52009DC0540

Raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul european, Comitetul economic şi social european şi Comitetul regiunilor - Raport intermediar privind politica maritimă integrată a Uniunii Europene {SEC(2009) 1343} /* COM/2009/0540 final */


[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 15.10.2009

COM(2009)540 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

RAPORT INTERMEDIAR PRIVIND POLITICA MARITIMĂ INTEGRATĂ A UNIUNII EUROPENE

{SEC(2009) 1343}

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

RAPORT INTERMEDIAR PRIVIND POLITICA MARITIMĂ INTEGRATĂ A UNIUNII EUROPENE

1. INTRODUCERE

Politica maritimă integrată a Uniunii Europene (PMI) s-a impus ca o nouă abordare cu scopul de a favoriza dezvoltarea optimă a tuturor activităților maritime într-un mod sustenabil. Ea a confirmat viziunea potrivit căreia, prin elaborarea în comun a politicilor maritime, Europa poate obține beneficii mult mai mari, cu un impact mult mai redus asupra mediului. Instituțiile UE, statele membre și regiunile au creat structuri de guvernanță pentru a garanta că politicile maritime nu mai sunt elaborate în mod izolat și țin seama de legăturile și sinergiile cu alte domenii strategice. Părțile interesate au confirmat interesul considerabil manifestat în cadrul amplului proces de consultare din 2006-2007, instituind politica maritimă integrată drept una dintre politicile Uniunii Europene cu o pronunțată abordare de la bază spre vârf. Instrumentele transsectoriale precum amenajarea spațiului maritim, supravegherea integrată sau cunoștințele cu privire la mediu marin au înregistrat progrese concrete și ar trebui să conducă la îmbunătățiri considerabile în modul de gestionare a mărilor. Politicile europene sectoriale care au un impact asupra mărilor și zonelor de coastă, cum ar fi politica privind pescuitul, transporturile, mediul, energia, industria sau cercetarea, au evoluat puternic către o mai mare integrare și coerență. De asemenea, Comisia a luat primele măsuri în vederea aplicării politicii maritime integrate la nivel regional. Pe scurt, politica maritimă integrată a UE schimbă modul în care europenii abordează problema mărilor și oceanelor și reafirmă importanța strategică a mărilor și a regiunilor de coastă ale continentului.

La momentul aprobării politicii maritime integrate a UE și a cărții albastre[1], Consiliul European din 14 decembrie 2007[2] a solicitat Comisiei să prezinte în termen de doi ani un raport referitor la rezultatele politicii. Comunicarea de față sintetizează aceste rezultate și trasează ruta pentru următoarea etapă a politicii maritime integrate. Ea subliniază de asemenea modul în care elaborarea comună a politicilor privind mările, sectoarele maritime și zonele de coastă poate contribui la depășirea dificultăților cauzate de actuala criză economică mondială și de necesitatea adoptării unor măsuri ferme de combatere a schimbărilor climatice și a degradării mediului. Cartea albastră din octombrie 2007 prevede un plan de acțiune ambițios. Ea cuprinde noi metode de lucru, instrumente transsectoriale și o gamă largă de măsuri concrete menite să îmbunătățească economia maritimă, să protejeze și să refacă mediul marin, să consolideze cercetarea și inovarea, să intensifice dezvoltarea în regiunile de coastă și în regiunile ultraperiferice, să asigure rolul de lider în afacerile maritime internaționale și să îmbunătățească vizibilitatea dimensiunii maritime a Europei.

În esență, cadrul oferit de politica maritimă integrată urmărește (și a început) atingerea a patru obiective:

- promovarea integrării structurilor de guvernanță, făcându-le mai deschise și mai cooperative;

- crearea bazei de cunoștințe și a instrumentelor transsectoriale necesare pentru a permite aplicarea unor politici integrate;

- îmbunătățirea calității politicilor sectoriale, prin intermediul unei căutări active a sinergiilor și prin sporirea coerenței între sectoare;

- implementarea aspectelor menționate mai sus ținând seama de particularitățile mărilor regionale din jurul Europei, prin intermediul unor soluții adaptate.

Implementarea planului de acțiune a progresat în mod satisfăcător: din cele 65 de acțiuni din plan, 56 au fost inițiate sau încheiate (în mare parte sub forma unor acte ale Comisiei sau ale Consiliului). În cazul a 9 acțiuni, au fost întreprinse diferite inițiative, însă până în prezent nu a fost adoptat niciun document oficial. După prima etapă, în prezent Comisia și statele membre își concentrează eforturile asupra implementării efective, cu activități suplimentare în toate domeniile de politică pertinente, atunci când este necesar.

Cartea albastră și planul de acțiune au fost elaborate într-un climat economic total diferit. Criza nu a scutit economia maritimă, cauzând scăderea veniturilor și încetinirea activității. Pe lângă rezultatele obținute până în prezent, documentul de față stabilește domeniile în care sunt necesare măsuri suplimentare pentru a permite exploatarea potențialului de necontestat al oceanelor, mărilor și regiunilor de coastă, dar și pentru a soluționa problemele economice cu care se confruntă sectoarele maritime.

2. GUVERNANȚA MARITIMĂ ȘI IMPLICAREA PĂRȚILOR INTERESATE

Cartea albastră a propus o regândire majoră a abordării guvernanței cu privire la mări și oceane la toate nivelurile administrative : instituțiile UE, statele membre și regiunile. Actorii din domeniul politic au reacționat în general pozitiv la această abordare: în doi ani au fost luate măsuri pe întreg teritoriul Uniunii pentru a soluționa problema compartimentării mai multor politici legate de mare, pentru a implica mai mult părțile interesate din domeniul maritim și pentru a identifica sinergiile între politici.

2.1. Instituțiile UE

Comisia a luat mai multe măsuri în vederea integrării elaborării politicilor sale maritime. Din 2005 funcționează un grup de coordonare format din comisari, care a dezbătut toate inițiativele politice importante cuprinse în planul de acțiune din cartea albastră. Au fost create structuri pentru reuniuni periodice între direcțiile generale implicate, cu scopul de a identifica sinergiile și de a elimina eventualele incoerențe între politici. Comisia și-a reorganizat serviciile și a extins mandatul Direcției Generale Afaceri Maritime și Pescuit pentru a garanta coordonarea generală a politicii și pentru a elabora instrumente transsectoriale acolo unde este cazul, precum și pentru a ține seama de caracteristicile regionale.

Consiliul și-a exprimat angajamentul ferm cu privire la politica maritimă integrată. În concluziile sale din 8 decembrie 2008[3], el a recunoscut caracterul transsectorial al politicii maritime integrate, pe care a înscris-o pe ordinea de zi a Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe, și a reafirmat că „abordarea integrată a chestiunilor maritime constituie, într-adevăr, un obiectiv major, ținând seama de necesitatea consolidării sinergiilor, a coerenței și a valorii adăugate a acțiunilor sectoriale întreprinse de Uniunea Europeană, integrându-le într-o viziune globală a mărilor, oceanelor și zonelor de litoral ale acestora, luând în calcul specificitățile regionale (…).”

Din punct de vedere instituțional, implicarea activă a Consiliului și a statelor membre este asigurată atât prin activitatea Consiliului Afaceri Generale, cât și prin grupurile de contact ale statelor membre pentru politica maritimă integrată. Aceste grupuri garantează că expertiza existentă în cadrul administrațiilor naționale este pe deplin utilizată, că se acordă o atenție suficientă necesităților specifice ale statelor membre și ale regiunilor de coastă, și că se ajunge la un consens politic cu maximum de transparență și cu un impact cât mai puternic posibil.

Interesul și sprijinul pentru politica maritimă în cadrul Parlamentului European au fost pozitive[4]. Totuși, chestiunile de politică maritimă sunt în continuare abordate separat de o serie de comitete și structuri.

Comitetul Regiunilor a oferit stimulente utile pentru PMI. Comisia a luat la cunoștință avizul acestuia privind cartea albastră[5], care conține contribuții importante pentru activitățile ulterioare. Avizul recent al comitetului privind „pachetul maritim și costier”[6] este un exemplu foarte util al modului în care interesele divergente por fi corelate într-un mod coerent, complementar și sinergetic.

Comitetul Economic și Social European a emis un aviz deosebit de favorabil politicii maritime integrate la 14 aprilie 2008[7].

2.2. Statele membre

La momentul elaborării cărții verzi, în statele membre existau doar câteva inițiative care vizau abordări integrate. Două țări, Franța și Țările de Jos, au declarat că dispun de structura administrativă necesară pentru a organiza coordonarea politicilor legate de aspecte maritime. Portugalia inițiase deja activități concrete în vederea unei strategii oceanice.

De atunci, s-au înregistrat progrese considerabile și tot mai multe state membre au luat inițiative în sensul integrării politicii maritime, efectuând tot mai multe schimburi de bune practici în materie de abordări ale politicii maritime integrate. Acestea sunt în deplină conformitate cu orientările publicate de Comisie în iunie 2008[8] și vizează schimbări organizaționale și/sau elaborarea de strategii integrate pe termen lung în vederea dezvoltării durabile a sectoarelor maritime și a regiunilor de coastă.

Exemple semnificative sunt „Nationaal Waterplan” din Țările de Jos, „Grenelle de la Mer” din Franța, „Entwicklungsplan Meer” din Germania, legea suedeză privind o politică maritimă coerentă, planul interministerial privind politica maritimă din Polonia și legea maritimă din Regatul Unit.

Irlanda, Portugalia și Slovenia au adoptat de asemenea măsuri în acest sens. Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Italia, Grecia, Finlanda și Spania au notificat la rândul lor activități similare.

2.3. Regiunile

Regiunile de coastă au fost parteneri deplini ai politicii maritime integrate încă de la începuturile sale. Ele sunt cele mai în măsură să identifice condițiile necesare pentru aplicarea politicii la nivel local și la nivelul fiecărui bazin maritim. Ele au demonstrat, de asemenea, că dispun de o capacitate deosebită de a coopera cu autoritățile lor naționale, precum și cu regiunile din alte state membre pentru a promova soluții integrate la chestiunile legate de domeniul maritim. Conferința regiunilor maritime periferice (CPMR), care reunește circa 160 de regiuni europene, urmărește îndeaproape evoluția planului de acțiune printr-o activitate periodică în cadrul reuniunilor grupului de lucru Aquamarina, înființat pentru a promova acțiunile politicii maritime integrate la nivel regional.

În acest context trebuie subliniate trei inițiative majore:

- Primele planuri regionale de acțiune cu privire la politica maritimă integrată – planul maritim din Asturia[9] și planul de acțiune maritimă din Schleswig-Holstein[10].

- Carta zonelor de coastă bretone din 29 aprilie 2009[11].

- Atlasul „Channel Spaces — A world within Europe”[12], publicat de Arc Manche în noiembrie 2008, reprezintă un exemplu de bune practici în documentarea relațiilor maritime transnaționale.

Comisia este la curent cu faptul că și alte regiuni urmează practici inovatoare integrate în materie de guvernanță a zonelor de coastă și a mărilor și le susține în totalitate.

2.4. Părțile interesate

De la răspunsul lor excepțional la procesul de consultare desfășurat în 2006, părțile interesate au jucat un rol esențial în elaborarea unei politici maritime integrate a UE. Actorii regionali, comerciali și din rândul ONG-urilor au fost primii care au recunoscut nevoia de a reuni politicile UE referitoare la mări, sectoarele maritime și regiunile costiere. Contribuțiile acestora au creat baza pentru dezvoltarea unor concepte și instrumente inovatoare.

Conferința menționată mai sus, Forumul industriilor maritime[13] (MIF), care reprezintă la momentul de față 25 de asociații profesionale din sectorul maritim și Rețeaua europeană de clustere maritime[14] au sprijinit în mod activ politica maritimă integrată a UE. De asemenea, organizații non-guvernamentale importante participă în mod activ la procesul de elaborare a politicii maritime integrate.

Conferința părților interesate din cadrul Zilei maritime europene a devenit un eveniment anual în cursul căruia au loc schimburi foarte productive între diversele părți[15]. Comisia va continua să sprijine o participare sporită a părților interesate la acest eveniment. În același timp, părțile interesate vor fi încurajate să organizeze din nou evenimente descentralizate în preajma Zilei maritime europene de pe 20 mai, care să reflecte contribuțiile naționale, regionale și locale la politica maritimă integrată.

Există indicii recente și foarte încurajatoare potrivit cărora părțile interesate de politica maritimă integrată își creează propriile structuri de schimburi cu un caracter permanent. În timp ce comunitatea științifică, organizațiile regionale, industriile maritime și organizațiile non-guvernamentale de protecție a mediului dispun în mod obișnuit de propriile mijloace de a dialoga cu instituțiile UE, dialogul public între diferitele grupuri de interese a reprezentat o excepție. Comisia va consolida sprijinul acordat autoorganizării părților interesate din diverse sectoare.

3. INSTRUMENTE TRANSSECTORIALE

Cartea albastră a identificat necesitatea unor instrumente transsectoriale care să stea la baza politicii maritime integrate, cum ar fi: amenajarea spațiului maritim, supravegherea integrată și crearea unei baze de cunoștințe cu privire la mediul marin. Dezvoltarea acestor trei instrumente a avansat în mod satisfăcător și au fost obținute primele rezultate importante.

3.1 Amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor de coastă

Activitățile numeroase desfășurate pe mările Europei conduc la creșterea concurenței pentru un spațiu marin limitat. Amenajarea spațiului maritim constituie un element esențial pentru atingerea unui echilibru între interesele sectoriale și pentru o utilizare sustenabilă a resurselor marine, având la bază principiul abordării ecosistemice. Este vorba despre un proces care oferă autorităților publice și părților interesate un cadru stabil, fiabil și bine orientat pentru a-și coordona acțiunile și pentru a optimiza utilizarea spațiului maritim în interesul dezvoltării economice și al mediului marin.

În 2008, Comisia a adoptat „Foaia de parcurs privind amenajarea spațiului maritim: Realizarea principiilor comune în UE”[16]. Aceasta stabilește 10 principii esențiale și pune în discuție chestiunea unei abordări comune între statele membre, încurajând amenajarea spațiului maritim la nivel național și european.

Părțile interesate din toate sectoarele maritime implicate au aprobat, în cadrul dezbaterilor organizate de Comisie pe parcursul anului 2009[17], cele 10 principii cheie ca fiind adecvate, cuprinzătoare și reprezentând o bază importantă în vederea dezvoltării amenajării spațiului maritim la nivel european. De asemenea, Comisia a inițiat două acțiuni pregătitoare în Marea Baltică (ca parte din Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice) și în Marea Nordului/Oceanul Atlantic de Nord-Est, în scopul dezvoltării aspectelor amenajării spațiului maritim care țin de cooperarea transfrontalieră, precum și un studiu referitor la potențialul amenajării spațiului maritim în Marea Mediterană și beneficiile sale economice.

În urma recomandării din cartea albastră a Comisiei care vizează crearea unui sistem de schimb de bune practici pentru instituirea managementului integrat al zonelor de coastă, Comisia a lansat în 2009 un proiect de sprijin pentru stimularea schimbului de bune practici și promovarea implementării eficace a managementului integrat al zonelor de coastă[18]. La sfârșitul anului 2008, Consiliul a semnat Protocolul privind managementul integrat al zonelor costiere în cadrul Convenției de la Barcelona.

3.2 Integrarea supravegherii maritime

Integrarea supravegherii maritime ar trebui să conducă la creșterea eficienței operațiunilor pe mare și la reducerea cheltuielilor de funcționare. Economiile potențiale la nivel european sunt semnificative, având în vedere necesitatea crescândă de a detecta, înregistra, intercepta și controla activitățile ilegale pe mare, precum și de a preveni accidentele pe mare, de a detecta deversările ilegale de petrol, de a monitoriza activitățile de pescuit și de a proteja mediul.

Până în prezent, Comisia a elaborat analize detaliate cu privire la diverse inițiative naționale, regionale și europene referitoare la integrarea supravegherii maritime[19], a efectuat un studiu cu privire la aspectele legale și de reglementare ale integrării supravegherii maritime și a derulat un exercițiu de inventariere în colaborare cu Agenția Europeană de Apărare și cu Statul Major al Uniunii Europene, pentru a răspunde unei cereri adresate de Consiliul Apărare[20]. De asemenea, Comisia a lansat două apeluri pentru propuneri, în valoare totală de 5,7 milioane de euro[21], pentru proiecte pilot pe tema integrării supravegherii care să promoveze o colaborare mai strânsă între autoritățile naționale în bazinul Mării Mediterane și într-un bazin maritim nordic.

Aceste acțiuni au consolidat în mod semnificativ coordonarea internă între serviciile Comisiei și cu statele membre cu privire la acest subiect sensibil. Comunicarea intitulată „Către integrarea supravegherii maritime în Uniunea Europeană”[22] se bazează pe activitatea realizată până în prezent și stabilește principii directoare în vederea creării unui mediu comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE, pe baza unor capacități de supraveghere noi și existente, inclusiv serviciile GMES pre-operaționale. Este necesară organizarea unor consultări ample între Comisie și statele membre pentru a transpune aceste principii în politici.

3.3 Crearea unei baze de cunoștințe cu privire la mediul marin

În lipsa unor date și cunoștințe adecvate cu privire la mările și zonele de coastă ale continentului european nu poate exista o politică maritimă. Până în prezent, cunoștințele cu privire la mediul marin sunt foarte precare și nerentabile. Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODNET), așa cum anunța cartea albastră, are drept scop reducerea lipsei de informații cu privire la mediul marin, precum și a costurilor de funcționare pentru cei care utilizează aceste date. Bazele de date și programele de observare existente trebuie evaluate din punct de vedere al acoperirii, al rezoluției și al frecvenței colectării datelor. Datele care provin din surse diferite trebuie compilate astfel încât să fie cuprinzătoare și compatibile și trebuie puse la dispoziție ca instrument pentru o mai bună guvernanță. Se află deja în derulare acțiuni pregătitoare concrete cu scopul de a colecta straturi de date privind hidrografia, geologia, biologia și chimia la nivelul bazinelor maritime. Comisia a colectat, prin intermediul serviciului său de statistică, date socio-economice la nivelul bazinelor maritime și a identificat o serie de dificultăți de ordin analitic.

Proiectul Atlasul european al mărilor urmărește sensibilizarea publicului cu privire la chestiunile din domeniul maritim.

4. ACȚIUNI FUNDAMENTALE ÎN POLITICILE SECTORIALE

Planul de acțiune prevede acțiuni sectoriale în toate domeniile de politică relevante legate de mare, fie că este vorba de transport, mediu, energie, industrie, ocuparea forței de muncă, cercetare, pescuit, relații externe sau alt domeniu. S-a acordat o atenție specială adoptării unei abordări integrate, care să stabilească legături între politici, să identifice sinergiile și să reducă incoerențele dintre sectoare. În cazul anumitor politici sectoriale, au fost întreprinse inițiative importante cu o evidentă tendință integratoare. Aplicarea lor va fi influența în mod direct în următorii ani dezvoltarea abordărilor transsectoriale în cadrul amplu al politicii maritime integrate. Trebuie subliniate două cazuri importante:

Strategia pentru cercetare în domeniul marin și maritim[23] este prima strategie europeană de promovare a cercetării marine. Ea reprezintă o acțiune de pionierat în vederea instituirii spațiului european de cercetare, care promovează excelența științifică și dezvoltarea inovațiilor de vârf, atât printr-o mai bună integrare a eforturilor de cercetare existente, cât și prin crearea unor noi capacități într-un cadru multidisciplinar de științe. Această strategie de cercetare integrată va ajuta sectoare esențiale din economia maritimă, de la energie până la transport și noile tehnologii albastre, pentru atingerea obiectivelor politicii comunitare de mediu.

Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin[24], care reprezintă pilonul de mediu al politicii maritime integrate, prevede obligația statelor membre de a atinge o bună stare ecologică pentru mediul marin până în 2020, protejând în acest mod baza de resurse de care depind activitățile economice și sociale legate de mare. Implementarea directivei va fi facilitată de dezvoltarea instrumentelor transsectoriale ale politicii maritime integrate, cum sunt amenajarea spațiului maritim sau EMODNET și, în schimb, diferitele acțiuni necesare pentru implementarea sa, cum ar fi analiza socio-economică a activităților umane legate de mare prevăzută pentru 2012 și ulterior în mod periodic, vor veni în sprijinul dezvoltării politicii maritime integrate. În strânsă legătură cu directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin, politica comună în domeniul pescuitului a integrat de asemenea abordarea ecosistemică drept principiu de bază. În ceea ce privește bunurile comune globale, UE a preluat conducerea în elaborarea politicilor la nivel mondial și a adoptat un regulament privind protecția ecosistemelor marine vulnerabile din marea liberă împotriva efectelor nocive ale uneltelor de pescuit de fund[25].

Pe lângă aceste progrese integrate din unele politici sectoriale, Comisia a reușit să amelioreze coordonarea și să definească o abordare mai strategică în materie de elaborare a politicilor sectoriale, care se așteaptă să aibă un efect pozitiv de durată și care urmează să fie dezvoltată în continuare.

Prin urmare, la 13 noiembrie 2008, Comisia a adoptat o comunicare privind energia eoliană offshore[26], care identifică dificultățile care trebuie depășite pentru a exploata potențialul Europei de a produce energie eoliană offshore. Un element esențial îl constituie contribuția pe care amenajarea spațiului maritim o va aduce la dezvoltarea sustenabilă a energiei offshore.

În concluziile sale cu privire la politica maritimă integrată din 8 decembrie 2008, Consiliul a salutat comunicarea, considerând-o drept o contribuție importantă la politica maritimă integrată, precizând în același timp că sunt necesare activități suplimentare pentru dezvoltarea energiei offshore din surse regenerabile neeoliene, inclusiv energia valurilor, energia maremotrică, a curenților și a gradientului termic[27].

Finanțarea politicii de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 sprijină programe importante cu o dimensiune maritimă evidentă, de exemplu în insulele grecești sau în Marea Baltică. Pe lângă aceasta, politica de coeziune sprijină programe destinate tuturor regiunilor ultraperiferice și prevede oportunități semnificative de finanțare pentru acțiunile din domeniul maritim.

Strategia privind transportul maritim pentru perioada 2009-2018[28] prezintă principalele obiective pentru sistemul de transport maritim european pentru următorii ani. Ea identifică principalele domenii în care acțiunile întreprinse de UE vor consolida competitivitatea sectorului, promovând în același timp transporturile maritime de calitate și îmbunătățind performanța sa din punct de vedere social, al siguranței și al mediului.

În acest context, de o importanță deosebită sunt comunicarea și planul de acțiune în vederea instituirii unui spațiu european de transport maritim fără bariere[29]. Măsurile propuse, în mare parte în domeniul inspecțiilor vamale și sanitare, necesită un grad înalt de cooperare intersectorială. Ele vor simplifica și vor accelera procedurile administrative pentru transportul maritim dintre porturile situate în UE și vor extinde piața internă la transportul maritim intracomunitar. Aceasta ar trebui să impulsioneze transportul maritim pe distanțe scurte în Europa și să genereze noi oportunități de creștere și ocupare a forței de muncă.

Pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale marinarilor, unele elemente ale Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim au fost încorporate în legislația comunitară[30]. Comisia a întreprins totodată o reevaluare a excluderilor lucrătorilor din domeniul maritim din unele părți ale legislației europene sociale și a muncii.

Politica maritimă integrată a îmbunătățit în mod evident coordonarea dintre numeroase alte politici europene relevante, inclusiv cele privind siguranța navigației și a porturilor, promovarea clusterelor maritime, sprijinirea sectorului european al construcțiilor navale și al echipamentelor marine, așa cum prevede inițiativa LeaderSHIP 2015, dezvoltarea unui turism maritim și costier sustenabil, sau strategia privind adaptarea la schimbările climatice.

Alte inițiative sectoriale legate de mare prezentate de Comisie și o serie de documente ale Comisiei care nu sunt direct legate de mare dar conțin o dimensiune maritimă evidentă sunt indicate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport intermediar[31].

În concluzie, Comisia nu s-a limitat la elaborarea de măsuri transsectoriale și sectoriale de sprijinire a creșterii sustenabile a zonelor de coastă și a sectoarelor maritime. Ea a acordat totodată prioritate implementării unei abordări mai strategice și mai integrate a elaborării politicilor sectoriale legate de mare, care se așteaptă să aibă un impact pozitiv de durată și care urmează să fie dezvoltată în continuare.

5. STRATEGII REGIONALE

Bazinele maritime europene prezintă o diversitate extraordinară. Ecosistemele și economiile lor au fost modelate de o mare varietate de influențe geografice, climatice, istorice, politice și umane. În timp ce principiile generale care stau la baza politicii maritime integrate sunt pretutindeni aceleași, implementarea politicii necesită transpunerea acestor principii în strategii orientate și în măsuri specifice adaptate caracteristicilor fiecărui bazin maritim. Prin urmare, pentru implementarea politicii maritime integrate, Comisia a adoptat o abordare bazată pe bazinele maritime, a cărei premisă fundamentală este că fiecare regiune maritimă este unică și necesită o atenție individuală pentru echilibrarea în mod sustenabil a utilizărilor ei. În mod similar, particularitățile de mediu ale mărilor Europei sunt la rândul lor un element cheie al directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin, care identifică diferite regiuni marine.

Consolidarea cooperării în cadrul acestor regiuni maritime reprezintă așadar o componentă de bază a unei implementări eficiente a PMI.

Până în prezent, Comisia a propus abordări regionale pentru regiunea arctică și Marea Mediterană, și a fost lansată o strategie pentru Marea Baltică.

Comunicarea „Uniunea Europeană și regiunea arctică”[32] prezintă propuneri concrete pentru protejarea și conservarea regiunii arctice în cooperare cu populația sa, pentru promovarea exploatării sustenabile a resurselor și îmbunătățirea guvernanței multilaterale. Comisia intenționează să își consolideze contribuția la Consiliul Arctic și să îmbunătățească dialogul cu statele arctice și cu părțile interesate din domeniu.

În iunie 2009 Comisia a propus Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice[33]. Aceasta este prima strategie macroregională europeană care abordează probleme de mediu, chestiuni legate de energie și transport, potențialul de creștere economică, precum și chestiuni cu privire la siguranță și securitate. Cu o puternică dimensiune maritimă și o abordare integrată, strategia reprezintă un prim pas important către implementarea politicii maritime integrate în regiunea baltică. Ea va contribui la soluționarea problemelor din regiune nu doar prin îmbunătățirea coordonării interne în cadrul statelor membre, ci și prin rețelele transfrontaliere și printr-o bună cooperare cu Rusia.

Comunicarea Comisiei privind Marea Mediterană[34] sugerează modalități de creare a unei politici maritime integrate în contextul politic complex al regiunii. Întrucât este vorba despre o mare semiînchisă cu zone de coastă dens populate, Marea Mediterană poate fi gestionată doar prin îmbunătățirea dialogului și a cooperării între statele membre mediteraneene și cu statele de coastă din afara UE. Comunicarea sugerează opțiuni pentru a îmbunătăți guvernanța în domeniul afacerilor maritime și pentru a asigura o mai mare implicare a statelor de coastă în gestionarea spațiului maritim.

6. PERSPECTIVE

Ultimii doi ani au confirmat că politica maritimă integrată este foarte promițătoare, cu o contribuție importantă la creștere, ocuparea forței de muncă și sustenabilitatea mediului pentru zonele de coastă europene și dincolo de acestea. Cu toate că este recentă, această nouă politică comunitară a modificat deja modul în care Europa își gestionează resursele maritime și costiere.

După trei ani de dezbateri intense, este esențial să se mențină acest elan pentru a face față principalelor provocări pe termen mediu și lung reprezentate de protecția mediului și de creșterea și bunăstarea economică. Dublul impact al schimbărilor climatice și al crizei economice se resimte în mod special în domeniul maritim: oceanele reprezintă factorii determinanți ai climei, iar industriile maritime au fost principalii factori determinanți ai globalizării și prosperității. Prin urmare, este important să se exploateze potențialul economic al Europei maritime, să fie optimizate acțiunile guvernamentale din domeniul maritim și să se caute noi sinergii care să permită consolidarea reciprocă a creșterii economice și a stabilității mediului.

Comisia consideră că aceste obiective vor fi cel mai bine atinse prin progrese în șase direcții strategice.

Este necesar ca guvernanța maritimă integrată să fie consolidată în continuare. Progresele înregistrate în ultimii ani trebuie transpuse în structuri integrate eficiente la toate nivelurile administrative. Instituțiile UE, statele membre și regiunile de coastă au o responsabilitate specială de a asigura integrarea politicilor în amonte și de a adopta agende coerente și comune pentru afacerile maritime, continuând astfel să combată tendința predominantă de elaborare a unor politici sectoriale izolate. Implicarea părților interesate în elaborarea politicilor maritime trebuie de asemenea inclusă pe o bază mai permanentă în structurile de guvernanță. Aceasta ar trebui să conducă totodată la un dialog mai intens între UE, guvernele statelor membre și regiunile de coastă, care dețin adesea o expertiză fundamentală necesară pentru abordarea integrată a afacerilor maritime. Din aceleași motive, este necesară susținerea creării unei platforme transsectoriale pentru dialogul părților interesate cu privire la chestiunile maritime.

Instrumentele de politică transsectoriale sunt de o importanță majoră pentru a consolida dezvoltarea economică, monitorizarea mediului, siguranța, securitatea și aplicarea legislației în mările și oceanele Europei. În mod concret, amenajarea spațiului maritim, alături de aprofundarea cunoștințelor cu privire la mediul marin, poate debloca investiții economice importante și îmbunătăți în mod considerabil modul de gestionare a spațiilor maritime, protejând totodată ecosistemele. Ea trebuie să devină un instrument practic la toate nivelurile de guvernanță, în special în asociere cu mecanismele adecvate pentru garantarea unui proces decizional comun în cazul investițiilor transfrontaliere. Integrarea supravegherii maritime poate schimba modul în care obiective politice majore cum ar fi combaterea imigrării ilegale, protejarea transporturilor comerciale și protecția resurselor naturale sunt realizate de către autoritățile naționale. Statele membre și Comisia vor trebui să colaboreze în continuare în această privință, astfel încât procesele inițiate în ultimii doi ani să aducă rezultatele dorite.

Definirea limitelor de sustenabilitate ale activităților umane care vor avea un impact asupra mediului marin în anii care urmează, în contextul directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin, va oferi claritate și va permite conceperea unei platforme pentru desfășurarea cu succes a tuturor activităților maritime, ținând cont de efectele lor cumulative. De aceea, implementarea acestei directive va rămâne un obiectiv cheie al PMI, care ar trebui să consolideze totodată cooperarea în acest sens a tuturor sectoarelor și serviciilor implicate, inclusiv cooperarea dintre științele marine și politica privind mediul marin.

Strategiile bazate pe bazinele maritime sunt esențiale pentru implementarea cu succes a PMI. Ele permit adaptarea priorităților și a instrumentelor politicii la contextul geografic, economic și politic specific fiecărei mari regiuni maritime. Cooperarea cu și între statele membre și regiunile care împart un bazin maritim reprezintă un element fundamental al succesului și, atunci când acest lucru este necesar, ea trebuie însoțită de un dialog adecvat cu țările terțe care împart un bazin maritim cu UE. O acțiune la nivelul sub-bazinelor poate fi de asemenea utilă pentru crearea unor exemple pozitive și a bunelor practici.

Dimensiunea internațională a politicii maritime integrate[35] va necesita de asemenea un plus de atenție, așa cum reiese din comunicarea pe această temă publicată împreună cu raportul de față. Europa trebuie să își asume rolul de lider în îmbunătățirea guvernanței maritime globale, așa cum a procedat în cazul problemei pirateriei sau al practicilor de pescuit distructive. Comisia intenționează să consolideze dialogul cu un număr limitat de parteneri maritimi importanți, precum și participarea sa în cadrul forurilor internaționale și la procese informale.

În contextul actual al încetinirii economice, implementarea politicii maritime integrate ar trebui să se axeze din nou pe creșterea economică sustenabilă, ocuparea forței de muncă și inovare . De aceea, în viitor, UE trebuie să analizeze sinergiile dintre politica energetică europeană și politica maritimă integrată, promovând producția de energie în mare, inclusiv formele regenerabile de energie, și utilizarea mai intensă a mărilor pentru transportul energiei prin conducte, rețele subacvatice și cu ajutorul navelor. Va fi necesară de asemenea o corelare mai puternică a politicii comunitare privind schimbările climatice cu politica maritimă integrată, prin crearea unei strategii de adaptare la schimbările climatice în zonele de coastă și în zonele maritime, cu scopul de a proteja infrastructura din zonele de coastă și de a conserva biodiversitatea marină. Totodată este necesar să se garanteze faptul că zonele costiere și maritime sunt pe deplin luate în calcul în dezbaterea privind coeziunea teritorială.

În plus, UE va trebuie să promoveze un transport maritim mai bun pentru a încuraja co-modalitatea, pentru a pune în practică conceptul de autostrăzi ale mării și pentru a îmbunătăți programul european privind transportul maritim pe distanțe scurte. Tot în cadrul obiectivului de dezvoltare economică a activităților maritime, se impune găsirea unor modalități și a unor mijloace pentru a stimula ocuparea forței de muncă în domeniul maritim și investițiile în transporturile maritime europene, sprijinind în același timp conceptul de nave nepoluante. Sprijinul pentru inovare și cercetare pentru construirea de nave cu emisii foarte reduse sau zero va reprezenta în continuare o parte importantă a răspunsului comunitar pentru sectorul de importanță strategică al construcțiilor navale. În acest mod, UE poate oferi șantierelor navale europene și industriei de echipamente maritime un avantaj tehnologic concurențial față de celelalte regiuni ale lumii, iar aceasta va conduce la creșterea siguranței și sustenabilității transportului maritim, în special de-a lungul coastelor Europei.

În fine, în cadrul reflecției globale asupra următoarelor perspective financiare, Comisia examinează necesitățile de finanțare pe care acțiunile viitoare legate de politica maritimă integrată le poate implica.

Comisia intenționează să elaboreze în 2010, în urma consultărilor cu părțile interesate, un document strategic care să detalieze proiectele și inițiativele care au drept scop dezvoltarea celor șase direcții strategice menționate mai sus.

[1] O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană, COM(2007) 575 final din 10.10.2007

și SEC(2007) 1278 din 10.10.2007.

[2] 16616/1/07 REV 1

[3] 16503/1/08 REV 1

[4] În special în raportul parlamentarului european Willi Piecyk, decedat între timp: A6-0163/2008 (Comisia pentru transport și turism)

[5] CoR 22/2008 fin, adoptat la 9 aprilie 2008.

[6] CoR 416/2008 fin, adoptat la 17 iunie 2009.

[7] J.O. 2008/C 211/07

[8] COM(2008) 395 final din 26.6.2008.

[9] A se vedea „Inforegio Panorama", nr. 23 din septembrie 2007, ISSN 1608-389X

[10] Landesinitiative Zukunft Meer, a se vedea http://www.schleswig-holstein.de

[11] Charte des espaces côtiers bretons , a se vedea http://www.bretagne.fr/

[12] Espace Manche : un monde en Europe, a se vedea http://www.arcmanche.com

[13] A se vedea http://www.mif-eu.org

[14] http://www.european-network-of-maritime-clusters.eu/

[15] Documentația integrală referitoare la Ziua maritimă europeană 2009 poate fi consultată la adresa: http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/maritimeday/index_en.html

[16] COM(2008) 791 final din 25.11.2008.

[17] http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/spatial_planning_en.html#6

[18] http://ec.europa.eu/environment/iczm/ourcoast.htm

[19] SEC(2008) 2337

[20] COSDP 949, PESC 1366

[21] Apelurile pentru propuneri MARE/2008/13 și 2009/04.

[22] COM(2009) 538 final din 14.10.2009 și SEC(2009) 1341.

[23] COM(2008) 534 final din 3.9.2008.

[24] Directiva 2008/56/CE din 17 iunie 2008.

[25] Regulamentul (CE) nr. 734/2008, JO L 201/8, 30.7.2008.

[26] COM(2008) 768 final din 13.11.2008.

[27] Punctul 8 din Documentul Consiliului 16503/1/08 Rev 1 din 5.12.2008.

[28] COM(2009) 8 final din 21.1.2009.

[29] COM(2009) 10 final din 21.1.2009.

[30] Directiva 2009/13/CE.

[31] SEC (2009) 1343

[32] COM(2008) 763 final din 20.11.2008.

[33] COM(2009) 248 final și SEC(2009) 712 din 10.6.2009.

[34] „Spre o politică maritimă integrată pentru o mai bună guvernanță în Marea Mediterană”, COM(2009) 466 final din 11.9.2009.

[35] „Dezvoltarea dimensiunii internaționale a politicii maritime integrate a Uniunii Europene”, COM (2009) 536 final din 14.10.2009.