacord între Parchetul
European și autoritățile naționale de urmărire
penală în ceea ce privește competența definită la alineatul
(1), autoritatea judiciară națională competentă să
decidă asupra atribuirii competențelor în ceea ce privește
urmărirea penală la nivel național ia o decizie cu privire la
competența accesorie. 4. Stabilirea competenței conform
prezentului articol nu este supusă niciunei căi de atac. Articolul 14
Exercitarea competenței
Parchetului European Parchetul European își exercită
competența exclusivă de a cerceta și urmări penal orice
infracțiune la care se face referire la articolele 12 și 13, atunci
când o astfel de infracțiune a fost săvârșită integral sau
parțial a) pe teritoriul unuia sau mai multor
state membre sau b) de către unul dintre
resortisanții acestora sau de membrii personalului Uniunii ori membrii
instituțiilor. CAPITOLUL III
NORME DE PROCEDURĂ PRIVIND CERCETAREA, URMĂRIREA PENALĂ ȘI
FAZA DE JUDECATĂ Secțiunea 1
Desfășurarea cercetărilor Articolul 15
Surse de cercetare 1. Toate autoritățile
naționale ale statelor membre și toate instituțiile,
organismele, oficiile și agențiile Uniunii informează imediat
Parchetul European cu privire la orice comportament care ar putea constitui o infracțiune
din sfera sa de competență. 2. În cazul în care procurorii europeni
delegați iau cunoștință de orice comportament care ar putea
constitui o infracțiune din sfera de competență a Parchetului
European, aceștia informează imediat Procurorul European. 3. Parchetul European poate colecta sau
primi informații de la orice persoană privind orice comportament care
ar putea constitui o infracțiune din sfera sa de competență. 4. Orice informație adusă la
cunoștința Parchetului European este înregistrată și verificată
de Procurorul European sau de procurorii europeni delegați. În cazul în
care aceștia decid, în urma analizării, să nu inițieze o
cercetare, închid cazul și înregistrează motivele în sistemul de
gestionare a cazurilor. Aceștia informează în acest sens autoritatea
națională, instituțiile, organismele, oficiile și
agențiile Uniunii care au furnizat informația și, la cerere,
dacă este cazul, persoanele care au furnizat informația. Articolul 16
Inițierea
cercetărilor 1. Procurorul European sau, în numele
acestuia, procurorii europeni delegați inițiază o cercetare prin
decizie scrisă în cazul în care există motive întemeiate de a crede
că este sau a fost săvârșită o infracțiune din sfera
de competență a Parchetului European. 2. Atunci când cercetarea este
inițiată de Procurorul European, acesta atribuie cazul procurorului
european delegat, cu excepția cazului în care acesta dorește să
conducă cercetarea în conformitate cu criteriile prevăzute la
articolul 18 alineatul (5). În cazul în care cercetarea este inițiată
de procurorul european delegat, acesta informează imediat Procurorul
European. La primirea notificării, Procurorul European verifică
faptul că nicio altă cercetare nu a fost deja inițiată de
el sau de alt procuror european delegat. În interesul eficientizării
cercetării, Procurorul European poate atribui cazul altui procuror
european delegat sau poate decide să preia cazul, în conformitate cu
criteriile prevăzute la articolul 18 alineatul (5). Articolul 17
Măsuri urgente și
sesizări 1. În cazul în care este necesară
o acțiune imediată cu privire la o infracțiune din sfera de
competență a Parchetului European, autoritățile
naționale iau toate măsurile urgente necesare pentru a asigura un
proces eficient de cercetare și urmărire penală. Autoritățile
naționale trimit ulterior cazul, fără întârziere, Parchetului
European. În acest caz, Parchetul European confirmă, dacă este
posibil în termen de 48 de ore de la inițierea cercetării sale,
măsurile întreprinse de autoritățile naționale, chiar
dacă acestea au fost întreprinse și executate în alte condiții
decât cele prevăzute în prezentul regulament. 2. În orice stadiu al cercetării,
atunci când cazul dă naștere la îndoieli în ceea ce privește
competența Parchetului European, acesta poate consulta autoritățile
naționale de urmărire penală pentru a stabili autoritatea
competentă. În așteptarea unei decizii privind competența,
Parchetul European adoptă toate măsurile urgente necesare pentru a
asigura cercetarea și urmărirea penală eficientă a cazului.
În cazul în care se stabilește competența unei autorități
naționale, autoritatea națională confirmă în termen de 48
de ore de la inițierea cercetării naționale măsurile
urgente întreprinse de Parchetul European. 3. În cazul în care în urma unei
cercetări inițiate de Parchetul European se constată că
acel comportament supus cercetării constituie o infracțiune care nu
este de competența sa, Parchetul European trimite cazul, fără
întârziere, autorităților naționale judiciare și de
asigurare a respectării legii. 4. În cazul în care în urma unei
cercetări inițiate de autoritățile naționale se
constată ulterior că acel comportament constituie o infracțiune
de competența Parchetului European, autoritățile naționale
trimit cazul, fără întârziere, Parchetului European. În acest caz,
Parchetul European confirmă, dacă este posibil, în termen de 48 de
ore de la inițierea cercetării sale, măsurile adoptate de
autoritățile naționale, chiar dacă acestea au fost
întreprinse și executate în alte condiții decât cele prevăzute
în prezentul regulament. Articolul 18
Desfășurarea
cercetării 1. Procurorul european delegat desemnat
conduce cercetarea în numele și în conformitate cu instrucțiunile
Procurorului European. Procurorul european delegat desemnat poate întreprinde
măsurile de cercetare pe cont propriu sau poate instrui
autoritățile competente de asigurare a respectării legii din
statul membru în care se află. Aceste autorități vor respecta
instrucțiunile procurorului european delegat și vor executa
măsurile de cercetare care le sunt atribuite. 2. În cazuri transfrontaliere, atunci
când măsurile de cercetare trebuie executate într-un alt stat membru decât
cel în care a fost inițiată cercetarea, procurorul european delegat
care a inițiat cercetarea sau căruia i-a fost atribuit cazul de
către Procurorul European acționează în strânsă consultare
cu procurorul european delegat în cazul în care trebuie efectuate măsuri
de cercetare. Acesta din urmă fie întreprinde personal măsurile de
cercetare, fie instruiește autoritățile naționale competente
să le execute. 3. În cazuri transfrontaliere
Procurorul European poate asocia mai mulți procurori europeni
delegați în cadrul cercetării și poate alcătui echipe
mixte. Acesta poate instrui orice procuror european delegat să colecteze
informații relevante sau să întreprindă măsuri specifice de
cercetare în numele său. 4. Procurorul European
monitorizează cercetările efectuate de procurorii europeni
delegați și asigură coordonarea acestora. Dacă este
necesar, le oferă acestora instrucțiuni. 5. Procurorul European poate reatribui
cazul altui procuror european delegat sau poate coordona personal cercetarea,
dacă acest lucru pare necesar în interesul eficientizării
cercetării sau urmăririi penale pe baza unuia sau mai multora dintre
următoarele criterii: a) gravitatea infracțiunii; b) circumstanțele specifice legate de
situația presupusului autor al infracțiunii; c) circumstanțele specifice legate de
dimensiunea transfrontalieră a cercetării; d) indisponibilitatea
autorităților naționale de cercetare sau e) cererea autorităților
competente din statul membru relevant. 6. În cazul în care cercetarea este
întreprinsă direct de Procurorul European, acesta informează
procurorul european delegat din statul membru unde trebuie efectuate
măsurile de cercetare. Orice măsură de cercetare
întreprinsă de Procurorul European Public este efectuată în
colaborare cu autoritățile din statul membru al cărui teritoriu
este vizat. Măsurile coercitive sunt întreprinse de autoritățile
naționale competente. 7. Cercetările efectuate sub
autoritatea Parchetului European sunt protejate de normele privind secretul
profesional în conformitate cu legislația aplicabilă a Uniunii.
Autoritățile care participă la cercetările Parchetului
European sunt, de asemenea, obligate să respecte secretul profesional
astfel cum se prevede în legislația națională aplicabilă. Articolul 19
Ridicarea privilegiilor sau
imunităților 1. În cazul în care cercetările
Parchetului European implică persoane protejate de privilegii sau
imunități în conformitate cu legislația națională, iar
acestea reprezintă un obstacol în calea unei anumite cercetări în
curs, Parchetul European înaintează o cerere scrisă și
motivată pentru ridicarea privilegiului sau imunității, în
conformitate cu procedurile stabilite de legislația națională. 2. În cazul în care cercetările
Parchetului European implică persoane protejate de privilegii sau
imunități în conformitate cu legislația Uniunii, în special în
conformitate cu Protocolul privind privilegiile și imunitățile
Uniunii Europene, iar acestea reprezintă un obstacol în calea unei anumite
cercetări în curs, Parchetul European înaintează o cerere scrisă
și motivată pentru ridicarea privilegiului sau imunității,
în conformitate cu procedurile stabilite de legislația Uniunii. Secțiunea 2
Prelucrarea informațiilor Articolul 20
Accesul la informații al
Parchetului European Din
momentul în care înregistrează un caz, Parchetul European poate să
obțină orice informații relevante stocate în bazele de date
naționale de cercetare penală și de asigurare a respectării
legii, precum și în alte registre relevante ale autorităților
publice, sau să aibă acces la astfel de informații prin
intermediul procurorilor europeni delegați. Articolul 21
Colectarea informațiilor 1. Atunci când acest lucru este necesar
în scopul cercetărilor sale, Parchetul European obține de la Eurojust
și Europol, la cerere, orice informații relevante privind o
infracțiune de competența sa și, de asemenea, poate să
solicite Europol să ofere sprijin analitic în cazul unei cercetări
specifice întreprinse de Parchetul European. 2. Instituțiile, organismele,
oficiile și agențiile Uniunii și autoritățile din
statele membre oferă asistența și informațiile necesare
Parchetului European, la cererea acestuia. Articolul 22
Sistemul de gestionare a
cazurilor, index și fișiere de lucru temporare 1. Parchetul European instituie un
sistem de gestionare a cazurilor alcătuit din fișiere de lucru
temporare și un index care conțin datele cu caracter personal
prevăzute în anexă și date cu caracter non-personal. 2. Scopul sistemului de gestionare a
cazurilor este: a) sprijinirea gestionării
cercetărilor și urmăririlor penale întreprinse de Parchetul
European, în special prin corelarea informațiilor; b) facilitarea accesului la informații
privind cercetările și urmăririle penale în curs; c) facilitarea monitorizării
legalității și conformității cu dispozițiile
prezentului regulament privind prelucrarea datelor cu caracter personal. 3. Sistemul de gestionare a cazurilor
poate fi legat la conexiunea securizată de telecomunicații
menționată la articolul 9 din Decizia 2008/976/JAI[8]. 4. Indexul conține referințe
ale fișierelor de lucru temporare prelucrate în cadrul
activității Parchetului European și nu poate conține alte
date cu caracter personal decât cele la care se face referire la punctul (1)
literele (a)-(i), (k) și (m) și la punctul 2 din anexă. 5. În îndeplinirea sarcinilor sale în
temeiul prezentului regulament, Parchetul European poate prelucra date
referitoare la cazurile la care lucrează într-un fișier de lucru
temporar. Parchetul European permite responsabilului cu protecția datelor
prevăzut la articolul 41 să aibă acces la fișierul de lucru
temporar. Parchetul European informează responsabilul cu protecția
datelor de fiecare dată când se deschide un nou fișier de lucru
temporar care conține date cu caracter personal. 6. Pentru prelucrarea datelor cu
caracter personal legate de cazuri, Parchetul European nu poate stabili niciun
alt fișier automat de date în afara sistemului de gestionare a cazurilor
sau a fișierelor de lucru temporare. Articolul 23
Funcționarea
fișierelor de lucru temporare și a indexului 1. Parchetul European creează un
fișier de lucru temporar pentru fiecare caz cu privire la care
primește informații, în măsura în care acest transfer de
informații este conform cu prezentul regulament sau cu alte instrumente
juridice aplicabile. Parchetul European este responsabil de gestionarea
fișierelor de lucru temporare create. 2. Parchetul European decide, de la caz
la caz, dacă dorește să păstreze fișierul de lucru
temporar restricționat sau să permită accesul la acesta sau la
părți din acesta membrilor personalului său, atunci când acest
lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor. 3. Parchetul European decide ce
informații referitoare la un fișier de lucru temporar vor fi
introduse în index. Cu excepția unei decizii contrare a Procurorului
European, informațiile înregistrate și supuse verificării în
conformitate cu articolul 15 alineatul (4) nu sunt introduse în index. Articolul 24
Accesul la sistemul de
gestionare a cazurilor Procurorii europeni delegați și
personalul acestora, în măsura în care sunt conectați la sistemul de
gestionare a cazurilor, pot avea acces numai la: a) index, cu excepția cazului în
care accesul a fost respins în mod expres; b) fișierele de lucru temporare
create de Parchetul European referitoare la cercetări sau urmăriri
penale care au loc în statul lor membru; c) fișierele de lucru temporare
create de Parchetul European referitoare la cercetări sau urmăriri penale
care au loc într-un alt stat membru, în măsura în care se referă la
cercetări sau urmăriri penale care au loc în statul lor membru. Secțiunea 3
Măsuri de cercetare Articolul 25
Competența în materie de
cercetare a Parchetului European 1. În scopul cercetărilor și
urmăririlor penale întreprinse de Parchetul European, teritoriul statelor
membre ale Uniunii este considerat un spațiu juridic unic în care
Parchetul European își poate exercita competența. 2. În cazul în care Parchetul European
decide să își exercite competența asupra unei infracțiuni
comise parțial sau integral în afara teritoriului statelor membre de
către unul dintre resortisanții acestora, de către membrii
personalului Uniunii sau de către membrii instituțiilor, acesta
solicită asistență pentru a obține cooperarea
țării terțe în cauză în conformitate cu instrumentele
și procedurile menționate la articolul 59. Articolul 26
Măsuri de cercetare 1. Parchetul European are
competența de a solicita sau de a dispune următoarele măsuri de
cercetare în exercitarea competențelor sale: a) percheziția oricăror sedii,
terenuri, mijloace de transport, locuințe private, haine și orice
alte bunuri personale sau sisteme informatice; b) obținerea oricărui obiect sau
document relevant sau a oricăror date informatice stocate, inclusiv date
privind traficul de telecomunicație și date bancare, criptate sau
decriptate, în original sau într-o altă formă specificată; c) sigilarea sediilor și a mijloacelor
de transport și înghețarea datelor pentru păstrarea
integrității acestora, evitarea pierderii sau contaminării
probelor sau asigurarea posibilității de confiscare; d) înghețarea mijloacelor sau
produselor infracțiunii, inclusiv înghețarea activelor, dacă se
așteaptă să fie supuse confiscării de către
instanța de judecată și există motive să se
creadă că proprietarul, posesorul sau persoana care le
controlează va încerca să zădărnicească confiscarea
prin hotărâre judecătorească; e) interceptarea telecomunicațiilor,
inclusiv a e-mail-urilor către și de la persoana suspectată, sau
a oricărei conexiuni de telecomunicații utilizate de persoana
suspectată; f) supravegherea în timp real a
telecomunicațiilor prin ordonarea transmisiei instantanee a datelor
privind traficul de telecomunicații pentru a localiza persoana suspectată
și pentru a identifica persoanele care au fost în contact cu aceasta la un
anumit moment; g) monitorizarea tranzacțiilor
financiare, prin ordonarea oricărei instituții financiare sau de
credit să informeze Parchetul European în timp real cu privire la orice
tranzacție financiară efectuată prin orice cont specific
deținut sau controlat de persoana suspectată sau prin orice alte
conturi despre care se presupune, în mod întemeiat, că sunt utilizate în
legătură cu infracțiunea; h) înghețarea tranzacțiilor financiare
viitoare, prin ordonarea oricărei instituții financiare sau de credit
să sisteze efectuarea oricărei tranzacții financiare care
implică un cont specificat sau conturi deținute sau controlate de
persoana suspectată; i) efectuarea de măsuri de supraveghere
în locuri care nu sunt publice, prin ordonarea supravegherii audio și
video sub acoperire a locurilor care nu sunt publice, excluzând supravegherea
video a locuințelor private, și înregistrarea rezultatelor; j) efectuarea de cercetări sub
acoperire, prin ordonarea unui agent să acționeze sub acoperire sau
sub o identitate falsă; k) citarea suspecților și a
martorilor, atunci când există motive întemeiate să se presupună
că ar putea oferi informații utile cercetării; l) efectuarea de măsuri de identificare,
prin ordonarea realizării de fotografii, a înregistrării sonore a
persoanelor și a înregistrării caracteristicilor biometrice ale
persoanei; m) confiscarea obiectelor necesare ca probe; n) accesul în sedii și prelevarea de
probe de bunuri; o) inspectarea mijloacelor de transport,
atunci când există motive întemeiate să se presupună că
acestea sunt utilizate pentru a transporta bunuri legate de cercetare; p) luarea de măsuri pentru a
urmări și controla persoane în vederea localizării unei
persoane; q) identificarea și urmărirea
oricărui obiect prin mijloace tehnice, inclusiv livrări controlate de
bunuri și tranzacții financiare controlate; r) efectuarea de supravegheri personalizate
în locuri publice a persoanelor suspectate și a terților; s) obținerea accesului la registrele
publice naționale sau europene și a registrelor păstrate de
entități private în interes public; t) interogarea persoanei suspectate și
a martorilor; u) numirea experților, din oficiu sau
la cererea persoanei suspectate, atunci când sunt necesare cunoștințe
de specialitate. 2. Statele membre se asigură
că măsurile menționate la alineatul (1) pot fi utilizate în
cercetări și urmăriri penale întreprinse de Parchetul European.
Aceste măsuri fac obiectul condițiilor prevăzute în prezentul
articol și în legislația națională. Alte măsuri de
cercetare decât cele menționate la alineatul (1) pot fi ordonate sau
solicitate numai de Parchetul European, dacă sunt disponibile în
conformitate cu legislația statului membru unde măsura urmează
să fie efectuată. 3. Măsurile individuale de
cercetare menționate la alineatul (1) nu se ordonă fără
motive întemeiate și dacă același obiectiv poate fi atins prin
mijloace mai puțin intruzive. 4. Statele membre se asigură
că măsurile de cercetare menționate la alineatul (1) literele
(a)-(j) se supun autorizării de către autoritatea judiciară
competentă a statului membru unde urmează să fie efectuată
cercetarea. 5. Măsurile de cercetare
menționate la alineatul (1) literele (k)-(u) se supun autorizării
judiciare dacă această cerință este prevăzută în
legislația națională a statului membru unde urmează să
fie efectuată cercetarea. 6. Dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în prezentul articol, precum și cele
aplicabile în temeiul legislației naționale pentru autorizarea
măsurii supuse cererii, autorizația este acordată în termen de
48 de ore sub forma unei decizii scrise și motivate de către
autoritatea judiciară competentă. 7. Parchetul European poate solicita
autorității judiciare competente arestarea sau arestarea
preventivă a persoanei suspectate în conformitate cu legislația
națională. Secțiunea 4
Încetarea cercetării și competențele în materie de urmărire
penală Articolul 27
Acțiunea penală în
instanțele naționale 1. Procurorul European și
procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca
procurorii naționali în cadrul fazei de judecată, în special
competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și
de a exercita căile de atac disponibile. 2. Atunci când procurorul european
delegat competent consideră cercetarea ca fiind încheiată, acesta
prezintă spre examinare Procurorului European un rezumat al cazului,
însoțit de un proiect de act de inițiere a acțiunii penale
și de lista de probe. În cazul în care Procurorul European nu dispune
închiderea cazului în conformitate cu articolul 28, acesta ordonă
procurorului european delegat trimiterea cazului în fața instanței
naționale competente printr-un act de inițiere a acțiunii penale
sau retrimiterea pentru cercetări suplimentare. Procurorul European poate
aduce personal cazul în fața instanței naționale competente. 3. Actul de inițiere a
acțiunii penale prezentat instanței naționale competente
enumeră probele ce vor fi prezentate în proces. 4. În strânsă consultare cu
procurorul european delegat care trimite cazul și având în vedere buna
administrare a justiției, Procurorul European alege jurisdicția
și stabilește instanța națională competentă,
ținând seama de următoarele criterii: a) locul săvârșirii
infracțiunii sau, în cazul mai multor infracțiuni, locul
săvârșirii majorității infracțiunilor; b) locul unde persoana acuzată își
are reședința obișnuită; c) locul unde sunt situate probele; d) locul unde victimele directe își au
reședința obișnuită. 5. Atunci când acest lucru este necesar
în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării
administrative, Procurorul European notifică autoritățile
naționale competente, persoanele interesate și instituțiile,
organismele, agențiile relevante ale Uniunii cu privire la inițierea
acțiunii penale. Articolul 28
Închiderea cazului 1. Procurorul European închide cazul
atunci când urmărirea penală devine imposibilă din oricare
dintre următoarele motive: a) decesul persoanei suspectate; b) comportamentul supus cercetării nu
întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni; c) amnistia sau imunitatea acordată
suspectului; d) expirarea termenului național de
prescripție a urmăririi penale; e) persoana suspectată a fost deja
achitată sau condamnată definitiv pentru aceleași fapte pe
teritoriul Uniunii sau cazul a fost tratat în conformitate cu articolul 29. 2. Procurorul European poate închide
cazul din oricare dintre următoarele motive: a) infracțiunea este una minoră
conform legislației naționale de transpunere a Directivei
2013/XX/UE privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor
financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal; b) lipsa probelor relevante. 3. Parchetul European poate trimite
cazuri respinse către OLAF sau autoritățile naționale
administrative sau judiciare competente pentru recuperare, alte urmăriri
administrative sau monitorizare. 4. În cazul în care cercetarea a fost
inițiată pe baza informațiilor furnizate de partea
vătămată, Parchetul European informează partea
respectivă în acest sens. Articolul
29 Tranzacția 1. Atunci când cazul nu este închis
și în scopul unei bunei administrări a justiției, Parchetul
European poate propune persoanei suspectate, după ce aceasta a reparat
prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, să achite
o amendă forfetară care, odată plătită,
antrenează închiderea definitivă a cazului (tranzacție).
Dacă persoana suspectată este de acord, aceasta plătește
amenda forfetară Uniunii. 2. Parchetul European
supraveghează colectarea plăților implicate în tranzacție. 3. În cazul în care tranzacția este
acceptată și amenda plătită de către persoana
suspectată, Procurorul European închide definitiv cazul, notifică
oficial autoritățile naționale judiciare și de asigurare a
respectării legii competente și informează în acest sens
instituțiile, organismele și agențiile relevante ale Uniunii. 4. Închiderea menționată la
alineatul (3) nu este supusă controlului jurisdicțional. Secțiunea 5
ADMISIBILITATEA PROBELOR Articolul 30
Admisibilitatea probelor 1. Probele prezentate de Parchetul
European instanței de judecată, în cazul în care instanța
consideră că admiterea lor nu ar afecta caracterul echitabil al
procedurii sau dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în
articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene, sunt admise în proces fără a fi validate sau a face
obiectul unui alt proces juridic similar, chiar dacă legislația
națională a statului membru unde se află situată
instanța prevede norme diferite privind colectarea sau prezentarea unor
astfel de probe. 2. Odată ce probele sunt admise,
nu se aduce atingere competenței instanțelor naționale de a
evalua în mod liber probele prezentate în proces de Parchetul European. Secțiunea 6
Confiscarea Articolul 31
Dispunerea de bunurile
confiscate În cazul în care, la cererea Parchetului
European, instanța națională competentă a dispus printr-o
hotărâre definitivă confiscarea oricăror bunuri având
legătură cu infracțiunea sau venituri derivate dintr-o
infracțiune care intră în sfera de competență a Parchetului
European, valoarea monetară a acestor bunuri sau venituri se
transferă la bugetul Uniunii, în măsura necesară pentru
compensarea prejudiciului cauzat Uniunii. CAPITOLUL IV
GARANȚII PROCEDURALE Articolul 32
Domeniul de aplicare al
drepturilor persoanelor suspectate și acuzate, precum și ale altor
persoane implicate 1. Activitățile Parchetului
European se desfășoară în deplină conformitate cu
drepturile persoanelor suspectate consacrate în Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene, inclusiv cu dreptul la un proces echitabil și dreptul
la apărare. 2. Orice persoană suspectată
și acuzată implicată în procedurile desfășurate de
Parchetul European are, cel puțin, următoarele drepturi procedurale,
astfel cum sunt prevăzute în legislația Uniunii și în
legislația națională a statului membru: (a)
dreptul la interpretare și traducere, astfel
cum se prevede în Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a
Consiliului; (b)
dreptul la informații și accesul la
materialele cazului, astfel cum se prevede în Directiva 2012/13/UE a
Parlamentului European și a Consiliului; (c)
dreptul la un avocat și dreptul de a comunica
cu părți terțe și de a informa părți terțe
în caz de detenție, astfel cum se prevede în [Directiva 2013/xx/UE a
Parlamentului European și a Consiliului din xx xxxx 2013 privind dreptul
de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a
comunica după arestare]; (d)
dreptul la tăcere și prezumția de nevinovăție; (e)
dreptul la asistență juridică; (f)
dreptul de a prezenta probe, de a numi experți
și de a audia martori. 3. Persoanele suspectate și
acuzate au drepturile enumerate la alineatul (2) din momentul în care sunt
suspectate de a fi comis o infracțiune. După confirmarea actul de
inițiere a acțiunii penale de către instanța
națională competentă, drepturile procedurale ale persoanelor
suspectate și ale persoanelor acuzate se vor baza pe regimul național
aplicabil în cazul relevant. 4. Drepturile enumerate la alineatul
(2) se aplică, de asemenea, în cazul oricăror persoane care sunt
audiate de Parchetul European, altele decât persoanele suspectate și
persoanele acuzate, dacă, în cadrul unui interogatoriu al unei audieri sau
al unei ședințe de judecată, acestea devin suspecte de a fi
comis o infracțiune. 5. Fără a aduce atingere
drepturilor prevăzute în prezentul capitol, persoanele suspectate și
persoanele acuzate, precum și alte persoane implicate în procedurile
desfășurate de Parchetul European beneficiază de toate
drepturile procedurale pe care le prevede legislația națională
aplicabilă. Articolul 33
Dreptul la tăcere
și prezumția de nevinovăție 1. În conformitate cu legislația
națională, persoanele suspectate și persoanele acuzate implicate
în procedurile desfășurate de Parchetul European au dreptul la
tăcere, atunci când sunt interogate în legătură cu
infracțiunile de care sunt suspectate de a le fi comis, și sunt
informate că nu sunt obligate să se autoincrimineze. 2. Persoanele suspectate și
persoanele acuzate sunt considerate nevinovate până la dovedirea
vinovăției în conformitate cu legislația națională. Articolul 34
Dreptul la
asistență juridică Orice persoană suspectată sau
acuzată de săvârșirea unei infracțiuni care intră în
sfera de competență a Parchetului European are dreptul la
asistență juridică gratuită sau parțial gratuită
din partea autorităților naționale, în conformitate cu
legislația națională, în cazul în care nu deține mijloace
suficiente pentru a o suporta. Articolul 35
Drepturi referitoare la probe 1. În conformitate cu legislația națională, persoanele
suspectate și persoanele acuzate au dreptul de a prezenta probe spre a fi
examinate de Parchetul European. 2. În conformitate cu legislația națională, persoanele
suspectate și persoanele acuzate au dreptul de a solicita Parchetului
European să colecteze orice probe relevante pentru cercetare, inclusiv
să numească experți și să audieze martori. CAPITOLUL V
CONTROLUL JURISDICȚIONAL Articolul 36
Controlul jurisdicțional 1. În momentul adoptării unor acte
de procedură pentru îndeplinirea funcțiilor sale, Parchetul European
este considerat o autoritate națională în sensul controlului
jurisdicțional. 2. Atunci când dispozițiile
legislației naționale devin aplicabile în temeiul prezentului
regulament, aceste dispoziții nu sunt considerate ca fiind dispoziții
ale legislației Uniunii în scopul articolului 267 din tratat. CAPITOLUL VI
PROTECȚIA DATELOR Articolul 37
Prelucrarea datelor cu
caracter personal 1. Parchetul European poate prelucra
prin mijloace automate sau în fișiere manuale structurate, în conformitate
cu prezentul regulament, numai datele cu caracter personal enumerate la punctul
1 din anexă cu privire la persoanele care, în temeiul legislației
naționale a statelor membre în cauză, sunt suspectate de a fi comis
sau de a fi luat parte la comiterea unei infracțiuni din sfera de
competență a Parchetului European sau care au fost condamnate pentru
o astfel de infracțiune, în următoarele scopuri: –
cercetări și urmăriri penale
întreprinse în conformitate cu prezentul regulament; –
schimb de informații cu autoritățile
competente din statele membre și alte organisme ale Uniunii în
conformitate cu prezentul regulament; –
cooperare cu țări terțe în
conformitate cu prezentul regulament. 2. Parchetul European
poate prelucra numai datele cu caracter personal enumerate la punctul 2 din
anexă, cu privire la persoanele care, în temeiul legislației
naționale a statelor membre în cauză, sunt considerate ca martori sau
victime în cadrul unei cercetări sau urmăriri penale referitoare la
unul sau mai multe tipuri de infracțiuni pentru care este competent
Parchetul European sau cu privire la persoanele care nu au împlinit vârsta de
18 ani. Prelucrarea acestor date cu caracter personal
poate avea loc numai dacă este strict necesară în scopurile
specificate la alineatul (1). 3. În cazuri excepționale,
Parchetul European poate, de asemenea, pentru o perioadă limitată
care nu trebuie să depășească timpul necesar pentru
încheierea cazului cu privire la care sunt prelucrate datele, să
prelucreze alte date cu caracter personal decât cele menționate la
alineatele (1) și (2) referitoare la circumstanțele unei
infracțiuni atunci când acestea sunt direct relevante și incluse în
cercetările în curs de desfășurare pe care Parchetul European le
coordonează și atunci când prelucrarea lor este strict necesară
în scopurile specificate la alineatul (1), cu condiția ca prelucrarea unor
astfel de date să se desfășoare în conformitate cu prezentul
regulament. Responsabilul cu protecția datelor menționat la articolul
41 este informat imediat cu privire la aplicarea acestui alineat. 4. Datele cu caracter personal
prelucrate automat sau prin alte mijloace, care dezvăluie originea
rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice,
apartenența sindicală, precum și datele privind
sănătatea sau viața sexuală pot fi prelucrate de Parchetul
European numai în cazul în care astfel de date sunt strict necesar pentru
cercetările sale și vin în completarea altor date cu caracter personal
deja prelucrate. Responsabilul cu protecția datelor este informat imediat
cu privire la aplicarea acestui alineat. Aceste date nu pot fi prelucrate în
indexul menționat la articolul 22 alineatul (4). Atunci când aceste date
se referă la martori sau victime în sensul alineatului (2), decizia de a
le prelucra este adoptată de Procurorul European. 5. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se
aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal de
către EPPO în contextul activităților sale. Prezentul regulament
detaliază și completează Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în ceea
ce privește datele operaționale cu caracter personal. Articolul 38
Durata stocării datelor
cu caracter personal 1. Nu se poate continua stocarea
datelor cu caracter personal prelucrate de Parchetul European după prima dintre următoarele date, după caz: a) data la care acțiunea penală
s-a prescris conform termenelor de prescripție ale tuturor statelor membre
interesate de cercetarea și urmărirea penală; b) data la care persoana a fost achitată
și hotărârea judecătorească a devenit definitivă; c) trei ani de la data la care
hotărârea judecătorească a ultimului dintre statele membre
vizate de cercetarea sau urmărirea penală a devenit definitivă; d) data la care Parchetul
European a stabilit că nu mai este necesar să
continue cercetarea sau urmărirea penală. 2. Respectarea termenelor de stocare la
care se face referire la alineatul (1) este analizată în mod constant
printr-o prelucrare automată corespunzătoare. Cu toate acestea, o
verificare a necesității stocării datelor se efectuează la
fiecare trei ani de la data introducerii lor. În cazul în care datele privind
persoanele menționate în anexă sunt stocate pentru o perioadă
mai mare de cinci ani, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
este informată în consecință. 3. Atunci când unul dintre termenele de
stocare menționate la alineatul (1) a expirat, Parchetul
European verifică necesitatea de a stoca datele mai
mult timp pentru a îi permite să își îndeplinească
funcțiile și poate decide, prin derogare, să stocheze aceste
date până la următoarea verificare. Motivele care stau la baza
continuării stocării trebuie să fie justificate și
înregistrate. În cazul în care nu se ia nicio decizie cu privire la continuarea
stocării datelor cu caracter personal, aceste date vor fi șterse
automat după trei ani. 4. În cazul în care, în conformitate cu
alineatul (3), datele au continuat să fie stocate după datele la care
se face referire la alineatul (1), Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor reexaminează, la fiecare trei ani, necesitatea de a
continua stocarea acestor date. 5. În cazul în care un fișier
conține date neautomate și nestructurate, la expirarea termenului de
stocare pentru ultimele date automate din fișier, toate documentele din
fișier și eventualele copii vor fi distruse. Articolul 39
Înregistrare și
documentare 1. În scopul verificării
legalității prelucrării datelor, autosupravegherii și
garantării integrității și securității datelor, Parchetul European păstrează o
evidență a eventualelor colectări, modificări,
accesări, divulgări, combinații sau ștergeri ale datelor cu
caracter personal utilizate în scopuri operaționale. Astfel de registre
sau documentații vor fi șterse după optsprezece luni, cu
excepția cazului în care datele respective sunt necesare în continuare
pentru un control în curs. 2. Registrele sau documentația
elaborate în temeiul alineatului (1) se comunică, la cerere,
Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor utilizează aceste
informații numai în scopul controlului protecției datelor,
asigurării prelucrării corespunzătoare a datelor, precum și
al integrității și securității datelor. Articolul 40
Accesul autorizat la datele
cu caracter personal Numai Procurorul
European, procurorii europeni delegați și membrii autorizați ai
personalului lor pot avea acces, în scopul îndeplinirii
sarcinilor lor și în limitele
prevăzute în prezentul regulament, la datele cu caracter personal
prelucrate de Parchetul European pentru
sarcinile sale operaționale. Articolul 41
Responsabilul cu
protecția datelor 1. Procurorul European numește un
responsabil cu protecția datelor în conformitate cu articolul 24 din
Regulamentul (CE) nr. 45/2001. 2. În îndeplinirea obligațiilor
menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,
responsabilul cu protecția datelor: a) se asigură că se
păstrează o înregistrare scrisă a transferului de date cu
caracter personal; b) cooperează cu personalul Parchetului
European responsabil pentru procedurile, formarea și consilierea privind
prelucrarea datelor; c) pregătește un raport anual
și transmite acel raport Procurorului European și
Autorității Europene pentru Protecția Datelor. 3. În îndeplinirea sarcinilor sale,
responsabilul pentru protecția datelor are acces la toate datele
prelucrate de Parchetul European și la toate sediile acestuia. 4. Membrii personalului Parchetului European care îl asistă pe responsabilul cu
protecția datelor în îndeplinirea sarcinilor sale au acces la datele cu
caracter personal prelucrate de Parchetul European și la sedii, în
măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor
lor. 5. În cazul în care responsabilul cu
protecția datelor consideră că dispozițiile Regulamentului
(CE) nr. 45/2001 sau ale prezentului regulament în legătură cu
prelucrarea datelor cu caracter personal nu au fost respectate, acesta îl
informează pe Procurorul European, solicitându-i să soluționeze
neconformitatea într-un anumit termen. În cazul în care Procurorul European nu
soluționează neconformitatea prelucrării în termenul stabilit,
responsabilul cu protecția datelor supune problema atenției Autorității Europene pentru Protecția Datelor. 6. Procurorul European adoptă
normele de punere în aplicare la care se face referire la articolul 24
alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Articolul 42
Modalitățile de
exercitare a dreptului de acces 1. Orice
persoană vizată își poate exercita dreptul de acces la datele cu
caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, în special cu articolul 13 din
acesta. 2. Atunci când dreptul de acces este
restricționat în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Parchetul European informează în scris
persoana vizată în conformitate cu articolul 20 alineatul (3) din
regulamentul respectiv. Informațiile cu privire la principalele motive pot
fi omise în cazul în care furnizarea acestor informații ar neutraliza
efectul restricției. Persoana vizată este informată cel
puțin cu privire la faptul că au fost efectuate toate
verificările necesare de către Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor. 3. Parchetul
European motivează omiterea comunicării principalelor motive pe care
este întemeiată restricția menționată la alineatul (2). 4. Atunci când în
aplicarea articolelor 46 și 47 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor verifică
legalitatea prelucrării efectuate de Parchetul European, aceasta informează persoana vizată cel
puțin despre faptul că au avut loc toate verificările necesare
de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. Articolul 43
Dreptul la rectificare, la
ștergere și la limitarea prelucrării 1. În cazul în care datele cu caracter
personal prelucrate de Parchetul European trebuie să fie rectificate sau
șterse ori prelucrarea acestora trebuie să fie limitată în
conformitate cu articolele 14, 15 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,
Parchetul European le rectifică, le șterge sau limitează
prelucrarea datelor respective. 2. În cazurile menționate la
articolele 14, 15 sau 16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, toți
destinatarii acelor date sunt notificați fără întârziere în
conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În conformitate
cu regulile care le sunt aplicabile, destinatarii rectifică sau șterg
aceste date ori limitează prelucrarea acestora în sistemele lor. 3. Parchetul European informează
persoana vizată, în scris, fără întârziere nejustificată,
și în orice caz în termen de trei luni de la primirea cererii cu privire
la faptul că datele care o privesc au fost rectificate, șterse sau
că în legătură cu acestea s-a limitat prelucrarea. 4. Parchetul European informează
persoana vizată, în scris, cu privire la orice refuz de rectificare, de
ștergere sau de limitare a prelucrării și cu privire la
posibilitatea de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor și de a introduce o cale de atac în justiție. Articolul 44
Responsabilitatea în
chestiuni privind protecția datelor 1. Parchetul European prelucrează
datele cu caracter personal în așa fel încât să se poată stabili
ce autoritate a furnizat datele respective sau de unde au fost extrase datele
personale. 2. Responsabilitatea pentru
conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu prezentul regulament
revine Procurorului European. Responsabilitatea pentru legalitatea transferului
de date cu caracter personal furnizate Parchetului European aparține
furnizorului de date cu caracter personal și Parchetului European pentru
datele cu caracter personal furnizate statelor membre, organismelor UE și
țărilor terțe sau organizațiilor internaționale. 3. Sub rezerva altor dispoziții
ale prezentului regulament, Parchetul European este responsabil de toate datele
pe care le prelucrează. Articolul 45
Cooperarea între Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile
naționale de protecție a datelor 1. Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor acționează în strânsă colaborare cu
autoritățile naționale competente pentru supravegherea
protecției datelor cu privire la aspecte specifice care necesită
implicarea națională, în special în cazul în care Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor sau o autoritate
națională competentă pentru supravegherea protecției
datelor constată discrepanțe majore între practicile statelor membre
sau transferuri potențial ilegale utilizând canalele de comunicare ale
Parchetului European sau în contextul întrebărilor adresate de una sau mai
multe autorități naționale de supraveghere cu privire la punerea
în aplicare și interpretarea prezentului regulament. 2. În cazurile menționate la
alineatul (1), Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și
autoritățile naționale competente pentru supravegherea
protecției datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele
sale, pot să facă schimb de informații relevante și să
se ajute reciproc în efectuarea de audituri și inspecții, să
examineze dificultăți de interpretare sau de aplicare a prezentului
regulament, să studieze problemele legate de exercitarea supravegherii
independente sau de exercitarea drepturilor persoanelor vizate, să
elaboreze propuneri armonizate pentru soluții comune la orice probleme
și să promoveze conștientizarea cu privire la drepturile în
materie de protecție a datelor, după caz. 3. Autoritățile
naționale de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor se întrunesc în scopurile enunțate în prezentul
articol, în funcție de necesități. Costurile și organizarea
acestor reuniuni sunt în sarcina Autorității Europene pentru Protecția
Datelor. Regulamentul de procedură se adoptă cu ocazia primei
reuniuni. Metodele de lucru suplimentare se adoptă de comun acord,
după caz. Articolul 46
Dreptul de a depune plângere
la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor 1. În cazul în care o plângere
introdusă de o persoană vizată în conformitate cu articolul 32
alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se referă la o decizie
menționată la articolul 43, Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor consultă organismele naționale de supraveghere
sau organul judiciar competent din statul membru din care au fost obținute
datele sau din statul membru direct interesat. Decizia Autorității
Europene pentru Protecția Datelor, care poate cuprinde și un refuz de
a transmite orice informație, este luată în strânsă cooperare cu
organismul național de supraveghere sau cu organul judiciar competent. 2. În cazul în care o plângere se
referă la prelucrarea datelor furnizate Parchetului European de organisme
ale Uniunii, țări terțe sau organizații internaționale
ori persoane fizice, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
se asigură că au fost efectuate verificările necesare de
către Parchetul European. Articolul 47
Răspunderea pentru
prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor 1. Parchetul European răspunde, în
conformitate cu articolul 340 din tratat, pentru orice fel de prejudiciu cauzat
unei persoane, care rezultă din prelucrarea neautorizată sau
incorectă a datelor de către EPPO. 2. Plângerile împotriva Parchetului
European privind răspunderea prevăzută la alineatul (1) sunt
soluționate de Curtea de Justiție în conformitate cu articolul 268
din tratat. CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII FINANCIARE ȘI PRIVIND PERSONALUL secțiunea 1
dispoziții financiare Articolul 48
Actorii financiari 1. Procurorul European este responsabil
de luarea deciziilor privind problemele financiare și bugetare. 2. Adjunctul desemnat de Procurorul
European în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) este responsabil de
execuția bugetului Parchetului European în calitate de ordonator de
credite. Articolul 49
Bugetul 1. Estimările privind toate
veniturile și cheltuielile Parchetului European sunt elaborate pentru
fiecare exercițiu financiar, care corespunde anului calendaristic, și
sunt înscrise în bugetul Parchetului. 2. Bugetul Parchetului European este
echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile. 3. Fără a aduce atingere
altor resurse, veniturile Parchetului European cuprind: a) o contribuție din partea Uniunii,
înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene; b) taxe pentru publicații și orice
servicii furnizate de Parchetul European; 4. Cheltuielile Parchetului European
includ remunerația personalului, cheltuielile administrative și de
infrastructură, precum și costurile de funcționare. 5. Atunci când procurorii europeni
delegați acționează în cadrul sarcinilor Parchetului European,
cheltuielile relevante legate de aceste activități sunt considerate
drept cheltuieli operaționale. Articolul 50
Elaborarea bugetului 1. În fiecare an, adjunctul
Procurorului European la care se face referire la articolul 48 elaborează
un proiect provizoriu de estimare a veniturilor și cheltuielilor
Parchetului European pentru anul financiar următor. Pe baza acestui
proiect, Procurorul European adoptă un proiect provizoriu de estimare a
veniturilor și cheltuielilor Parchetului European pentru exercițiul
financiar următor. 2. Proiectul provizoriu de estimare a
veniturilor și cheltuielilor Parchetului European este trimis Comisiei
Europene până cel târziu la data de 31 ianuarie a fiecărui an.
Procurorul European trimite Comisiei un proiect final de estimare, care
cuprinde un proiect al schemei de personal, până la 31 martie. 3. Comisia transmite situația
estimărilor Parlamentului European și Consiliului (autoritatea
bugetară), împreună cu proiectul de buget general al Uniunii
Europene. 4. Pe baza acestei situații a
estimărilor, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii
Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de
personal și valoarea contribuției care trebuie alocată din
bugetul general și îl înaintează autorității bugetare în
conformitate cu articolele 313 și 314 din tratat. 5. Autoritatea bugetară
autorizează creditele pentru contribuția către Parchetul
European. 6. Autoritatea bugetară
adoptă schema de personal a Parchetului European. 7. Procurorul European adoptă
bugetul Parchetului European. Acesta devine definitiv după adoptarea
definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. Dacă este
necesar, acesta este ajustat în consecință. 8. Pentru orice proiect imobiliar care
poate avea implicații semnificative pentru buget, Parchetul European
informează Parlamentul European și Consiliul, cât mai curând posibil,
în conformitate cu dispozițiile articolului 203 din Regulamentul (UE, Euratom)
nr. 966/2012. 9. Cu excepția cazurilor de
forță majoră menționate la articolul 203 din Regulamentul
(UE, Euratom) nr. 966/2012, Parlamentul European și Consiliul
deliberează pe marginea proiectului imobiliar în termen de patru săptămâni
de la data primirii acestuia de către ambele instituții. Proiectul
imobiliar este considerat aprobat la expirarea termenului de patru
săptămâni, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau
Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă propunerii în termenul
menționat. În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul
exprimă preocupări justificate în termenul de patru
săptămâni menționat, acesta se prelungește o singură
dată, cu două săptămâni. În cazul în care Parlamentul European
sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă proiectului de
construcții, Parchetul European își retrage propunerea și poate
depune altă propunere. 10. Parchetul European poate finanța
un proiect de achiziție a unei clădiri prin intermediul unui împrumut
sub rezerva aprobării prealabile a autorității bugetare în
conformitate cu articolul 203 alineatul (8) din Regulamentul (UE, Euratom) nr.
966/2012. Articolul 51
Execuția
bugetară 1. Adjunctul Procurorului European la
care se face referire la articolul 48, acționând în calitate de ordonator
de credite al Parchetului European, execută bugetul pe propria
răspundere și în limitele autorizate în buget. 2. În fiecare an, adjunctul
Procurorului European la care se face referire la articolul 48 transmite
autorității bugetare toate informațiile relevante pentru
rezultatele procedurilor de evaluare. Articolul 52
Prezentarea conturilor
și descărcarea de gestiune 1. Contabilul Eurojust
îndeplinește și funcția de contabil al Parchetului European
pentru execuția bugetului acestuia. Se iau măsurile necesare astfel
încât să se evite orice conflict de interese. 2. Până la data de 1 martie
următoare încheierii fiecărui exercițiu financiar, contabilul
Parchetului European comunică conturile provizorii contabilului Comisiei
și Curții de Conturi. 3. Parchetul European trimite raportul
privind gestiunea bugetară și financiară Parlamentului European,
Consiliului și Curții de Conturi până la data de 31 martie a
exercițiului financiar următor. 4. Până la data de 31 martie
următoare încheierii fiecărui exercițiu financiar, contabilul
Comisiei transmite Curții de Conturi conturile provizorii ale Parchetului
European consolidate cu cele ale Curții de Conturi. 5. În conformitate cu articolul 148
alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, până la data de
1 iunie a anului următor, cel mai târziu, Curtea de Conturi își
formulează observațiile cu privire la conturile provizorii ale
Parchetului European. 6. La primirea observațiilor
formulate de Curtea de Conturi privind conturile provizorii ale Parchetului
European în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE, Euratom) nr.
966/2012, contabilul Parchetului European elaborează conturile finale ale
Parchetului European pe propria răspundere. 7. Până la data de 1 iulie
următoare încheierii fiecărui exercițiu financiar, contabilul
Parchetului European trimite conturile finale Parlamentului European,
Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi. 8. Conturile finale ale Parchetului
European sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la
data de 15 noiembrie a anului următor. 9 Adjunctul Procurorului European la
care se face referire la articolul 48 trimite Curții de Conturi un
răspuns la observațiile acesteia până la data de 30 septembrie a
anului următor, cel târziu. Răspunsurile Parchetului European sunt
trimite în același timp Comisiei. 10. Adjunctul Procurorului European la
care se face referire la articolul 48 prezintă Parlamentului European, la
solicitarea acestuia, orice informații necesare pentru buna derulare a
procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în
cauză, în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul
(UE, EURATOM) nr. 966/2012. 11. La recomandarea Consiliului
acționând cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă,
înainte de data de 15 mai a anului N +2, descărcarea de gestiune a
adjunctului Procurorului European la care se face referire la articolul 48, în
ceea ce privește execuția bugetului pentru anul N. Articolul 53
Reglementări financiare Reglementările financiare aplicabile
Parchetului European sunt adoptate de Procurorul European în conformitate cu
[Regulamentul nr. 2343/2002 din 23 decembrie 2002 privind regulamentul
financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din
Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul
financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene]
și după consultarea Comisiei. Acestea nu derogă de la [Regulamentul
nr. 2343/2002] cu excepția cazului în care o astfel de derogare este
în mod specific necesară pentru funcționarea Parchetului European
și cu acordul prealabil al Comisiei. Secțiunea 2
DISPOZIȚII PRIVIND PERSONALUL Articolul 54
Dispoziții generale 1. Statutul funcționarilor Uniunii
Europene[9]
și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene,
precum și normele adoptate de comun acord de către instituțiile
Uniunii Europene de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și
a Regimului aplicabil celorlalți agenți se aplică și în
cazul Procurorului European, al adjuncților acestuia și al
personalului Parchetului European, cu excepția unor dispoziții
contrare în prezenta secțiune. 2. Puterile conferite
autorității de numire prin Statutul funcționarilor și prin
Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene pentru
încheierea de contracte de muncă sunt exercitate de Procurorul European cu
privire la personalul Parchetului European. 3. Procurorul European adoptă
norme adecvate de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a
Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene în
conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor. Procurorul
European adoptă, de asemenea, programarea resurselor de personal în cadrul
documentului de programare. 4. Protocolul privind privilegiile
și imunitățile Uniunii Europene se aplică Parchetului
European și personalului său. 5. Procurorii europeni delegați
sunt angajați în calitate de consultanți speciali în conformitate cu
articolele 5, 123 și 124 din Regimul aplicabil celorlalți agenți
ai Uniunii Europene. Autoritățile naționale competente
facilitează exercitarea funcțiilor de procurori europeni
delegați în temeiul prezentului regulament și se abțin de la
orice acțiune sau politică care le poate afecta negativ cariera
și statutul în sistemul național de urmărire penală. În
special, autoritățile naționale competente furnizează
procurorilor europeni delegați resursele și echipamentele necesare
exercitării funcțiilor lor în temeiul prezentului regulament și
se asigură că aceștia sunt integrați pe deplin în serviciile
lor naționale de urmărire penală. Articolul 55
Experții naționali
detașați și alte categorii de personal 1. Parchetul European poate utiliza
experți naționali detașați sau alte categorii de personal
neangajați de Parchetul European. Experții naționali
detașați se subordonează autorității Procurorului
European în exercitarea sarcinilor legate de funcțiile Parchetului
European. 2. Procurorul European adoptă o
decizie de stabilire a normelor privind detașarea către Parchetul
European a experților naționali și dispoziții suplimentare
de punere în aplicare, după caz. CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII PRIVIND RELAȚIILE PARCHETULUI EUROPEAN CU PARTENERII Secțiunea 1
DISPOZIȚII COMUNE Articolul 56
Dispoziții comune 1. În măsura în care acest lucru
este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Parchetul European poate
stabili și întreține relații de cooperare cu organismele și
agențiile Uniunii în conformitate cu obiectivele respectivelor organisme
sau agenții, cu autoritățile competente ale țărilor
terțe, cu organizațiile internaționale și cu
Organizația Internațională de Poliție Criminală
(Interpol). 2. În măsura
în care acest lucru este relevant pentru îndeplinirea sarcinilor sale, în conformitate cu articolul 61, Parchetul European poate face schimb direct de
toate informațiile, cu excepția datelor cu caracter personal, cu
entitățile la care se face referire la alineatul (1). 3. În conformitate
cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Parchetul
European poate să primească și să
prelucreze datele cu caracter personal primite de la entitățile
menționate la alineatul (1), în măsura necesară îndeplinirii
atribuțiilor sale și sub rezerva dispozițiilor secțiunii 3. 4. Datele cu
caracter personal sunt transmise de Parchetul European exclusiv
țărilor terțe, organizațiilor internaționale și
Interpol în cazul în care acest lucru este necesar pentru prevenirea și
combaterea criminalității care intră în sfera de
competență a Parchetului European și în conformitate cu
prezentul regulament. 5. Sunt interzise
transferurile ulterioare, către părți terțe, de date cu caracter
personal primite din partea Parchetului European de către statele membre,
organismele sau agențiile Uniunii, țările terțe și
organizațiile internaționale sau Interpol, cu excepția
situațiilor în care Parchetul European și-a dat
consimțământul explicit, după analizarea circumstanțelor
cazului respectiv, pentru un scop specific care nu este incompatibil cu scopul
pentru care au fost transmise. SECȚIUNEA 2
RELAȚII CU PARTENERII Articolul 57
Relațiile cu Eurojust 1. Parchetul European stabilește și menține o relație privilegiată
cu Eurojust, bazată pe o cooperare strânsă și pe dezvoltarea
legăturilor operaționale, administrative și de gestionare dintre
ele, astfel cum se definește mai jos. 2. Pe plan operațional, Parchetul European poate asocia Eurojust în
activitățile sale referitoare la cazurile transfrontaliere sau
complexe prin: a) schimbul de informații, inclusiv de
date cu caracter personal, privind cercetările sale, în special atunci
când acestea dezvăluie elemente care se pot încadra în afara sferei de
competență materială sau teritorială a
Parchetului European; b) solicitarea Eurojust sau a membrului
(membrilor) săi național(i) competent (competenți) să
participe la coordonarea actelor specifice de cercetare referitoare la
aspectele specifice care se pot încadra în afara sferei de competență
materială sau teritorială a Parchetului European; c) solicitarea Eurojust să faciliteze
acordul dintre Parchetul European
și statul membru sau statele membre în cauză privind competența
auxiliară în conformitate cu articolul 13 fără a aduce atingere
unei eventuale decizii, în caz de conflict de
competență, a autorității judecătorești din
statul membru în cauză și competent să ia o decizie în
respectiva chestiune; d) solicitarea Eurojust sau a membrului
(membrilor) acestuia de a-și utiliza puterile atribuite prin
legislația Uniunii sau legislația națională în ceea ce
privește acte specifice de cercetare care se pot încadra în afara sferei
de competență materială sau teritorială a Parchetului European; e) schimbul de informații cu Eurojust
sau cu membrul (membrii) săi național(i) competent (competenți)
privind deciziile de urmărire penală menționate la articolele
27, 28 și 29 înaintea prezentării acestora Procurorului European
atunci când competențele Eurojust pot fi afectate, iar acest lucru este
oportun avându-se în vedere implicarea anterioară a Eurojust în cazul
vizat; f) solicitarea Eurojust sau membrului
(membrilor) săi național(i) competent (competenți) să ofere
sprijin în transmiterea deciziilor sau cererilor sale de asistență
juridică reciprocă statelor membre ale Eurojust care nu
participă la instituirea Parchetului European sau țărilor terțe și în executarea acestor decizii
sau cereri. 3. Parchetul European are acces la un mecanism de verificări încrucișate automate
a datelor introduse în sistemul de gestionare a cazurilor al Eurojust. Ori de
câte ori se identifică o concordanță între datele introduse în
sistemul de gestionare a cazurilor de Parchetul European și datele introduse de Eurojust, acest lucru este comunicat atât
Eurojust, cât și Parchetului European, precum și statului membru care a furnizat Eurojust datele. În
cazul în care datele au fost furnizate de o țară terță,
Eurojust informează doar acea terță țară cu privire la
corespondența constatată, cu aprobarea Parchetului European. 4. Cooperarea instituită în
conformitate cu alineatului (1) implică schimbul de informații,
inclusiv de date cu caracter personal. Orice date astfel partajate se
utilizează numai în scopul pentru care au fost furnizate. Orice altă
utilizare a datelor este permisă numai în măsura în care o astfel de
utilizare intră în mandatul organismului de gestionare a datelor și
este supusă autorizării prealabile a organismului care a furnizat
datele. 5. Procurorul European desemnează
membrii personalului care sunt autorizați să aibă acces la
rezultatele mecanismului de verificări încrucișate și
informează Eurojust în acest sens. 6. Parchetul European
se bazează pe sprijinul și resursele
administrației Eurojust. Detaliile acestei colaborări sunt reglementate printr-un acord. Eurojust
oferă următoarele servicii Parchetului European: a) asistență tehnică în
întocmirea bugetului anual, a documentului de programare care conține
programul anual și multianual și a planului de gestionare; b) asistență tehnică în ceea
ce privește recrutarea personalului și gestionarea carierei; c) servicii de securitate; d) serviciile informatice; e) gestiune financiară, servicii de
contabilitate și audit; f) orice alte servicii de interes comun. Articolul 58
Relațiile cu
instituțiile, agențiile și alte organisme ale Uniunii 1. Parchetul European stabilește
și menține relații privilegiate cu Europol. 2 Cooperarea instituită în
conformitate cu alineatul (1) implică schimbul de informații,
inclusiv de date cu caracter personal. Orice date care au făcut obiectul
unui astfel de schimb se utilizează numai în scopul pentru care au fost
furnizate. Orice altă utilizare a datelor este permisă numai în
măsura în care o astfel de utilizare intră în mandatul organismului
de gestionare a datelor și este supusă autorizării prealabile a
organismului care a furnizat datele. 3. Parchetul European cooperează
cu Comisia, inclusiv cu OLAF, în sensul executării obligațiilor
prevăzute la articolul 325 alineatul (3) din tratat. În acest scop,
acestea încheie un acord de stabilire a modalităților de cooperare. 4. Parchetul European stabilește
și menține relații de cooperare cu alte instituții,
organisme, oficii și agenții ale Uniunii. Articolul 59
Relațiile cu
țările terțe și organizațiile internaționale 1. Parchetul European poate stabili
acorduri de lucru cu entitățile menționate la articolul 56
alineatul (1). Aceste acorduri pot viza, în special, schimbul de
informații strategice și detașarea ofițerilor de
legătură la Parchetul European. 2. Pentru a facilita cooperarea,
Parchetul European poate desemna, de comun acord cu autoritățile
competente, puncte de contact în țările terțe. 3. În conformitate cu articolul 218 din
tratat, Comisia Europeană poate trimite Consiliului propuneri pentru negocierea
de acorduri cu una sau mai multe terțe țări referitor la
cooperarea dintre Parchetul European și autoritățile competente
din aceste țări terțe cu privire la asistența juridică
în materie penală și extrădare în cazuri care sunt de
competența Parchetului European. 4. Referitor la infracțiunile din
sfera de competență materială a statelor membre, acestea fie
recunosc statutul Parchetului European de autoritate competentă în scopul
punerii în aplicare a acordurilor lor internaționale cu privire la asistența
juridică în materie penală și extrădare, fie, atunci când
este necesar, modifică aceste acorduri internaționale pentru a se
asigura că Parchetul European își poate exercita funcțiile în
temeiul acestor acorduri atunci când își asumă sarcini în conformitate
cu articolul 75 alineatul (2). SECȚIUNEA 3
TRANSFERUL DE DATE CU CARACTER PERSONAL Articolul 60
Transferul de date cu
caracter personal către organismele sau agențiile Uniunii Sub rezerva oricăror eventuale
restricții în conformitate cu prezentul regulament, Parchetul European
poate transfera direct date cu caracter personal către organismele sau
agențiile Uniunii, în măsura în care acest lucru este necesar pentru
îndeplinirea sarcinilor sale sau ale organismului ori agenției destinatar(e)
a(l) Uniunii. Articolul 61
Transferul de date cu
caracter personal către țări terțe și către
organizații internaționale 1. Parchetul European poate transfera
date cu caracter personal unei autorități dintr-o țară
terță sau unei organizații internaționale sau Interpol, în
măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor
sale, numai pe baza: a) unei decizii a Comisiei adoptate în
conformitate cu [articolele 25 și 31 din Directiva 95/46/CE] potrivit
căreia acea țară sau organizație internațională
ori un sector în care se prelucrează date din acea țară
terță sau organizație internațională asigură un
nivel de protecție adecvat (decizia privind caracterul adecvat) sau b) un acord internațional încheiat
între Uniune și respectiva țară terță sau organizație
internațională în temeiul articolului 218 din tratat, care instituie
garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția
vieții private și a drepturilor și libertăților
fundamentale ale persoanelor. Astfel de transferuri nu necesită o aprobare
suplimentară. Parchetul European poate încheia acorduri de lucru
pentru punerea în aplicare a acestor acorduri sau decizii privind caracterul
adecvat al nivelului de protecție. 2. Prin derogare de la alineatul (1),
Procurorul European poate autoriza transferul de date cu caracter personal
către țări terțe sau organizații internaționale
sau Interpol, de la caz la caz, dacă: a) transferul de date este absolut necesar
pentru a proteja interesele esențiale ale Uniunii, inclusiv a intereselor
sale financiare, în sfera obiectivelor Parchetului European; b) transferul de date este absolut necesar
pentru a preveni un pericol iminent care are legătură cu
criminalitatea sau infracțiuni de terorism; c) transferul este necesar sau impus prin
lege din motive importante de interes public al Uniunii sau al statelor sale
membre, astfel cum sunt recunoscute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern
ori pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în
instanță sau d) transferul este necesar pentru protejarea
intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane. 3. În plus, Procurorul European poate,
în acord cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, să
autorizeze o serie de transferuri în conformitate cu literele (a)-(d) de mai
sus, ținând seama de existența unor garanții în ceea ce
privește protecția vieții private și a drepturilor și
libertăților fundamentale ale persoanelor, pentru o perioadă de
maximum un an, care poate fi reînnoită. 4. Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor este informată cu privire la cazurile în care s-a
aplicat alineatul (3). 5. Parchetul European poate transfera
datele administrative cu caracter personal în conformitate cu articolul 9 din
Regulamentul (CE) nr. 45/2001. CAPITOLUL IX
DISPOZIȚII GENERALE Articolul 62
Statutul juridic și
condițiile de funcționare 1. În fiecare dintre statele membre,
Parchetul European se bucură de capacitatea juridică cea mai
extinsă acordată persoanelor juridice în temeiul legislației. În
special, acesta poate să achiziționeze și să înstrăineze
bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în
procedurile juridice. 2. Aranjamentele necesare privind
găzduirea asigurată pentru Parchetul European și
facilitățile puse la dispoziție de statul membru-gazdă
împreună cu normele specifice aplicabile în statul membru respectiv în
cazul Procurorului European, adjuncților acestuia și personalului
lor, precum și membrilor familiilor lor, se stabilesc printr-un acord
privind sediul încheiat între Parchetul European și statul membru-gazdă
în termen de cel mult [2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului
regulament]. 3. Statul membru care oferă
găzduire Parchetului European asigură cele mai bune condiții
posibile pentru funcționarea Parchetului European, inclusiv
școlarizare multilingvă cu vocație europeană și
conexiuni de transport adecvate. Articolul 63
Regimul lingvistic 1. Regulamentul nr. 1[10] este aplicabil în cazul
actelor prevăzute la articolele 7 și 72. 2. Serviciile de traducere necesare
pentru funcționarea Parchetului European sunt asigurate de Centrul de
Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene. Articolul 64
Confidențialitate 1. Procurorul European, adjuncții
acestuia și personalul lor, procurorii europeni delegați și
personalul național al acestora sunt supuși obligației de
confidențialitate cu privire la orice informație adusă la
cunoștința lor în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. 2. Obligația de
confidențialitate se aplică tuturor persoanelor și organismelor
care colaborează cu Parchetul European. 3. Obligația de
confidențialitate se aplică și după încetarea mandatului
sau a contractului de muncă ori după încetarea
activităților persoanelor menționate la alineatele (1) și
(2). 4. Obligația de
confidențialitate se aplică tuturor informațiilor primite de
Parchetul European, cu excepția cazului în care respectivele
informații au fost deja făcute publice sau sunt accesibile
publicului. 5. Membrii și personalul
Autorității Europene pentru Protecția Datelor sunt supuși
obligației de confidențialitate cu privire la orice informație
adusă la cunoștința lor în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. Articolul 65
Transparență 1. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se
aplică documentelor care se referă la sarcinile administrative ale
Parchetului European. 2. Procurorul European adoptă, în
termen de șase luni de la instituirea Parchetului European, normele
detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001. 3. Deciziile luate de Parchetul
European în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot
face obiectul unei plângeri către Ombudsman sau al unei acțiuni la
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile prevăzute
la articolele 228 și, respectiv, 263 din tratat. Articolul 66
OLAF și Curtea de
Conturi Europeană 1. Pentru a facilita combaterea
fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, în
temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al
Consiliului[11],
în termen de șase luni de la data la care Parchetul European devine
operațional, acesta aderă la Acordul Interinstituțional din 25
mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF) și adoptă dispozițiile
corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților Parchetului European,
utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord. 2. Curtea de Conturi Europeană are
competența de a efectua audituri, pe baza documentelor și la
fața locului, cu privire la toți beneficiarii de granturi,
contractanții și subcontractanții care au beneficiat de fonduri
europene de la Parchetul European. 3. OLAF poate efectua investigații,
inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în
conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de
Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 și Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96
al Consiliului [12],
pentru a stabili dacă au existat nereguli care aduc atingere intereselor
financiare ale Uniunii în legătură cu cheltuielile finanțate de
Parchetul European. 4. Fără a aduce atingere
alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de lucru cu țările
terțe, organizațiile internaționale și Interpol, contractele,
acordurile de grant și deciziile de grant ale Parchetului European vor
include dispoziții exprese de mandatare a Curții de Conturi Europene
și a OLAF pentru a efectua astfel de audituri și investigații,
în conformitate cu competențele lor respective. Articolul 67
Norme de securitate privind
protecția informațiilor clasificate Parchetul European aplică principiile de
securitate cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protejarea
informațiilor clasificate ale Uniunii Europene (ICUE) și a informațiilor
sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia
2001/844/CE a Comisiei, CECO, Euratom[13].
Sunt vizate, inter alia, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea
și stocarea unor astfel de informații. Articolul 68
Anchete administrative Activitățile administrative ale
Parchetului European sunt supuse investigațiilor efectuate de către
Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din tratat. Articolul 69
Regimul general de
răspundere 1. Răspunderea contractuală a
Parchetului European este reglementată de legislația aplicabilă
contractului în cauză. 2. Curtea de Justiție a Uniunii
Europene este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei
clauze de arbitraj cuprinse în contractele încheiate de către Parchetul
European. 3. În cazul răspunderii
necontractuale, Parchetul European, în conformitate cu principiile generale
comune legislațiilor statelor membre și independent de orice
răspundere antrenată în temeiul articolului 47, repară orice
prejudiciu cauzat de Parchetul European sau de personalul acestuia în
exercițiul funcțiunii, în măsura în care prejudiciul le poate fi
imputat acestora. 4. Alineatul (3) se aplică, de
asemenea, prejudiciilor cauzate din vina unui procuror european delegat în
cadrul exercitării funcțiilor sale. 5. Curtea de Justiție a Uniunii
Europene este competentă în litigiile privind repararea prejudiciilor
menționate la alineatul (3). 6. Instanțele naționale ale
statelor membre competente să soluționeze litigiile care implică
răspunderea Parchetului European prevăzută în prezentul articol
se stabilesc în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului[14]. 7. Răspunderea personală a
angajaților față de Parchetul European este reglementată de
dispozițiile aplicabile acestora prevăzute în Statutul
funcționarilor sau în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai
Uniunii Europene. Articolul 70
Raportarea 1. Parchetul European întocmește un raport anual privind activitățile sale
generale, pe care îl transmite Parlamentului European și parlamentelor
naționale, precum și Consiliului și Comisiei. 2. Procurorul European se prezintă
o dată pe an în fața Parlamentului European și a Consiliului
pentru a prezenta un raport cu privire la activitățile generale ale
Parchetului European, având în vedere
obligația de discreție și confidențialitate. La cerere,
acesta se prezintă, de asemenea, în fața Comisiei. 3. Parlamentele naționale pot
invita Procurorul European sau procurorii europeni delegați să
participe la un schimb de opinii în legătură cu
activitățile generale ale Parchetului European. CAPITOLUL X
DISPOZIȚII FINALE Articolul 71
Dispoziții tranzitorii 1. Înainte de exercitarea
atribuțiilor sale, Procurorul European ia toate măsurile necesare
pentru instituirea Parchetului European. 2. Fără a aduce atingere articolului
9, prima numire a doi dintre adjuncții Procurorului European, aleși
prin tragere la sorți, se face pentru o perioadă de șase ani. 3. Statele membre rămân competente
până la data instituirii și asumării atribuțiilor de
către Parchetul European în conformitate cu articolul 75 alineatul (2).
Parchetul European își exercită competența cu privire la orice
infracțiune din sfera sa de competență săvârșită
după această dată. Parchetul European își poate exercita
competența și cu privire la orice infracțiune din sfera sa de
competență săvârșită anterior acestei date dacă
nicio autoritate națională competentă nu a demarat deja
cercetări sau urmărirea penală în acel caz. Articolul 72
Normele administrative
și documentele de programare Procurorul European: a) adoptă în fiecare an documentul
de programare care cuprinde programarea anuală și multianuală a
Parchetului European; b) adoptă o strategie
antifraudă, proporțională cu riscurile de fraudă având în
vedere raportul cost/beneficii al măsurilor ce urmează a fi puse în
aplicare; c) adoptă norme pentru prevenirea
și gestionarea conflictelor de interese în ceea ce privește
procurorii europeni delegați; d) adoptă norme privind statutul,
criteriile de performanță, drepturile și obligațiile
adjuncților și procurorilor europeni delegați, precum și
privind rotația procurorilor europeni delegați în scopul punerii în
aplicare a articolului 7; e) adoptă norme privind tratarea
tranzacțiilor efectuate în conformitate cu articolul 29 și
modalitățile de calculare a valorii amenzilor ce urmează să
fie plătite; f) adoptă norme privind
modalitățile de a oferi feedback persoanelor sau
entităților care au furnizat informații Parchetului European; g) adoptă norme detaliate
referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 activităților
Parchetului European; h) adoptă normele de punere în
aplicare menționate la articolul 24 alineatul (8) din Regulamentul (CE)
nr. 45/2001. Articolul 73
Notificări Fiecare stat membru își desemnează
autoritățile care sunt competente în sensul articolului 6 alineatul
(6), al articolului 13 alineatul (3), al articolului 17 alineatul (2) și
al articolului 26 alineatul (4). Informațiile privind
autoritățile desemnate, precum și privind orice modificare
ulterioară, sunt notificate simultan Procurorului European, Consiliului
și Comisiei. Articolul 74
Clauza de reexaminare 1. În termen de cel mult [5 ani de
la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia
își prezintă raportul de evaluare Parlamentului European și
Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, care
poate fi însoțit de unele propuneri legislative. Raportul cuprinde
concluziile sale privind fezabilitatea și oportunitatea extinderii
competenței Parchetului European la alte infracțiuni penale în
conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din tratat. 2. Comisia prezintă propuneri
legislative Parlamentului European și Consiliului în cazul în care ajunge
la concluzia că sunt necesare norme mai detaliate privind instituirea
Parchetului European, funcțiile acestuia sau procedurile aplicabile
activităților sale. Aceasta poate recomanda Consiliului European
extinderea competenței Parchetului European în conformitate cu articolul
86 alineatul (4) din tratat. Articolul 75
Intrarea în vigoare 1. Prezentul Regulament intră în
vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene. 2. Parchetul European își
asumă atribuțiile de cercetare și urmărire penală
conferite prin prezentul regulament la o dată care urmează să
fie stabilită printr-o decizie a Comisiei, la propunerea Procurorului
European, ulterior înființării Parchetului European. Decizia Comisiei
se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prezentul regulament este obligatoriu în toate
elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate
cu tratatele. Adoptat la Bruxelles, Pentru
Consiliu Președintele Anexă Categorii de date cu caracter personal 1. a) numele de familie, numele
avut înaintea căsătoriei, prenumele și orice pseudonim sau nume
de împrumut; b) data și locul nașterii; c) cetățenia; d) sexul; e) locul de reședință,
profesia și locul unde se află persoana respectivă; f) numărul de securitate socială,
permisul de conducere, actele de identitate, datele care figurează în
pașaport, numerele de identificare vamală și fiscală; g) informații referitoare la persoanele
juridice, în cazul în care acestea conțin informații despre
persoanele fizice identificate sau identificabile care fac obiectul unei
cercetări sau urmăriri penale; h) conturi bancare și conturi la alte
instituții financiare; i) descrierea și natura faptelor
contestate, data comiterii lor, încadrarea penală și stadiul
cercetărilor; j) faptele din care ar rezulta o extindere
a cauzei la nivel internațional; k) informații legate de presupusa
apartenență la o organizație criminală; l) numere de telefon, adrese de e-mail,
date privind traficul de telecomunicație și date privind localizarea,
precum și datele conexe necesare pentru identificarea abonatului sau
utilizatorului; m) datele privind înmatricularea
autovehiculelor; n) profilurile ADN stabilite din partea
necodată a ADN, fotografiile și amprentele digitale. 2. a) numele de familie, numele
dinaintea căsătoriei, prenumele și orice pseudonim sau nume de
împrumut; b) data și locul nașterii; c) naționalitatea; d) sexul; e) locul de reședință,
profesia și locul unde se află persoana respectivă; f) descrierea și natura faptelor care
le privesc, data comiterii lor, încadrarea penală și stadiul
cercetărilor FIȘA FINANCIARĂ
LEGISLATIVĂ 1. CADRUL
PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Titlul
propunerii/inițiativei Propunere
a Comisiei de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European 1.2. Domeniul (domeniile) de
politică vizate în structura ABM/ABB Domeniul
de politică: Justiție Activitate:
titlul 33 1.3. Natura
propunerii/inițiativei X Propunerea/inițiativa referitoare la o
nouă acțiune ¨ Propunerea/inițiativa
referitoare la o nouă acțiune ca urmare a unui proiect pilot /
unei acțiuni pregătitoare X Propunerea/inițiativa referitoare la extinderea unei acțiuni existente ¨ Propunerea/inițiativa
referitoare la o acțiune reorientată spre o nouă acțiune 1.4. Obiectiv(e) 1.4.1. Obiectivul (obiectivele)
multianual(e) strategic(e) al(e) Comisiei vizat(e) de
propunere/inițiativă Contribuirea
la consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii
și continuarea dezvoltării unui spațiu de justiție, precum
și sporirea încrederii întreprinderilor și cetățenilor în
instituțiile Uniunii Europene, respectând, totodată, toate drepturile
fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 1.4.2. Obiectivul (obiectivele)
specific(e) și activitatea(activitățile) ABM/ABB vizat(e) Obiectivul specific nr. 2 Intensificarea
cooperării judiciare în materie penală și, astfel, contribuirea
la crearea unui veritabil spațiu european de justiție (parte a Obiectivului general nr. 2: Sporirea
încrederii în spațiul judiciar european) Activitatea (activitățile) ABM/ABB vizată (vizate) 33
03: Justiția în materie penală și civilă 1.4.3. Rezultat(e) preconizat(e)
și impactul A se preciza efectele
pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra
beneficiarilor vizați/grupurilor vizate. Se
preconizează că, prin instituirea Parchetului European, va spori
protecția intereselor financiare ale Uniunii. Este de așteptat ca
instituirea acestuia să conducă la o creștere a numărului
de urmăriri penale a autorilor infracțiunilor care aduc atingere
intereselor financiare, care să conducă la un număr mai mare de
condamnări, la un nivel mai ridicat de recuperare a fondurilor
obținute ilegal și la creșterea descurajării. În plus,
independența acestuia va garanta continuarea cercetărilor și
urmăririlor penale ale infracțiunilor relevante fără
influența directă a autorităților naționale. 1.4.4. Indicatori de rezultat și
de impact A se preciza
indicatorii care permit monitorizarea implementării
propunerii/inițiativei. Creșterea
numărului și procentului de cercetări și urmăriri
penale de succes 1.5. Temeiul
propunerii/inițiativei 1.5.1. Cerința (cerințele)
care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung Întrucât
atât Uniunea, cât și statele membre au obligația de a proteja bugetul
Uniunii, în realitate Uniunea are un control redus asupra cheltuielilor
efectuate de statele membre și, practic, nicio putere de a interveni în
cazurile de utilizare ilegală a fondurilor UE. Mare parte a bugetului UE
este gestionat de autoritățile naționale (de exemplu, atunci
când acestea acordă granturi de achiziții publice finanțate de
la bugetul UE) și orice cercetări sau urmăriri penale privind
infracțiunile care aduc atingere bugetului Uniunii sunt de competența
statelor membre. Cercetările penale în caz de fraudă și alte
infracțiuni îndreptate împotriva bugetului UE sunt adesea îngreunate de legislația
divergentă și de eforturile inegale de asigurare a
respectării legii din statele membre. Autoritățile
naționale de asigurare a respectării legii, procurorii și
judecătorii din statele membre decid, în conformitate cu prioritățile
stabilite de politica penală națională și pe
baza competențelor naționale de drept penal și a normelor de
procedură dacă și cum să intervină pentru a proteja
bugetul Uniunii. Prin urmare, nivelul de protecție a intereselor
financiare ale Uniunii diferă semnificativ de la un stat membru la
altul. Faptul că rata de urmăriri penale încheiate cu succes în
ceea ce privește infracțiunile împotriva bugetului UE variază
considerabil în UE de la un stat membru la altul (de la 19% până la 91%[15]) denotă un decalaj la
nivelul mecanismelor existente de protecție și impune luarea de
măsuri corective. 1.5.2. Valoarea adăugată a
implicării UE Valoarea
adăugată a instituirii Parchetului European se regăsește,
în principal, în numărul crescut de urmăriri penale ale
infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Crearea
Parchetului European ar îmbunătăți utilizarea resurselor
și schimbul de informații necesare pentru a putea
desfășura cu succes cercetări și urmăriri penale ale
infracțiunilor relevante. La rândul său, acest lucru ar consolida
reacția autorităților de asigurare a respectării legii la
aceste infracțiuni în general și creșterea efectului
preventiv (de descurajare) pentru potențialii infractori. Parchetul
European ar putea să pună în comun resursele de cercetare și
urmărire penală pentru necesitățile unei situații
date, făcând astfel mai eficientă asigurarea respectării legii
la nivel european și național. Parchetul
European va conduce cercetările și urmăririle penale în statele
membre, va asigura coordonarea eficientă a cercetărilor și
urmăririlor penale și va rezolva probleme legate de diferitele
sisteme juridice aplicabile. Sistemul actual, în care statele membre sunt
singurele responsabile pentru astfel de cercetări și urmăriri
penale, susținute de Eurojust și Europol, nu este destul de eficient
pentru a face față nivelurilor ridicate de criminalitate
relevantă și prejudiciilor aferente. Asigurarea
faptului că resursele financiare limitate ale Uniunii sunt utilizate în
interesele cetățenilor UE și sunt mai bine protejate împotriva
fraudei este indispensabilă, de asemenea, pentru legitimitatea
cheltuielilor și pentru asigurarea încrederii publice în Uniune.
1.5.3. Lecții învățate
din experiențele anterioare similare La
nivel național, există adesea un schimb insuficient de
informații cu privire la presupuse infracțiuni care implică
fonduri UE între autoritățile responsabile cu monitorizarea și
controlul, cele care se ocupă de cercetări administrative și
organismele de asigurare a respectării legii. Acest lucru se
datorează, în parte, lacunelor din cadrul procedural menționat mai
sus, care împiedică derularea eficientă a cercetărilor
multidisciplinare de către autoritățile judiciare precum și
de către cele administrative, vamale și fiscale din statele membre.
Agențiile care gestionează și controlează plățile
de fonduri UE se concentrează uneori numai pe recuperarea banilor prin
proceduri de drept administrativ și civil, chiar dacă există
suspiciuni puternice legate de comiterea unei fapte penale. Acest lucru poate
conduce la neglijarea acțiunilor penale și, astfel, la neglijarea
efectului disuasiv și a prevenirii generale. De
asemenea, cercetarea și urmărirea penală eficientă a
infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE sunt afectate de
faptul că autoritățile de asigurare a respectării legii
și procurorii nu transmit, întotdeauna, informații despre
infracțiunile penale colegilor din alte state membre sau Eurojust ori
Europol. În
plus, modalitățile clasice de cooperare internațională prin
intermediul cererilor de asistență juridică reciprocă sau
prin intermediul echipelor comune de anchetă de multe ori nu
funcționează suficient de bine pentru a permite cercetarea și
urmărirea penală eficientă a acestor infracțiuni, în ciuda
eforturilor organismelor europene cum ar fi Eurojust și Europol.
Răspunsurile la cererile de asistență juridică
reciprocă sunt adesea foarte lente, iar autoritățile
polițienești și judiciare întâmpină dificultăți
practice în contactarea și cooperarea cu colegii din străinătate
din cauza problemelor lingvistice și a diferențelor dintre sistemele
juridice. În unele state, cooperarea internațională lentă
și ineficientă a condus frecvent la imposibilitatea
instrumentării cazului din cauza expirării perioadei de
prescripție. În plus, cazurile care aduc atingere intereselor financiare
ale UE sunt deosebit de complexe. În
ceea ce privește cooperarea la nivelul Uniunii, s-au
raportat experiențe mixte în ceea ce privește cooperarea cu Eurojust
și Europol și între statele membre și OLAF. Eurojust și
Europol nu primesc întotdeauna informațiile de care au nevoie pentru a fi
în măsură să sprijine statele membre. OLAF oferă sprijin
statelor membre prin capacitatea sa de a acorda asistență
tehnică specializată și operațională în conformitate
cu articolul 7 din cel de-al doilea Protocol al Convenției privind
protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene. În
același timp, investigațiile OLAF sunt efectuate sub rezerva unor
condiții specifice, în special atunci când vine vorba de transmiterea
informațiilor către sistemul judiciar național, in special a
normelor aplicabile privind protecția datelor. Din acest motiv, cooperarea
cu OLAF a fost uneori criticată, în special în ceea ce privește
perioada lungă de timp de care OLAF are nevoie pentru a face schimb de
informații cu procurorii naționali. De asemenea, unele state membre
limitează cooperarea cu organismele nejudiciare precum OLAF în temeiul
normelor privind secretul judiciar. Statisticile
anuale ale OLAF demonstrează că acele cazuri care sunt transferate
autorităților de urmărire penală și
autorităților judiciare de la nivel național nu beneficiază
de o urmărire penală la fel de eficientă și eficace în
întreaga UE. În cel de-al unsprezecelea raport operațional, OLAF a
analizat măsurile judiciare luate de statele membre în cazurile trimise de
OLAF acestora în perioada de peste 12 ani de la instituirea oficiului și a
constatat „diferențe substanțiale între țări în ceea ce
privește capacitatea acestora de a încheia cercetările și
urmăririle penale judiciare legate de bugetul UE cu o condamnare într-un
termen rezonabil”. Faptul că rata medie a trimiterilor în judecată se
află sub 50 % arată că există dificultăți
serioase în atingerea unei eficiențe globale a cercetării și
urmăririi penale în statele membre. 1.5.4. Compatibilitatea și
posibila sinergie cu alte instrumente adecvate Propunerea de directivă antifraudă Măsurile
actuale ale Uniunii de protejare a intereselor sale financiare includ
investigații administrative, controale și audituri, precum și
măsuri legislative, inclusiv propunerea Comisiei de directivă privind
combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii
prin intermediul dreptului penal, însă nu abordează deficiențele
identificate în ceea ce privește cercetarea și urmărirea
penală a infracțiunilor legate de protecția intereselor
financiare ale UE. Eurojust Eurojust
poate doar să coordoneze și să încurajeze cercetările
și urmăririle penale și să acorde asistență în
schimbul de informații. Dacă un stat membru refuză să cerceteze
sau să urmărească penal un caz, Eurojust nu îl poate obliga
să facă acest lucru. Membrii naționali ai Eurojust de multe ori
nu dispun de competențele necesare să asigure continuarea în mod
eficient a instrumentării în statele membre sau, dacă au aceste
competențe, de obicei se abțin de la exercitarea puterilor conferite
de legislația națională – majoritatea deciziilor privind acest
gen de probleme fiind luate prin consens. Propunerea
privind instituirea Parchetului European este
însoțită de o propunere privind reformarea Eurojust, care va
alinia acest organism la abordarea comună privind agențiile europene
aprobată de Consiliul, Parlamentul European și Comisia Europeană
și va stabili o legătură între Eurojust și Parchetul
European. Această reformă ar putea conduce la un schimb mai eficient
de informații și la o cooperare mai bună între
autoritățile naționale. Există
și vor exista întotdeauna cazuri în care este nevoie de implicarea atât a
Parchetului European, cât și a Eurojust, în special
în cazul infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii, cât și al altor forme de infracționalitate. Acest lucru
presupune o cooperare strânsă și continuă. Pentru a garanta
acest lucru, au fost incluse prevederi în ambele regulamente care stabilesc
că Parchetul European poate solicita Eurojust sau membrilor săi
naționali să intervină, să coordoneze, sau să își
exercite în alt mod atribuțiile într-un anumit caz. În
plus, se preconizează că Eurojust va furniza Parchetului European servicii practice de sprijin, cu costuri zero, în domeniul
administrativ, cum ar fi personalul, finanțele și IT. Această
abordare oferă sinergii considerabile. Un exemplu de astfel de sinergie
este că Parchetul European va putea utiliza infrastructura IT a Eurojust,
inclusiv sistemul de gestionare a cazurilor, fișierele de lucru temporare
și indexul pentru propriile cazuri. Detaliile acestor măsuri vor fi
stabilite printr-un acord între Parchetul European și Eurojust. OLAF În
prezent, OLAF efectuează investigații administrative pentru
protecția intereselor financiare ale UE. OLAF are personal specializat, cu
experiență semnificativă în cooperarea cu autoritățile
naționale competente în materie penală. Mulți membrii ai
personalului OLAF au o experiență relevantă dobândită în administrațiile
lor naționale judiciare și de asigurare a respectării legii
(poliție, vamă și Ministerul Public). Prin
urmare, o parte a resurselor OLAF ar urma să fie utilizate pentru a
configura Parchetul European, luându-se în considerare experiența acestora
în efectuarea de investigații administrative și obiectivul de a evita
suprapunerea investigațiilor administrative cu cercetările penale. Un
alt aspect important este acela de a utiliza rețelele actuale dezvoltate
de OLAF de-a lungul anilor în domeniul investigațiilor antifraudă. În cele din urmă, OLAF ar urma să contribuie la
instituirea Parchetului European cu sprijin specializat pentru a facilita
analizele criminalistice și sprijin tehnic și operațional în
cadrul cercetărilor și pentru stabilirea probelor în cazurile penale
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Este
în curs de negociere interinstituțională o propunere de modificare a
Regulamentului nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de OLAF (reformarea
OLAF). Deși această propunere
îmbunătățește schimbul de informații între OLAF
și instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE,
precum și cu statele membre și oferă o mai bună
guvernanță pentru OLAF și o serie de garanții procedurale
pentru persoanele vizate de investigații, nu oferă OLAF niciun fel de
mijloace suplimentare de acțiune, în special competențe de cercetare
penală. Europol Rolul
Europol este limitat la furnizarea de informații secrete și la
sprijinirea activităților de asigurare a respectării legii la
nivel național. Acesta nu poate să se asigure că analizelor sale
li să dă curs în statele membre, și nici nu poate efectua
cercetări directe la nivel național. De asemenea, atribuțiile
Europol sunt limitate prin TFUE. În conformitate cu articolul 88 din TFUE, Europol
nu poate cerceta infracțiuni în mod independent și orice acțiune
cu caracter operativ trebuie efectuată de Europol cu ajutorul și
acordul autorităților naționale de asigurare a respectării
legii. Deși funcțiile de sprijin ale Europol sunt cu siguranță
importante, acestea nu pot substitui atribuțiile de a cerceta independent
un comportament infracțional. O propunere
de Regulament privind Europol a fost adoptată de Comisie în martie
2013, cu accent pe alinierea competențelor Europol la TFUE și pe
transformarea acestuia într-un centru pentru schimbul de informații,
acordând, totodată, noi responsabilități în ceea ce
privește formarea profesională. Propunerea nu cuprinde atribuții
de cercetare polițienească și de aplicare a legii în domeniul
protejării intereselor financiare ale UE. 1.6. Durata și impactul
financiar ¨ Propunere/inițiativă cu durată
limitată –
¨ Propunere/inițiativă în vigoare de la [ZZ/LL]AAAA până
la [ZZLL]AAAA –
¨ Impact financiar din AAAA până în AAAA X Propunere/inițiativă cu durată
nelimitată –
Implementare cu o perioadă de debut din 2017
până în 2023, –
Urmată de o perioadă de funcționare
la capacitate maximă. 1.7. Modul (modurile) de
gestionare preconizate Gestionare directă de către Comisie –
Prin serviciile sale, inclusiv prin personalul său
din cadrul delegațiilor Uniunii; –
prin agențiile executive; ¨ Gestionare partajată cu statele membre X Gestionare indirectă prin delegarea sarcinilor de implementare: –
¨ țărilor terțe sau organismelor desemnate de acestea; –
¨ organizațiilor internaționale și agențiilor
acestora (a se specifica); –
¨ BEI și Fondului European de Investiții; –
X organismelor menționate la articolele 208
și 209 din Regulamentul Financiar; –
¨ organismelor de drept public; –
¨ organismelor de drept privat cu o misiune de serviciu public în
măsura în care acestea oferă garanții financiare adecvate; –
¨ organismelor de drept privat ale unui stat membru care sunt
însărcinate cu implementarea unui parteneriat public-privat și care
oferă garanții financiare adecvate; –
¨ persoanelor care li se încredințează executarea unor
acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE, și
identificate în actul de bază relevant. – Dacă se indică mai multe moduri de
gestionare, vă rugăm să furnizați detalii suplimentare în
secțiunea „Comentarii”. 2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Reguli în materie de
monitorizare și raportare A se preciza
frecvența și condițiile. Parchetul
European emite un raport anual privind activitățile sale. Procurorul European se prezintă în fața Parlamentului
European și Consiliului o dată pe an pentru a justifica rezultatele
și prioritățile cercetărilor și urmăririlor
penale ale Parchetului European,
ținând cont de obligația de discreție și
confidențialitate. Procurorul
European sau procurorii europeni delegați pot fi invitați, de
asemenea, să furnizeze informații parlamentelor naționale. În
plus, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului de
instituire a Parchetului European,
Comisia Europeană evaluează punerea în aplicare a acestuia, inclusiv
fezabilitatea și oportunitatea extinderii competenței Parchetului European la alte infracțiuni în
conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din TFUE. 2.2. Sistemul de gestionare
și control 2.2.1. Risc(uri) identificat(e) Măsurile
de cercetare și urmărire penală, inclusiv competențele în
materie de asigurare a respectării legii sunt activități
sensibile care afectează parțial drepturile omului și, prin
urmare, pot da naștere la pretenții de despăgubire. Prelucrarea
datelor cu caracter personal în cadrul cercetărilor, poate, de asemenea,
constitui un motiv pentru pretenții de despăgubire în caz de
prelucrare ilegală. 2.2.2. Metoda (metodele) de control
avută (avute) în vedere În
conformitate cu procedura standard de descărcare de gestiune,
Parchetul European are obligația, printre altele: –
să trimită conturile provizorii
contabilului Comisiei și Curții de Conturi; –
să trimită conturile finale Parlamentului
European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi; –
să prezinte Parlamentului European, la cererea
acestuia, orice informații necesare pentru buna derulare a procedurii de
descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză. În
plus, în ceea ce privește combaterea fraudei și auditurile
Curții de Conturi Europene, după ce Parchetul European va fi
operațional: –
acesta va adera la Acordul Interinstituțional
din 25 mai 1999 în ceea ce privește investigațiile interne efectuate
de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și va adopta
dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților
oficiului utilizând modelul prevăzut în anexa la acest acord. –
Curtea de Conturi Europeană va avea
competența de a efectua audituri pe baza documentelor și la fața
locului asupra tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și
subcontractanților care au primit fonduri europene din partea oficiului. –
OLAF va putea efectua cercetări, inclusiv
controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu
dispozițiile și procedurile stabilite de normele UE aplicabile, cu
scopul de a stabili dacă a existat vreo neregularitate care să
aducă atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu
un grant sau un contract finanțat de Parchetul European. –
Acordurile de lucru cu țări terțe
și organizații internaționale, contractele, acordurile de grant,
și deciziile de grant ale Parchetului European vor cuprinde
dispoziții exprese prin care Curtea de Conturi Europeană și OLAF
vor fi mandatate să efectueze astfel de audituri și
investigații, conform competențelor respective ale acestora. 2.3. Măsuri de prevenire a
fraudelor și neregulilor A se preciza
măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate. Adoptarea
unei strategii antifraudă, proporțională cu riscurile de
fraudă, având în vedere raportul cost/beneficii al măsurilor care
trebuie puse în aplicare. Normele
de adoptare pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în
ceea ce privește membrii personalului acestuia 3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT
AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile) din
cadrul financiar multianual și linia bugetară (liniile bugetare)
afectată (afectate) · Linii bugetare existente În ordinea rubricilor
din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tip de cheltuieli || Contribuție Numărul [Rubrica ………………………...……….] || Dif./nedif. ([16]) || Din partea țărilor AELS || Din partea țărilor candidate || Din partea țărilor terțe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar || || || || || || · Noi linii bugetare a căror creare se solicită În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual
și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tip de cheltuieli || Contribuție Numărul [Rubrica ………………………...……….] || Dif./nedif. || Din partea țărilor AELS || Din partea țărilor candidate || Din partea țărilor terțe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar 3 || 33.03.YY.YY Parchetul European (EEPO) || DIF. || NU || NU || NU || NU 3.2. Impactul estimat asupra
cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului estimat
asupra cheltuielilor (prețuri din 2013) Milioane EUR (cu trei zecimale) Rubrica din cadrul financiar multianual: || Numărul 3 || Securitate și cetățenie EPPO[17] || || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL Titlul 1[18] || Angajamente || (1) || 1,393 || 4,144 || 6,895 || 11,039 || 23,471 Plăți || (2) || 1,393 || 4,144 || 6,895 || 11,039 || 23,471 Titlul 2[19] || Angajamente || (1a) || 0,099 || 0,194 || 0,293 || 0,487 || 1,073 Plăți || (2a) || 0,099 || 0,194 || 0,293 || 0,487 || 1,073 Titlul 3[20] || Angajamente || (3a) || 1,052 || 2,455 || 3,507 || 4,558 || 11,572 || Plăți || (3b) || 1,052 || 2,455 || 3,507 || 4,558 || 11,572 TOTAL credite pentru EPPO || Angajamente || =1+1a +3a || 2,544 || 6,793 || 10,695 || 16,084 || 36,116 Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative” Milioane EUR (cu trei zecimale) || || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL DG: JUSTIȚIE || Resurse umane || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,170 || 0,680 Alte cheltuieli administrative || 0,050 || 0,050 || 0,050 || 0,050 || 0,200 TOTAL DG JUSTIȚIE || Credite || 0,220 || 0,220 || 0,220 || 0,220 || 0,880 Resurse umane || 0,131 || 0,131 || 0,131 || 0,131 || 0,524 Alte cheltuieli administrative || 0,050 || 0,050 || 0,050 || 0,050 || 0,200 TOTAL OLAF || Credite || 0,181 || 0,181 || 0,181 || 0,181 || 0,724 TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0,401 || 0,401 || 0,401 || 0,401 || 1,604 Milioane EUR (cu trei zecimale) || || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 2,945 || 7,194 || 11,096 || 16,485 || 37,720 Plăți || 2,945 || 7,194 || 11,096 || 16,485 || 37,720 Reduceri în vederea îmbunătățirii eficacității din punct de vedere al costurilor în cadrul rubricii din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative” Reducere în cadrul Rubricii 5 (OLAF) || || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL Titlul 1[21] || Angajamente || (1) || -1,393 || -4,144 || -6,895 || -11,039 || -23,471 Plăți || (2) || -1,393 || -4,144 || -6,895 || -11,039 || -23,471 Titlul 2[22] || Angajamente || (1a) || -0,099 || -0,194 || -0,293 || -0,487 || -1,073 Plăți || (2a) || -0,099 || -0,194 || -0,293 || -0,487 || -1,073 Titlul 3[23] || Angajamente || (3a) || -0,350 || -1,051 || -1,401 || -1,750 || -4,552 || Plăți || (3b) || -0,350 || -1,051 || -1,401 || -1,750 || -4,552 TOTAL reduceri în cadrul Rubricii 5 || Angajamente || =1+1a +3a || -1,842 || -5,389 || -8,589 || -13,276 || -29,096 În cursul perioadei de tranziție, orice
creștere a resurselor EPPO în credite sau ENI este compensată
printr-o reducere corespondentă a resurselor OLAF în credite sau ENI. Diferența,
și anume costurile aferente contractelor de servicii ale procurorilor
europeni delegați (titlul 3) || || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL || Angajamente || (1) || 0,702 || 1,404 || 2,106 || 2,880 || 7,020 Plăți || (2) || 0,702 || 1,404 || 2,106 || 2,880 || 7,020 Acestea sunt costurile pentru 9, 18, 27
și 36 procurori europeni delegați, calculate în ENI. Aceste costuri trebuie acoperite prin marja
titlului 3 sau prin reducerile de la alte agenții. 3.2.2. Impactul estimat asupra
creditelor [organismul] –
¨ Propunerea/inițiativa nu necesită utilizarea de credite
operaționale –
X Propunerea/inițiativa necesită
utilizarea de credite operaționale, după cum se descrie mai jos: – Credite de angajament în milioane EUR (cu 3
zecimale) în prețuri din 2013 Indicați obiectivele și realizările ò || || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL || REALIZĂRI || Tip || Costuri medii || Număr [24] || Costuri || Număr || Costuri || Număr || Costuri || Număr || Costuri || Total || Total Costuri || OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1 Protejarea intereselor financiare cercetări || || || || || || || || || || || - Realizare || cazuri || 0,0083 || 184 || 1,526 || 491 || 4,076 || 773 || 6,417 || 1163 || 9,650 || || 21.669 || Subtotal pentru obiectivul specific nr. 1 || || 1,526 || || 4,076 || || 6,417 || || 9,650 || || 21,669 || OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 2 Protejarea intereselor financiare urmăriri penale || || || || || || || || || || || - Realizare || cazuri || 0,0083 || 92 || 0,763 || 246 || 2,038 || 387 || 3,208 || 581 || 4,825 || || 10.834 || Subtotal pentru obiectivul specific nr. 2 || || 0,763 || || 2,038 || || 3,208 || || 4,825 || || 10,834 || OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 3 Cooperarea cu alte organisme || || || || || || || || || || || - Realizare || || 0,0083 || 31 || 0,254 || 82 || 0,679 || 129 || 1,069 || 194 || 1,608 || || 3.610 || Subtotal pentru obiectivul specific nr. 3 || || 0,254 || || 0,679 || || 1,069 || || 1,608 || || 3,610 || TOTAL COSTURI || || 2,543 || || 6,793 || || 10,694 || || 16,083 || || 36,113[25] || 3.2.3. Impactul estimat asupra
resurselor umane ale EPPO 3.2.3.1. Rezumat –
¨ Propunerea/inițiativa nu necesită utilizarea de
credite cu caracter administrativ –
X Propunerea/inițiativa necesită
utilizarea de credite cu caracter administrativ, după cum se descrie mai
jos: Resurse umane || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 Posturi în schema de personal (număr angajați) || 18 || 36 || 54 || 90 - din care AD || 12 || 24 || 36 || 60 - din care AST || 6 || 12 || 18 || 30 Personal extern (ENI) || 6 || 11 || 17 || 28 - din care agenți contractuali || 5 || 9 || 14 || 23 - din care experți naționali detașați (END) || 1 || 2 || 3 || 5 Total personal || 24 || 47 || 71 || 118 Milioane EUR (cu trei
zecimale) Cheltuieli de personal || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || Total Posturi în schema de personal || 1,179 || 3,537 || 5,895 || 9,432 || 20,043 - din care AD || 0,786 || 2,358 || 3,930 || 6,288 || 13,362 - din care AST || 0,393 || 1,179 || 1,965 || 3,144 || 6,681 Personal extern || 0,214 || 0,607 || 1,000 || 1,607 || 3,428 - din care agenți contractuali || 0,175 || 0,490 || 0,805 || 1,295 || 2,765 - din care experți naționali detașați (END) || 0,039 || 0,117 || 0,195 || 0,312 || 663 Total cheltuieli de personal || 1,393 || 4,144 || 6,895 || 11,039 || 23,471
Necesarul de resurse umane estimat pentru DG-ul sub tutela căruia se află
agenția –
¨ Propunerea/inițiativa nu necesită utilizarea de
resurse umane suplimentare. –
X Propunerea/inițiativa necesită
utilizarea de resurse umane, după cum se descrie mai jos: Estimarea trebuie exprimată în valoare
întreagă (sau cel mult cu o zecimală) || || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || Posturi în schema de personal (funcționari și agenți temporari) || || 33 01 01 01 Personal JUST || 1,3 || 1,3 || 1,3 || 1,3 || || 24 01 07 00 01 01 Personal OLAF || 1 || 1 || 1 || 1 || || XX 01 01 02 (Delegații) || || || || || || XX 01 05 01 (Cercetare indirectă) || || || || || || 10 01 05 01 (Cercetare directă) || || || || || || || || || || || || Personal extern (în echivalent cu normă întreagă: ENI) || XX 01 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”) || || || || || || XX 01 02 02 (AC, AL, END, INT și JED în delegații) || || || || || || XX 01 04 yy || - la sediu || || || || || || - în delegații || || || || || || XX 01 05 02 (AC, END, INT – Cercetare indirectă) || || || || || || 10 01 05 02 (CA, SNE, INT- Cercetare directă) || || || || || || Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || || TOTAL || 2,3 || 2,3 || 2,3 || 2,3 || XX este domeniul
de politică sau titlul din buget în cauză. Necesarul de credite în
materie de resurse umane va fi acoperit de creditele DG-ului care sunt deja
alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul
DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi
alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de
alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare. Funcționari și agenți temporari || Urmărirea politicilor și acordarea de consultanță EPPO, consultanță bugetară și financiară către EPPO și plăți efective, descărcare de gestiune și proceduri privind proiectul de buget Personal extern || Nu este cazul Descrierea metodei de calcul a costului pentru
echivalent ENI ar trebui inclusă în anexă, secțiunea 3. În cursul
perioadei de tranziție, orice creștere a resurselor EPPO în credite
sau ENI este compensată printr-o reducere corespondentă a resurselor
OLAF în credite sau ENI. Reduceri resurse umane în cadrul OLAF || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 Posturi în schema de personal (număr angajați) || -18 || -36 || -54 || -90 - din care AD || -12 || -24 || -36 || -60 - din care AST || -6 || -12 || -18 || -30 Personal extern (ENI) || -6 || -11 || -17 || -28 - din care agenți contractuali || -5 || -9 || -14 || - 23 - din care experți naționali detașați (END) || -1 || -2 || -3 || -5 Total personal || -24 || -47 || -71 || -118 Milioane EUR (cu 3
zecimale) în prețuri din 2013 Reduceri cheltuieli de personal aferente OLAF || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || Total Posturi în schema de personal || -1,179 || -3,537 || -5,895 || -9,432 || -20,043 - din care AD || -0,786 || -2,358 || -3,930 || -6,288 || -13,362 - din care AST || -0,393 || -1,179 || -1,965 || -3,144 || -6,681 Personal extern || -0,214 || -0,607 || -1,000 || -1,607 || -3,428 - din care agenți contractuali || -0,175 || -0,490 || -0,805 || -1,295 || -2,765 - din care experți naționali detașați (END) || -0,039 || -0,117 || -0,195 || -0,312 || -663 Total cheltuieli de personal 24.0107 || -1,393 || -4,144 || -6,895 || -11,039 || -23,471 3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul
financiar multianual actual –
X Propunerea/inițiativa este
compatibilă cu următorul cadru financiar multianual. –
¨ Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a
rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual. –
¨ Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la
instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual. Rubrica 5 ar trebui redusă pentru a reflecta diminuarea schemei de
personal a OLAF. 3.2.5. Contribuțiile
terților –
X Propunerea/inițiativa nu prevede
cofinanțare din partea terților. –
¨ Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în
cele ce urmează: Credite în milioane EUR (cu 3 zecimale) || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || Total A se preciza organismul care asigură cofinanțarea || || || || || TOTAL credite cofinanțare || || || || || 3.3. Impactul estimat asupra
veniturilor –
¨ Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra
veniturilor. –
X Propunerea/inițiativa are
următorul impact financiar: –
¨ asupra resurselor proprii –
X asupra diverselor venituri Milioane EUR (cu trei zecimale) Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul financiar în curs || Impactul propunerii/inițiativei || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 Articolul XX || || pm || pm || pm || pm Pentru diversele
venituri „alocate”, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare)
afectată (afectate). […] A se preciza metoda
de calcul al impactului asupra veniturilor. Veniturile
se compun din taxe de tranzacție care ar trebui achitate direct la bugetul
UE. La ora actuală nu este posibilă precizarea în mod exact a
sumelor. [1] Propunere
de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind
combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii
prin intermediul dreptului penal, 11 iulie 2012 COM (2012) 363 final. [2] A
se vedea Cartea verde privind protecția penală a intereselor
financiare ale Comunității și înființarea Parchetului
European, 11 decembrie 2001 COM (2001)715 final și raportul său de
urmărire, 19 martie 2003 COM (2003)128 final. [3] Propunere
de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind
combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii
prin intermediul dreptului penal, 11 iulie 2012 COM (2012) 363 final. [4] JO
L 280, 26.10.2010, p.1. [5] JO
L 142, 1.6.2012, p. 1. [6] JO
L 8, 12.1.2001, p. 1. [7] Regulamentul
(UE, EURATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din
25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al
Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al
Consiliului, JO L 298, 26.10.2012, p. 1. [8] JO
L 348, 24.12.2008, p.130. [9] Regulamentul
nr. 31 (CEE) al Consiliului, 11 (CEEA) din 18 decembrie 1961 de stabilire a
Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți
agenți ai Comunității Economice Europene și ai
Comunității Europene pentru Energie Atomică, JO P 45, 14.6.1962,
p. 1385, astfel cum a fost modificat, în special, prin Regulamentul nr. 259/68
al Consiliului din 29 februarie 1968 (JO L 56, 4.3.1968, p. 1), cu
modificările ulterioare. [10] JO
L 17, 6.10.1958, p. 385 [11] OJ
L 136, 31.5.1999, p.1. [12] JO
L 292, 15.11.1996, p. 2. [13] JO
L 317, 3.12.2001, p. 1. [14] JO
L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulamentul (CE) nr. 44/2001 este înlocuit de
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 din 10 ianuarie 2015. [15] Raportul
anual al Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii
Europene – Lupta împotriva fraudei; COM(2012) 408. [16] Dif.
= credite diferențiate/Nedif. = credite nediferențiate. [17] Sunt
calculate numai personalul de cercetare și de urmărire penală
și costurile aferente. Structurile de sprijin administrativ vor fi
furnizate de EUROJUST cu costuri zero. [18] A
fost prevăzută o recrutare progresivă (10 % - 20 % - 30 % - 40 %
- 50 % - 75 % - 100 %). [19] Se
preconizează ca statul membru-gazdă să pună la
dispoziție o clădire și să asigure prima amenajare a
clădirii cu toate echipamentele de birouri, IT și de securitate. În
calculul de față au fost incluse numai costurile aferente
utilităților și TIC pe metru pătrat. În cazul în care
statul membru-gazdă nu oferă aceste facilități, acest titlu
va trebui revizuit. [20] Acest
titlu se calculează ținându-se seama de experiența OLAF în
activități de investigație. În plus, sunt incluse costurile
aferente contractelor de servicii cu până la 36 de procurori europeni
delegați în ENI la 80 % din salariul estimat al unui AD 10. Rata
progresivă a recrutărilor în acest caz este 50 %-75 %-100 %. [21] A
fost prevăzută o recrutare progresivă (10 % - 20 % - 30 % - 40 %
- 50 % - 75 % - 100 %). [22] Se
preconizează ca statul membru-gazdă să pună la
dispoziție o clădire și să asigure prima amenajare a
clădirii cu toate echipamentele de birouri, IT și de securitate. Aici
au fost incluse numai costurile aferente utilităților și TIC pe
metru pătrat. În cazul în care statul membru-gazdă nu oferă
aceste facilități, acest titlu va trebui revizuit. [23] Acest
titlu se calculează ținându-se seama de experiența OLAF în
activități de cercetare. În plus, sunt incluse costurile aferente
contractelor de servicii cu până la 36 de procurori europeni delegați
în ENI la 80% din salariul estimat al unui AD 10. Rata progresivă a
recrutărilor pentru aceștia este 50 % - 75 % - 100 %. Întrucât
procurorii europeni delegați vor fi propuși de statele membre, este
posibil ca această rată de progresie să nu fie atinsă. –
[24] Numărul cazurilor se bazează pe ipotezele
analizate în evaluarea impactului care însoțește proiectul de
propunere. [25] Diferența
față de costurile totale de 36,116 milioane EUR menționată
la secțiunea 3.2.1 este rezultatul aplicării regulilor de rotunjire.