EXPUNERE DE MOTIVE

1.           Contextul propunerii

Depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories - CSD) sunt instituții de importanță sistemică pentru piețele financiare. Orice tranzacție bursieră sau extrabursieră cu instrumente financiare este urmată de procese post-tranzacționare care duc la decontarea tranzacției, adică predarea instrumentelor financiare contra numerar. CSD-urile sunt instituții cheie, care permit decontarea prin gestionarea așa-numitelor sisteme de decontare a instrumentelor financiare. De asemenea, CSD-urile asigură înregistrarea inițială și administrarea centralizată a conturilor de instrumente financiare care înregistrează numărul de instrumente financiare emise, emitenții acestora și orice modificare referitoare la deținătorii instrumentelor financiare.

CSD-urile joacă un rol crucial și pe piața garanțiilor, în special pentru scopurile politicii monetare. De exemplu, aproape toate garanțiile eligibile pentru operațiunile de politică monetară ale băncilor centrale din UE, în special din zona Euro, trec prin sistemele de decontare a instrumentelor financiare operate de CSD-uri.

Sistemele de decontare a instrumentelor financiare din UE au decontat în 2010 operațiuni în valoare de aproximativ 920 000 de miliarde EUR și depozitau, la sfârșitul anului 2010, instrumente financiare însumând aproape 39 000 de miliarde EUR. În UE există peste 30 de CSD-uri, în general câte unul în fiecare țară, și două CSD-uri „internaționale” (ICSD-uri - Clearstream Banking Luxemburg și Euroclear Bank), o subcategorie de CSD-uri specializate în emiterea de obligațiuni internaționale, cunoscute în mod obișnuit sub denumirea de „euro-obligațiuni”.

În timp ce în interiorul frontierelor naționale sistemele post-tranzacționare naționale sunt în general sigure și eficiente, CSD-urile interacționează și comunică mai puțin eficient și mai puțin sigur în afara granițelor, ceea ce înseamnă că un investitor se confruntă cu costuri mai ridicate și cu riscuri mai mari atunci când face investiții transfrontaliere. De exemplu, cazurile de neexecutare a decontării sunt mai frecvente în cazul tranzacțiilor transfrontaliere decât în cazul tranzacțiilor interne, iar costurile de decontare transfrontalieră sunt de până la patru ori mai mari decât costurile de decontare internă.

Aceste probleme de siguranță sunt cauzate de o serie de factori, printre care:

· Durata ciclului de decontare. Perioada dintre tranzacție și decontare nu este armonizată în UE, ceea ce antrenează perturbări la decontarea transfrontalieră a instrumentelor financiare.

· O proporție mică dar semnificativă a instrumentelor financiare încă există pe suport de hârtie. Aceste instrumente financiare se decontează după un ciclu de decontare mult mai lung, ceea ce sporește riscurile suportate de investitori;

· Cazurile de neexecutare a decontării, care sunt situații în care o tranzacție nu este decontată la data prevăzută pentru decontare, nu fac obiectul unor penalizări disuasive pe toate piețele și, acolo unde există, măsurile de disciplină în materie de decontare diferă foarte mult de la o piață la alta;

· Deși Directiva 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare[1] reduce perturbările cauzate unui sistem de decontare a instrumentelor financiare de deschiderea procedurii insolvenței în cazul unui participant la sistemul respectiv, aceasta nu abordează alte riscuri la adresa sistemului și nici rezistența CSD-ului care operează sistemul. Anumite CSD-uri sunt supuse unor riscuri suplimentare de credit și de lichiditate, apărute în urma furnizării de servicii bancare auxiliare serviciilor de decontare;

· Deși sunt considerate un prim pas către consolidarea piețelor europene ale serviciilor de decontare, acordurile de conexiune dintre CSD-uri ridică probleme de siguranță în lipsa unor reguli prudențiale specifice, aplicabile în cazul unor astfel de conexiuni. Mai mult, aceste acorduri sporesc interdependența CSD-urilor, ceea ce oferă un argument în plus pentru introducerea unui cadru prudențial comun.

Absența unei piețe interne unice eficiente a serviciilor de decontare constituie, de asemenea, un motiv de îngrijorare important. Există în continuare bariere importante în calea pieței europene post-tranzacționare, cum ar fi, de exemplu, limitarea accesului emitenților de instrumente financiare la CSD-uri, regimurile și normele naționale diferite de acordare a licențelor în cadrul UE și concurența restrânsă dintre diferitele CSD-uri naționale. Din cauza acestor bariere, piața este foarte fragmentată. În consecință, decontarea transfrontalieră a tranzacțiilor presupune „lanțuri” de deținere nejustificat de complexe, care implică adesea mai multe CSD-uri și o serie de alți intermediari. Acest lucru are un impact negativ asupra eficienței, dar și asupra riscurilor asociate tranzacțiilor transfrontaliere.

Aceste probleme sunt importante deoarece în Europa tranzacțiile transfrontaliere, care variază de la vânzările/cumpărările obișnuite de instrumente financiare până la transferurile de garanții, continuă să crească, iar CSD-urile devin tot mai interconectate. Se preconizează că aceste tendințe se vor accelera odată cu introducerea proiectului Target2 Securities (T2S), lansat de Eurosistem pentru a asigura o platformă comună, fără granițe, pentru decontarea instrumentelor financiare în Europa și programat să înceapă în 2015.

Regulamentul propus vizează rezolvarea acestor probleme. Regulamentul introduce obligativitatea reprezentării tuturor valorilor mobiliare prin înscriere în cont și a înregistrării acestora la CSD-uri anterior tranzacționării pe piețe reglementate. Regulamentul armonizează perioadele de decontare și regimurile în materie de disciplină a decontării pe teritoriul UE. De asemenea, introduce un set comun de norme inspirate din standardele internaționale care abordează riscurile asociate operațiunilor și serviciilor realizate de CSD-uri. Deoarece CSD-urile vor face obiectul unor norme de fond identice pe întreg teritoriul UE, acestea vor beneficia de cerințe uniforme de acordare a licențelor și de un pașaport la nivelul UE, ceea ce va ajuta la eliminarea obstacolelor existente la acces.

Propunerea de regulament va spori, așadar, siguranța sistemului și va deschide piața serviciilor de tip CSD, îmbunătățind astfel eficiența procesului de decontare a instrumentelor financiare. Propunerea de regulament va completa cadrul de reglementare a infrastructurilor pieței instrumentelor financiare, care cuprinde deja Directiva 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare (MiFID)[2], pentru locurile de tranzacționare, și propunerea de regulament privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate (EMIR) pentru contrapărțile centrale (CCP-uri).

Inițiativa s-a bucurat de un vast sprijin politic. Consiliul ECOFIN din 2 decembrie 2008 a subliniat nevoia de a îmbunătăți siguranța și soliditatea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri și a convenit că este nevoie de legislație la nivelul UE pentru a aborda barierele juridice referitoare la post-tranzacționare, inclusiv obstacolele în calea accesului la CSD-uri. Necesitatea unor standarde adecvate pentru CSD-uri a fost, de asemenea, convenită la nivel internațional. Încă din 2001, autoritățile de reglementare mondiale în domeniul bancar și al instrumentelor financiare (CPSS-IOSCO) au adoptat un set de recomandări pentru sistemele de decontare a instrumentelor financiare. Acestea au fost adaptate prin orientări fără caracter obligatoriu de către autoritățile de reglementare europene (SEBC-CESR) în 2009. În octombrie 2010, Consiliul pentru stabilitate financiară a reiterat cererea de a se actualiza standardele pentru infrastructuri mai solide ale pieței de bază și a solicitat revizuirea și ameliorarea standardelor existente.

2.           Rezultatele consultărilor cu părțile interesate și ale evaluării impactului

Prezenta inițiativă este rezultatul unui dialog amplu și continuu, precum și al consultărilor cu toate părțile interesate importante, inclusiv autoritățile de reglementare din domeniul bancar și al instrumentelor financiare, BCE și toate tipurile de participanți la piață. Inițiativa ține seama de opiniile exprimate în cadrul unei consultări publice derulate în perioada 13 ianuarie – 1 martie 2011, precum și de datele obținute de la o gamă largă de grupuri de părți interesate, începând din vara anului 2010.

În plus, a fost comandat un studiu extern, realizat de Oxera Consulting, privind costurile și tarifele din sectorul post-tranzacționare. Oxera a transmis primul raport în 2009 și un al doilea raport în 2011. Aceste rapoarte oferă date utile privind diferențele existente în Europa între costurile post-tranzacționare transfrontaliere și cele interne.

În conformitate cu politica pentru o mai bună reglementare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului alternativelor de politică. Opțiunile de politică au fost evaluate prin raportare la obiectivele cheie de a spori siguranța, eficiența și de a asigura condiții echitabile de concurență pe piața serviciilor de tip CSD în Europa. Evaluarea a fost realizată ținând cont de eficacitatea îndeplinirii obiectivelor menționate mai sus și de rentabilitatea implementării diferitelor opțiuni de politică.

Proiectul de raport privind evaluarea impactului a fost transmis la 16 martie 2011 către Comitetul de evaluare a impactului, după care, la 8 august 2011, a fost retransmis un proiect revizuit. Proiectul de raport a fost îmbunătățit considerabil în urma observațiilor Comitetului de evaluare a impactului, prin consolidarea argumentației legate de problemele identificate și a analizei diferitelor opțiuni de politică, în special cu privire la serviciile bancare auxiliare decontării, și prin includerea unei estimări a beneficiilor generale și a impactului diferitelor opțiuni de politică asupra diferitelor grupuri de părți interesate și a unui cadru de monitorizare și de evaluare mai clar și mai solid.

3.           Elementele juridice ale propunerii

3.1.        Temei juridic

Propunerea are la bază articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care constituie temeiul juridic cel mai adecvat pentru acest domeniu. Propunerea urmărește, în principal, să abordeze lipsa de siguranță și de eficiență a decontării instrumentelor financiare și obstacolele în calea funcționării pieței interne pe care le antrenează normele naționale divergente care reglementează decontarea instrumentelor financiare și activitățile CSD-urilor, care gestionează sistemele de decontare a instrumentelor financiare, prin introducerea unui set de norme comune privind anumite aspecte ale ciclului de decontare și ale disciplinei în materie de decontare, precum și prin introducerea unui set de cerințe prudențiale comune care abordează rezistența și accesul la CSD-uri. În lipsa unor astfel de norme și cerințe comune, este probabil ca măsurile divergente luate la nivel național să aibă un impact negativ direct asupra siguranței, eficienței și concurenței pe piețele decontării în Uniune. Regulamentul este considerat instrumentul cel mai adecvat pentru a garanta faptul că toți participanții la piață sunt supuși unor obligații uniforme, direct aplicabile, privind ciclul de decontare și disciplina în materie de decontare, și faptul că CSD-urile fac obiectul unor standarde prudențiale uniforme și direct aplicabile în Uniune, ceea ce ar trebui să le sporească rezistența și rolul central în administrarea sistemelor de înscriere în cont și în procesul de decontare.

Deoarece scopul principal al propunerii de regulament este de a introduce o serie de obligații legale impuse direct operatorilor de pe piață și care constau, printre altele, în înregistrarea tuturor instrumentelor financiare prin înscriere în cont la un CSD și într-un calendar mai strict de decontare, și deoarece CSD-urile sunt răspunzătoare pentru gestionarea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare și pentru aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura decontarea în timp util în Uniune, este esențial ca toate CSD-urile să respecte în permanență standardele prudențiale uniforme și stricte prevăzute în propunere. Este, deci, necesar ca propunerea să cuprindă un set de norme uniforme, direct aplicabile, privind autorizarea și supravegherea continuă a CSD-urilor, ca un corolar la obligațiile juridice impuse operatorilor de pe piață.

3.2.        Subsidiaritate și proporționalitate

Conform principiului subsidiarității prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, se iau măsuri la nivelul Uniunii numai dacă obiectivele urmărite nu pot fi realizate suficient de bine de statele membre acționând în mod individual și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele măsurilor propuse, obiectivele pot fi realizate mai bine la nivelul UE.

Prezenta propunere urmărește, în esență, să îmbunătățească siguranța și eficiența pieței europene a instrumentelor financiare, ceea ce face necesară o acțiune coordonată din partea UE. Un argument în plus pentru acțiunea Uniunii este natura sistemică a CSD-urilor și interdependența lor tot mai mare, în special în urma introducerii T2S.

În ceea ce privește autorizarea și supravegherea CSD-urilor, propunerea de regulament urmărește să asigure un echilibru între competențele autorităților naționale și interesele altor autorități competente. Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) va juca un rol cheie în soluționarea conflictelor, facilitarea acordurilor de cooperare între autoritățile naționale și elaborarea unor standarde tehnice, în strânsă consultare cu membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC).

Anumite chestiuni sunt deja acoperite de legislația existentă a Uniunii. De exemplu, sistemele de decontare a instrumentelor financiare sunt deja definite de Directiva 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare[3], iar Directiva 2004/39/CE (MiFID) prevede anumite norme care reglementează accesul participanților de pe piață la sistemul de decontare a instrumentelor financiare ales de aceștia. Propunerea de regulament este conformă cu aceste texte ale Uniunii.

De asemenea, propunerea ține seama în totalitate de principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care precizează că acțiunea Uniunii trebuie să fie suficientă pentru a atinge obiectivele urmărite și nu trebuie să depășească ceea ce este necesar. Regulamentul propus este compatibil cu acest principiu și stabilește un echilibru corect între interesul public în cauză și rentabilitatea măsurilor propuse. Propunerea a luat pe deplin în considerare necesitatea de a realiza un echilibru între siguranță, eficiența piețelor și costurile pentru părțile interesate.

3.3.        Explicarea detaliată a propunerii

Regulamentul propus are două părți principale: măsuri care vizează toți operatorii de pe piață în contextul decontării instrumentelor financiare (titlul II) și măsuri care vizează numai CSD-urile (titlurile III, IV și V). Celelalte titluri, privind domeniul de aplicare și definițiile (titlul I) și dispozițiile finale și tranzitorii (titlul VI) se aplică ambelor părți ale propunerii.

3.3.1.     Sfera de aplicare a propunerii (titlul I)

Regulamentul propus acoperă toate CSD-urile, dar exclude de la aplicarea cerințelor de autorizare și de supraveghere membrii SEBC și alte organisme naționale sau publice care prestează servicii similare, cum ar fi organismele naționale ale statele membre însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în acest sens, care s-ar putea încadra în categoria CSD-urilor. Totuși, aceste instituții fac în continuare obiectul tuturor cerințelor aplicabile în cazul CSD-urilor. Instituțiile în cauză sunt exceptate de la titlul IV, care impune segregarea serviciilor bancare auxiliare serviciilor de decontare de alte servicii de tip CSD deoarece, prin însăși natura lor, ele furnizează astfel de servicii auxiliare.

În ceea ce privește instrumentele financiare, propunerea reglementează toate instrumentele financiare în ceea ce privește cerințele pentru CSD-uri, însă se referă, în principal, la valorile mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2004/39/CE (MiFID) (în esență, acțiuni și obligațiuni) în sensul titlului II privind decontarea instrumentelor financiare.

3.3.2.     Decontarea instrumentelor financiare (titlul II)

Un obiectiv cheie al propunerii de regulament constă în creșterea siguranței decontării. Titlul II include trei seturi de măsuri pentru a atinge acest obiectiv. În primul rând, impune așa-numita „dematerializare/imobilizare a instrumentelor financiare”, care reprezintă emiterea de instrumente financiare în formă dematerializată. Această măsură vizează creșterea eficienței decontării, facilitarea reducerii perioadelor de decontare și asigurarea integrității emisiunilor de instrumente financiare prin facilitarea reconcilierii portofoliilor de instrumente financiare. Instrumentele financiare înscrise în cont nu trebuie să fie neapărat înregistrate la un CSD înainte de a fi tranzacționate sau de a fi constituite ca garanții. Ele pot fi, de exemplu, înregistrate de operatori de registru. Cu toate acestea, dacă instrumentele financiare sunt tranzacționate la locuri de tranzacționare reglementate prin Directiva 2004/39/CE (MiFID), acestea trebuie să fie înregistrate la un CSD, pentru a beneficia de protecția sistemelor de decontare a instrumentelor financiare în temeiul Directivei 98/26/CE și pentru a facilita reconcilierea între instrumentele financiare înregistrate, pe de o parte, și instrumentele financiare tranzacționate, pe de altă parte. Propunerea de regulament prevede o perioadă de tranziție suficient de îndelungată, până la 1 ianuarie 2018, pentru a permite operatorilor de pe piețele statelor membre unde încă mai există cantități importante de instrumente financiare pe suport de hârtie să respecte această măsură.

În al doilea rând, titlul II armonizează perioada de decontare pentru tranzacțiile cu instrumente financiare încheiate pe întreg teritoriul UE. În Europa, majoritatea tranzacțiilor cu instrumente financiare sunt decontate după două sau trei zile de la ziua încheierii tranzacției, în funcție de fiecare piață. Perioada de decontare va fi armonizată și fixată la două zile după ziua încheierii tranzacției, deși vor fi permise și perioade de decontare mai scurte. În al treilea rând, titlul II armonizează măsurile de disciplină în materie de decontare la nivelul întregii UE. Acestea constau în măsuri ex ante, de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării și măsuri ex post, de abordare a cazurilor de neexecutare a decontării. Obiectivul principal este de a reduce numărul de cazuri de neexecutare a decontării și de a descuraja concurența prin reducerea standardelor pentru disciplina în materie de decontare, de exemplu între piețele care au regimuri de sancționare diferite. Dispozițiile propuse depășesc nivelul CSD-urilor și vizează să îi supună pe participanții pe piață care nu reușesc să emită titluri la data prevăzută pentru decontare unei proceduri armonizate de cumpărare impusă, care poate fi executată printr-o CCP, în cazul unei tranzacții compensate, sau inclusă în alt fel în normele proprii ale locurilor de tranzacționare.

3.3.3.     CSD-urile (titlul III)

Autorizarea și supravegherea CSD-urilor (capitolul I)

Directiva 98/26/CE definește deja sistemele de decontare a instrumentelor financiare ca fiind acorduri formale care permit transferurile de instrumente financiare între diferiți participanți. Cu toate acestea, directiva respectivă nu abordează instituțiile care sunt responsabile pentru gestionarea unor astfel de sisteme. Având în vedere creșterea complexității acestor sisteme și riscurile legate de decontare, este esențial ca instituțiile care gestionează sistemele de decontare a instrumentelor financiare să fie definite din punct de vedere juridic, autorizate și supravegheate în conformitate cu un set comun de norme prudențiale. Un CSD este definit ca fiind o persoană juridică care folosește un sistem de decontare a instrumentelor financiare și cel puțin un alt serviciu de bază (fie un serviciu „notarial”, fie un serviciu de administrare centralizată). În plus, nu li s-ar permite CSD-urilor decât prestarea anumitor servicii „auxiliare”, care sunt legate, în cea mai mare parte, de serviciile de bază. În cazul în care aceste servicii auxiliare cuprind servicii fiscale, CSD-urile trebuie să se asigure că respectă legislația fiscală din statul membru în cauză. În cazul procedurilor de reducere a impozitului reținut la sursă, CSD-urile trebuie să respecte toate cerințele pe care statul membru din care provin plățile care fac obiectul impozitului reținut la sursă le aplică intermediarilor financiari în vederea autorizării acestora să aplice reținerea la sursă și să solicite reducerea impozitului reținut la sursă în numele beneficiarilor efectivi ai plăților. Acestea pot include, în speță, obligația de a transmite informații privind investitorii direct statului membru sursă (în schimbul dreptului de a solicita reducerea impozitului reținut la sursă), care, la rândul său, le poate transmite statului membru de reședință al beneficiarului efectiv al instrumentelor financiare.

CSD-urile trebuie să fie autorizate și supravegheate de autoritățile naționale competente din locul în care acestea sunt stabilite. Cu toate acestea, având în vedere creșterea dimensiunii transfrontaliere a activității acestora, ar trebui să fie consultate alte autorități, legate de sistemul sau de sistemele de decontare a instrumentelor financiare operat(e) de CSD, și de celelalte entități ale grupului. AEVMP va avea un rol important în elaborarea unor proiecte de standarde tehnice în vederea armonizării procesului de autorizare și a asigurării cooperării între autorități.

Propunerea acordă CSD-urilor autorizate un „pașaport” pentru a presta servicii în Uniune, fie prin prestarea în mod direct a unui serviciu într-un alt stat membru, fie prin înființarea unei sucursale în statul membru respectiv. Un CSD dintr-o țară terță poate avea acces pe piața Uniunii dacă este recunoscut de AEVMP. O astfel de recunoaștere nu poate fi acordată decât în cazul în care Comisia a constatat echivalența cadrului juridic și de supraveghere din respectiva țară terță cu cel din Uniune și faptul că țara terță asigură efectiv recunoașterea echivalentă a cadrului de reglementare și de supraveghere al Uniunii, CSD-ul face efectiv obiectul autorizării și supravegherii în țara terță în cauză și au fost încheiate acorduri de cooperare între AEVMP și autoritățile țărilor terțe respective.

Cerințe pentru CSD-uri și conflicte de drept (capitolele II și III)

Întrucât CSD-urile au o importanță sistemică și prestează servicii esențiale pentru piața instrumentelor financiare, trebuie să fie supuse unor standarde prudențiale stricte pentru a garanta viabilitatea acestora și protecția participanților. Cerințele pentru CSD-uri sunt grupate în mai multe categorii la capitolul II: cerințe organizatorice (secțiunea 1), norme de conduită în afaceri (secțiunea 2), cerințe privind serviciile de tip CSD (secțiunea 3), cerințe prudențiale (secțiunea 4) și cerințe privind conexiunile între CSD-uri (secțiunea 5).

Secțiunea 1 impune CSD-urilor să dispună de mecanisme de guvernanță solide, de personal de conducere superioară, de un consiliu de conducere și de acționari corespunzători și cu experiență, și să înființeze comitete de utilizatori reprezentând emitenții și participanții pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare. Eventualele externalizări ale serviciilor sau ale activităților nu trebuie să compromită responsabilitatea unui CSD față de participanți sau de emitenți, sau exercitarea funcțiilor de supraveghere și de control de către diferite autorități. O excepție importantă este prevăzută în ceea ce privește acordurile de externalizare încheiate cu entități publice, cum ar fi proiectul T2S operat de Eurosistem, care este reglementat de un cadru special, convenit cu autoritățile competente.

Secțiunea 2 introduce cerințe importante care prevăd ca CSD-urile să aibă criterii nediscriminatorii, transparente și bazate strict pe riscuri în ceea ce privește participarea la sistemele de decontare a instrumentelor financiare. Aceste cerințe sunt reiterate de prevederile privind accesul de la capitolul IV, care introduce și o serie de principii importante privind transparența în ceea ce privește comunicarea publică a tarifelor și comunicarea către autoritățile competente a costurilor și a veniturilor obținute din serviciul prestat.

Secțiunea 3 recunoaște, la articolul 34 privind cerințele aplicabile serviciilor de tip CSD, rolul important jucat de CSD-uri în asigurarea integrității unei emisiuni de instrumente financiare, și include obligații referitoare la reconcilierea conturilor pe durata unei zile (intraday). În ceea ce privește segregarea conturilor cu scopul de a proteja activele participanților, propunerea depășește cerințele prevăzute în Directiva 2004/39/CE (MiFID) și impune CSD-urilor să separe conturile fiecărui participant de cele ale altor participanți și să permită participanților să separe conturile fiecăruia dintre clienții lor. În ceea ce privește decontările în numerar, propunerea impune CSD-urilor să deconteze prin conturile băncilor centrale ori de câte ori acest lucru este posibil și practic. Decontarea în banii băncii comerciale este permisă; cu toate acestea, spre deosebire de anumite practici curente, aceasta trebuie realizată prin intermediul unei instituții de credit separate, care acționează ca agent de decontare.

Cerințele prudențiale privind CSD-urile de la secțiunea 4 includ dispoziții importante privind atenuarea riscului operațional. Deoarece CSD-urilor nu li s-ar permite să presteze servicii bancare în mod direct, principalul risc cu care se vor confrunta acestea este riscul operațional. Aceste prevederi includ măsuri corespunzătoare pentru a asigura în orice moment continuitatea operațiunilor, inclusiv a celor de decontare. Cerințele de capital sunt, de asemenea, stabilite prin raportare la cheltuielile de funcționare – CSD-urile trebuie să dețină capitalul, rezultatul reportat și rezervele necesare pentru a acoperi cheltuielile de funcționare timp de cel puțin șase luni.

Întrucât CSD-urile sunt tot mai interconectate și se așteaptă ca acest proces să se accelereze odată cu introducerea T2S, articolul 45 prevede o serie de cerințe prudențiale importante pentru CSD-urile conectate, inclusiv introducerea de norme identice privind caracterul definitiv al decontării.

Capitolul III vizează îmbunătățirea certitudinii juridice a tranzacțiilor cu instrumente financiare, prin propunerea unei norme conflictuale legate de dreptul de proprietate asupra instrumentelor financiare deținute de un CSD.

Accesul la CSD-uri (Capitolul IV)

Printre obiectivele prezentei inițiative se numără deschiderea pieței serviciilor de tip CSD și înlăturarea obstacolelor în calea accesului la acestea. În capitolul IV sunt abordate trei tipuri de acces: (a) între emitenți și CSD-uri, (b) între CSD-uri și (c) între CSD-uri și alte infrastructuri ale pieței.

În multe state membre, emitenții au obligația legală de a emite anumite tipuri de instrumente financiare, în principal acțiuni, prin CSD-ul național. Articolul 47 introduce dreptul emitenților de a-și înregistra instrumentele financiare la orice CSD autorizat în Uniune, precum și dreptul CSD-urilor de a presta servicii pentru instrumentele financiare emise în temeiul dreptului unui alt stat membru. Specificitățile naționale sunt respectate prin recunoașterea faptului că acest drept nu trebuie să aducă atingere dreptului societăților comerciale în temeiul căruia au fost emise instrumentele financiare respective.

Secțiunile 2 și 3 stabilesc principiile privind accesul. Un CSD trebuie să aibă dreptul de a participa la un sistem de decontare a instrumentelor financiare al unui alt CSD, pe baza unor principii nediscriminatorii, bazate pe risc. De asemenea, pe baza acelorași principii, un CSD trebuie să aibă dreptul să solicite unui alt CSD să dezvolte funcții speciale, care trebuie facturate prin metoda cost-plus. În mod similar, un CSD trebuie să aibă dreptul de a primi fluxuri de tranzacții de la CCP-uri și de la locurile de tranzacționare, iar infrastructurile respective trebuie să aibă acces la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri. Orice litigiu între autoritățile competente relevante ar putea fi deferit AEVMP pentru soluționare.

3.3.4.     Instituțiile de credit desemnate să funcționeze ca agenți de decontare (titlul IV)

Conform celor descrise mai sus, atunci când decontarea în banii băncii centrale nu este o soluție practică sau posibilă, CSD-urile pot oferi participanților decontarea în banii băncilor comerciale. Cu toate acestea, CSD-urile nu trebuie să ofere, ele însele, serviciile bancare auxiliare decontării, ci trebuie autorizate de autoritățile competente respective să desemneze o instituție de credit care să funcționeze ca agent de decontare, în vederea deschiderii de conturi în numerar și acordării de facilități de creditare pentru a înlesni decontarea, cu excepția cazului în care autoritățile competente demonstrează, pe baza elementelor de probă disponibile, că expunerea unei singure instituții de credit la riscurile de concentrare a creditului și de lichiditate nu este contracarată în mod satisfăcător. Această separare între CSD-uri și agenți de decontare este o măsură importantă în sensul abordării și îmbunătățirii gradului de siguranță al CSD-urilor. Serviciile bancare auxiliare decontării sporesc riscurile la care sunt expuse CSD-urile și, deci, probabilitatea ca CSD-urile să intre în insolvență sau să fie supuse unor tensiuni grave. Deși serviciile bancare sunt prestate de obicei de anumite CSD-uri pe durata unei zile și se limitează la serviciile auxiliare decontării, sumele prelucrate sunt totuși semnificative și eventuala insolvență a CSD-urilor ar avea consecințe negative asupra piețelor instrumentelor financiare și ale plăților. Cerința de a oferi servicii bancare prin intermediul unei entități juridice distincte de cea care prestează serviciile CSD de bază va preveni transmiterea riscurilor aferente serviciilor bancare la prestarea serviciilor de tip CSD de bază, în special în cazul insolvenței sau al unor tensiuni grave cauzate de serviciile bancare. Această cerință va oferi, de asemenea, CSD-urilor și autorităților publice mai multe alternative pentru găsirea soluțiilor potrivite în cazul insolvenței agentului de decontare care prestează servicii bancare. Pentru CSD-urile care oferă în prezent servicii bancare, principalele costuri asociate cu această măsură sunt costurile juridice pe care le presupune înființarea unei entități juridice distincte care să ofere servicii bancare, în timp ce CSD-urile care intenționează să ofere astfel de servicii în viitor nu ar suporta costuri marginale semnificative pentru înființarea unei entități juridice distincte. Nu există alternative mai puțin stringente la separarea serviciilor bancare, care să elimine în totalitate pericolul de transmitere a riscurilor de la serviciile bancare la serviciile de tip CSD de bază.

Pentru a obține câștigurile de eficiență rezultate din furnizarea de servicii de tip CSD și de servicii bancare în cadrul aceluiași grup de întreprinderi, cerința ca serviciile bancare să fie realizate printr-o instituție de credit separată nu trebuie să împiedice respectiva instituție de credit să facă parte din același grup de întreprinderi ca și CSD-ul. Cu toate acestea, dacă în cadrul aceluiași grup de întreprinderi se furnizează atât servicii de tip CSD, cât și servicii bancare, activitățile instituției de credit care furnizează servicii bancare trebuie să se limiteze la furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării. Cea din urmă restricție vizează reducerea profilului de risc general al grupului, rezultat în urma prezenței unei instituții de credit în grupul respectiv.

Autoritatea competentă trebuie să fie în măsură să demonstreze, de la caz la caz, absența riscului sistemic pe care îl presupune furnizarea de către aceeași entitate juridică atât a serviciilor de tip CSD, cât și a serviciilor bancare. În astfel de cazuri ar putea fi transmisă o solicitare motivată Comisiei Europene, aceasta putând autoriza derogarea. În orice caz, activitățile CSD-urilor autorizate să funcționeze ca instituții de credit trebuie să se limiteze la furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării.

Instituția de credit care funcționează ca agent de decontare trebuie să fie autorizată în temeiul Directivei 2006/48/CE privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit[4]. Cu toate acestea, deoarece sistemul (sistemele) de decontare a instrumentelor financiare gestionat(e) de CSD-uri trebuie protejate pe cât posibil împotriva potențialelor riscuri cauzate de agenții de decontare, acești agenți trebuie să respecte cerințe suplimentare pentru a contracara riscurile de credit și de lichiditate cu privire la fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl deservesc.

Ținând cont de faptul că Directiva 2006/48/CE nu abordează în mod special riscurile de credit și de lichiditate pe durata unei zile care decurg din prestarea de servicii bancare auxiliare decontării, instituțiile de credit trebuie să facă, și ele, obiectul unor cerințe specifice, mai riguroase, de contracarare a riscului de credit și de lichiditate, aplicabile fiecărui sistem de decontare a instrumentelor financiare pentru care funcționează ca agenți de decontare. Cerințele propuse pentru agenții de decontare se inspiră din standardele internaționale CPSS-IOSCO privind infrastructurile piețelor financiare și din practicile existente în prezent pe piață. Cerințele includ constituirea de garanții care să acopere expunerile de credit, monitorizarea lichidității pe durata unei zile ținând cont de riscul de lichiditate generat de insolvența primilor doi cei mai mari participanți și limitele de concentrare privind furnizorii de lichidități.

3.3.5.     Sancțiuni (titlul V)

În Comunicarea Comisiei „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”[5] a fost realizată reexaminarea competențelor de sancționare existente și a aplicării în practică a acestora, în vederea promovării convergenței sancțiunilor pe întreaga gamă de activități de supraveghere. De exemplu, o evaluare a regimurilor existente la nivel național a arătat că nivelurile sancțiunilor pecuniare variază foarte mult de la un stat membru la altul, că anumite autorități naționale nu dispun de anumite competențe de sancționare importante și că anumite autorități competente nu pot impune sancțiuni persoanelor fizice și juridice. Ca urmare, Comisia propune acum ca statele membre să dispună ca, în cazul încălcării prevederilor prezentului regulament, să poată fi aplicate sancțiuni și măsuri administrative adecvate. În acest scop, autoritățile competente trebuie să dispună de un set minim de sancțiuni și măsuri administrative, inclusiv retragerea autorizației, avertizările publice, demiterea conducerii, restituirea profiturilor obținute în urma încălcării prezentului regulament, în cazurile în care acestea pot fi stabilite, și amenzi administrative. Nivelul maxim al amenzilor administrative nu trebuie să fie mai scăzut decât nivelul prevăzut de regulament – 10 % din cifra de afaceri anuală a persoanelor juridice sau 5 milioane EUR sau 10 % din venitul anual al persoanelor fizice. La determinarea tipului și nivelului sancțiunilor, autoritățile competente trebuie să țină cont de o serie de criterii prevăzute în regulament, inclusiv dimensiunea și puterea financiară a persoanei răspunzătoare, impactul încălcării și comportamentul cooperant al persoanei răspunzătoare. Propunerea de regulament nu împiedică statele membre să stabilească standarde mai înalte.

3.3.6.     Concordanța cu articolele 290 și 291 din TFUE

La 23 septembrie 2009, Comisia a adoptat propuneri de regulamente privind instituirea Autorității bancare europene (ABE), a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) și a Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP). În acest sens, Comisia dorește să reamintească declarațiile pe care le-a făcut în legătură cu articolele 290 și 291 din TFUE la adoptarea regulamentelor de instituire a autorităților europene de supraveghere: „În ceea ce privește procesul de adoptare a standardelor de reglementare, Comisia subliniază caracterul unic al sectorului serviciilor financiare, rezultând din structura Lamfalussy și recunoscut în mod explicit în declarația nr. 39 anexată la TFUE. Cu toate acestea, Comisia are îndoieli majore în ceea ce privește conformitatea restricțiilor asupra rolului său în adoptarea actelor delegate și a măsurilor de punere în aplicare cu articolele 290 și 291 din TFUE.“

4.           Implicațiile bugetare

Propunerea are implicații pentru bugetul Uniunii Europene în legătură cu sarcinile atribuite AEVMP, astfel cum este specificat în fișele financiare legislative care însoțesc prezenta propunere.

2012/0029 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories - CSD) și de modificare a Directivei 98/26/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[6],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[7],

acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories - „CSD”), împreună cu contrapărțile centrale (CPC), contribuie în mare măsură la administrarea infrastructurilor post-tranzacționare care protejează piețele financiare și dau asigurări participanților de pe piață că instrumentele financiare tranzacționate sunt executate în mod corespunzător și în timp util, inclusiv în perioadele de presiuni extreme.

(2) Datorită poziției lor la sfârșitul procesului de decontare, sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri sunt de o importanță sistemică pentru funcționarea piețelor instrumentelor financiare. Fiind situate în vârful lanțului de deținere a instrumentelor financiare prin care participanții la acestea raportează instrumentele financiare deținute de investitori, sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri funcționează, de asemenea, ca instrument esențial pentru controlul integrității unei anumite emisiuni, jucând un rol important în menținerea încrederii investitorilor. În plus, sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri sunt strâns implicate în constituirea de garanții în cadrul operațiunilor de politică monetară, precum și în cadrul procesului de constituire a garanțiilor între instituțiile de credit și sunt, prin urmare, actori importanți pe piețele garanțiilor.

(3) Deși Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare[8] a diminuat perturbările cauzate sistemului de decontare a instrumentelor financiare de deschiderea procedurii de insolvență împotriva unui participant la sistemul respectiv, este necesar să se abordeze alte riscuri cu care se confruntă sistemele de decontare a instrumentelor financiare, precum și riscul de insolvență sau de perturbare în funcționarea CSD-urilor care gestionează sistemele de decontare a instrumentelor financiare. Anumite CSD-uri sunt supuse riscurilor de credit și de lichiditate ocazionate de furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării.

(4) Numărul tot mai mare de decontări transfrontaliere, consecință a dezvoltării acordurilor de conexiune între CSD-uri, pune sub semnul întrebării rezistența CSD-urilor, în absența unor norme prudențiale comune, atunci când importă riscurile cu care se confruntă CSD-urile din alte state membre. Mai mult, în ciuda intensificării decontărilor transfrontaliere, piețele serviciilor de decontare din Uniune rămân fragmentate, iar decontările transfrontaliere continuă să fie mai costisitoare, datorită normelor naționale diferite care reglementează decontarea și activitățile CSD-urilor și limitează concurența între CSD-uri. Această fragmentare împiedică decontările transfrontaliere și creează riscuri și costuri suplimentare pentru acestea. În lipsa unor obligații identice pentru operatorii de pe piață și a unor standarde prudențiale comune pentru CSD-uri, este probabil ca măsurile divergente luate la nivel național să aibă un impact negativ direct asupra siguranței, eficienței și concurenței pe piețele serviciilor de decontare din Uniune. Este necesar să se elimine aceste obstacole semnificative în funcționarea pieței interne și să se evite denaturarea concurenței, precum și să se preîntâmpine apariția unor astfel de obstacole și perturbări în viitor. Prin urmare, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament trebuie să fie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, interpretat în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(5) Este necesar să se stabilească, într-un regulament, o serie de obligații uniforme care să le fie impuse participanților de pe piață cu privire la anumite aspecte legate de ciclul de decontare și de disciplina în materie de decontare, și să se prevadă o serie de cerințe comune pentru CSD-urile care gestionează sistemele de decontare a instrumentelor financiare. Normele direct aplicabile introduse printr-un regulament trebuie să garanteze faptul că toți operatorii de pe piață și toate CSD-urile sunt supuse acelorași norme și obligații direct aplicabile. Un regulament ar trebui să amelioreze siguranța și eficiența decontării în Uniune, împiedicând apariția unor norme naționale divergente ca rezultat al transpunerii unei directive. Un regulament ar trebui să diminueze complexitatea cauzată de normele naționale diferite, care afectează operatorii de pe piață și CSD-urile, și ar trebui să permită CSD-urilor să-și ofere serviciile în alte state UE fără a avea obligația de a respecta cerințe naționale diferite, precum cele privind autorizarea, supravegherea, organizarea sau riscurile aferente CSD-urilor. Un regulament care impune cerințe identice pentru toate CSD-urile ar trebui, de asemenea, să contribuie la eliminarea denaturării concurenței.

(6) Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) a solicitat, la 20 octombrie 2010[9], infrastructuri cheie mai solide ale pieței și a cerut revizuirea și ameliorarea standardelor existente. Comitetul pentru sisteme de plăți și decontări (CPSS) al Băncii de Decontări Internaționale (BIS) și Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (OICV) sunt pe cale de a finaliza proiectul de standarde globale. Acestea urmează să înlocuiască recomandările BIS din 2001, care în 2009 au fost adaptate la nivel european, prin orientări cu caracter neobligatoriu, de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR).

(7) Consiliul, în concluziile sale din 2 decembrie 2008[10], a evidențiat necesitatea de a întări siguranța și soliditatea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare și de a aborda obstacolele de natură juridică existente în etapa post-tranzacționare în Uniune.

(8) Una dintre misiunile fundamentale ale SEBC este de a promova o bună funcționare a sistemelor de plată. În acest sens, membrii SEBC exercită supravegherea, asigurând funcționarea eficientă și sigură a sistemelor de compensare și de plată. Membrii SEBC acționează deseori ca agenți de decontare pentru etapa în numerar a tranzacțiilor cu instrumente financiare. De asemenea, sunt clienți importanți ai CSD-urilor, care gestionează adesea constituirea de garanții în cadrul operațiunilor de politică monetară. Membrii SEBC trebuie să fie în continuare strâns implicați, prin consultarea în procesul de autorizare și supraveghere a CSD-urilor, de recunoaștere a CSD-urilor din țări terțe și de aprobare a conexiunilor între CSD-uri. De asemenea, trebuie să fie implicați îndeaproape, prin consultarea în procesul de stabilire a reglementărilor și de implementare a standardelor tehnice, precum și a orientărilor și recomandărilor. Dispozițiile prezentului regulament trebuie să se aplice fără a aduce atingere responsabilităților Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale (BCN) de a asigura eficiența și soliditatea sistemelor de compensare și de plăți în cadrul Uniunii și în țări terțe.

(9) Băncile centrale ale statelor membre sau orice alte organisme care îndeplinesc funcții similare în anumite state membre, cum ar fi organismele naționale ale statelor membre însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în acest proces, pot oferi ele însele o serie de servicii care le-ar înscrie în categoria CSD-urilor. Astfel de instituții trebuie să fie exceptate de la regimul de autorizare și de supraveghere, însă trebuie să facă în continuare obiectul întregului set de cerințe prudențiale aplicabile CSD-urilor. Deoarece băncile centrale acționează ca agenți de decontare în scopul decontării, acestea trebuie să fie, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al cerințelor stabilite la titlul IV din prezentul regulament.

(10) Prezentul regulament trebuie să se aplice la decontarea tranzacțiilor cu toate instrumentele financiare, precum și activităților CSD-urilor, dacă nu se specifică altfel. De asemenea, prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere altor acte legislative ale Uniunii referitoare la instrumente financiare specifice, cum ar fi Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului[11] și nici măsurilor adoptate în conformitate cu directiva respectivă.

(11) Înregistrarea instrumentelor financiare prin înscriere în cont este un pas important pentru a spori eficiența decontării și a garanta integritatea unei emisiuni de instrumente financiare, în special în contextul complexității tot mai mari a metodelor de deținere și de transfer. Din motive de siguranță, prezentul regulament prevede înregistrarea prin înscriere în cont a tuturor valorilor mobiliare. Prezentul regulament nu trebuie să impună o anumită metodă de realizare a înscrierii în cont inițiale, aceasta putând lua forma imobilizării prin emiterea unei note globale sau a dematerializării imediate. Prezentul regulament nu trebuie să impună tipul de instituție care să realizeze înscrierea în cont a instrumentelor financiare la emitere și permite diferitelor părți interesate, inclusiv operatorilor de registru, să îndeplinească această funcție. Totuși, de îndată ce aceste instrumente financiare vor fi tranzacționate în locurile de tranzacționare reglementate prin Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE[12] sau aduse în garanție în condițiile prevăzute de Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară[13], instrumentele financiare respective trebuie să fie înscrise în cont într-un sistem de tip CSD pentru a se asigura, inter alia, că toate aceste instrumente financiare pot fi decontate printr-un sistem de decontare a instrumentelor financiare.

(12) Pentru a asigura siguranța decontării, orice participant la un sistem de decontare a instrumentelor financiare care cumpără sau vinde anumite instrumente financiare, și anume valori mobiliare, instrumente ale pieței monetare, unități emise de organisme de plasament colectiv și cote de emisie, trebuie să își deconteze obligația la data prevăzută pentru decontare.

(13) Perioadele mai lungi de decontare a tranzacțiilor cu valori mobiliare antrenează incertitudine și riscuri crescute pentru participanții la sistemele de decontare a instrumentelor financiare. Diferențele existente de la un stat membru la altul în ceea ce privește durata perioadelor de decontare împiedică reconcilierea și constituie surse de erori pentru emitenți, investitori și intermediari. Prin urmare, este necesar să se prevadă o perioadă de decontare comună, care ar facilita identificarea datei prevăzute pentru decontare, precum și punerea în aplicare a măsurilor de disciplină în materie de decontare. Data prevăzută pentru decontarea tranzacțiilor cu valori mobiliare care sunt admise la tranzacționare în locurile de tranzacționare reglementate prin Directiva 2004/39/CE trebuie să fie cel târziu a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacției.

(14) CSD-urile și alte infrastructuri ale pieței trebuie să ia măsuri pentru a preveni și aborda cazurile de neexecutare a decontării. Este esențial ca asemenea norme să fie aplicate în mod uniform și direct în Uniune. În speță, CSD-urile și alte infrastructuri ale pieței trebuie să fie obligate să pună în aplicare proceduri care să le permită să ia măsurile corespunzătoare pentru a suspenda orice participant care provoacă în mod sistematic cazuri de neexecutare a decontării și pentru a face publică identitatea acestuia, cu condiția ca participantul respectiv să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile înainte de luarea unei astfel de decizii.

(15) Una dintre cele mai eficiente modalități de a aborda cazurile de neexecutare a decontării este de a impune ca participanții care cauzează neexecutarea decontării să facă obiectul unei cumpărări impuse (buy-in), prin care instrumentele financiare care ar trebui livrate trebuie să fie cumpărate pe piață după data prevăzută pentru decontare și livrate participantului destinatar. Prezentul regulament trebuie să prevadă norme uniforme privind anumite aspecte ale tranzacției de cumpărare impusă pentru toate valorile mobiliare, instrumentele pieței monetare, unitățile emise de organisme de plasament colectiv și cotele de emisie, cum ar fi calendarul, perioada de preaviz, tarifarea și sancțiunile.

(16) Întrucât principalul obiectiv al prezentului regulament este de a introduce o serie de obligații legale impuse în mod direct operatorilor de pe piață, care constau, inter alia, în înscrierea în cont la un CSD a tuturor valorilor mobiliare de îndată ce acestea sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare reglementate prin Directiva 2004/39/CE sau aduse în garanție în condițiile prevăzute de Directiva 2002/47/CE și în decontarea obligațiilor lor cel târziu în a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacției și întrucât CSD-urile sunt răspunzătoare pentru gestionarea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare și aplicarea măsurilor necesare în vederea realizării la timp a decontării în Uniune, este esențial să se garanteze că toate CSD-urile sunt sigure, solide și respectă în permanență cerințele în materie de conduită în afaceri, cerințele organizatorice și cerințele prudențiale riguroase stabilite de prezentul regulament. Un set de norme uniforme și direct aplicabile cu privire la autorizarea și supravegherea permanentă a CSD-urilor reprezintă, prin urmare, un corolar esențial al obligațiilor legale impuse participanților de pe piață prin prezentul regulament și se află în strânsă legătură cu acestea. Este, prin urmare, necesar ca normele privind autorizarea și supravegherea CSD-urilor să fie incluse în același act ca și obligațiile legale impuse participanților de pe piață.

(17) Luând în considerare că CSD-urile trebuie să respecte un set de cerințe comune și pentru a înlătura barierele existente în calea decontărilor transfrontaliere, toate CSD-urile autorizate trebuie să aibă libertatea de a presta servicii pe teritoriul Uniunii, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin prestarea directă de servicii.

(18) Pe o piață a serviciilor de decontare fără frontiere la nivelul Uniunii, este necesar să se definească competențele diferitelor autorități implicate în aplicarea prezentului regulament. Statele membre trebuie să desemneze, în mod concret, autoritățile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, cărora trebuie să li se acorde competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. CSD-urile trebuie să facă obiectul autorizării și supravegherii de către autoritatea competentă din locul lor de stabilire, autoritate care este bine plasată și ar trebui să fie abilitată să analizeze modul în care CSD-urile funcționează zilnic, să efectueze evaluări periodice și să ia măsurile adecvate atunci când este necesar. Această autoritate trebuie, totuși, să se consulte și să coopereze cât mai devreme posibil cu alte autorități relevante, printre acestea numărându-se autoritățile responsabile cu supravegherea fiecărui sistem de decontare a instrumentelor financiare gestionat de CSD și, după caz, cu băncile centrale relevante, care acționează ca agent de decontare pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare și, de asemenea, după caz, cu autoritățile competente ale altor entități din grup. De asemenea, această cooperare presupune informarea imediată a autorităților implicate în cazul situațiilor de urgență care afectează lichiditatea și stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care este stabilit CSD-ul sau participanții săi. Ori de câte ori un CSD prestează servicii într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin prestarea directă de servicii, autoritatea competentă din locul său de stabilire este principala responsabilă pentru supravegherea CSD-ului respectiv.

(19) Orice persoană juridică care se încadrează în definiția CSD-ului trebuie să fie autorizată de către autoritățile naționale competente înainte de a-și începe activitatea. Pentru a ține cont de diferitele modele de afaceri, un CSD trebuie definit prin trimitere la anumite servicii de bază, constând în servicii de decontare, care presupun gestionarea unui sistem de decontare a instrumentelor financiare, servicii notariale și servicii de administrare centralizată a conturilor de instrumente financiare. Un CSD trebuie, cel puțin, să gestioneze un sistem de decontare a instrumentelor financiare și să ofere încă un serviciu de bază. Așadar, această definiție trebuie să excludă entitățile care nu gestionează sisteme de decontare a instrumentelor financiare, cum sunt operatorii de registru sau autoritățile publice și organismele care gestionează un sistem de înregistrare, instituite în temeiul Directivei 2003/87/CE. Această combinație este esențială pentru ca CSD-urile să-și joace rolul în decontarea instrumentelor financiare și pentru asigurarea integrității unei emisiuni de instrumente financiare.

(20) Pentru a evita ca CSD-urile să-și asume riscuri în derularea altor activități decât cele care fac obiectul autorizării în conformitate cu prezentul regulament, activitățile CSD-urilor autorizate trebuie să fie limitate la furnizarea serviciilor care fac obiectul autorizației obținute și nu trebuie să dețină nicio participație, astfel cum este definită în regulament prin trimitere la a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale[14], și nicio participație, directă sau indirectă, reprezentând cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul altor instituții, cu excepția celor care prestează servicii similare.

(21) Pentru a garanta siguranța în funcționare a sistemelor de decontare a instrumentelor financiare, acestea din urmă trebuie să fie gestionate numai de CSD-uri, sub rezerva normelor prevăzute în prezentul regulament, sau de băncile centrale.

(22) Fără a aduce atingere cerințelor specifice ale legislației fiscale ale statelor membre, CSD-urile trebuie să fie autorizate să ofere servicii auxiliare serviciilor lor de bază, care să contribuie la sporirea siguranței, a eficienței și a transparenței piețelor instrumentelor financiare. În cazul în care furnizarea acestui tip de servicii este legată de procedurile privind impozitul reținut la sursă, aceasta continuă să se desfășoare în conformitate cu legislația statului membru în cauză.

(23) Un CSD care intenționează să externalizeze un serviciu de bază către un terț sau să presteze un nou serviciu auxiliar sau de bază, să gestioneze un alt sistem de decontare a instrumentelor financiare, să folosească o altă bancă centrală drept agent de decontare sau să instituie o conexiune cu alt(e) CSD(-uri) trebuie să solicite o autorizație, în conformitate cu aceeași procedură ca și cea necesară pentru autorizarea inițială, cu excepția faptului că autoritatea competentă trebuie să informeze CSD-ul solicitant în termen de trei luni dacă autorizația a fost acordată sau refuzată.

(24) CSD-urile stabilite în țări terțe își pot oferi serviciile fie prin intermediul unei sucursale, fie direct emitenților și participanților stabiliți în Uniune în legătură cu activitățile desfășurate de aceștia în Uniune, și pot stabili conexiuni cu CSD-urile stabilite în Uniune, sub rezerva recunoașterii de către AEVMP. Având în vedere natura globală a piețelor financiare, AEVMP este cea mai în măsură să recunoască CSD-urile din țări terțe. AEVMP poate să recunoască CSD-urile din țări terțe numai în cazul în care Comisia ajunge la concluzia că acestea fac obiectul unui cadru juridic și de supraveghere echivalent cu cel prevăzut în prezentul regulament, dacă acestea sunt efectiv autorizate și supravegheate în țara lor și dacă au fost încheiate acorduri de cooperare între AEVMP și autoritățile competente ale CSD-urilor. Recunoașterea de către AEVMP este condiționată de o recunoaștere echivalentă efectivă a cadrului prudențial aplicabil CSD-urilor stabilite în Uniune și autorizate în temeiul prezentului regulament.

(25) Având în vedere natura globală a piețelor financiare și importanța sistemică a CSD-urilor, este necesar să se asigure convergența la nivel internațional a cerințelor prudențiale la care sunt supuse acestea. Dispozițiile prezentului regulament trebuie să dea curs recomandărilor existente formulate de CPSS-IOSCO și de SEBC-CESR. AEVMP trebuie să ia în considerare standardele existente și evoluția viitoare a acestora atunci când elaborează sau propune revizuirea standardelor de reglementare tehnice și de implementare, precum și a orientărilor și recomandărilor prevăzute în prezentul regulament.

(26) Având în vedere complexitatea, precum și natura sistemică a CSD-urilor și a serviciilor pe care acestea le oferă, sunt necesare norme de guvernanță transparente, care să garanteze că personalul de conducere, membrii consiliului de administrație, acționarii și participanții, care au capacitatea de a exercita controlul, astfel cum este definit prin trimitere la a șaptea Directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile consolidate[15], asupra activității CSD-ului, sunt în măsură să asigure administrarea sănătoasă și prudentă a CSD-ului.

(27) Normele de guvernanță transparente ar trebui să garanteze că sunt luate în considerare interesele acționarilor, ale conducerii și ale personalului CSD-urilor, pe de o parte, și interesele utilizatorilor acestora, pe de altă parte. Aceste principii de guvernanță trebuie să se aplice fără a aduce atingere modelului de proprietate adoptat de CSD. Trebuie înființate comitete ale utilizatorilor pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare gestionat de CSD, care să ofere consultanță consiliului de administrare al CSD-ului în legătură cu principalele aspecte care îi afectează pe membrii acestuia.

(28) Având în vedere importanța sarcinilor încredințate CSD-urilor, prezentul regulament trebuie să le interzică acestora să își transfere responsabilitățile către terțe părți prin externalizarea activităților. Externalizarea unor astfel de activități trebuie să fie supusă unor condiții stricte care să mențină responsabilitatea pe care o au CSD-urile pentru activitățile lor și să garanteze că supravegherea și controlul exercitate de CSD-uri nu sunt prejudiciate. Externalizarea activităților CSD-urilor către entități publice poate fi exceptată, în anumite condiții, de la aceste cerințe.

(29) Sunt necesare norme de conduită în afaceri care să asigure transparența în relațiile dintre un CSD și utilizatorii săi. În mod concret, CSD-urile trebuie să facă publice criterii transparente, obiective și nediscriminatorii de participare la sistemul de decontare a instrumentelor financiare, care să permită limitarea accesului participanților numai pe baza riscurilor implicate. Trebuie să fie pusă la dispoziția autorităților competente o cale de atac rapidă și adecvată pentru a soluționa eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a-și furniza serviciile participanților. CSD-urile trebuie să facă publice tarifele și comisioanele percepute în schimbul serviciilor pe care le prestează. Pentru a asigura accesul deschis și nediscriminatoriu la serviciile oferite de CSD-uri și având în vedere puterea semnificativă pe piață de care beneficiază acestea pe teritoriul statelor membre respective, nu li se permite CSD-urilor să se abată de la politica tarifară pe care au publicat-o. CSD-urile trebuie să prevadă proceduri de comunicare recunoscute. Aceste dispoziții privind participarea completează și consolidează dreptul participanților la piață de a utiliza un sistem de decontare dintr-un alt stat membru, prevăzut în Directiva 2004/39/CE.

(30) Având în vedere rolul central al sistemelor de decontare a instrumentelor financiare pe piețele financiare, atunci când furnizează servicii CSD-urile trebuie să asigure decontarea la timp, integritatea emisiunii, segregarea conturilor de instrumente financiare administrate de fiecare participant și posibilitatea de a oferi, la cerere, segregarea suplimentară a conturilor clienților participanților. CSD-urile trebuie să se asigure că aceste cerințe se aplică în mod separat fiecărui sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează.

(31) Pentru a evita riscurile de decontare datorate stării de insolvență a agentului de decontare, CSD-urile trebuie să deconteze, ori de câte ori acest lucru este posibil și practic, etapa în numerar a tranzacției cu instrumente financiare prin conturi deschise la o bancă centrală. În cazul în care această opțiune nu este posibilă și practică, CSD-urile trebuie să poată asigura decontarea prin conturile deschise la o instituție de credit înființată în conformitate cu condițiile prevăzute de Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit[16] și care face obiectul unei proceduri de autorizare specifice și al cerințelor prudențiale prevăzute la titlul IV din prezentul regulament. Aceasta din urmă, atunci când acționează ca agent de decontare, trebuie să fie în măsură să furnizeze participanților la CSD serviciile prevăzute în prezentul regulament, care sunt acoperite de autorizație, și poate oferi și alte servicii care nu sunt acoperite de prezentul regulament.

(32) Având în vedere că Directiva 2006/48/CE nu abordează în mod special riscurile de credit și de lichiditate pe durata unei zile care rezultă din furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării, instituțiile de credit care prestează astfel de servicii trebuie să fie și ele supuse unor cerințe specifice, mai riguroase, de atenuare a riscului de credit și de lichiditate, care trebuie să se aplice fiecărui sistem de decontare a instrumentelor financiare pentru care acestea acționează ca agenți de decontare. Pentru a asigura respectarea deplină a măsurilor specifice care vizează atenuarea riscurilor de credit și de lichiditate, autoritățile competente trebuie să fie în măsură să solicite CSD-urilor să desemneze mai mult de o instituție de credit ori de câte ori pot demonstra, pe baza elementelor de probă disponibile, că expunerea unei instituții de credit la riscurile de concentrare a creditului și de lichiditate nu sunt contracarate pe deplin.

(33) Cerința ca decontarea etapei în numerar a tranzacției cu instrumente financiare să fie realizată de o entitate juridică distinctă, care acționează ca agent de decontare, este o măsură importantă în vederea creșterii siguranței și a rezistenței CSD-urilor. O astfel de separare între serviciile de bază oferite de CSD-uri și serviciile bancare auxiliare decontării pare într-adevăr indispensabilă pentru a elimina orice pericol de transmitere a riscurilor asociate serviciilor bancare, cum sunt riscurile de credit și de lichiditate, către serviciile de bază oferite de CSD-uri. Nu sunt disponibile măsuri mai puțin invazive pentru eliminarea acestor riscuri de credit și de lichiditate în scopul asigurării nivelului de siguranță și de rezistență al CSD-urilor avut în vedere. Cu toate acestea, pentru a obține câștigurile de eficiență rezultate din furnizarea de servicii de tip CSD și de servicii bancare în cadrul aceluiași grup de întreprinderi, cerința ca serviciile bancare să fie realizate printr-o instituție de credit separată nu trebuie să împiedice respectiva instituție de credit să facă parte din același grup de întreprinderi ca și CSD-ul. Dacă în cadrul aceluiași grup de întreprinderi se furnizează atât servicii de tip CSD, cât și servicii bancare, pentru a spori siguranța și eficiența serviciilor furnizate, activitățile instituției de credit care furnizează servicii bancare trebuie să se limiteze la furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării. Mai mult, în situațiile în care nu există niciun pericol de transmitere a riscurilor de credit și de lichiditate de la serviciile bancare la furnizarea serviciilor de bază ale CSD-urilor, ar trebui să fie posibilă o derogare de la obligația separării serviciilor bancare auxiliare decontării de serviciile de bază ale CSD-urilor. Pentru a asigura aplicarea consecventă a posibilității de derogare de la obligația impusă CSD-urilor de a nu furniza niciun fel de servicii auxiliare de tip bancar, Comisia trebuie să fie abilitată să decidă, la solicitarea unei autorități naționale competente, dacă o astfel de derogare este permisă, având în vedere că nu se creează un risc sistemic prin furnizarea de către aceeași entitate juridică atât a serviciilor de bază de tip CSD, cât și a serviciilor bancare. În orice caz, activitățile CSD-urilor care beneficiază de o astfel de derogare și care sunt autorizate să funcționeze ca instituții de credit trebuie să se limiteze exclusiv la furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării.

(34) Pentru a oferi un grad suficient de siguranță și de continuitate a serviciilor furnizate de CSD-uri, acestea trebuie să fie supuse unor cerințe prudențiale și de capital specifice, uniforme și direct aplicabile, care să le atenueze riscurile juridice, operaționale și de investiții.

(35) Siguranța acordurilor de conexiune încheiate între CSD-uri trebuie să facă obiectul unor cerințe specifice pentru a permite accesul participanților fiecărui CSD la alte sisteme de decontare a instrumentelor financiare. Cerința de a furniza servicii auxiliare de tip bancar prin entități juridice distincte nu trebuie să împiedice CSD-urile să beneficieze de astfel de servicii, în special în cazul în care participă la un sistem de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un alt CSD. Este foarte important ca orice riscuri potențiale rezultate din acordurile de conexiune, precum riscurile de credit, de lichiditate, organizatorice sau orice alt tip de riscuri relevante pentru CSD-uri să fie pe deplin contracarate. În ceea ce privește conexiunile de interoperabilitate, este important ca sistemele conectate să aibă momente identice pentru introducerea în sistem a ordinelor de transfer, irevocabilitatea ordinelor de transfer și finalizarea transferurilor de instrumente financiare și de numerar. Aceleași principii trebuie să se aplice în cazul CSD-urilor care utilizează o infrastructură IT comună pentru decontare.

(36) În calitate de operatori ai sistemelor de decontare a instrumentelor financiare, CSD-urile îndeplinesc un rol cheie în procesul transferării instrumentelor financiare în conturile de instrumente financiare. Pentru a spori certitudinea juridică, în special în context transfrontalier, este important să se stabilească norme clare privind legea aplicabilă aspectelor de proprietate în ceea ce privește instrumentele financiare păstrate de un CSD în conturile sale. Ca urmare a abordării adoptate de normele conflictuale existente, legea aplicabilă trebuie să fie legea locului unde se păstrează conturile unui CSD.

(37) În multe state membre, legislația națională impune emitenților să emită anumite tipuri de instrumente financiare, în mod special acțiuni, prin CSD-urile lor naționale. Pentru a elimina această barieră în calea bunei funcționări a pieței post-tranzacționare din Uniune și pentru a permite emitenților să opteze pentru modalitatea cea mai eficientă de gestionare a instrumentelor lor financiare, emitenții trebuie să aibă dreptul de a alege orice CSD înființat în Uniune pentru a-și înregistra instrumentele financiare și pentru a beneficia de orice servicii relevante oferite de CSD-uri. Trebuie să fie pusă la dispoziția autorităților competente o cale de atac rapidă și adecvată pentru a soluționa eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a-și furniza serviciile emitenților. Pentru a proteja drepturile acționarilor, dreptul emitenților de a alege un CSD nu trebuie să împiedice aplicarea legilor naționale privind societățile comerciale care reglementează emiterea instrumentelor financiare și relația dintre emitenți și acționari.

(38) Codul european de conduită privind serviciile post-tranzacționare din 7 noiembrie 2006[17] a creat un cadru voluntar pentru a permite accesul reciproc între CSD-uri și alte infrastructuri ale pieței. Cu toate acestea, sectorul post-tranzacționare este în continuare fragmentat în virtutea diferențelor dintre sistemele naționale, ceea ce face ca tranzacțiile transfrontaliere să fie mai costisitoare. Este necesar să se prevadă condiții uniforme pentru conexiunile dintre CSD-uri și pentru accesul reciproc între CSD-uri și alte infrastructuri ale pieței. Pentru a permite CSD-urilor să le asigure participanților accesul la alte piețe, acestea trebuie să aibă dreptul de a deveni participanți la un alt CSD sau să solicite unui alt CSD să dezvolte funcții speciale pentru a avea acces la acestea din urmă. Trebuie să fie pusă la dispoziția autorităților competente o cale de atac rapidă și adecvată pentru a soluționa eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a acorda acces altor CSD-uri. Deoarece conexiunile dintre CSD-uri pot introduce un risc suplimentar pentru decontare, acestea trebuie să facă obiectul autorizării și supravegherii de către autoritățile competente relevante.

(39) De asemenea, CSD-urile trebuie să aibă acces la fluxurile de tranzacții de la o contraparte centrală sau de la un loc de tranzacționare, iar respectivele infrastructuri ale pieței trebuie să aibă acces la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri, cu excepția cazului în care acordarea accesului pune în pericol realizarea activităților lor. Trebuie să fie pusă la dispoziția autorităților competente o cale de atac rapidă și adecvată pentru a soluționa eventualele refuzuri nejustificate din partea CSD-urilor de a acorda acces la serviciile lor.

(40) Un cadru prudențial și de conduită în afaceri solid pentru sectorul financiar trebuie să se bazeze pe regimuri robuste de supraveghere și de sancționare. În acest scop, autoritățile de supraveghere trebuie să dispună de suficiente competențe pentru a putea acționa și trebuie să se poată baza pe regimuri de sancționare disuasive, aplicabile împotriva oricărui comportament ilicit. În Comunicarea din 8 decembrie 2010 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind consolidarea sancțiunilor în sectorul serviciilor financiare a fost efectuată o reexaminare a competențelor existente în materie de sancționare și a aplicării în practică a acestora în vederea promovării convergenței sancțiunilor pentru toate activitățile de supraveghere.

(41) Prin urmare, pentru a se asigura respectarea efectivă a cerințelor prezentului regulament de către CSD-uri, instituțiile de credit desemnate ca agenți de decontare, membrii organismelor de conducere ale acestora și orice alte persoane care controlează efectiv activitatea lor, precum și de către orice alte persoane, autoritățile competente trebuie să fie în măsură să aplice sancțiuni și măsuri administrative care să fie eficace, proporționale și disuasive.

(42) Pentru a asigura efectul disuasiv și aplicarea consecventă a sancțiunilor în statele membre, prezentul regulament trebuie să prevadă o listă de sancțiuni și măsuri administrative cheie, care trebuie puse la dispoziția autorităților competente, competența de a aplica aceste sancțiuni și măsuri tuturor persoanelor, fizice sau juridice, responsabile de o încălcare, o listă de criterii esențiale pentru determinarea nivelului și tipului acestor sancțiuni și măsuri administrative și niveluri ale sancțiunilor pecuniare. Amenzile administrative trebuie să țină cont de factori precum eventualul beneficiu financiar identificat care rezultă în urma încălcării, eventualele circumstanțe agravante sau atenuante, necesitatea ca amenzile să aibă un efect de descurajare și, după caz, să includă o reducere acordată în cazul cooperării cu autoritățile competente. Adoptarea și publicarea sancțiunilor trebuie să respecte drepturile fundamentale, după cum sunt stabilite în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8) și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47).

(43) Pentru a detecta posibilele încălcări, trebuie instituite mecanisme eficace care să încurajeze semnalarea încălcărilor potențiale sau efective ale prezentului regulament către autoritățile competente. Aceste mecanisme trebuie să includă măsuri de protecție adecvate pentru persoanele care semnalează încălcări potențiale sau efective ale prezentului regulament, precum și pentru persoanele acuzate de astfel de încălcări. Trebuie stabilite proceduri adecvate pentru respectarea dreptului persoanei acuzate la protecția datelor cu caracter personal, a dreptului la apărare și a dreptului de a fi audiată înainte de adoptarea unei decizii definitive care o afectează, precum și a dreptului de a exercita o cale de atac eficace, în fața unei instanțe judecătorești, împotriva oricărei decizii sau măsuri care afectează persoana respectivă.

(44) Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor din dreptul statelor membre în materie de sancțiuni penale.

(45) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[18] reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în temeiul prezentului regulament. Schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente ale statelor membre trebuie să aibă loc în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date[19] reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către AEVMP în temeiul prezentului regulament. Schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către AEVMP trebuie să aibă loc în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(46) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în principal dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune, libertatea de a desfășura o activitate comercială, și trebuie să fie aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(47) Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a unei Autorități europene de supraveghere (AEVMP), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei[20], trebuie să joace un rol central în aplicarea prezentului regulament, asigurând aplicarea consecventă a normelor Uniunii de către autoritățile naționale competente și soluționând dezacordurile dintre acestea.

(48) Este eficient și adecvat ca AEVMP, în calitatea sa de organism care deține un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate în materie de instrumente financiare și piețe ale instrumentelor financiare, să fie însărcinată cu elaborarea unor proiecte de standarde tehnice de reglementare și punere în aplicare care să nu implice opțiuni strategice și care să fie prezentate Comisiei. Ori de câte ori este prevăzut, AEVMP trebuie, de asemenea, să implice îndeaproape membrii SEBC și membrii Autorității bancare europene (ABE), înființate prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei[21].

(49) Comisia trebuie să fie abilitată să adopte standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu procedura prevăzută la articolele 10 - 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu privire la elementele detaliate ale măsurilor de disciplină în materie de decontare, informațiile și alte elemente pe care un CSD trebuie să le includă în cererea sa de autorizare, informațiile pe care diferitele autorități și le comunică reciproc atunci când supraveghează CSD-urile, detaliile privind mecanismele de cooperare între autoritățile din țara de origine și cele din țara gazdă; elementele mecanismelor de guvernanță pentru CSD-uri, detaliile privind evidențele care trebuie ținute de CSD-uri, detaliile privind măsurile care urmează să fie luate de CSD-uri pentru a menține integritatea emisiunii, protecția instrumentelor financiare ale participanților; realizarea în timp util a decontării, atenuarea riscurilor operaționale și a riscurilor care rezultă în urma conexiunilor între CSD-uri, detaliile cerințelor de capital pentru CSD-uri, detaliile cerințelor prudențiale privind riscurile de credit și de lichiditate pentru instituțiile de credit desemnate.

(50) Comisia trebuie să fie abilitată, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul actelor de punere în aplicare, în temeiul articolului 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu privire la formulare și modele standard pentru cererile de autorizare înaintate de CSD-uri; pentru furnizarea de informații între autorități competente diferite în scopul supravegherii CSD-urilor; pentru mecanismele de cooperare relevante între autoritățile din țara de origine și cele din țara gazdă; pentru formatele evidențelor care trebuie ținute de CSD-uri; pentru procedurile aplicabile în cazurile în care unui participant sau unui emitent i se refuză accesul la un CSD, CSD-urilor li se refuză accesul reciproc sau accesul între CSD-uri și alte infrastructuri ale pieței; pentru consultarea de autorități diferite înainte de autorizarea unui agent de decontare.

(51) Comisia trebuie să fie abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat. În speță, trebuie adoptate acte delegate cu privire la detalii specifice privind definițiile; criteriile conform cărora operațiunile desfășurate de un CSD într-un stat membru gazdă trebuie să fie considerate de o importanță deosebită pentru respectivul stat membru; serviciile pentru care un CSD dintr-o țară terță solicită recunoașterea de către AEVMP și informațiile pe care CSD-ul solicitant le comunică AEVMP în cererea de recunoaștere; riscurile care pot să justifice refuzul din partea unui CSD de a acorda acces participanților și elementele de procedură aflate la dispoziția participanților solicitanți; evaluarea situațiilor în care decontarea în banii băncii centrale nu este practică și disponibilă; elementele procedurii de acordare a accesului la CSD-uri pentru emitenți, a accesului între CSD-uri și între CSD-uri și alte infrastructuri ale pieței.

(52) Pentru a garanta condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, trebuie să îi fie conferite Comisiei competențe de punere în aplicare, astfel încât să poată emite decizii privind evaluarea normelor din țări terțe în scopul recunoașterii CSD-urilor din țări terțe și al acordării de derogări de la obligația separării serviciilor bancare auxiliare decontării de serviciile de bază de tip CSD. Competențele respective trebuie să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[22].

(53) Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume de a stabili cerințe uniforme în ceea ce privește decontarea, precum și CSD-urile, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, datorită amplorii acțiunii necesare, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(54) Este necesară modificarea Directivei 98/26/CE pentru a fi conformă cu Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe)[23], în temeiul căreia sistemele de decontare a instrumentelor financiare desemnate nu mai sunt notificate Comisiei, ci AEVMP.

(55) Punerea în aplicare a cerințelor privind autorizarea și recunoașterea enunțate în prezentul regulament trebuie amânată pentru a acorda suficient timp CSD-urilor stabilite în Uniune sau în țări terțe pentru a solicita autorizarea și recunoașterea în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(56) Este necesar, de asemenea, să se amâne punerea în aplicare a cerințelor referitoare la înscrierea în cont a anumitor valori mobiliare și decontarea obligațiilor în sistemele de decontare a instrumentelor financiare nu mai târziu de a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacției, pentru a acorda suficient timp participanților de pe piață care dețin instrumente financiare pe suport de hârtie sau care utilizează perioade de decontare mai lungi să se conformeze acestor cerințe.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul I Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1 Obiect și domeniu de aplicare

1. Prezentul regulament prevede cerințe uniforme pentru decontarea instrumentelor financiare în Uniune, precum și norme referitoare la organizarea și activitatea depozitarilor centrali de instrumente financiare pentru a asigura siguranța și buna desfășurare a decontării.

2. Prezentul regulament se aplică decontării tuturor instrumentelor financiare și activităților CSD-urilor, cu excepția cazului în care se prevede altfel în dispozițiile prezentului regulament.

3. Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor legislației Uniunii privind anumite instrumente financiare, în special Directivei 2003/87/CE.

4. Articolele 9 - 18 și articolul 20, precum și dispozițiile titlului IV nu se aplică membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), altor organisme naționale ale statelor membre care îndeplinesc funcții similare, și nici organismelor publice ale statelor membre însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în acest proces.

Articolul 2 Definiții

1. În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1) „depozitar central de instrumente financiare” (CSD) înseamnă o persoană juridică care gestionează un sistem de decontare a instrumentelor financiare prevăzut la punctul 3 din secțiunea A din anexă și care furnizează cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut la secțiunea A din anexă;

(2) „decontare” înseamnă finalizarea unei tranzacții cu instrumente financiare în scopul stingerii obligațiilor participanților prin transferul de fonduri sau instrumente financiare;

(3) ”sistem de decontare a instrumentelor financiare” înseamnă un sistem în conformitate cu prima și a doua liniuță de la articolul 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE, a cărui activitate constă în executarea ordinelor de transfer, astfel cum sunt definite la liniuța a doua de la articolul 2 litera (i) din Directiva 98/26/CE;

(4) „perioada de decontare” înseamnă perioada de timp dintre data încheierii tranzacției și data prevăzută pentru decontare;

(5) „zi lucrătoare” înseamnă zi lucrătoare, astfel cum este definită la articolul 2 litera (n) din Directiva 98/26/CE;

(6) „caz de neexecutare a decontării” înseamnă nerealizarea decontării unei tranzacții cu instrumente financiare la data prevăzută pentru decontare, rezultată în urma lipsei de instrumente financiare sau de numerar, indiferent de cauza acestei absențe;

(7) „data prevăzută pentru decontare” înseamnă data la care părțile la o tranzacție cu instrumente financiare convin că va avea loc decontarea;

(8) „contraparte centrală (CCP)” înseamnă o entitate care se interpune între contrapărțile la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărător pentru orice vânzător și vânzător pentru orice cumpărător;

(9) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 10;

(10) „participant” înseamnă orice participant, astfel cum este definit la articolul 2 litera (f) din Directiva 98/26/CE, inclusiv o contraparte centrală, la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;

(11) „participare” înseamnă participarea în sensul articolului 17 prima teză din Directiva 78/660/CEE, sau deținerea, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

(12) „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care un CSD a fost autorizat;

(13) „stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un CSD are o sucursală sau în care furnizează servicii de tip CSD;

(14) „sucursală” înseamnă un punct de lucru, altul decât sediul central, care constituie o parte a CSD-ului, care nu are personalitate juridică și care prestează servicii de tip CSD pentru care CSD-ul a fost autorizat;

(15) „control” înseamnă relația care există între două întreprinderi, astfel cum este definită la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE;

(16) „insolvența unui participant” înseamnă o situație în care împotriva unui participant este deschisă procedura de insolvență, astfel cum este definită la articolul 2 litera (j) din Directiva 98/26/CE;

(17) „livrare contra plată” (LCP) înseamnă un mecanism de decontare a instrumentelor financiare care leagă un transfer de instrumente financiare de un transfer de fonduri, în așa fel încât livrarea instrumentelor financiare are loc numai dacă se realizează și plata corespunzătoare;

(18) „cont de instrumente financiare” înseamnă un cont în care instrumentele financiare pot fi creditate sau debitate;

(19) „conexiune între CSD-uri” înseamnă un acord între CSD-uri prin care un CSD deschide un cont în sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt CSD pentru a facilita transferul de instrumente financiare de la participanții acestuia către participanții CSD-ului respectiv. Conexiunile între CSD-uri includ conexiunea de acces standard, conexiunea de acces personalizat și conexiunile interoperabile;

(20) „conexiune de acces standard” înseamnă o conexiune între CSD-uri prin care un CSD este conectat la un alt CSD, ca orice alt participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de către acesta din urmă;

(21) „conexiune de acces personalizat” înseamnă o conexiune între CSD-uri prin care un CSD oferă anumite servicii unui alt CSD, separat de serviciile oferite altor participanți la sistemul său de decontare a instrumentelor financiare;

(22) „conexiuni interoperabile” înseamnă conexiuni între CSD-uri prin care sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri devin interoperabile, conform definiției de la articolul 2 litera (o) din Directiva 98/26/CE;

(23) „valori mobiliare” înseamnă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 18 din Directiva 2004/39/CE;

(24) „instrumente ale pieței monetare” înseamnă instrumente ale pieței monetare, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 19 din Directiva 2004/39/CE;

(25) „unități emise de organisme de plasament colectiv” înseamnă unități emise de organisme de plasament colectiv, astfel cum se precizează în anexa I secțiunea C punctul 3 din Directiva 2004/39/CE;

(26) „cote de emisii” înseamnă orice unități recunoscute ca fiind în conformitate cu cerințele Directivei 2003/87/CE;

(27) „piață reglementată” înseamnă „piață reglementată”, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;

(28) „sistem multilateral de tranzacționare (MTF)” înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 15 din Directiva 2004/39/CE;

(29) „sistem organizat de tranzacționare (OTF)” înseamnă orice sistem sau mecanism, care nu constituie o piață reglementată sau un MTF, gestionat de o societate de investiții sau de un operator de pe piață, în cadrul căruia pot interacționa multiple interese de vânzare și cumpărare de instrumente financiare ale unor terțe părți, într-un mod care conduce la încheierea de contracte în conformitate cu dispozițiile titlului II din Directiva 2004/39/CE;

(30) „filială” înseamnă o întreprindere filială în sensul articolului 1 din Directiva 83/349/CEE;

(31) „agent de decontare” înseamnă un agent de decontare, conform definiției de la articolul 2 litera (d) din Directiva 98/26/CE.

2. Comisia trebuie să fie abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 în legătură cu măsurile având ca scop specificarea elementelor tehnice ale definițiilor de la alineatul (1) punctele 17, 20, 21 și 22 și specificarea serviciilor auxiliare prevăzute în secțiunea B punctele 1 - 4 din anexă și a serviciilor prevăzute în secțiunea C punctele 1 și 2 din anexă.

Titlul II Decontarea instrumentelor financiare

Capitolul I Înscrierea în cont

Articolul 3 Înscrierea în cont

1. Societățile care emit valori mobiliare care sunt admise la tranzacționare pe piețe reglementate iau măsuri ca aceste instrumente financiare să fie reprezentate prin înscriere în cont ca imobilizare, prin emiterea unei note globale, care reprezintă întreaga emisiune, sau după o emisiune directă de instrumente financiare, în formă dematerializată.

2. În cazul în care instrumentele financiare la care se face referire la alineatul (1) sunt tranzacționate pe piețele reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare (MTF) sau în sisteme organizate de tranzacționare (OTF), sau sunt transferate ca urmare a unui contract de garanție financiară, conform definiției de la articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/47/CE, aceste instrumente financiare trebuie să fie înregistrate prin înscriere în cont la un CSD înainte de data tranzacției, cu excepția cazului în care au fost deja înregistrate în acest mod.

Articolul 4 Punere în aplicare

1. Autoritățile din statul membru în care este stabilită societatea care emite instrumente financiare trebuie să aibă competența de a garanta punerea în aplicare a articolului 3 alineatul (1).

2. Autoritățile competente pentru supravegherea piețelor reglementate, a MTF-urilor și a OTF-urilor trebuie să asigure aplicarea articolului 3 alineatul (2) atunci când instrumentele financiare la care se face referire în articolul 3 alineatul (1) sunt tranzacționate pe piețele reglementate, MTF sau OTF.

3. Autoritățile din statele membre responsabile pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/47/CE trebuie să fie competente pentru a se asigura că articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament se aplică în cazul în care instrumentele financiare la care se face referire în articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament sunt transferate în urma unui contract de garanție financiară, conform definiției de la articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/47/CE.

Capitolul II Perioadele de decontare

Articolul 5 Datele prevăzute pentru decontare

1. Orice participant la un sistem de decontare a instrumentelor financiare care cumpără sau vinde, pe cont propriu sau în numele unui terț, valori mobiliare, instrumente ale pieței monetare, unități emise de organisme de plasament colectiv și cote de emisii trebuie să își deconteze obligația în legătură cu sistemul de decontare a instrumentelor financiare la data prevăzută pentru decontare.

2. În ceea ce privește valorile mobiliare menționate la alineatul (1) care sunt tranzacționate pe piețe reglementate, MTF-uri sau OTF-uri, data prevăzută pentru decontare nu poate depăși a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacției.

3. Autoritatea relevantă din statul membru a cărui legislație este aplicabilă în cazul sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un CSD trebuie să aibă competența de a asigura aplicarea alineatelor (1) și (2).

Capitolul III Disciplina în materie de decontare

Articolul 6 Măsuri de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării

1. Toate piețele reglementate, MTF-urile sau OTF-urile stabilesc proceduri care să permită confirmarea detaliilor relevante ale tranzacțiilor cu instrumentele financiare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) la data la care au fost transmise ordinele.

2. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile stabilesc proceduri care să faciliteze decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) la data prevăzută pentru decontare. CSD-urile promovează decontarea rapidă la data prevăzută pentru decontare prin intermediul unor mecanisme adecvate, cum ar fi o structură tarifară progresivă.

3. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile instituie instrumente de monitorizare care să le permită să identifice în prealabil tranzacțiile cu instrumente financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) care prezintă cea mai mare probabilitate de neexecutare a decontării și impun participanților decontarea tranzacțiilor respective la data prevăzută pentru decontare.

4. Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) elaborează, în consultare cu membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile procedurilor necesare pentru a permite confirmarea detaliilor relevante ale tranzacțiilor și a facilita decontarea, prevăzute la alineatele (1) și (2), precum și detaliile instrumentelor de monitorizare pentru identificarea cazurilor probabile de neexecutare a decontării, prevăzute la alineatul (3).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 7 Măsuri de soluționare a cazurilor de neexecutare a decontării

1. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile instituie un sistem care monitorizează cazurile de neexecutare a decontării tranzacțiilor cu instrumentele financiare menționate la articolul 5 alineatul (1). CSD-urile transmit rapoarte periodice autorității competente și oricărei persoane care are un interes legitim, cuprinzând numărul de cazuri de neexecutare a decontării și detaliile legate de acestea, precum și orice alte informații relevante. Autoritățile competente comunică AEVMP orice informații relevante cu privire la cazurile de neexecutare a decontării.

2. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile trebuie să stabilească proceduri care să faciliteze decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) care nu au fost decontate la data prevăzută pentru decontare. Aceste proceduri trebuie să prevadă un mecanism de sancționare suficient de disuasiv pentru participanții care împiedică executarea decontării.

3. Participanții la sistemul de decontare a instrumentelor financiare care nu reușesc să livreze instrumentele financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) către participanții destinatari, la data prevăzută pentru decontare, fac obiectul unei cumpărări impuse prin care instrumentele respective sunt cumpărate de pe piață, în termen de cel mult patru zile de la data prevăzută pentru decontare, și livrate participanților destinatari, precum și al altor măsuri în conformitate cu alineatul (4).

4. Măsurile prevăzute la alineatul (3) precizează cel puțin următoarele:

(a) penalitățile zilnice plătite de participantul în insolvență, pentru fiecare zi lucrătoare dintre data prevăzută pentru decontare și data efectivă a decontării;

(b) perioada de preaviz acordată participantului în insolvență, înainte de executarea unei cumpărări impuse;

(c) prețul și costurile cumpărării impuse;

(d) după caz, partea care execută cumpărarea impusă;

(e) valoarea compensației datorate participantului destinatar în cazul în care executarea cumpărării impuse nu este posibilă.

5. Măsurile prevăzute la alineatul (3) garantează că:

(a) participantul destinatar primește cel puțin prețul instrumentelor financiare convenit la momentul încheierii tranzacției;

(b) penalitățile zilnice plătite de participantul în insolvență sunt suficient de disuasive pentru acesta;

(c) în cazul în care executarea cumpărării impuse nu este posibilă, valoarea compensației în numerar plătite participantului destinatar este mai mare decât prețul instrumentelor financiare convenit la momentul încheierii tranzacției și decât cel mai recent preț făcut public pentru astfel de instrumente la locul de tranzacționare unde a fost încheiată tranzacția, și este suficient de disuasivă pentru participantul în insolvență;

(d) părțile la care se face referire la alineatul (7), inclusiv CCP-urile, care execută cumpărarea impusă, comunică participanților taxele percepute pentru acest serviciu;

(e) dacă o parte, alta decât participantul care nu și-a îndeplinit obligațiile, execută cumpărarea impusă, participantul care nu și-a îndeplinit obligațiile rambursează toate sumele plătite de partea executantă, în conformitate cu alineatele (3) și (4).

6. CSD-urile, CCP-urile, piețele reglementate, MTF-urile și OTF-urile instituie proceduri care să le permită să suspende orice participant care nu își îndeplinește în mod sistematic obligațiile de a livra instrumentele financiare menționate la alineatul (1) sau sumele în numerar la data prevăzută pentru decontare, și fac publică identitatea participantului respectiv numai după ce acestuia i-a fost acordată posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

7. Alineatele (2) - (6) se aplică tuturor tranzacțiilor cu instrumentele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) care sunt admise la tranzacționare pe piețele reglementate, care sunt tranzacționate prin MTF-uri sau OTF-uri sau sunt compensate de o CCP.

Pentru tranzacțiile compensate de o CCP înainte de decontarea în cadrul unui sistem de decontare a instrumentelor financiare, măsurile prevăzute la alineatele (3) –(5) se execută de către CCP.

Pentru tranzacțiile care nu sunt compensate de o CCP, piețele reglementate, MTF-urile și OTF-urile includ în normele lor interne o obligație impusă participanților lor de a face obiectul măsurilor prevăzute la alineatele (3) - (5).

8. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile sistemului de monitorizare a cazurilor de nedecontare și ale rapoartelor privind cazurile de neexecutare a decontării menționate la alineatul (1), ale procedurilor de facilitare a decontării tranzacțiilor în urma cazurilor de neexecutare a decontării prevăzute la alineatul (2) și ale măsurilor prevăzute la alineatele (3) - (5).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 8 Punere în aplicare

1. Autoritatea competentă din statul membru a cărui legislație este aplicabilă sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un CSD este competentă să garanteze aplicarea articolelor 6 și 7 și să monitorizeze sancțiunile impuse, în strânsă colaborare cu autoritățile competente pentru supravegherea piețelor reglementate, MTF-urile, OTF-urile și CCP-urile menționate la articolul 7. În mod concret, autoritățile trebuie să monitorizeze aplicarea sancțiunilor menționate la articolul 7 alineatele (2) și (4) și a măsurilor prevăzute la articolul 7 alineatul (6).

2. Pentru a asigura coerența, eficiența și eficacitatea practicilor în materie de supraveghere în cadrul Uniunii în ceea ce privește articolele 6 și 7 din prezentul regulament, AEVMP poate emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Titlul III Depozitarii centrali de instrumente financiare

Capitolul I Autorizarea și supravegherea CSD-urilor

SECȚIUNEA 1 Autoritățile responsabile pentru autorizarea și supravegherea CSD-urilor

Articolul 9 Autoritatea competentă

CSD-urile sunt autorizate și supravegheate de către autoritatea competentă din statul membru în care sunt stabilite.

Articolul 10 Desemnarea autorității competente

1. Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă responsabilă pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de prezentul regulament pentru autorizarea și supravegherea CSD-urilor stabilite pe teritoriul său și informează AEVMP în consecință.

În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta stabilește rolul fiecărei autorități și desemnează o singură autoritate responsabilă pentru cooperarea cu autoritățile competente ale celorlalte state membre, cu autoritățile relevante prevăzute la articolul 11, cu AEVMP și cu ABE, ori de câte ori regulamentul prevede acest lucru în mod expres.

2. AEVMP publică pe site-ul său lista autorităților competente desemnate în conformitate cu alineatul (1).

3. Autoritățile competente dispun de competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor.

Articolul 11 Autoritățile relevante

1. Următoarele autorități sunt implicate în autorizarea și supravegherea CSD-urilor, ori de câte ori prezentul regulament prevede acest lucru în mod expres:

(a) autoritatea responsabilă pentru supravegherea sistemului de decontare a instrumentelor financiare, gestionată de CSD-ul din statul membru a cărui legislație se aplică sistemului de decontare a instrumentelor financiare respective;

(b) după caz, banca centrală din Uniune în ale cărei registre se decontează etapa în numerar a sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de CSD sau, în caz de decontare prin intermediul unei instituții de credit în conformitate cu titlul IV, banca centrală din Uniune care emite moneda relevantă.

2. AEVMP publică pe site-ul său lista autorităților relevante menționate la alineatul (1).

Articolul 12 Cooperarea între autorități

1. Autoritățile menționate la articolele 9 și 11 și AEVMP colaborează strâns în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament, în special în situațiile de urgență menționate la articolul 13. Ori de câte ori acest lucru este oportun și relevant, o astfel de cooperare include și alte autorități și organisme publice, în special cele înființate sau desemnate în temeiul Directivei 2003/87/CE.

Pentru a asigura coerența, eficiența și eficacitatea practicilor în materie de supraveghere în cadrul Uniunii, inclusiv cooperarea între autoritățile menționate la articolele 9 și 11 în cadrul diferitelor evaluări necesare pentru aplicarea prezentului regulament, AEVMP poate emite orientări adresate autorităților menționate la articolul 9, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

2. În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente acordă importanța cuvenită efectului potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din toatele celelalte state membre implicate, în special în situațiile de urgență menționate la articolul 13, pe baza informațiilor disponibile.

Articolul 13 Situații de urgență

Autoritățile menționate la articolele 9 și 11 informează imediat AEVMP și se informează reciproc cu privire la orice situație de urgență legată de un CSD, inclusiv cu privire la eventualele evoluții apărute pe piețele financiare, care ar putea avea un efect negativ asupra lichidității pieței și asupra stabilității sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care este stabilit CSD-ul sau unul dintre participanții acestuia.

Secțiunea 2 Condiții și proceduri pentru autorizarea CSD-urilor

Articolul 14 Autorizarea CSD-urilor

1. Orice persoană juridică care se încadrează în definiția CSD-urilor trebuie să obțină o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită, înainte de a-și începe activitatea.

2. Autorizația precizează serviciile, prevăzute în secțiunile A și B din anexă, pe care CSD-ul este autorizat să le furnizeze.

3. CSD-urile respectă în permanență condițiile necesare pentru acordarea autorizației.

CSD-urile trebuie să aducă neîntârziat la cunoștința autorității competente toate modificările importante care afectează condițiile în care le-a fost acordată autorizația.

Articolul 15 Procedura de acordare a autorizației

1. CSD-ul solicitant depune o cerere de autorizare la autoritatea sa competentă.

2. Cererea de autorizare trebuie să fie însoțită de toate informațiile necesare pentru a permite autorității competente să constate că CSD-ul solicitant a luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament. Cererea de autorizare cuprinde un program de operațiuni care să specifice tipurile de activități comerciale avute în vedere și organizarea structurală a CSD-ului.

3. În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea competentă trebuie să evalueze dacă aceasta este completă. Dacă cererea este incompletă, autoritatea competentă stabilește un termen până la care CSD-ul solicitant trebuie să furnizeze informații suplimentare. Autoritatea competentă trebuie să informeze CSD-ul solicitant atunci când cererea este considerată completă.

4. Din momentul în care cererea este considerată completă, autoritatea competentă transmite toate informațiile incluse în cerere autorităților relevante menționate la articolul 11 și consultă aceste autorități cu privire la caracteristicile sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de CSD-ul solicitant.

5. Înainte de autorizarea CSD-ului solicitant, autoritatea competentă consultă autoritățile competente din celălalt stat membru implicat în următoarele cazuri:

(a) CSD-ul este o filială a unui CSD autorizat într-un alt stat membru;

(b) CSD-ul este o filială a întreprinderii-mamă a unui CSD autorizat într-un alt stat membru;

(c) CSD-ul este controlat de aceleași persoane fizice sau juridice care controlează un alt CSD autorizat într-un alt stat membru.

Consultarea prevăzută în primul paragraf se referă la următoarele:

(a) evaluarea calității acționarilor și a participanților menționată la articolul 25 alineatul (4) și a onorabilității și experienței persoanelor care conduc efectiv activitatea CSD-ului, ori de câte ori respectivii acționari, participanți și persoane acționează atât în cadrul CSD-ului, cât și al unui CSD autorizat într-un alt stat membru;

(b) dacă relațiile menționate la alineatul (5), între CSD-ul autorizat într-un alt stat membru și CSD-ul solicitant, nu afectează capacitatea acestuia din urmă de a respecta cerințele prezentului regulament.

6. În termen de șase luni de la depunerea unei cereri complete, autoritatea competentă transmite CSD-ului solicitant, în scris, o decizie motivată temeinic de acordare sau de refuz al autorizației.

7. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile pe care CSD-urile solicitante trebuie să le furnizeze autorității competente în cadrul cererii de autorizare.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

8. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare prin care se stabilesc formularele tip, modelele și procedurile pentru cererea de autorizare.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 16 Efectele autorizării

1. Activitățile CSD-urilor autorizate se limitează la furnizarea serviciilor pentru care a fost obținută autorizația.

2. Sistemele de decontare a instrumentelor financiare pot fi gestionate numai de CSD-urile autorizate și de băncile centrale.

3. CSD-urile autorizate nu trebuie să fie expuse la riscurile legate de prestarea de servicii auxiliare de tip bancar de către instituția de credit desemnată să furnizeze astfel de servicii în conformitate cu titlul IV.

4. CSD-urile autorizate pot deține participații doar la o persoană juridică ale cărei activități se limitează la prestarea serviciilor prevăzute în secțiunile A și B din anexă.

Articolul 17 Extinderea și externalizarea unor activități și servicii

1. CSD-urile autorizate prezintă o cerere de autorizare autorității competente a statului membru în care sunt stabilite atunci când doresc să externalizeze un serviciu de bază către o terță parte în temeiul articolului 28 sau să își extindă activitatea prin adăugarea uneia sau mai multora dintre următoarele activități:

(a)     serviciile de bază și auxiliare prevăzute în secțiunile A și B din anexă, care nu sunt acoperite de autorizația inițială;

(b)     gestionarea unui alt sistem de decontare a instrumentelor financiare;

(c)     decontarea integrală sau parțială a etapei în numerar a sistemului de decontare a instrumentelor financiare în conturile unei alte bănci centrale;

(d)     instituirea de conexiuni între CSD-uri.

2. Acordarea autorizației menționate la alineatul (1) trebuie să respecte procedura prevăzută la articolul 15.

Autoritatea competentă trebuie să informeze CSD-ul solicitant dacă autorizația a fost acordată sau refuzată, în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri complete.

Articolul 18 Retragerea autorizației

1. Autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit CSD-ul retrage autorizația în oricare dintre următoarele situații:

(a) când CSD-ul nu a folosit autorizația timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizație sau nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate în ultimele șase luni;

(b) când CSD-ul a obținut autorizația prin declarații false sau alte mijloace ilicite;

(c) când CSD-ul nu mai îndeplinește condițiile în care i-a fost acordată autorizația și nu a luat măsurile de remediere solicitate de autoritatea competentă într-un termen prestabilit;

(d) când CSD-ul a încălcat grav și sistematic cerințele stabilite în prezentul regulament.

2. De îndată ce ia cunoștință de una dintre situațiile prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă consultă imediat autoritățile relevante prevăzute la articolul 11 cu privire la necesitatea retragerii autorizației, cu excepția cazului în care o astfel de decizie se impune de urgență.

3. AEVMP, precum și orice autoritate relevantă menționată la articolul 11, poate cere în orice moment autorității competente a statului membru în care este stabilit CSD-ul să analizeze dacă CSD-ul respectă în continuare condițiile în care i-a fost acordată autorizația.

4. Autoritatea competentă poate limita retragerea la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar.

Articolul 19 Registrul CSD-urilor

1. Deciziile luate de autoritățile competente în temeiul articolelor 14, 17 și 18 se comunică imediat AEVMP.

2. Băncile centrale informează imediat AEVMP în legătură CSD-urile pe care le gestionează.

3. Denumirea fiecărui CSD care funcționează în conformitate cu prezentul regulament, și pentru care s-a acordat autorizația sau recunoașterea prevăzută la articolele 14, 17 și 23, este înscrisă pe o listă care indică serviciile și categoriile de instrumente financiare pentru care fost autorizat CSD-ul. Lista include sucursalele operate de CSD în alte state membre și conexiunile cu alte CSD-uri. AEVMP publică lista pe site-ul său specific și o actualizează.

4. Autoritățile competente menționate la articolul 9 comunică AEVMP instituțiile care funcționează ca CSD-uri în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Secțiunea 3 Supravegherea CSD-urilor

Articolul 20 Examinare și evaluare

1. Autoritatea competentă examinează, cel puțin o dată pe an, acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de un CSD pentru a respecta prezentul regulament și evaluează riscurile la care CSD-ul este sau ar putea fi expus.

2. Autoritățile competente stabilesc frecvența și intensitatea examinării și a evaluării menționate la alineatul (1), ținând seama de dimensiunea, importanța sistemică, natura, amploarea și complexitatea activităților CSD-ului în cauză. Actualizarea examinării și a evaluării se face cel puțin o dată pe an.

3. Autoritatea competentă poate desfășura inspecții la fața locului având ca obiect CSD-ul.

4. Când se realizează examinarea și evaluarea menționate la alineatul (1), autoritatea competentă consultă într-un stadiu incipient autoritățile competente prevăzute la articolul 11 cu privire la funcționarea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD.

5. Autoritatea competentă informează în mod regulat, cel puțin o dată pe an, autoritățile competente menționate la articolul 11 cu privire la rezultatele examinării și evaluării menționate la alineatul (1), inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancțiuni.

6. Atunci când realizează examinarea și evaluarea menționate la alineatul (1), autoritățile competente responsabile cu supravegherea CSD-urilor care mențin tipurile de relații menționate la articolul 15 alineatul (5) primul paragraf literele (a), (b) și (c) își comunică reciproc toate informațiile relevante care le-ar putea facilita sarcinile.

7. Autoritatea competentă solicită CSD-urilor care nu îndeplinesc cerințele prezentului regulament să întreprindă cât mai devreme posibil acțiunile sau măsurile necesare pentru a remedia situația.

8. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:

(a) informațiile pe care CSD-urile le furnizează autorității competente în scopul examinării menționate la alineatul (1);

(b) informațiile pe care autoritatea competentă le comunică autorităților relevante prevăzute la alineatul (5);

(c) informațiile pe care autoritățile competente prevăzute la alineatul (6) și le comunică reciproc.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

9.           AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele tip, modelele și procedurile pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (8) primul paragraf.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea 4 Furnizarea de servicii într-un alt stat membru

Articolul 21 Libertatea de a furniza servicii într-un alt stat membru

1. CSD-urile autorizate își pot desfășura activitățile pe teritoriul Uniunii, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin prestarea directă de servicii, cu condiția ca tipurile de activități în cauză să fie acoperite de autorizație.

2. CSD-urile care doresc să furnizeze servicii pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată, sau să modifice gama de servicii furnizate, comunică următoarele informații autorității competente din statul membru în care sunt stabilite:

(a) statul membru în care intenționează să funcționeze;

(b) un program al activităților, enumerând în mod concret serviciile pe care doresc să le furnizeze;

(c) în cazul sucursalelor, structura organizatorică a sucursalei și numele persoanelor care răspund de gestionarea sucursalei.

3. În termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (2), autoritatea competentă comunică aceste informații autorității competente din statul membru gazdă, cu excepția cazului în care, ținând cont de prestarea de servicii avută în vedere, are motive să se îndoiască de nivelul de adecvare a structurii administrative sau de situația financiară a CSD-ului care dorește să furnizeze servicii în statul membru gazdă.

4. În cazul în care autoritatea competentă refuză comunicarea informațiilor autorității competente a statului membru gazdă, aceasta își motivează refuzul față de CSD-ul în cauză în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor.

5. CSD-ul poate începe să furnizeze servicii în statul membru gazdă în următoarele condiții:

(a) după ce a primit de la autoritatea competentă din statul membru gazdă o comunicare prin care se confirmă primirea de către aceasta din urmă a comunicării menționate la alineatul (3);

(b) în absența primirii unei comunicări, după două luni de la data transmiterii comunicării menționate la alineatul (3).

6. În caz de modificare a uneia dintre informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (2), CSD-ul anunță în scris autoritatea competentă a statului membru de origine, cu cel puțin o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.

Articolul 22 Cooperarea între autoritățile din țara de origine și cele din țara gazdă

1. În cazul în care un CSD autorizat într-un stat membru a înființat o sucursală într-un alt stat membru, autoritatea competentă din statul membru de origine al CSD-ului respectiv, în exercitarea responsabilităților sale și după ce a informat autoritatea competentă din statul membru gazdă, poate efectua inspecții la fața locului în sucursala în cauză.

2. Autoritățile competente din statele membre gazdă pot solicita CSD-urilor care furnizează servicii în conformitate cu articolul 21 să le informeze periodic cu privire la activitățile pe care le desfășoară în statele membre gazdă, în special în scopul colectării de date statistice.

3. Autoritatea competentă din statul membru de origine al CSD-ului, la cererea autorității competente din statul membru gazdă și într-un interval adecvat de timp, comunică identitatea emitenților și a participanților la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-ul care prestează servicii în statul membru gazdă și orice alte informații relevante privind activitățile desfășurate de CSD-ul respectiv în statul membru gazdă.

4. În cazul în care, având în vedere situația piețelor instrumentelor financiare în statul membru gazdă, activitățile unui CSD care a înființat o sucursală sau a instituit conexiuni interoperabile cu alte CSD-uri sau sisteme de decontare a instrumentelor financiare în statul membru gazdă au dobândit o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor instrumentelor financiare și pentru protecția investitorilor din statul membru gazdă, autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă încheie acorduri de cooperare pentru supravegherea activităților CSD-ului respectiv în statul membru gazdă.

5. În cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă are motive clare și demonstrabile pentru care consideră că un CSD care furnizează servicii pe teritoriul său în conformitate cu articolul 21 încalcă obligațiile care decurg din dispozițiile prezentului regulament, aceasta aduce aceste constatări la cunoștința autorității competente din statul membru de origine.

În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de autoritatea competentă din statul membru de origine, sau pentru că aceste măsuri se dovedesc a fi insuficiente, CSD-ul continuă să încalce obligațiile care decurg din dispozițiile prezentului regulament, după informarea autorității competente din statul membru de origine, autoritatea competentă din statul membru gazdă ia toate măsurile adecvate necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament pe teritoriul statului membru gazdă. AEVMP trebuie să fie informată neîntârziat cu privire la aceste măsuri.

Autoritatea competentă a statului membru gazdă poate sesiza AEVMP, care poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

6. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, referitor la măsuri de stabilire a criteriilor pe baza cărora activitățile desfășurate de un CSD într-un stat membru gazdă ar putea fi considerate ca având o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor instrumentelor financiare și pentru protecția investitorilor în statul membru gazdă respectiv.

7. AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare standard, modele și proceduri pentru acordurile de cooperare menționate la alineatele (1), (3) și (5).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea 5 Relațiile cu țările terțe

Articolul 23 Țările terțe

1. CSD-urile stabilite într-o țară terță pot oferi servicii de tip CSD, fie printr-o sucursală, fie direct emitenților și participanților stabiliți în Uniune, în legătură cu activitățile lor în Uniune, și pot stabili conexiuni cu un CSD stabilit în Uniune, numai în cazul în care sunt recunoscute de AEVMP.

2. După consultarea autorităților menționate la alineatul (3), AEVMP recunoaște CSD-ul stabilit într-o țară terță care a solicitat recunoașterea în vederea prestării serviciilor menționate la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (6);

(b) CSD-ul face efectiv obiectul autorizării și supravegherii, prin care se asigură conformitatea deplină cu cerințele prudențiale aplicabile în țara terță respectivă;

(c) au fost încheiate acorduri de cooperare între AEVMP și autoritățile competente din țara terță în cauză, în conformitate cu alineatul (7).

3. Atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (2), AEVMP se consultă cu:

(a) autoritățile competente din statele membre în care CSD-ul din țara terță intenționează să furnizeze servicii de tip CSD;

(b) autoritățile competente care supraveghează CSD-urile stabilite în Uniune, cu care CSD-ul din țara terță a stabilit conexiuni;

(c) autoritățile menționate la articolul 11 alineatul (1) litera (a);

(d) autoritatea din țara terță, competentă pentru autorizarea și supravegherea CSD-urilor.

4. CSD-urile menționate la alineatul (1) depun cererea de recunoaștere la AEVMP.

CSD-ul solicitant prezintă AEVMP toate informațiile considerate necesare pentru recunoașterea sa. În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea cererii, AEVMP evaluează dacă aceasta este completă. Dacă cererea nu este completă, AEVMP fixează un termen în care CSD-ul solicitant trebuie să furnizeze informații suplimentare.

Decizia de recunoaștere trebuie să se bazeze pe condițiile stabilite la alineatul (2).

În termen de șase luni de la depunerea unei cereri complete, AEVMP transmite CSD-ului solicitant, în scris, o decizie motivată temeinic de acordare sau de refuz al recunoașterii.

5. AEVMP, în consultare cu autoritățile menționate la alineatul (3), reexaminează recunoașterea CSD-ului stabilit într-o țară terță în cazul extinderii de către CSD-ul respectiv, în Uniune, a serviciilor menționate la alineatul (1) în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (1) - (4).

AEVMP retrage recunoașterea CSD-ului în cazul în care condițiile și cerințele impuse în conformitate cu alineatul (2) nu mai sunt îndeplinite, sau în împrejurările menționate la articolul 18.

6. Comisia poate adopta o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 66, stabilind ca mecanismele juridice și de supraveghere ale unei țări terțe să garanteze că CSD-urile autorizate în țara terță respectivă respectă cerințele juridice obligatorii care sunt echivalente cu cerințele prevăzute în prezentul regulament, ca CSD-urile respective să facă obiectul supravegherii și aplicării efective în respectiva țară terță în mod permanent, și ca respectivul cadru juridic al țării terțe să prevadă un sistem echivalent eficace de recunoaștere a CSD-urilor autorizate în temeiul regimurilor juridice ale țărilor terțe.

7. În conformitate cu articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente cu prezentul regulament, în conformitate cu alineatul (6). Acordurile în cauză specifică cel puțin:

(a) mecanismul utilizat pentru schimbul de informații dintre AEVMP și autoritățile competente ale țărilor terțe în cauză, inclusiv accesul la toate informațiile solicitate de AEVMP cu privire la CSD-urile autorizate în țări terțe;

(b) mecanismul de notificare imediată a AEVMP în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță constată încălcarea de către un CSD pe care îl supraveghează a condițiilor de autorizare sau a altor acte legislative pe care are obligația de a le respecta;

(c) procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv, după caz, inspecțiile la fața locului.

În cazul în care un acord de cooperare prevede realizarea de transferuri de date cu caracter personal de către un stat membru, orice transfer de acest gen trebuie să respecte dispozițiile Directivei 95/46/CE și, în cazul în care un acord de cooperare prevede realizarea de transferuri de date cu caracter personal de către AEVMP, orice transfer de acest gen trebuie să respecte dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 45/2001.

8. Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 privind măsurile menite să precizeze serviciile pentru care un CSD stabilit într-o țară terță trebuie să solicite AEVMP recunoașterea, în conformitate cu alineatul (1), precum și informațiile pe care CSD-ul solicitant trebuie să le comunice AEVMP în cererea de recunoaștere, în conformitate cu alineatul (4).

Capitolul II Cerințe aplicabile depozitarilor centrali de instrumente financiare

Secțiunea 1 Cerințe organizatorice

Articolul 24 Dispoziții generale

1. CSD-urile trebuie să dispună de un sistem robust de guvernanță, care să includă o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente, procese eficiente de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse, precum și politici adecvate de remunerare și mecanisme de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase.

2. CSD-urile adoptă politici și proceduri suficient de eficace pentru a asigura respectarea prezentului regulament, inclusiv respectarea tuturor prevederilor acestuia de către propriii manageri și angajați.

3. CSD-urile mențin și aplică reguli organizatorice și administrative scrise eficiente pentru identificarea și administrarea conflictelor de interese care pot apărea între ele, inclusiv managerii lor, angajații, membrii consiliului de administrație sau orice persoană legată de acestea direct sau indirect, și participanții lor sau clienții acestora. CSD-urile mențin și aplică proceduri de soluționare adecvate în cazul apariției unui potențial conflict de interese.

4. CSD-urile pun la dispoziția publicului sistemul de guvernanță și regulile aplicabile activității lor.

5. CSD-urile trebuie să aibă proceduri adecvate în baza cărora angajații să raporteze, prin intermediul unui canal specific, încălcările potențiale la nivel intern.

6. CSD-urile sunt supuse unor controale de audit frecvente și independente. Rezultatele acestor controale se transmit consiliului de administrație și se pun la dispoziția autorității competente.

7. Un CSD care are legături de capital cu un alt CSD, o societate holding sau o instituție de credit de tipul celor menționate la titlul IV trebuie să adopte politici și proceduri detaliate care să precizeze modul în care cerințele stabilite în prezentul articol se aplică grupului și diferitelor entități ale grupului.

8. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze instrumentele de monitorizare a riscurilor CSD-urilor menționate la alineatul (1) și responsabilitățile personalului cheie în ceea ce privește riscurile respective, potențialele conflicte de interese menționate la alineatul (3) și metodele de audit menționate la alineatul (6), atât la nivelul CSD-ului, cât și la nivelul grupului.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 25 Conducerea, consiliul de administrație și acționarii

1. Personalul de conducere al unui CSD trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a CSD-ului.

2. Consiliul de administrație al unui CSD are în componența sa membri independenți în proporție de cel puțin o treime și în număr de minimum doi.

3. Remunerarea membrilor independenți și a celorlalți membri fără funcție executivă ai consiliului de administrație nu este legată de rezultatele economice ale CSD-ului.

4. Consiliul de administrație trebuie să fie alcătuit din membri care dețin o combinație adecvată de competențe, experiență și cunoștințe privind entitatea și piața.

5. CSD-urile stabilesc cu claritate rolurile și responsabilitățile consiliului de administrație și pun procesele verbale ale ședințelor consiliului la dispoziția autorității competente.

6. Acționarii CSD-ului și participanții care pot să exercite, direct sau indirect, un control asupra conducerii CSD-ului trebuie să fie în măsură să asigure o administrare sănătoasă și prudentă a CSD-ului.

7. Un CSD:

(a) furnizează autorității competente și face publice informații privind acționariatul CSD-ului și, în special, identitatea și valoarea intereselor deținute de orice părți care sunt în măsură să exercite controlul asupra funcționării CSD-ului;

(b) semnalează autorității competente și face public orice transfer de proprietate care antrenează o schimbare a identității persoanelor care exercită controlul asupra funcționării CSD-ului.

8. În termen de 60 de zile lucrătoare de la primirea informațiilor menționate la alineatul (7), autoritatea competentă ia o decizie privind modificările propuse cu privire la controlul CSD-ului. Autoritatea competentă refuză aprobarea oricăror modificări propuse cu privire la controlul CSD-ului în cazul în care există motive obiective și demonstrabile pentru a considera că acestea ar risca să compromită administrarea sănătoasă și prudentă a CSD-ului sau capacitatea CSD-ului de a respecta prezentul regulament.

Articolul 26 Comitetul de utilizatori

1. CSD-urile înființează comitete de utilizatori pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează; acestea sunt compuse din reprezentanți ai emitenților și ai participanților la respectivele sisteme de decontare a instrumentelor financiare. Recomandările comitetului de utilizatori trebuie să fie libere de orice influență directă din partea conducerii CSD-ului.

2. CSD-ul stabilește mandatul fiecărui comitet de utilizatori înființat, sistemul de guvernanță necesar pentru a-i asigura independența și procedurile operaționale, precum și criteriile de admitere și mecanismul de alegere a membrilor comitetului de utilizatori. Sistemul de guvernanță se pune la dispoziția publicului și prevede că comitetul de utilizatori raportează direct consiliului de administrație și se reunește în ședințe regulate.

3. Comitetele de utilizatori oferă recomandări consiliului de administrație al CSD-ului cu privire la principalele măsuri care îi afectează pe membrii lor, inclusiv criteriile privind acceptarea de emitenți sau participanți în sistemele de decontare a instrumentelor financiare, nivelul serviciului și structura prețurilor.

4. Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a fi corect informate, membrii comitetelor de utilizatori sunt supuși obligației de confidențialitate. Atunci când președintele comitetului de utilizatori constată că un membru se află într-o situație de conflict de interese efectiv sau potențial în raport cu o anumită chestiune, membrul respectiv nu are dreptul de a vota asupra acelei chestiuni.

5. CSD-urile informează de îndată autoritatea competentă în legătură cu orice decizie a consiliului de administrație de a nu urma recomandările făcute de comitetul de utilizatori.

Articolul 27 Evidența datelor

1. CSD-urile păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani toate evidențele referitoare la serviciile prestate și la activitățile desfășurate, pentru a permite autorității competente să monitorizeze respectarea cerințelor prezentului regulament.

2. CSD-urile pun la dispoziția autorității competente și a autorităților relevante menționate la articolul 11, la cerere, datele menționate la alineatul (1), în scopul îndeplinirii mandatelor lor.

3. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile evidențelor menționate la alineatul (1), care trebuie să fie păstrate în scopul monitorizării respectării de către CSD-uri a dispozițiilor prezentului regulament.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

4. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formatul datelor menționate la alineatul (1), care trebuie să fie păstrate în scopul monitorizării respectării de către CSD-uri a dispozițiilor prezentului regulament.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 28 Externalizarea

1. Atunci când un CSD externalizează servicii sau activități către o terță parte, CSD-ul rămâne pe deplin răspunzător de îndeplinirea tuturor obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament și respectă în orice moment condițiile următoare:

(a) externalizarea nu atrage după sine delegarea responsabilității CSD-ului;

(b) relația CSD-ului cu participanții sau emitenții săi și obligațiile față de aceștia rămân neschimbate;

(c) condițiile de autorizare a CSD-ului nu se modifică;

(d) externalizarea nu împiedică exercitarea funcțiilor de supraveghere și control, inclusiv accesul la fața locului în scopul obținerii oricăror informații relevante necesare pentru îndeplinirea acestor funcții;

(e) externalizarea nu are ca efect privarea CSD-ului de sistemele și mijloacele de control necesare pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă;

(f) CSD-ul păstrează expertiza și resursele necesare pentru a evalua calitatea serviciilor prestate, adecvarea capitalului și a structurii organizatorice a prestatorului de servicii, pentru a supraveghea cu eficacitate serviciile externalizate și pentru a gestiona riscurile aferente externalizării;

(g) CSD-ul are acces direct la informațiile relevante ale serviciilor externalizate;

(h) prestatorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă și autoritățile relevante menționate la articolul 11 în privința activităților externalizate;

(i) CSD-ul se asigură că prestatorul de servicii respectă standardele stabilite de legislația relevantă privind protecția datelor care s-ar aplica în cazul în care furnizorii de servicii ar fi stabiliți în Uniune. CSD-ul are responsabilitatea să se asigure că standardele respective sunt prevăzute într-un contract încheiat între părți și că standardele respective sunt respectate.

2. CSD-ul definește într-un acord scris drepturile și obligațiile sale și pe cele ale prestatorului de servicii. Acordul de externalizare trebuie să prevadă posibilitatea ca CSD-ul să denunțe acordul.

3. CSD-urile pun la dispoziția autorității competente și a autorităților relevante menționate la articolul 11, la cerere, toate informațiile de care au nevoie pentru a putea să evalueze conformitatea activităților externalizate cu cerințele prezentului regulament.

4. Externalizarea unui serviciu de bază este supusă autorizării de către autoritatea competentă în temeiul articolului 17.

5. Alineatele (1) - (4) nu se aplică în cazul în care CSD-ul externalizează o parte dintre serviciile sau activitățile sale unei entități publice, iar externalizarea respectivă este guvernată de un cadru juridic, de reglementare și operațional specific care a fost convenit și formalizat de entitatea publică și CSD-ul relevant și agreat de autoritățile competente în baza cerințelor stabilite în prezentul regulament.

Secțiunea 2 Norme de conduită

Articolul 29 Dispoziții generale

1. CSD-urile trebuie să fie concepute astfel încât să răspundă nevoilor participanților lor și ale piețelor pe care le deservesc.

2. CSD-urile trebuie să aibă scopuri clar definite și obiective cuantificabile și realizabile, de exemplu în ceea ce privește aspecte ca nivelurile minime ale serviciului, așteptările legate de gestionarea riscurilor și prioritățile de afaceri.

3. CSD-urile trebuie să aibă reguli transparente pentru gestionarea reclamațiilor.

Articolul 30 Condiții de participare

1. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, un CSD trebuie să dispună de criterii publice privind participarea, care să asigure un acces echitabil și deschis. Aceste criterii trebuie să fie transparente, obiective, să ia în considerare riscurile și să fie nediscriminatorii, astfel încât să asigure un acces echitabil și deschis la CSD. Criteriile care restricționează accesul sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla riscul la care este expus CSD-ul.

2. CSD-ul tratează cererile de acces fără întârziere, oferind un răspuns în termen de maximum o lună, și pune la dispoziția publicului procedurile aplicate pentru tratarea cererilor de acces.

3. Un CSD poate refuza accesul unui participant care îndeplinește criteriile menționate la alineatul (1) numai dacă motivează această decizie în scris și pe baza unei analize exhaustive a riscurilor.

În caz de refuz, participantul solicitant are dreptul să depună o reclamație la autoritatea competentă a CSD-ului care a refuzat accesul.

Autoritatea competentă responsabilă examinează reclamația în mod corespunzător, evaluând motivele refuzului, și oferă participantului solicitant un răspuns motivat.

În procesul de evaluare a reclamației, autoritatea competentă responsabilă consultă autoritatea competentă din locul de stabilire al participantului solicitant. În cazul în care autoritatea competentă a participantului solicitant nu este de acord cu rezultatul evaluării, cazul se înaintează AEVMP, care poate acționa în conformitate cu competențele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

În cazul în care refuzul CSD-ului de a acorda acces participantului solicitant este considerat nejustificat, autoritatea competentă responsabilă emite un ordin prin care cere CSD-ului să acorde acces participantului solicitant.

4. CSD-urile trebuie să dispună de proceduri obiective și transparente pentru suspendarea și pentru retragerea în mod ordonat a participanților care nu mai îndeplinesc criteriile privind participarea menționate la alineatul (1).

5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 cu privire la măsurile destinate să specifice riscurile care pot justifica refuzul de către CSD al accesului participanților, precum și elementele procedurii menționate la alineatul (3).

6. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard și modele pentru procedura menționată la alineatul (3).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 31 Transparența

1. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, precum și pentru fiecare dintre celelalte servicii pe care le prestează, CSD-urile fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor prestate. Ele indică separat prețurile și comisioanele aferente fiecărui serviciu și fiecărei funcții, inclusiv reducerile și rabaturile și condițiile în care se acordă acestea. CSD-urile le permit clienților lor accesul separat la serviciile specifice prestate.

2. CSD-urile își publică listele de prețuri, astfel încât să faciliteze compararea ofertelor și să le permită clienților să anticipeze prețul pe care trebuie să îl plătească dacă utilizează serviciile.

3. CSD-urile sunt obligate să respecte propria politică publicată de stabilire a prețurilor.

4. CSD-urile furnizează clienților lor informații care să le permită să verifice dacă factura este în concordanță cu listele de prețuri publicate.

5. CSD-urile fac cunoscute tuturor participanților riscurile asociate serviciilor pe care le prestează.

6. CSD-urile evidențiază separat costurile și veniturile aferente serviciilor prestate și comunică informațiile respective autorității competente.

Articolul 32 Proceduri de comunicare cu participanții și alte infrastructuri ale piețelor

CSD-urile utilizează în procedurile lor de comunicare cu participanții la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, precum și cu infrastructurile de piață cu care interacționează, proceduri și norme de comunicare recunoscute pentru transmiterea de mesaje și pentru datele de referință, pentru a facilita înregistrarea, plata și decontarea eficientă.

Secțiunea 3 Cerințe aplicabile serviciilor specifice CSD-urilor

Articolul 33 Dispoziții generale

Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile trebuie să dispună de norme și proceduri adecvate, inclusiv de metode contabile și mecanisme de control robuste, pentru a contribui la asigurarea integrității emisiunilor de instrumente financiare și a reduce și gestiona riscurile asociate cu custodia instrumentelor financiare și decontarea tranzacțiilor cu acestea.

Articolul 34 Integritatea emisiunii

1. CSD-urile adoptă măsuri de reconciliere adecvate pentru a verifica dacă numărul de instrumente financiare care compun o emisiune sau o parte a unei emisiuni de instrumente financiare prezentate CSD-urilor este egal cu suma instrumentelor financiare înregistrate în conturile de instrumente financiare ale participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare, gestionat de CSD. Aceste măsuri de reconciliere trebuie să fie aplicate pe durata unei zile (intraday).

2. Acolo unde este cazul și dacă în procesul de reconciliere pentru o anumită emisiune de instrumente financiare sunt implicate și alte entități, cum ar fi emitentul, operatori de registru, agenți de emisiune, agenți de transfer, depozitari comuni, alte CSD-uri sau alte entități, CSD-ul trebuie să le ceară entităților respective să se pună de acord asupra unor măsuri adecvate de cooperare și schimb de informații cu CSD-ul, astfel încât integritatea emisiunii să fie menținută.

3. Într-un sistem de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un CSD, nu sunt permise descoperitul de cont (overdraft) pentru instrumente financiare, soldurile debitoare sau crearea de instrumente financiare.

4. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze măsurile de reconciliere pe care le adoptă un CSD în temeiul alineatelor (1) - (3).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 35 Protecția instrumentelor financiare ale participanților

1. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile țin o evidență și o contabilitate care să le permită, în orice moment și fără întârziere, să distingă în conturile de la CSD instrumentele financiare ale unui participant de instrumentele financiare ale unui alt participant și, dacă este cazul, de activele proprii ale CSD-ului.

2. CSD-urile țin o evidență și o contabilitate care să permită unui participant să distingă instrumentele financiare proprii de instrumentele financiare ale clienților săi.

3. CSD-urile se oferă să țină o evidență și o contabilitate care să permită unui participant să distingă instrumentele financiare ale fiecăruia dintre clienții săi, dacă și astfel cum cere participantul respectiv („segregare individuală a clienților”).

4. CSD-urile fac publice nivelul de protecție și costurile aferente diferitelor niveluri de segregare pe care le asigură și oferă aceste servicii în condiții comerciale rezonabile.

5. CSD-urile nu folosesc instrumentele financiare ale unui participant, indiferent de scop, decât dacă au obținut consimțământul expres al participantului respectiv.

6. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metodele de înscriere în cont și structurile de conturi care să permită distincția între deținerile menționate la alineatele (1) - (3) și metodele de evaluare a acestora.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 36 Caracterul definitiv al decontării

1. CSD-urile trebuie să se asigure că sistemul de decontare a instrumentelor financiare pe care îl operează oferă o protecție adecvată participanților. Sistemul de decontare a instrumentelor financiare operat de un CSD trebuie să fie desemnat și notificat în conformitate cu procedurile menționate la articolul 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE.

2. CSD-urile trebuie să stabilească proceduri pentru sistemele lor de decontare a instrumentelor financiare care să permită realizarea în timp util a decontării, o expunere minimă a participanților la riscul de contraparte și la riscul de lichiditate și o rată mică de cazuri de neexecutare a decontării.

3. CSD-urile definesc clar momentul în care ordinele de transfer dintr-un sistem de decontare a instrumentelor financiare sunt irevocabile, produc efecte juridice și sunt opozabile terților.

4. CSD-urile fac cunoscut momentul la care transferurile de fonduri și de instrumente financiare dintr-un sistem de decontare a instrumentelor financiare sunt irevocabile, produc efecte juridice și sunt opozabile terților.

5. Alineatele (3) și (4) se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile conexiunilor și infrastructurii IT de decontare comune prevăzute la articolul 45.

6. CSD-urile asigură caracterul definitiv al decontării cel mai târziu la data prevăzută pentru decontare, până la sfârșitul programului de lucru. La cererea comitetului de utilizatori, CSD-urile instalează sisteme care permit decontarea în timp real sau pe durata unei zile (intraday).

7. Încasările în numerar rezultate din decontarea instrumentelor financiare trebuie să devină disponibile, astfel încât să poată fi utilizate de către beneficiari, cel mai târziu la data prevăzută pentru decontare, până la sfârșitul programului de lucru.

8. Toate tranzacțiile cu instrumente financiare contra numerar între participanții direcți la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de un CSD sunt decontate prin mecanismul LCP(livrare contra plată).

9. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze elementele procedurilor menționate la alineatul (2) ce permit realizarea în timp util a decontării.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 37 Decontarea în numerar

1. În cazul tranzacțiilor exprimate în moneda țării în care are loc decontarea, CSD-urile decontează plățile în numerar din sistemele lor de decontare a instrumentelor financiare prin conturi deschise la o bancă centrală care efectuează operațiuni în moneda respectivă, atunci când această opțiune este practică și disponibilă.

2. Atunci când opțiunea decontării în conturi deschise la o bancă centrală nu este practică și disponibilă, un CSD se poate oferi să deconteze plățile în numerar pentru toate sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare, ori pentru o parte din acestea, prin conturi deschise la o instituție de credit. Dacă un CSD se oferă să efectueze decontarea în conturi deschise la o instituție de credit, trebuie să respecte dispozițiile titlului IV.

3. În cazul în care CSD-ul oferă posibilitatea decontării atât în conturi la o bancă centrală cât și în conturi la o instituție de credit, participanții au dreptul să aleagă între aceste două opțiuni.

4. CSD-urile trebuie să le ofere participanților la piață informații suficiente care să le permită să identifice și să evalueze riscurile și costurile asociate acestor servicii.

5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 cu privire la măsurile care definesc cazurile în care decontarea plăților în numerar într-o monedă specifică prin conturi deschise la o bancă centrală nu este practică și disponibilă, precum și metodele de evaluare aferente.

Articolul 38             Reguli și proceduri în cazul insolvenței unui participant

1. Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile trebuie să dispună de reguli și proceduri eficiente și clar definite pentru a gestiona insolvența unui participant, asigurându-se că pot lua măsuri în timp util pentru a limita pierderile și presiunile asupra lichidității și a continua să își îndeplinească obligațiile.

2. CSD-urile pun la dispoziția publicului regulile și procedurile pentru situațiile de insolvență.

3. CSD-urile efectuează împreună cu participanții și alte părți interesate relevante testări și evaluări periodice ale procedurilor lor pentru situațiile de insolvență, pentru a se asigura că acestea sunt practice și eficiente.

4. Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articolul, AEVMP poate emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea 4 Cerințe prudențiale

Articolul 39 Cerințe generale

CSD-urile adoptă un cadru riguros de gestionare cuprinzătoare a riscurilor juridice, de afaceri, operaționale și de alte tipuri.

Articolul 40 Riscuri juridice

1. În scopul autorizării și al supravegherii, precum și pentru informarea clienților lor, CSD-urile trebuie să dispună de reguli, proceduri și contracte clare și ușor de înțeles, inclusiv pentru toate sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează.

2. CSD-urile elaborează reguli, proceduri și contracte care pot fi aplicate în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în cazul insolvenței participantului.

3. CSD-urile care desfășoară activități în diverse jurisdicții identifică și reduc riscurile care decurg din eventualele conflicte de legi între jurisdicții.

Articolul 41 Risc comercial general

CSD-urile trebuie să dispună de instrumente IT robuste de gestionare și control, care să permită identificarea, monitorizarea și gestionarea riscurilor comerciale generale, inclusiv strategia de afaceri, fluxurile de trezorerie și cheltuielile de exploatare.

Articolul 42 Riscuri operaționale

1. CSD-urile identifică toate sursele potențiale de riscuri operaționale, atât interne, cât și externe, și reduc la minimum impactul acestora prin utilizarea unor instrumente IT, mecanisme de control și proceduri adecvate, inclusiv pentru toate sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează.

2. CSD-urile trebuie să dispună de instrumente IT adecvate, care să asigure un grad ridicat de securitate și fiabilitate operațională, și să aibă o capacitate corespunzătoare. Instrumentele de tehnologie a informațiilor trebuie să trateze în mod adecvat complexitatea, varietatea și tipurile de servicii și activități desfășurate, astfel încât să asigure standarde ridicate de securitate, integritate și confidențialitate a informațiilor păstrate.

3. Pentru serviciile notariale și de administrare centralizată pe care le prestează, precum și pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, CSD-urile prevăd, aplică și mențin o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de recuperare în caz de dezastru cu scopul de a asigura continuitatea serviciilor lor, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor CSD-urilor în cazul unor evenimente prezintă un risc semnificativ de perturbare a operațiunilor.

4. Planul menționat la alineatul (3) trebuie să prevadă cel puțin reluarea tuturor tranzacțiilor aflate în curs în momentul perturbării, pentru a permite participanților la un CSD să continue să funcționeze în condiții de siguranță și să efectueze decontarea la data stabilită. Planul trebuie să includă înființarea unui al doilea amplasament de prelucrare, în care să existe nivelul necesar de resurse, capacități și funcționalități esențiale, inclusiv personal cu competențe și experiență corespunzătoare.

5. CSD-urile planifică și desfășoară un program de teste privind măsurile menționate la alineatele (1) - (4).

6. CSD-urile identifică, monitorizează și gestionează riscurile pe care le pot prezenta pentru operațiunile lor participanții principali la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, precum și furnizorii de servicii și utilități, dar și alte CSD-uri și alte infrastructuri ale piețelor.

7. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze riscurile operaționale menționate la alineatele (1) și (6), metodele de testare, abordare și reducere la minimum a riscurilor respective, inclusiv politicile de continuitate a activității și planurile de recuperare în caz de dezastru menționate la alineatele (3) și (4), precum și modalitățile de evaluare a acestora.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 43 Riscuri de investiții

1. CSD-urile trebuie să-și păstreze activele financiare la bănci centrale sau instituții de credit autorizate care dispun de metode contabile, proceduri de custodie și mecanisme de control intern robuste care protejează pe deplin aceste active.

2. CSD-urile trebuie să aibă un acces rapid la activele lor, în caz de necesitate.

3. CSD-urile își investesc resursele financiare numai în numerar sau în instrumente financiare foarte lichide, cu un risc de piață și de credit minim. Investițiile trebuie să poată fi lichidate rapid, cu un efect negativ minim asupra prețurilor.

4. CSD-urile țin cont de expunerile lor globale la riscul de credit față de instituțiile individuale atunci când iau deciziile de investiții și se asigură că expunerea globală față de oricare instituție individuală se încadrează în limitele acceptabile de concentrare.

Articolul 44 Cerințe de capital

1. Capitalul, împreună cu rezultatul reportat și rezervele CSD-urilor, trebuie să fie proporțional cu riscurile care decurg din activitățile CSD-urilor. Acesta trebuie să fie în orice moment suficient astfel încât:

(a) să garanteze că CSD-ul este protejat în mod corespunzător împotriva riscurilor operaționale, juridice, comerciale, de custodie și de investiții;

(b) să acopere potențialele pierderi economice generale, astfel încât CSD-ul să poată continua să presteze serviciile în condiții normale de desfășurare a activității;

(c) să asigure restructurarea sau lichidarea ordonată a activităților CSD-ului într-un interval de timp adecvat în caz de insolvență;

(d) să permită CSD-ului să își acopere timp de cel puțin șase luni cheltuielile de exploatare actuale și planificate, în diverse scenarii de simulare de criză.

2. CSD-urile trebuie să dispună de un plan pentru următoarele:

(a) atragerea de capitaluri suplimentare, în cazul în care capitalul propriu se apropie de nivelul prevăzut la alineatul (1) sau scade sub acesta;

(b) realizarea unei reorganizări sau lichidări ordonate a operațiunilor și a serviciilor în cazul în care CSD-ul este în imposibilitatea de a atrage capitaluri noi.

Acest plan trebuie să fie aprobat de consiliul de administrație, sau de un comitet mandatat de consiliu, și actualizat regulat.

3. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze capitalul, rezultatul reportat și rezervele unui CSD menționate la alineatul (1), precum și caracteristicile planului menționat la alineatul (2).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea 5 Cerințe aplicabile conexiunilor dintre CSD-uri

Articolul 45 Conexiuni între CSD-uri

1. Înainte de a stabili o conexiune cu alte CSD-uri, și în mod permanent după stabilirea conexiunii, toate CSD-urile identifică, evaluează, monitorizează și gestionează toate potențialele surse de riscuri, pentru ele însele și pentru participanți, care decurg din conexiunea respectivă.

2. Acordurile de conexiune trebuie să fie depuse pentru autorizare, astfel cum se prevede la articolul 17 alineatul (1) litera (d).

3. Conexiunea trebuie să asigure o protecție adecvată CSD-urilor conectate și participanților lor, în special în ceea ce privește eventualele credite luate de CSD-uri și riscurile de concentrare și lichiditate care decurg din acordul de conexiune.

Conexiunea trebuie să se bazeze pe o înțelegere contractuală care stabilește drepturile și obligațiile CSD-urilor conectate și, dacă este cazul, ale participanților la CSD-uri. O înțelegere contractuală cu implicații în mai multe jurisdicții trebuie să prevadă clar legislația aplicabilă fiecărui aspect al operațiunilor conexiunii.

4. În cazul unui transfer provizoriu de instrumente financiare între CSD-uri conectate, se interzice retransferul instrumentelor financiare înainte ca primul transfer să aibă un caracter definitiv.

5. CSD-urile care utilizează serviciile unui intermediar pentru a gestiona o conexiune cu un alt CSD trebuie să măsoare, să monitorizeze și să gestioneze riscurile suplimentare care decurg din utilizarea serviciilor intermediarului respectiv.

6. CSD-urile conectate trebuie să dispună de proceduri de reconciliere robuste pentru a se asigura că evidențele lor sunt exacte.

7. Legăturile dintre CSD-uri trebuie să permită decontarea LCP a tranzacțiilor dintre participanții la CSD-urile conectate, atunci când acest lucru este practic și fezabil. Motivele eventualelor decontări efectuate prin altă modalitate decât LCP trebuie să fie notificate autorităților competente.

8. Sistemele de decontare a instrumentelor financiare interoperabile și CSD-urile care utilizează o infrastructură de decontare comună trebuie să stabilească momente identice pentru:

(a) înregistrarea ordinelor de transfer în sistem;

(b) irevocabilitatea ordinelor de transfer;

(c) caracterul definitiv al transferurilor de instrumente financiare și numerar.

9. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile, astfel cum se prevede la alineatul (3), în care fiecare tip de acord de conexiune prevede o protecție adecvată pentru CSD-urile conectate și participanții lor, în special în cazul în care un CSD intenționează să participe la sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un alt SCD, monitorizarea și gestionarea riscurilor suplimentare menționate la alineatul (5) care decurg din utilizarea serviciilor unor intermediari, metodele de reconciliere menționate la alineatul (6), cazurile în care decontarea LCP este practică și posibilă astfel cum se prevede la alineatul (7) și metodele de evaluare a acestora.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul UE nr. 1095/2010.

Capitolul III Conflictul de legi

Articolul 46 Legislația aplicabilă aspectelor care țin de proprietate

1. Orice aspecte care țin de proprietate și afectează instrumentele financiare deținute de un CSD sunt reglementate de legislația țării în care este administrat contul.

2. În cazul în care contul este utilizat pentru decontarea într-un sistem de decontare a instrumentelor financiare, legislația aplicabilă este cea care reglementează respectivul sistem de decontare a instrumentelor financiare.

3. În cazul în care contul nu este utilizat pentru decontarea într-un sistem de decontare a instrumentelor financiare, se consideră că respectivul cont este menținut într-un loc în care CSD-ul își are reședința obișnuită, stabilită în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[24].

4. Aplicarea legislației oricărei țări menționate în prezentul articol include aplicarea normelor de drept în vigoare în țara respectivă, cu excepția normelor de drept internațional privat.

Capitolul IV Accesul la CSD-uri

Secțiunea 1 Accesul emitenților la CSD-uri

Articolul 47 Libertatea de a emite într-un CSD autorizat în UE

1. Fără a aduce atingere dreptului societăților comerciale în temeiul căruia sunt emise instrumentele financiare, un emitent are dreptul să înregistreze instrumentele sale financiare în orice CSD stabilit în oricare stat membru.

2. În cazul în care un emitent transmite o cerere de înregistrare a instrumentelor sale financiare într-un CSD, acesta din urmă trebuie să trateze cererea respectivă cu promptitudine și să ofere un răspuns emitentului solicitant în termen de trei luni.

3. Un CSD poate refuza să furnizeze servicii unui emitent. Refuzul se poate baza doar pe o analiză exhaustivă a riscurilor sau pe absența accesului CSD-ului la fluxurile de tranzacții de pe piața pe care se tranzacționează instrumentele financiare ale emitentului solicitant.

4. În cazul în care un CSD refuză să furnizeze servicii unui emitent, CSD-ul trebuie să îi furnizeze emitentului motivația completă a refuzului.

În caz de refuz, emitentul solicitant are dreptul să depună o reclamație la autoritatea competentă a CSD-ului care refuză să furnizeze servicii.

Autoritatea competentă a CSD-ului respectiv examinează în mod corespunzător reclamația, evaluând motivația refuzului furnizată de CSD, și îi oferă emitentului un răspuns motivat.

În procesul de evaluare a reclamației, autoritatea competentă a CSD-ului consultă autoritatea competentă din locul de stabilire al emitentului solicitant. În cazul în care autoritatea competentă din locul de stabilire al emitentului solicitant nu este de acord cu rezultatul evaluării, cazul se înaintează AEVMP, care poate acționa în conformitate cu competențele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

În cazul în care refuzul CSD-ului de a furniza servicii unui emitent este considerat nejustificat, autoritatea competentă responsabilă emite un ordin prin care obligă CSD-ul să furnizeze servicii emitentului solicitant.

5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 cu privire la măsurile destinate să specifice riscurile care pot justifica refuzul de către CSD al accesului emitenților, precum și elementele procedurii menționate la alineatul (4).

6. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard și modele pentru procedura menționată la alineatul (2).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea 2 Accesul reciproc între CSD-uri

Articolul 48 Conexiunea de acces standard

Un CSD are dreptul să devină participant la un alt CSD în conformitate cu articolul 30 și cu condiția obținerii autorizării conexiunii cu CSD-ul prevăzute la articolul 17.

Articolul 49 Conexiunea de acces personalizată

1. În cazul în care un CSD solicită unui alt CSD să dezvolte funcții speciale pentru a avea acces la acesta, CSD-ul care primește cererea respectivă o poate respinge doar pe baza unor considerente de risc. Scăderea cotei de piață nu poate fi un motiv pentru respingere.

2. CSD-ul care primește cererea poate percepe de la CSD-ul solicitant un comision calculat prin metoda cost-plus pentru a pune la dispoziție conexiunea de acces personalizată, cu excepția cazului în care cele două părți au convenit altfel.

Articolul 50 Procedura aplicabilă conexiunilor dintre CSD-uri

1. În cazul în care un CSD transmite o cerere de acces unui alt CSD, acesta din urmă trebuie să trateze cererea respectivă cu promptitudine și să ofere un răspuns CSD-ului solicitant în termen de trei luni.

2. Un CSD poate refuza accesul unui CSD solicitant doar dacă accesul respectiv ar afecta funcționarea piețelor financiare și ar da naștere unui risc sistemic. Refuzul respectiv se poate baza doar pe o analiză exhaustivă a riscurilor.

În cazul în care un CSD refuză accesul, acesta trebuie să ofere CSD-ului solicitant motivația completă a refuzului.

În caz de refuz, CSD-ul solicitant are dreptul să depună o reclamație la autoritatea competentă a CSD-ului care a refuzat accesul.

Autoritatea competentă responsabilă examinează reclamația în mod corespunzător, evaluând motivele refuzului, și oferă CSD-ului solicitant un răspuns motivat.

În procesul de evaluare a reclamației, autoritatea competentă responsabilă consultă autoritatea competentă a CSD-ului solicitant. În cazul în care autoritatea competentă a CSD-ului solicitant nu este de acord cu rezultatul evaluării, fiecare dintre cele două autorități poate înainta cazul AEVMP, care poate acționa în conformitate cu competențele conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

În cazul în care refuzul CSD-ului de a acorda acces CSD-ului solicitant este considerat nejustificat, autoritatea competentă responsabilă emite un ordin prin care obligă CSD-ul să acorde acces CSD-ului solicitant.

3. În cazul în care CSD-urile convin să stabilească o conexiune, acestea trebuie să transmită autorităților competente respective hotărârea lor în vederea obținerii autorizării, în conformitate cu articolul 17, pentru a le permite autorităților competente să evalueze dacă riscurile potențiale rezultate din acordul de conexiune, cum ar fi riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional și orice alte riscuri relevante sunt contracarate complet.

Autoritățile competente ale CSD-urilor respective refuză autorizarea unei conexiuni în cazul în care aceasta ar putea afecta funcționarea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-urile solicitante.

4. Autoritățile competente ale CSD-urilor respective se consultă cu privire la aprobarea conexiunii și pot, dacă este necesar în cazul unor decizii divergente, să înainteze cazul AEVMP, care poate acționa în conformitate cu competențele conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 cu privire la măsurile destinate să specifice elementele procedurilor menționate la alineatele (1) - (3).

6. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard și modele pentru procedurile menționate la alineatele (1) - (3).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea 3 Accesul reciproc între un CSD și o altă infrastructură de piață

Articolul 51 Accesul reciproc între un CSD și o altă infrastructură de piață

1. CCP-urile și locurile de tranzacționare furnizează CSD-urilor, la cerere, fluxuri de tranzacții în mod nediscriminatoriu și transparent și, pentru acest serviciu, pot percepe CSD-ului solicitant un comision calculat prin metoda cost-plus, cu excepția cazului în care cele două părți au convenit altfel.

CSD-urile oferă CCP-urilor sau locurilor de tranzacționare acces la sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare în mod nediscriminatoriu și transparent și, pentru acest serviciu, poate percepe un comision calculat prin metoda cost-plus, cu excepția cazului în care cele două părți au convenit altfel.

2. În cazul în care o parte transmite unei alte părți o cerere de acces în conformitate cu alineatul (1), cererea respectivă trebuie tratată cu promptitudine, iar partea solicitantă trebuie să primească un răspuns în termen de o lună.

3. Partea care a primit cererea poate refuza accesul doar dacă accesul respectiv ar afecta funcționarea piețelor financiare și ar da naștere unui risc sistemic. Scăderea cotei de piață nu poate fi un motiv pentru respingere.

Partea care refuză accesul trebuie să ofere părții solicitante motivația completă a refuzului, bazându-se pe o analiză exhaustivă a riscurilor. În caz de refuz, partea solicitantă are dreptul să depună o reclamație la autoritatea competentă a părții care a refuzat accesul.

Autoritatea competentă responsabilă examinează reclamația în mod corespunzător, evaluând motivele refuzului, și oferă părții solicitante un răspuns motivat.

În procesul de evaluare a reclamației, autoritatea competentă responsabilă consultă autoritatea competentă a părții solicitante. În cazul în care autoritatea competentă a părții solicitante nu este de acord cu rezultatul evaluării, fiecare dintre cele două autorități poate înainta cazul AEVMP, care poate acționa în conformitate cu competențele conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

În cazul în care refuzul unei părți de a acorda acces este considerat nejustificat, autoritatea competentă responsabilă emite un ordin prin care cere părții respective să acorde acces la serviciile sale.

4. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 cu privire la măsurile destinate să specifice elementele procedurii menționate la alineatele (1) - (3).

5. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard și modele pentru procedura menționată la alineatele (1) - (3).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la paragraful anterior, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Titlul IV

instituții de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar pentru participanții la CSD-uri

Articolul 52 Autorizație pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar

1. CSD-urile nu furnizează ele însele niciunul dintre serviciile auxiliare de tip bancar menționate în secțiunea C din anexă.

2. Prin derogare de la alineatul (1), atunci când o autoritate competentă națională menționată la articolul 53 alineatul (1) din prezentul regulament consideră că un CSD a luat toate măsurile de siguranță necesare pentru a putea exercita servicii auxiliare, autoritatea competentă poate transmite o cerere Comisiei pentru a permite CSD-ului respectiv să desfășoare activitățile auxiliare prevăzute în secțiunea C din anexă. Cererea în cauză trebuie să includă:

(a) dovezi în sprijinul cererii, din care să reiasă în detaliu măsurile luate de CSD pentru a aborda toate riscurile asociate;

(b) o evaluare motivată din care să reiasă că această soluție este modalitatea cea mai eficientă de asigurare a rezistenței sistemului;

(c) o analiză a impactului așteptat asupra pieței financiare relevante și asupra stabilității financiare.

În urma unei evaluări detaliate a impactului și a unei consultări a societăților vizate, precum și după luarea în considerare a avizelor ABE, AEVMP și BCE, Comisia adoptă o decizie de punere în aplicare în conformitate cu procedura menționată la articolul 66. Comisia trebuie să precizeze motivele deciziei sale de punere în aplicare.

Un CSD care beneficiază de o derogare este autorizat ca instituție de credit, astfel cum se prevede în titlul II din Directiva 2006/48/CE. Autorizația respectivă este limitată exclusiv la furnizarea serviciilor auxiliare de tip bancar pe care CSD-ul este autorizat să le furnizeze în conformitate cu alineatul (4) și presupune îndeplinirea cerințelor prudențiale și de supraveghere prevăzute la articolele 57 și 58.

3. Un CSD care intenționează să deconteze etapa în numerar a întregului său sistem de decontare a instrumentelor financiare sau a unei părți a acestuia, în conformitate cu articolul 37 alineatul (2) din prezentul regulament, trebuie să obțină autorizația de a desemna în acest scop o instituție de credit autorizată, astfel cum se prevede la titlul II din Directiva 2006/48/CE, cu excepția cazului în care autoritatea competentă menționată la articolul 53 alineatul (1) din prezentul regulament demonstrează, pe baza dovezilor disponibile, că expunerea unei instituții de credit la concentrarea riscurilor, conform articolului 57 alineatele (3) și (4) din prezentul regulament, nu este atenuată suficient. În acest din urmă caz, autoritatea competentă menționată la articolul 53 alineatul (1) poate cere CSD-ului să desemneze mai mult de o instituție de credit. Instituțiile de credit desemnate sunt considerate agenți de decontare.

4. Autorizația menționată la alineatul (3) acoperă serviciile auxiliare prevăzute în secțiunea C din anexă, pe care instituția de credit desemnată sau un CSD căruia i s-a acordat o derogare în temeiul alineatului (2) din prezentul articol poate dori să le furnizeze participanților săi.

5. Atunci când CSD-ul și instituția de credit desemnată aparțin unui grup de societăți controlate în ultimă instanță de aceeași societate-mamă, autorizarea respectivei instituții de credit desemnate, astfel cum este prevăzută în titlul II din Directiva 2006/48/EC, este limitată exclusiv la furnizarea serviciilor auxiliare de tip bancar pe care este autorizată să le furnizeze în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Aceleași cerințe se aplică în legătură cu un CSD căruia i s-a acordat o derogare în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.

6. CSD-urile și instituțiile de credit desemnate trebuie să respecte în orice moment condițiile necesare pentru autorizarea în temeiul prezentului regulament.

CSD-urile trebuie să aducă neîntârziat la cunoștința autorităților competente toate modificările importante care afectează condițiile în care le-a fost acordată autorizația.

Articolul 53 Procedura de acordare și de refuzare a autorizației

1. CSD-urile depun cererea de autorizare pentru desemnarea unei instituții de credit, în conformitate cu articolul 52, la autoritatea competentă din statul membru în care sunt stabilite.

2. Cererea trebuie să conțină toate informațiile de care autoritatea competentă are nevoie pentru a se asigura că CSD-ul și instituția de credit desemnată au luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Cererea trebuie să fie însoțită de un program de operațiuni care să specifice serviciile auxiliare de tip bancar vizate, organizarea structurală a relațiilor dintre CSD și instituțiile de credit desemnate și modul în care instituția de credit respectivă intenționează să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute la articolul 57 alineatele (1), (3) și (4).

3. Autoritatea competentă aplică procedura prevăzută la articolul 15 alineatele (3) și (6).

4. Autoritatea competentă, înainte de a acorda CSD-ului autorizația, consultă următoarele autorități:

(a) Autoritatea relevantă menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (a), pentru a stabili dacă furnizarea serviciilor vizate de către instituția de credit desemnată afectează funcționarea sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de CSD-ul solicitant;

(b) Autoritatea competentă menționată la articolul 58 alineatul (1), pentru a stabili dacă instituțiile de credit au capacitatea de a îndeplini cerințele prudențiale prevăzute la articolul 57.

5. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile pe care CSD-urile solicitante trebuie să le furnizeze autorității competente.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

6. AEVMP elaborează, în consultare cu membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formulare standard, modele și proceduri pentru consultarea autorităților menționate la alineatul (4) înainte de acordarea autorizației.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 54 Extinderea serviciilor auxiliare de tip bancar

1. În cazul în care un CSD intenționează să extindă serviciile auxiliare de tip bancar pentru care desemnează o instituție de credit, acesta trebuie să depună o cerere de extindere la autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit CSD-ul.

2. Cererea de extindere se supune procedurii prevăzute la articolul 53.

Articolul 55 Retragerea autorizației

1. Autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit CSD-ul retrage autorizația în oricare dintre următoarele situații:

(a) când CSD-ul nu folosește autorizația timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizație sau când instituția de credit desemnată nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate în ultimele șase luni;

(b) când un CSD a obținut autorizația prin declarații false sau alte mijloace ilicite;

(c) când CSD-ul și instituția de credit desemnată nu mai îndeplinesc condițiile în care a fost acordată autorizația și nu au luat măsurile corective solicitate de autoritatea competentă în intervalul de timp stabilit;

(d) când CSD-ul și instituția de credit desemnată încalcă grav și repetat cerințele prevăzute în prezentul regulament.

2. Înainte de retragerea autorizației, autoritatea competentă consultă autoritățile relevante prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (a) și autoritățile menționate la articolul 58 alineatul (1) cu privire la necesitatea retragerii autorizației, cu excepția cazului în care o astfel de decizie este necesară de urgență.

3. AEVMP, orice autoritate relevantă prevăzută la articolul 11 alineatul (1) litera (a) și orice autoritate menționată la articolul 58 alineatul (1) poate solicita în orice moment autorității competente din statul membru în care este stabilit CSD-ul să examineze dacă CSD-ul și instituția de credit desemnată îndeplinesc în continuare condițiile în baza cărora a fost acordată autorizația.

4. Autoritatea competentă poate limita retragerea la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar.

Articolul 56 Registrul CSD-ului

1. Deciziile luate de autoritățile competente în temeiul articolelor 52, 54 și 55 se notifică AEVMP.

2. AEVMP introduce informațiile de mai jos în lista pe care trebuie să o publice pe site-ul său web specific, în conformitate cu articolul 19 alineatul (3):

(a) denumirea fiecărui CSD care a făcut obiectul unei decizii adoptate în conformitate cu articolele 52, 54 și 55;

(b) numele fiecărei instituții de credit desemnate;

(c) lista serviciilor auxiliare de tip bancar pe care o instituție de credit desemnată este autorizată să le furnizeze participanților la CSD.

3. Autoritățile competente informează AEVMP cu privire la instituțiile care furnizează servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu cerințele legislației naționale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 57 Cerințe prudențiale aplicabile instituțiilor de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar

1. Instituțiile de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar trebuie să furnizeze serviciile prevăzute la secțiunea C din anexă, care fac obiectul autorizației.

2. Instituțiile de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar trebuie să respecte orice legislație prezentă sau viitoare aplicabilă instituțiilor de credit.

3. Instituțiile de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar trebuie să îndeplinească următoarele cerințe prudențiale specifice riscurilor de credit legate de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare:

(a) să stabilească un cadru robust pentru gestionarea riscurilor de credit corespunzătoare;

(b) să identifice sursele riscurilor de credit, să măsoare și monitorizeze în mod frecvent și regulat expunerile la riscul de credit corespunzătoare și să utilizeze instrumente adecvate de gestionare a riscurilor pentru a controla aceste riscuri;

(c) să acopere pe deplin expunerile la riscul de credit corespunzătoare față de debitorii individuali, utilizând garanții și alte resurse financiare echivalente;

(d) în cazul în care, pentru gestionarea riscului de credit corespunzător, sunt necesare garanții, instituțiile de credit să accepte numai garanții cu risc de credit, de lichiditate și de piață scăzut;

(e) să stabilească și să aplice marje (haircuts) și limite de concentrare prudente pentru valoarea garanțiilor constituite pentru acoperirea expunerilor la riscul de credit menționate la litera (c);

(f) să adopte instrumente cu forță juridică obligatorie pentru a permite vânzarea sau constituirea rapidă a garanțiilor, în special în cazul garanțiilor transfrontaliere;

(g) să stabilească limite pentru expunerile la riscul de credit corespunzătoare;

(h) să analizeze și să planifice modul de abordare a eventualelor expuneri reziduale la riscul de credit, să adopte reguli și proceduri pentru aplicarea acestor planuri;

(i) să nu furnizeze credit decât participanților care au conturi de numerar deschise la ele;

(j) să prevadă o procedură de rambursare automată a creditului pe durata unei zile (intraday) și să descurajeze creditul overnight prin intermediul unor dobânzi penalizatoare disuasive.

4. Instituțiile de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar trebuie să îndeplinească următoarele cerințe prudențiale specifice riscurilor de lichiditate legate de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare:

(a) să dispună de un cadru robust de măsurare, monitorizare și gestionare a riscurilor lor de lichiditate pentru fiecare monedă a sistemului de decontare a instrumentelor financiare pentru care acționează ca agent de decontare;

(b) să monitorizeze în permanență nivelul activelor lichide pe care le dețin și să calculeze valoarea activelor lichide disponibile luând în considerare marjele (haircuts) corespunzătoare ale acestor active;

(c) să măsoare în permanență nevoile și riscurile de lichiditate; să efectueze această măsurare luând în considerare riscul de lichiditate generat de insolvența celor doi participanți față de care au cele mai mari expuneri;

(d) să reducă riscurile de lichiditate corespunzătoare cu ajutorul resurselor disponibile imediat, cum ar fi acorduri de prefinanțare și, în lipsa acestora, să încerce să obțină liniile de credit necesare, sau alte mijloace similare, pentru a acoperi nevoile de lichiditate corespunzătoare, numai de la instituții cu un profil de risc și de piață adecvat și să identifice, să măsoare și să monitorizeze riscul de lichiditate pe care îl generează aceste instituții;

(e) să stabilească și să aplice limite de concentrare adecvate pentru fiecare dintre furnizorii de lichidități corespunzători, inclusiv întreprinderea-mamă și filialele;

(f) să determine și să verifice dacă resursele aferente sunt suficiente, prin simulări de criză regulate și riguroase;

(g) să analizeze și să planifice modul de abordare a eventualelor lipse de lichidități neacoperite și să adopte reguli și proceduri pentru aplicarea acestor planuri;

(h) să își bazeze serviciile de credit pe durata unei zile (intraday) pe resurse care sunt proporționale și au cel puțin scadențe similare, compuse din capital, depozite în numerar și acorduri de împrumut;

(i) să depună soldurile de numerar corespunzătoare în conturi speciale deschise la bănci centrale, atunci când această opțiune este practică și disponibilă;

(j) să se asigure că pot reutiliza, cu consimțământul în cunoștință de cauză al clientului, garanția care le-a fost furnizată de un client în insolvență.

5. ABE elaborează, în consultare cu AEVMP și membrii SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:

(a) frecvența de utilizare a cadrului de măsurare și monitorizare a expunerii la riscul de credit menționat la alineatul (3) litera (b), precum și tipurile de instrumente de gestionare a riscurilor care vor fi utilizate pentru a controla riscurile rezultate din aceste expuneri;

(b) ce constituie resurse financiare echivalente în sensul alineatului (3) litera (c);

(c) tipul de garanții care pot fi considerate ca având risc de credit, de lichiditate și de piață scăzut, în sensul alineatului (3) litera (d);

(d) ce constituie marja adecvată (haircuts) în sensul alineatului (3) litera (e) și al alineatului (4) litera (b);

(e) limitele de concentrare pentru valoarea garanțiilor, menționate la alineatul (3) litera (e), pentru expunerile la riscul de credit menționate la alineatul (3) litera (g) și pentru furnizorii de lichidități menționați la alineatul (4) litera (e);

(f) ce constituie dobânzi penalizatoare disuasive în sensul alineatului (3) litera (j);

(g) detaliile cadrului de monitorizare menționat la alineatul (4) litera (b), precum și metodologia pentru calcularea valorii activelor lichide disponibile în sensul alineatului (4) litera (b) și pentru măsurarea nevoilor de lichiditate și a riscurilor menționate la alineatul (4) litera (c);

(h) ce constituie resurse disponibile imediat și un profil de risc și de piață adecvat în sensul alineatului (4) litera (d);

(i) frecvența, tipul și orizonturile de timp ale simulărilor de criză în sensul alineatului (4) litera (f);

(j) criteriile prin care se evaluează dacă opțiunea de a depune solduri de numerar în conturi deschise la bănci centrale, în sensul alineatului (4) litera (i), este practică și disponibilă.

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 58 Supravegherea instituțiilor de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar

1. Autoritatea competentă menționată în Directiva 2006/48/CE este responsabilă cu autorizarea și supravegherea, în conformitate cu condițiile prevăzute în directiva respectivă, a instituțiilor de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, inclusiv în ceea ce privește respectarea de către acestea a articolului 57 alineatele (3) și (4) din prezentul regulament.

2. Autoritatea competentă menționată la articolul 9, consultându-se cu autoritatea competentă menționată la alineatul (1), examinează și evaluează cel puțin o dată pe an dacă instituțiile de credit desemnate respectă articolul 57 alineatul (1) și dacă toate acordurile necesare între instituțiile de credit desemnate și CSD le permit acestora să își îndeplinească obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

3. În vederea protejării participanților la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, CSD-urile se asigură că instituția de credit pe care o desemnează le oferă acces la toate informațiile necesare în sensul prezentului regulament și raportează orice încălcări ale acestuia autorităților competente menționate la alineatul (1) și la articolul 9.

4. Pentru a asigura, în cadrul Uniunii, o supraveghere coerentă, efectivă și eficientă a instituțiilor de credit desemnate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, ABE, în urma consultării AEVMP și a membrilor SEBC, poate emite orientări adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Titlul V Sancțiuni

Articolul 59 Sancțiuni și măsuri administrative

1. Statele membre stabilesc normele privind măsurile și sancțiunile administrative aplicabile în circumstanțele definite la articolul 60 persoanelor responsabile de încălcări ale prevederilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste măsuri și sancțiuni sunt puse în aplicare. Sancțiunile și măsurile trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

În termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre transmit Comisiei și AEVMP normele menționate la primul paragraf. Statele membre informează fără întârziere Comisia și AEVMP cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.

2. Autoritățile competente trebuie să poată aplica sancțiuni și măsuri administrative CSD-urilor, instituțiilor de credit desemnate, membrilor organismelor de conducere ale acestora și oricăror alte persoane care controlează efectiv activitatea lor, precum și oricărei alte persoane juridice sau fizice care este răspunzătoare de o încălcare.

3. În exercitarea competențelor de sancționare în circumstanțele definite la articolul 60, autoritățile competente cooperează strâns pentru a se asigura că sancțiunile și măsurile administrative conduc la obținerea rezultatelor vizate de prezentul regulament și își coordonează acțiunile pentru a evita situațiile de dublare sau de suprapunere în aplicarea sancțiunilor și măsurilor administrative în cazurile transfrontaliere în conformitate cu articolul 12.

Articolul 60 Competențe de sancționare

1. Prezentul articol se aplică următoarelor dispoziții din prezentul regulament:

(a) furnizarea serviciilor prevăzute în secțiunile A, B și C din anexă, cu încălcarea articolele 14, 23 și 52;

(b) obținerea autorizațiilor prevăzute la articolele 14 și 52 prin declarații false sau prin orice alte mijloace ilicite, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (b) și articolul 55 alineatul (1) litera (b);

(c) nedeținerea de către CSD-uri a capitalului necesar, încălcând articolul 44 alineatul (1);

(d) nerespectarea de către CSD-uri a cerințelor organizatorice, încălcând articolele 24 - 28;

(e) nerespectarea de către CSD-uri a normelor de conduită, încălcând articolele 29 - 32;

(f) nerespectarea de către CSD-uri a cerințelor aplicabile serviciilor specifice CSD-urilor, încălcând articolele 34 - 38;

(g) nerespectarea de către CSD-uri a cerințelor prudențiale, încălcând articolele 40 - 44;

(h) nerespectarea de către CSD-uri a cerințelor aplicabile conexiunilor dintre CSD-uri, încălcând articolul 45;

(i) refuzul abuziv al CSD-urilor de a acorda diverse tipuri de acces, încălcând articolele 47 - 51;

(j) nerespectarea de către instituțiile de credit desemnate a cerințelor prudențiale specifice legate de riscurile de credit, încălcând articolul 57 alineatul (3);

(k) nerespectarea de către instituțiile de credit desemnate a cerințelor prudențiale specifice legate de riscurile de lichiditate, încălcând articolul 57 alineatul (4);

2. Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale autorităților competente, în cazul unei încălcări prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente au, în conformitate cu legislația națională, competența de a aplica cel puțin următoarele sancțiuni și măsuri administrative:

(a) o declarație publică în care se indică persoana responsabilă de încălcare și natura încălcării;

(b) un ordin prin care se solicită persoanei responsabile de încălcare să pună capăt respectivului comportament și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c) retragerea autorizațiilor acordate în temeiul articolelor 14 și 52, în conformitate cu articolele 18 și 55;

(d) destituirea membrilor organismelor de conducere ale instituțiilor responsabile de o încălcare;

(e) sancțiuni pecuniare administrative în cuantum de până la două ori valoarea profitului obținut ca rezultat al unei încălcări, atunci când valoarea respectivă poate fi stabilită;

(f) în cazul persoanelor fizice, sancțiuni pecuniare administrative de până la 5 milioane EUR sau până la 10 % din venitul anual total obținut de persoana respectivă în anul calendaristic precedent;

(g) în cazul persoanelor juridice, sancțiuni pecuniare administrative de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală obținută de persoana respectivă în exercițiul financiar precedent; în cazul în care întreprinderea este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală rezultată din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă principale a grupului din exercițiul financiar precedent.

3. Autoritățile competente pot avea și alte competențe de sancționare, pe lângă cele menționate la alineatul (2), și pot prevedea un nivel mai ridicat al sancțiunilor pecuniare administrative decât cel stabilit la respectivul alineat.

4. Fiecare sancțiune sau măsură administrativă aplicată pentru încălcarea prezentului regulament se publică în cel mai scurt timp, incluzând cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile, exceptând situația în care publicarea ar periclita grav stabilitatea piețelor financiare. Dacă publicarea ar cauza părților implicate prejudicii disproporționate, autoritățile competente publică în mod anonim măsurile și sancțiunile.

Publicarea sancțiunilor se efectuează cu respectarea drepturilor fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

Articolul 61 Aplicarea efectivă a sancțiunilor

1. Pentru a determina tipul și nivelul sancțiunilor sau măsurilor administrative, autoritățile competente iau în considerare următoarele criterii:

(a) gravitatea și durata încălcării;

(b) gradul de răspundere al persoanei responsabile;

(c) mărimea și puterea economică a persoanei responsabile, indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual al persoanei fizice responsabile;

(d) valoarea profiturilor acumulate, a pierderilor evitate de către persoana responsabilă sau a pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;

(e) măsura în care persoana responsabilă cooperează cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a reține profitul obținut sau valoarea pierderilor evitate de persoana respectivă;

(f) încălcări comise anterior de persoana responsabilă.

2. Autoritățile competente pot ține cont și de alți factori, dacă acești factori sunt prevăzuți de legislația națională.

Articolul 62 Raportarea încălcărilor

1. Statele membre instituie mecanisme eficiente prin care să se încurajeze raportarea încălcărilor prezentului regulament la autoritățile competente.

2. Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a) proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și desfășurarea de anchete;

(b) protecție adecvată pentru persoanele care raportează încălcări potențiale sau efective;

(c) protecția datelor cu caracter personal, atât ale persoanei care raportează încălcări potențiale sau efective, cât și ale persoanei incriminate în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE;

(d) o procedură adecvată prin care să se garanteze dreptul la apărare al persoanei acuzate și dreptul acesteia de a fi audiată înainte de adoptarea unei decizii finale care privește persoana respectivă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă în instanță împotriva oricărei decizii sau măsuri care o privește.

Titlul VI Acte delegate, dispoziții tranzitorii, modificarea Directivei 98/26/CE și dispoziții finale

Articolul 63 Delegarea competențelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 în ceea ce privește articolul 2 alineatul (2), articolul 22 alineatul (6), articolul 23 alineatele (1) și (4), articolul 30 alineatele (1) și (3), articolul 37 alineatul (1), articolul 50 alineatele (1), (2) și (3), articolul 51 alineatele (2) și (3).

Articolul 64 Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate conferită Comisiei este supusă condițiilor prevăzute în prezentul articol.

2. Delegarea competenței menționate la articolul 63 se acordă pe durată nedeterminată, începând de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

3. Delegarea competenței menționate la articolul 63 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată. Ea nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

4. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 63 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 65 Competențe de punere în aplicare

Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în temeiul articolului 23 alineatul (6) și al articolului 52 alineatul (2) al treilea paragraf. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 66 alineatul (2).

Articolul 66 Procedura comitetului

1. Comisia este asistată de Comitetul european pentru instrumente financiare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei[25]. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. Articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 se aplică atunci când Comisia își exercită competențele de executare conferite prin prezentul regulament.

Articolul 67 Dispoziții tranzitorii

1. Instituțiile care au fost notificate către AEVMP și CSD-uri în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (4) solicită toate autorizațiile necesare în sensul prezentului regulament în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a acestuia.

2. În termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, un CSD stabilit într-o țară terță solicită autorizarea din partea autorității competente a statului membru în care CSD-ul prestează servicii, în cazul în care intenționează să furnizeze servicii în baza articolului 14, sau solicită recunoașterea din partea AEVMP, în cazul în care intenționează să furnizeze servicii în baza articolului 23.

3. În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, un CSD stabilit într-o țară terță prestează deja servicii într-un stat membru în conformitate cu legislația națională a statului membru respectiv, CSD-ului în cauză i se permite să continue prestarea serviciilor până în momentul în care autorizația menționată la articolul 14 sau recunoașterea menționată la articolul 23 este acordată sau respinsă.

4. Conexiunile dintre un CSD stabilit într-o țară terță și CSD-urile autorizate în statele membre sunt acceptate până în momentul în care autorizația menționată la articolul 14 sau recunoașterea menționată la articolul 23 este acordată sau respinsă.

Articolul 68 Modificarea Directivei 98/26/CE

1. A treia liniuță de la articolul 2 litera (a) primul paragraf din Directiva 98/26/CE se înlocuiește cu următorul text:

"-       desemnat ca sistem, fără a aduce atingere altor condiții mai stricte cu aplicare generală stabilite de legislația națională, și notificat Autorității europene pentru instrumente financiare și piețe de către statul membru a cărui lege este aplicabilă, după ce statul membru se asigură că normele care reglementează sistemul sunt corespunzătoare.”

2. În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre adoptă, publică și comunică Comisiei măsurile necesare pentru a se conforma prevederilor de la alineatul (1).

Articolul 69 Rapoarte și revizuire

1. AEVMP, în cooperare cu ABE și autoritățile menționate la articolele 9 și 11, transmite Comisiei rapoarte anuale cuprinzând evaluări ale tendințelor, ale riscurilor potențiale și ale vulnerabilităților, precum și, acolo unde este cazul, recomandări de măsuri preventive sau corective pentru piețele de servicii care fac obiectul prezentului regulament. Raportul în cauză cuprinde cel puțin:

(a) O evaluare a eficienței decontării în cazul tranzacțiilor interne și transfrontaliere pentru fiecare stat membru, pe baza numărului și a volumului de cazuri de neexecutare a decontării, a valorii penalităților menționate la articolul 7 alineatul(4), a numărului și volumului de tranzacții de cumpărare impusă menționate la articolul 7 alineatul (4) și a oricăror alte criterii relevante;

(b) O evaluare pentru cuantificarea decontărilor care nu au loc în sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri, pe baza numărului și a volumului de tranzacții și a oricăror alte criterii relevante;

(c) O evaluare privind furnizarea transfrontalieră a serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, pe baza numărului și a tipurilor de conexiuni dintre CSD-uri, a numărului de participanți străini la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri, a numărului și volumului de tranzacții în care sunt implicați astfel de participanți, a numărului de emitenți străini care își înregistrează instrumentele financiare într-un CSD în conformitate cu articolul 47 și a oricăror alte criterii relevante.

2. Rapoartele menționate la alineatul (1), care acoperă un an calendaristic, se transmit Comisiei înainte de data de 30 aprilie din anul calendaristic următor.

Articolul 70

Intrare în vigoare și aplicare

1. Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2. Articolul 5 se aplică de la 1 ianuarie 2015.

3. Articolul 3 alineatul (1) se aplică de la 1 ianuarie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 7.3.2012.

Pentru Parlamentul European                                                     Pentru Consiliu

Președintele                                                                                 Președintele                                                                                                      

ANEXĂ

Lista serviciilor

Secțiunea A Servicii de bază furnizate de depozitarii centrali de instrumente financiare

1. înregistrarea inițială a instrumentelor financiare într-un sistem de înscriere în cont („serviciu notarial”);

2. administrarea conturilor de instrumente financiare la nivelul cel mai înalt („serviciu de administrare centralizată”);

3. gestionarea unui sistem de decontare a instrumentelor financiare („serviciu de decontare”).

Secțiunea B Servicii auxiliare de tip nebancar furnizate de depozitarii centrali de instrumente financiare

Servicii furnizate de CSD-uri, care contribuie la creșterea siguranței, a eficienței și a transparenței piețelor de instrumente financiare, inclusiv:

1. Servicii legate de serviciul de decontare, cum ar fi:

(a) organizarea, în calitate de agent, a unui mecanism de împrumut de instrumente financiare între participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;

(b) punerea la dispoziție, în calitate de agent, a unui sistem de gestionare a garanțiilor pentru participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;

(c) punerea în corespondență a decontărilor, transmiterea ordinelor, confirmarea tranzacțiilor, verificarea tranzacțiilor.

2. Servicii legate de serviciul notarial și serviciul de administrare centralizată, cum ar fi:

(a) servicii legate de registrele de acționari;

(b) inițierea prelucrării operațiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului social (corporate actions), inclusiv în ceea ce privește impozitele, adunările generale și serviciile de informare;

(c) servicii legate de o emisiune nouă, inclusiv alocarea și gestionarea codurilor ISIN și a altor coduri similare;

(d) transmiterea și prelucrarea ordinelor, perceperea și prelucrarea comisioanelor și raportări conexe;

3. Administrarea conturilor de instrumente financiare în cadrul unui serviciu de decontare, a unui serviciu de gestionare a garanțiilor și a altor servicii auxiliare.

4. Orice alte servicii, cum ar fi:

(a) furnizarea, în calitate de agent, a unor servicii generale de gestionare a garanțiilor;

(b) furnizarea de rapoarte reglementare;

(c) furnizarea de date și statistici serviciilor economice și statistice competente;

(d) (zzzz)    furnizarea de servicii IT.

Secțiunea C Servicii auxiliare de tip bancar

1. Servicii de tip bancar pentru participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare, legate de serviciul de decontare, cum ar fi:

(a) deschiderea de conturi de numerar;

(b) acceptarea de depozite în numerar;

(c) deschiderea de linii de credit;

(d) împrumutul de instrumente financiare.

2. Servicii de tip bancar legate de serviciile de bază sau de alte servicii auxiliare enumerate în secțiunile A și B, cum ar fi:

(a) deschiderea de conturi de numerar pentru titularii de conturi de instrumente financiare și primirea de depozite în numerar de la aceștia;

(b) împrumutul de instrumente financiare către titularii de conturi de instrumente financiare;

(c) servicii de tip bancar de facilitare a prelucrării operațiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului social, cum ar fi:

– (i)            prefinanțarea veniturilor și a primelor de rambursare;

– (ii)           prefinanțarea cererilor de rambursare a impozitelor.

ANEXĂ

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              1.1.    Titlul propunerii/inițiativei

              1.2.    Domeniu sau domenii de politică vizate în structura ABM/ABB

              1.3.    Natura propunerii/inițiativei

              1.4.    Obiectiv(e)

              1.5.    Motivele propunerii/inițiativei

              1.6.    Durata și impactul financiar

              1.7.    Metoda sau metodele de gestionare preconizate

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

              2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

              2.2.    Sistemul de gestionare și control

              2.3.    Măsurile de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia sau liniile bugetare de cheltuieli afectate

              3.2.    Impactul estimat asupra cheltuielilor

              3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

              3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

              3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

              3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

              3.2.5. Participarea terților la finanțare

              3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Titlul propunerii/inițiativei

Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories - CSD) și de modificare a Directivei 98/26/CE

1.2. Domeniu sau domenii de politică vizate în structura ABM/ABB[26]

Piața internă - piețe financiare

1.3. Natura propunerii/inițiativei

ý Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[27]

¨ Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei acțiuni existente

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune reorientată spre o acțiune nouă

1.4. Obiective 1.4.1. Obiectiv sau obiective strategice multianuale ale Comisiei vizate de propunere/inițiativă

Creșterea siguranței și a eficienței piețelor financiare; impulsionarea pieței interne de servicii financiare

1.4.2. Obiectiv sau obiective specifice și activitate sau activități ABM/ABB vizate

Obiective specifice: În lumina obiectivelor generale expuse mai sus, sunt vizate următoarele obiective specifice: · creșterea siguranței decontărilor transfrontaliere · creșterea eficienței decontărilor transfrontaliere · asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru serviciile specifice CSD-urilor

1.4.3. Rezultat(e) și impact preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/populației vizate.

Propunerea urmărește: · creșterea siguranței și a eficienței decontărilor prin armonizarea perioadelor de decontare și măsuri care să conducă la emiterea majorității valorilor mobiliare prin înscriere în cont · îmbunătățirea disciplinei în materie de decontare prin crearea unui cadru adecvat și armonizat pentru prevenirea și soluționarea cazurilor de neexecutare a decontării · reglementarea adecvată a tuturor CSD-urilor care desfășoară activități în UE · asigurarea uniformității cerințelor aplicabile CSD-urilor și coordonarea între autoritățile naționale de reglementare în ceea ce privește supravegherea · reducerea costurilor pe care investitorii le suportă pentru decontările transfrontaliere · diversificarea opțiunilor pe care le au la dispoziție emitenții și investitorii prin creșterea accesului la CSD-uri · asigurarea unor condiții de concurență mai echitabile pentru serviciile specifice CSD-urilor, ceea ce ar putea conduce la o calitate mai ridicată și la comisioane mai mici ale serviciilor specifice CSD-urilor adresate emitenților și investitorilor

1.4.4. Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea implementării propunerii/inițiativei.

· Un raport de evaluare a eficienței decontării pentru fiecare piață UE. Indicatorii ar putea include numărul și volumul cazurilor de neexecutare a decontării (diferențiate între tranzacțiile interne și cele transfrontaliere), volumul penalităților aplicate CSD-urilor, numărul procedurilor de cumpărare impusă (buy-in) și numărul cazurilor de suspendare a calității de membru în urma cazurilor sistematice de neexecutare a decontării · Un raport din care să reiasă volumul cererilor înregistrate pe piață (market claims), care să permită să se evalueze dacă armonizarea perioadelor de decontare a condus la creșterea eficienței operațiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului social · Un raport din care să reiasă gradul de internalizare a decontării de către custozi din afara sistemelor de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri. Aceste informații sunt importante pentru a aprecia riscul sistemic și a decide dacă este necesară intervenția UE în această privință. · Un raport din care să reiasă dacă activitatea transfrontalieră este în creștere. Printre indicatori se pot număra numărul de conexiuni între CSD-uri, numărul de participanți străini la CSD-uri, volumul de tranzacții cu participanți străini și numărul emitenților care au acces la CSD-uri străine. · Un raport în care să se analizeze prețurile practicate în UE pentru serviciile de bază ale CSD-urilor, cum ar fi decontarea și custodia pentru tranzacțiile interne și transfrontaliere · Un sondaj în rândul CSD-urilor, al emitenților și al altor infrastructuri de piață prin care să se evalueze dacă măsurile luate au eliminat barierele de acces sau dacă există încă obstacole (de natură practică sau juridică).

1.5. Motivele propunerii/inițiativei 1.5.1. Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Aplicarea regulamentului în statele membre va avea următoarele efecte: · Perioadele de decontare vor fi armonizate · Marea majoritate a valorilor mobiliare vor fi emise prin înscriere în cont · Disciplina în materie de decontare va fi consolidată prin crearea unui cadru adecvat și armonizat pentru prevenirea și remedierea cazurilor de neexecutare a decontării · Toate CSD-urile care își desfășoară activitatea în UE vor fi reglementate în mod corespunzător, pe baza aceluiași set de cerințe · Autorizarea și supravegherea CSD-urilor va fi armonizată, iar coordonarea dintre autoritățile naționale de reglementare va fi îmbunătățită · Accesul la CSD-uri (pentru emitenți, alte CSD-uri și alte infrastructuri de piață) și accesul CSD-urilor (la alte CSD-uri și alte infrastructuri de piață) va fi îmbunătățit, iar condițiile de acces vor fi armonizate

1.5.2. Valoarea adăugată a implicării UE

· Piețele financiare, prin însăși natura lor, au o componentă transfrontalieră, care devine din ce în ce mai puternică. Problemele identificate cu privire la serviciile specifice CSD-urilor, în special cu privire la decontarea în UE, sunt în principal legate de tranzacțiile transfrontaliere. Prin urmare, eficacitatea măsurilor corective puse în aplicare într-un mod autonom și necoordonat de către statele membre ar fi probabil foarte scăzută în context transfrontalier · Natura sistemică a CSD-urilor și interconectarea lor tot mai pronunțată în Europa necesită acțiuni coordonate · Anumite aspecte conexe sunt acoperite de acquis-ul comunitar existent, în special directiva privind contractele de garanție financiară, directiva privind caracterul definitiv al decontării (SDF), directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), directiva privind cerințele de capital (CRD), precum și o posibilă viitoare directivă privind dreptul instrumentelor financiare. Orice nouă propunere ar trebui să se încadreze perfect în ansamblul acestor măsuri ale UE. Acest lucru poate fi realizat cel mai bine printr-un efort comun.

1.5.3. Lecții învățate din experiențe anterioare similare

CSD-urile sunt instituții importante pentru piețele financiare, deoarece asigură înregistrarea și custodia instrumentelor financiare și gestionează sistemele care asigură decontarea instrumentelor financiare, care corespunde livrării efective a instrumentelor financiare contra numerar. Prin urmare, acestea sunt infrastructuri de piață importante, alături de locurile de tranzacționare, contrapărțile centrale (CCP) și registrele centrale de tranzacții (TR). Locurile de tranzacționare sunt reglementate de directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), în vreme ce contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții vor fi de asemenea reglementate la nivelul UE după ce propunerea de regulament privind tranzacțiile cu instrumente derivate, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții va fi aprobată de Parlamentul European și de Consiliu și va intra în vigoare. MiFID a fost aplicată începând din noiembrie 2007 și a condus la creșterea concurenței dintre locurile de tranzacționare a instrumentelor financiare și la diversificarea ofertei pentru investitori în materie de furnizori de servicii și instrumente financiare disponibile.

1.5.4. Coerența și posibila sinergie cu alte instrumente relevante

Anumite aspecte sunt deja acoperite de legislația existentă a Uniunii. De exemplu, sistemele de decontare a instrumentelor financiare sunt deja definite de Directiva 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare[28], iar Directiva 2004/39/CE (MiFID) prevede anumite norme care reglementează accesul participanților pe piață la sistemul de decontare a instrumentelor financiare ales de aceștia. Alte aspecte sunt incluse în propunerile Comisiei. De exemplu, propunerea Comisiei privind vânzarea în lipsă (short selling) și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit vizează de asemenea disciplina în materie de decontare pentru anumite categorii de instrumente financiare, iar propunerea Comisiei privind tranzacțiile cu instrumente derivate, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții instituie norme pentru compensare, care este un proces strâns legat de decontare. Propunerea de regulament este conformă cu aceste texte ale Uniunii.

1.6. Durata și impactul financiar

¨ Propunere/inițiativă cu durată limitată

– ¨  Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

– ¨  Impact financiar din AAAA până în AAAA

ý Propunere/inițiativă cu durată nelimitată

– punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2013 până în 2015,

– urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7. Modalitate sau modalități de gestionare avute în vedere[29]

¨ Gestionare centralizată directă de către Comisie

¨ Gestionare centralizată indirectă, prin delegarea sarcinilor de execuție către:

– ¨  agenții executive

– ý  organisme instituite de Comunități[30]

– ¨  organisme publice naționale/organisme cu misiune de serviciu public

– ¨  persoane cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul articolului 49 din Regulamentul financiar

¨ Gestionare partajată cu statele membre

¨ Gestionare descentralizată împreună cu țări terțe

¨ Gestionare în comun cu organizații internaționale (de precizat)

Dacă se indică mai multe moduri de gestionare, se furnizează detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

-

2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile.

Articolul 81 din proiectul de regulament de înființare a Autorității europene pentru instrumente financiare și piețe (AEVMP) prevede evaluarea experienței dobândite în urma funcționării AEVMP, în termen de trei ani de la data la care aceasta și-a început efectiv activitatea. În acest sens, Comisia va publica un raport general care va fi înaintat Parlamentului European și Consiliului.

2.2. Sistemul de gestionare și control 2.2.1. Riscul sau riscurile identificate

S-a realizat o evaluare a impactului pentru propunerea de reformare a sistemului de supraveghere financiară în UE, care însoțește proiectele de regulamente de înființare a Autorității bancare europene, a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și a Autorității europene pentru instrumente financiare și piețe. Resursele suplimentare pentru AEVMP, prevăzute ca urmare a prezentei propuneri, sunt necesare pentru ca AEVMP să își poată exercita competențele și mai ales rolul său în ceea ce privește: · asigurarea unui sistem armonizat și îmbunătățit pentru disciplina în materie de decontare, prin asigurarea coerenței la nivelul monitorizării și raportării cazurilor de neexecutare a decontării și prin elaborarea de standarde pentru măsurile de prevenire și remediere a cazurilor de neexecutare a decontării · asigurarea armonizării și coordonării normelor aplicabile CSD-urilor prin elaborarea de standarde · consolidarea competențelor de reglementare naționale și asigurarea unei aplicări consecvente a acestora prin publicarea de orientări privind cooperarea dintre autorități și prin emiterea de standarde care să precizeze conținutul cererii de autorizare, informațiile care trebuie furnizate autorităților competente și informațiile pe care trebuie să și le transmită autoritățile în scopuri de supraveghere · asigurarea coordonării și armonizării condițiilor de acces acordate societăților din țări terțe · asigurarea coordonării și armonizării normelor privind accesul la CSD-uri pentru participanți, emitenți și alte CSD-uri și privind accesul între CSD-uri și alte infrastructuri de piață În lipsa acestor resurse, nu s-ar putea asigura o îndeplinire rapidă și eficientă a rolului AEVMP.

2.2.2. Metoda sau metodele de control preconizate

Sistemele de gestionare și control prevăzute în regulamentul privind AEVMP se vor aplica și în cazul rolului care îi revine AEVMP în conformitate cu prezenta propunere.

Setul final al indicatorilor de evaluare a performanței AEVMP va fi decis de Comisie în momentul realizării primei evaluări obligatorii. În cadrul evaluării finale, rolul indicatorilor cantitativi va fi la fel de important ca și dovezile calitative acumulate în timpul consultărilor. Evaluarea va fi repetată o dată la trei ani.

2.3. Măsurile de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se specifica măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

În scopul combaterii fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF) se aplică AEVMP fără nicio restricție.

AEVMP aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind anchetele interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și adoptă fără întârziere dispoziții corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților AEVMP.

Deciziile de finanțare, acordurile și instrumentele de punere în aplicare rezultate din acestea stipulează clar că OLAF și Curtea de Conturi pot să desfășoare, dacă este necesar, verificări la fața locului în cazul beneficiarilor sumelor de bani plătite de către AEVMP, precum și în cazul personalului responsabil cu alocarea acestor sume de bani.

3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia sau liniile bugetare de cheltuieli afectate

· Linii bugetare de cheltuieli existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tip de cheltuieli || Contribuție

Număr [Descriere………………………...……….] || CD/CND ([31]) || din partea țărilor AELS[32] || din partea țărilor candidate[33] || din partea țărilor terțe || în sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

|| 12.0404.01 [AEVMP – Subvenție în temeiul titlurilor 1 și 2 (cheltuieli cu personalul și cheltuieli administrative)] || Diferențiate || DA || NU || NU || NU

· Noi linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

-

3.2. Impactul estimat asupra cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 1A || Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

DG: MARKT || || || Anul 2013[34] || Anul 2014 || Anul 2015 || || || TOTAL

Ÿ Credite operaționale || || || || || || || ||

12.0404.01 || Angajamente || (1) || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Plăți || (2) || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice[35] || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare || || (3) || || || || || || || ||

TOTAL credite pentru DG MARKT || Angajamente || =1+1a +3 || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Plăți || =2+2a+3 || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Plăți || (5) || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice || (6) || || || || || || || ||

TOTAL credite încadrate în RUBRICA 1A din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Plăți || =5+ 6 || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Observații:

Creditele operaționale menționate mai sus sunt legate de sarcinile specifice încredințate AEVMP conform propunerii:

1) Sarcinile legate de disciplina în materie de decontare (2 standarde de reglementare, 1 orientare și sarcini privind registrul central)

Aceste măsuri urmăresc introducerea unei monitorizări și a unei raportări coerente a cazurilor de neexecutare a decontării, precum și reducerea numărului de cazuri de neexecutare a decontării prin aplicarea unor măsuri stricte de prevenire și sancționare.

AEVMP va trebui să elaboreze două standarde tehnice de reglementare privind măsurile de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării, instrumentele de monitorizare cu rol de detectare a cazurilor cu o probabilitate ridicată de neexecutare a decontării, măsurile de remediere a cazurilor de neexecutare a decontării și detaliile sistemului de monitorizare și raportare a cazurilor de neexecutare a decontării.

AEVMP va trebui, de asemenea, să transmită autorităților orientări în vederea asigurării unei aplicări coerente, eficiente și eficace a măsurilor de prevenire și remediere a cazurilor de neexecutare a decontării.

Totodată, AEVMP va primi din partea autorităților competente datele relevante privind cazurile de neexecutare a decontării.

2) Sarcini legate de autorizarea și supravegherea CSD-urilor (3 standarde de reglementare, 4 standarde de punere în aplicare, 1 orientare, sarcini privind registrul central și alte sarcini permanente)

Aceste măsuri urmăresc introducerea unui cadru coerent pentru autorizarea și supravegherea CSD-urilor, precum și îmbunătățirea cooperării dintre autorități. Aceasta ar trebui, printre altele, să reducă sarcina administrativă care revine CSD-urilor care desfășoară activități transfrontaliere.

AEVMP va trebui să elaboreze trei standarde tehnice de reglementare și patru standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la conținutul cererii de autorizare, informațiile furnizate de CSD-uri autorităților competente, informațiile pe care și le transmit autoritățile în scopuri de supraveghere și cooperarea dintre autoritățile din țara de origine și cele din țara gazdă.

AEVMP va trebui să elaboreze orientări care să asigure o cooperare coerentă, eficientă și eficace între autorități în cadrul diverselor evaluări necesare pentru punerea în aplicare a regulamentului.

AEVMP va trebui să țină un registru detaliat al activităților CSD-urilor în Uniune, indicând denumirile CSD-urilor autorizate și ale sistemelor de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri, serviciile furnizate, autoritățile responsabile, CSD-urile din țări terțe etc.

AEVMP va juca un rol important în ceea ce privește CSD-urile din afara UE care intenționează să înființeze o sucursală sau să furnizeze servicii fără a înființa o sucursală în Uniune ori care intenționează să stabilească o conexiune cu un CSD din Uniune. AEVMP va trebui, în special, să evalueze dacă CSD-urile respective fac obiectul unei autorizări și supravegheri eficiente în țările lor de origine și va trebui să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente din țările respective.

AEVMP va avea totodată un număr de alte sarcini permanente, inclusiv sarcina de a interveni în caz de dezacord între autoritățile din țara de origine și cele din țara gazdă, precum și de a se informa cu privire la situațiile de urgență.

3) Sarcini referitoare la cerințele aplicabile CSD-urilor (8 standarde de reglementare, 2 standarde de punere în aplicare, 1 orientare, sarcini permanente)

Aceste măsuri urmăresc introducerea unor cerințe coerente aplicabile CSD-urilor în ceea ce privește organizarea și guvernanța corporativă, normele de conduită în afaceri, serviciile și cadrul prudențial. Acestea ar trebui să creeze un mediu mai sigur pentru serviciile specifice CSD-urilor și să reducă sarcina administrativă care revine CSD-urilor care desfășoară activități transfrontaliere.

AEVMP va trebui să elaboreze opt standarde tehnice de reglementare și două standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza anumite detalii în legătură cu o serie de cerințe de reglementare aplicabile CSD-urilor în ceea ce privește organizarea, ținerea evidenței, accesul participanților, reconcilierea conturilor de instrumente financiare, segregarea conturilor de instrumente financiare, caracterul definitiv al decontării, atenuarea riscului operațional, cerințele de capital și conexiunile dintre CSD-uri.

AEVMP va trebui, de asemenea, să publice orientări privind normele și procedurile CSD-urilor în ceea ce privește gestionarea insolvenței unui participant.

AEVMP va avea, de asemenea, sarcini permanente care decurg din competența sa de a interveni în caz de dezacord între autorități cu privire la accesul participanților la CSD-uri.

4) Sarcini legate de cerințele de acces (3 standarde de punere în aplicare, sarcini permanente)

Aceste măsuri urmăresc creșterea eficienței prin facilitarea accesului emitenților și al investitorilor la CSD-ul ales de ei.

AEVMP va trebui să elaboreze trei standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedura aplicabilă accesului emitenților la CSD-uri, accesului reciproc între CSD-uri, precum și accesului reciproc între CSD-uri și alte infrastructuri de piață.

AEVMP va avea, de asemenea, sarcini permanente care decurg din competența sa de a interveni în caz de dezacord între autorități cu privire la acces.

5) Sarcini legate de monitorizarea și evaluarea propunerii (2 rapoarte anuale)

AEVMP va trebui să prezinte două rapoarte anuale: unul va evalua eficiența decontării pentru fiecare piață UE, pe baza raportării standardizate a cazurilor de neexecutare a decontării de către operatorii de pe piață, iar al doilea va evalua dacă activitatea transfrontalieră este în creștere, pe baza datelor înregistrate în registrul AEVMP.

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul 2013 || Anul 2014 || Anul 2015 || || || TOTAL

DG: MARKT ||

Ÿ Resurse umane || 0 || 0 || 0 || || || || ||

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 0 || 0 || 0 || || || || ||

TOTAL DG MARKT || Credite || 0 || 0 || 0 || || || || ||

TOTAL credite încadrate în RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0 || 0 || 0 || || || || ||

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul 2013[36] || Anul 2014 || Anul 2015 || || || TOTAL

TOTAL credite încadrate în RUBRICILE1- 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

Plăți || 0,385 || 0,354 || 0,354 || || || || || 1,093

3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

– ý  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Obiectivele specifice ale propunerii sunt prevăzute la punctul 1.4.2. Acestea vor fi realizate prin măsurile legislative propuse, care urmează să fie puse în aplicare la nivel național, precum și prin implicarea AEVMP. Deși nu este posibil să se atribuie o valoare numerică fiecărui obiectiv operațional, rolul AEVMP și contribuția sa la realizarea obiectivelor propunerii sunt descrise în detaliu în secțiunea 3.2.1.

3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ 3.2.3.1. Rezumat

– ý  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite administrative

– ¨  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor de mai jos:

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

– ý  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

– ¨  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Observație:

În DG MARKT nu vor fi necesare resurse umane și administrative suplimentare ca urmare a propunerii. Resursele folosite în prezent pentru urmărirea Directivei 1997/9/CE vor continua să îndeplinească această sarcină.

3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

– ¨  Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual actual.

– ý  Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

Propunerea prevede îndeplinirea de către AEVMP a unor sarcini suplimentare. Drept urmare, vor fi necesare resurse suplimentare în cadrul liniei bugetare 12.0404.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[37].

3.2.5. Participarea terților

– ¨  Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților

– ý  Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Credite în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul 2013 || Anul 2014 || Anul 2015 || || || Total

Statele membre prin intermediul organismelor naționale de supraveghere UE * || 0,577 || 0,531 || 0,531 || || || || || 1,639

TOTAL credite cofinanțate || 0,577 || 0,531 || 0,531 || || || || || 1,639

* Estimări bazate pe mecanismul de finanțare actual din regulamentul privind AEVMP (statele membre 60 %, Comunitatea 40 %)

3.3. Impactul estimat asupra veniturilor

– ý  Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

– ¨  Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

– ¨         asupra resurselor proprii

– ¨         asupra diverselor venituri

ANEXĂ la fișa financiară legislativă pentru o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (CSD - Central Securities Depositories) și de modificare a Directivei 98/26/CE

S-au estimat costurile legate de cheltuielile cu personalul (titlul 1) aferente sarcinilor care urmează să fie îndeplinite de AEVMP, în conformitate cu clasificarea costurilor în proiectul de buget al AEVMP pentru 2012 prezentat Comisiei.

Propunerea Comisiei prevede elaborarea de către AEVMP a 13 standarde tehnice de reglementare și a 9 standarde tehnice de punere în aplicare, menite să asigure o aplicare coerentă, în întreaga UE, a unor dispoziții cu un caracter tehnic pronunțat. În plus, AEVMP va trebui să elaboreze și 3 orientări, menite în principal să asigure o cooperare eficientă și eficace între autorități, și 2 rapoarte anuale privind monitorizarea și evaluarea eficienței regulamentului, să țină registrul CSD-urilor și va avea o serie de alte sarcini permanente.

În ceea ce privește calendarul, s-a pornit de la premiza că regulamentul va intra în vigoare la începutul anului 2013 și că, prin urmare, AEVMP va avea nevoie de resurse suplimentare începând din 2013. Se estimează că AEVMP va avea nevoie de personal suplimentar doar pentru standardele tehnice, orientările și rapoartele pe care trebuie să le elaboreze; s-a pornit de la premiza că AEVMP își poate îndeplini celelalte sarcini permanente, cum ar fi cele legate de recunoașterea CSD-urilor din afara UE și de medierea dintre autorități, cu personalul existent. În ceea ce privește natura posturilor, pentru ca noile standarde tehnice să poată fi transmise la timp și la o calitate corespunzătoare, va fi nevoie în special de un număr suplimentar de funcționari responsabili de politici, de juriști și de funcționari responsabili de evaluarea impactului.

Au fost aplicate următoarele ipoteze pentru a evalua impactul asupra numărului de ENI (echivalent normă întreagă) necesar pentru a elabora standarde tehnice, orientări și rapoarte:

· un funcționar responsabil de politici elaborează în medie 5 standarde tehnice pe an și același funcționar responsabil de politici poate elabora orientările sau rapoartele aferente; prin urmare, este nevoie de 4 funcționari responsabili de politici;

· este nevoie de un funcționar responsabil de evaluarea impactului pentru standardele tehnice menționate mai sus;

· este nevoie de un jurist pentru standardele tehnice și orientările menționate mai sus.

Prin urmare, începând din 2013 este nevoie de 6 ENI suplimentare.

S-a pornit de la premiza că această creștere a ENI va fi menținută în 2014 și 2015, deoarece, cel mai probabil, standardele vor fi finalizate abia în 2014, iar în 2015 pot fi necesare modificări.

Alte ipoteze:

· pe baza distribuirii ENI în proiectul de buget pentru 2012, 6 ENI suplimentare vor cuprinde 4 agenți temporari (74 %), 1 expert național detașat (END) (16 %) și 1 agent contractual (10 %);

· costurile medii anuale aferente salariilor pentru diferite categorii de personal sunt bazate pe orientările DG BUDG.

· coeficientul de ponderare a salariilor pentru Paris este de 1,27;

· costurile de formare sunt estimate la 1 000 EUR pe ENI pe an;

· costurile pentru misiuni sunt estimate la 10 000 EUR pe persoană, pe baza proiectului de buget pe 2012 pentru misiuni;

· costurile legate de recrutare (deplasări, cazare, examene medicale, indemnizația de instalare și alte indemnizații, costuri de mutare etc.) sunt estimate la 12 700 EUR pe persoană recrutată, pe baza proiectului de buget pe 2012 pentru recrutare.

Metoda de calculare a creșterii bugetului necesară pentru următorii trei ani este prezentată în detaliu în tabelul de mai jos. Calculele reflectă faptul că bugetul Comunității finanțează 40 % din costuri.

Tipul de cost || Calculul || Suma (mii)

|| || 2013 || 2014 || 2015 || Total

|| || || || ||

Titlul 1: Cheltuieli cu personalul || || || || ||

|| || || || ||

11 Indemnizații și alocații || || || || ||

- din care agenți temporari || =4*127*1,27 || 645 || 645 || 645 || 1,935

- din care END || =1*73*1,27 || 93 || 93 || 93 || 278

- din care agenți contractuali || =1*64*1,27 || 81 || 81 || 81 || 244

|| || || || ||

12 Cheltuieli legate de recrutare || =6*12,7 || 76 || || || 76

|| || || || ||

13 Cheltuieli de misiune || =6*10 || 60 || 60 || 60 || 180

|| || || || ||

15 Formare || =6*1 || 6 || 6 || 6 || 18

|| || || || ||

Total titlul 1: Cheltuieli cu personalul || || 961 || 885 || 885 || 2,732

|| || || || ||

din care contribuția comunitară (40%) || || 385 || 354 || 354 || 1,093

din care contribuția statelor membre (60%) || || 577 || 531 || 531 || 1,639

Tabelul următor prezintă schema de personal propusă pentru cele patru posturi de agent temporar:

Grupa de funcții și gradul || Posturi temporare

||

AD 8 || 1

AD 7 || 1

AD 6 || 1

AD 5 || 1

||

Total AD || 4

[1]               JO L166, 11.6.1998, p. 45.

[2]               JO L 145, 30.04.2004, p. 1.

[3]               JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

[4]               JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

[5]               COM(2010) 716, 8.12.2010.

[6]               JO C , , p. .

[7]               JO C , , p. .

[8]               JO L 166, 11.06.1998, p. 45.

[9]               FSB „Reducerea riscului moral prezentat de instituțiile financiare de importanță sistemică”, 20 octombrie 2010.

[10]             Concluziile celei de-a 2911-a reuniuni a Consiliului ECOFIN, 2 decembrie 2008.

[11]             JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

[12]             JO L 145, 30.04.2004, p. 1.

[13]             JO L 168, 27.06.2002, p. 43.

[14]             JO L 222, 14.08.1978, p. 11.

[15]             JO L 193, 18.07.1983, p. 1.

[16]             JO L 177, 30.06.2006, p. 1.

[17]             „Codul european de conduită privind serviciile post-tranzacționare” semnat de FESE (Federația Europeană a Burselor de Valori), EACH (Asociația Europeană a Caselor de Compensare) și ECSDA (Asociația Europeană a Depozitarilor Centrali de Instrumente Financiare) la 7 noiembrie 2006.

[18]             JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[19]             JO L 8, 12.01.2001, p. 1.

[20]             JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

[21]             JO L 331, 15.12.2010, p. 12.

[22]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[23]             JO L 331, 15.12.2010, p. 120.

[24]             JO L 177, 04.07.2008, p. 6.

[25]             JO L 191, 13.07.2001, p. 45.

[26]             ABM: Gestionare bazată pe activități – ABB: Stabilirea bugetului bazată pe activități.

[27]             Astfel cum se menționează la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[28]             JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

[29]             Explicațiile privind tipurile de gestionare, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[30]             Astfel cum sunt menționate la articolul 185 din Regulamentul financiar.

[31]             CD = credite diferențiate / CND = credite nediferențiate

[32]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[33]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

[34]             Anul N este anul în care începe aplicarea propunerii/inițiativei.

[35]             Technical and/or administrative assistance and expenditure in support of the implementation of EU programmes and/or actions (former "BA" lines), indirect research, direct research.

[36]             Anul N este anul în care începe aplicarea propunerii/inițiativei.

[37]             A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional.