[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 10.11.2010

COM(2010) 634 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind consolidarea relațiilor UE-Africa 1,5 miliarde de locuitori, 80 de țări, două continente, un viitor

1. EUROPA-AFRICA: ADAPTAREA PARTENERIATULUI LA NOILE REALITățI

1. Cea de a treia reuniune la nivel înalt UE-Africa va avea loc la sfârșitul lunii noiembrie 2010 și va reuni 80 de șefi de stat și de guvern. Reuniunea va oferi oportunitatea consolidării relațiilor UE-Africa și, în același timp, perspectiva unui viitor mai bun și mai prosper pentru 1,5 miliarde de locuitori din 80 de țări. De asemenea, aceasta va constitui cadrul pentru adaptarea parteneriatului la evoluțiile semnificative care au avut loc în Europa, în Africa și pe plan internațional de la ultima reuniune la nivel înalt UE-Africa și de la adoptarea strategiei comune UE-Africa în 2007[1].

2. În Europa, Tratatul de la Lisabona și înființarea Serviciului European de Acțiune Externă, care va colabora strâns cu Comisia Europeană, va permite UE să realizeze o mai bună conexiune între agenda de politică externă și agenda economică. În acest fel se va asigura o mai mare coerență între politica UE referitoare la Africa și politicile sale în ansamblu și va fi posibil pentru ambii parteneri să-și coordoneze mai bine pozițiile și să transmită mesaje comune la nivel mondial.

3. În Africa, unele cazuri de succes demonstrează consecvența drumului către pace, stabilitate și democrație. Cu toate acestea, sărăcia, slaba guvernanță, conflictele și încălcările drepturilor omului sunt fenomene care persistă în multe regiuni, de aceea progresele sunt lente și inegale. Cu toate acestea, Africa și-a afirmat voința de a-și asuma răspunderea propriului destin, de a se baza mai puțin pe ajutorul extern și de a face față provocărilor globale. Integrarea politică și economică a evoluat la nivel regional și continental, Africa exprimându-se tot mai mult cu o singură voce la nivel mondial, iar Uniunea Africană afirmându-se drept un actor cheie.

4. Creșterea economică a Africii a fost impresionantă, înregistrându-se o creștere medie anuală de 6% în perioada 2006-2008. Această tendință de creștere economică a scăzut cu mai mult de 50% în 2009, între altele din cauza crizei economice și financiare mondiale, a fluctuațiilor prețurilor la bunurile de consum și la export, diminuarea alocării de fonduri și o încetinire semnificativă a investițiilor străine directe. Cu toate acestea, previziunile arată că exista șansa ca Africa să beneficieze în scurt timp de o relansare economică și să revină la niveluri ridicate de creștere.

5. Împreună, UE și Africa reprezintă o pătrime din populația mondială și peste o treime din membrii Organizației Națiunilor Unite (ONU). Europa și Africa au fost în prima linie în ceea ce privește promovarea unui cadru de reglementare internațional și a unor instituții mai incluzive. Europa a susținut acțiunea G-8 și a G-20 de deschidere către Africa și de a oferi acestui continent oportunități de a-și face auzită vocea. De asemenea, UE a susținut reforma instituțiilor financiare internaționale și a contribuit la asigurarea unui post suplimentar pentru Africa în Consiliul de administrație al Băncii Mondiale.

6. UE rămâne cel mai important aliat politic al Africii și un partener de nădejde în domeniul comerțului și al dezvoltării. Cu ocazia ultimei reuniuni la nivel înalt UE-Africa din 2007 de la Lisabona, ambele părți au decis să-și întemeieze relațiile pe o bază strategică nouă și în condiții de egalitate. În prezent, este necesar ca cele două părți să facă progrese pentru a fi la înălțimea obiectivului ambițios pe care și l-au propus, inclusiv prin implementarea eficace a Strategiei comune UE-Africa. În același timp, actorii emergenți pe plan mondial își consolidează prezența în Africa, iar cooperarea Sud-Sud ia amploare. Aceste noi tendințe reprezintă o provocare pozitivă pentru relațiile UE-Africa, datorită cărora va trebui să se pună un nou accent pe punctele forte și valoarea adăugată recunoscute, precum și pe o mai bună coordonare și identificare a situațiilor profitabile pentru ambele părți.

7. Realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) va rămâne în centrul Strategiei comune UE-Africa, dar este necesar ca Africa să fie susținută pentru a-și consolida guvernanța politică și economică, precum și cadrul de reglementare, fiscal și antreprenorial, care să permită o mai bună mobilizare, de manieră sustenabilă, a resurselor proprii ale continentului african. În acest sens, implicarea sectorului privat și asigurarea unui efect de pârghie în domeniul financiar în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare vor avea un rol crucial. În acest context, Strategia UE pentru 2020 reprezintă o sursă de inspirație pentru relațiile noastre cu Africa, în același timp oferind cadrul necesar pentru transformarea obiectivelor noastre politice în acțiuni concrete, care să constituie jaloane pentru parteneriatul UE-Africa în deceniul viitor.

8. Europa și Africa trebuie să valorifice realizările[2] Strategiei comune pentru a spori impactul acesteia la nivel global, continental și regional. Lecțiile desprinse în ultimii trei ani demonstrează că Strategia comună trebuie să-și valorifice mai bine potențialul și să ofere un răspuns mai dinamic la provocările prezente și viitoare. Pentru abordarea în comun a problemelor globale, relația trebuie să depășească nivelul instituțiilor și să renunțe la abordarea fragmentată, axată pe dezvoltare, din anii trecuți. Ambele părți trebuie să-și depășească inconsecvențele și să dezvolte canale de interacțiune eficientă. Consolidarea subsidiarității în Africa prin raționalizarea mandatelor care se suprapun și a agendei cu potențial conflictual rămân o provocare. În Europa, interesele naționale concurente, inițiativele bilaterale necoordonate și lipsa coordonării dintre instrumente subminează vizibilitatea și acțiunea politică.

2. AFRICA-UE: COOPERARE PENTRU ABORDAREA PROVOCăRILOR COMUNE

(9) Parteneriatul UE-Africa reprezintă singurul parteneriat strategic dintre două continente, încheiat de UE. Acesta nu este un parteneriat de tip donator-beneficiar, ci un parteneriat cu adevărat exhaustiv, întemeiat pe interese comune și pe crearea unor situații reciproc avantajoase.

(10) Valoarea adăugată specifică a parteneriatului UE-Africa rezidă în caracterul său politic, în domeniul amplu de aplicabilitate și în capacitatea acestuia de abordare în comun a problemelor de anvergură mondială, dar și a chestiunilor privind bunurile publice de interes comun, într-un context în care globalizarea accelerată necesită reacții politice coordonate, în cadrul diplomației multilaterale. Având în vedere că Europa și Africa au valori și interese comune în domenii esențiale, ele trebuie să-și materializeze viziunile în rezultate concrete.

(11) Îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM): Reuniunea plenară la nivel înalt a Națiunilor Unite, care a avut loc la New York în luna septembrie, a reconfirmat faptul că ODM pot fi îndeplinite pe baza voinței politice adecvate, prin schimbări la nivelul politicilor și prin mobilizarea resurselor de către toți partenerii. O atenție deosebită va fi acordată obiectivelor și țărilor care au fost cel mai mult neglijate (cea mai mare parte fiind în Africa), precum și persoanelor cele mai vulnerabile și marginalizate. Parteneriatul pentru ODM, consolidat prin inițiativa recentă care beneficiază de o finanțare de 1 miliard EUR și care vizează consolidarea progreselor înregistrate în acele țări care au avut cele mai bune performanțe și de a ajuta țările care se confruntă cu cele mai mari dificultăți, va îndeplini în continuare un rol catalizator pentru stimularea politicilor de reformă și pentru mobilizarea resurselor necesare pentru susținerea domeniilor prioritare convenite de părți, pe baza propriilor inițiative ale Africii.

(12) Lupta împotriva amenințărilor la adresa păcii și a securității . Până în prezent, acesta a fost cel mai reușit parteneriat al Strategiei comune UE-Africa, fie că vizează cooperarea și coordonarea în chestiuni geografice sau democrația și schimbările neconstituționale de guvern în Africa, fie construirea unei arhitecturi pentru pacea și securitatea Africii. Africa și UE vor colabora în continuare pentru îndeplinirea priorităților actuale pe care și le-au propus, însă vor trebui, de asemenea, să progreseze, de exemplu prin formularea unor poziții comune în cadrul sistemului Națiunilor Unite. Va fi important să se continue cooperarea cu privire la amenințările globale asupra securității, cum ar fi terorismul și criminalitatea organizată transnațională, inclusiv, inter alia, diferitele forme de trafic (în special trafic de persoane și de droguri) și pirateria. În domeniul specific al gestiunii și prevenirii crizelor, cei doi parteneri ar trebui să stabilească în comun un sistem care să permită desfășurarea de consultări constante pe tot parcursul ciclului crizelor, începând cu alerta timpurie până la acțiunile de reabilitare. În colaborare cu Organizația Națiunilor Unite, părțile ar trebui să colaboreze, de asemenea, pentru îmbunătățirea capacității financiare și operaționale a Uniunii Africane, a Comunităților Economice Regionale și a mecanismelor regionale pentru prevenirea conflictelor și pentru planificarea, desfășurarea și gestionarea operațiunilor de susținere a păcii.

(13) Promovarea guvernanței, a democrației, a statului de drept și a drepturilor omului , în dimensiunile lor politice și economice la toate nivelurile. Angajamentul UE în ceea ce privește respectarea și promovarea drepturilor omului va rămâne un principiu fundamental care va sta la baza relațiilor dintre UE și Africa și care se va regăsi în continuare în acordurile noastre. Societatea civilă și sectorul privat ar trebui să fie implicate tot mai mult în consolidarea programelor de guvernanță în toate sectoarele, ceea ce va contribui, în același timp, la crearea unor condiții mai bune pentru creștere durabilă și incluzivă. Noua platformă UE-Africa pentru dialog privind guvernanța reprezintă un instrument util în această privință. Ar trebui aprofundată cooperarea privind guvernanța economică și globală, prin abordarea, inter alia , a gestionării transparente și durabile a resurselor naturale și a veniturilor, precum și a luptei împotriva fraudei, corupției și transferului ilicit de capital. De asemenea, ambele părți ar trebui să abordeze reforma sistemului multilateral de promovare a guvernanței democratice și a drepturilor omului, precum și reforma organizațiilor internaționale.

(14) Consolidarea legitimității și eficienței instituțiilor multilaterale . Cele două continente ar trebui să stabilească o viziune coerentă cu privire la modul în care pot colabora pentru a-și promova interesele comune, pentru a se poziționa cu mai multă eficacitate pe scena internațională și a coopera în cadrul negocierilor internaționale actuale și viitoare, astfel încât rezultatele să le reflecte prioritățile politice și strategice. UE va continua să susțină inițiativele politice care promovează îndeplinirea unui rol adecvat al Africii în cadrul organizațiilor, instituțiilor și forurile internaționale cheie în contextul reformării lor viitoare (Organizația Națiunilor Unite, instituțiile financiare internaționale, G-8 și G-20, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Mondială a Sănătății). În același timp, UE va continua să colaboreze cu partenerii din Africa pentru a asigura adoptarea unei rezoluții a Adunării Generale a ONU care să permită participarea efectivă a noilor reprezentanți ai UE la lucrările Adunării Generale a ONU, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

(15) Combaterea schimbărilor climatice și a degradării mediului și, în acest context, recunoașterea rolului important al biodiversității și al serviciilor în domeniul ecosistemelor. În contextul creat după reuniunea de la Copenhaga, dialogul UE-Africa va fi esențial pentru construirea unei viziuni comune pentru negocierile viitoare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind combaterea schimbărilor climatice (United Nations Framework Convention on Climate Change) și pentru apropierea pozițiilor la reuniunea de la Cancun și ulterior, în vederea încheierii unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic. O mai mare coordonare a eforturilor între Uniunea Africană, statele membre ale acesteia, Comunitățile regionale economice și Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii (NEPAD) va avea un rol crucial în această privință. Parteneriatul privind schimbările climatice va reprezenta în continuare platforma pentru punerea în aplicare a inițiativelor comune prioritare, cum ar fi Alianța Mondială pentru Combaterea Schimbărilor Climatice, programul CLIMDEV Africa și inițiativa „Marele Zid Verde” pentru Sahara și Sahel, în sinergie cu alte parteneriate. Vor avea loc discuții privind gestionarea durabilă a resurselor naturale, se vor încheia acorduri privind legislația și proiectele referitoare la păduri, și se va urmări aplicarea unei politici comune privind reducerea riscurilor de catastrofe.

3. UE-AFRICA: O VIZIUNE PE TERMEN LUNG

(16) Prin urmare, strategia comună UE-Africa a creat un acquis valoros, care trebuie păstrat. Cu toate acestea, având în vedere amploarea provocărilor cu care se confruntă cele două continente, parteneriatul nostru trebuie să evolueze în continuare.

(17) Pentru garantarea dezvoltării pe termen lung, cooperarea pentru dezvoltare ar trebui să contribuie la crearea condițiilor favorabile unei creșteri durabile și incluzive. De asemenea, tema globală a summit-ului viitor UE-Africa privind „Creșterea economică, investițiile și crearea de locuri de muncă” va stabili traiectoria cooperării dintre cele două continente și va oferi orientări pe termen lung în aceste domenii. Această temă corespunde priorităților identificate în Strategia UE 2020 și în Cartea verde privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării”, prezentată în paralel cu această comunicare.

(18) Pentru a se realiza o creștere incluzivă și durabilă , în următorii zece ani cooperarea ar trebui să se axeze, inter alia , pe activități cu impact major, care pot favoriza investițiile, în scopul valorificării potențialului uriaș al parteneriatului nostru. În Cartea verde, Comisia evidențiază faptul că UE ar trebui să ia în considerare noi strategii comune de creștere incluzivă și durabilă, în parteneriat cu țări individuale sau grupuri de țări regionale, inclusiv cu participarea actorilor din sectorul privat și organizațiile societății civile. Această chestiune este deosebit de relevantă pentru parteneriatul UE-Africa.

(19) Obiectivul creșterii incluzive ar trebui să stea la baza inițiativelor Uniunii și ale Africii pentru o creștere amplă și echilibrată și pentru creșterea investițiilor care contribuie la reducerea sărăciei și inegalității.

- Pentru a acționa în vederea realizării unor economii cu un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, prin care se poate stimula coeziunea socială , vor fi promovate inițiativele de extindere a acordării protecției sociale persoanelor cele mai vulnerabile, inițiativele privind crearea unui dialog la mai multe niveluri, în special în ceea ce privește problemele din domeniul economiei informale, consolidarea guvernanței pieței muncii și sprijinirea procesului de armonizare a cadrului privind protecția muncii și a cadrului privind protecția socială la nivel regional în Africa.

- Îmbunătățirea furnizării de servicii și a infrastructurii reprezintă alte măsuri importante menite să consolideze activitățile sectorului privat, dar și o sursă de creștere și de ocupare a forței de muncă. Accesibilitatea și fiabilitatea serviciilor de bază în special din domeniul transporturilor, comunicațiilor și finanțelor constituie condiții preliminare esențiale pentru creșterea și dezvoltarea tuturor celorlalte sectoare economice. Parteneriatul UE-Africa privind infrastructura oferă un cadru strategic pentru identificarea unor soluții privind lipsa conexiunilor în Africa, susținute de către Fondul fiduciar pentru infrastructură, un instrument inovator de combinare a granturilor și creditelor. UE va depune în continuare eforturi pentru eliminarea deficitului în materie de infrastructuri, printr-un mai mare accent pus pe energie, pe tehnologia informațiilor și comunicațiilor, precum și pe transporturi, simultan cu încurajarea rolului pe care îl va îndeplini sectorul privat ca principal motor de creștere și de finanțare a infrastructurilor. La acestea se adaugă inițiativele privind îmbunătățirea cadrului de reglementare și a celui juridic, care vor fi susținute în continuare la nivel național și regional, astfel încât să se creeze condițiile pentru investiții și pentru buna funcționare a pieței.

- Cooperarea în materie de competențe, inovare și spirit antreprenorial ar trebui consolidate, având în vedere potențial său unic de accelerare a dezvoltării Africii, și ar trebui să producă un impact concret asupra tuturor sectoarelor socio-economice. În domeniul științei și tehnologiei, dezvoltarea tehnologiilor informației și tehnologiilor și a serviciilor electronice accesibile în Africa va constitui un obiectiv esențial. În domeniul spațial, vor fi promovate în continuare inițiative precum GMES (Global Monitoring for Environment and Security - Monitorizare globală pentru mediu şi securitate) și Africa sau sistemele de navigație prin satelit (European Geostationary Navigation Overlay Service - EGNOS - Serviciul european geostaţionar mixt de navigare, precum și Galileo). În domeniul învățământului superior și al formării profesionale se prevede că programe precum Erasmus Mundus, Media Mundus, Edulink Nyerere, Youth in Action („Tineretul în acțiune”), Marie Curie sau inițiativele „Tuning Educational Structures” („Armonizarea structurilor educaționale”) vor contribui la realizarea agendei privind creșterea inteligentă și incluzivă, la fel ca și cooperarea între profesioniștii din sectorul culturii. În procesul de constituire a Universității Panafricane, UE va încuraja schimbul de cele mai bine practici cu EIT (Institutul European de Inovare și Tehnologie) privind modul de integrare deplină a triunghiului cunoașterii (educație, întreprinderi, cercetare).

- Cooperarea privind migrația și mobilitatea se va axa pe modul de a asigura o migrație legală, inclusiv migrația circulară, în legătură directă cu cerințele pieții muncii și cu oportunitățile privind ocuparea forței de muncă în ambele continente. De asemenea, cooperarea are drept obiectiv reducerea fluxurilor de migrație ilegale și abordarea problemei privind grupurile deosebit de vulnerabile, cum ar fi refugiații, solicitanții de azil și minorii neînsoțiți. Cooperarea va aborda provocarea privind modul de a realiza o implicare mai eficientă a diasporei africane în procesul de dezvoltare. În această privință, vor fi promovate inițiative, cum ar fi Institutul african pentru transmiterea fondurilor, Observatorul pentru migrație, Inițiativa privind cooperarea cu diaspora, precum și Inițiativa referitoare la traficul de persoane.

(20) Obiectivul creșterii durabile ar trebui să se afle, de asemenea, la baza inițiativelor euro-africane pentru dezvoltarea unor economii eficiente, ecologice și competitive.

- Integrarea regională în toate aspectele sale reprezintă un motor puternic pentru stabilitate, creștere și dezvoltare. Multe țări africane au resurse comune, de exemplu resursele naturale, și se confruntă cu provocări comune, cum ar fi lipsa infrastructurii sau productivitatea agricolă scăzută. Integrarea regională poate fi reciproc avantajoasă și poate contribui la crearea unei agende a reformelor, la consolidarea cooperării și la ameliorarea securității. Integrarea regională poate sprijini țările africane să culeagă beneficiile economiilor de scală, ale unei concurențe mai puternice și numărului mai mare de investiții interne și externe. De asemenea, comerțul poate constitui un catalizator pentru activitatea sectorului privat și pentru investiții, prin contribuția la crearea unui mediu de investiții favorabil, oferind accesul la piețe și la resurse cheie. O deschidere bine gestionată a pieței, care ține seama de necesitățile și capacitățile economiilor în curs de dezvoltare și se alătură politicilor naționale corespunzătoare și sprijinului adecvat a produs rezultate incontestabile la nivel global. În acest sens, acordurile comerciale pot contribui la îmbunătățirea guvernanței economice prin contribuția la stabilirea unui cadru de reglementare stabil pentru economie. Prin urmare, UE se angajează în continuare să aprofundeze în continuare relațiile comerciale de lungă durată cu Africa, pentru a contribui la prosperitatea și bunăstarea acesteia, în special prin încheierea unor acorduri de parteneriat economic.

- Materiile prime reprezintă în mod evident un domeniu de cooperare reciproc avantajoasă pentru crearea unei dezvoltări și unei furnizări durabile de materii prime . Cooperarea părților poate fi stimulată și extinsă către sectorul privat, în vederea creării unor oportunități reciproc avantajoase pentru cele două continente, de exemplu pe baza Comunicării Comisiei privind materiile prime și a perspectivei asupra industriei miniere până în 2050 a Comisiei Uniunii Africane. Vor fi întreprinse acțiuni specifice, care vor pune accentul pe guvernanță (inclusiv Extractive Industry Transparency Initiative - Inițiativa privind transparența industriilor extractive-EITI), infrastructura și investițiile, precum și cunoștințele și competențele în domeniul geologiei. Consumul și producția durabile se întemeiază, de asemenea, pe întreprinderi mici și mijlocii, astfel încât să sporească eficiența resurselor pentru realizarea unor producții mai ecologice și pentru crearea unor întreprinderi mai competitive. Pe baza unor inițiative africane, cum ar fi Programul-cadru pe 10 ani al Uniunii Africane privind consumul și producția durabile, ar putea fi luată în considerare crearea unui program SWITCH pentru Africa, în vederea unei creșteri și competitivități durabile pe termen lung.

- În ceea ce privește agricultura , cooperarea UE-Africa va continua în cadrul unui amplu Program de dezvoltare a agriculturii în Africa. Se va acorda prioritate intensificării acțiunilor în favoarea micilor exploatații agricole care sunt durabile, eficiente din punct de vedere ecologic și care respectă diversele funcții ale agriculturii. Indicațiile geografice și agricultura organică sunt domenii care vor face obiectul unor discuții viitoare cu Comisia Uniunii Africane. S-ar putea obține recolte cu valoare ridicată, de natură să stimuleze producția durabilă a micilor exploatații agricole care au potențialul de a crea locuri de muncă și venituri pentru populațiile rurale, oferind în același timp servicii legate de mediu și contribuind la adaptarea la schimbările climatice și la atenuarea acestora. Aceeași abordare va fi urmată în domeniul pescuitului. În plus, UE ar trebui să susțină dezvoltarea unor principii convenite la nivel internațional în favoarea investițiilor responsabile în terenuri agricole. De asemenea, UE ar trebui să încurajeze guvernele din țările partenere, organizațiile agricultorilor și celelalte părți interesate de a face opțiuni bazate pe o bună informare, care să asigure sustenabilitatea investițiilor străine în vederea optimizării beneficiilor sociale, economice și de mediu ale țării. Va continua, de asemenea, cooperarea UE-Africa în domeniul armonizării cadrelor sanitare și fitosanitare fragmentate. De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție adecvată promovării unor practici de pescuit responsabile și gestionării corespunzătoare a sectorului piscicol , introducerii măsurilor pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat și asigurării trasabilității depline a produselor pescărești.

- În ceea ce privește energiile durabile și utilizarea lor eficientă , Cartea verde prezentată în paralel cu această comunicare supune atenției faptul că țările UE și țările în curs de dezvoltare și/sau grupurile regionale ar trebui să acționeze în comun, în contextul parteneriatelor existente, pentru a se pune în aplicare programe comune concrete privind furnizarea progresivă de energie durabilă către toți cetățenii. Astfel de programe, care atrag fonduri UE cu un mare efect de pârghie destinate dezvoltării și combaterii schimbărilor climatice, în care sunt implicate UE și țările în curs de dezvoltare, industria energetică și instituțiile financiare ale UE, ar putea viza stabilirea unui calendar de acțiuni comune și ar putea include reforme, atât în ceea ce privește protecția investițiilor, impozitarea și colaborarea regională în domeniul energiei. Acestea ar trebui să valorifice inițiativele existente, cum ar fi Parteneriatul pentru energie UE-Africa sau Programul de cooperare Africa-UE privind cooperarea în domeniul energiei regenerabile.

4. CONCLUZIE: CONSOLIDAREA PARTENERIATULUI UE-AFRICA

(21) Niciodată ritmul schimbării în Africa nu a fost mai accelerat. Progresul către un parteneriat real UE-Africa, întemeiat nu numai pe cooperarea pentru dezvoltare, ci și pe un ajutor cu rolul de catalizator pentru creșterea incluzivă și durabilă, va reprezenta provocarea noastră comună pentru deceniul viitor.

(22) La Lisabona, UE și Africa au convenit să acționeze împreună pe baza valorilor comune, a agendelor comune și a obiectivelor comune. În prezent, ambele părți trebuie să depună eforturi mai mari pentru a traduce această ambiție în abordări coordonate, într-o cooperare concretă și, acolo unde este cazul, în luări de poziții armonizate susținute în cadrul organismelor ONU, în instituțiile financiare internaționale și la negocierile majore la nivel internațional. În această privință, UE va avea o abordare mai proactivă față de Africa, așteptând ca aceasta să valorifice această oportunitate într-un spirit constructiv și de reciprocitate.

(23) În acest sens, cele două părți trebuie să depună mai multe eforturi pentru depășirea fragmentării actuale a cadrelor de politici și a instrumentelor financiare, pentru promovarea unei mai mari eficacități și vizibilități a cooperării dintre părți. Ar trebui identificate sinergii mai mari între politicile UE, pentru a se asigura o reală „coerență a politicii pentru dezvoltare”. Trebuie asigurată o mai mare complementaritate între politicile UE în favoarea Africii Subsahariene și a regiunii mediteraneene. Ar trebui examinată posibilitatea colaborării consolidate între instrumentele existente la nivelul UE și la nivel național, prin adaptarea politicilor relevante, precum și a cadrului juridic și a celui financiar (în prezent, Fondul european de dezvoltare, Instrumentul european de vecinătate și parteneriat și Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare). Trebuie consolidate, inter alia , guvernanța și eficacitatea parteneriatului nostru printr-un dialog consolidat în plan politic și strategic, o arhitectură eficientă de punere în aplicare, implicarea activă a actorilor cheie, precum furnizarea resurselor adecvate, inclusiv prin stabilirea treptată a unui program panafrican de sprijin financiar. Pentru rezolvarea acestor neajunsuri este necesară o mai bună coordonare internă cu statele membre și o cooperare mai eficientă cu partenerii africani și cu donatorii emergenți. De asemenea, este necesară o mai bună comunicare pentru sporirea gradului de sensibilizare a cetățenilor și pentru creșterea spiritului de proprietate al actorilor implicați asupra parteneriatului, în acest fel ameliorând cunoașterea și percepția eforturilor colective ale celor două continente.

(24) Pentru obținerea unor rezultate mai bune, următorul Plan de acțiune va da prioritate activităților care:

- au o dimensiune regională, continentală sau globală clară, ceea ce reprezintă sursa valorii adăugate a strategiei comune;

- au o valoare adăugată clară, vizează obiective clare și sunt simplificate, consolidează complementaritatea și coerența cu inițiativele și forurile existente, și se aliniază la prioritățile strategice ale Africii, la organizațiile, structurile și mecanismele acestora la nivel continental și regional;

- au dovedit că pot atrage o masă critică de actori competenți de ambele părți, inclusiv resursele politice, financiare și umane necesare.

(25) Cu ocazia viitoarei reuniuni la nivel înalt, Europa și Africa trebuie să elaboreze o viziune realistă privind cooperarea reciprocă în anii următori, transpunând paradigma „de la finanțare la parteneriat” ( from donorship to partnership ) în viitorul Plan de acțiune. Împreună cu Banca Europeană de Investiții și cu Banca Africană pentru Dezvoltare, Europa și Africa trebuie să identifice domeniile care necesită proiecte cu impact puternic. Ele trebuie să valorifice situațiile reciproc avantajoase, de natură să reconcilieze interesele politice ale Africii și Europei cu prioritățile lor economice. Acest demers ar trebui să ofere oportunități enorme pentru cele 1,5 miliarde de cetățeni ai continentelor noastre.

[1] Strategia comună UE-Africa este articulată în jurul a 8 parteneriate tematice: pace și securitate, guvernanță democratică și drepturile omului, comerț, integrare regională și infrastructură, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, energie, schimbări climatice, migrație, mobilitate și ocuparea forței de muncă, știință, societate informațională și spațiu.

[2] http://www.africa-eu-partnership.org/