EXPUNERE DE MOTIVE 1. Contextul propunerii 1.1. Motivele și obiectivele propunerii Astfel cum s-a anunțat în Planul strategic în materie de azil[1], Comisia a prezentat, la 9 decembrie 2008, o propunere de modificare a Directivei 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre[2] (denumită în continuare „Directiva privind condițiile de primire”). Propunerea a fost pregătită pe baza evaluării aplicării actualei directive în statele membre și în urma unui proces amplu de consultare cu statele membre, ICNUR, ONG-uri și alte părți interesate relevante. La 7 mai 2009, Parlamentul European a adoptat poziția sa[3] privind propunerea Comisiei, prin care a aprobat marea majoritate a modificărilor propuse. Propunerea a făcut obiectul unor dezbateri în cadrul Consiliului, în special sub președinția cehă și sub cea suedeză, însă negocierile au fost dificile și nu s-a ajuns la o poziție privind textul în cadrul Consiliului. Prin prezentarea propunerii modificate, Comisia intenționează să facă uz de dreptul său de inițiativă pentru a accelera lucrările în vederea realizării unui veritabil sistem european comun de azil (SECA). Comisia are convingerea că un astfel de sistem, în același timp echitabil și eficient, va aduce beneficii atât statelor membre, cât și refugiaților. Comisiei îi revine responsabilitatea politică de a facilita negocierile și de a oferi oportunități reale în vederea respectării angajamentului Uniunii de a realiza SECA până în 2012, astfel cum este prevăzut în Programul de la Stockholm. Adoptarea noii directive privind șederea pe termen lung, aplicabilă în prezent persoanelor care beneficiază de protecție internațională, a reprezentat un impuls puternic în acest sens. De asemenea, Comisia adoptă în același timp propunerea sa modificată referitoare la Directiva privind procedurile de azil. Condițiile de primire ar trebui să asigure un nivel de trai demn și să fie comparabile în întreaga Uniune, indiferent de locul în care a fost introdusă cererea de azil. În vederea realizării acestor obiective, Comisia a continuat să adune informații privind modalitățile de consolidare a celor mai bune practici naționale și de facilitare a aplicării acestora în întreaga UE. Propunerea modificată reunește cunoștințele și experiența acumulate pe parcursul negocierilor și în cadrul consultărilor cu alte părți interesate, precum ICNUR și ONG-uri, într-un sistem de primire mai simplu și mai coerent, care respectă drepturile fundamentale. Propunerea modificată introduce, în special, concepte mai clare și norme simplificate și acordă statelor membre mai multă flexibilitate în ceea ce privește integrarea acestora în sistemele lor juridice naționale. De asemenea, acesta oferă statelor membre mai multe posibilități de soluționare a abuzurilor în cadrul sistemelor lor de primire și răspunde preocupărilor lor cu privire la implicațiile financiare și administrative ale anumitor măsuri propuse. În același timp, propunerea modificată menține standarde înalte de tratament în conformitate cu drepturile fundamentale. Acesta este, în special, cazul în ceea ce privește detenția. Nu se aplică restricții stricte ale dreptului la libera circulație decât atunci când acestea sunt necesare și proporționale și trebuie însoțite de garanțiile juridice necesare. Situația specială a persoanelor vulnerabile trebuie să fie întotdeauna o preocupare prioritară. Standardele de primire ar trebui, de asemenea, armonizate în continuare pentru a aborda mișcările secundare, în măsura în care acestea reprezintă o cauză relevantă a acestui fenomen. Propunerea modificată ar trebui avută în vedere împreună cu propunerea modificată referitoare la Directiva privind procedurile de azil. Propunerea respectivă vizează, inter alia, să îmbunătățească eficiența și calitatea sistemelor naționale de azil, ceea ce ar trebui să reducă cheltuielile de primire suportate de statele membre, permițându-le acestora să emită decizii mai rapid. Propunerea modificată se referă, de asemenea, la Regulamentul privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (EASO), adoptat la 19 mai 2010, și anume după adoptarea propunerii inițiale referitoare la Directiva privind condițiile de primire. EASO ar putea oferi statelor membre sprijin și expertiză în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor directivei și identificarea celor mai bune practici. De asemenea, acesta ar putea acorda sprijin statelor membre care se confruntă cu o presiune deosebită asupra sistemelor lor de primire, identificând modalitățile cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor pentru punerea în aplicare a măsurilor prevăzute prin punerea în comun a bunelor practici și prin schimbul structurat de practici la nivel înalt. Într-adevăr, pentru prima dată de la adoptare, EASO va oferi Greciei acest tip de asistență prin desfășurarea unor echipe de sprijin pentru azil, care să acorde asistență în vederea soluționării nevoilor urgente în cadrul procedurii naționale de azil. 1.2. Contextul general Propunerea din 2008 și prezenta propunere modificată fac parte dintr-un pachet legislativ în domeniul azilului, care vizează instituirea SECA până în 2012. În special, în 2008, alături de propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire, Comisia a adoptat, de asemenea, propuneri de modificare a Regulamentului Dublin și a Regulamentului Eurodac. În 2009, Comisia a adoptat propuneri de modificare a Directivei privind procedurile de azil și a Directivei de calificare. În 2010, a fost adoptat Regulamentul privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil, care vizează sporirea cooperării operaționale între statele membre și facilitarea punerii în aplicare a unor norme comune în domeniul azilului. Acest pachet legislativ este conform cu Pactul european privind imigrația și azilul, adoptat la 16 octombrie 2008, care a reconfirmat obiectivele Programului de la Haga și a invitat Comisia să prezinte propuneri de instituire, până în 2012, cel târziu, a unei proceduri unice de azil care să conțină garanții comune. În același cadru, Programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European cu ocazia reuniunii sale din 1011 decembrie 2009, subliniază necesitatea instituirii, până în 2012, a „unui spațiu comun de protecție și solidaritate, bazat pe o procedură de azil comună și pe un statut uniform pentru cei care beneficiază de protecție internațională”, precum și pe „standarde de protecție înalte” și pe „proceduri echitabile și eficiente”. În special, Programul de la Stockholm prevede că persoanele, indiferent de statul membru în care este depusă cererea de azil, beneficiază de un tratament echivalent în ceea ce privește condițiile de primire . O analiză de impact[4] a fost realizată în contextul pregătirii propunerii anterioare. Propunerea modificată se bazează pe aceleași principii ca și propunerea anterioară. Aceasta vizează, în plus, simplificarea și clarificarea anumitor dispoziții în vederea facilitării punerii în aplicare a acestora. De aceea, analiza de impact realizată rămâne valabilă și pentru propunerea modificată. 1.3. Coerența cu alte politici și obiective ale Uniunii Prezenta propunere este pe deplin conformă cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 1999, cu Programul de la Haga din 2004, cu Pactul european privind imigrația și azilul din 2008 și cu Programul de la Stockholm din 2009, în ceea ce privește instituirea SECA. Propunerea este coerentă, de asemenea, cu obiectivele Strategiei Europa 2020, deoarece asigură accesul adecvat al solicitanților de azil la încadrarea în muncă. Solicitanții de azil care aduc o contribuție economică nu mai au nevoie de sprijin suplimentar din partea sistemelor naționale de asistență socială și contribuie, astfel, în mod pozitiv, chiar dacă numai temporar, la creștere. 2. Consultarea părților interesate În contextul lucrărilor de pregătire a propunerii anterioare, Comisia a prezentat o carte verde, a organizat mai multe reuniuni ale experților, la care au participat inclusiv ICNUR și parteneri din societatea civilă, a comandat un studiu extern și a colectat date prin intermediul mai multor chestionare detaliate. Comisia a adoptat, de asemenea, un raport de evaluare privind aplicarea directivei, care a identificat o serie de deficiențe în ceea ce privește legislațiile și politicile statelor membre. În urma adoptării propunerii inițiale în decembrie 2008, au avut loc dezbateri la nivel tehnic în cadrul Consiliului, în special sub președinția cehă și sub cea suedeză. Din dezbateri a reieșit că numeroase state membre se opuneau unor dispoziții specifice ale propunerii din cauza particularităților sistemelor lor de azil și/sau a sistemelor lor juridice. Acestea se temeau, în acest sens, de faptul că modificările ar putea necesita eforturi financiare substanțiale și reajustări administrative și că ar împiedica funcționarea eficace a procedurii de azil. În cursul dezbaterilor, statele membre au avut ocazia de a explica eventualele probleme de punere în aplicare cu care s-ar putea confrunta în ceea ce privește anumite dispoziții. S-a evidențiat în mod clar posibilitatea ca, pentru a evita încorporarea unei multitudini de excepții pentru state membre specifice, punând astfel în pericol coerența la nivel global a sistemului propus, Comisia să își revizuiască propunerea pentru a prezenta o soluție mai generală la aspectele aduse în discuție, asigurând în același timp valoarea adăugată a textului. Clarificarea și simplificarea dispozițiilor propuse pentru a facilita punerea în aplicare a acestora de către statele membre ar trebui să reimpulsioneze dezbaterile. Prin urmare, Comisia a anunțat în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne, reunit la 8 noiembrie 2010, că va prezenta o propunere modificată pentru această directivă, precum și pentru Directiva privind procedurile de azil, înainte ca Polonia să preia președinția Consiliului în 2011. Amendamentele propuse care au fost incluse în poziția Parlamentului European, adoptată la 7 mai 2009, sunt preluate, în mare parte, în propunerea modificată. Propunerea modificată ține seama, de asemenea, de avizul Comitetului Economic și Social[5] și al Comitetului Regiunilor[6], precum și de rezultatele consultărilor cu alte părți interesate, precum ICNUR și ONG-uri care își desfășoară activitatea și domeniul drepturilor fundamentale. În contextul lucrărilor pregătitoare pentru prezenta propunere modificată, Comisia a organizat o serie de consultări tehnice prin reuniuni cu părțile interesate, inclusiv cu administrațiile naționale, în perioada ianuarie–aprilie 2010, în cadrul cărora au fost explicate în detaliu constrângerile și rezervele cu privire la propunerea inițială a Comisiei. Propunerea modificată ține seama, de asemenea, de dezbaterile din cadrul Conferinței ministeriale privind calitatea și eficiența procesului de azil, organizate de președinția belgiană la 13-14 septembrie 2010. Conferința s-a concentrat, printre altele, pe abordarea nevoilor cu care se confruntă solicitanții de azil vulnerabili. 3. Elementele juridice ale propunerii 3.1. Rezumatul acțiunii propuse Principalul obiectiv al prezentei propuneri modificate este de clarifica în mai mare măsură standardele de primire propuse și de a le oferi mai multă flexibilitate , astfel încât să faciliteze încorporarea acestora în sistemele juridice naționale. În același timp, prezenta propunere păstrează elementele-cheie ale propunerii din 2008, și anume asigurarea unor condiții de primire corespunzătoare și comparabile în întreaga UE. De asemenea, aceasta continuă să garanteze respectarea deplină a drepturilor fundamentale, inspirându-se din jurisprudența în continuă evoluție a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește dreptul la libera circulație și respectarea demnității. În sfârșit, propunerea sporește coerența cu pachetul legislativ privind SECA, în special cu propunerea modificată a Directivei privind procedurile de azil. Acolo unde este necesar, aceasta include, de asemenea, modificări rezultate în urma negocierilor privind Directiva de calificare și Regulamentul Dublin, pentru a asigura coerența în ceea ce privește chestiunile orizontale. Propunerea modificată vizează în special următoarele aspecte: 3.1.1. Facilitarea punerii în aplicare de către statele membre Propunerea modificată oferă statelor membre mai multă libertate, în comparație cu propunerea din 2008, în ceea ce privește punerea în aplicare a unora dintre măsurile propuse, reducând astfel îngrijorările privind potențialele implicații financiare, constrângeri administrative și costuri importante. Acest lucru se realizează prin propunerea unor noțiuni juridice mai bine definite , a unor standarde și instrumente de primire mai simple și a unor norme mai adaptabile care ar putea fi încorporate mai ușor în practicile naționale. Aceste modificări vizează, în special, garanțiile pentru solicitanții de azil aflați în detenție, condițiile de primire în centrele detenție, termenele pentru obținerea accesului pe piața muncii, nivelul de îngrijiri medicale acordate persoanelor cu nevoi speciale de primire și mecanismele de identificare a acestor nevoi, accesul la sprijin material și obligațiile de raportare menite să asigure o mai bună monitorizare a dispozițiilor-cheie prevăzute în directivă. De asemenea, propunerea modificată garantează mai bine faptul că statele membre dispun de instrumentele necesare pentru abordarea cazurilor în care normele privind primirea fac obiectul unor abuzuri și/sau devin factori de atracție . În special, propunerea modificată oferă mai multe posibilități de retragere a sprijinului material, cu condiția aplicării garanțiilor necesare și a respectării situației speciale a persoanelor vulnerabile. 3.1.2. Norme clare și stricte privind detenția Este necesar să se stabilească norme stricte și exhaustive la nivelul UE pentru a se garanta faptul că detenția nu este arbitrară și că drepturile fundamentale sunt respectate în toate cazurile. Comisia este îngrijorată de recurgerea pe scară largă la detenția solicitanților de azil, în timp ce acquis-ul UE în materie de azil nu conține dispoziții în acest sens. Prin urmare, propunerea modificată menține abordarea generală a propunerii din 2008 în materie de detenție. În special, se poate recurge la detenție numai în temeiul unor motive reglementate și numai dacă sunt respectate principiile proporționalității și necesității, în urma unei examinări a fiecărui caz în parte. Trebuie să fie disponibile garanțiile necesare, precum accesul la o cale de atac efectivă și la asistență juridică gratuită, acolo unde este necesar. Condițiile de primire în detenție trebuie, totodată, să respecte demnitatea umană. Modificările propuse respectă pe deplin Carta drepturilor fundamentale a UE și jurisprudența recentă a CEDO privind interpretarea articolului 3 din convenție. În același timp, s-a introdus mai multă flexibilitate pentru unele dintre normele propuse în materie de detenție și s-au clarificat diverse noțiuni, pentru a facilita punerea în aplicare a acestora și pentru a ține seama de anumite particularități ale diferitelor sisteme judiciare ale statelor membre (de exemplu în ceea ce privește accesul la asistență juridică gratuită și posibilitatea autorităților administrative de a emite ordine de detenție). Propunerea modificată introduce, de asemenea, condiții privind detenția mai adaptabile în legătură cu zonele geografice în care este practic dificil să se asigure întotdeauna ansamblul de garanții propuse, în special punctele de frontieră sau zonele de tranzit. Au fost introduse, de asemenea, mai multe modificări conforme cu normele UE privind detenția, aplicabile resortisanților țărilor terțe care fac obiectul unei decizii de returnare, pentru a se asigura, dacă este oportun, o abordare mai coerentă în ceea ce privește normele care reglementează detenția resortisanților țărilor terțe. În urma dezbaterilor din cadrul Consiliului a reieșit că în anumite circumstanțe este în interesul superior al minorilor neînsoțiți să fie plasați centre de detenție, în special pentru se a evita răpirile care se pare că au loc în centrele deschise. În această privință, propunerea modificată permite detenția minorilor neînsoțiți numai dacă se stabilește că aceasta este în interesul lor superior, astfel cum este definit în directiva propusă, și că alte măsuri alternative detenției nu ar fi eficace. Mai mult, trebuie să se stabilească, printr-o examinare a fiecărei situații în parte, că detenția nu va afecta sănătatea și bunăstarea acestora. În plus, detenția nu poate fi aplicată decât dacă centrele specifice de detenție pot oferi condițiile de primire necesare (accesul la activități de agrement, inclusiv în aer liber etc.). Dispoziția propusă este conformă cu jurisprudența CEDO. 3.1.3. Asigurarea nivelului de trai demn - Satisfacerea nevoilor speciale de primire a fost identificată drept unul dintre domeniile în care standardele naționale actuale sunt foarte problematice. Pe lângă condiționarea accesului la un tratament adecvat, identificarea nevoilor speciale de primire poate afecta, de asemenea, calitatea procesului decizional. Obiectivul propunerii modificate este de a asigura instituirea unor măsuri naționale pentru identificarea rapidă a nevoilor speciale de primire în cazul persoanelor vulnerabile, precum și sprijinirea și monitorizarea în permanență a cazurilor individuale. Se acordă o atenție deosebită nevoilor speciale de primire ale grupurilor extrem de vulnerabile, cum ar fi minorii și victimele torturii. În același timp, propunerea modificată introduce un format simplificat al acestui proces de identificare și o legătură mai clară între persoanele vulnerabile și persoanele cu nevoi speciale de primire. Propunerea nu include o referință la tratamentul egal cu cel al resortisanților în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale, ținând seama de poziția Parlamentului European și de rezervele puternice exprimate în cadrul Consiliului. - Evaluarea punerii în aplicare a actualei directive a evidențiat deficiențe în legătură cu nivelul sprijinului material acordat de statele membre solicitanților de azil. Deși actuala directivă prevede obligația de a asigura standarde adecvate de tratament, definirea practică a nivelului de sprijin necesar a fost greu de stabilit. Prin urmare, este necesar să se introducă puncte de referință care ar putea permite o mai bună „cuantificare” a acestei obligații și pe care autoritățile naționale să le poată aplica efectiv. În cursul negocierilor din cadrul Consiliului și al consultărilor recente cu statele membre a reieșit clar că legislația și practicile naționale prevăd puncte de referință în acest sens, chiar dacă acestea sunt relativ divergente. Având în vedere acest lucru, propunerea modificată permite o anumită flexibilitate și nu vizează stabilirea unui punct de referință unic la nivelul UE, ci permite aplicarea unor standarde naționale de referință diferite în acest sens, cu condiția ca acestea să fie cuantificabile și să permită facilitarea monitorizării nivelului de sprijin acordat solicitanților. 3.1.4. Sporirea autonomiei solicitanților de azil Accesul la încadrarea în muncă ar putea împiedica excluderea din societatea gazdă, promovând autonomia în rândul solicitanților de azil. Pe de altă parte, șomajul obligatoriu impune statului costuri aferente plăților suplimentare de ajutoare sociale și ar putea încuraja munca ilegală[7]. În acest sens, facilitarea accesului la încadrarea în muncă este benefică atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru statul membru gazdă. Propunerea modificată permite o mai mare flexibilitate în ceea ce privește accesul pe piața muncii, în conformitate cu dispozițiile privind durata examinării cererii de azil, prevăzute în propunerea modificată referitoare la Directiva privind procedurile de azil. 3.2. Temei juridic Propunerea modificată se întemeiază pe articolul 78 alineatul (2) litera (f) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede stabilirea unor „norme” în ceea ce privește primirea solicitanților de azil. 3.3. Aplicare teritorială Directiva propusă se va adresa statelor membre. Aplicarea directivei în cazul Regatului Unit și al Irlandei va fi stabilită în conformitate cu dispozițiile Protocolului nr. 21 anexat la TFUE. În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TFUE, directiva nu se aplică Danemarcei și nu prevede obligații pentru aceasta. 3.4. Principiul subsidiarității Titlul V din TFUE privind spațiul de libertate, securitate și justiție conferă Uniunii Europene anumite competențe în domeniu. Acestea trebuie exercitate în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, respectiv doar în cazul și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel Uniunii, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii respective. Actualul temei juridic pentru acțiunea la nivelul Uniunii este stabilit la articolul 78 din TFUE. Această dispoziție prevede că Uniunea „dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecției subsidiare și al protecției temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o țară terță care are nevoie de protecție internațională și de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, precum și cu alte tratate din domeniu.” Articolul 78 alineatul (2) litera (f) prevede că Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde „norme referitoare la condițiile de primire a solicitanților dreptului de azil sau de protecție subsidiară”. Ca urmare a caracterului transnațional al problemelor legate de azil și de protecția refugiaților, UE este în măsură să propună soluții în cadrul SECA, în special în ceea ce privește standardele de primire în întreaga Uniune. Cu toate că adoptarea deciziei din 2003 a introdus un nivel important de armonizare, sunt necesare acțiuni suplimentare ale UE în vederea unor standarde mai înalte și mai armonizate privind condițiile de primire. 3.5. Principiul proporționalității Analiza de impact a modificării Directivei privind condițiile de primire, realizată în contextul lucrărilor pregătitoare pentru propunerea anterioară, a analizat fiecare soluție oferită pentru rezolvarea problemelor identificate, astfel încât să fie atins un echilibru optim între utilitatea practică și eforturile necesare, și a concluzionat că opțiunea unei acțiuni la nivelul UE nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de a rezolva aceste probleme. Prezenta propunere modificată reține principiile fundamentale ale propunerii anterioare și oferă, în același timp, mai multă flexibilitate statelor membre, contribuind astfel, într-o măsură și mai mare, la respectarea principiului proporționalității. 3.6. Impactul asupra drepturilor fundamentale Prezenta propunere a făcut obiectul unei examinări aprofundate, pentru a garanta că dispozițiile sale sunt pe deplin compatibile cu drepturile fundamentale, ca principii generale ale dreptului Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a UE (denumită în continuarea „carta”), precum și cu obligațiile care decurg din dreptul internațional. Ca rezultat, s-a pus accentul, în special, pe dispozițiile privind detenția și garanțiile procedurale, tratamentul aplicat persoanelor cu nevoi speciale, în special minorilor, minorilor neînsoțiți și victimelor torturii, și accesul la condițiile materiale de primire. Din perspectiva drepturilor fundamentale, asigurarea unor standarde de primire mai ridicate și mai echitabile va avea un puternic impact global pozitiv asupra solicitanților de azil. În special, va fi consolidat dreptul la libertate, astfel cum este prevăzut la articolul 6 din cartă, subliniindu-se faptul că o persoană nu poate fi supusă măsurii de detenție pentru unicul motiv că a depus o cerere de protecție internațională. În mod similar, propunerea prevede, de asemenea, că detenția ar trebui permisă numai în cazurile excepționale prevăzute de directivă și numai dacă sunt respectate principiile necesității și proporționalității, atât din perspectiva modului în care se realizează detenția, cât și a scopului acesteia. Se asigură, de asemenea, accesul la o cale de atac efectivă, în conformitate cu articolul 47 din cartă. Textul va reflecta mai bine drepturile minorilor, prin includerea unei definiții relevante, prin clarificarea principiului interesului superior al copilului în conformitate cu articolul 24 din cartă și prin limitarea posibilităților de detenție. În plus, situațiile specifice în care se găsesc grupurile vulnerabile vor fi abordate în mod mai adecvat, prin asigurarea identificării la timp a nevoilor acestora și a accesului la tratamentul corespunzător. Facilitarea accesului pe piața muncii contribuie la creșterea autonomiei solicitanților de azil și ușurează integrarea acestora în statul membru gazdă. Mai mult, propunerea va consolida principiul nediscriminării, astfel cum este prevăzut la articolul 21 din cartă, prin garantarea faptului că solicitanții de azil nu primesc un tratament mai puțin favorabil decât cel aplicat resortisanților. În sfârșit, impunerea obligației de raportare în ceea ce privește principalele dispoziții ale directivei privind drepturile fundamentale va asigura o mai bună monitorizare a punerii în aplicare a acestora la nivelul UE. În această privință, ar trebui subliniată obligația statelor membre de a pune în practică și de a aplica dispozițiile prezentei directive în conformitate cu drepturile fundamentale consacrate în cartă. ⎢2003/9/CE 2008/0244 (COD) Propunere modificată de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de azil (Reformare) PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) litera (f), având în vedere propunerea Comisiei Europene, având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[8], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[9], hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, întrucât: ò nou (1) Sunt necesare mai multe schimbări de fond ale Directivei 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre[10]. Din motive de claritate, trebuie să se procedeze la reformarea directivei menționate. ê 2003/9/CE considerentul 1 (adaptat) ð nou (2) O politică comună în domeniul azilului, cuprinzând un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de stabilire progresivă a unui spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de împrejurări, caută în mod legitim protecție în √ Uniunea Europeană Õ Comunitate. ð Aceasta ar trebui să fie guvernată de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar. ï ê 2003/9/CE considerentul 2 ð nou (3) La reuniunea sa specială de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, Consiliul European a convenit să acționeze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, bazat pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Nou York din 31 ianuarie 1967, menținând astfel principiul nereturnării. ð Prima fază a sistemului european comun de azil a fost realizată prin adoptarea instrumentelor juridice relevante prevăzute în tratate, inclusiv a Directivei 2003/9/CE. ï ê 2003/9/CE considerentul 3 Concluziile de la Tampere prevăd că acest sistem european comun de azil ar trebui să cuprindă, în scurt timp, condiții minime comune pentru primirea solicitanților de azil. ê 2003/9/CE considerentul 4 Stabilirea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil constituie un pas important pentru instituirea unei politici europene în domeniul azilului. ò nou (4) Cu ocazia reuniunii sale din 4 noiembrie 2004, Consiliul European a adoptat Programul de la Haga, stabilind astfel obiectivele care trebuiau realizate în domeniul libertății, securității și justiției în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia Europeană să încheie evaluarea instrumentelor din prima fază și să înainteze Consiliului și Parlamentului European instrumentele și măsurile aferente celei de a doua faze. (5) În cadrul reuniunii din 10-11 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat Programul de la Stockholm care reconfirmă angajamentul de a institui, până în 2012, un spațiu comun de protecție și solidaritate, bazat pe o procedură de azil comună și pe un statut uniform pentru cei care beneficiază de protecție internațională, în temeiul unor standarde de protecție înalte și al unor proceduri echitabile și eficiente. Programul de la Stockholm prevede, de asemenea, faptul că este esențial ca persoanele, indiferent de statul membru în care este depusă cererea de azil, să beneficieze de un tratament echivalent în ceea ce privește condițiile de primire. (6) Resursele Fondului european pentru refugiați și ale Biroului European de Sprijin pentru Azil, înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului[11], ar trebui mobilizate pentru a se acorda sprijinul corespunzător statelor membre în eforturile lor de punere în aplicare a standardelor stabilite în cea de a doua fază a sistemului european comun de azil, în special acelor state membre al căror sistem național de azil este supus unor presiuni deosebite și disproporționate, cauzate în special de situația lor geografică sau demografică. (7) În lumina rezultatelor evaluărilor efectuate cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor din prima fază, este oportună, în acest stadiu, confirmarea principiilor care stau la baza Directivei 2003/9/CE în vederea asigurării unor condiții de primire îmbunătățite pentru solicitanții de azil. (8) Pentru a asigura tratamentul egal al solicitanților de azil în întreaga Uniune, prezenta directivă ar trebui să se aplice în decursul tuturor fazelor și tipurilor de proceduri ale cererilor de azil și în toate centrele de cazare a solicitanților de azil. (9) Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura deplina conformitate cu principiile apărării interesului superior al copilului și importanței unității familiei, în aplicarea prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1989 și ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ê 2003/9/CE considerentul 6 (10) În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, statele membre trebuie să respecte anumite obligații care le revin în temeiul instrumentelor de drept internațional la care sunt părți și care interzic discriminarea. ê 2003/9/CE considerentul 7 (11) Este necesară adoptarea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil care să fie suficiente, în principiu, pentru a le garanta un nivel de trai demn și condiții de viață comparabile în toate statele membre. ê 2003/9/CE considerentul 8 (12) Armonizarea condițiilor de primire a solicitanților de azil ar trebui să contribuie la limitarea mișcărilor secundare ale solicitanților de azil, influențate de diversitatea condițiilor de primire. ò nou (13) În vederea asigurării unui tratament egal între toți solicitanții de protecție internațională, precum și a garantării coerenței cu acquis-ul actual al UE în domeniul azilului, în special cu Directiva […/…/UE] [Directiva de calificare], este necesară extinderea domeniului de aplicare al prezentei directive în scopul includerii persoanelor care solicită protecție subsidiară. ê 2003/9/CE considerentul 9 (adaptat) ð nou (14) ð Identificarea și monitorizarea imediată a persoanelor ï Primirea grupurilor cu nevoi speciale ð de primire ï ar trebui să fie ð o preocupare majoră a autorităților naționale pentru a asigura faptul că primirea acestora este ï concepută special pentru a putea răspunde acestor nevoilor √ speciale ale acestora în materie de primire Õ. ò nou (15) Măsura plasării în detenție a solicitanților de azil ar trebui aplicată cu respectarea principiului fundamental conform căruia o persoană nu ar trebui să fie supusă unei măsuri de detenție pentru unicul motiv că solicită protecție internațională, în special în conformitate cu articolul 31 din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951. În special, statele membre nu ar trebui să impună sancțiuni solicitanților de azil datorită intrării sau prezenței ilegale și niciun fel de restricții la libera circulație nu ar trebui să fie necesare. În acest sens, detenția solicitanților de azil ar trebui să fie posibilă numai în condiții excepționale, foarte clar definite, prevăzute de prezenta directivă și supuse principiului necesității și proporționalității, în ceea ce privește atât modalitatea, cât și scopul unei astfel de detenții. Un solicitant de azil aflat în detenție ar trebui să aibă acces efectiv la garanțiile procedurale necesare, precum introducerea unei căi de atac în fața unei instanțe naționale. ê 2003/9/CE considerentul 10 (adaptat) ð nou (16) Primirea Ssolicitanțiilor de azil deținuți ð ar trebui să primească un tratament care să respecte pe deplin demnitatea umană și primirea acestora ï ar trebui să fie concepută special pentru a răspunde nevoilor acestora în situația respectivă. ð În special, statele membre ar trebui să asigure aplicarea articolului 37 din Convenția ONU din 1989 privind drepturile copilului. ï ò nou (17) Pot exista cazuri în care nu este posibil, în practică, să se asigure imediat anumite garanții în materie de primire într-un centru de detenție, de exemplu din cauza locației geografice sau a structurii specifice a centrului de detenție. Cu toate acestea, orice derogare de la aceste garanții ar trebui să aibă un caracter temporar și să se aplice numai în circumstanțele prevăzute de prezenta directivă. Derogările ar trebui să se aplice numai în circumstanțe excepționale și să fie justificate în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțele fiecărui caz în parte, inclusiv de nivelul de gravitate al derogării aplicate, durata acesteia și impactul acesteia asupra persoanei vizate. ê 2003/9/CE considerentul 11 (18) Pentru a asigura respectarea garanțiilor minime de procedură care constau în posibilitatea de a contacta organizații sau grupuri de persoane care acordă asistență judiciară, este necesară furnizarea informațiilor privind organizațiile și grupurile de persoane respective. ò nou (19) Pentru a promova autonomia în rândul solicitanților de azil și a limita discrepanțele mari între statele membre, este esențial să se stabilească norme clare privind accesul solicitanților de azil la piața muncii. Aceste norme ar trebui să fie coerente cu normele privind durata procedurii de examinare, astfel cum sunt stipulate în Directiva […/…/UE/] [Directiva privind procedurile de azil]. (20) Pentru a asigura conformitatea sprijinului material acordat solicitanților de azil cu principiile prevăzute în prezenta directivă, este necesar ca statele membre să stabilească nivelul unui astfel de sprijin pe baza unor puncte de referință relevante și cuantificabile. ê 2003/9/CE considerentul 12 (adaptat) ð nou (21) Este necesară limitarea posibilităților de abuz al sistemului de primire √ prin specificarea circumstanțelor în care Õ prevăzându-se cazuri de limitare sau retragere a condițiilelor de primire pentru solicitanții de azil √ pot fi limitate sau poate fi retrasă primirea Õ ð , garantând în același timp un nivel de trai demn pentru toți solicitanții de azil ï. ê 2003/9/CE considerentul 13 (22) Ar trebui să fie asigurate eficiența sistemelor de primire naționale și cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește primirea solicitanților de azil. ê 2003/9/CE considerentul 14 (23) Ar trebui să fie încurajată coordonarea adecvată între autoritățile competente cu privire la primirea solicitanților de azil și, prin urmare, ar trebui să fie favorizate relațiile armonioase între comunitățile locale și centrele de cazare. ê 2003/9/CE considerentul 15 (adaptat) (24) Este în însăși natura standardelor minime ca Sstatele membre √ ar trebui Õ să poată prevedea sau menține condiții dispoziții mai favorabile pentru resortisanții țărilor terțe și pentru apatrizii care solicită unui stat membru protecție internațională. ê 2003/9/CE considerentul 16 ð nou (25) În același spirit, statele membre sunt invitate să aplice dispozițiile prezentei directive procedurilor de examinare a solicitărilor altor forme de protecție decât cea care decurge din ð Directiva […/…/UE] [Directiva de calificare] ï Convenția de la Geneva pentru resortisanții țărilor terțe și pentru apatrizi. ê 2003/9/CE considerentul 17 (26) Este necesară evaluarea periodică a punerii în aplicare a prezentei directive. ê 2003/9/CE considerentul 18 (adaptat) (27) Întrucât obiectivul acțiunii preconizate, și anume stabilirea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre, nu poate fi suficient îndeplinit de statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii propuse, poate fi mai bine realizat la nivelul √ Uniunii Õ comunitar, √ Uniunea Õ Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității menționat la articolul 5 al Ttratatului privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective. ê 2003/9/CE considerentul 19 În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și-a notificat, prin scrisoarea din 18 august 2001, dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive. ê 2003/9/CE considerentul 20 În conformitate cu articolul 1 din protocolul menționat anterior, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive. În consecință, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat mai sus, dispozițiile prezentei directive nu se aplică Irlandei. ò nou (28) În conformitate cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de liberate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere alineatului (2) al articolului respectiv, atât timp cât Regatul Unit nu și-a notificat dorința de a accepta prezenta măsură, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, nu are obligații în temeiul acesteia și continuă să aibă obligații în temeiul Directivei 2003/9/CE. (29) În conformitate cu articolul 1 din protocolul menționat anterior, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive. Fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu are, prin urmare, obligații în temeiul prezentei directive. ê 2003/9/CE considerentul 21 (30) În conformitate cu articolele 1 și 2 ale Protocolului privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și, prin urmare, nu areeste obligatății în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale. ê 2003/9/CE considerentul 5 ð nou (31) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directivă urmărește, în special, garantarea respectării depline a demnității umane și promovarea aplicării articolelor 1 ð, 6, 7, ï și 18 ð, 21, 24 și 47 ï din Carta menționată anterior ð și trebuie să fie pusă în aplicare în mod corespunzător ï. ò nou (32) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară. (33) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei menționate în anexa II, partea B. ê 2003/9/CE ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: CAPITOLUL I OBIECTIV, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE Articolul 1 Obiectiv Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre. Articolul 2 Definiții În sensul prezentei directive: (a) „Convenția de la Geneva” înseamnă Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Nou York din 31 ianuarie 1967; (b) „cerere de azil” înseamnă o cerere prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid, care poate fi interpretată ca o cerere de protecție internațională de către un stat membru, în temeiul Convenției de la Geneva. Oricare cerere de protecție internațională este prezumată a fi o cerere de azil, cu excepția cazului în care resortisantul unei țări terțe sau apatridul solicită în mod explicit o altă formă de protecție, care poate face obiectul unei cereri separate; ò nou (a) „cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva […/…/UE] [Directiva de calificare]; ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou (b)(c) „solicitant” √, „solicitant de protecție internațională” Õ sau „solicitant de azil” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a făcut o cerere de azil ð protecție internațională ï, cu privire la care nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă; (c) (d) „membrii familiei” înseamnă, în măsura în care familia era deja constituită în țara de origine, următorii membri ai familiei solicitantului, care sunt prezenți în același stat membru, în legătură cu cererea de azil ð protecție internațională ï: √ (i) în cazul în care solicitantul este adult; ∏ (i) - soțul/soția solicitantului de azil sau partenerul(a) său(sa) necăsătorit(ă) cu care se află într-o relație stabilă, atunci când legislația sau practica statului membru în cauză tratează cuplurile necăsătorite într-un mod comparabil cu cel al cuplurilor căsătorite, în temeiul legislației sale privind străinii √ resortisanții țărilor terțe Õ ; (ii) - copiii minori ai cuplului √ cuplurilor Õ menționate la prima liniuță punctul (i) sau ai solicitantului, cu condiția să fie necăsătoriți și în întreținerea sa, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau dacă au fost adoptați, în conformitate cu legislația internă; ò nou - copiii minori căsătoriți ai cuplurilor menționate la punctul (i) prima liniuță sau ai solicitantului, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau sunt adoptați în conformitate cu legislația internă, cu condiția ca aceștia să nu fie însoțiți de soț/soție și să fie în interesul lor superior să fie considerați membri ai familiei; (ii) în cazul în care solicitantul este un minor necăsătorit: - tatăl, mama, indiferent dacă solicitantul este născut din căsătorie sau în afara căsătoriei sau este adoptat în conformitate cu legislația internă, sau adultul răspunzător de solicitant în temeiul legislației sau al practicii naționale din statul membru în cauză; - frații/surorile minori/minore ai(ale) solicitantului, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau sunt adoptați în conformitate cu legislația internă, cu condiția ca aceștia să nu fie căsătoriți sau, în cazul în care sunt căsătoriți, să nu fie însoțiți de soț/soție și să fie în interesul lor superior să fie considerați membri ai familiei; (iii) în cazul în care solicitantul este un minor căsătorit, persoanele menționate la punctul (ii), cu condiția ca solicitantul să nu fie însoțit de soț/soție și să fie în interesul superior al solicitantului sau al fraților/surorilor acestuia ca persoanele menționate la punctul (ii) să fie considerate membri ai familiei. ê 2003/9/CE (e) „refugiat” înseamnă orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1 punctul (A) din Convenția de la Geneva; (f) „statut de refugiat” înseamnă statutul acordat de un stat membru unei persoane refugiate care este admisă în această calitate pe teritoriul acestui stat membru; (g) „procedură” și „căi de atac” înseamnă procedurile și căile de atac prevăzute de statele membre în legislația lor internă; ò nou (d) „minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid cu vârsta sub 18 ani; ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou (e)(h) „minori neînsoțitți” înseamnă ð un minor ï persoane sub optsprezece ani, care sosesc √ sosește Õ pe teritoriul statelor membre neînsoțitți de un adult responsabil pentru acestaștia prin în temeiul legiie sau ð al practicii naționale a statului membru în cauză ï obicei, și cât timp nu estesunt efectiv în întreținerea unei astfel de persoane; definiția respectivă include, de asemenea, √ un minor care este Õ minorii care sunt lăsatți neînsoțitți după intrarea lor √ sa Õ pe teritoriul statelor membre; (f)(i) „condiții de primire” înseamnă ansamblul măsurilor luate de statele membre în favoarea solicitanților de azil, în conformitate cu prezenta directivă; (g)(j) „condiții materiale de primire” înseamnă condițiile de primire incluzând cazarea, hrana și îmbrăcămintea, furnizate în natură sau sub formă de alocații financiare sau tichete, ð ori printr-o combinație a acestor trei elemente ï, precum și o alocație zilnică; (h)(k) „detenție” înseamnă orice măsură de izolare a unui solicitant de azil de către un stat membru într-un loc determinat, în care solicitantul de azil este lipsit de libertatea de circulație; (i)(l) „centru de cazare” înseamnă orice loc utilizat pentru cazarea colectivă a solicitanților de azil;. ò nou (j) „reprezentant” înseamnă o persoană sau o organizație numită de organele competente să acționeze în calitate de tutore legal pentru a asista și a reprezenta un minor neînsoțit în procedurile prevăzute de prezenta directivă, în scopul de a asigura interesul superior al minorului și de a exercita, dacă este cazul, capacitatea juridică pentru acesta. În cazul în care o organizație acționează în calitate de reprezentant, aceasta numește o persoană responsabilă de îndeplinirea sarcinilor de tutore legal al minorului, în conformitate cu prezenta directivă; (k) „solicitant cu nevoi speciale” înseamnă un solicitant vulnerabil, în sensul articolului 21, care are nevoie de garanții speciale pentru a beneficia de drepturi și a-și îndeplini obligațiile în conformitate cu prezenta directivă. ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou Articolul 3 Domeniul de aplicare 1. Prezenta directivă se aplică tuturor resortisanților țărilor terțe și apatrizilor care depun o cerere de azil ð de protecție internațională ï la frontiera sau pe teritoriul unui stat membru, √ inclusiv la frontiera, Õ ð în apele teritoriale sau în zonele de tranzit ale unui stat membru, ïcât timp aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul respectiv în calitate de solicitanți de azil, precum și membrilor familiilor acestora, în cazul în care sunt incluși în cererea de ð protecție internațională ï azil respectivă, în conformitate cu legislația internă. ê 2003/9/CE ð nou 2. Prezenta directivă nu se aplică cererilor de azil diplomatic sau teritorial prezentate reprezentanțelor statelor membre. 3. Prezenta directivă nu este aplicabilă atunci când se aplică Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane deplasate și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri[12]. 4. Statele membre pot decide să aplice prezenta directivă procedurilor de examinare a solicitărilor unor alte forme de protecție decât cea care decurge din ð Directiva […/…/UE] [Directiva de calificare] ï Convenția de la Geneva pentru resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu sunt considerați refugiați. Articolul 4 Dispoziții mai favorabile Statele membre pot adopta sau menține dispoziții mai favorabile cu privire la condițiile de primire a solicitanților de azil și a rudelor apropiate ale solicitantului care se află în același stat membru, atunci când depind de acesta sau, din motive umanitare, în măsura în care dispozițiile respective sunt compatibile cu prezenta directivă. CAPITOLUL II DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND CONDIȚIILE DE PRIMIRE Articolul 5 Informarea 1. Statele membre informează solicitanții de azil, într-un termen rezonabil, care să nu depășească cincisprezece zile de la data depunerii cererii de ð protecție internațională ï azil la autoritatea competentă, cel puțin despre avantajele de care pot beneficia și despre obligațiile pe care trebuie să le respecte cu privire la condițiile de primire. Statele membre se asigură că solicitanților le sunt furnizate informații despre organizațiile sau grupurile de persoane care acordă asistență juridică specifică și despre organizațiile care îi pot ajuta sau informa cu privire la condițiile de primire disponibile, inclusiv îngrijirile medicale. ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou 2. Statele membre se asigură că informațiile prevăzute la alineatul (1) sunt furnizate în scris și, pe cât posibil, într-o limbă pe care ð solicitanții o înțeleg sau ï se presupune √ în mod rezonabil Õ că solicitanții o înțeleg. După caz, informațiile respective pot fi furnizate și oral. Articolul 6 Documente 1. Statele membre se asigură că solicitanții primesc, într-un termen de trei zile de la data depunerii cererii ð de protecție internațională ï la autoritățile competente, un document emis pe numele lor, care să ateste statutul acestora de solicitant de azil sau care să ateste că sunt autorizați să rămână pe teritoriul statului membru cât timp cererea lor este în așteptare sau în curs de examinare. În cazul în care titularul nu este liber să circule pe întreg teritoriul sau pe o parte a teritoriului statelor membre, documentul atestă, de asemenea, acest lucru. 2. Statele membre pot exclude aplicarea prezentului articol atunci când solicitantul de azil este în detenție și în timpul examinării unei cereri de ð protecție internațională ï azil prezentate la frontieră sau în cadrul unei proceduri de stabilire a dreptului solicitantului de azil de a intra legal pe teritoriul unui stat membru. În cazuri specifice, în timpul examinării cererii de ð protecție internațională ï azil, statele membre pot furniza solicitanților alte documente echivalente cu documentul menționat la alineatul (1). 3. Documentul menționat la alineatul (1) nu atestă neapărat identitatea solicitantului de azil. 4. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a furniza solicitanților de azil documentul menționat la alineatul (1), care trebuie să fie valid în toată perioada în care aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul sau la frontiera statului membru în cauză. 5. Statele membre pot furniza solicitanților de azil un document de călătorie, atunci când aceștia trebuie să fie prezenți în alt stat din motive umanitare grave. ò nou 6. Statele membre nu impun solicitanților de azil nicio documentație sau o altă cerință administrativă înainte de a le acorda drepturile care le revin în temeiul prezentei directive, pentru unicul motiv că solicită protecție internațională. ê 2003/9/CE ð nou Articolul 7 Șederea și libertatea de circulație 1. Solicitanții de azil pot circula liber pe teritoriul statului membru gazdă sau în interiorul unei zone care le-a fost stabilită de acest stat membru. Zona stabilită nu aduce atingere sferei inalienabile a vieții private și oferă suficientă libertate de acțiune pentru a garanta accesul la toate avantajele prevăzute de prezenta directivă. 2. Statele membre pot stabili locul reședinței solicitantului de azil, din motive de interes public sau de ordin public sau, după caz, în vederea examinării rapide și a monitorizării eficiente a cererii ð de protecție internațională a ï acestuia. 3. Atunci când se dovedește a fi necesar, din motive juridice sau de ordine publică, de exemplu, statele membre pot obliga un solicitant să rămână într-un loc stabilit, în conformitate cu legislația internă a acestora. 3.4. Statele membre pot prevedea că, pentru a beneficia de condițiile materiale ale primirii, solicitanții trebuie să-și aibă efectiv reședința într-un loc determinat, stabilit de statele membre. Deciziile respective, care pot fi cu caracter general, sunt adoptate de la caz la caz și se întemeiază pe legislația internă. 4.5. Statele membre prevăd posibilitatea de a acorda solicitanților de azil o autorizație temporară de a părăsi locul de reședință prevăzut la alineatele (2) și (43) și/sau zona care le-a fost atribuită, prevăzută la alineatul (1). Deciziile se iau de la caz la caz, obiectiv și imparțial și sunt motivate în cazul în care sunt negative. Solicitantul nu trebuie să ceară o autorizație pentru a se prezenta în fața autorităților și instanțelor, în cazul în care prezența sa este necesară. 5.6. Statele membre cer solicitanților de azil să le comunice autorităților competente adresa lor și să le notifice orice schimbare de adresă în cel mai scurt timp. ò nou Articolul 8 Detenția 1. Statele membre nu plasează o persoană în detenție pentru unicul motiv că aceasta solicită protecție internațională în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind procedurile de azil]. 2. Atunci când se dovedește a fi necesar, pe baza analizei individuale a fiecărui caz în parte, statele membre pot plasa un solicitant în detenție, în cazul în care nu se pot aplica efectiv măsuri mai puțin coercitive. 3. Fără a aduce atingere articolului 11 și detenției în cadrul procedurilor penale, un solicitant poate fi plasat în detenție numai în următoarele situații: (a) pentru a stabili sau verifica identitatea sau cetățenia acestuia; (b) pentru a stabili, în contextul unui interogatoriu preliminar, elementele pe care se bazează solicitarea de protecție internațională, care nu ar putea fi obținute fără a se lua măsura detenției; (c) în cadrul unei proceduri, pentru a decide asupra dreptului de a intra pe teritoriu; (d) în cazul în care este afectată securitatea națională sau ordinea publică. Aceste motive sunt prevăzute în dreptul intern. 4. Statele membre se asigură că normele referitoare la alternativele la măsura detenției, precum prezentarea cu regularitate în fața autorităților, depunerea unei garanții financiare sau obligația de a rămâne într-un loc determinat, sunt prevăzute în dreptul intern. Articolul 9 Garanții pentru solicitanții de azil aflați în detenție 1. Măsura plasării în detenție este aplicată pentru o perioadă cât mai scurtă posibil și este menținută numai atât timp cât sunt aplicabile motivele prevăzute la articolul 8 alineatul (3). Procedurile administrative relevante în contextul motivelor prevăzute la articolul 8 alineatul (3) sunt executate cu atenția cuvenită. Întârzierile aferente procedurilor administrative care nu se pot imputa solicitantului de azil nu pot justifica o continuare a detenției. 2. Măsura plasării în detenție se dispune de către autoritățile judiciare sau administrative. În cazul în care detenția se dispune de către autoritățile administrative, aceasta este confirmată de autoritățile judiciare în termen de 72 de ore de la începerea detenției. În cazul în care autoritățile judiciare consideră că detenția este ilegală sau dacă nu se pronunță nicio hotărâre în termen de 72 de ore, solicitantul de azil este eliberat imediat. 3. Măsura plasării în detenție se dispune în scris. Ordinul de plasare în detenție precizează motivele de fapt și de drept care stau la baza acestuia, precum și procedurile prevăzute în dreptul intern pentru contestarea ordinului, într-o limbă pe care solicitantul de azil o înțelege sau se presupune, în mod rezonabil, că o înțelege. Ordinul de plasare în detenție este transmis imediat solicitantului de azil aflat în detenție 4. Plasarea în detenție face obiectul unei revizuiri de către o autoritate judiciară, la intervale rezonabile de timp, fie din oficiu, fie la cererea solicitantului de azil în cauză, în special ori de câte ori durata acesteia este prelungită sau când apar circumstanțe relevante sau noi informații care ar putea afecta legalitatea detenției. 5. În cazurile de contestare sau revizuire a ordinului de plasare în detenție, statele membre asigură accesul solicitanților de azil la asistență juridică și la reprezentare gratuite, atunci când aceștia nu își permit cheltuielile aferente și în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura accesul efectiv al solicitanților de azil la justiție. Asistența juridică și reprezentarea includ, cel puțin, pregătirea documentelor procedurale necesare și reprezentarea în fața autorităților judiciare. Asistența judiciară și reprezentarea pot fi limitate la consilieri juridici special desemnați în dreptul intern pentru a acorda asistență solicitanților de azil și pentru a-i reprezenta. Procedurile de acces la asistența juridică și la reprezentare în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern. Articolul 10 Condițiile de detenție 1. Detenția are loc numai în centre specializate de detenție. Solicitanții de azil aflați în detenție sunt reținuți separat de resortisanții altor țări terțe care nu au depus o cerere de protecție internațională, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unității familiei și solicitantul își dă consimțământul. 2. Solicitanții de azil aflați în detenție au acces la spații deschise. 3. Statele membre asigură că reprezentanții Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați au posibilitatea să comunice cu solicitanții și au acces la centrele de detenție. Acest lucru se aplică, de asemenea, organizațiilor care activează în numele Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați pe teritoriul statului membru în cauză, în temeiul unui acord cu acest stat. 4. Statele membre asigură că membrii familiei, consilierii juridici și reprezentanții organizațiilor neguvernamentale recunoscute de statul membru respectiv au posibilitatea să comunice cu solicitanții și au acces la centrele de detenție. Pot fi impuse limitări ale accesului numai atunci când acestea reprezintă, în temeiul dreptului intern, o necesitate obiectivă din motive de securitate, ordine publică sau gestionare administrativă a centrului de detenție, cu condiția ca acestea să nu restrângă drastic sau să împiedice accesul. 5. Statele membre asigură faptul că solicitanților de azil aflați în detenție le sunt comunicate în mod sistematic informații care explică normele aplicabile în centrul respectiv și care privesc drepturile și obligațiile acestora într-o limbă pe care o înțeleg sau se presupune, în mod rezonabil, că o înțeleg. 6. În cazuri justificate în mod corespunzător și pentru o perioadă rezonabilă și cât mai scurtă posibil, statele membre pot deroga: (a) de la alineatul (1) primul paragraf atunci când plasarea în centre specializate de detenție este temporar indisponibilă, statele membre fiind astfel obligate să recurgă la plasarea într-un penitenciar, cu condiția ca solicitanții de azil să fie separați de deținuții de drept comun; totuși, minorii neînsoțiți nu ar trebui plasați în penitenciare; (b) de la alineatul (5) atunci când solicitantul de azil se află în detenție într-un punct de frontieră sau într-o zonă de tranzit, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 43 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind procedurile de azil]. Articolul 11 Detenția persoanelor vulnerabile și a persoanelor cu nevoi speciale de primire 1. În toate cazurile, persoanele vulnerabile nu sunt plasate în detenție decât dacă se stabilește că sănătatea lor, inclusiv sănătatea lor mintală, și bunăstarea lor nu se vor deteriora în mod semnificativ ca urmare a detenției. În cazul în care persoane vulnerabile sunt plasate în detenție, statele membre asigură că acestea sunt monitorizate în mod regulat și beneficiază de sprijinul corespunzător, ținând seama de situația lor individuală, inclusiv de starea lor de sănătate. 2. Minorii nu sunt plasați în detenție, cu excepția cazului în care acest lucru este în interesul lor superior, conform dispozițiilor prevăzute la articolul 23 alineatul (2). Detenția minorilor este o măsură la care se recurge în ultimă instanță, după ce s-a stabilit că nu se pot aplica efectiv alte măsuri alternative mai puțin coercitive. Aceasta se aplica pe o perioadă cât mai scurtă posibil și se depun toate eforturile pentru a-i elibera pe minorii aflați în detenție și a-i plasa în centre de cazare adecvate pentru minori. Se recurge la detenția minorilor neînsoțiți numai în cazuri excepționale. În cazul în care minorii sunt plasați în detenție, aceștia au posibilitatea de a participa la activități de agrement, inclusiv la joacă și la activități recreative adaptate vârstei lor. Minorii au acces la spații deschise. În cazul detenției minorilor neînsoțiți, statele membre asigură că acestora li se oferă cazare separată de adulți. 3. Familiile aflate în detenție beneficiază de cazare separată, fiindu-le garantat un nivel adecvat de intimitate. 4. În cazul plasării în detenție a femeilor care solicită azil, statele membre se asigură că acestora li se oferă cazare separată de bărbații care solicită azil, cu excepția cazurilor în care aceștia aparțin aceleiași familii și toate persoanele vizate și-au dat consimțământul. De asemenea, se pot aplica excepții în ceea ce privește utilizarea spațiilor comune destinate activităților recreative sau sociale, inclusiv servirea meselor. 5. În cazuri justificate în mod corespunzător și pentru o perioadă rezonabilă și cât mai scurtă posibil, statele membre pot deroga de la alineatul (2) al patrulea paragraf, alineatul (3) și alineatul (4) primul paragraf, atunci când solicitantul de azil este plasat în detenție într-un punct de frontieră sau într-o zonă de tranzit, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 43 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind procedurile de azil]. ê 2003/9/CE ð nou Articolul 12 8 Familiile În cazul în care acordă solicitantului o locuință, statele membre iau măsurile necesare pentru a menține, pe cât posibil, unitatea familiei care este prezentă pe teritoriul lor. Măsurile respective sunt puse în aplicare cu acordul solicitanților de azil. Articolul 13 9 Examene medicale Statele membre pot prevedea obligația solicitanților de a se supune unui examen medical, din motive de sănătate publică. Articolul 14 10 Școlarizarea și educația minorilor 1. Statele membre acordă copiilor minori ai solicitanților de azil și solicitanților de azil minori accesul la sistemul educațional, în condiții similare celor prevăzute pentru resortisanții statului membru gazdă, cât timp nu se execută o măsură de expulzare a acestora sau a părinților lor. Educația poate fi furnizată în centrele de cazare. Statele membre pot stipula că acest acces trebuie să fie limitat la sistemul educațional de stat. Sunt considerați minori persoanele cu o vârstă inferioară vârstei majoratului legal din statul membru în care a fost depusă sau se examinează cererea de azil. Statele membre nu pot interzice accesul la studiile secundare, pentru singurul motiv că minorul a ajuns la vârsta majoratului. 2. Accesul la sistemul educațional nu poate fi amânat cu mai mult de trei luni de la data prezentării cererii de ð protecție internațională ï azil ð de către minor sau în numele acestuia ï a minorului sau a părinților acestuia. Perioada respectivă poate fi prelungită la un an, atunci când se furnizează o educație specifică, în vederea facilitării accesului la sistemul educațional. ò nou Minorii beneficiază de cursuri de pregătire, inclusiv de cursuri de limbă, atunci când acestea sunt necesare în vederea facilitării accesului și integrării acestora în sistemul de educație național. ê 2003/9/CE ð nou 3. În cazul în care accesul la sistemul educațional prevăzut la alineatul (1) nu este posibil din cauza situației specifice a minorului, statul membru poate propune alte modalități de educație ð în conformitate cu legislația și practicile naționale ï. Articolul 15 11 Ocuparea forței de muncă 1. Statele membre stabilesc o perioadă, începând cu data depunerii cererii de azil, în care solicitantul nu are acces la piața muncii. ò nou 1. Statele membre se asigură că solicitanții au acces la piața muncii în cel mult 6 luni de la data la care s-a depus cererea de protecție internațională. Statele membre pot prelungi această perioadă cu încă cel mult șase luni, în cazurile prevăzute la articolul 31 alineatul (3) literele (b) și (c) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind procedurile de azil]. ê 2003/9/CE ð nou 2. În cazul în care nu s-a luat nici o decizie în primă instanță timp de un an de la prezentarea cererii de azil și această întârziere nu-i poate fi imputată solicitantului, Sstatele membre decid în ce condiții se acordă solicitantului accesul la piața muncii ð, în conformitate cu dreptul lor național, asigurând în același timp accesul efectiv al solicitanților de azil pe piața muncii ï. 3. Accesul la piața muncii nu poate fi refuzat în perioada exercitării căilor de atac, atunci când acțiunea împotriva unei decizii negative adoptate printr-o procedură normală are efect suspensiv, până la notificarea unei decizii negative privind calea de atac. 4. Din motive legate de politica pieței muncii, statele membre pot acorda prioritate cetățenilor Uniunii și resortisanților statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și resortisanților legali din țările terțe. Articolul 16 12 Formarea profesională Statele membre pot autoriza accesul solicitanților de azil la formarea profesională, indiferent dacă aceștia au sau nu acces la piața muncii. Accesul la o formare profesională în legătură cu un contract de muncă depinde de posibilitatea solicitantului de a avea acces la piața muncii, în conformitate cu articolul 15 11. Articolul 17 13 Normele generale privind condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale 1. Statele membre se asigură că solicitanții de azil au acces la condițiile materiale de primire din momentul prezentării cererii lor de azil ð protecție internațională ï. ê 2003/9/CE (adaptat) 2. Statele membre √ asigură prin Õ adoptă dispoziții privind condițiile materiale de primire pentru a garanta un nivel de trai √ pentru solicitanții de protecție internațională, care garantează subzistența acestora și protejează sănătatea fizică și mintală a acestora Õ adecvat pentru sănătatea solicitanților și pentru a le asigura subzistența. ê 2003/9/CE ð nou Statele membre se asigură că nivelul de trai respectiv este garantat în cazul persoanelor ð vulnerabile ï cu nevoi speciale, în conformitate cu articolul ð 21 ï 17 , precum și în cazul persoanelor aflate în detenție. 3. Statele membre pot subordona acordarea în totalitate sau parțială a condițiilor materiale de primire și a îngrijirilor medicale condiției ca solicitanții să nu dispună de mijloace suficiente pentru a avea un nivel de trai adecvat pentru sănătate și pentru asigurarea subzistenței acestora. 4. Statele membre pot pretinde solicitanților să suporte sau să contribuie la costul condițiilor materiale de primire și al îngrijirilor medicale prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu alineatul (3), în cazul în care aceștia au resurse suficiente, de exemplu, în cazul în care aceștia au muncit o perioadă rezonabilă. În cazul în care se dovedește că un solicitant dispunea de resurse suficiente pentru a-și acoperi condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale la data la care aceste nevoi de bază i-au fost acoperite, statele membre îi pot cere rambursarea. 5. Condițiile de primire materiale pot fi furnizate în natură sau sub formă de alocații financiare sau tichete, sau prin combinația acestor forme. Atunci când statele membre oferă condițiile materiale de primire sub formă de alocații financiare sau de tichete, valoarea acestora din urmă este fixată în conformitate cu principiile definite în prezentul articol. ò nou 5. Atunci când statele membre oferă condițiile materiale de primire sub formă de alocații financiare sau de tichete, valoarea acestora se fixată pe baza punctului(punctelor) de referință stabilite de statul membru în cauză fie prin lege, fie în practică, pentru a asigura un nivel de trai adecvat pentru resortisanți, cum ar fi nivelul minim de asistență socială. În acest sens, statele membre pot aplica un tratament mai puțin favorabil solicitanților de azil în comparație cu resortisanții, atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător. ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou Articolul 18 14 Modalitățile condițiilor materiale de primire 1. Atunci când cazarea se acordă în natură, aceasta trebuie să fie sub una din următoarele forme sau într-o combinație a acestora: (a) localuri folosite pentru cazarea solicitanților pe durata examinării cererii de ð protecție internațională ï azil prezentate la frontieră ð sau în zonele de tranzit ï; (b) centre de cazare oferind un nivel de trai adecvat; (c) case, apartamente, hoteluri private sau alte localuri adaptate pentru cazarea solicitanților. 2. ð Fără a aduce atingere condițiilor specifice de detenție stipulate la articolele 10 și 11, ï √ în legătură cu formele de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), Õ sStatele membre se asigură că solicitanții cărora li se acordă una dintre formele de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c): (a) √solicitanților li se garantează Õ beneficiază de protecția vieții lor de familie; (b) √ solicitanții ∏ au posibilitatea de a comunica cu rudele lor, cu consilierii juridici, cu reprezentanții Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICONUR) și cu ? alte organizații sau organisme naționale, internaționale și neguvernamentale relevante ⎪ organizațiile neguvernamentale (ONG) recunoscute de statele membre; ê 2003/9/CE article 14(7) (adaptat) ð nou (c) ð membrii familiei, ï cConsilierii juridici ai solicitanților de azil și reprezentanții √ Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați Õ (ICNUR) sau √ și Õ ai ONG-urilor organizațiilor neguvernamentale ð relevante ï care acționează în numele acesteia și sunt recunoscute de statul membru în cauză pot avea √ au Õ acces la centrele de cazare și la alte localuri de cazare a solicitanților de azil, pentru a le acorda asistență acestora. Nu se pot impune limite acestui acces decât pentru motive de siguranță a localurilor √ respective Õ și centrelor de cazare, precum și a solicitanților de azil. ò nou 3. Statele membre iau în considerare problemele specifice legate de sex și vârstă, precum și situația persoanelor vulnerabile, în ceea ce privește solicitanții din interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b). ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou 4. Statele membre √ iau măsurile corespunzătoare pentru a preveni Õ acordă o atenție deosebită prevenirii violențaei ð și violența de gen, inclusiv violența sexuală, ï în interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b). 3. Statele membre se asigură că, după caz, copiii minori ai solicitanților sau solicitanții minori sunt cazați cu părinții lor sau cu membrul adult al familiei responsabil pentru aceștia, prin lege sau cutumă. 5. 4. Statele membre se asigură că solicitanții de azil nu sunt transferați de la un loc de cazare la altul decât atunci când este absolut necesar. Statele membre dau posibilitatea solicitanților de a-și informa consilierii juridici cu privire la transferul lor la o nouă adresă. 6. 5. Persoanele care lucrează în centrele de cazare au o formare profesională corespunzătoare și au obligația de a respecta principiul confidențialității, prevăzut în dreptul intern, în ceea ce privește informațiile la care au acces datorită muncii lor. 7. 6. Statele membre pot implica solicitanții de azil în gestionarea resurselor materiale și a unor aspecte nemateriale ale vieții din centrul de cazare, prin intermediul unui comitet sau consiliu consultativ reprezentativ al persoanelor cazate în centrul respectiv. 7. Consilierii juridici ai solicitanților de azil și reprezentanții ICONUR sau ai ONG-urilor care acționează în numele acesteia și sunt recunoscute de statul membru în cauză pot avea acces la centrele de cazare și la alte localuri de cazare a solicitanților de azil, pentru a le acorda asistență acestora. Nu se pot impune limite acestui acces decât pentru motive de siguranță a localurilor și centrelor de cazare, precum și a solicitanților de azil. 8. ð În cazuri justificate în mod corespunzător, ï îÎn ceea ce privește condițiile materiale de primire, statele membre pot stabili, cu titlu excepțional, și alte forme decât cele prevăzute în prezentul articol, pentru o perioadă rezonabilă, cât mai scurtă posibil, atunci când: (a) - este necesară o primă evaluare a nevoilor speciale ale solicitantului ð , în conformitate cu articolul 22 ï; - condițiile materiale de primire prevăzute în prezentul articol nu sunt disponibile într-o anumită zonă geografică; (b) - capacitățile de cazare disponibile în mod obișnuit sunt temporar epuizate; - solicitantul de azil se află în detenție sau la un punct la frontieră, într-un local pe care nu-l poate părăsi.. Aceste condiții diferite satisfac, în oricare dintre cazuri, nevoile fundamentale. Articolul 19 15 Îngrijirile medicale 1. Statele membre se asigură că solicitanții primesc îngrijirile medicale necesare, care includ, cel puțin, îngrijirile de urgență și tratamentul de bază al bolilor ð sau al tulburărilor post-traumatice ï. 2. Statele membre acordă asistența medicală sau de alt tip necesară solicitanților cu nevoi speciale ð de primire, inclusiv îngrijirea corespunzătoare a sănătății mintale, dacă este cazul ï. CAPITOLUL III LIMITAREA SAU RETRAGEREA BENEFICIULUI CONDIȚIILOR √ MATERIALE ∏ DE PRIMIRE Articolul 20 16 Limitarea sau retragerea beneficiului condițiilor √ materiale ∏ de primire 1. Statele membre pot limita sau retrage beneficiul condițiilor √ materiale Õ de primire în următoarele cazuri: (a) atunci când un solicitant de azil: (a) - părăsește locul de reședință stabilit de autoritatea competentă, fără să o fi informat pe aceasta sau, în cazul în care este necesar, fără să fi obținut permisiunea acesteia sau (b) - nu-și respectă obligația de a se prezenta autorităților, nu răspunde solicitărilor de a furniza informații sau nu participă la întâlnirile personale în legătură cu procedura de azil, într-un termen rezonabil stabilit de dreptul intern sau (c) - a depus făcut deja ? o cerere ulterioară, astfel cum este definită la articolul 2 litera (q) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind procedurile de azil] ⎪ o altă cerere în același stat membru , √ sau ∏ √ (d) atunci când un solicitant de azil a ascuns faptul că dispune de resurse financiare și, prin urmare, a beneficiat în mod necorespunzător de condițiile materiale de primire. Õ √ Pentru cazurile (a) și (b), Õ aAtunci când solicitantul este găsit sau se prezintă de bună voie autorităților competente, se ia o decizie motivată în mod corespunzător, fondată pe motivele dispariției acestuia, în ceea ce privește restabilirea beneficiului acordării anumitor sau tuturor condițiilor √ materiale Õ de primire √ care au fost retrase sau limitate Õ.; (b) atunci când un solicitant de azil a ascuns faptul că dispune de resurse financiare și, prin urmare, a beneficiat în mod necorespunzător de condițiile materiale de primire. În cazul în care se dovedește că un solicitant dispunea de resurse suficiente pentru a-și acoperi condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale la data la care aceste nevoi de bază i-au fost acoperite, statele membre îi pot cere rambursarea. 2. Statele membre pot refuza condițiile de primire în cazurile în care un solicitant de azil nu a putut demonstra că cererea de azil a fost depusă în cel mai rezonabil timp posibil de la data sosirii sale în statul membru în cauză. 2. 3. Statele membre pot stabili sancțiunile aplicabile încălcărilor grave ale regulilor centrelor de cazare sau comportamentului deosebit de violent. 3. 4. Deciziile de limitare, retragere sau refuz al beneficiului condițiilor √ materiale Õ de primire sau sancțiunile menționate la alineatele (1), (2) și (3) (2) se iau, de la caz la caz, obiectiv și imparțial și sunt motivate. Deciziile respective sunt fondate pe situația particulară a persoanei în cauză, în special în cazul persoanelor menționate la articolul ð 21 ï 17 , ținând cont de principiul proporționalității. Statele membre asigură în orice situație accesul la îngrijirile medicale de urgență ð în conformitate cu articolul 19 ï. 4. 5. Statele membre se asigură că nu sunt limitate sau retrase condițiile materiale de primire înainte de adoptarea unei decizii negative √ în conformitate cu alineatul (3) Õ. CAPITOLUL IV DISPOZIȚII PRIVIND PERSOANELE ? VULNERABILE ⎪ CU NEVOI SPECIALE Articolul 21 17 Principiu general 1. În legislația internă de transpunere a ð prezentei directive ï dispozițiilor capitolului II privind condițiile materiale de primire și îngrijirile mediacle, statele membre țin seama de situația specială a persoanelor vulnerabile, precum minorii, minorii neînsoțiți, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinții singuri cu copii minori ð, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de afecțiuni fizice grave, boli mintale sau tulburări post-traumatice ï și persoanele care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, psihică sau sexuală. 2. Alineatul (1) nu se aplică decât persoanelor ale căror nevoi speciale au fost constatate în urma unei evaluări individuale a situației lor. ò nou Articolul 22 Identificarea nevoilor speciale de primire ale persoanelor vulnerabile 1. Statele membre stabilesc mecanisme pentru a identifica dacă solicitantul este o persoană vulnerabilă și, în acest caz, dacă solicitantul are nevoi speciale de primire, indicând, de asemenea, natura acestor nevoi. Aceste mecanisme sunt inițiate într-un termen rezonabil de la formularea cererii de protecție internațională. Statele membre se asigură, de asemenea, că aceste nevoie speciale de primire sunt satisfăcute, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, în cazul în care acestea sunt constatate într-o etapă ulterioară a procedurii de azil. Statele membre asigură sprijin adecvat persoanelor cu nevoi speciale de primire pe toată durată procedurii de azil, precum și monitorizarea corespunzătoare a situației acestora. 2. Mecanismele de identificare prevăzute la alineatul (1) nu aduc atingere evaluării nevoilor de protecție internațională în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva de calificare]. ê 2003/9/CE ð nou Articolul 23 18 Minorii 1. Interesul superior al copilului reprezintă un considerent primordial pentru statele membre, cu ocazia transpunerii dispozițiilor prezentei directive referitoare la minori. ð Statele membre asigură un nivel de trai adecvat pentru dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală și socială a minorului. ï ò nou 2. În cadrul analizei interesului superior al copilului, statele membre acordă o atenție deosebită următorilor factori: (a) posibilitățile de reîntregire a familiei; (b) bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului, ținând cont, în special, de apartenența sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistică; (c) considerente privind siguranța și securitatea, în special atunci când există riscul ca minorul respectiv să fie victimă a traficului de persoane; (d) opiniile minorului, în acord cu vârsta și maturitatea acestuia. 3. Statele membre se asigură că minorii au posibilitatea de a participa la activități de agrement, inclusiv la joacă și la activități recreative adaptate vârstei lor, în interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b), precum și la activități în aer liber. ê 2003/9/CE 4. 2. Statele membre asigură minorilor care au fost victime ale oricărei forme de abuz, neglijență, exploatare, tortură, tratamente crude, inumane și degradante sau ale unor conflicte armate, accesul la servicii de reabilitare; ele asigură acordarea pentru victime a îngrijirilor de sănătate mintală adecvate și după caz, a asistenței calificate. ê 2003/9/CE article 14(3) ð nou 5. Statele membre se asigură că, după caz, copiii minori ai solicitanților sau solicitanții minori sunt cazați cu părinții lor sau cu membrul adult al familiei responsabil pentru aceștia, prin lege sau cutumă ð prin practica națională a statului membru în cauză, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al minorilor respectivi ï. ê 2003/9/CE ð nou Articolul 24 19 Minorii neînsoțiți 1. Statele membre adoptă cât mai repede posibil măsurile necesare pentru a asigura reprezentarea necesară a minorilor neînsoțiți de către un tutore legal sau, dacă este necesar, de către un organism însărcinat cu sprijinirea și asigurarea bunăstării minorilor, sau orice formă corespunzătoare de reprezentare ð că un reprezentant îl reprezintă pe minor sau îi acordă asistență pentru a-i permite acestuia să beneficieze de drepturile și să își respecte obligațiile care decurg din prezenta directivă. Reprezentantul dispune de expertiza necesară în domeniul îngrijirii copiilor și își îndeplinește sarcinile în conformitate cu principiul interesului superior al copilului, astfel cum este prevăzut la articolul 23 alineatul (2).ï Autoritățile competente evaluează periodic situația acestor minori. 2. Minorii neînsoțiți care prezintă o cerere de ð protecție internațională ï azil sunt plasați, de la data la care sunt admiși pe teritoriul respectiv până la data la care trebuie să părăsească statul membru în care a fost prezentată sau este examinată cererea de ð protecție internațională ï azil: (a) cu membrii adulți ai familiilor lor; (b) într-o familie gazdă; (c) în centre de cazare specializate pentru primirea minorilor; (d) în alte locuri de cazare adecvate pentru minori. Statele membre pot plasa minorii neînsoțiți în vârstă de minimum 16 ani în centre de cazare destinate solicitanților de azil adulți, ð dacă acest lucru este în interesul lor superior, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (2)ï. Pe cât posibil, frații și surorile din aceeași familie sunt ținuți împreună, ținând cont de interesul superior al minorului în cauză și, în special, de vârsta și gradul de maturitate al acestuia. În cazul minorilor neînsoțiți, schimbările de rezidență sunt limitate pe cât posibil. ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou 3. ð Statele membre stabilesc mecanisme de căutare a membrilor familiei minorului neînsoțit. ï √ Acestea Õ În interesul superior al minorului neînsoțit, statele membre încearcă ð încep ïcăutarea membrilor familiei Ö minorului neînsoțit Õ , ð dacă este cazul, cu ajutorul organizațiilor internaționale sau al altor organizații relevante, ï să-i găsească cât mai repede posibil pe membrii familiei acestuia ð după introducerea cererii de protecție internațională, protejând în același timp interesul superior al minorului ï. În cazurile în care integritatea fizică sau viața unui minor sau a apropiaților săi ar putea fi amenințate, în special în cazul în care au rămas în țara de origine, colectarea, prelucrarea și difuzarea informațiilor privind persoanele respective trebuie să fie făcute confidențial, pentru a evita punerea în pericol a siguranței acestora. ê 2003/9/CE ð nou 4. Personalul care se ocupă de minorii neînsoțiți a avut ð și continuă să beneficieze de ï sau are o formare profesională corespunzătoare, ținând cont de nevoile acestora și are obligația de respectare a principiului confidențialității, prevăzut în dreptul intern, în ceea ce privește informațiile la care are acces datorită muncii sale. Articolul 25 20 Victimele torturii sau violenței 1. Statele membre se asigură, după caz, că persoanele care au suferit torturi, violuri sau alte forme de violență gravă, primesc tratamentul necesar pentru prejudiciile cauzate de actele respective ð, în special accesul la servicii de reabilitare care ar trebui să permită obținerea unui tratament medical și psihologic ï. ò nou 2. Personalul care se ocupă de victime ale torturii, ale violurilor sau ale altor forme grave de violență a beneficiat, beneficiază și va continua să beneficieze de pregătire profesională corespunzătoare în ceea ce privește nevoile acestora și are obligația de a respecta normele de confidențialitate prevăzute în dreptul intern în legătură cu informațiile la care are acces datorită muncii sale. ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou CAPITOLUL V Căi de atac Articolul 26 21 Căi de atac 1. Statele membre se asigură că deciziile negative cu privire la acordarea ð, retragerea sau reducerea ï avantajelor prevăzute în prezenta directivă sau deciziile adoptate în temeiul articolului 7 care afectează în mod individual solicitanții de azil pot face obiectul unei căi de atac în cadrul procedurilor prevăzute în dreptul intern. Cel puțin în ultimă instanță, este prevăzută posibilitatea unor căi de atac ð, în fapt și în drept, ï în fața unui organism judiciar. ò nou 2. În ceea ce privește cazurile menționate la alineatul (1), statele membre asigură accesul solicitanților de azil la asistență juridică și la reprezentare gratuite, atunci când aceștia nu își permit cheltuielile aferente și în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura accesul efectiv al acestora la justiție. Asistența juridică și reprezentarea includ, cel puțin, pregătirea documentelor procedurale necesare și reprezentarea în fața autorităților judiciare. Asistența judiciară și reprezentarea pot fi limitate la consilieri juridici special desemnați în dreptul intern pentru a acorda asistență solicitanților de azil și pentru a-i reprezenta. ê 2003/9/CE ð nou 2. Procedurile de acces la asistența juridică ð și la reprezentare ï în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern. CAPITOLUL VI MĂSURI PENTRU CREȘTEREA EFICIENȚEI SISTEMULUI DE PRIMIRE Articolul 22 Cooperarea Statele membre informează periodic Comisia despre datele privind numărul de persoane, în funcție de vârstă și sex, care beneficiază de condițiile de primire, și îi furnizează acesteia informații complete despre tipul, numele și formatul documentelor menționate la articolul 6. ò nou Articolul 27 Autoritățile competente Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la autoritățile responsabile cu îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice schimbări privind identitatea acestor autorități. ê 2003/9/CE ð nou Articolul 28 23 Sistemul de orientare, de monitorizare și control 1. Statele membre se asigură că sunt stabilite ð mecanisme relevante pentru a garanta ï măsuri pentru orientarea, monitorizarea și controlul corespunzătoare ale condițiilor de primire, respectând structura constituțională a acestora. ò nou 2. Statele membre comunică informațiile relevante Comisiei, utilizând formularul din anexa I, cel târziu la [1 an de la termenul de transpunere]. ê 2003/9/CE Articolul 29 24 Personalul și resursele 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca autoritățile și celelalte organizații care pun în aplicare prezenta directivă să beneficieze de formarea de bază necesară, ținând cont de nevoile solicitanților de azil de ambele sexe. 2. Statele membre alocă resursele necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor de drept intern adoptate pentru transpunerea prezentei directive. ê 2003/9/CE (adaptat) ð nou CAPITOLUL VII DISPOZIȚII FINALE Articolul 30 25 Rapoarte Până la ð Cel mai târziu la [doi ani de la expirarea termenului de transpunere] ï 6 august 2006, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și propune, după caz, modificările necesare. Până la ð […/…/…] ï 6 februarie 2006, statele membre transmit Comisiei orice informație necesară pentru pregătirea raportului, inclusiv datele statistice prevăzute la articolul 22. După prezentarea √ primului Õ raportului, Comisia prezintă, cel puțin o dată la cinci ani, un raport Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea prezentei directive. ê 2003/9/CE (adaptat) Articolul 31 26 Transpunere 1. Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 6 februarie 2005 √ articolelor […] [articolele care au fost modificate pe fond în comparația cu directiva precedentă] și anexei I până la […] cel târziu Õ. Statele membre informează √ comunică Õ de îndată Comisieia cu privire la aceasta √ textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă Õ. Atunci când statele membre adoptă aceste acte √ dispozițiile respective Õ, ele cuprind o referire la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea referire la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei referiri. √ De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune. Õ 2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor √ principale Õ de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. ⎢ Articolul 32 Abrogare Directiva 2003/9/CE se abrogă pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive cu efect de la [o zi după data prevăzută la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă], fără să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei stabilite în anexa II partea B. Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III. ê 2003/9/CE (adaptat) Articolul 33 27 Intrare în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare √ în a douăzecea zi de Õ la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. √ Articolele [...] [ articolele care nu se modifică față de directiva anterioară ] și anexa I se aplică de la [ziua următoare zilei menționate la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă]. Õ Articolul 34 28 Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu √ tratatele Õ Tratatul de instituire a Comunității Europene. Adoptată la [...] Pentru Parlamentul European Președintele […] Pentru Consiliu Președintele […] ò nou ANEXA I Formular de raportare cu privire la informațiile care trebuie transmise anual de statele membre, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Directiva [.../.../UE]. După data menționată la articolul 28 alineatul (2) din prezenta directivă, aceste informații sunt prezentate din nou Comisiei în cazul în care există schimbări de fond ale legislației sau practicii naționale, în urma cărora informațiile furnizate sunt depășite. 1. În baza articolului 2 litera (k) și a articolului 22 din Directiva […/…/UE], vă rugăm să explicați diferitele etape pentru identificarea persoanelor cu nevoi speciale de primire, precizând momentul identificării și consecințele acesteia asupra satisfacerii unor astfel de nevoi, în special în cazul minorilor neînsoțiți, al victimelor torturii, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală și al victimelor traficului de persoane. 2. Vă rugăm să furnizați informații complete privind tipul, natura și formatul documentelor prevăzute la articolul 6 din Directiva […/…/UE]. 3. Cu referire la articolul 15 din Directiva [.../.../UE], vă rugăm să precizați în ce măsură accesul pe piața muncii este supus unor condiții specifice pentru solicitanții de azil și să descrieți în detaliu astfel de restricții. 4. Cu referire la articolul 2 litera (g) din Directiva […/.../UE], vă rugăm să descrieți modul în care sunt oferite condiții materiale de primire (și anume, condițiile materiale de primire oferite în natură, în bani, în tichete sau printr-o combinație a acestor elemente) și să indicați nivelul alocației zilnice oferite solicitanților de azil. 5. Acolo unde este necesar, cu referire la articolul 17 alineatul (5) din Directiva [.../.../UE], vă rugăm să explicați punctul(punctele) de referință aplicate în dreptul sau în practica națională în vederea stabilirii nivelului asistenței financiare oferite solicitanților de azil. În măsura în care se aplică un tratament mai puțin favorabil solicitanților de azil în comparație cu resortisanții, vă rugăm să explicați motivele care stau la baza acestuia. ⎢ ANEXA II Partea A Directiva abrogată(menționat la articolul 32) Directiva 2003/9/CE a Consiliului. | (JO L 31, 6.2.2003, p. 18.) | Partea B Termen de transpunere în dreptul intern(menționat la articolul 31) Directiva | Termen de transpunere | 2003/9/CE | 6 februarie 2005 | ⎢ ANEXA III Tabel de corespondență Directiva 2003/9/CE | Prezenta Directivă | Articolul 1 | Articolul 1 | Articolul 2, cuvintele introductive | Articolul 2, cuvintele introductive | Articolul 2 litera (a) | - | Articolul 2 litera (b) | - | - | Articolul 2 litera (a) | Articolul 2 litera (c) | Articolul 2 litera (b) | Articolul 2 litera (d), cuvintele introductive | Articolul 2 litera (c), cuvintele introductive | - | Articolul 2 litera (c) punctul (i), cuvintele introductive | Articolul 2 litera (d) punctul (i) | Articolul 2 litera (c) punctul (i) prima liniuță | Articolul 2 litera (d) punctul (ii) | Articolul 2 litera (c) punctul (i) a doua liniuță | - | Articolul 2 litera (c) punctul (i) a treia liniuță | - | Articolul 2 litera (c) punctul (ii), cuvintele introductive | - | Articolul 2 litera (c) punctul (ii) prima liniuță | Articolul 2 litera (c) punctul (ii) a doua liniuță | - | Articolul 2 litera (c) punctul (iii) | Articolul 2 literele (e), (f) și (g) | - | - | Articolul 2 litera (d) | Articolul 2 litera (h) | Articolul 2 litera (e) | Articolul 2 litera (i) | Articolul 2 litera (f) | Articolul 2 litera (j) | Articolul 2 litera (g) | Articolul 2 litera (k) | Articolul 2 litera (i) | Articolul 2 litera (l) | Articolul 2 litera (j) | - | Articolul 2 litera (k) | - | Articolul 2 litera (l) | Articolul 3 | Articolul 3 | Articolul 4 | Articolul 4 | Articolul 5 | Articolul 5 | Articolul 6 alineatele (1) – (5) | Articolul 6 alineatele (1)-(5) | - | Articolul 6 alineatul (6) | Articolul 6 alineatele (2)-(5) | Articolul 6 alineatele (2) - (5) | Articolul 7 alineatele (1) și (2) | Articolul 7 alineatele (1) și (2) | Articolul 7 alineatul (3) | - | Articolul 7 alineatele (4)-(6) | Articolul 7 alineatele (3)-(5) | - | Articolul 8 | - | Articolul 9 | - | Articolul 10 | - | Articolul 11 | Articolul 8 | Articolul 12 | Articolul 9 | Articolul 13 | Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 14 alineatul (1) | Articolul 10 alineatul (2) | Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf | - | Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf | Articolul 10 alineatul (3) | Articolul 14 alineatul (3) | Articolul 11 alineatul (1) | - | - | Articolul 15 alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (2) | Articolul 15 alineatul (2) | Articolul 11 alineatul (3) | Articolul 15 alineatul (3) | Articolul 11 alineatul (4) | - | Articolul 12 | Articolul 16 | Articolul 13 alineatele (1)-(4) | Articolul 17 alineatele (1)-(4) | Articolul 13 alineatul (5) | - | - | Articolul 17 alineatul (5) | Articolul 14 alineatul (1) | Articolul 18 alineatul (1) | Articolul 14 alineatul (2), cuvintele introductive, literele (a) și (b) | Articolul 18 alineatul (2), cuvintele introductive, literele (a) și (b) | - [fostul articol 14 alineatul (7), adaptat] | Articolul 18 alineatul (2) litera (c) | Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf | Articolul 18 alineatul (4) | Articolul 14 alineatul (3) | - | Articolul 14 alineatul (4) | Articolul 18 alineatul (5) | Articolul 14 alineatul (5) | Articolul 18 alineatul (6) | Articolul 14 alineatul (6) | Articolul 18 alineatul (7) | Articolul 14 alineatul (8), cuvintele introductive, prima liniuță | Articolul 18 alineatul (8), cuvintele introductive, litera (a) | Articolul 14 alineatul (8) a doua liniuță | - | Articolul 14 alineatul (8) a treia liniuță | Articolul 18 alineatul (8) litera (b) | Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf | Articolul 18 alineatul (8) primul paragraf | Articolul 14 alineatul (8) a treia și a patra liniuță | Articolul 18 alineatul (8) literele (b) și (c) | Articolul 14 alineatul (8) a patra liniuță | - | Articolul 14 alineatul (8) al doilea paragraf | Articolul 18 alineatul (8) al doilea paragraf | Articolul 15 | Articolul 19 | Articolul 16 alineatul (1) formula introductivă | Articolul 20 alineatul (1) formula introductivă | Articolul 16 alineatul (1) litera (a) | - | Articolul 16 alineatul (1) litera (a) prima, a doua și a treia liniuță | Articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) | - | Articolul 20 alineatul (1) litera (d) | Articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 20 al doilea paragraf | Articolul 16 alineatul (1) litera (b) primul paragraf | - | Articolul 16 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf | - | Articolul 16 alineatul (2) | - | Articolul 16 alineatele (3)-(5) | Articolul 20 alineatele (2)-(4) | Articolul 17 alineatul (1) | Articolul 21 | Articolul 17 alineatul (2) | - | - | Articolul 22 | Articolul 18 alineatul (1) | Articolul 23 alineatul (1) | - | Articolul 23 alineatele (2) și (3) | Articolul 18 alineatul (2) | Articolul 23 alineatul (4) | Articolul 23 alineatul (5) | Articolul 19 | Articolul 24 | Articolul 20 | Articolul 25 alineatul (1) | - | Articolul 25 alineatul (2) | Articolul 21 alineatul (1) | Articolul 26 alineatul (1) | - | Articolul 26 alineatul (2) | Articolul 21 alineatul (2) | Articolul 26 alineatul (2) | Articolul 22 | - | - | Articolul 27 | Articolul 23 | Articolul 28 alineatul (1) | - | Articolul 28 alineatul (2) | Articolul 24 | Articolul 29 | Articolul 25 | Articolul 30 | Articolul 26 | Articolul 31 | - | Articolul 32 | Articolul 27 | Articolul 33 primul paragraf | - | Articolul 33 al doilea paragraf | Articolul 28 | Articolul 34 | – | Anexa I | – | Anexa II | - | Anexa III | [1] COM(2008) 360. [2] JO L 31, 6.2.2003, p. 18. [3] JO C 212 E, 5.8.2010, p. 348. [4] SEC(2008) 2944. [5] JO C 317, 23.12.2009, p. 110. [6] JO C 79, 27.3.2010, p. 58. [7] Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Studiu privind legăturile dintre migrația legală și cea ilegală” - COM (2004) 412. [8] JO C , , p. . [9] JO C , , p. . [10] JO L 31, 6.2.2003, p. 18. [11] JO L 132, 29.5.2010, p.11. [12] JO L 212, 7.8.2001, p. 12.