6.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 67/153

1.1

CESE salută Comunicarea Comisiei privind infrastructurile ecologice (IE) și intenția sa de a promova proiectele din acest domeniu prin intermediul unei serii de măsuri.

1.2

Comitetul recomandă să se facă uz de experiența dobândită la punerea în practică a acestor măsuri pentru a le dezvolta în continuare ca fundament al strategiei pentru IE anunțată în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020.

1.3

CESE sprijină obiectivul de îmbinare, în cadrul proiectelor destinate infrastructurilor ecologice, a avantajelor ecologice cu beneficiile de ordin economic și social. Se dorește realizarea unei infrastructuri care utilizează elemente de peisaj naturale, seminaturale sau urbane, contribuind astfel la conservarea biodiversității și a mediului în general și oferind în același timp servicii mai puțin costisitoare și mai durabile pentru societate. Spre deosebire de Natura 2000, promovarea infrastructurilor ecologice nu reprezintă un instrument juridic; scopul inițiativei privind infrastructurile ecologice nu este acela de a crea o altă rețea de protecție a naturii dincolo de Natura 2000.

1.4

CESE constată că responsabilitatea principală pentru proiectele de infrastructură ecologică revine statelor membre, în special autorităților de planificare de la nivelul regional și local. Rolul UE în ceea ce privește promovarea infrastructurii ecologice este mai ales unul de sprijin. Conceptul de infrastructură ecologică trebuie încorporat de manieră eficientă în special în domenii politice cum ar fi agricultura, silvicultura, protecția naturii, gestionarea apelor, politica maritimă și în domeniul pescuitului, politica regională și de coeziune, planificarea urbană, politicile referitoare la climă, energie, transporturi, prevenirea catastrofelor naturale și utilizarea solurilor, precum și în instrumentele de finanțare corespunzătoare ale UE.

1.5

În cazul proiectelor de infrastructură ecologică importante la nivel european, UE ar trebui să-și asume responsabilitatea directă. CESE propune crearea, după modelul rețelelor transeuropene de transport și energetice TEN-V și TEN-E, o rețea transeuropeană TEN-IE pentru finanțarea unei infrastructuri ecologice, împreună cu o listă de proiecte de interes european, prezentate sub formă de hartă.

1.6

Principalii actori ai promovării și dezvoltării unei IE sunt cei de la nivel regional și local, inclusiv responsabilii pentru planificarea regională și locală, orașele și comunele, promotorii de proiecte de infrastructură în domenii precum construirea de șosele, căi ferate, lucrări hidrotehnice și de protecție împotriva inundațiilor, dar și agricultorii și silvicultorii, întreprinderile și beneficiarii unor construcții, organizațiile de protecție a mediului din societatea civilă și sindicatele. Acești actori trebuie susținuți, pentru că succesul proiectelor de IE depinde în mod decisiv de inițierea, acceptarea și susținerea din partea acestor actori.

1.7

CESE consideră că este indispensabil să se acorde o atenție considerabil mai mare implicării din timp a societății civile în proiectele de IE decât prevede Comunicarea Comisiei. Procesele de planificare cu o participare din timp a cetățenilor și a organizațiilor societății civile sunt de o importanță crucială.

1.8

În acest sens trebuie avut în vedere faptul că proiectele de infrastructură ecologică sunt, de asemenea, susceptibile de a conduce la conflicte de interese în rândul participanților, fiind nevoie de mecanisme adecvate pentru soluționarea conflictelor pentru a crea un echilibru între diversele interese și pentru a optimiza proiectele. În cazul în care sunt aplicate în mod corespunzător, proiectele de infrastructură ecologică pot contribui la dezamorsarea sau depășirea conflictelor tradiționale între protecția și utilizarea mediului. CESE subliniază faptul că ar trebui să existe stimulente suficiente pentru a mobiliza investițiile private necesare.

2.1

Având în vedere valoarea intrinsecă a biodiversității și serviciile furnizate de aceasta în calitate de capital natural, conservarea și restabilirea acesteia sunt indispensabile pentru bunăstarea umană, prosperitatea economică și condiții de viață decente. Prin urmare, în cadrul strategiei în domeniul biodiversității pentru 2020 (1), Comisia Europeană a stabilit obiectivul de stopare a pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice în UE până în 2020 și refacerea acestora în măsura posibilului. Se prevede în special promovarea unor infrastructuri ecologice prin lansarea unei strategii UE în acest sens.

2.2

Comunicarea Comisiei din 6 mai 2013 intitulată „Infrastructurile ecologice - Valorificarea capitalului natural al Europei” se concentrează asupra următoarelor priorități:

2.3

În avizul său din 26 octombrie 2011 referitor la strategia privind biodiversitatea (2), CESE a salutat în principiu o astfel de strategie, dar a deplâns lipsa unei analize a cauzelor eșecului de a atinge obiectivele de biodiversitate. În special lipsa de voință politică din partea statelor membre împiedică punerea în aplicare efectivă a acestor obiective.

3.1

O definiție ilustrativă a IE este folosită în cartea lui David Rose „Green Infrastructure. A Landscape Approach”. „Prin termenul de infrastructură ecologică se înțeleg elementele care creează legătura între mediul natural și cel construit și care contribuie la calitatea vieții urbane, cum ar fi parcuri, cărări, acoperișuri înverzite, străzi prevăzute cu plante și copacii din mediul urban. La nivel regional, infrastructura ecologică include rețeaua de zone naturale, spațiile verzi, potecile plante, suprafețele arabile (agricole și forestiere) și alte elemente care oferă multiple beneficii pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor și ecosistemelor noastre, astfel încât pot fi definite drept fundamentul natural al vieții noastre (…)”.

3.2

Ca exemple de infrastructură ecologică pot fi numite:

3.3

82 % din suprafețele UE se află în afara rețelei Natura 2000. Prin urmare, este clar că în special conservarea și restabilirea biodiversității prin promovarea unei infrastructuri ecologice este obligatorie și în afara siturilor Natura 2000, atât pentru viabilitatea rețelei de zone protejate, cât și pentru furnizarea de servicii ecosistemice în general. Spre diferență de Natura 2000, promovarea IE nu reprezintă un instrument juridic. Prin urmare, ea nu poate înlocui punerea în aplicare a programului Natura 2000, ci adaugă acestuia o nouă componentă. Pe de altă parte, ar trebui să se arate clar faptul că inițiativa IE nu poate avea drept obiectiv crearea unei rețele de protecție a naturii suplimentare față de rețeaua Natura 2000. CESE pledează ca inițiativele în materie de infrastructuri ecologice să fie utilizate și pentru promovarea unei cooperări în materie de protecția naturii și a mediului și pentru o consolidare a protecției mediului în toate statele membre.

3.4

CESE subliniază că există o nevoie urgentă de a implica societatea civilă în mod activ și dintr-un stadiu incipient în derularea proiectelor în domeniul IE, așa cum prevede și Convenția de la Aarhus privind participarea publicului la luarea deciziilor referitoare la mediu. Un număr mare de exemple demonstrează modul în care succesul acestora depinde de aprobarea sau respingerea proiectelor de către societatea civilă. Acesta este motivul pentru care Strategia Comisiei Europene ar trebui să acorde un rol mult mai important abordării ascendente și stabilirii de parteneriate cu părțile interesate, autoritățile locale, promotorii de proiecte de infrastructură, părțile interesate din viața economică și sindicate, agricultură și silvicultură, gestionarea apelor și protejarea coastei, precum și stabilirii de contacte cu ONG‒urile active în domeniul protecției mediului.

3.5

CESE constată cu regret că Comunicarea Comisiei privind infrastructura ecologică nu reprezintă încă strategia europeană privind infrastructura ecologică anunțată în Strategia UE privind biodiversitatea până în 2020. Cu toate acestea, CESE salută acțiunile anunțate în comunicare, pe care le consideră un pas în direcția cea bună. Învățămintele desprinse din punerea în aplicare a acestor măsuri ar trebui să fie utilizate în vederea dezvoltării în continuare a acestora din urmă ca fundament al strategiei europene de promovare a infrastructurii ecologice.

3.6

CESE consideră că este necesară stabilirea mai multor priorități decât o face comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a infrastructurii ecologice. Ca și strategia privind biodiversitatea, nici comunicarea nu include o analiză clară a motivelor pentru care infrastructura ecologică nu s-a putut impune într-o măsură suficientă. Orientările tehnice prevăzute și îmbunătățirea bazei de informații și cunoștințe nu vor fi suficiente pentru a compensa lipsa de voință politică demonstrată de statele membre în punerea în aplicare a acestor dispoziții. CESE consideră că o strategie eficientă privind infrastructura ecologică presupune, în mod obligatoriu, o monitorizare stringentă, o analiză critică a măsurilor întreprinse în statele membre și, dacă este cazul, luarea unor măsuri ulterioare pentru statele membre sau regiunile cu deficite semnificative.

4.1.1

CESE constată că responsabilitatea principală pentru proiectele de infrastructură ecologică revine statelor membre, în special autorităților de planificare de la nivelul regional și local. Rolul UE în ceea ce privește promovarea infrastructurii ecologice este mai ales unul de sprijin prin mediatizare a conceptului de IE, precum și de punere la dispoziție, așa cum prevede comunicarea Comisiei, a unei baze de informații și de cunoștințe adecvate și accesibile. În plus, instrumentele de finanțare ale UE au o influență considerabilă asupra planificării la nivel regional și local; de aceea, integrarea conceptului de IE în aceste instrumente de finanțare trebuie urmărită cu prioritate.

4.1.2

În cazul proiectelor de infrastructură ecologică importante la nivel european, UE ar trebui să-și asume responsabilitatea directă. În mod tipic, astfel de proiecte se bazează pe unități geografice transfrontaliere, precum lanțuri muntoase, râuri sau păduri. Comunicarea menționează Centura verde europeană ca un exemplu de succes în acest sens. O atenție deosebită ar trebui acordată și văilor transfrontaliere ale râurilor ca bază pentru o IE europeană. Mai ales în cazul unor fluvii precum Dunărea sau Elba, care au suferit și în acest an daune considerabile în urma unor inundații, conceptul de IE ar putea duce la o îmbunătățire a protecției împotriva inundațiilor, cu păstrarea unor zone sensibile, cu importanță deosebită pentru biodiversitatea din Europa, contribuind în același timp și la dezvoltarea economică și turistică.

4.1.3

CESE se pronunță în favoarea unei rețele de proiecte de IE de importanță europeană, bazate pe o planificare strategică și prezentate sub formă de hartă. Prin plasarea sa în cadrul unei inițiative TEN-G, acestui proiect ar trebui să i se acorde o importanță similară inițiativelor de infrastructură europeană din domeniile transportului, energiei și telecomunicațiilor.

4.3.1

Situația disponibilității zonelor naturale, seminaturale și urbane diferă foarte mult de la un stat membru și o regiune la alta. În timp ce, în anumite regiuni și orașe cu o densitate ridicată a populației, o mare parte din terenuri este utilizată pentru infrastructura gri, alte regiuni dispun de suprafețe considerabile în stare naturală. în ceea ce privește măsurile europene de promovare a IE, ar trebui diferențiat între acele regiuni în care vor fi create IE noi și acele regiuni care se vor concentra mai ales pe păstrarea și îngrijirea peisajului.

4.4.1

Comunicarea acordă, pe bună dreptate, prioritate absolută integrării eficiente a aspectelor legate de infrastructură ecologică într-o gamă largă de domenii de politică.

4.4.2

CESE salută elaborarea orientărilor tehnice, inclusiv a principiilor și condițiilor-cadru pentru includerea aspectelor de IE în politica regională și de coeziune, în politica de mediu și de combatere a schimbărilor climatice, de sănătate și de protecție a consumatorilor precum și în politica agricolă comună, inclusiv a mecanismelor de finanțare aferente. Acestea ar trebui publicate cu celeritate, astfel încât statele membre care au început deja elaborarea planurilor operaționale să poată facă uz de orientările pentru perioada de programare 2014-2020.

4.4.3

Infrastructura ecologică nu depinde numai de investițiile publice, ci și de investițiile private. CESE subliniază faptul că ar trebui să existe stimulente suficiente pentru a mobiliza investițiile private în infrastructura ecologică. CESE salută intenția creării unei facilități de finanțare speciale în cooperare cu BEI.

4.5.1

Deși necesitatea de a integra infrastructura ecologică în domeniul amenajării teritoriului și planificării la nivel local este recunoscută în cadrul comunicării, CESE regretă lipsa unor măsuri concrete în această privință în planul de acțiune. Tocmai amenajarea teritoriului, planificarea peisajului și cea urbană de la fața locului are un impact decisiv asupra punerii în aplicare a infrastructurii ecologice; ținând însă seama de principiul subsidiarității, nivelul european nu poate exercita decât o influență limitată asupra acestor aspecte.

4.5.2

CESE solicită să se garanteze în special participarea din timp a actorilor societății civile de la nivel regional și local, fără care proiectele de IE nu vor putea fi realizate sau vor fi sortite eșecului prin lipsa de acceptanță. Prin urmare, este imperativ să existe procese de planificare participative, care conferă acestor actori un rol activ. În acest demers ar trebui să se țină seama și de faptul că deciziile referitoare la IE nu vor duce numai la situații avantajoase pentru toți factorii implicați (win-win), ci vor exista și cazuri în care anumite părți implicate vor trebui să accepte anumite dezavantaje (de exemplu, dacă păstrarea unor IE la malul unor ape ar duce la interdicții de construcție). Conflictele de interese născute din drepturile de utilizare (de exemplu producția de alimente, urbanism și infrastructură, includerea în biotopuri, biodiversitate) trebuie menționate clar, indicând-u se căile de soluționare posibile.

4.6.1

CESE consideră că măsurile de IE dispun de un potențial enorm în spațiile urbane, unde aduc avantaje pentru sănătate, îmbunătățesc clima urbană, creează locuri de muncă și sporesc gradul de atractivitate al orașelor. Mai ales în orașe este important să se contribuie la o mai bună înțelegere a soluțiilor de IE - începând de la nivel școlar - și să se consolideze implicarea activă a societății civile. CESE consideră că interesul deosebit al cetățenilor pentru horticultura și agricultura urbană reprezintă expresia voinței acestora de a contribui la ecosisteme intacte și de a trăi noi forme de comuniune și spirit comunitar.

4.7.1

Modul și gradul de integrare a IE depinde în mod fundamental de rezultatele politicii agricole comune (PAC) și de cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020. Pentru ambele domenii au fost încheiate acorduri politice. CESE s-a pronunțat în repetate rânduri pentru o agricultură multifuncțională și pentru plăți directe funcționale. În sensul unei ecologizări a agriculturii europene, reforma agricolă în curs a prevăzut, între altele, condiționarea plăților directe de respectarea unor norme mai exigente de mediu și de definirea de suprafețe drept terenuri de interes ecologic. CESE va examina în detaliu deciziile privind reforma PAC și le va armoniza cu propriile sale poziții.

4.7.2

CESE se așteaptă să fie furnizate și alte servicii în materie de conectivitate ecologică în cadrul fondurilor agricole europene pentru dezvoltare durabilă și, în special, al măsurilor de agromediu. CESE a atras în mod repetat atenția asupra faptului că în rândul majorității agricultorilor și silvicultorilor există o atitudine deosebit de favorabilă față de protecția naturii și biotopurilor. Multe proiecte-model arată că o abordare bazată pe parteneriat creează condițiile pentru rezultate pozitive. CESE propune includerea în proiecte de IE atât a suprafețelor exploatate extensiv, cât și a celor utilizate intensiv, dar cu o utilizare mai eficientă a resurselor. Ar trebui să se acorde prioritate măsurilor voluntare, integrate procesului de producție. De asemenea, ar trebui explorat potențialul social și demografic al IE pentru dezvoltarea rurală.

4.8.1

Managementul integrat al apelor și zonelor costiere ar trebui să utilizeze la maxim potențialul pe care îl reprezintă IE (4).

4.8.2

Degradarea ecosistemelor din UE se datorează mai ales utilizării din ce în ce mai intense a terenurilor, a fragmentării și exploatării acestora. IE poate frâna această evoluție. Ea ar trebui sprijinită prin măsuri intensificate de politici de protecție a solului, pentru reducerea consumului de suprafețe, cu includerea unor măsuri legislative (5).

4.8.3

Infrastructura ecologică are rol de depozit de dioxid de carbon, în special prin protecția solurilor naturale. În lumina obiectivului general al politicii climatice de a dezvolta economia europeană în sensul unei economii cu emisii scăzute de carbon și bazată pe bioeconomie, ecosistemele sănătoase devin din ce în ce mai importante. Principalele avantaje pe care le oferă infrastructura ecologică ar trebui să fie incluse în strategiile statelor membre pentru adaptarea la schimbările climatice.