COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ȘI COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

Comerț, creștere și dezvoltare Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin

1. Scop

Peisajul economic mondial s-a transformat radical în ultimul deceniu, determinând schimbări de amploare ale politicilor comerciale, de investiții și de dezvoltare. Tarifele cele mai scăzute din istorie și reorganizarea comerțului internațional de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale au deplasat interesul politicilor comerciale către chestiuni normative și către alte problematici din interiorul frontierelor. Țările în curs de dezvoltare au suferit schimbări radicale. Unele dintre ele, precum China, India sau Brazilia, au reușit să fructifice avantajele piețelor mondiale deschise și tot mai integrate, numărându-se în prezent printre cele mai mari și mai competitive economii mondiale, în timp ce altele se află în continuare în urmă, iar decalajele acestora riscă să se adâncească. În mod particular, țările cel mai puțin dezvoltate (LDC), în principal în Africa, se confruntă în continuare cu multe dificultăți și au cele mai reduse perspective de a atinge obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Prin urmare, noțiunea de „țări în dezvoltare” ca grup își pierde sensul, iar politicile comerciale, de investiții și de dezvoltare trebuie adaptate pentru a reflecta acest lucru. Problema dezvoltării, precum și rolul specific al comerțului pentru dezvoltare, rămân totuși în continuare chestiuni stringente. UE are o responsabilitate specială în calitate de cea mai mare putere comercială la nivel mondial, de cel mai mare partener comercial al multor LDC sau al altor țări cu venituri submedii și de cel mai mare furnizor de asistență pentru dezvoltare (inclusiv pentru programele legate de comerț).

În plus față de comunicarea „Comerț, creștere și afaceri internaționale”[1] din 2010, prezenta comunicare actualizează comunicarea privind comerțul și dezvoltarea din 2002[2] pentru a reflecta evoluțiile realităților economice, a face bilanțul modului în care UE și-a îndeplinit angajamentele și a preciza direcția pe care ar trebui să o urmeze în următorul deceniu politicile comerciale și de investiții pentru dezvoltare ale UE. În timp ce aceasta confirmă principalele principii menționate în 2002, prezenta comunicare subliniază necesitatea de a face din ce în ce mai mult distincție între țările în curs de dezvoltare pentru a permite concentrarea eforturilor asupra celor care au cea mai mare nevoie de sprijin, precum și pentru a îmbunătăți modul în care instrumentele noastre duc la atingerea rezultatelor. Aceasta subliniază, de asemenea, necesitatea ca partenerii din țările în curs de dezvoltare să realizeze reforme interne și ca alte economii dezvoltate și emergente să se alăture inițiativelor noastre de a deschide piețele pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin.

Prezenta comunicare propune modalități concrete de consolidare a sinergiilor dintre politicile comerciale și de dezvoltare. Politica comercială eficientă este esențială pentru stimularea creșterii și a ocupării forței de muncă în Europa și în străinătate și pentru proiectarea valorilor și intereselor UE în lume. Ea poate fi, de asemenea, o importantă forță motrice pentru dezvoltare, în conformitate cu principiul UE al coerenței politicilor pentru dezvoltare[3]. Politica de dezvoltare eficace este esențială pentru favorizarea creării de condiții mai bune pentru schimburi comerciale și investiții în țările în curs de dezvoltare, precum și pentru asigurarea unei distribuții echitabile a profitului acestor țări în vederea eradicării sărăciei. În comunicarea „Agenda schimbării”[4] se preconizează sporirea asistenței destinate consolidării mediului de afaceri, pentru a promova integrarea regională și a profita de oportunitățile pe care le oferă piețele mondiale în calitate de forță motrice pentru creșterea favorabilă incluziunii și pentru dezvoltarea durabilă. În toate acțiunile sale externe, UE se bazează pe valorile fundamentale care stau la baza existenței acesteia, printre care se numără respectul și promovarea drepturilor omului.[5]

2. O lume în schimbare 2.1. Marea redistribuire din ordinea economică mondială

Ritmul schimbărilor actuale din economia mondială este fără precedent. Multe țări au reușit să profite de posibilitățile oferite de un sistem comercial deschis pentru a-și mări volumul exporturilor de bunuri fabricate și de servicii în raport cu exporturile de produse de bază tradiționale și pentru a înregistra o rată de creștere susținută a PIB-ului. China a devenit primul exportator mondial după UE și a treia economie din lume după UE și SUA. India, Brazilia și alte economii emergente urmează o traiectorie similară. Acestea au atras investiții străine directe (ISD) și sunt în prezent, la rândul lor, investitori esențiali la nivel mondial. Economiile emergente determină creșterea mondială și sunt recunoscute ca actori economici și politici principali la nivel internațional. Ele își consolidează prezența în țările mai sărace, precum și legăturile cu acestea din urmă. Pentru prima dată în istoria recentă, țările în curs de dezvoltare în ansamblu reprezintă mai mult de jumătate din comerțul mondial. Criza economică și financiară mondială a accelerat deplasarea puterii economice de la țările dezvoltate către economiile emergente, care în prezent sunt considerate ca o parte a soluției pentru criză.

Performanțele comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare

Sursă: FMI

Deși aceste schimbări au contribuit la ieșirea din sărăcie a sute de milioane de oameni, nu toate țările în curs de dezvoltare au obținut astfel de beneficii. Țările cel mai puțin dezvoltate, în special, au fost și mai mult marginalizate[6]. Deși PIB-ul și schimburile comerciale au crescut semnificativ în unele dintre acestea, acest fapt s-a datorat în principal unei creșteri a exporturilor de petrol și de produse de bază, care a avut un impact redus asupra reducerii sărăciei. Un număr mare de LDC au devenit din ce în ce mai dependente de exportul unui număr limitat de produse, în special de produse de bază[7]. Cu toate acestea, unele dintre țările cel mai puțin dezvoltate, ca de exemplu Bangladesh și Cambodgia, au înregistrat progrese satisfăcătoare, datorită specializării lor în industrii de tehnologie joasă, în special în industria textilelor. Unele țări africane care nu sunt exportatoare de petrol sau de bunuri de bază au înregistrat de asemenea progrese în ultimul deceniu și chiar și-au extins oferta de servicii. În parte ca urmare a unui program de stimulare a exporturilor de produse agricole, ca de exemplu cafeaua, și de favorizare a turismului, în Ruanda, creșterea anuală medie a exporturilor a fost de 19 % începând cu 2001, aceasta fiind însoțită de rate înalte de creștere a economiei și de o îmbunătățire constantă a indicatorilor de dezvoltare umană. Un alt exemplu este Capul Verde, care a avansat de la statutul de LDC și a atins în 2007 nivelul unei țări cu venituri medii inferioare, datorită bunei gestiuni macroeconomice și bunei guvernanțe, inclusiv prin deschiderea progresivă a schimburilor comerciale și prin integrarea în economia mondială.

În țările LDC cu o situație economică mai bună și în țările în curs de dezvoltare, performanțele țărilor au variat, în special în ceea ce privește amploarea reformelor la nivel național și integrarea lor în economia mondială.

2.2. Învățăminte pentru politicile comerciale și de investiții pentru dezvoltare

Liberalizarea schimburilor comerciale a avut un rol esențial în reușita strategiilor de creștere și dezvoltare. Nicio țară nu a fost capabilă vreodată să susțină creșterea pe termen lung fără a se integra în economia mondială. Accesul la piețe în străinătate permite realizarea de economii de scară mai important, precum și specializarea, iar accesul la materii prime mai ieftine și mai variate, inclusiv la servicii mai eficiente, oferă noi posibilități de producție. ISD au devenit, de asemenea, un factor esențial al creșterii economice și al performanțelor la export (de exemplu, filialele străine reprezintă astăzi 75% din schimburile comerciale ale Chinei). Liberalizarea mobilității persoanelor poate contribui la transferul de competențe, precum și la investiții în țările în curs de dezvoltare, în special dacă luăm în considerare rolul comunităților din diaspora[8].

Cu toate acestea, chiar dacă schimburile comerciale sunt o condiție necesară pentru dezvoltare, ele nu sunt suficiente. Ele pot favoriza dezvoltarea, precum și reducerea sărăciei, în funcție de structura economiei și dacă ordinea punerii în aplicare a măsurilor de liberalizare a schimburilor comerciale este adecvată, cât și în funcție de aplicarea unor măsuri complementare. Reformele naționale sunt esențiale pentru susținerea creșterii generate de comerț și investiții. Performanța economică a țărilor cel mai puțin dezvoltate este adesea obstrucționată nu doar de lipsa diversificării economiei și a bazei de export, de neadaptarea infrastructurii și a serviciilor sau de lipsa competențelor adecvate, ci și de factori politici legați de administrarea deficitară, de fraudă și corupție, de carențe în respectarea drepturilor omului și de lipsa transparenței, de slaba capacitate administrativă, de ineficiența politicilor fiscale și de evaziunea fiscală pe scară largă, de insuficiența instrumentelor de redistribuire, de carențele programelor de politici sociale și de mediu, de exploatarea nedurabilă a resurselor naturale, precum și de amenințările la adresa securității și de instabilitate.

Folosirea cu succes a comerțului pentru stimularea dezvoltării necesită mult mai mult decât reducerea taxelor vamale. Politicile comerciale moderne și favorabile dezvoltării trebuie să corespundă unei întregi game de problematici, cum sunt facilitarea schimburilor comerciale la nivel local și regional la reglementarea tehnică, socială și din domeniul mediului, respectarea drepturilor omului, măsurile de sprijinire a investițiilor, protecția drepturilor de proprietate intelectuală, reglementarea serviciilor, politicile de concurență, transparența și accesul la piețe în cazul contractelor de achiziții publice. Progresele înregistrate în aceste domenii pot facilita transparența, previzibilitatea și responsabilitatea, care sunt esențiale pentru dezvoltarea favorabilă incluziunii și pentru reducerea sărăciei, evoluții pe care reducerea taxelor vamale nu le poate genera dacă nu este însoțită de alte măsuri. În fine, politicile active sunt necesare pentru a reduce la minimum efectele negative ale deschiderii piețelor.

Creșterea diversității țărilor în curs de dezvoltare necesită o diferențiere mai mare în ceea ce privește conceperea și punerea în aplicare a politicilor UE. Economiile emergente și cele mai sărace au potențiale, necesități și obiective diferite, care necesită, prin urmare, o abordare politică diferită. Politica trebuie elaborată cu atenție, astfel încât să reflecte diferitele situații. Trebuie acordată prioritate țărilor care ar avea perspective limitate de creștere pe termen lung și de dezvoltare durabilă fără asistență externă, în special țărilor cel mai puțin dezvoltate și altor țări care au cel mai mult nevoie de sprijin, în conformitate cu ceea ce a fost propus în domeniul politicii de dezvoltare[9]. În paralel, ne intensificăm angajamentul pe care îl avem față de economiile emergente, astfel cum se menționează în Comunicarea „Comerț, creștere și afaceri internaționale” din 2010. Dar relația noastră cu aceste țări își schimbă bazele, concentrându-se mai puțin pe dezvoltare și mai mult pe noi forme de parteneriat bazate pe interese și avantaje reciproce, precum și pe responsabilități globale asumate în mod egal[10].

3. Ce am realizat până acum

Comunicarea din 2002 privind comerțul și dezvoltarea exprima angajamentele de a facilita mai mult accesul țărilor în curs de dezvoltare la piețele UE, de a acorda finanțări adecvate pentru proiecte de asistență legate de schimburile comerciale și de a plasa comerțul în centrul strategiilor de dezvoltare. Angajamentele au inclus folosirea acordurilor comerciale pentru promovarea facilitării în continuare a accesului pe piață, sprijinirea integrării regionale și îmbunătățirea normelor comerciale pentru a stimula promovarea dezvoltării. Piața UE este cea mai deschisă pentru țările în curs de dezvoltare. Cu excepția combustibililor, importăm mai mult din țările cel mai puțin dezvoltate decât SUA, Canada, Japonia și China laolaltă. Ne-am respectat angajamentele, fiind adesea un deschizător de drumuri la nivel global. Cu toate acestea, trebuie să înregistrăm progrese în continuare.

3.1. Programe autonome inovatoare

Am instituit două noi sisteme preferențiale în cadrul sistemului generalizat de preferințe (SGP)[11]:

· Inițiativa „Totul în afară de arme” (EBA), lansată în 2001, a fost esențială pentru deschiderea completă a pieței UE pentru LDC, prin excluderea oricărei taxe vamale sau a contingentelor. Zece ani mai târziu, EBA și-a dovedit eficacitatea în ceea ce privește stimularea exporturilor țărilor cel mai puțin dezvoltate către piața noastră. Importurile UE din LDC au crescut cu peste 25% mai repede față de importurile din țările care nu au beneficiat de sistemele preferențiale (exporturile de textile din Bangladesh fiind un exemplu grăitor)[12]. În schimb, impactul asupra diversificării exporturilor nu este concludent. Ratele de utilizare pot fi îmbunătățite și mai mult. Presiunea concurenței din partea partenerilor preferențiali mai avansați (care absorb peste 40% dintre exporturile preferențiale din cadrul regimului SPG), precum și eroziunea preferințelor s-au accentuat, subliniind necesitatea reformării sistemului de preferințe generalizat (a se vedea 4.1.1).

· Regimul SPG+ instituit în 2006 este un instrument extrem de inovator al politicii comerciale a UE în favoarea dezvoltării durabile, concentrându-se în special asupra țărilor în curs de dezvoltare vulnerabile. Preferințele suplimentare ale regimului reprezintă un stimulent important pentru țările angajate în punerea în aplicare a principalelor convenții internaționale privind drepturile omului, dreptul muncii, protecția mediului și buna guvernanță. Regimul SPG+ se adresează în prezent unui număr de 16 țări beneficiare[13]. Acesta a favorizat exporturile țărilor în cauză către Uniunea Europeană și aproape toate aceste țări s-au bucurat de avantaje semnificative în termeni de venituri. O viitoare provocare va fi lărgirea criteriilor de acces și multiplicarea măsurilor de stimulare, precum și consolidarea monitorizării implementării efective a principalelor convenții internaționale.

De asemenea, am depus eforturi substanțiale pentru a facilita utilizarea regimurilor preferențiale existente:

· Noile reguli de origine ale SPG aplicabile începând cu 2011[14] răspund criticii conform căreia rigiditatea acestor reguli împiedică țările în curs de dezvoltare să utilizeze pe deplin preferințele UE. Noile reguli sunt mai simple și mai ușor de respectat. Ele oferă posibilități extinse de aprovizionare și noi oportunități pentru cumul regional și interregional între țări. Țările cel mai puțin dezvoltate beneficiază de marje de manevră suplimentare, superioare nivelurilor oferite de majoritatea celorlalte țări dezvoltate în cadrul regimurilor preferențiale ale acestora din urmă. Norme îmbunătățite au fost, de asemenea, propuse în cadrul negocierilor pentru Acordurile de parteneriat economic (APE) (a se vedea punctul 3.3).

· În 2004, Comisia lansat un serviciu online, denumit Export Helpdesk, privind aspectele practice ale obținerii accesului la piața UE și pentru potențialii exportatori din țările în curs de dezvoltare.[15] Serviciul oferă informați detaliate privind taxele vamale la importul în UE, regulile de origine, procedurile vamale, cerințele tehnice etc. Este vorba de un instrument unic la nivel mondial, a cărui utilizare mai intensă ar fi benefică pentru LDC.

3.2. Lideri în acordarea sprijinului pentru comerț (SpC)

· UE și statele sale membre depun cele mai mari eforturi la nivel mondial pentru sprijinirea comerțului, care reprezintă peste o treime din fluxurile mondiale. În 2007, UE și statele ei membre au adoptat o strategie comună. Ne-am dublat eforturile, ajungând la 10,5 miliarde EUR în 2009, adică mai mult decât ne-am propus. Mai mult de o treime din ajutorul pentru dezvoltare acordat în prezent de UE sprijină nevoile legate de comerț. Cu toate acestea, este îngrijorător faptul că țările cel mai puțin dezvoltate beneficiază numai de o parte limitată din ajutorul pentru comerț (22%). Am depus eforturi pentru îmbunătățirea eficienței prin promovarea unei mai bune sincronizări cu posibilitățile legate de schimburile comerciale, inclusiv prin creșterea nivelului coerenței și monitorizării la nivel internațional, cu toate că recunoaștem că și în acest caz este necesară înregistrarea unor progrese suplimentare.

Ajutorul colectiv pentru comerț acordat de UE (UE și statele membre ale UE)

3.3. Eforturi bilaterale și regionale reînnoite

Ca urmare a acordului de la Cotonou, în 2002 au fost demarate negocieri cu țări din Africa, din zona Caraibilor și din Pacific (ACP) pentru încheierea Acordurilor de parteneriat economic (APE). Un APE regional complet a fost semnat și aplicat provizoriu cu grupul CARIFORUM al statelor din zona Caraibilor. Am negociat APE interimare cu alte țări și regiuni pentru a asigura continuitatea în comerțul cu mărfuri după ce preferințele de la Cotonou au expirat la sfârșitul anului 2007. În prezent, negocierile pentru acorduri extinse continuă cu toate regiunile. În așteptarea ratificării APE interimare, în decembrie 2007 au fost adoptate măsuri temporare[16]. În septembrie 2011, Comisia a propus menținerea și după 2013 a acestor acorduri de acces la piață numai pentru țările care iau măsurile necesare în vederea ratificării acordului lor respectiv de parteneriat economic[17].

În 2006, Comunicarea „Europa globală”[18] a lansat o nouă serie de negocieri pentru semnarea acordurilor de liber schimb (ALS) cu țări și regiuni în curs de dezvoltare mai avansate. Sunt în curs de desfășurare negocieri cu India și Mercosur. Din cauza progreselor lente înregistrate în negocierile interregionale cu țările ASEAN, negocierile au loc în prezent pe bază bilaterală cu Singapore, respectiv Malaysia. De asemenea, am încheiat negocierile pentru acorduri complete de liber schimb cu Peru, Columbia și America Centrală, precum și cu Ucraina.

UE a urmărit să favorizeze în permanență integrarea regională, în special pentru a depăși dezavantajele cauzate de mărimea redusă a piețelor și de fragmentarea acestora, precum și sporirea atractivității pentru ISD și stimularea creșterii economice. Acordurilor noastre cu America Centrală și CARIFORUM au susținut puternic procesele de integrare regională, dar am înțeles necesitatea de a adapta abordarea noastră în cazul în care voința politică sau capacitatea regională nu erau suficient de rezistente. În anumite cazuri, trebuie să avansăm pe o bază bilaterală, ca etapă intermediară în vederea atingerii obiectivului pe termen lung de semnare a acordurilor între regiuni în așa fel încât să li se permită celorlalți parteneri regionali să semneze acordul atunci când sunt pregătiți pentru aceasta. Am consacrat finanțări substanțiale integrării regionale, cu toate că rezultatele au fost adesea sub așteptări. O dificultate majoră este capacitatea limitată a organizaților regionale de a formula propuneri de proiecte viabile și susținute de către membrii acestora.

3.4. O impresie globală ambivalentă

UE a avut un rol esențial în lansarea negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei de la Doha din 2001. Cu toate acestea, zece ani de negocieri nu au fost suficienți pentru a ajunge la un acord. Chiar un acord interimar pentru un pachet de măsuri destinat țărilor cele mai sărace pare greu de obținut. Am făcut eforturi considerabile pentru a accelera negocierile, inclusiv prin prezentarea de oferte fără precedent cu avantaje semnificative pentru țările în curs de dezvoltare, fie în ceea ce privește accesul la piață, fie privind disciplinele aplicabile subvențiilor agricole. Am avansat propuneri de compromis în repetate rânduri. Însă dificultățile structurale, asociate cu lipsa de angajament a unora dintre țările membre ale OMC nu au permis să se ajungă la un acord asupra parametrilor principali.

Angajamentul luat la începutul crizei economice și financiare prin care se confirma abținerea de la orice formă de protecționism, angajament în favoarea căruia UE a pledat cu insistență, s-a bucurat de mai mult succes, chiar dacă trebuie urmărit în continuare cu vigilență acest aspect[19]. UE a contribuit, de asemenea, la integrarea mai multor țări în curs de dezvoltare în OMC (de exemplu, recent, Samoa și Vanuatu).

4. Sarcini pentru următorul deceniu

Pornind de la realizările și eforturile recente, dar și pe baza învățămintelor trase din experiențele în care progresele înregistrate nu au fost la înălțimea așteptărilor, UE își va intensifica eforturile pentru a ajuta acele țări care au cel mai mult nevoie să profite de avantajele piețelor mondiale din ce în ce mai integrate. Totuși, acest succes va depinde în primul rând de responsabilitatea și disponibilitatea țărilor în curs de dezvoltare de a întreprinde reformele interne necesare. Sunt multe de făcut în cadrul multilateral, în care eforturilor noastre în numele țărilor care au cel mai mult nevoie de sprijin trebuie să li se alăture alte mari puteri comerciale.

4.1. Ce poate oferi Europa

UE trebuie să își concentreze eforturile pe țările cele mai sărace și mai vulnerabile și să se asigure că aceste eforturi sunt adaptate nevoilor și constrângerilor acestora, garantând, în același timp, coerența și complementaritatea dintre comerț, dezvoltare și alte politici.

4.1.1.   Preferințe mai specifice

Comisia a propus o reformă a regimului SPG pentru a se asigura că țărilor care au cel mai mult nevoie de sprijin beneficiază de preferințele corespunzătoare[20]. Această revizuire ține cont de diferențele din ce în ce mai mari dintre țările în curs de dezvoltare și de nevoile diferite ale acestora și sugerează revizuirea criteriilor de eligibilitate și a mecanismelor de acordare a statutului pentru a garanta că numai țările cel mai puțin dezvoltate, țările cu venituri mici și cele cu venituri medii inferioare beneficiază într-adevăr de sistem în sectoarele în care este necesar sprijinul. Previzibilitatea pentru agenții economici va fi, de asemenea, îmbunătățită, pe baza unui regim de ajutoare pe durată nedeterminată și a unor etape procedurale mai transparente pentru ajustările necesare, însoțite de perioade de tranziție corespunzătoare.

Un ansamblu de măsuri pentru promovarea schimburilor comerciale destinat micilor operatori din țări în curs de dezvoltare

Întreprinderile mici formează coloana vertebrală a economiilor multor țări în curs de dezvoltare, în special vastul sector informal, și suferă într-un mod disproporționat din cauza procedurilor administrative complexe, precum și din cauza lipsei informațiilor, a formării profesionale, a contactelor sau a accesului la finanțare. Pentru a aborda aceste probleme, vor fi luate în considerare următoarele inițiative:

· Multiplicarea informațiilor practice privind politicile comerciale și piața. În plus față de inițiativa Export Helpdesk a UE, vom sprijini o inițiativă multilaterală privind transparența în schimburile comerciale, în scopul furnizării de informații similare pe toate piețele. Acest lucru este util în special pentru schimburile comerciale regionale sud-sud.

· Facilitarea utilizării instrumentelor de proprietate intelectuală de către micii producători și fermieri pentru a ajuta la maximizarea valorii economice a bunurilor acestora, prin dezvoltarea și protejarea identității și calității produselor, prin folosirea mărcilor comerciale, a indicațiilor geografice și a modelelor înregistrate[21].

· Formarea rețelelor de mici comercianți din rândurile diasporei care își desfășoară activitatea în UE (de exemplu, în privința procedurilor comerciale, a standardelor, a accesului la finanțare) astfel încât acestea să contribuie pozitiv la dezvoltarea țării lor de origine.

· Promovarea dialogului cu întreprinderile mici și mijlocii în cadrul Forumului privind finanțarea IMM-urilor în Africa, creat în 2011, și în cadrul memorandumului de înțelegere cu Comisia Uniunii Africane, semnat la 30 noiembrie 2011.

· Facilitarea accesului la finanțare al micilor exportatori/comercianți din țările în curs de dezvoltare. Suntem gata să sprijinim activitatea instituțiilor financiare internaționale în acest domeniu, precum și reexaminarea necesităților, efectuată de G20 în țările cu venituri mici[22].

· Extinderea procedurii simplificate pentru obținerea dovezii de origine. Preferințele comerciale sunt oarecum mai puțin folosite pentru tranzacțiile mici, parțial din cauza raportului cost/beneficii ridicat al obținerii unei dovezi de origine. Reforma din 2011 privind regulile de origine pentru SPG permite o procedură simplificată bazată pe autocertificare pentru toate loturile, pe baza înregistrării prealabile de către exportator. Dacă acest sistem va funcționa bine, vom lua în considerare extinderea acestuia la alte regimuri preferențiale.

· Sprijinirea participării micilor întreprinderi la regimuri comerciale care garantează valoarea adăugată pentru producători, cum sunt regimurile care corespund criteriilor de durabilitate (de exemplu comerțul echitabil, etic sau ecologic) și criteriilor de origine geografică în cooperarea pentru dezvoltare cu alte țări terțe. Aceste regimuri pot reprezenta pentru producători un mod eficace de a-și diferenția produsele, de a dispune de o mai mare putere de negociere și de a obține un preț mai ridicat la vânzare.

4.1.2.   Un ajutor mai bine direcționat pentru comerț

Vom continua să încurajăm țările în curs de dezvoltare să includă comerțul în strategiile lor de dezvoltare. În acest context, ajutoarele pentru comerț pot fi vitale și vom continua să depunem eforturi pentru a îmbunătăți în continuare programarea și acordarea ajutoarelor.

· Îmbunătățirea complementarității dintre politicile comerciale și cele de dezvoltare: Atunci când măsurile de politică comercială vor crea mai multe oportunități pentru partenerii noștri din țările în curs de dezvoltare (de exemplu, APE, noul SPG, noile reguli de origine), vom fi pregătiți să oferim ajutoare pentru comerț pentru a le ajuta să beneficieze de aceste oportunități. Instrumente precum programele sectoriale sau un ajutor bugetar ar putea sprijini reformele economice necesare pentru a putea beneficia de oportunitățile comerciale și de investiții[23]. În afara programelor geografice, ar putea fi folosite noi programe tematice care să însoțească deschiderea piețelor[24].

· Prioritate acordată țărilor cel mai puțin dezvoltate. Ar trebui să menținem un sprijin eficace destinat întăririi capacităților de identificare, stabilire a priorităților și punere în practică a ajutorului pentru comerț, pe baza cadrului integrat consolidat, finanțat de donatori multipli, care sprijină țările cel mai puțin dezvoltate să își dezvolte schimburile comerciale.

· Prioritate acordată micilor operatori. Ar trebui să ne asigurăm că micii operatori, inclusiv micii agricultori rurali, au un acces adecvat la ajutorul pentru comerț pentru a facilita participarea acestora la piețele externe.

· Întărirea parteneriatelor economice, a dialogurilor în materie de reglementare și a cooperării comerciale. Împărtășirea experienței UE poate ajuta țările noastre partenere să își gestioneze reformele interne (a se vedea 4.2) și să obțină accesul pe piața UE. Noul instrument de parteneriat pe care l-a propus Comisia poate să sprijine astfel de inițiative, în special în economiile emergente, și să contribuie la crearea de noi forme de cooperare cu țările care și-au îmbunătățit situația datorită asistenței bilaterale pentru dezvoltare.

· Revizuirea abordării noastre privind sprijinirea integrării regionale. Continuând să ne concentrăm pe consolidarea capacităților administrațiilor regionale și naționale responsabile cu integrarea, ar trebui să abordăm aceste probleme într-un mod mai strategic în cadrul dialogului politic cu țările în curs de dezvoltare. Programele regionale specifice de ajutor pentru comerț ar putea fi concepute pentru facilitarea comerțului și conectivitatea schimburilor comerciale. În cazul în care organizațiile regionale își raționalizează compoziția astfel încât să țină seama mai bine de realitățile economice și politice, noi suntem gata să le sprijinim.

· Pregătirea populației pentru schimbare: Politicile privind competențele și educația, dreptul muncii și protecția socială sunt deosebit de relevante pentru țările cele mai sărace și pentru segmentele cele mai vulnerabile ale populației, inclusiv pentru copii și femei, în special în ceea ce privește reformele comerciale. Prin urmare, această dimensiune trebuie integrată pe deplin în cooperarea pentru dezvoltare a UE, în același context cu sprijinul permanent al UE pentru condiții de muncă decente, pentru protecția drepturilor omului și pentru protecție socială[25].

· Întărirea eficacității ajutorului: Acordarea ajutorului pentru comerț ar trebui să respecte principiile și angajamentele adoptate în forumurile la nivel înalt privind eficacitatea ajutoarelor[26]. Astfel cum s-a convenit în cadrul forumului de la Busan, ajutoarele pentru comerț ar trebui să pună accentul pe rezultate și efecte, cu scopul de a întări capacitățile de producție, a contribui la remedierea deficiențelor pieței, a consolida accesul la piețele de capital și a promova abordările care diminuează riscurile cu care se confruntă actorii din sectorul privat. Este esențială o mai bună coordonare între donatorii UE . De asemenea, va fi necesară îmbunătățirea cooperării cu donatorii tradiționali sau emergenți care nu fac parte din UE. După cum s-a convenit, de asemenea, la Busan, ne vom concentra asupra implementării angajamentelor la nivel național și vom sprijini noul parteneriat global bazat pe incluziune consacrat eficacității cooperării pentru dezvoltare[27].

4.1.3.   Instrumente complementare pentru favorizarea ISD

În timp ce ISD în și din țările în curs de dezvoltare au crescut substanțial în ultimul deceniu, acestea au ocolit în mare parte țările care au cel mai mult nevoie de sprijin din cauza perspectivelor economice nepromițătoare și a condițiilor de investiții nefavorabile din aceste țări. Investitorii au nevoie de medii reglementare stabile, transparente și previzibile. UE poate contribui la îmbunătățirea mediului de afaceri prin intermediul ajutorului pentru comerț și a unei game de instrumente legate de ISD; aceste instrumente au fost extinse prin Tratatul de la Lisabona, ceea ce a permis realizarea unor investiții în cadrul politicii comerciale a UE, care este una dintre competențele exclusive ale Uniunii[28].

· Dispozițiile din acordurile de liber schimb ale UE oferă investitorilor o siguranță juridică consolidată în ceea ce privește accesul pe piață și condițiile în care acestea sunt autorizate să funcționeze. Includem sectoare (de exemplu, telecomunicațiile, transportul, sectorul bancar, al energiei, al serviciilor de mediu, construcțiile și distribuția) care contribuie la dezvoltarea unui mediu favorabil pentru întreprinderi și la dezvoltarea infrastructurilor. UE dă dovadă de flexibilitate și sensibilitate față de nevoile partenerilor noștri în aceste negocieri: numai sectoarele menționate în mod explicit sunt acoperite, iar dreptul țărilor de a reglementa și de a formula limitări sau restricții este păstrat în continuare.

· Protecția investițiilor garantată de tratatele bilaterale de investiții (TBI) poate, de asemenea, să dezvolte potențialul investițiilor străine directe, întrucât o astfel de protecție oferă garanții suplimentare și mărește siguranța juridică pentru investitori. Statele membre UE dispun deja de o rețea amplă de TBI cu țările în curs de dezvoltare. Intenționăm să semnăm acorduri de protecție a investițiilor la nivelul UE în mod progresiv, fie ca parte a negocierilor privind ALS aflate în curs de desfășurare, fie în cadrul unor acorduri autonome. Suntem gata să examinăm cereri din partea partenerilor din țările în curs de dezvoltare care sunt interesați de această posibilitate.

· Mecanismele combinate ale UE pot fi folosite pentru a profita de investițiile naționale și străine în țările în curs de dezvoltare[29]. Subvențiile ar fi combinate cu împrumuturi sau capitaluri de risc, de exemplu, pentru a sprijini viabilitatea financiară a investițiilor strategice. Vom urmări să distribuim o mai mare parte a ajutorului pentru comerț prin intermediul unor astfel de instrumente financiare inovatoare, în virtutea noilor instrumente financiare care fac parte din cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020[30].Utilizarea unor astfel de instrumente financiare va fi evaluată de la caz la caz în țări în care viabilitatea datoriei este fragilă. Alte instrumente care vor fi luate în considerare includ garanții, capital privat și parteneriate public-privat. Se urmărește cooperarea cu Banca Europeană de Investiții și cu statele membre sau cu alte agenții de finanțare a dezvoltării. Este necesară, de asemenea, o mai mare coerență în raport cu acordurile comerciale și de investiții.

4.1.4.   Acorduri regionale/bilaterale complete și modulate

Conform agendei „Europa Globală”[31], vom urmări să adoptăm acorduri de liber schimb complete și vom continua să ținem cont de nivelul de dezvoltare al partenerilor noștri, oferind abordări flexibile adaptate nevoilor și capacităților fiecărei țări.

Vom depune eforturi pentru a încheia negocierile pentru APE cu toate țările și regiunile ACP interesate, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Cotonou de susținere a accelerării integrării regionale, de modernizare a relațiilor noastre economice și de folosire a schimburilor comerciale pentru relansarea creșterii economice. Timpul este un element primordial pentru a garanta în sfârșit operatorilor siguranța și previzibilitatea. Cu cât sunt semnate mai repede astfel de acorduri, cu atât mai repede acestea vor da roade în domeniul dezvoltării[32]. Dacă țările ACP aleg această opțiune, APE vor include angajamente în materie de servicii și investiții, cât și în domenii legate de comerț și menționate în Acordul de la Cotonou drept vectori de creștere importanți. Dacă acordurile complete și regionale se dovedesc a fi imposibil de încheiat, pot fi introduse acordurile cu geometria sau viteza variabilă. Confirmăm oferta privind accesul liber la piața UE și privind regulile îmbunătățite referitoare la regulile de origine pentru acele țări ACP care au beneficiat în trecut de preferințele comerciale Cotonou, în condițiile în care țările respective se liberalizează parțial și în mod progresiv. Am propus soluții pragmatice pentru eliminarea obstacolelor care continuă să existe în cadrul negocierilor și suntem gata să ajustăm aceste soluții pentru a înlătura ultimele obstacole din negocieri, ghidați de principiul fundamental conform căruia APE care se vor încheia trebuie să fie la înălțimea viziunii Acordului de la Cotonou de promovare a dezvoltării țărilor și regiunilor ACP. Țările care nu sunt pregătite pentru asumarea obligațiilor impuse de acordurile comerciale compatibile cu normele OMC, pot opta să beneficieze de SPG, în cazul în care acestea sunt eligibile. Cu toate acestea, acest lucru nu ar oferi aceleași posibilități de dezvoltare precum APE, în special în ceea ce privește integrarea regională, consolidarea investițiilor și îmbunătățirea mediului de afaceri.

Drept răspuns la primăvara arabă, UE a anunțat, de asemenea, un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită care abordează aspecte mult mai ample decât simplul acces la piață, pentru a aprofunda în continuare integrarea cu țările sud-mediteraneene și a promova drepturile omului, buna guvernanță și reformele democratice[33]. Vom începe negocierile pentru încheierea unor ALS aprofundate și complete cu Egiptul, Tunisia, Iordania și Maroc. De asemenea, vom dezvolta relații strânse cu Armenia, Georgia și Moldova în vecinătatea noastră orientală. Scopul final este de a sprijini crearea unei zone de prosperitate împărtășită, care să ofere țărilor din ambele regiuni perspectiva participării la piața internă a UE în momentul în care condițiile necesare vor fi îndeplinite[34].

4.1.5.   Un program comercial bazat pe valori pentru a promova dezvoltarea durabilă

Unul dintre obiectivele fundamentale ale UE este de a garanta că dezvoltarea și creșterea economică se desfășoară în paralel cu justiția socială, inclusiv cu normele fundamentale în domeniul muncii, precum și cu practicile ecologice durabile, inclusiv prin politici externe. Aceste eforturi sunt deosebit de relevante într-un context de dezvoltare, în care țările se confruntă cu provocări de amploare.

Regimul SPG+ constituie instrumentul fundamental al politicii comerciale a UE în privința sprijinului acordat dezvoltării durabile și bunei guvernanțe în țările în curs de dezvoltare. Comisia a propus să transforme acest regim într-un instrument mai atractiv prin eliminarea mecanismului schimbării de statut, prin relaxarea criteriilor economice de admitere și prin posibilitatea oferită țărilor de a solicita în orice moment participarea la regim. În același timp, mecanismele de monitorizare și de retragere vor fi consolidate pentru a se asigura punerea în aplicare eficace a angajamentelor asumate de țările beneficiare.

Acordurile de liber schimb recente ale UE includ în mod sistematic dispoziții privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Scopul este angajarea țărilor partenere într-un proces de cooperare la care să participe societatea civilă, precum și garantarea respectării mai ferme a normelor naționale și internaționale privind dreptul muncii și mediul. Dispozițiile permit, de asemenea, reexaminări imparțiale și independente. În momentul în care acordurile în cauză vor intra în vigoare, va trebui să ne asigurăm că aceste mecanisme sunt folosite în mod eficient și că ele contribuie în mod corespunzător la cooperarea noastră pentru dezvoltare.

Ne angajăm să evaluăm mai bine impactul inițiativelor comerciale asupra UE și asupra partenerilor comerciali ai acesteia, inclusiv țările în curs de dezvoltare[35]. Ne vom asigura că analizele efectuate în momentul elaborării unei noi politici (evaluările impactului) sau în timp ce un acord este în curs de negociere (evaluările impactului asupra dezvoltării durabile) ori în curs de implementare (analize ex post) abordează toate efectele semnificative economice, sociale, asupra drepturilor omului și asupra mediului și se bazează pe o consultare largă a părților interesate relevante. În plus, astfel de analize ar trebui să ajute la elaborarea măsurilor de însoțire din cadrul ajutorului pentru comerț.

Am adoptat măsuri pentru promovarea gestionării durabile a anumitor resurse strategice, cum sunt lemnul și resursele halieutice comercializate în UE[36]. Vom sprijini partenerii în curs de dezvoltare în aplicarea acestor programe, astfel încât aceștia să își maximizeze potențialul de creștere durabilă. De asemenea, vom coopera cu alte țări care reprezintă importante piețe de resurse naturale pentru a promova standarde similare.

Vom susține eliminarea barierelor tarifare și netarifare impuse bunurilor și serviciilor care se dovedesc benefice pentru mediu. Aceasta inițiativă va sprijini eforturile noastre de a asigura facilitarea accesului la tehnologii ecologice pentru țările în curs de dezvoltare.

Măsurile de stimulare a comerțului nu sunt doar consecința acțiunii guvernamentale, ci și urmarea unui transfer, pe piață, către produse mai durabile. Sistemele private legate de dezvoltarea durabilă (de exemplu, comerțul echitabil, etic sau ecologic), pot reprezenta un mijloc eficace de promovare a unei creșteri durabile și bazate pe incluziune în țările în curs de dezvoltare[37]. Autoritățile publice pot favoriza aceste inițiative. Vom consolida sprijinul acordat producătorilor din țările în curs de dezvoltare care participă la sisteme comerciale durabile, prin mobilizarea și mai accentuată a măsurilor de cooperare, inclusiv a ajutorului pentru comerț, vom îmbunătăți monitorizarea activităților conexe și vom continua să încurajăm țările partenere să promoveze comerțul echitabil și etic. De asemenea, intenționăm să facilităm o alegere a produselor achiziționate de către autoritățile publice în Europa, bazată pe comerțul echitabil și etic în contextul viitoarei revizuiri a directivelor privind achizițiile publice.

Responsabilitatea socială a întreprinderilor joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important la scară internațională prin faptul că acestea pot contribui la creșterea durabilă și bazată pe incluziune datorită acordării unei importanțe sporite impactului activității lor asupra drepturilor omului, asupra societății și mediului. Încurajăm întreprinderile și partenerii noștri comerciali să adere la liniile directoare și la principiile recunoscute la nivel internațional în acest domeniu[38], cum sunt principiile directoare ale OCDE destinate întreprinderilor multinaționale. În plus, în acordurile noastre includem dispoziții pentru promovarea unei conduite responsabile în afaceri din partea investitorilor.

4.1.6.   Sprijin acordat țărilor vulnerabile pentru îmbunătățirea rezistenței și reacției la criză

Țările cel mai puțin dezvoltate și alte țări vulnerabile sunt mai predispuse la crize, ceea ce poate pune în pericol eforturile lor de dezvoltare pe termen lung, în special în cazul celor cu o strategie de creștere bazată în principal pe export, întrucât șocurile la nivelul prețurilor mondiale ale materiilor prime sau catastrofele naturale interne pot provoca dificultăți grave în balanța de plăți în cazul în care veniturile din exporturi ar scădea sau prețul importurilor ar crește brusc. Putem contribui la îmbunătățirea rezistenței la șocuri externe și a capacității de reacție:

· Catastrofele naturale pot avea efecte perturbatoare majore asupra lanțurilor de aprovizionare, schimburilor și activității economice. După inundațiile din iulie 2010, UE a propus acordarea de preferințe suplimentare pentru Pakistan, dar experiența a arătat că această abordare nu a provocat o reacție suficient de rapidă. De asemenea, această inițiativă a provocat îngrijorări cu privire la posibilul impact asupra altor țări sărace al deturnării fluxului comercial. În viitor, vom încerca să utilizăm, în cadrul noilor reguli de origine ale SPG, derogări temporare de la cerințele privind regulile de origine în cazul țărilor afectate de criză. Pentru a îmbunătăți capacitatea de reacție la catastrofele naturale, vom încerca să luăm în considerare vulnerabilitatea schimburilor comerciale în orice evaluare a nevoilor efectuată în cadrul politicii de ajutor umanitar a UE. Uniunea Europeană contribuie, de asemenea, la instituirea, în țările partenere, a unei asigurări inovatoare pentru riscurile climatice, bazată pe indexuri. În plus, putem trage învățăminte din exemplele de reușite în ceea ce privește deplasarea riscurilor legate de condițiile meteorologice către piața financiară, de exemplu prin utilizarea obligațiunilor care oferă compensații în caz de calamități pentru acoperirea riscului financiar pentru bugetul de stat în cazul unui cutremur.

· Mai multe țări în curs de dezvoltare sunt devastate de conflicte care sunt legate deseori de controlul resurselor naturale. Comisia a prezentat mai multe proiecte de directive pentru a promova publicarea plăților efectuate în contul guvernelor în ceea ce privește industria extractivă și silvicultura, atât în cazul societăților cotate la bursele din UE[39], cât și în cazul altor societăți mari din UE[40]. Acesta este primul pas spre un mediu de investiții mai transparent, care poate reduce riscul de corupție și fraudă fiscală. Bazându-ne pe experiența procesului de la Kimberley, pe Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI), pe Planul de acțiune privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) și pe Regulamentul privind lemnul, vom studia, de asemenea, metode de îmbunătățire a transparenței de-a lungul lanțului de aprovizionare, inclusiv în ceea ce privește diligența necesară. În același timp, vom pleda pentru o utilizare și o respectare mai accentuate ale orientărilor OCDE adresate întreprinderile multinaționale, orientări publicate recent, precum și ale recomandărilor OCDE în materie de diligență necesară și de gestionare responsabilă a lanțului de aprovizionare, aspecte pe care trebuie să le promovăm și în țările care nu sunt membre ale OCDE. În paralel, vom continua să cooperăm cu țările în curs de dezvoltare și să le oferim sprijin în domeniile mineritului durabil, al cunoștințelor geologice și al bunei guvernanțe în gestionarea resurselor naturale[41].

· Volatilitatea prețurilor produselor de bază are implicații pentru bugetele publice ale țărilor partenere. Putem ajuta țările partenere să utilizeze mecanisme de asigurare bazate pe legile pieței, ca de exemplu piața la termen a produselor de bază, pentru a se proteja împotriva scăderii veniturilor. Pe baza mecanismului FLEX legat de vulnerabilitate (V-FLEX), creat în 2009 pentru a ajuta la atenuarea efectelor crizelor alimentare și financiare mondiale asupra țărilor ACP, ne vom strădui să instituim un nou regim de „amortizare”, concentrându-ne asupra șocurilor exogene mai mari, cu o dimensiune transnațională[42].

4.2. Reformele naționale și buna guvernanță sunt esențiale pentru creșterea bazată pe comerț

Principalul motor al creșterii economice este în primul rând național. Buna guvernanță este esențială pentru dezvoltarea sectorului privat și pentru o creștere durabilă datorată comerțului și investițiilor. Ea începe cu instituții și practici politice stabile, cu independența sistemului judiciar, cu protecția drepturilor omului, transparența finanțelor publice, a regulilor și instituțiilor și cu o poziție fermă împotriva corupției și fraudei. Politicile, reglementările și instituțiile care sprijină dezvoltarea sectorului privat, locurile de muncă decente și competitivitatea în materie de exporturi sunt, de asemenea, cruciale. Reformele la nivel național sunt necesare pentru a îmbunătăți capacitatea de aprovizionare și dotarea cu capital (inclusiv cu capital uman), pentru a reduce costurile de transport, a stimula productivitatea agricolă și industrială, a îmbunătăți rata de implementare a anumitor standarde privind mediul și forța de muncă și pentru a ameliora climatul de investiții. Ele sunt esențiale pentru a limita eventualele pierderi de venituri tarifare și pentru a permite ajustările necesare prin instrumente fiscale și de redistribuire eficace și prin măsuri de siguranță eficiente. Acestea joacă un rol primordial în transformarea câștigurilor generate de creșterea economică în acțiuni eficace pentru eradicarea sărăciei.

Asistența externă și acordurile comerciale pot sprijini acest proces. Reformatorii din multe țări încearcă de fapt să încheie acorduri comerciale bilaterale sau regionale pentru a-și pune în aplicare propria agendă internă și a-și consolida reformele realizate la nivel național. Pentru a fi eficiente, astfel de acorduri trebuie să includă norme care să promoveze transparența, previzibilitatea și responsabilitatea.

Proprietatea este o condiție esențială pentru reușită Soluțiile nu pot fi impuse din exterior. În cele din urmă, țările în curs de dezvoltare trebuie să facă propriile alegeri. Peru, Columbia, America Centrală și anumite țări din CARIFORUM au fost martorele unei schimbări calitative și au încheiat acorduri ambițioase cu UE, care implică schimbări structurale ale economiilor acestora, în loc să continue să se bazeze pe preferințe comerciale unilaterale. Aceste acorduri vor contribui la consolidarea unora dintre cele mai importante reforme pe care țările din America Latină le-au înfăptuit după etapa politicilor de înlocuire a importurilor. Este vorba despre un exemplu grăitor al importanței voinței politice care se impune în raport cu nivelul de dezvoltare, întrucât țări precum Honduras, Nicaragua sau Haiti nu se numără printre cele mai bogate.

4.3. Agenda multilaterală până în 2020

Un sistem comercial multilateral solid este de o importanță vitală pentru interesele pe termen lung ale țărilor în curs de dezvoltare, atât datorită regulilor pe care le impune, cât și datorită accesului la piețele principale pe care îl garantează. Din ce în ce mai des, piețele sunt situate chiar în țări în curs de dezvoltare. Într-adevăr, pentru prima oară în istoria recentă, comerțul sud-sud a devenit mai important decât comerțul nord-sud, cu toate că barierele comerciale impuse comerțului sud-sud sunt mult mai ridicate decât cele impuse la accesul pe piețele țărilor dezvoltate[43]. Negocierile multilaterale sunt, așadar, esențiale. Trebuie să încheiem cu succes negocierile în curs de desfășurare, să stabilim o bază solidă pentru viitoarele negocieri și să ajustăm sistemul multilateral pentru ca schimburile comerciale să aibă un impact și mai concludent asupra dezvoltării.

4.3.1.   Obținerea de rezultate privind dimensiunea legată de dezvoltare a Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD)

Agenda multilaterală rămâne o prioritate pentru UE. ADD este într-un grav impas, dar reprezintă un potențial mult prea mare pentru țările în curs de dezvoltare în general și pentru țările cel mai puțin dezvoltate, în special, pentru a fi abandonată. UE își păstrează angajamentele față de Agenda de Dezvoltare de la Doha și față de pachetul specific consacrat țărilor cel mai puțin dezvoltate. Considerăm că toți membrii OMC ar trebui să continue negocierile în măsura posibilului, în 2012 și ulterior, pentru a include, de exemplu, teme mandatate precum facilitarea comerțului, barierele netarifare și soluționarea litigiilor, care au o dimensiune „dezvoltare” semnificativă.

Un acord privind facilitarea comerțului oferă avantaje substanțiale pentru dezvoltare prin garantarea unor reforme coerente în toate țările membre ale OMC, destinate facilitării schimburilor comerciale atât la nivel național, cât și pe piețele de export. În timp ce un acord ar fi avantajos pentru toți membrii OMC, acesta ar fi util în special pentru țările în curs de dezvoltare, mai ales pentru țările fără ieșire la mare din rândul acestora. Implementarea ar fi adaptată la nevoile și capacitățile fiecărei țări și sprijinită, după caz, prin asistență externă. Toți participanții ar avea de câștigat de pe urma încheierii rapide a acestor discuții.

Vom continua să urmărim obținerea unor rezultate concrete avantajoase pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Nu putem fi mulțumiți de absența implementării de către membrii OMC a deciziilor existente privind accesul fără aplicarea de taxe vamale și contingente, care sunt esențiale pentru crearea de noi oportunități comerciale sigure pentru LDC. Este, de asemenea, important să se ajungă la un rezultat pozitiv privind bumbacul în negocierile legate de agricultură. Pe baza reformei noastre recente a regulilor de origine, vom depune eforturi pentru stabilirea unei coerențe mai mari în regulile de origine preferențiale pentru țările cel mai puțin dezvoltate, inclusiv pentru o mai mare transparență, pentru simplificare și pentru îmbunătățirea accesului pe piață. Derogarea în domeniul serviciilor pentru LDC, adoptată în cadrul celei de-a opta Conferințe ministeriale a OMC în decembrie 2011, care permite membrilor OMC să acorde țărilor cel mai puțin dezvoltate un acces preferențial pe piața serviciilor, este un prim pas către elaborarea unui ansamblu de măsuri în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate.

În plus față de negocierile ADD și pentru a permite unui număr cât mai ridicat de țări să beneficieze de sistem, vom continua să susținem și să facilităm aderarea la OMC a țărilor cel mai puțin dezvoltate și vom contribui activ la revizuirea regulilor de aderare, astfel încât să poată fi făcute recomandări adecvate în acest scop până în iulie 2012. Procesul de aderare este util și reprezintă un motor al reformelor, dar este adesea lung și solicitant. Menținând în același timp integritatea normelor OMC, vom da în continuare dovadă de moderație în ceea ce privește deschiderea piețelor și vom ajuta LDC să adopte și să pună în aplicare noi discipline. De asemenea, la examinarea necesităților și cerințelor țărilor cel mai puțin dezvoltate în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului OMC privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), vom lua în considerare în mod favorabil cererile de prelungire a termenului de punere în aplicare anterior, care a fost stabilit pentru 2013, și vom oferi asistența tehnică corespunzătoare.

4.3.2.   Stabilirea unei baze solide pentru viitor

Prioritatea noastră absolută trebuie să fie salvgardarea și consolidarea sistemului comercial multilateral. Orice diminuare a rolului OMC ar fi în detrimentul celor mai mici și mai fragili membri ai acesteia. Acest lucru ar fi cu atât mai grav în perioadele de criză, când tentația de a recurge la protecționism este puternică.

Impasul actual al negocierilor din cadrul ADD indică o slăbiciune fundamentală a structurii OMC, organizație care nu a evoluat la fel de rapid ca realitățile economice. Deplasarea de anvergură a puterii economice relative între marii parteneri comerciali nu a fost încă pe deplin reflectată în sistemul OMC. Există un dezechilibru tot mai mare între contribuția țărilor emergente mari la sistemul comercial multilateral și avantajele care derivă din aceasta. Acest fapt este resimțit din ce în ce mai mult în țările mai sărace care constată o accentuare a diferențelor dintre ele și țările emergente. Această tendință era vizibilă la momentul lansării ADD, dar de atunci ea s-a accentuat semnificativ și se preconizează că ea va continua să se accentueze și în viitor.

Problema diferențierii și rolul economiilor emergente trebuie abordate în interesul sistemului multilateral și în favoarea dezvoltării. Țările emergente ar trebui să dea dovadă de mai mult spirit de inițiativă și să își asume o responsabilitate mai mare în deschiderea piețelor lor pentru LDC, prin intermediul regimurilor preferențiale, dar și pe o bază nediscriminatorie față de restul membrilor OMC, din care patru cincimi sunt țări în curs de dezvoltare.

În opinia noastră, acest lucru nu implică reciprocitatea totală a angajamentelor față de țările dezvoltate ca o consecință a ADD, ci o contribuție mai proporțională cu avantajele pe care le obțin prin intermediul acestui sistem.

4.3.3.   Abordarea noilor provocări

Țările în curs de dezvoltare beneficiază de reguli multilaterale solide și obligatorii. Obstacolele din calea schimburilor comerciale în economia globală modernă țin tot mai puțin de tarife și din ce în ce mai mult de măsuri de reglementare inutil de complicate sau reciproc incompatibile, care duc deseori la mult mai multe probleme în țările în curs de dezvoltare cele mai sărace și în cele cu capacități administrative foarte limitate.

Va trebui acordată o atenție specială modului în care comerțul este legat de alte probleme de mare interes pentru țările în curs de dezvoltare cele mai sărace. Acesta a fost deja cazul cu privire la interdependența dintre comerț și siguranța alimentară, în special în urma apelurilor G20 și al ONU, rămase până în prezent fără ecou, de a suprima în mod permanent restricțiile sau taxele la exportul de produse alimentare pentru Programul alimentar mondial în scopuri umanitare. De asemenea, se pot depune eforturi mai mari, de exemplu, pentru a îmbunătăți transparența restricțiilor la exportul de produse alimentare, luarea în considerare a efectelor acestora și consultarea altor membri ai OMC. Țările în curs de dezvoltare sărace se confruntă, de asemenea, cu alte provocări globale, precum asigurarea unei aprovizionări cu energie suficiente și fiabile sau adaptarea sistemelor lor economice la evoluția condițiilor climatice globale și la amenințările la adresa resurselor lor naturale, cât și cu provocări privind promovarea și menținerea competitivității întreprinderilor lor pe piețele mondiale. Membrii OMC vor trebui să acorde o mai mare atenție acestor chestiuni strategice în anii următori. O cooperare eficientă cu țările emergente va fi esențială.

5.         Concluzie

Creșterea țărilor emergente dovedește în mod incontestabil că dezvoltarea este posibilă și că piețele deschise, într-o economie mondială din ce în ce mai integrată, joacă un rol primordial în acest proces. Totuși, multe țări în curs de dezvoltare sunt încă în urmă. Ele au nevoie de ajutor, iar aceasta înseamnă că UE trebuie să își mențină și să își intensifice angajamentul de anvergură, orientându-se mai clar asupra acelor țări care au cel mai mult nevoie de sprijin.

Sprijinul este acordat sub forma unui parteneriat în care țările în curs de dezvoltare trebuie, la rândul lor, să facă alegeri și își asume responsabilități în interesul consolidării avantajelor pe termen lung ale comerțului și investițiilor. Proprietatea și buna guvernanță sunt esențiale în acest sens. Vom oferi asistență prin intermediul cooperării pentru dezvoltare și vom propune acorduri comerciale și de investiții care sprijină și consolidează schimbările instituționale esențiale pentru dezvoltare.

În privința viitorului, toate părțile trebuie să se adapteze la deplasarea puterii economice constatate în ultimul deceniu. În prezent, schimburile comerciale sud-sud au depășit pentru prima oară volumul schimburilor comerciale nord-sud. Numeroase țări dezvoltate și emergente trebuie încă să atingă nivelul de deschidere al UE în ceea ce privește comerțul cu țările în curs de dezvoltare mai sărace. Acesta este un argument decisiv în favoarea unei acțiuni multilaterale, inclusiv în ceea ce privește Agenda de dezvoltare de la Doha și programele ulterioare, și în favoarea unei reexaminări complete a bazei negocierilor multilaterale. Țările mari cu economii emergente trebuie să ia mai mult inițiativa și să își asume mai mult responsabilitatea în cadrul sistemului comercial multilateral, în interesul sistemului și în avantajul dezvoltării globale.

La Conferința de la Istanbul a țărilor cel mai puțin dezvoltate din mai 2011 a fost fixat un obiectiv ambițios: dublarea, până în 2020, a părții de piață a țărilor cel mai puțin dezvoltate în exporturile mondiale. Abordarea descrisă în prezenta comunicare poate contribui la acest obiectiv. Această abordare ar trebui să se reflecte în viitoarele întruniri internaționale importante, în special în cadrul UNCTAD XIII, care va avea loc la Doha în aprilie 2012, și la conferința Rio+20 pentru dezvoltarea durabilă, din iunie 2012, care ar trebui să ofere noi orientări în calea către o economie ecologică.

[1]               „Comerț, creștere și afaceri internaționale: Politica comercială - componentă cheie a strategiei UE 2020”, COM (2010) 612, 9.11.2010.

[2]               „Trade and Development: Assisting Developing Countries to Benefit from Trade” (Comerț și dezvoltare: Sprijinirea țărilor în curs de decoltare pentru a le permite să profite de avantajele comerțului), COM (2002) 513, 18.9.2002.

[3]               Articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene impune Uniunii să ia în considerare obiectivele cooperării pentru dezvoltare - principalul obiectiv fiind eradicarea sărăciei - în cadrul politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare.

[4]               „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării ”, COM (2011)637, 13.10.2011.

[5]               „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene: către o abordare mai eficientă ”, COM (2011) 886, 12.12.2011.

[6]               Împreună, ele reprezentau 0,6 % din PIB-ul mondial în 2010, față de 0,7 % în 2000.

[7]               În medie, trei produse de export reprezintă peste 75 % din totalul exporturilor acestora. În 8 dintre țările cel mai puțin dezvoltate, acest procent este mai mare de 95 %.

[8]               „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate”, COM (2011) 743, 18.11.2011 și propunerea de Directivă privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii, COM (2010) 378, 13.7.2010

[9]               COM(2011) 637.

[10]             Concluziile Consiliului European, 16.9.2010.

[11]             Regimul SPG a fost, la rândul său, reexaminat în 2006 pentru a acoperi un număr mai mare de produse, precum și pentru simplificarea normelor și ameliorarea previzibilității. Reforma a stimulat exporturile și ISD ale țărilor beneficiare și a sprijinit diversificarea exportului din numeroase țări.

[12]             CARIS, evaluare intermediară a SPG al UE, 2010.

[13]             Armenia, Azerbaidjan, Bolivia, Capul Verde, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Georgia, Guatemala, Honduras, Mongolia, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru.

[14]             Regulamentul (CE) nr. 1063/2010 al Consiliului, 18.11.2010.

[15]             www.exporthelp.europa.eu

[16]             Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului, 20.12.2007.

[17]             COM (2011) 598, 30.09.2011.

[18]             „Europa globală: concurența în lume”, COM(2006) 567, 4.10.2006.

[19]             A se vedea al optulea raport al UE privind măsurile potențial restrictive pentru comerț (octombrie 2010-septembrie 2011): http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2011/october/tradoc_148288.pdf

[20]             COM (2011) 241, 10.05.2011.

[21]             A se vedea viitoarea comunicare a Comisiei „Strategy for the protection and enforcement of intellectual property rights in third countries” (Strategie pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe).

[22]             Întâlnirea la vârf de la Cannes a G20 – declarația finală, „Construirea viitorului nostru comun: reînnoirea acțiunii colective în interesul tuturor”, 4.11.2011.

[23]             „Viitoarea abordare a sprijinului bugetar al UE în favoarea țărilor terțe”, COM (2011) 638, 13.10.2011.

[24]             Programul tematic pentru „bunuri publice globale și provocări ” al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare propus de Comisie în „ Europa în lume: o nouă abordare privind finanțarea acțiunilor externe ale UE” COM (2011) 865, 7.12.2011, prevede, inter alia, asistență pentru definirea și punerea în aplicare a politicilor comerciale și a acordurilor, asistență pentru integrarea în sistemul comercial multilateral, promovarea relațiilor de investiții dintre UE și țările și regiunile partenere.

[25]             COM (2011) 637.

[26]             Roma 2003, Paris 2005, Accra 2008, Busan 2011.

[27]             Parteneriatul de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, Busan, Republica Coreea, 29.11.2011-1.12.2011.

[28]             În comunicarea „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale”, COM (2010) 343, 7.7.2010, Comisia a subliniat obiectivele viitoarei politici de investiții a UE.

[29]             Precum Fondul fiduciar pentru infrastructură UE-Africa, Facilitatea de investiții pentru vecinătate și Facilitatea de investiții pentru America Latină, precum și Facilitatea de investiții pentru Asia Centrală.

[30]             COM (2011) 865.

[31]             COM (2006) 567, 4.10.2006.

[32]             După ce anumite țări din ACP încheie un APE, alte țări ACP pot solicita, bineînțeles, aderarea la acord.

[33]             „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, COM(2011) 200, 8.3.2011.

[34]             „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, COM (2011) 303, 25.5.2011.

[35]             COM(2010) 612.

[36]             „Regulamentul privind lemnul” (Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, 20.10.2010) și „Regulamentul împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN)” (Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului, 29.10.2008).

[37]             „Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale” COM (2009) 215, 5.5.2009.

[38]             „O nouă strategie UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, COM (2011) 681, 25.10.2011.

[39]             Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15.12.2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE;               

[40]             Propunere de directivă privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de entități, COM (2011) 684.

[41]             Comunicare privind piețele de mărfuri și piețele materiilor prime, COM (2011) 25, 2.2.2011.

[42]             Cadrul financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele ACP și cu țările și teritoriile de peste mări (TTPM) pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare).

[43]             Aproape de trei ori mai mare după estimările lui P. Kowalski și ale lui B. Shepherd (2006), „South-South Trade In Goods” (Comerțul cu mărfuri sud-sud), documente de lucru ale OECD privind politica comercială, nr. 40.