COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii

După cum se subliniază în Agenda UE pentru drepturile copilului[1], efectele pe termen lung ale unor investiţii insuficiente în politicile vizând copiii[2] pot avea un impact profund asupra societăţilor noastre. Agenda digitală pentru Europa[3] are ca obiectiv „digitalizarea” tuturor cetăţenilor UE, însă atunci când vine vorba despre internet, copiii au nevoi şi vulnerabilităţi speciale, care trebuie abordate în mod specific, astfel încât internetul să devină un spaţiu al oportunităţilor, în care copiii să dobândească cunoştinţe, să comunice, să-şi dezvolte competenţele şi să-şi îmbunătăţească perspectivele profesionale şi potenţialul de ocupare a forţei de muncă[4].

Copiii sunt din ce în ce mai expuşi la internet de la o vârstă tot mai fragedă, datorită numărului în continuă creştere al dispozitivelor care permit conectarea. Se impune deci elaborarea neîntârziată a unei strategii adecvate, care să includă necesităţile acestora. Trebuie create un conţinut şi servicii noi de calitate mai bună, dedicate copiilor şi trebuie garantată siguranţa online a acestora. De altfel, analizele arată că utilizarea mai judicioasă şi mai extinsă a internetului de către copii reprezintă un factor de dezvoltare economică intensivă în domeniile conţinutului şi serviciilor online inovatoare. Valorizând dimensiunea pieţei interne, întreprinderile europene au o bună şansă de a profita de aceste posibilităţi de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă.

După cum s-a subliniat în Concluziile Consiliului privind protecţia copiilor în lumea digitală din 28 noiembrie 2011, este necesară o combinaţie de politici pentru a putea oferi un internet mai bun pentru copii. În prezent sunt în curs de elaborare acţiuni la nivel naţional, european şi sectorial; ele trebuie incluse într-o strategie la nivelul întregii UE, care să conţină cerinţele de bază şi să evite fragmentarea. Reglementarea rămâne o opţiune, însă, după caz, ea ar trebui de preferinţă evitată, în favoarea unor instrumente de autoreglementare mai adaptabile, a educaţiei şi a responsabilizării.

Strategia se articulează în jurul a patru „piloni” principali, care se consolidează reciproc: (1) stimularea conţinutului online de calitate pentru tineri; (2) sensibilizare şi responsabilizare crescute; (3) crearea unui mediu online sigur pentru copii; şi (4) lupta împotriva abuzului sexual şi a exploatării sexuale a copiilor. Ea propune o serie de acţiuni care trebuie întreprinse de Comisie, de statele membre şi de întregul lanţ al valorii din industria de profil.

1.           De ce este necesară o strategie europeană în momentul de faţă?

1.1.        Noi oportunităţi de dezvoltare pentru copii şi întreprinderi

Deşi internetul nu a fost creat pentru copii, din declaraţiile părinţilor rezultă că 75 % dintre copiii europeni cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani utilizează internetul[5]. Adolescenţii între 15 şi 16 ani afirmă că primul lor contact cu internetul a avut loc la vârsta de 11 ani. Prin comparaţie, copiii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 10 ani afirmă că, în medie, au început să utilizeze internetul când aveau 7 ani. 33 % dintre copiii în vârstă de 9 până la 16 ani care utilizează internetul afirmă că fac acest lucru cu ajutorul unui telefon mobil sau al unui alt dispozitiv portabil[6].

Copiii au nevoi şi vulnerabilităţi specifice, iar aceste diferenţe trebuie să fie recunoscute. Internetul şi TIC oferă copiilor o gamă largă de posibilităţi, de la jocuri, studiu, inovare şi creaţie, comunicare, exprimare, colaborare şi angajare în societate, până la o mai bună conştientizare a lumii în care trăiesc, dezvoltarea de competenţe esenţiale şi exercitarea propriilor drepturi[7]. În acelaşi timp, copiii trebuie însă protejaţi.

Atenţia acordată necesităţilor copiilor deschide o gamă largă de oportunităţi de afaceri. Se preconizează că piaţa mondială a conţinutului digital va depăşi cifra de 113 miliarde de euro în 2012[8]. Valoarea de piaţă a aplicaţiilor mobile a fost de 5 miliarde de euro, preconizându-se ca ea să atingă 27 miliarde de euro până în 2015, în principal datorită jocurilor şi abonamentelor la telefonia mobilă, care se cifrează la peste 5 miliarde la nivel mondial. Se preconizează că piaţa mondială a jocurilor video va atinge vânzări în valoare de peste 62 de miliarde de euro[9]. Odată cu proliferarea pe scară largă a tabletelor, a telefoanelor inteligente şi a laptopurilor, pe care copiii le utilizează tot mai frecvent, piaţa conţinutului online interactiv, creativ şi educaţional, atât pentru copii, cât şi pentru adolescenţi prezintă un potenţial substanţial. Datorită faptului că aplicaţiile şi jocurile, fie ele online sau mobile, permit contactul direct cu potenţialii utilizatori/clienţi, ele oferă oportunităţi fără precedent pentru dezvoltarea întreprinderilor, de care pot profita în special IMM-urile şi creatorii. Copiii înşişi ar putea deveni creatori online şi s-ar putea lansa în afaceri.

1.2.        Lacune şi probleme actuale

1.2.1.     Fragmentarea pieţei

Raportul Comisiei[10] privind modul în care statele membre aplică în prezent recomandările existente privind siguranţa copiilor arată că, în general, acestea fac eforturi tot mai mari de a răspunde provocărilor digitale, însă măsurile luate sunt insuficiente. Statele membre aplică diferite politici, fie de reglementare, fie de autoreglementare, în domenii precum controlul parental, clasificarea conţinuturilor sau raportarea conţinuturilor ilicite şi prejudiciabile.

În Regatul Unit, furnizorii de servicii de internet (internet service provider – ISP) au adoptat un cod al bunelor practici[11] care promovează „alegerea activă”[12] (active choice), lăsând fiecărui ISP libertatea de a decide în legătură cu implementarea acesteia; în Franţa, furnizorii de servicii de internet trebuie să asigure software gratuit pentru controlul parental; în Germania poate fi utilizat un software autorizat de „protecţie a tineretului”, pentru a împiedica accesarea de către copii a site-urilor web care oferă conţinuturi prejudiciabile. În alte ţări, astfel de dispoziţii sunt inexistente.

Germania aplică de asemenea un cadru de autoreglementare care permite furnizorilor să clasifice diferite tipuri de conţinut online, cum ar fi materialele video, site-urile web sau jocurile online. În Regatul Unit, una dintre recomandările Raportului Bailey[13] a fost clasificarea materialelor video muzicale în funcţie de vârstă. În alte ţări, dispoziţiile referitoare la clasificarea conţinutului online lipsesc cu desăvârşire.

În Finlanda şi Belgia au fost, de asemenea, negociate coduri de conduită ale întreprinderilor, care acoperă, în cazul primului stat, platformele sociale, în timp ce în cazul celui de-al doilea, ele abordează o gamă mai largă de furnizori.

În ţări precum Regatul Unit, Spania, Italia sau Republica Cehă sunt aplicate diverse mecanisme de semnalare a conţinuturilor şi a comportamentelor prejudiciabile şi ilicite, cu sprijinul diverselor părţi interesate, cum ar fi poliţia, ONG-urile şi industria de profil.

Deşi aceste măsuri pot avea un impact pozitiv asupra pieţelor şi utilizatorilor la nivel naţional, ele ar putea să conducă totodată la o fragmentare sporită a pieţei şi să creeze obstacole, în special pentru furnizorii europeni, de exemplu IMM-urile, care nu au resursele necesare pentru a se adapta unor sisteme de politici diferite de la o ţară la alta şi care nu pot astfel beneficia de piaţa unică digitală. În acelaşi timp, este evident că nu toţi copiii din Europa au acelaşi nivel de responsabilizarea şi de protecţie atunci când sunt conectaţi la internet.

1.2.2.     Incapacitatea pieţei de a oferi măsuri de protecţie şi conţinut de calitate la nivelul întregii Europe

Copiii nu au fost încă recunoscuţi drept public‑ţintă în care merită investit. Integrarea, în dispozitive sau în servicii, a unor unelte vizând protecţia a copiilor (cum ar fi controlul parental) care să le ofere părinților posibilitatea de a gestiona prezenţa online a copiilor în mod sigur şi responsabil este adesea privită ca un supracost, iar întreprinderile sunt cu atât mai reticente să dezvolte şi să pună în aplicare aceste unelte cu cât nu au certitudinea că dimensiunea pieţei va fi suficient de mare pentru a justifica investiţia.

Analiza comparativă a uneltelor de control parental[14] arată că majoritatea acestora sunt eficiente doar în limba engleză. Noile dispozitive ridică probleme suplimentare: există un număr redus de unelte adecvate dispozitivelor utilizate din ce în ce mai adesea de copii pentru a se conecta la internet (de exemplu consolele de jocuri, tabletele şi telefoanele mobile), în vreme ce pentru utilizatorii care accesează conţinutul pe telefoane mobile sau pe tablete, utilizând o aplicaţie în locul unui browser, nu există nicio soluţie.

În acelaşi timp, conţinutul de calitate disponibil este insuficient. Conform unui sondaj paneuropean[15], doar 32 % din copiii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani sunt de părere că există suficiente „lucruri bune” de făcut online pentru copiii de vârsta lor[16].

În sectoare precum aplicaţiile sunt utilizate sisteme de clasificare a conţinutului care nu au fost elaborate pentru piaţa şi utilizatorii europeni.

1.2.3.     Gestionarea riscurilor pentru a consolida încrederea în servicii şi conţinut

După cum o arată cercetările, clasificarea riscurilor întâmpinate este relativ similară în fiecare ţară europeană, în ciuda variaţiilor semnificative înregistrate de la un stat la altul[17]. În 2010, patru din zece copii europeni au declarat că s-au confruntat cu unul dintre următoarele riscuri: au comunicat online cu un utilizator pe care nu îl întâlniseră niciodată personal; au fost expuşi la conţinuturi generate de utilizatori, care promovau anorexia, automutilarea, consumul de droguri sau sinuciderea; au fost expuşi la imagini online cu caracter pornografic şi la utilizarea frauduloasă a datelor cu caracter personal; s-au întâlnit offline cu persoane pe care le întâlniseră mai întâi online; au fost victime ale „intimidării informatice” (cyber-bullying)[18]. Apar de asemenea noi modele comportamentale, cum ar fi distribuirea de înregistrări video efectuate cu ajutorul telefoanelor mobile ale unor agresiuni fizice asupra altor copii[19] sau trimiterea/primirea de imagini/mesaje cu caracter pornografic către/de la colegi[20].

Unele noi servicii cu impact potenţial asupra confidenţialităţii, precum geolocalizarea, sunt din ce în ce mai populare. Publicitatea online este, de asemenea, înfloritoare, iar copiii nu au o capacitate dezvoltată de a o privi cu un ochi critic[21].

În plus, traficanţii de fiinţe umane utilizează din ce în ce mai mult internetul pentru a-şi recruta victimele (inclusiv copii) şi pentru a face publicitate propriilor servicii[22]. Internetul oferă totodată un mediu propice pentru distribuirea de materialele pornografice cu minori. Deşi acest fapt nu se leagă direct de utilizarea internetului de către copii, el reprezintă un aspect care îi priveşte pe copii în calitate de victime. Conform Internet Watch Foundation (Fundaţia pentru supravegherea internetului), peste 40 % din URL-urile confirmate drept conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor (în funcţie de locaţia furnizorului gazdă) sunt găzduite în Europa şi Rusia. Imaginile reprezentând abuzuri sexuale asupra copiilor sunt acum distribuite şi prin intermediul unor alte canale, nu doar al website-urilor (de exemplu reţelele peer-to-peer). Având în vedere caracterul „fără frontiere” al internetului şi faptul că imaginile reprezentând abuzuri sexuale asupra copiilor sunt ilegale în întreaga Europă, în acest domeniu este necesară o acţiune la nivel european.

1.2.4.     Absenţa competenţelor

Se estimează că până în 2015, 90 % din locurile de muncă din toate sectoarele vor necesita competenţe tehnice, însă doar 25 % din tinerii de pe întreg cuprinsul UE declară că deţin un nivel ridicat de competenţe internet de bază (cum ar fi utilizarea internetului pentru efectuarea de apeluri telefonice, crearea unei pagini web, partajarea fişierelor în reţele peer-to-peer)[23]. Cercetările arată că există un grav deficit de competenţe digitale în rândul copiilor europeni, în ciuda opiniei larg răspândite conform căreia aceştia ar fi „nativi digitali”. De exemplu, 38 % dintre copiii europeni cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani care folosesc internetul declară care deţin un profil personal pe un site de socializare în reţea. Cu toate acestea, doar 56 % dintre copiii de 11-12 ani afirmă că ştiu cum să îşi schimbe parametrii de confidenţialitate[24]. Din cercetări a rezultat, de asemenea, că gama de competenţe digitale şi cea de activităţi online sunt corelate[25]. Prin urmare, dezvoltarea unor competenţe în materie de siguranţă poate încuraja dezvoltarea unor alte competenţe asociate altor activităţi online.

2.           Un nou ecosistem: Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii

De-a lungul anilor au fost elaborate o serie de politici la nivel european în vederea sprijinirii copiilor. Ele au fost însă adesea specifice, punând de exemplu accentul pe canalele media[26] sau pe platformele tehnologice[27] şi nu au fost reunite într-un cadru coerent. Până în prezent, politicile UE nu au recunoscut suficient calitatea de public‑ţintă specific a copiilor atunci când este vorba despre internet, şi faptul că ei necesită un nou ecosistem care să vină în sprijinul propriilor nevoi. Europa are nevoie de o strategie care să evite fragmentarea pieţei şi să creeze un mediu online mai sigur şi mai instructiv pentru toţi copiii din UE.

Se propune combinarea unei serii de instrumente bazate deopotrivă pe legislaţie, autoreglementare şi sprijin financiar. Nu se va renunţa la opţiunea legislativă, dar se va acorda prioritate autoreglementării, care rămâne cel mai flexibil cadru pentru obţinerea unor rezultate tangibile în acest domeniu. Acesta trebuie să fie însă un proces dinamic, care să răspundă unor noi provocări cum ar fi convergenţa tehnologiilor[28] şi să ofere mecanisme adecvate pentru efectuarea de analize comparative şi pentru monitorizarea independentă. Comisia va finanţa totodată acţiuni în cadrul acestei strategii, în temeiul Programului pentru un internet mai sigur (2009-2013)[29], al mecanismului „Conectarea Europei”[30] şi, începând din 2014[31], în temeiul iniţiativei „Orizont 2020”.

2.1.        Conţinut online de înaltă calitate pentru copii şi tineri

Stimularea producţiei de conţinut online de înaltă calitate pentru copii şi tineri este benefică atât acestora, cât şi dezvoltării pieţei digitale unice. Această strategie sprijină două tipuri de acţiuni care sunt în mod evident interconectate şi care pot conduce la rezultate doar dacă sunt desfăşurate în paralel.

2.1.1.     Stimularea producţiei de conţinut online creativ şi educativ destinat tinerilor

Copiii de vârste mici au nevoie de „locuri de joacă online” în care să poată deopotrivă să se joace şi să înveţe; adolescenţii ar putea beneficia de jocuri creative şi educative care să le stimuleze imaginaţia şi să sprijine o bună utilizare a internetului de către aceştia. La rândul ei, tehnologia va fi utilizată din ce în ce mai mult în sălile de clasă, indiferent de vârsta elevilor. Învăţarea interactivă prin intermediul tehnologiei poate contribui la stimularea creativităţii şi a gândirii critice. În acest scop, este necesară stimularea creării unui conţinut care să sprijine atât dezvoltarea copiilor cât şi crearea unei pieţe digitale unice în Europa. Unele state membre, cum ar fi Germania, au lansat iniţiative pentru a stimula producerea de conţinut de calitate pentru copii şi pentru a mări vizibilitatea acestuia, implementând criterii şi/sau standarde specifice.

2.1.2.     Promovarea unor experienţe online pozitive pentru copiii de vârstă mică

Majoritatea tinerilor continuă să „consume” online, mai degrabă decât să creeze. Obiectivul este acela de a încuraja creativitatea şi utilizarea pozitivă a internetului, fapt care îi va ajuta pe copii să-şi dezvolte, pe de o parte, competenţele digitale, iar pe de altă parte le va permite să crească şi să îşi modeleze lumea într-un mod sigur şi creativ, să formeze comunităţi şi să joace un rol activ într-o societate participativă. Acest tip de utilizare a internetului ar putea, de asemenea, da naştere unor inovaţii tehnologice şi unor noi întreprinderi care să contribuie la crearea pieţei digitale unice.

Comisia:

· va sprijini platformele interoperabile de unelte destinate asigurării accesului la conţinuturi adecvate vârstei (cum ar fi, de exemplu, listele albe[32] sau browserele adaptate copiilor), având în permanenţă în vedere problema controlului continuu al calităţii.

· va stimula inovarea în domeniul conţinutului creativ realizat de şi pentru copii, prin sprijinirea unor proiecte şi iniţiative precum concursul „Cel mai bun conţinut online pentru copii” (Best Children’s Online Content).

Industria trebuie:

· să dezvolte şi să ofere conţinut de calitate, interactiv şi orientat către copii, precum şi unelte uşor de utilizat, care să le încurajeze creativitatea şi să-i ajute pe aceştia să înveţe.

· să sprijine din punct de vedere financiar şi/sau tehnic iniţiativele în domeniu provenind din partea copiilor, a şcolilor sau a ONG-urilor.

Statele membre trebuie:

· să sprijine, în egală măsură cu Comisia, iniţiativele privind crearea de conţinut online de înaltă calitate pentru copii şi să le promoveze în mod activ.

· să-şi coordoneze acţiunile în acest domeniu cu sprijinul Comisiei şi să implementeze standarde în ceea ce priveşte conţinutul online de calitate pentru copii[33].

2.2.        Sensibilizare şi responsabilizare crescute

Copiii, părinţii, educatorii şi profesorii trebuie să fie conştienţi de riscurile cu care se pot confrunta copiii online şi să fie familiarizaţi cu uneltele şi strategiile care îi pot ajuta pe aceştia să se protejeze sau să facă faţă acestor riscuri. Copiii trebuie să îşi dezvolte atât spiritul critic, cât şi competenţele şi educaţia în domeniul digital şi media, pentru a fi în măsură să contribuie în mod activ la o societate participativă. Ei au nevoie, pe de o parte, de acces la unelte adaptate vârstei lor, care i-ar ajuta să acţioneze în siguranţă şi în mod responsabil în mediul online şi, pe de altă parte, de consiliere privind modul de utilizare a acestor unelte. Obiectivul principal al acţiunilor de sensibilizare şi responsabilizare trebuie să fie dezvoltarea capacităţii de autoprotecţie şi a responsabilităţii personale a copiilor în mediul online.

2.2.1.     Educaţia în domeniul digital şi media[34] şi predarea siguranţei online în şcoli

Competenţele şi educaţia în domeniile digital şi media sunt esenţiale atunci când vine vorba de utilizarea internetului de către copii. Deoarece copiii încep să utilizeze internetul la vârste foarte fragede, este necesar ca educaţia în domeniul siguranţei online să înceapă în primii ani ai copilăriei, prin adaptarea strategiilor de implementare la nevoile şi gradele de autonomie specifice copiilor de vârstă mică şi adolescenţilor. Şcolile sunt cel mai bine plasate pentru a asigura o comunicare eficientă cu majoritatea copiilor, indiferent de vârsta, venitul sau educaţia acestora, precum şi cu alţi beneficiari‑cheie ai mesajelor privind siguranţa online, cum ar fi profesorii şi (indirect) părinţii. Siguranţa online ca obiect de studiu specific este inclusă în prezent în programa şcolară a 23 de sisteme de învăţământ din întreaga Europă[35], însă ea este insuficient implementată, din cauza unei lipse de resurse pedagogice online în materie. Predarea siguranţei online în şcoli este o acţiune promovată şi de Agenda digitală pentru Europa.

Statele membre trebuie:

· să intensifice punerea în aplicare de strategii de includere în programa şcolară a unor cursuri pe tema siguranţei online până în 2013.

· să consolideze educaţia informală cu privire la siguranţa online şi să pună la punct politici privind „siguranţa online” în şcoli şi o formare adecvată a profesorilor.

· să sprijine parteneriatele dintre sectorul public şi cel privat, pentru a atinge obiectivele de mai sus.

Comisia:

· va sprijini identificarea şi schimbul de bune practici între statele membre în domeniul educaţiei formale şi informale în materie de siguranţă online, va susţine crearea de conţinut educaţional online relevant şi parteneriatele dintre sectorul public şi cel privat vizând asigurarea unei comunicări eficiente cu copiii, părinţii, profesorii şi educatorii.

· va elabora în cadrul Europass un modul specific pentru competenţa digitală şi va îmbunătăţi indicatorii privind utilizarea şi impactul TIC în educaţie.

Industria trebuie:

· să se angajeze în parteneriate public-private pentru a sprijini elaborarea de unelte şi platforme interactive care să pună la dispoziţia profesorilor şi a copiilor materiale didactice şi de sensibilizare, pornind de la iniţiativele existente[36].

2.2.2.     Intensificarea activităţilor de sensibilizare şi a participării tineretului

Bunele practici trebuie să fie aplicate mai pe larg, astfel încât mesajul campaniilor de sensibilizare să fie transmis cu succes şi în mod sistematic tuturor copiilor, părinţilor, profesorilor şi educatorilor din întreaga UE[37]. Strategiile de sensibilizare trebuie să ia în considerare diferitele niveluri de dezvoltare a tinerilor şi adolescenţilor, acordând o atenţie deosebită celor mai tineri şi mai vulnerabili, inclusiv copiilor cu dificultăţi de învăţare şi celor cu handicap. În acelaşi timp, învăţământul inter pares este o strategie valoroasă care permite copiilor de toate vârstele să-şi cunoască drepturile şi responsabilităţile online.

Comisia:

· va finanţa, începând din 2014, crearea unei infrastructuri de servicii interoperabile la nivelul UE, venind în sprijinul Centrelor pentru un internet mai sigur care furnizează informaţii privind siguranţa online şi instrumente de sensibilizare a publicului, precum şi crearea de platforme pentru participarea tinerilor. Platformele vor include şi criterii de referinţă privind schimbul de bune practici[38].

· va reorganiza Portalul european pentru tineret (European Youth Portal), în conformitate cu Strategia UE pentru tineret[39], pentru a oferi un mediu virtual sigur şi dinamic adaptat schimbului de informaţii între tineri. Portalul îşi propune să devină un criteriu de referinţă atât în ceea ce priveşte calitatea informaţiei pentru tineret pe probleme legate de studiu, muncă, voluntariat, schimburi între tineri, cultură, creativitate, sănătate şi alte domenii care îi privesc pe tinerii din întreaga Europă, cât şi în ceea ce priveşte participarea online a tinerilor. El se va adresa tuturor tinerilor europeni, inclusiv celor care beneficiază de mai puţine oportunităţi.

Statele membre trebuie:

· să sprijine, în egală măsură cu Comisia, campaniile de sensibilizare a publicului la nivel naţional.

· să implice copiii în elaborarea campaniilor naţionale şi/sau a legislaţiei cu impact asupra activităţilor online ale acestora.

· să susţină, în egală măsură cu Comisia, comisiile naţionale de tineret.

Industria trebuie să sprijine intensificarea activităţilor de sensibilizare prin:

· furnizarea de sprijin financiar şi tehnic ONG-urilor şi pedagogilor în vederea dezvoltării resurselor.

· difuzarea de material informativ de sensibilizare către propriii clienţi, fie la punctele de vânzare, fie prin propriile canale online.

2.2.3.     Unelte de raportare simple şi solide la dispoziţia utilizatorilor

Pentru a da copiilor posibilitatea de a face faţă unor riscuri precum intimidarea informatică sau ademenirea online (grooming)[40], trebuie să dispunem de mecanisme robuste de semnalare a tuturor conţinuturilor şi contactelor care par a fi prejudiciabile pentru copii; aceste mecanisme trebuie să fie disponibile la nivelul întregii UE şi integrate în toate serviciile şi dispozitivele online.

Ele vor sprijini, de asemenea, realizarea obiectivului de a facilita semnalarea de către cetăţeni a infracţiunilor informatice, în special în contextul dezvoltării reţelei platformelor naţionale de alertă împotriva criminalităţii informatice şi a viitorului Centru european de combatere a criminalităţii informatice[41].

În acelaşi timp, mecanismele de semnalare vor veni în completarea liniilor telefonice de urgenţă „116” care oferă ajutor şi sprijin copiilor dispăruţi şi părinţilor acestora[42], ţinând cont de faptul că violenţa online îndreptată împotriva copiilor poate constitui una dintre cauzele dispariţiei acestora de acasă.

Industria trebuie:

· să instituie şi să implementeze, în cooperare cu actorii naţionali implicaţi, un mecanism la scara întregii UE cu ajutorul căruia copiii care utilizează serviciile acestora să poată semnala conţinuturile sau comportamentele prejudiciabile. Acest mecanism trebuie să fie vizibil, uşor de găsit, recognoscibil, accesibil tuturor şi disponibil pe parcursul întregii durate de timp petrecute online, ori de câte ori un copil ar putea avea nevoie de acesta. El trebuie să conţină categorii de semnalare clare şi pe înţelesul tuturor, precum şi o infrastructură administrativă bine definită, care să asigure o urmărire rapidă şi corespunzătoare a semnalărilor. Tratamentul semnalărilor trebuie să fie efectuat în concordanţă cu legislaţia în vigoare în materie de protecţia datelor.

Comisia:

· va facilita cooperarea dintre întreprinderile implicate în acorduri paneuropene de autoreglementare, pe de o parte şi liniile de asistenţă telefonică pentru un internet mai sigur, pe de altă parte.

· va avea în vedere măsuri legislative, în cazul în care iniţiativele industriei nu dau rezultatele dorite.

· va continua să monitorizeze punerea corectă în aplicare a Directivei serviciului universal în ceea ce priveşte obligaţia statelor membre de a da în exploatare liniile telefonice de urgenţă „116000” şi va finanţa, de asemenea, înfiinţarea şi exploatarea liniilor de urgenţă pentru copiii dispăruţi.

Statele membre trebuie:

· să furnizeze sprijinul necesar pentru instituirea şi implementarea mecanismelor de semnalare, în special atunci când este necesară cooperarea cu parteneri precum liniile telefonice de asistenţă şi organele de ordine.

· să monitorizeze funcţionarea eficientă a acestor mecanisme la nivel naţional.

· să dea în exploatare liniile telefonice de urgenţă „116000”.

2.3.        Crearea unui mediu online sigur pentru copii

Responsabilizarea şi educaţia trebuie consolidate, însă ele trebuie totodată susţinute prin măsuri de protecţie. Acest lucru este necesar deoarece copiii nu conştientizează întotdeauna riscurile potenţiale cu care se confruntă online şi/sau consecinţele potenţiale ale acţiunilor lor. Cu toate acestea, expunerea copiilor la comportamente sau conţinuturi prejudiciabile poate conduce la experienţe traumatizante în mediul online sau la riscuri în lumea offline. Prin urmare, este necesar să se pună în aplicare măsuri care să-i pună pe copii la adăpost de contactul cu astfel de conţinuturi sau comportamente. Acţiunile propuse se referă atât la copiii de vârste mici, cât şi la adolescenţi, deoarece, în funcţie de vârsta lor, copiii utilizează noile tehnologii în moduri diferite, iar găsirea unei soluţii universale, valabile pentru toţi copiii sau pentru siguranţa lor online, este practic imposibilă. După caz, sunt indicate diferenţele de abordare în funcţie de categoria de vârstă.

2.3.1.     Parametri de confidenţialitate adecvaţi vârstei

Deşi toţi utilizatorii sunt expuşi riscurilor la adresa vieţii private, copiii sunt, din acest punct de vedere, un grup deosebit de vulnerabil. În special copiii de vârste foarte mici nu ştiu să‑şi schimbe parametrii de confidenţialitate şi nu înţeleg consecinţele potenţiale ale acţiunilor lor, cum ar fi de exemplu riscul de a deveni o ţintă uşoară pentru ademenire sau riscul de a-şi pune în pericol propria reputaţie online. Prin urmare, în cazul copiilor, parametrii de confidenţialitate impliciţi trebuie configuraţi astfel încât să li se garanteze acestora o siguranţă maximă.

Industria este invitată:

· să pună în aplicare[43] parametri de confidenţialitate impliciţi transparenţi şi adecvaţi vârstei, conţinând informaţii clare şi avertismente pentru minori referitoare la consecinţele potenţiale ale oricăror modificări ale acestor parametri, precum şi informaţii contextuale privind nivelul de confidenţialitate al tuturor informaţiilor solicitate sau propuse pentru crearea unui profil online.

· să implementeze mijloace tehnice de identificare şi autentificare electronică.

Comisia:

· a propus un nou regulament privind protecţia datelor, care ia în considerare în mod special viaţa privată a copiilor şi introduce „dreptul de a fi uitat”.

· intenţionează să propună, în 2012, un cadru paneuropean pentru autentificarea electronică, care va permite utilizarea atributelor personale (în special vârsta) pentru a garanta conformitatea cu dispoziţiile referitoare la vârstă din propunerea de regulament privind protecţia datelor.

· va sprijini activităţile de C&D îndreptate spre dezvoltarea şi implementarea de mijloace tehnice de identificare şi autentificare electronică în cadrul serviciilor relevante de pe întreg teritoriul UE.

Statele membre trebuie:

· să asigure punerea în aplicare la nivel naţional a legislaţiei UE în domeniu.

· să încurajeze adoptarea de către industrie a unor măsuri de autoreglementare şi să verifice punerea lor în aplicare la nivel naţional.

· să sprijine activităţile de sensibilizare la nivel naţional.

2.3.2.     Disponibilitatea şi utilizarea sporită a controlului parental

80 % dintre părinţi au convingerea că o disponibilitate crescută şi o mai bună performanţă a uneltelor de control parental ar contribui la utilizarea mai eficientă şi mai sigură a internetului de către copii[44]. Cu toate acestea, în medie, doar 28 % dintre părinţii din Europa blochează sau filtrează site‑urile web vizitate de propriii copii[45]. Fără a aduce atingere libertăţii de expresie, controlul parental este o măsură complementară care contribuie la protejarea copiilor de vârste mici de vizionarea conţinuturilor online neadecvate, întrucât oferă parametri de filtrare a conţinutului şi de monitorizare a activităţii online. Este necesar să se asigure o disponibilitate crescută şi o utilizare mai largă a uneltelor de control parental în mai multe limbi, pentru a permite părinţilor să decidă în cunoştinţă de cauză cu privire la utilizarea sau nu a acestor unelte.

Industria trebuie:

· să pună la dispoziţia utilizatorilor unelte de control parental uşor de configurat, uşor de utilizat şi accesibile tuturor, integrate tuturor dispozitivelor care pot fi conectate la internet disponibile în Europa. Aceste unelte trebuie să fie eficiente pe orice tip de dispozitiv şi pentru orice tip de conţinut, inclusiv conţinutul generat de utilizator. Ele trebuie să respecte cele mai bune practici, pentru a asigura asumarea responsabilităţii şi transparenţa şi trebuie să fie promovate, astfel încât să se garanteze faptul că un număr cât mai mare de persoane au cunoştinţă de existenţa lor şi le utilizează.

Comisia:

· va sprijini analizele comparative şi testarea uneltelor de control parental şi a serviciilor de sprijin conexe, pentru a-i responsabiliza atât pe părinţi, cât şi pe copii.

· va sprijini C&D în vederea determinării modalităţilor prin care sistemele de clasificare pe categorii de vârstă şi de conţinut ar putea fi „înţelese” de nişte unelte de control parental eficiente, care funcţionează într-o gamă mai largă de limbi.

· va avea în vedere măsuri legislative, în cazul în care măsurile de autoreglementare ale industriei nu dau roade.

Statele membre sunt invitate:

· să sprijine eforturile industriei în acest domeniu şi să urmărească implementarea lor la dispozitivele comercializate pe teritoriul lor.

· să efectueze teste şi cicluri de autorizare pentru uneltele de control parental.

· să promoveze disponibilitatea acestora.

2.3.3.     Utilizarea mai largă a clasificării pe categorii de vârstă şi de conţinut

Unul dintre riscurile la care sunt expuşi copiii online este vizualizarea de conţinut neadecvat (de exemplu, pornografie sau violenţă). Obiectivul este acela de a dispune, la nivelul întregii UE, de o abordare universal aplicabilă, transparentă şi coerentă a clasificării pe categorii de vârstă şi de conţinut, pentru o serie de conţinuturi/servicii (de exemplu jocurile online, aplicaţiile, conţinuturile educaţionale şi alte tipuri de conţinuturi culturale) şi de a explora soluţii inovatoare (cum ar fi clasificarea de către utilizatori, sau clasificarea automată). Sistemul ar trebui să propună părinţilor categorii de vârstă uşor de înţeles, recunoscând totodată posibilele diferenţe în ceea ce priveşte clasificarea în funcţie de vârstă a aceluiaşi conţinut de la o ţară la alta. Această abordare trebuie utilizată în mod coerent în toate sectoarele, eliminând astfel discrepanţele în materie de implementare a sistemelor actuale existente între diversele mijloace de informare, pentru a face astfel loc concurenţei pe piaţă.

Industria trebuie:

· să stabilească o abordare la nivelul UE privind clasificarea pe categorii de vârstă şi de conţinut, aplicabilă tuturor serviciilor, aşa cum s-a menţionat mai sus, pornind de la succesul iniţiativelor existente (cum ar fi, de exemplu, PEGI).

· să analizeze modalităţile prin care aceste sisteme ar putea fi „înţelese” de uneltele de control parental.

Comisia va sprijini:

· autoreglementarea în domeniu, însă în acelaşi timp, va studia posibile măsuri legislative, în cazul în care măsurile de autoreglementare luate de industrie nu dau rezultatele dorite.

· dezvoltarea, începând cu 2014, a unor platforme interoperabile destinate furnizării de servicii adecvate vârstei.

Statele membre sunt invitate:

· să coopereze, în conformitate cu propriile norme în domeniu şi să încurajeze părţile interesate relevante la nivel naţional pentru a contribui la definirea şi la implementarea sistemelor UE de clasificare pe categorii de vârstă şi de conţinut.

· să faciliteze tratamentul plângerilor, necesar pentru buna funcţionare a acestor sisteme.

2.3.4.     Publicitatea şi cheltuielile excesive online

Copiii, în special cei de vârstă mică, nu au o capacitate dezvoltată de a interpreta în mod critic mesajele publicitare. În lumile virtuale, copiii pot deseori să plătească mărfuri virtuale cu ajutorul propriilor telefoane mobile, prin apeluri sau mesaje, neavând prin urmare nevoie de acordul prealabil al părinţilor[46]. Copiii pot încerca, de asemenea, să acceseze site‑uri dedicate pariurilor sau jocurilor de noroc online. Ei pot descărca sonerii pentru telefoanele mobile sau pot accesa accidental internetul de pe propriile telefoane mobile. Toate aceste situaţii pot genera cheltuieli importante.

Obiectivele sunt, pe de o parte, de a se asigura că standardele în materie de publicitate pe site‑uri internet pentru copii permit un nivel de protecţie comparabil cu cel al publicităţii în cadrul serviciilor audiovizuale[47] şi că, în ceea ce priveşte publicitatea comportamentală, nu sunt create segmente care să aibă drept public‑ţintă copiii, iar, pe de altă parte, de a se asigura că cheltuielile efectuate de copii online sau prin intermediul telefoanelor mobile nu generează costuri ridicate neprevăzute.

Industria trebuie să respecte legislaţia în vigoare[48], în special în ceea ce priveşte stabilirea profilului online (profiling) şi publicitatea comportamentală. Ea trebuie:

· să furnizeze informaţii transparente, clare şi adecvate vârstei privind costurile serviciilor care pot fi achiziţionate online şi să evite utilizarea parametrilor impliciţi care permit copiilor să acceseze cu uşurinţă serviciile cu taxă, pentru care este necesară plata unor sume suplimentare.

· să evite abordarea directă a copiilor şi să nu-i încurajeze pe aceştia să cumpere produse virtuale sau credite cu ajutorul telefonului mobil sau al oricăror alte mijloace care nu necesită un control parental prealabil. trebuie avute în vedere avertismente contextuale timpurii referitoare la eventualele costuri suplimentare, pentru a-i responsabiliza pe copii şi părinţi.

· să pornească de la standarde de autoreglementare precum cele definite de Alianţa europeană pentru standarde în publicitate în ceea ce priveşte publicitatea comportamentală[49] şi să implementeze măsuri proactive destinate a proteja copiii de expunerea la publicitatea neadecvată şi care să acopere toate tipurile de mijloace de comunicare online.

· să adopte măsuri pentru a împiedica accesul copiilor la site-urile dedicate pariurilor online.

Comisia:

· va intensifica aplicarea actualelor reglementări ale UE şi va stimula luarea de noi măsuri de autoreglementare, pentru a proteja mai bine copiii împotriva publicităţii neadecvate şi cheltuielilor excesive.

· va analiza adoptarea de noi iniţiative legislative, în cazul în care măsurile de autoreglementare nu produc rezultatul dorit.

· va elabora pe marginea problemei mai ample a copiilor în calitate de consumatori în viitoarea Agendă a consumatorilor.

· va examina cele mai bune căi de îmbunătăţire a protecţiei minorilor, în cadrul unei comunicări privind pariurile online pe piaţa internă, care urmează să fie prezentată în 2012.

Statele membre sunt invitate:

· să asigure respectarea legislaţiei în domeniu de către întreprinderile active la nivel naţional.

· să sprijine industria în elaborarea de coduri de conduită privind publicitatea online neadecvată şi să monitorizeze punerea în aplicare a acestora la nivel naţional.

2.4.        Lupta împotriva abuzului sexual şi a exploatării sexuale a copiilor

Internetul este din ce în ce mai utilizat pentru distribuirea de imagini conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor. Trebuie abordate o serie probleme: este necesară identificarea, salvarea şi sprijinirea victimelor, luarea de măsuri împotriva infractorilor şi reducerea fluxului continuu de imagini prin detectarea şi retragerea de pe internet a imaginilor conţinând abuzuri sexuale asupra minorilor şi prin împiedicarea reîncărcării acestora.

2.4.1.     Identificarea mai rapidă şi sistematică a materialelor conţinând abuzuri sexuale asupra minorilor diseminate prin diferite canale online, notificarea şi retragerea de pe internet a acestor materiale

Trebuie mărită vizibilitatea actualelor puncte de semnalare (linii telefonice de urgenţă) unde cetăţenii pot semnala conţinuturile ilicite, inclusiv prin crearea de legături cu oricare dintre mecanismele şi măsurile de semnalare a infracţiunilor informatice de la nivelul UE care ar putea fi instituite în viitor. Detectarea sistematică, retragerea şi prevenirea reîncărcării pe internet a imaginilor conţinând abuzuri sexuale asupra minorilor trebuie să fie îmbunătăţite.

Acţiunile din acest domeniu trebuie să respecte dispoziţiile directivei privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor şi a pornografiei infantile[50], ale directivei privind comerţul electronic[51] precum şi pe cele ale legislaţiei în vigoare în materie de protecţia datelor şi ale Cartei drepturilor fundamentale a UE.

Comisia:

· va susţine cooperarea dintre industrie, organele de ordine şi liniile telefonice de urgenţă pentru ameliorarea procesului şi reducerea intervalului de timp în care sunt retrase imaginile conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor, va coordona partajarea uneltelor şi a resurselor şi va sprijini în continuare reţeaua liniilor de urgenţă INHOPE, pentru a facilita semnalarea de către public a conţinutului ilicit, pentru a asigura urmărirea prin acţiuni adecvate şi a reduce în continuare intervalele de retragere, precum şi pentru a studia căi de mărire a vizibilităţii acestei reţele în rândul publicului.

· va sprijini C&D, precum şi furnizarea de soluţii tehnice inovatoare în ceea ce priveşte investigaţiile poliţiei, mai exact pentru identificarea şi corelarea mai eficientă a materialelor conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor difuzate pe internet prin diverse canale şi pentru retragerea şi împiedicarea reîncărcării imaginilor care conţin abuzuri sexuale asupra copiilor.

· va sprijini formarea organelor responsabile cu aplicarea legii.

· va adopta o iniţiativă orizontală privind procedurile de notificare şi de acţiune; va aborda în special obstacolele aflate în calea unei funcţionări eficiente a mecanismelor de notificare şi retragere pentru toate categoriile de conţinutul ilicit, inclusiv pentru imaginile conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor[52].

Statele membre trebuie:

· să mărească resursele de care dispun organele responsabile cu aplicarea legii în lupta împotriva materialelor online conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor.

· să asigure, în conformitate cu Directiva privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, disponibilitatea unor instrumente eficace de investigare care să sporească capacităţile investigatorilor de a identifica copiii-victime, garantând, prin măsuri eficiente de salvgardare, că utilizarea acestor instrumente respectă responsabilitatea democratică.

· să contribuie, în aceeaşi măsură cu Comisia, la asigurarea funcţionării şi a vizibilităţii la nivel naţional a liniilor de urgenţă unde publicul poate semnala orice fel de conţinut ilicit întâlnit online.

· să sprijine ameliorarea cooperării dintre liniile de urgenţă şi industrie, pentru retragerea de pe internet a materialelor conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor.

Industria

· va fi încurajată să ia măsuri, inclusiv măsuri proactive, pentru retragerea de pe internet a materialelor conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor.

· trebuie să-şi intensifice cooperarea cu organele de ordine şi cu liniile de urgenţă, pentru a perfecţiona procedurile de notificare şi de retragere şi pentru a stabili criterii de referinţă.

· va fi încurajată să elaboreze şi să utilizeze unelte pentru a spori eficacitatea identificării imaginilor conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor, a procedurilor de notificare şi de retragere şi a prevenirii reîncărcării acestora pe internet.

2.4.2.     Cooperarea cu parteneri internaţionali în vederea combaterii abuzului sexual şi a exploatării sexuale a copiilor

Deoarece internetul nu cunoaşte frontiere, cooperarea internaţională este esenţială. Este nevoie de o abordare la nivel mondial, pentru a rezolva problemele într-un mod mai coordonat şi mai sustenabil. Materialele conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor pot fi vizionate şi semnalate într-o ţară, în timp ce ele sunt găzduite într-o ţară terţă, dar au fost încărcate într-o cu totul altă ţară: peste jumătate dintre materialele conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor, aduse în atenţia Internet Watch Foundation (Fundaţia pentru supravegherea internetului) în 2011, au fost identificate ca fiind găzduite în afara Europei[53]. Acelaşi raport precizează că metodele de distribuire şi modalităţile de accesare a materialelor sunt în continuă schimbare, odată cu evoluţia tehnologiei: liniile de urgenţă trebuie deci să continue să-şi dezvolte strategiile şi instrumentele, astfel încât să poată identifica şi combate împreună prezenţa materialelor conţinând abuzuri sexuale asupra copiilor în contexte online aflate în continuă schimbare.

Comisia:

· va încuraja reţeaua de linii telefonice de urgenţă INHOPE să-şi mărească dimensiunea mondială care include în prezent ţări precum Rusia, Japonia, SUA, Africa de Sud, Australia sau Coreea de Sud.

· va sprijini punerea în aplicare a Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică şi promovarea principiilor sale prin asigurarea de măsuri de protecţie tehnice şi juridice.

· va coopera cu partenerii internaţionali, prin intermediul unor structuri cum ar fi Grupul de lucru UE-SUA pe probleme de securitate şi criminalitate informatică, care stabileşte priorităţile comune în domeniu, inclusiv cooperarea pentru eliminarea pornografiei infantile de pe internet şi pentru consolidarea responsabilizării copiilor în mediul online.

· va coorganiza o conferinţă UE-SUA în toamna anului 2012.

· va încerca să implice alte regiuni ale lumii şi să susţină o cooperare la nivel mondial.

Statele membre sunt invitate:

· să sprijine Comisia în eforturile sale de a stimula cooperarea cu partenerii internaţionali

Industria este invitată:

· să facă schimb de bune practici în acest domeniu şi să coopereze cu parteneri din întreaga lume

3.           Concluzii

Cu toate că internetul, dispozitivele utilizate pentru a-l accesa şi serviciile disponibile în prezent nu au fost create în mod specific pentru a fi utilizate de copii, cercetările arată că aceştia din urmă devin utilizatori din ce în ce mai importanţi. Copiii constituie deci un grup specific, care necesită o atenţie deosebită: modul în care ei se comportă astăzi online va contribui la definirea lumii digitale de mâine. Un efort european comun în acest domeniu va sprijini dezvoltarea unor infrastructuri interoperabile şi sustenabile, care vor permite instaurarea unui internet mai bun pentru copii şi vor stimula creşterea şi inovarea. Intensificând activităţile de sensibilizare a copiilor şi educaţia acestora în domeniul media şi al competenţelor digitale, perspectivele profesionale şi potenţialul de ocupare a forţei de muncă al acestora va creşte, fapt care îi va ajuta să devină adevăraţi „cetăţeni digitali”. Stimularea potenţialului conţinutului interactiv pentru copii va contribui la crearea unei pieţe europene digitale unice şi dinamice. O autoreglementare permanentă şi eficace a industriei vizând protejarea şi responsabilizarea tinerilor, având la bază criterii de referinţă corespunzătoare şi dispunând de sisteme de monitorizare independente, este necesară pentru a consolida încrederea într-o guvernanţă sustenabilă şi responsabilă care ar putea oferi soluţii mai flexibile, mai oportune şi mai adaptate pieţei decât orice fel de iniţiativă în materie de reglementare. În acelaşi timp, Comisia va continua să acţioneze, atât pentru înscrierea temelor referitoare la siguranţa online a copiilor pe ordinea de zi a unor evenimente precum Forumul pentru guvernanţa internetului, cât şi pentru a face schimb de bune practici cu alte organizaţii internaţionale active în acest domeniu. Ea va continua să încurajeze cooperarea cu partenerii internaţionali în ceea ce priveşte proiectele finanţate de UE şi să organizeze conferinţa internaţională a Forumului pentru un internet mai sigur care, începând din 2004, reuneşte părţi interesate din toată lumea în cadrul unor dezbateri pe probleme legate de siguranţa copiilor în mediul online.

Autorităţile statelor membre, industria şi celelalte părţi interesate sunt invitate să sprijine strategia propusă şi să ia măsuri pentru a asigura implementarea cu succes a acesteia, prin cooperarea cu toate celelalte grupuri interesate.

Comisia va efectua o analiză comparativă a politicilor şi a acţiunilor în materie de siguranţa online a copiilor din întreaga Europă, inclusiv o analiză a resurselor utilizate şi a repartizării acestora între Comisie, statele membre, sectorul privat şi cel voluntar. De asemenea, Comisia va supraveghea îndeaproape punerea în aplicare a acordurilor de autoreglementare semnate de industria de profil.

Privire de ansamblu asupra acţiunilor

Acţiune || Principalii actori || Intervalul de timp

Pilonul 1 – Conţinut online de înaltă calitate pentru copii şi tineri

Stimularea producţiei de conţinut online creativ şi educativ destinat copiilor || Comisia, cu sprijinul statelor membre şi al industriei de profil || Continuu, începând din 2012

Promovarea unor experienţe online pozitive pentru copiii de vârstă mică || Comisia, cu sprijinul statelor membre şi al industriei de profil || Continuu, începând din 2012

Pilonul 2 –– Sensibilizare şi responsabilizare crescute

Educaţie în domeniul digital şi al mass-media şi predarea siguranţei online în şcoli || Statele membre, cu sprijinul Comisiei şi al industriei de profil || Până în 2013

Intensificarea activităţilor de sensibilizare şi a participării tineretului || Comisia, cu sprijinul statelor membre şi al industriei de profil || Continuu, începând din 2012

Unelte de raportare simple şi solide la dispoziţia utilizatorilor || Industria de profil, cu sprijinul Comisiei şi al statelor membre || Primele rezultate până la finele anului 2012. Punere completă în aplicare în termen de 18 luni

Pilonul 3 –– Crearea unui mediu online sigur pentru copii

Parametri de confidenţialitate adecvaţi vârstei || Industria de profil, cu sprijinul Comisiei şi al statelor membre || Primele rezultate până la finele anului 2012. Punere completă în aplicare în termen de 18 luni

Disponibilitate şi utilizare sporite ale controlului parental || Industria de profil, cu sprijinul Comisiei şi al statelor membre || Primele rezultate până la finele anului 2012. Punere completă în aplicare în termen de 18 luni

Utilizare mai largă a clasificării pe categorii de vârstă şi de conţinut || Industria de profil, cu sprijinul Comisiei şi al statelor membre || Primele rezultate până la finele anului 2012. Propuneri deplin operaţional în termen de 18 luni

Publicitatea şi cheltuielile excesive online || Industria de profil, cu sprijinul Comisiei şi al statelor membre || Continuu, începând din 2012

Pilonul 4 –– Lupta împotriva abuzului sexual şi a exploatării sexuale a copiilor

Identificarea mai rapidă şi sistematică a materialelor pornografice cu minori diseminate prin diferitele canale online, notificarea şi retragerea de pe internet a respectivului material || Comisia, cu sprijinul statelor membre şi al industriei de profil || Continuu, începând din 2012, cu prime rezultate până la sfârşitul anului 2012

Cooperarea cu parteneri internaţionali în vederea combaterii abuzului sexual şi a exploatării sexuale a copiilor || Comisia, cu sprijinul statelor membre şi al industriei de profil || Continuu, începând din 2012

[1]               COM(2011) 60 final.

[2]               În acest context, termenul „copii” se referă la toate fiinţele umane în vârstă de până la 18 ani, conform definiţiei din Convenţia ONU privind drepturile copilului.

[3]               COM(2010) 245 final/2.

[4]               Priorităţi cheie ale Strategiei UE privind competenţele informatice „Competenţe informatice pentru secolul XXI” COM(2007) 496.

[5]               Eurobarometru Flash 2008.

[6]               Surse: Livingstone, S., Haddon, L., Görzig, A., & Ólafsson, K: Risks and safety on the internet: The perspective of European children. Full findings. (2011), raport elaborat în cadrul proiectului EUKidsOnline II.

[7]               După cum se menţionează în Agenda UE pentru drepturile copilului [COM(2011) 60 final], care include principii generale vizând garantarea faptului că acţiunile întreprinse la nivelul UE respectă în mod exemplar principiile Cartei drepturilor fundamentale şi ale Convenţiei ONU privind drepturile copilului. Ca parte a Agendei UE pentru drepturile copilului, Comisia a înfiinţat un spaţiu online destinat copiilor (Kids' Corner - http://europa.eu/kids-corner/) şi a lansat site-ul web european al drepturilor copilului (http://ec.europa.eu/0-18/).

[8]               http://www.tavess.com/DigitalContentDelivery_June11.php extras la 20.3.2012. Toate cifrele exprimate în dolari SUA au fost transformate în euro la 20.3.2012.

[9]               The Economist, ediţia online, extras la 20.3.2012. Toate cifrele exprimate în dolari SUA au fost transformate în euro la 20.3.2012 - http://www.economist.com/node/21541164?frsc=dg%7Cb

[10]             Protecţia copiilor în lumea digitală, COM(2011) 556 final.

[11]             Code of Practice on Parental controls (Cod al bunelor practici privind controlul parental), semnat de BT, Talk Talk, Virgin Media şi Sky, http://www.productsandservices.bt.com/consumer/assets/downloads/BT_TalkTalk_Sky_Virgin_Code_of_Practice_28_Oct.pdf

[12]             Acest lucru înseamnă că, la punctul de vânzare, clienţii sunt întrebaţi dacă doresc să beneficieze de unelte de control parental, ele fiind oferite cu titlu gratuit.

[13]             http://www.education.gov.uk/inthenews/inthenews/a0077662/bailey-review-of-the-commercialisation-and-sexualisation-of-childhood-final-report-published

[14]             Comisia finanţează studiul SIP Bench, constând dintr-o expertiză a produselor, uneltelor şi serviciilor care permit utilizatorilor să controleze accesul minorilor la conţinuturile online neadecvate.

[15]             A se vedea nota de subsol 6.

[16]             Comisia, împreună cu Centrele pentru un internet mai sigur din Belgia, Republica Cehă, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Ţările de Jos, Polonia, Portugalia, Slovenia şi Spania a organizat, în 2011, un concurs paneuropean al conţinuturilor online de calitate pentru copii. Concursul a fost organizat pe două categorii: conţinut realizat de adulţi şi conţinut realizat de adolescenţi pentru copiii cu vârste mai mici. Numărul furnizorilor de conţinut din categoria „conţinut realizat de adulţi” a variat extrem de mult între ţările participante, de la 3 furnizori în Portugalia, 6 în Italia şi 7 în Slovenia, la 84 în Polonia, 92 în Germania şi 200 în Ţările de Jos.

[17]             Surse: Livingstone, S., & Haddon, L.: EU Kids Online Final Report (2009), prezentat în cadrul proiectului EUKidsOnline I.

[18]             Surse: O'Neill, B., Livingstone, S., & McLaughlin, S: Final recommendations for policy, methodology and research (2011), prezentat în cadrul proiectului EUKidsOnline II.

[19]             Cunoscut în mod uzual sub denumirea de happy slapping [n.tr. (aprox.) palme la mişto].

[20]             Cunoscut în mod uzual sub denumirea de sexting [n.tr. derivat prin compunere: sex + texting = sexting mesaje cu caracter sexual].

[21]             The protection of children online: Risks faced by children online and policies to protect them, documente OCDE privind economia digitală, OCDE (2011) nr. 179, Editura OCDE.

[22]             A se vedea raportul din 2011 al Europol privind evaluarea ameninţării reprezentate de criminalitatea organizată şi studiul Consiliului Europei cu privire la utilizarea abuzivă a internetului pentru recrutare de victime ale traficului de fiinţe umane, 2007.

[23]             Fişă informativă privind competenţele informatice: http://eskills-week.ec.europa.eu/c/document_library/get_file?uuid=6f0a6d8e-49e7-42ac-8f2b-f5adba460afc&groupId=10136

[24]             Surse: Livingstone, S., Ólafsson, K. & Staksrud, E.: Social Networking, Age and Privacy (2011), elaborat în cadrul proiectului EUKidsOnline II.

[25]             A se vedea nota de subsol 6.

[26]             Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10.3.2010 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale); Recomandarea 98/560/CE a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind dezvoltarea competitivităţii industriei europene a serviciilor audiovizuale şi de informare prin promovarea de cadre naţionale în scopul asigurării unui nivel comparabil şi eficace de protecţie a minorilor şi a demnităţii umane; Recomandarea 2006/952/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane, precum şi dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale şi on-line.

[27]             „Cadrul european pentru o utilizare mai sigură a telefoanelor mobile de către adolescenţi şi copii”, semnat de operatorii de telefonie mobilă, ilustrează angajamentul acestora de a asigura mecanisme de control al accesului, pentru a spori gradul de sensibilizare şi a promova educaţia, de a implementa clasificarea conţinutului comercial şi de a combate conţinutul ilicit pe produsele mobile europene sau pe internet; „Principiile pentru reţele de socializare mai sigure în UE”, semnate de furnizorii de servicii de socializare în reţea, îi angajează pe aceştia la sensibilizarea publicului în ceea ce priveşte mesajele educative pe probleme de siguranţă, garantând servicii adecvate vârstei, responsabilizând utilizatorii prin intermediul uneltelor şi al tehnologiilor, oferind mecanisme de semnalare uşor de utilizat, răspunzând la notificările privind conţinutul sau comportamentul ilicit, permiţând şi încurajând o abordare în condiţii de siguranţă a informaţiilor cu caracter personal şi vieţii private şi evaluând modalităţile de examinare a conţinuturilor/comportamentelor ilicite sau interzise; PEGI este un acord paneuropean de clasificare în funcţie de vârstă a jocurilor video şi a jocurilor pe calculator, care acoperă 30 de ţări europene.

[28]             Autoreglementarea va porni iniţial de la „Coaliţia pentru transformarea internetului într-un loc mai bun pentru copii”, intermediată de Comisie şi care se bucură de sprijinul unor importante întreprinderi din Europa active în toate sectoarele industriale, care s-au angajat să acţioneze în direcţia implementării a cinci acţiuni concrete până în decembrie 2012.

[29]             Decizia nr. 1351/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.12.2008 de stabilire a unui program comunitar multianual privind protecţia copiilor care utilizează internetul şi alte tehnologii de comunicare.

[30]             Mecanismul „Conectarea Europei” (Connecting Europe Facility - CEF), instituit în conformitate cu Cadrul financiar multianual –– Un buget pentru Europa 2020, COM(2011) 500, părţile I şi II; Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a mecanismului „Conectarea Europei”, COM(2011) 665 –, fără a aduce atingere deciziei finale şi sumelor finale referitoare la propunerile privind CEF şi cadrul financiar multianual al UE, luând în considerare contextul politic mai larg al strategiei Europa 2020.

[31]             Programul-cadru al UE pentru cercetare şi inovare, fără a aduce atingere deciziei finale şi sumelor finale referitoare la propunerea Orizont 2020 şi la cadrul financiar multianual al UE, luând în considerare contextul politic mai larg al strategiei Europa 2020.

[32]             În acest context, termenul se referă la o listă verificată de site-uri internet care oferă conţinuturi online de înaltă calitate pentru tineri. Listele vor fi create şi actualizate de specialişti în domeniu (din sfera publică şi/sau privată), pe baza sugestiilor primite din partea utilizatorilor sau pe baza cererilor directe, formulate de întreprinderile care doresc să fie incluse pe listă, după modelul iniţiativei germane fragfinn.

[33]             În 2010, în cadrul Programului pentru un internet mai sigur a fost realizat un inventar al orientărilor în ceea ce priveşte producerea şi furnizarea de conţinut online pentru copii şi tineri.

http://ec.europa.eu/information_society/activities/sip/docs/competition/final_draft.pdf

[34]             Comisia a stabilit o abordare europeană a educaţiei în domeniul mijloacelor de comunicare digitale în comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - O abordare europeană a competenţei mediatice în mediul digital, COM(2007) 833 şi în Recomandarea Comisiei privind educaţia în domeniul mass-media în mediul digital pentru o industrie audiovizuală şi a conţinutului mai competitivă şi o societate a cunoaşterii integratoare, 20.8.2009 [C(2009) 6464].

[35]             http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/121EN.pdf.

[36]             Cum ar fi www.teachtoday.eu.

[37]             Pornind, de asemenea, de la iniţiativele existente, cum ar fi Săptămâna europeană a competenţelor informatice (European e-Skills Week).

[38]             Sub rezerva adoptării legislaţiei necesare.

[39]             COM(2009) 200 şi Rezoluţia Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018).

[40]             Termenul „ademenire” se referă la acţiuni întreprinse în mod deliberat, cu scopul de a stabili relaţii de prietenie şi legături afective cu un copil, în vederea întreţinerii de relaţii sexuale sau a exploatării sexuale a respectivului copil.

[41]             COM(2012) 140 final

[42]             Decizia 2007/116/CE a Comisiei din 15.2.2007 privind rezervarea seriei naţionale de numere care încep cu 116 ca numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social; Directiva (CE) nr. 22/2002 a Parlamentului European şi a Consiliului din 7.3.2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (directiva privind serviciul universal)

[43]             Punerea în aplicare a dispoziţiilor referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor va trebui să aibă loc în conformitate cu legislaţia europeană în materie, inclusiv cu rezultatele revizuirii actualei Directive privind protecţia datelor, aflate în curs de desfăşurare la ora actuală. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, COM(2012)11 final.

[44]             A se vedea nota de subsol 5.

[45]             A se vedea nota de subsol 6.

[46]             În 2011, fundaţia olandeză My Child online a publicat Raportul Pas op je Portemonnee, care susţine că există un număr tot mai mare de plângeri cu privire la banii cheltuiţi de copii în lumile virtuale. Raportul publicat în Regatul Unit și intitulat Briefing on the internet, e-commerce, children and young people oferă o prezentare generală a aspectelor legate de copii şi comerţul electronic.

[47]             Astfel cum se indică în DSMV.

[48]             Inclusiv directivele privind protecţia datelor şi confidenţialitatea în mediul electronic, aflate în prezent în vigoare. Publicitatea şi practicile comerciale care vizează copiii ar trebui să se conformeze Directivei privind practicile comerciale neloiale (Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului).

[49]             http://www.easa-alliance.org/page.aspx/386.

[50]             Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile incriminează actele de pornografie infantilă, ademenirea copiilor, abuzul sexual prin intermediul camerelor web sau vizionarea de pornografie infantilă fără descărcarea de fişiere.

[51]             Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8.6.2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic), care furnizează bazele pentru notificare şi retragere.

[52]             Anunţate în Comunicarea privind un cadru coerent pentru consolidarea încrederii în piaţa unică digitală pentru comerţul electronic şi serviciile online COM(2011) 942.

[53]             Internet Watch Foundation (Fundaţia pentru supravegherea internetului - linie telefonică de urgenţă din Regatul Unit): Annual and Charity Report 2011.