Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) [COM(2007) 843 final] [SEC(2007) 1679] [SEC(2007) 1682] /* COM/2007/0844 final - COD 2007/0286 */
[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE | Bruxelles, 21.12.2007 COM(2007) 844 final 2007/0286 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) (prezentată de Comisie) [COM(2007) 843 final] [SEC(2007) 1679] [SEC(2007) 1682] EXPUNERE DE MOTIVE 1) C ONTEXTUL PROPUNERII Motivele şi obiectivele propunerii Agenda de la Lisabona, cel de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu, precum şi strategia pentru dezvoltare durabilă a Uniunii Europene au influenţat în mod decisiv decizia de a revizui directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) şi legislaţia conexă privind emisiile industriale. Unul dintre principalele obiective ale acestor iniţiative vizează ameliorarea protecţiei mediului, asigurând în acelaşi timp eficacitatea costurilor şi încurajând inovarea tehnică. Pe lângă aceasta, revizuirea se înscrie în cadrul iniţiativei „o mai bună legiferare” şi a fost inclusă în programul permanent al Comisiei de simplificare a legislaţiei, care acoperă perioada 2006-2009. Contextul general Activităţile industriale reprezintă o parte importantă a economiei noastre, însă, în acelaşi timp, ele contribuie la poluarea mediului şi la producerea de deşeuri şi consumă energie. În pofida reducerii emisiilor care a avut loc în ultimele decenii, activităţile industriale rămân o sursă majoră de poluare. Aproximativ 52 000 de instalaţii intră sub incidenţa Directivei IPPC. Emisiile în atmosferă provenind de la aceste instalaţii reprezintă o parte importantă a emisiilor totale de poluanţi majori şi depăşesc cu mult obiectivele stabilite în Strategia tematică privind poluarea aerului. În lipsa unei reduceri suplimentare a emisiilor provenind de la instalaţiile IPPC, efectele pozitive pe care aceste obiective ar trebui să le aibă asupra sănătăţii şi asupra mediului nu se vor putea materializa. Activităţile industriale au şi alte efecte notabile asupra mediului, de exemplu emisiile în apă, în sol, producerea de deşeuri. Prin urmare, este esenţial ca, pentru acordarea autorizaţiilor, să se adopte o abordare integrată, care să ia în considerare efectele dintre diversele medii. Elementul central al unei astfel de abordări este implementarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Este vorba de utilizarea tehnicilor stabilite care sunt cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său şi care pot fi implementate în sectorul relevant în condiţii viabile din punct de vedere economic şi tehnic, ţinându-se seama de costuri şi avantaje. Comisia organizează un schimb de informaţii privind BAT cu statele membre şi cu alte părţi interesate, în vederea stabilirii documentelor de referinţă BAT (BREF), care indică tehnicile considerate drept BAT la nivel comunitar pentru fiecare sector industrial. Instalaţiile industriale intră, de asemenea, sub incidenţa directivelor sectoriale, care stabilesc condiţiile de exploatare şi alte cerinţe de ordin tehnic. În raport cu Directiva IPPC, aceste dispoziţii trebuie interpretate ca cerinţe minime. Dispoziţii existente în domeniul vizat de propunere Propunerea de faţă are ca obiectiv revizuirea şi reformarea într-un act juridic unic a următoarelor instrumente. Directiva 78/176/CEE a Consiliului din 20 februarie 1978 privind deşeurile din industria dioxidului de titan, JO L 54, 25.2.1978, p. 19 Directiva 82/883/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind modalităţile de supraveghere şi control al zonelor în care există emisii provenind din industria dioxidului de titan, JO L 378, 31.12.1982, p. 1 Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1992 privind procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deşeurile din industria dioxidului de titan, JO L 409, 31.12.1992, p. 11 (aceste trei directive fiind cunoscute sub denumirea comună de „Directive TiO2”). Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării („Directiva IPPC”) JO L 257, 10.10.1996, p. 26 Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii („Directiva solvenţi COV”), JO L 85, 29.3.1999, p. 1 Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor („Directiva privind incinerarea deşeurilor”), JO L 332, 28.12.2000, p. 91 Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţiile de ardere de dimensiuni mari („Directiva privind instalaţiile mari de ardere”), JO L 309, 27.11.2001, p. 1 Coerenţa cu celelalte politici şi obiective ale Uniunii Prezenta propunere este conformă cu articolul 175 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, având obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului. 2) C ONSULTAREA PĂRŢILOR INTERESATE ŞI STUDIUL DE IMPACT Consultarea părţilor interesate Metode de consultare utilizate, principalele sectoare vizate şi profilul general al respondenţilor Procesul de revizuire a fost iniţiat la sfârşitul anului 2005 şi are la bază un program vast de studii şi consultări continue cu părţile interesate, care a inclus crearea unui grup consultativ, organizarea unei audieri a părţilor interesate şi o consultare prin internet. Sinteza răspunsurilor primite şi modul în care acestea au fost luate în considerare În perioada 17 aprilie – 18 iunie 2007 a fost organizată o consultare pe internet. Aproximativ 450 de răspunsuri au fost primite şi analizate. Marea majoritate a respondenţilor au fost de acord asupra următoarelor aspecte: - legislaţia comunitară trebuie să acopere în continuare, în mod integrat, toate efectele majore asupra mediului ale instalaţiilor IPPC; - BAT trebuie să rămână principiul esenţial pentru prevenirea sau reducerea la minim a riscului de poluare prezentat de instalaţiile industriale, iar BREF trebuie să joace un rol central în implementarea BAT; - este necesar ca la nivelul Uniunii Europene să se instituie anumite norme minime în ceea ce priveşte inspecţiile şi să se întreprindă acţiuni suplimentare în materie de monitorizare şi raportare a emisiilor; - cercetări specifice pot contribui la identificarea unor noi tehnici care s-ar putea impune ca viitoare BAT; - cerinţele inutile în materie de monitorizare şi raportare aplicabile operatorilor trebuie eliminate şi toate obligaţiile de raportare ale statelor membre faţă de Comisie trebuie combinate şi raţionalizate. Toate informaţiile generale pot fi consultate pe site-ul web public CIRCA[1] consacrat acestei iniţiative. Obţinerea şi utilizarea expertizei Domenii ştiinţifice/ de expertiză vizate La elaborarea prezentei propuneri s-au utilizat următoarele domenii de expertiză: (1) evaluarea efectelor emisiilor industriale (în aer, apă, sol) asupra sănătăţii şi a mediului (2) tehnologii ecologice pentru prevenirea sau limitarea emisiilor industriale (3) analiză şi modelare economică (4) estimarea efectelor asupra sănătăţii, inclusiv cuantificare monetară (5) estimarea avantajelor pentru ecosisteme (6) expertiză în domeniul autorizării şi al controlului instalaţiilor industriale. Metodologia utilizată Principalele metodologii utilizate au fost reuniunile de experţi şi comandarea unui program vast de studii, incluzând studii de modelare, colectarea de informaţii detaliate privind aplicarea legislaţiei prin studii de caz, precum şi o evaluare sectorială şi geografică. Principalele organizaţii/ principalii experţi consultaţi Au fost consultaţi o serie de experţi din statele membre, experţi ştiinţifici, reprezentanţi ai industriei, ONG-uri pentru protecţia mediului şi consultaţi specializaţi. Sinteza avizelor primite şi utilizate Informaţiile primite de Comisie pot fi rezumate după cum urmează: (i) emisiile industriale pot conduce la riscuri grave pentru sănătatea umană şi pentru mediu, însă ele pot fi prevenite şi controlate într-un mod rentabil prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, (ii) este necesară consolidarea dispoziţiilor actuale pentru a exploata întregul potenţial al BAT în beneficiul mediului şi pentru a sprijini statele membre la aplicarea acestor dispoziţii, (iii) este necesar să se raţionalizeze interacţiunile dintre diversele texte legislative şi să se simplifice anumite dispoziţii privind monitorizarea, pentru a reduce sarcinile administrative inutile şi pentru a ameliora practicile curente de punere în aplicare. Mijloace utilizate pentru punerea avizelor experţilor la dispoziţia publicului Toate rapoartele (atât în stadiul de proiect, cât şi cele finale) experţilor şi ale persoanelor contactate, precum şi comentariile şi contribuţiile părţilor interesate au fost puse la dispoziţia publicului în mod sistematic pe internet. Studiul de impact Principalele probleme identificate în studiul de impact se referă la (1) deficienţele legislaţiei actuale, care conduc la o punere în aplicare nesatisfăcătoare a acesteia şi îngreunează acţiunile comunitare de control al aplicării, ceea ce are ca rezultat pierderea beneficiilor pentru sănătate şi pentru mediu şi (2) la complexitatea şi lipsa de coerenţă a părţilor din care se compune cadrul juridic actual. Aceste probleme nu doar îngreunează atingerea obiectivelor prevăzute în strategia pentru dezvoltare durabilă a Uniunii Europene şi în special în strategiile tematice, ci pot duce, de asemenea, la denaturarea concurenţei din cauza diferenţelor considerabile dintre standardele de mediu şi la sarcini administrative inutile. Pe baza acestor constatări, în studiul de impact s-au evaluat o serie de opţiuni strategice, în vederea identificării unui pachet de măsuri rentabile pentru soluţionarea problemelor descrise mai sus. Această evaluare a determinat Comisia să formuleze următoarele propuneri: În ceea ce priveşte incoerenţa şi complexitatea legislaţiei actuale, Comisia propune o directivă unică în care se combină, prin reformare, Directiva IPPC şi şase directive sectoriale. Pe lângă aceasta, este necesară o revizuire a anumitor dispoziţii ale legislaţiei actuale pentru a soluţiona deficienţele aplicării actuale a BAT, problemele pe care le ridică anumite cerinţe neclare (de exemplu, în ceea ce priveşte sistemul de autorizare sau revizuire a autorizaţiilor pe baza BAT), lipsa unor dispoziţii privind controlul aplicării şi limitele legislaţiei în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor strategiilor tematice. Printre principalele modificări recomandate ale legislaţiei se numără: - clarificarea şi consolidarea conceptului de BAT; - revizuirea valorilor limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere şi pentru instalaţiile producătoare de dioxid de titan, în vederea alinierii acestora la standardele BAT; - înfiinţarea unui comitet însărcinat cu adaptarea cerinţelor tehnice neesenţiale existente la progresul ştiinţific şi tehnic sau cu stabilirea tipului şi a formatului rapoartelor care urmează să fie prezentate de către statele membre; - introducerea unor dispoziţii privind inspecţiile şi ameliorarea protecţiei mediului; - stimularea inovării şi a dezvoltării şi utilizării de noi tehnici; - simplificarea şi clarificarea anumitor dispoziţii privind autorizarea, monitorizarea şi raportarea, în vederea eliminării sarcinilor administrative inutile; - extinderea şi clarificarea domeniului de aplicare şi ale dispoziţiilor legislaţiei pentru a contribui mai bine la obiectivele strategiilor tematice. Raportul privind studiul de impact este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/environment/ippc/index.htm. 3) E LEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII Rezumatul acţiunii propuse Obiectivul prezentei propuneri este revizuirea şi fuzionarea într-o directivă unică a şapte directive separate existente privind emisiile industriale. Utilizarea tehnicii reformării face posibilă combinarea într-un singur text atât a modificărilor de fond propuse ale directivelor, cât şi a dispoziţiilor iniţiale ale acestora care rămân neschimbate. Pe lângă aceasta, propunerea va consolida sau va adăuga anumite dispoziţii pentru a asigura ameliorarea punerii în aplicare şi a controlului aplicării legislaţiei de către autorităţile naţionale, în vederea atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului, simplificând legislaţia şi reducând în acelaşi timp sarcinile administrative inutile. Dispoziţiile mai clare vor permite ameliorarea monitorizării şi a controlului aplicării legislaţiei prin intermediul acţiunilor comunitare. Temeiul juridic Principalul obiectiv al directivei este protecţia mediului. Prin urmare, propunerea se bazează pe articolul 175 din Tratatul CE. Principiul subsidiarităţii Principiul subsidiarităţii se aplică în măsura în care propunerea nu intră în competenţa exclusivă a Comunităţii. Obiectivele propunerii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din următoarele motive: Legislaţia actuală prevede standarde minime de prevenire şi control al emisiilor industriale în Comunitate. Acest principiul este respectat în propunerea de faţă. Pe lângă aceasta, majoritatea emisiilor industriale (de exemplu în aer sau în apă) au un caracter transfrontalier. În consecinţă, toate statele membre trebuie să ia măsuri în vederea reducerii riscurilor pentru public şi pentru mediu din fiecare stat. Obiectivele propunerii pot fi realizate mai bine printr-o acţiune comunitară din următoarele motive: Obiectivul major al acestei propuneri este modificarea şi simplificarea legislaţiei existente referitoare la emisiile industriale care aplică standarde minime de prevenire şi control al emisiilor industriale pe teritoriul Comunităţii. Emisiile industriale contribuie în mod considerabil la emisiile totale în aer, apă şi sol, precum şi la generarea de deşeuri şi la consumul de energie. În general, emisiile industriale au, de asemenea, puternice efecte transfrontaliere, ceea ce înseamnă că poluanţii emişi în aer sau în apă contribuie la poluarea măsurată în alte state membre. Amploarea problemei necesită o acţiune la nivel comunitar. Statele membre nu pot soluţiona singure această problemă, de aceea este necesară o acţiune concertată la nivelul întregii Uniuni Europene. Propunerea se concentrează asupra simplificării legislaţiei existente şi consolidării anumitor dispoziţii în vederea ameliorării punerii în aplicare de către statele membre, precum şi a controlului aplicării legislaţiei prin acţiuni comunitare. Propunerea oferă autorităţilor competente ale statelor membre posibilitatea de a decide cu privire la mijloacele de punere în aplicare, de control al aplicării legislaţiei şi de conformare, asigurând astfel standarde minime de protecţie pentru mediu şi pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene. Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarităţii. Principiul proporţionalităţii Propunerea respectă principiul proporţionalităţii din următoarele motive: Instrumentul juridic ales este directiva, deoarece (1) propunerea vizează reformarea şi simplificarea unor directive existente; şi (2) aceasta stabileşte obiectivele, lăsând detaliile punerii în aplicare la latitudinea statelor membre. 332 Propunerea introduce mai multe inovaţii care vor reduce sarcinile administrative şi financiare inutile, în special prin încurajarea, la nivelul statelor membre, a autorizării combinate a instalaţiilor care intră sub incidenţa diverselor texte legislative la nivelul UE, prin simplificarea cerinţelor de monitorizare şi raportare şi prin adoptarea progresivă a unui sistem de schimb de informaţii şi de transmitere electronică a informaţiilor privind emisiile industriale. În plus, anumite cerinţe de raportare vor fi abrogate. Deşi propunerea introduce dispoziţii mai specifice privind controlul aplicării, respectarea legislaţiei şi revizuirea autorizaţiilor, aceasta lasă suficientă flexibilitate autorităţilor statelor membre pentru stabilirea celor mai rentabile sisteme de punere în aplicare în vederea îndeplinirii obiectivelor legislaţiei. Pe lângă aceasta, propunerea va clarifica domeniul de aplicare actual al legislaţiei, pentru a evita interpretările divergente date în prezent de statele membre. De asemenea, se propune includerea în legislaţie a unui număr limitat de sectoare suplimentare, pe baza unei analize amănunţite a efectelor din care rezultă necesitatea, valoarea adăugată şi proporţionalitatea unei astfel de extinderi. Prin urmare, propunerea respectă principiul proporţionalităţii. Alegerea instrumentelor Instrumente propuse: directivă. 2 Alte instrumente nu ar fi adecvate din următoarele motive: Obiectivul prezentei propuneri este fuzionarea şi simplificarea într-un instrument unic a şapte directive existente. În acest context şi ţinând cont de faptul că legislaţia actuală stabileşte obiective comunitare, lăsând la latitudinea statelor membre alegerea măsurilor pentru a se conforma acesteia, instrumentul cel mai adecvat este directiva. 4) I MPLICAŢII BUGETARE Propunerea nu are implicaţii pentru bugetul Comunităţii. 5) I NFORMAŢII SUPLIMENTARE Simplificare Propunerea prevede o simplificare a legislaţiei şi a procedurilor administrative în sarcina autorităţilor publice (comunitare sau naţionale). Reformarea va simplifica şi va raţionaliza dispoziţiile existente. Dispoziţiile redundante şi obligaţiile inutile vor fi abrogate, iar cerinţele de raportare şi de monitorizare vor fi simplificate prin trecerea la un sistem electronic de raportare. Se preconizează că aceste modificări vor contribui la reducerea sarcinilor administrative inutile ale statelor membre, întrucât cele mai mari economii sunt determinate de modificarea practicilor de punere în aplicare a legislaţiei de către statele membre. Această abordare reflectă natura legislaţiei, care fixează cadrul şi principiile mai degrabă decât detaliile punerii în aplicare. 515 Propunerea este inclusă în programul permanent al Comisiei de simplificare a acquis -ului comunitar şi în programul său de lucru şi legislativ cu referinţa CLWP 2007/ENV/002. Abrogarea legislaţiei existente Adoptarea propunerii va duce la abrogarea a şapte directive existente. Reexaminare/revizuire/clauza de caducitate Comisia va revizui punerea în aplicare a legislaţiei şi va raporta din trei în trei ani Consiliului şi Parlamentului European. Tabel de corespondenţă Statele membre trebuie să comunice Comisiei textele dispoziţiilor interne care transpun directiva, precum şi un tabel de corespondenţă între acestea şi prezenta directivă. Spaţiul Economic European Actul propus vizează un aspect ce ţine de SEE şi, prin urmare, domeniul său de aplicare trebuie extins la Spaţiul Economic European. Explicarea detaliată a propunerii Domeniul de aplicare al prezentei directive nu a fost modificat. Propunerea se aplică activităţilor enumerate în anexa I (care corespund domeniului de aplicare al actualei Directive IPPC) şi în partea 1 din anexa VII (care corespund domeniului de aplicare al actualei Directive solvenţi COV), instalaţiilor de ardere, instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, precum şi instalaţiilor producătoare de dioxid de titan. Cu toate acestea, domeniul de aplicare actual al anexei I s-a modificat uşor, pentru a include anumite activităţi suplimentare, cum ar fi instalaţiile de ardere cu o putere termică între 20 şi 50 MW, păstrarea lemnului şi a produselor din lemn şi producţia de panouri din lemn. Propunerea este structurată în şapte capitole. Capitolul I este partea generală, care stabileşte dispoziţiile comune aplicabile tuturor activităţilor industriale care intră sub incidenţa prezentei directive. Capitolul II cuprinde activităţile prevăzute în anexa I şi stabileşte dispoziţii speciale aplicabile acelor activităţi prin modificarea cerinţelor actuale ale Directivei IPPC. Capitolele III-VI conţin cerinţele tehnice minime pentru instalaţiile mari de ardere, instalaţiile de incinerare a deşeurilor, instalaţiile care utilizează solvenţi şi, respectiv, instalaţiile care produc dioxid de titan. Capitolul VII conţine dispoziţii privind autorităţile competente, raportarea de către statele membre, comitetul, sancţiunile şi dispoziţiile finale standard. Observaţii privind articolele Observaţiile nu se referă decât la articolele noi sau care au suferit modificări substanţiale. - Determinarea condiţiilor de autorizare pentru activităţile enumerate în anexa I (articolele 14-17) Pentru atingerea unui nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său, autorizaţia trebuie să cuprindă toate măsurile necesare şi, de asemenea, să stabilească valori limită de emisie pentru substanţele poluante, să prevadă cerinţele adecvate pentru protejarea solului şi a apelor subterane, precum şi dispoziţii referitoare la monitorizare. Condiţiile autorizaţiei trebuie stabilite pe baza celor mai bune tehnici disponibile. Pentru a defini cele mai bune tehnici disponibile şi a limita dezechilibrele din cadrul Comunităţii în ceea ce priveşte nivelul de emisii din activităţile industriale, Comisia adoptă documentele de referinţă pentru cele mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare „documente de referinţă BAT” ( best available techniques ), care sunt rezultatul unui schimb de informaţii cu părţile interesate. O analiză detaliată a arătat că implementarea celor mai bune tehnici este afectată de deficienţe considerabile, din cauza dispoziţiilor imprecise din legislaţia actuală privind BAT, a gradului ridicat de flexibilitate de care dispun autorităţile competente pentru a deroga de la legislaţie în procesul de autorizare şi de rolul neclar al documentelor de referinţă BAT (BREF). Prin urmare, autorizaţiile emise în aplicarea Directivei IPPC includ adesea condiţii care nu se bazează pe BAT, astfel cum acestea sunt descrise în BREF, fără a oferi o justificare pentru această abatere, sau oferind justificări insuficiente în acest sens. Drept consecinţă a acestor deficienţe, beneficiile de ordin ecologic avute iniţial în vedere nu s-au materializat, iar denaturarea pieţei interne rămâne semnificativă. Pentru a remedia aceste deficienţe, propunerea prevede dispoziţii pentru consolidarea şi clarificarea utilizării BAT. Propunerea precizează, aşadar, că documentele de referinţă BAT constituie referinţa pentru stabilirea condiţiilor de autorizare şi că valorile limită de emisie nu trebuie să depăşească nivelurile de emisii asociate cu cele mai bune practici disponibile, astfel cum sunt descrise în respectivele documente de referinţă BAT. Pentru a ţine cont de anumite circumstanţe specifice, propunerea permite autorităţilor competente să acorde derogări pentru ca valorile limită de emisie să poată depăşi nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referinţă BAT. Astfel de derogări trebuie însă să se bazeze pe criterii bine definite şi nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie stabilite în capitolele III-VI din prezenta directivă. În plus, aceste derogări, împreună cu motivarea lor, trebuie puse la dispoziţia publicului. Pe lângă aceasta, pentru a permite operatorilor să testeze tehnicile emergente care ar putea asigura un nivel mai înalt de protecţie a mediului, propunerea introduce posibilitatea ca autoritatea competentă să acorde derogări temporare de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referinţă BAT. Propunerea introduce, în plus, o nouă cerinţă de monitorizare periodică a solului şi a apelor subterane de la amplasamentul instalaţiilor pentru a asigura existenţa unor informaţii adecvate în vederea protejării acestor medii împotriva contaminării cu substanţe periculoase. - Dispoziţii privind respectarea condiţiilor de autorizare şi ameliorarea protecţiei mediului pentru activităţile enumerate în anexa I (articolele 22, 24 şi 25) Dispoziţiile legislaţiei actuale privind raportarea informaţiilor referitoare la respectarea condiţiilor de autorizare, inspecţiile şi revizuirea autorizaţiilor sunt imprecise şi au determinat mari discrepanţe în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei de către statele membre şi, în consecinţă, niveluri nesatisfăcătoare de protecţie a mediului şi denaturarea pieţei interne. Propunerea prevede, aşadar, dispoziţii mai specifice pentru a garanta punerea în aplicare şi controlul eficient al aplicării prezentei directive. Astfel, se introduce o nouă dispoziţie conform căreia operatorii au obligaţia de a raporta regulat autorităţii competente informaţii privind respectarea condiţiilor de autorizare. Este necesar ca statele membre să se asigure că operatorul şi autoritatea competentă iau măsurile necesare în caz de nerespectare a prezentei directive. Propunerea introduce, de asemenea, o cerinţă privind reexaminarea condiţiilor de autorizare şi, dacă este cazul, actualizarea acestora în urma adoptării unui nou document de referinţă BAT sau a unei actualizări a unui astfel de document pentru a lua în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile sau alte modificări în exploatarea unei instalaţii. În plus, propunerea introduce obligaţia statelor membre de a institui un sistem de inspecţii de mediu. Aceste noi dispoziţii se bazează într-o mare măsură pe Recomandarea 2001/331/CE care prevede criteriile minime aplicabile inspecţiilor de mediu în statele membre. Modificările introduse vor permite garantarea şi, în anumite cazuri, accelerarea implementării BAT, contribuind, astfel, la atingerea obiectivelor strategiilor tematice şi la reducerea denaturării concurenţei. - Închiderea şi remedierea amplasamentului pentru activităţile enumerate în anexa I (articolul 23) Activităţile industriale pot avea efecte negative considerabile asupra calităţii solului şi a apelor subterane din cauza utilizării, producerii sau emisiei de substanţe periculoase. Dispoziţiile acquis -ului actual privind închiderea şi remedierea amplasamentului la încetarea activităţii sunt vagi. Pentru a clarifica aceste cerinţe şi a contribui la atingerea obiectivelor strategiei tematice privind protecţia solului, propunerea prevede obligaţia întocmirii de către operatori a unui raport privind situaţia de referinţă, în vederea furnizării de informaţii cuantificate privind nivelul de contaminare a solului şi a apelor subterane. La încetarea definitivă a activităţii, operatorul trebuie să remedieze amplasamentul şi să-l readucă la starea iniţială. - Valori limită de emisie pentru instalaţiile de ardere (articolele 33 şi 35, părţile 1 şi 2 ale anexei V) Emisiile în aer provenind de la instalaţiile mari de ardere reprezintă o parte importantă a emisiilor totale de poluanţi majori şi depăşesc cu mult obiectivele stabilite în Strategia tematică privind poluarea aerului. În lipsa unei reduceri suplimentare a emisiilor provenind de la aceste instalaţii, efectele pozitive pe care aceste obiective ar trebui să le aibă asupra sănătăţii şi asupra mediului nu se vor putea materializa. Prin urmare, este necesar să se stabilească valori limită de emisie mai stricte, conform celor mai bune tehnici disponibile, pentru anumite categorii de instalaţii de ardere şi poluanţi. - Cerinţe de monitorizare aplicabile instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor (articolele 43 şi 35, partea 6 a anexei VI) Pentru simplificarea legislaţiei şi reducerea costurilor administrative inutile fără a aduce atingere nivelului de protecţie a mediului, propunerea introduce noi derogări de la cerinţele minime actuale de monitorizare a anumitor emisii generate de instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de instalaţiile de coincinerare a deşeurilor. Aceste derogări pot fi acordate de autoritatea competentă numai în condiţiile speciale prevăzute de propunere. - Valori limită de emisie şi obligaţii de raportare pentru instalaţiile care produc dioxid de titan (articolele 63 şi 64, părţile 1, 3 şi 4 ale anexei VIII) Instalaţiile care produc dioxid de titan pot fi responsabile de poluarea semnificativă a aerului şi apei. Pentru a reduce aceste efecte, propunerea introduce valori limită de emisie mai stricte, conform celor mai bune tehnici disponibile, pentru anumite substanţe poluante. - Măsuri de punere în aplicare Directiva conferă Comisiei competenţe de executare. Cazurile în care se conferă Comisiei competenţe de executare sunt enumerate explicit la fiecare articol relevant. Măsurile care urmează a fi adoptate de Comisie vor face obiectul procedurii de reglementare cu control, în conformitate cu articolul 5a alineatele (1)-(4) şi cu articolul 7 din Decizia 1999/468/CE. Măsurile de punere în aplicare vor fi utilizate, în special, pentru stabilirea criteriilor de acordare a derogărilor de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum acestea sunt descrise în documentele de referinţă BAT şi pentru adaptarea cerinţelor minime neesenţiale prevăzute în anexele V-VIII la progresul ştiinţific şi tehnic. ê 96/61/CE (adaptat) ð nou 2007/0286 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI ð privind emisiile industriale ï privind (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (Text cu relevanţă pentru SEE) ð PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI ï CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 130s √ 175 Õ alineatul (1), având în vedere propunerea Comisiei[2], având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social √ European Õ[3], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[4], hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c √ 251 Õ din tratat[5], întrucât: ò nou 1. Este necesar să se aducă o serie de modificări substanţiale următoarelor directive: Directiva 78/176/CEE a Consiliului din 20 februarie 1978 privind deşeurile din industria dioxidului de titan[6], Directiva 82/883/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind modalităţile de supraveghere şi control al zonelor în care există emisii provenind din industria dioxidului de titan[7], Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1992 privind procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deşeurile din industria dioxidului de titan[8], Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării[9], Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii[10], Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor[11] şi Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari[12]. Din motive de claritate, aceste directive trebuie reformate. 2. Pentru a preveni, reduce şi, pe cât posibil, elimina poluarea provenind din activităţile industriale în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte” şi cu principiul prevenirii poluării, este necesar să se stabilească un cadru general pentru controlul principalelor activităţi industriale, acordând prioritate intervenţiilor la sursă şi asigurând o gestionare prudentă a resurselor naturale. 3. Diversele strategii distincte pentru controlarea emisiilor în aer, apă sau, respectiv, sol pot favoriza trecerea poluării de la o componentă a mediului la alta, mai degrabă decât protecţia mediului în ansamblu. Prin urmare, este necesar să se prevadă o strategie integrată de prevenire şi control al emisiilor în aer, apă sau sol, de management al deşeurilor, de utilizare eficientă a energiei şi de prevenire a accidentelor. 4. Este necesar să se revizuiască legislaţia privind instalaţiile industriale, în vederea simplificării şi clarificării dispoziţiilor existente, a reducerii sarcinilor administrative inutile şi a punerii în aplicare a concluziilor comunicărilor Comisiei referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului[13], la Strategia tematică pentru protecţia solului[14] şi la Strategia tematică pentru prevenirea şi reciclarea deşeurilor[15], adoptate ca urmare a Deciziei nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu[16]. Aceste strategii tematice stabilesc obiective de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului care nu pot fi atinse în lipsa unor reduceri suplimentare a emisiilor provenind din activităţile industriale. 5. Pentru a garanta prevenirea şi controlul poluării, este necesar ca fiecare instalaţie să funcţioneze numai pe baza unei autorizaţii sau, în cazul anumitor instalaţii sau activităţi care utilizează solvenţi organici, numai pe baza unei autorizaţii sau a unei înregistrări. 6. Pentru a facilita eliberarea autorizaţiilor, statele membre trebuie să poată stabili cerinţe aplicabile anumitor categorii de instalaţii în cadrul unor norme generale cu caracter obligatoriu. 7. În vederea evitării dublei reglementări, autorizaţia unei instalaţii care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului[17] trebuie să includă o valoare limită pentru emisii de gaze cu efect de seră numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă sau dacă instalaţia respectivă este exclusă temporar din sistem. 8. Este necesar ca operatorii să depună la autoritatea competentă o cerere de autorizare care să conţină informaţiile necesare pentru stabilirea condiţiilor de acordare a autorizaţiei. Este necesar ca operatorii care depun o cerere de autorizare să poată utiliza informaţiile care decurg din aplicarea Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului[18] şi a Directivei 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase[19]. 9. Autorizaţia trebuie să cuprindă toate măsurile necesare pentru atingerea unui nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său şi, de asemenea, să stabilească valori limită de emisie pentru substanţele poluante, să prevadă cerinţele adecvate pentru protejarea solului şi a apelor subterane, precum şi dispoziţii referitoare la monitorizare. Condiţiile autorizaţiei trebuie stabilite pe baza celor mai bune tehnici disponibile. 10. Pentru a defini cele mai bune tehnici disponibile şi a limita dezechilibrele din cadrul Comunităţii în ceea ce priveşte nivelul de emisii din activităţile industriale, se impune adoptarea de către Comisie a documentelor de referinţă pentru cele mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare „documente de referinţă BAT” ( best available techniques ), care să fie rezultatul unui schimb de informaţii cu părţile interesate. Aceste documente de referinţă BAT ar trebui să servească drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare. Ele pot fi completate de alte surse. 11. Pentru a ţine cont de anumite circumstanţe specifice, este necesar ca autorităţile competente să fie în măsură să acorde derogări pentru ca valorile limită de emisie să poată depăşi nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referinţă BAT. Astfel de derogări trebuie să se bazeze pe criterii bine definite şi nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie stabilite în prezenta directivă. 12. Pentru a permite operatorilor să testeze tehnicile noi care ar putea asigura un nivel mai înalt de protecţie a mediului, este necesar ca autorităţile competente să fie, de asemenea, în măsură să acorde derogări temporare de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referinţă BAT. 13. Modificările aduse unei instalaţii pot duce la creşterea nivelului de poluare. În consecinţă, autoritatea competentă trebuie să fie înştiinţată asupra oricărei schimbări planificate care ar putea afecta mediul. Este necesar ca modificările substanţiale ale instalaţiilor care pot avea efecte negative semnificative asupra populaţiei sau a mediului să presupună reexaminarea autorizaţiei, în vederea garantării faptului că instalaţiile în cauză îndeplinesc în continuare cerinţele prezentei directive. 14. Împrăştierea gunoiului de grajd şi a dejecţiilor poate avea un impact semnificativ asupra calităţii mediului. Pentru a asigura prevenirea şi controlul integrat al acestui impact, este necesar ca gunoiul de grajd şi dejecţiile generate de activităţile care intră sub incidenţa prezentei directive să fie împrăştiate de către operator sau de terţe părţi prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile. În scopul de a asigura statelor membre o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor cerinţe, obligaţia de a recurge la cele mai bune tehnici disponibile pentru împrăştierea gunoiului de către operator sau o terţă parte poate fi specificată în autorizaţie sau în cadrul altor măsuri. 15. Pentru a lua în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile sau alte schimbări aduse prin modificarea instalaţiilor, condiţiile de autorizare trebuie reexaminate cu regularitate, iar dacă este necesar ele trebuie actualizate, în special atunci când Comisia adoptă un document de referinţă BAT nou sau o actualizare a acestor documente. 16. Este necesar să se garanteze faptul că exploatarea unei instalaţii nu duce la deteriorarea calităţii solului şi a apelor subterane. Prin urmare, condiţiile de autorizare trebuie să includă monitorizarea solului şi a apelor subterane, iar operatorul trebuie, la încetarea definitivă a activităţii, să readucă amplasamentul la starea iniţială. 17. Pentru a asigura punerea în aplicare eficientă şi controlul aplicării prezentei directive, operatorii trebuie să raporteze în mod regulat autorităţii competente cu privire la respectarea condiţiilor de autorizare. Este necesar ca statele membre să se asigure că operatorul şi autoritatea competentă iau măsurile necesare în caz de nerespectare a prezentei directive şi să prevadă un sistem de inspecţii de mediu. 18. Participarea efectivă a publicului la luarea deciziilor este necesară pentru a-i permite acestuia să îşi exprime opinii şi preocupări care ar putea fi relevante pentru deciziile în cauză şi pentru a permite factorilor de decizie să ţină seama de acestea, conducând astfel la creşterea gradului de responsabilitate şi transparenţă a procesului de luare a deciziilor şi contribuind la conştientizarea de către public a problemelor de mediu şi la câştigarea sprijinului acestuia pentru deciziile adoptate. Este necesar ca publicul interesat să aibă acces la justiţie pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea şi bunăstarea personală. 19. Instalaţiile de ardere de dimensiuni mari contribuie într-o măsură semnificativă la emisiile de substanţe poluante în atmosferă, ceea ce are drept rezultat un impact major asupra sănătăţii umane şi a mediului. Pentru a reduce acest impact şi a contribui la respectarea cerinţelor Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici[20], precum şi a obiectivelor stabilite în comunicarea Comisiei referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului, este necesar să se stabilească valori limită de emisie mai stricte la nivel comunitar pentru anumite categorii de instalaţii de ardere şi de poluanţi. 20. În cazul unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu combustibil cu conţinut scăzut de sulf sau gaz din cauza unei penurii grave, autoritatea competentă trebuie să poată acorda derogări temporare pentru a permite instalaţiilor de ardere în cauză să depăşească valorile limită de emisie stabilite în prezenta directivă. 21. Este necesar ca operatorul în cauză să nu exploateze o instalaţie de ardere timp de peste 24 de ore după defectarea sau întreruperea echipamentului de împrăştiere, iar pentru a limita efectele negative ale poluării asupra mediului, timpul de funcţionare în lipsa unui dispozitiv de împrăştiere nu trebuie să depăşească 120 de ore pe o perioadă de 12 luni. Cu toate acestea, în cazul în care există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie sau pentru a evita o creştere globală a emisiilor prin punerea în funcţiune a unei alte instalaţii de ardere, autorităţile competente trebuie să poată acorda o derogare de la aceste termene limită. 22. Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane şi pentru a evita deplasările transfrontaliere de deşeuri către instalaţii care funcţionează la standarde de mediu mai puţin riguroase, este necesară stabilirea şi menţinerea unor condiţii de exploatare, cerinţe tehnice şi valori limită de emisie stricte în instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor din Comunitate. 23. Utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii cauzează emisii în aer de compuşi organici care contribuie la formarea locală şi transfrontalieră de oxidanţi fotochimici care pun în pericol resursele naturale şi au efecte nocive pentru sănătatea umană. Prin urmare, este necesar să se ia măsuri preventive împotriva utilizării de solvenţi organici şi să se stabilească cerinţa de a respecta valorile limită de emisie pentru compuşii organici, precum şi condiţii de exploatare adecvate. Este necesar să existe posibilitatea de a acorda operatorilor anumite derogări de la respectarea valorilor limită de emisie atunci când alte măsuri, precum utilizarea produselor sau tehnicilor fără solvenţi sau cu conţinut scăzut de solvenţi, permit respectarea unei limite echivalente de emisie. 24. Instalaţiile care produc dioxid de titan pot fi responsabile de poluarea semnificativă a aerului şi apei. Pentru a reduce aceste efecte, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, valori limită de emisie mai stricte pentru anumite substanţe poluante. 25. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei[21]. 26. În special, Comisiei trebuie să i se confere competenţa de a stabili criteriile de acordare a derogărilor de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum acestea sunt descrise în documentele de referinţă BAT, şi de a determina frecvenţa controalelor periodice şi conţinutul raportului privind situaţia de referinţă, precum şi criteriile care urmează să fie utilizate pentru evaluarea riscurilor de mediu. De asemenea, este necesar să i se acorde Comisiei competenţa de a adopta măsuri privind dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente, de a stabili în anumite cazuri o valoare limită de emisie pentru dioxidul de sulf, de a stabili data de la care se efectuează măsurători continue ale emisiilor în aer de compuşi de metale grele, dioxine şi furani, de a stabili tipul şi formatul informaţiilor pe care statele membre trebuie să le pună la dispoziţia Comisiei cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive şi de a adapta anexele V-VIII la progresul ştiinţific şi tehnic. În cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi al instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, competenţele Comisiei pot include stabilirea criteriilor de acordare a derogărilor de la monitorizarea continuă a emisiilor totale de pulberi. Întrucât respectivele măsuri au caracter general şi vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive sau completarea acesteia prin adăugarea unor elemente noi neesenţiale, ele trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. 27. Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei directive şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu caracter de descurajare. 28. Pentru a permite instalaţiilor existente suficient timp pentru a se adapta din punct de vedere tehnic la cerinţele prezentei directive, este necesar ca anumite cerinţe noi să se aplice acestor instalaţii după scurgerea unei perioade de timp stabilite de la data de aplicare a prezentei directive. Instalaţiile de ardere au nevoie de timp suficient pentru a pune în aplicare măsurile de împrăştiere necesare pentru a respecta valorile limită de emisie prevăzute în anexa V. 29. Întrucât obiectivele acţiunii necesare pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului şi pentru îmbunătăţirea calităţii mediului nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, datorită caracterului transfrontalier al poluării provenind din activităţile industriale, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. 30. Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta vizează, în special, promovarea aplicării articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 31. Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul naţional trebuie să se limiteze la dispoziţiile care constituie o modificare de fond în raport cu directivele precedente. Obligaţia de a transpune dispoziţiile nemodificate decurge din directivele anterioare. 32. Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa IX partea B, ê 96/61/CE (adaptat) ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: CAPITOLUL I √ Dispoziţii comune Õ Articolul 1 Scopul şi domeniul de aplicare √ Obiectul Õ Scopul Pprezentaei directivăe este de a realiza √ prevede norme referitoare la Õ prevenirea şi controlul integrat al poluării care rezultă din activităţile √ industriale Õ enumerate la anexa I. Prezenta directivă stabileşte √ , de asemenea, Õ măsurile √ normele Õ destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care provin din activităţile menţionate anterior, inclusiv măsurile referitoare la √ şi pentru prevenirea generării de Õ deşeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său, fără a aduce atingere Directivei 85/337/CEE şi altor prevederi comunitare relevante. ò nou Articolul 2 Domeniul de aplicare 1. Prezenta directivă se aplică activităţilor industriale responsabile de poluare, menţionate în capitolele II-VI. 2. Prezenta directivă nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi procese. ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 32 Definiţii În sensul prezentei directive, √ se aplică următoarele definiţii Õ: (1)1. „substanţă” înseamnă orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia √ următoarelor substanţe: Õ (a) substanţelor radioactive în sensul √ , astfel cum sunt definite în Õ Directivaei 80/836/Euratom 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante[22]. şi (b) a √ microorganisme Õ modificate genetic în sensul √ astfel cum sunt definite în Õ Directivaei 90/219/CEE a Consiliului (OMG) din 23 aprilie 1990 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic[23]. şi √ (c) organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite în Directiva Õ al Directivei 90/220/CEE[24]2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic şi de abrogare a Directivei 90/220/CE a Consiliului[25]; (2)2. „poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătăţii umane sau asupra calităţii mediului, care poate duce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau poate altera sau afecta mediul sau alte utilizări legitime ale mediului; (3)3. „instalaţie” înseamnă o unitate tehnică √ staţionară Õ fixă în care √ în cadrul căreia Õ se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate înla anexa I √ sau în partea 1 a anexei VII Õ, precum şi alte activităţi direct asociate, √ desfăşurate pe acelaşi amplasament Õ, care au o conexiune tehnică cu activităţile desfăşurate în amplasamentul respectiv √ enumerate în anexele respective Õ şi care ar putea avea un efect asupra emisiilor şi a poluării; 4. „instalaţie existentă” înseamnă o instalaţie în funcţiune sau, în conformitate cu legislaţia existentă până la data de intrare în vigoare a acestei directive, o instalaţie autorizată sau, din perspectiva autorităţii competente, o instalaţie care face obiectul unei cereri complete de autorizare, cu condiţia ca instalaţia respectivă să intre în funcţiune în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive; (4)5. „emisie” înseamnă √ evacuarea Õ eliberarea directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot din surse √ punctiforme Õ individuale sau difuze din instalaţie în aer, apă sau sol; (5)6. „valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată prin anumiţi parametri determinaţi, concentraţia şi/sau nivelul unei anumite emisii, care nu pot fi depăşite pe parcursul unueia sau al mai multor intervale de timp. Valorile limită de emisie mai pot fi stabilite pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanţe, în special pentru cele menţionate la anexa III. Valorile limită de emisie pentru substanţe se determină în mod normal în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia, la această determinare neluându-se în considerare nici o diluare. În ceea ce priveşte evacuările indirecte în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalaţii de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalaţiei vizate, cu condiţia ca un nivel echivalent să fie asigurat pentru protecţia mediului în ansamblul său şi ca acest fapt să nu ducă la niveluri mai înalte de poluare a mediului, fără a aduce atingere Directivei 76/464/CEE sau directivelor de punere în aplicare a acesteia; (6)7. „standard de calitate a mediului” înseamnă totalitatea cerinţelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către un anumit mediu sau de către o anumită parte a acestuia, după cum se prevede în legislaţia comunitară; 8. „autoritate competentă” înseamnă autoritatea sau autorităţile sau organismele responsabile, în conformitate cu prevederile legale din statele membre, de îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din prezenta directivă; (7)9. „autorizaţie” înseamnă o parte sau totalitatea unei decizii √ autorizaţie Õ scrisăe (sau a mai multor decizii de acest tip) prin care se acordă autorizaţia de a exploata o instalaţie √ , o instalaţie de ardere, o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor Õ, în totalitate sau parţial, dacă se îndeplinesc anumite condiţii care garantează faptul că instalaţia se conformează cerinţelor prezentei directive. O autorizaţie poate viza una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor din acelaşi amplasament, exploatate de către acelaşi operator; (8)10. (a)„modificare a exploatării” înseamnă o modificare a naturii sau a funcţionării instalaţiei sau o extindere a acesteia, cu consecinţe asupra mediului; (b)„modificare √ substanţială Õ importantă” înseamnă o modificare a exploatării √ caracteristicilor sau a funcţionării, sau o extindere a unei instalaţii sau a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor Õ care, în opinia autorităţii competente, poate avea efecte negative semnificative asupra fiinţelor umane √ populaţiei Õ sau asupra mediului; În sensul acestei definiţii, orice modificare sau extindere a unei operaţiuni este considerată substanţială atunci când o astfel de modificare sau extindere îndeplineşte limitele prevăzute, după caz, în anexa I. (9)11. „cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă stadiul cel mai eficient şi mai avansat în dezvoltarea activităţilor şi a metodelor lor de operare care să indice √ posibilitatea Õ adecvarea practică a anumitor tehnici depentru a √ constitui Õ se asigura în principiu √ referinţa Õ baza pentru √ stabilirea Õ valorilore limită de emisie √ şi a altor condiţii de autorizare Õ, proiectate pentru a preveni şi, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce în general emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său: (a) „tehnici” înseamnă atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune; (b) tehnici „disponibile” înseamnă acele tehnici care sunt dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi avantajele, fie că aceste tehnici sunt sau nu produse şi utilizate în statul membru respectiv, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiţii acceptabile; (c) tehnicile „cele mai √ bune Õ performante” înseamnă la tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecţie a mediului în ansamblul său. La determinarea celor mai performante tehnici disponibile, trebuie acordată o atenţie specială elementelor menţionate în anexa IV; (10)12. „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deţine controlul asupra instalaţiei √ sau a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor Õ sau, dacă acest lucru se specifică în legislaţia internă, căreia i-a fost delegată o putere de decizie economică √ decisivă Õ asupra funcţionării instalaţiei din punct de vedere tehnic; ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (1) litera (b) (adaptat) (11)13. „public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile constituite de acestea; (12)14. „public interesat” înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat de sau care este interesat de procedurile de adoptare a unei decizii privind emiterea sau actualizarea √ unei autorizaţii Õ unui permis sau a condiţiilor de acordare a √ unei autorizaţii Õ unui permis; în sensul prezentei definiţii, se consideră că sunt interesate organizaţiile nonguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de legislaţia internă. ò nou (13) „tehnică emergentă” înseamnă o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, dacă s-ar dezvolta la scară comercială, ar asigura un nivel general mai ridicat de protecţie a mediului sau economii de costuri mai mari decât cele mai bune tehnici disponibile existente; (14) „substanţe periculoase” înseamnă substanţe sau preparate periculoase, astfel cum sunt definite în Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase[26] şi în Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase[27]. (15) „raport privind situaţia de referinţă” înseamnă informaţii cuantificate privind nivelul contaminării solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase; (16) „inspecţie de rutină” înseamnă o inspecţie de mediu efectuată în cadrul unui program de inspecţii planificat; (17) „inspecţie neprogramată” înseamnă o inspecţie de mediu efectuată în urma unor reclamaţii sau în cadrul investigării unor accidente, incidente sau cazuri de nerespectare a legislaţiei; ê 2001/80/CE articolul 2 (adaptat) (18)6. „combustibil” înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos utilizat pentru consumul instalaţiei de ardere, cu excepţia deşeurilor care intră sub incidenţa Directivei 89/369/CEE a Consiliului din 8 iunie 1989 privind prevenirea poluării atmosferice provenite de la noile instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale[28], a Directivei 89/429/CEE a Consiliului din 21 iunie 1989 privind reducerea poluării atmosferice provenind de la instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor municipale[29] şi a Directivei 94/67/CE a Consiliului din 16 decembrie 1994 privind incinerarea deşeurilor periculoase[30] sau a oricărui alt act comunitar ulterior de abrogare sau de înlocuire a uneia sau mai multor directive dintre acestea; (19)(7) „instalaţie de ardere” înseamnă orice aparat tehnic în care combustibilii se oxidează complet pentru a se folosi energia termică astfel generată; (20)(11) „biomasă” înseamnă √ oricare dintre următoarele: Õ (a) produsele care constau îdintr-o materie vegetală întreagă sau dintr-o parte a acesteia, din agricultură sau activităţi forestiere, care poate fi folosită pe post de combustibil în scopul recuperării conţinutului său de energie; şi (b) următoarele a deşeurilor rezultate folosite pe post de combustibil: (ai) deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere; (bii) deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează energia termică generată; (ciii) deşeuri vegetale fibroase din producţia de celuloză primară şi din producţia hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt incinerate împreună în locul de producţie şi energia termică generată este recuperată; (div) deşeuri de plută; (ev) deşeuri lemnoase cu excepţia deşeurilor lemnoase care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi pentru lemn sau al acoperirii, şi care cuprind mai ales deşeuri lemnoase care provin din deşeuri din construcţii şi demolări; (21)8. „ √ instalaţie de ardere Õ arzător cu combustibil multiplu” înseamnă orice instalaţie de ardere care poate fi pusă în funcţiune simultan sau alternativ prin utilizarea a două sau mai multe tipuri de combustibil; (22)12. „turbină cu gaz” înseamnă orice mecanism rotativ care converteşte energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită în esenţă dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină; ê 2000/76/CE articolul 3 (adaptat) (231) „deşeu” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 31 litera (a) din Directiva 20../…/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile [31] 75/442/CEE; (242) „deşeu periculos” înseamnă orice deşeu √ periculos Õ solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 31 alineatul (4) litera (b) din Directiva 20../…/CE 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase; (25)3. „deşeuri urbane în amestec” înseamnă deşeurile menajere precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute de anexa la Decizia 94/3/CE a Comisiei, la poziţia 20 01 din anexa la Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de stabilire a listei europene de deşeuri[32], care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri menţionate la poziţia 20 02 din anexa respectivă; (26)4. „instalaţie de incinerare √ a deşeurilor Õ ” înseamnă orice echipament sau unitate tehnică √ staţionară Õ fixă sau mobilă destinată în mod specific tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin ardere. √, prin Õ Prin tratament termic se înţelege incinerarea prin oxidare sau orice alt procedeu de tratament termic, de exemplu, piroliza, gazificarea sau transformarea plasmatică, în măsura în care substanţele rezultate sunt apoi incinerate; (27)5. „instalaţie de coincinerare √ a deşeurilor Õ ” înseamnă o instalaţie √ unitate tehnică Õ √ staţionară Õ fixă sau mobilă al cărei obiectiv esenţial este producerea de energie sau de produse materiale şi: care utilizează deşeuri drept combustibil obişnuit sau suplimentar; sau în care deşeurile sunt supuse unui tratament termic în vederea eliminării lor √ prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratament termic, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratamentului sunt ulterior incinerate Õ ; (28)7. „capacitate nominală” înseamnă suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun √ o Õ instalaţiea de incinerare √ a deşeurilor Õ √ sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor Õ, specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se seama, în special, de valoarea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră; (29)10. „dioxine şi furani” înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi la anexa I în anexa VI partea 2; (30)13. „reziduu” înseamnă orice materie √ deşeu Õ lichidă sau solidă (inclusiv cenuşa şi zgura; cenuşa volantă şi prafuri de cazane; produsele solide de reacţie provenind din tratarea gazelor; nămolurile de epurare provenite din tratarea apelor reziduale; catalizatorii uzaţi şi carbonul activ uzat) corespunzând definiţiei de „deşeu” prevăzute la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, care √ este generat de Õ rezultă din procesul √ o instalaţie Õ de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ o instalaţie de Õ coincinerare √ a deşeurilor Õ, din tratarea gazelor de eşapament sau a apelor reziduale sau din orice altă operaţie realizată în instalaţia de incinerare sau de coincinerare; ê 1999/13/CE articolul 2 (adaptat) (3116) „compus organic” înseamnă orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, silicon sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon şi carbonaţilor şi bicarbonaţilor anorganici; (32)17. „compus organic volatil” (COV) înseamnă orice compus organic √ , precum şi fracţiunea de creozot, Õ având o presiune a vaporilor de minimum 0,01 kPa, la o temperatură de 293,15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare. În sensul prezentei directive, fracţiunea de creozot care depăşeşte această valoare a presiunii vaporilor la temperatura de 293,15 K este considerată un COV; (33)18. „solvent organic” înseamnă orice COV √ compus organic volatil Õ folosit √ pentru una dintre utilizările următoare: Õ (a) separat sau în combinaţie cu alţi agenţi, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri; (b) sau utilizat ca agent de curăţare pentru a dizolva impurităţi; (c) sau ca dizolvant; (d) ca mediu de dispersie; (e) ca regulator de viscozitate; (f) ca regulator de tensiune superficială; (g) ca plastifiant; (h) sau conservant; (34)20. „preparat de acoperire” înseamnă orice preparat, inclusiv toţi solvenţii organici şi preparatele care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a obţine un efect decorativ, protector sau alt efect funcţional pe o suprafaţă √ un preparat de acoperire, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (8) din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili cauzate de utilizarea de solvenţi organici în anumite vopsele şi lacuri şi în produsele de refinisare a vehiculelor Õ ; Articolul 5 Cerinţe pentru acordarea autorizaţiilor pentru instalaţiile existente 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autorităţile competente se asigură, prin intermediul autorizaţiilor emise în conformitate cu articolele 6 şi 8 sau, după caz, prin revizuirea şi, dacă este necesar, prin actualizarea condiţiilor, că instalaţiile existente funcţionează conform cerinţelor din articolele 3, 7, 9, 10, 13, articolul 14 prima şi a doua liniuţă şi articolul 15 alineatul (2), în termen de maximum opt ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, fără a aduce atingere legislaţiei comunitare speciale. 2. Statele membre iau măsurile necesare pentru punerea în aplicare, la instalaţiile existente, a dispoziţiilor articolelor 1, 2, 11, 12, ale articolului 14 a treia liniuţă, ale articolului 15 alineatele (1), (3) şi (4), ale articolelor 16 şi 17 şi ale articolului 18 alineatul (2) cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei directive. ê 96/61/CE articolul 4 (adaptat) Articolul 4 Autorizaţii pentru noile instalaţii √ Obligaţia de autorizare Õ 1. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că nicio instalaţie nouă √ sau instalaţie de ardere, instalaţie de incinerare a deşeurilor sau instalaţie de coincinerare a deşeurilor Õ nu este exploatată fără autorizaţie eliberată în conformitate cu prezenta directivă, fără a aduce atingere excepţiilor prevăzute de Directiva 88/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1988 privind limitarea emisiilor în aer de poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari[33]. ê 1999/13/CE articolul 3 (adaptat) √Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili o procedură de înregistrare a instalaţiilor care intră numai sub incidenţa capitolului V.Õ ê 1999/13/CE articolul 2 (adaptat) 8. înregistrare înseamnă o procedură √ Procedura de înregistrare este Õ definită într-un act juridic √ cu caracter obligatoriu Õ, √ şi include Õ care presupune cel puţin √ o Õ notificare la autoritatea competentă a intenţiei √ operatorului Õ agentului de a pune în funcţiune o instalaţie sau activitate ce intră în domeniul de aplicare a prezentei directive; . ê 96/61/CE articolul 2 alineatul (9) (adaptat) 2. O autorizaţie poate viza √ două Õ una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor din acelaşi amplasament, exploatate de către acelaşi operator √ pe acelaşi amplasament sau pe amplasamente diferite Õ . ò nou În cazul în care o autorizaţie vizează două sau mai multe instalaţii, fiecare instalaţie trebuie să îndeplinească cerinţele prezentei directive. Articolul 5 Operatori Două sau mai multe persoane fizice sau juridice pot exploata în comun o instalaţie sau o instalaţie de ardere, o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, sau pot exploata separat părţi diferite ale unei instalaţii. ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 6 8 Decizii √ Acordarea autorizaţiei Õ 1. Fără a aduce atingere altor cerinţe stabilite în legislaţia internă sau comunitară, Aautoritatea competentă eliberează o autorizaţie care cuprinde condiţiile prin care se garantează faptul că √ în cazul în care Õ instalaţia îndeplineşte cerinţele prezentei directive sau, în cazul contrar, refuză acordarea autorizaţiei. Toate autorizaţiile acordate şi toate autorizaţiile modificate trebuie să cuprindă norme de aplicare referitoare protecţia aerului, a apei şi a solului, astfel cum prevede prezenta directivă. Articolul 7 Abordarea integrată a eliberării de autorizaţii 2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că procedura √ procedurile Õ şi condiţiile de acordare a autorizaţiei sunt complet coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorităţi competente √ sau mai mulţi operatori Õ, √ sau dacă se eliberează mai mult de o autorizaţie, Õ pentru a se asigura o abordare integrată eficientă de către toate autorităţile competente implicate în această procedură. ê 96/61/CE articolul 9 (adaptat) 3.2. În cazul unei instalaţii noi sau a unei modificări importante când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizaţiei se vor √ examinează şi utilizează Õ lua în considerare toate informaţiile relevante sau toate concluziile obţinute în temeiul articolelor 5, 6, şi 7 şi 9 din respectiva directivă. Articolul 7 √ Norme generale obligatorii Õ 8. Fără a aduce atingere obligaţiei de a √ deţine Õ pune în aplicare o autorizaţie procedură de autorizare în conformitate cu prezenta directivă, statele membre pot stabili √ include Õ anumite cerinţe pentru anumite categorii de instalaţii √ , de instalaţii de ardere, de instalaţii de incinerare a deşeurilor sau de instalaţii de coincinerare a deşeurilor Õ în cadrul unor norme √ generale Õ obligatorii generale, în loc să le includă în condiţiile individuale de autorizare, cu condiţia de a se garanta o abordare integrată şi un nivel la fel de înalt de protecţie a mediului în ansamblul său. ê 96/61/CE (adaptat) √În cazul adoptării unor norme generale obligatorii, autorizaţia poate include o simplă trimitere la acestea.Õ ò nou Articolul 8 Rapoarte privind respectarea condiţiilor de autorizare Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta următoarele: (1) că operatorul furnizează autorităţii competente un raport privind respectarea condiţiilor de autorizare cel puţin o dată la douăsprezece luni; ê 96/61/CE articolul 14 (adaptat) (2) √că Õ operatorul informează periodic autoritatea competentă cu privire la rezultatele obţinute prin monitorizarea eliberărilor şi fără întârziere asupra oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod semnificativ. Articolul 914 √ Încălcări Õ Respectarea condiţiilor de autorizare 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că: operatorul √ sunt Õ respectateă condiţiile de autorizare pentru exploatarea instalaţiei.; ê 1999/13/CE articolul 10 (adaptat) ð nou 2. În cazul în care se constată încălcarea cerinţelor prezentei directive, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta că √ următoarele Õ : (a) √că operatorul Õ agentul informează √ fără întârziere Õ autoritatea competentă; şi (b) √că operatorul Õ ð şi autoritatea competentă ï ia √ iau Õ măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt termen, conformitatea cu prezenta directivă.; (b) Îîn cazul uneide neconformitate, √ încălcări Õ care ar reprezenta un pericol direct pentru sănătatea umană √ sau pentru mediu Õ şi atâta timp cât conformitatea nu este restabilită conform condiţiilor prevăzute la litera (a), în conformitate cu alineatul (1) litera (b), executarea activităţii √ exploatarea instalaţiei, a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor Õ este suspendată. ê 2003/87/CE articolul 26 (adaptat) Articolul 10 √ Emisii de gaze cu efect de seră Õ 1. În cazul în care emisiile de gaz cu efect de seră dintr-o instalaţie sunt specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE în legătură cu o activitate desfăşurată în instalaţia respectivă, permisul √ autorizaţia Õ include o valoare limită pentru emisii directe de astfel de gaz numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă. 2. Pentru activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului[34], statele membre pot opta să nu impună cerinţele privind randamentul energetic pentru unităţile de ardere sau pentru alte unităţi care emit dioxid de carbon la faţa locului. 3. După caz, autorităţile competente modifică permisul √ autorizaţia Õ în mod adecvat. 4. Cele trei paragrafe precedente Alineatele (1)-(3) nu se aplică instalaţiilor care sunt excluse temporar din sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră din cadrul Comunităţii în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE. ê 96/61/CE (adaptat) CAPITOLUL II √Dispoziţii speciale aplicabile activităţilor enumerate în anexa IÕ ò nou Articolul 11 Domeniul de aplicare Prezentul capitol este aplicabil activităţilor enumerate în anexa I şi care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă. ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 123 Principii generale care reglementează obligaţiile fundamentale ale operatorului Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca autorităţile competente să garanteze că instalaţiile sunt să fie exploatate √ în conformitate cu următoarele principii Õ astfel încât: (1)(a) să fie sunt luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării;, (2) în special prin punerea în aplicare a celor √ sunt aplicate Õ cele mai performante √ bune Õ tehnici disponibile; (3)(b) să nu se genereze generează un nivel considerabil de poluare; (4)(c) să se evităe producerea de deşeuri în conformitate cu Directiva 20../…/CE Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile; (5) în cazul în care se produc deşeuri, acestea trebuie sunt recuperate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic şi economic, eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact asupra mediului; (6)(d) energia să fie este utilizată eficient; (7)(e) să se iau măsurile necesare pentru a se preveni accidentele şi pentru a se limita consecinţele acestora; (8)(f) să se iau măsurile necesare pentru la încetarea definitivă a activităţilor pentru a se evita riscul de poluare şi pentru restabilirea unei condiţii satisfăcătoare a amplasamentului unde a funcţionat respectiva instalaţie √ în starea definită în conformitate cu articolul 23 alineatele (2) şi (3) Õ . În scopul conformării la dispoziţiile prezentului articol, este suficient ca statele membre să se asigure că autorităţile competente iau în considerare principiile generale stabilite la prezentul articol în momentul în care determină condiţiile de acordare a autorizaţiei. Articolul 136 Cererile de autorizare 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererile înaintate autorităţilor competente pentru de autorizare cuprind o descriere a următoarelor: (a) a instalaţiei şi a activităţilor acesteia; (b) a materiilor prime şi auxiliare, a altor substanţe şi a energiei utilizate în cadrul instalaţiei sau generate de aceasta; (c) a surselor de emisie din instalaţie; (d) a caracteristicilor amplasamentului instalaţiei; ò nou (e) dacă este cazul, a raportului privind situaţia de referinţă; ê 96/61/CE (f) a naturii şi a cantităţilor emisiilor previzionale din instalaţie în fiecare mediu, precum şi a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului; (g) a tehnologiei propuse şi a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor din instalaţie; (h) dacă este necesar, a măsurilor pentru prevenirea şi recuperarea deşeurilor generate de instalaţie; (i) a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligaţiilor fundamentale ale operatorului, aşa cum sunt prevăzute la articolul 123; (j) a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu; ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (2) (adaptat) (k) √ a Õ principalelore alternative √ la tehnologia, tehnicile şi măsurile propuse Õ , atunci când există, prezentate de solicitant în rezumat. ê 96/61/CE O cerere de autorizare cuprinde şi un rezumat netehnic al detaliilor menţionate la alineatul (1) liniuţele anterioare. 2. În cazul în care informaţiile furnizate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Directiva 85/337/CEE sau în care un raport asupra siguranţei realizat în conformitate cu Directiva 96/82/CE 82/501/CEE a Consiliului din 24 iunie 1982 privind pericolul de accidente majore din anumite sectoare industriale sau alte informaţii furnizate conform cerinţelor altor acte legislative îndeplinesc oricare dintre cerinţele de la alineatul (1) acestui articol, acele informaţii pot fi incluse în cererea de autorizare sau anexate la aceasta. ò nou Articolul 14 Documente de referinţă BAT 1. Comisia adoptă documente de referinţă BAT pe baza rezultatelor schimbului de informaţii menţionat la articolul 29. 2. Documentele de referinţă BAT descriu în special cele mai bune tehnici disponibile, nivelurile de emisie asociate şi monitorizarea corespunzătoare, monitorizarea solului şi a apelor subterane, măsurile de remediere a amplasamentului şi tehnicile emergente, acordând o atenţie specială criteriilor enumerate în anexa III. Comisia revizuieşte şi actualizează documentele de referinţă BAT, dacă este cazul. ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 159 Condiţiile de acordare a autorizaţiei 1. Statele membre se asigură că autorizaţia cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de ladin articolele 123 şi 1910 pentru acordarea autorizaţiilor, pentru a atinge un nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său, prin protecţia aerului, a apei şi a solului. 2. În cazul unei instalaţii noi sau a unei modificări importante când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizaţiei se vor lua în considerare toate informaţiile relevante sau toate concluziile obţinute în temeiul articolelor 5, 6 şi 7 din respectiva directivă. 3. √Aceste măsuri Õ Autorizaţia prevede includ √ cel puţin următoarele: Õ (a) valorile limită de emisie pentru agenţi poluanţi √ substanţele poluante Õ, în special pentru cei menţionateţi înla anexa III II, √ şi pentru alte substanţe poluante Õ care pot fi emiseşi de instalaţia respectivă în cantităţi semnificative, luându-se în considerare natura acestora şi potenţialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul (apă, aer, sol). ; (b) Dacă este necesar, autorizaţia cuprinde cerinţele adecvate pentru protecţia solului şi a apelor subterane, precum şi măsurile privind managementul deşeurilor generate de instalaţie;. După caz, valorile limită pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente. (c) 5. Autorizaţia cuprinde cerinţe adecvate de monitorizare a eliberărilor, specificându-se metodologia de măsurare, frecvenţa, procedura de evaluare şi obligaţia de a furniza autorităţii competente √ , cu regularitate, rezultatele monitorizării eliberărilor şi alte Õ datele solicitate √ necesare Õ pentru a verifica conformarea la cerinţele autorizaţiei;. Pentru instalaţiile menţionate la punctul 6.6 din anexa I, măsurile prevăzute de prezentul alineat ţin seama de costuri şi beneficii. ò nou (d) cerinţe de monitorizare periodică a substanţelor periculoase care se pot găsi pe amplasament, ţinând seama de posibilitatea de contaminare a solului şi a apelor subterane de la amplasamentul instalaţiei; ê 96/61/CE (adaptat) (e) 6. Autorizaţia cuprinde măsuri privind anumite condiţii altele decât condiţiile normale de exploatare. Astfel, în cazul în care există riscul ca mediul să fie afectat, trebuie incluse prevederi adecvate asupra pornireaii, a defecţiunilor de scurgerilee, √ defecţiunile, Õ a opririleor momentane şi a întrerupereaii definitivăe a funcţionării; (f) În toate situaţiile, condiţiile autorizaţiei cuprinde prevederi √ dispoziţii Õ asupra reducerii poluării la distanţă sau transfrontaliere şi asigură un nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său. Autorizaţia mai poate cuprinde derogări temporare de la cerinţele alineatului (4), în cazul în care un plan de reabilitare aprobat de către autoritatea competentă garantează că aceste cerinţe vor fi îndeplinite în termen de şase luni şi în care proiectul conduce la o reducere a poluării. 7. Autorizaţia mai poate cuprinde alte condiţii specifice în contextul acestei directive, în cazul în care acestea sunt considerate necesare de către statul membru sau de către autoritatea competentă. 2. După caz, √ În sensul alineatului (1) litera (a), Õ valorile limită √ de emisie Õ pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente. Pentru instalaţiile menţionate la punctul 6.6 din anexa I, valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu prezentul alineat ţin seama de consideraţiile practice adecvate pentru categoriile de instalaţii respective. ò nou 3. Documentele de referinţă BAT servesc drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare. 4. În cazul în care o instalaţie sau o parte a unei instalaţii nu este acoperită de documentele de referinţă BAT sau dacă aceste documente nu iau în considerare toate efectele potenţiale ale activităţii asupra mediului, autoritatea competentă determină cele mai bune tehnici disponibile pentru instalaţia sau pentru activitatea în cauză, pe baza criteriilor enumerate în anexa III, şi stabileşte condiţiile de autorizare în consecinţă. 5. Pentru instalaţiile menţionate la punctul 6.6 din anexa I, alineatele (1) – (4) se aplică fără a aduce atingere legislaţiei referitoare la bunăstarea animalelor. ê 96/61/CE articolul 2 (adaptat) Articolul 16 Valori limită de emisie, parametri şi măsuri tehnice echivalente 1.6. Valorile limită de emisie pentru substanţe √ poluante Õ se determină în mod normal în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia, √ şi Õ la această determinarea √ acestor valori Õ neluându-se nu se ia în considerare nicio diluare √ care intervine înainte de acest punct Õ . În ceea ce priveşte evacuările indirecte √ de substanţe poluante Õ în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalaţii de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalaţiei √ în cauză Õ vizate, cu condiţia ca un nivel echivalent să fie asigurat un nivel echivalent √ de Õ pentru protecţie a mediului în ansamblul său şi ca acest fapt să nu ducă la niveluri mai înalte de poluare a mediului, fără a aduce atingere Directivei 76/464/CEE sau directivelor de punere în aplicare a acesteia;. ê 96/61/CE articolul 9 (adaptat) 24. Fără a aduce atingere articolului 1910, valorile limită de emisie şi parametrii şi măsurile tehnice echivalente menţionate la articolul 15 alineatele (1) şi (2) alineatul (3) se vor baza pe cele mai performante tehnici disponibile, fără a se solicita utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii, dar luându-se în considerare caracteristicile tehnice ale instalaţiei respective, localizarea geografică a acesteia, precum şi condiţiile locale de mediu. În toate situaţiile, condiţiile autorizaţiei cuprinde prevederi asupra reducerii poluării la distanţă sau transfrontaliere şi asigură un nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său. ò nou Autoritatea competentă stabileşte valori limită de emisie care nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în documentele de referinţă BAT. 3. Prin derogare de la alineatul (2) al doilea paragraf, autoritatea competentă poate stabili, în cazuri specifice, pe baza unei evaluări a costurilor şi beneficiilor ecologice şi economice şi luând în considerare caracteristicile tehnice ale instalaţiei în cauză, amplasarea geografică a acesteia şi condiţiile locale de mediu, valori limită de emisie care depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum acestea sunt prezentate în documentele de referinţă BAT. Aceste valori limită de emisie nu depăşesc însă valorile limită de emisie stabilite în anexele V-VIII, după caz. Comisia poate stabili criterii pentru acordarea derogării prevăzute la acest alineat. Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2). 4. Alineatele (2) şi (3) se aplică împrăştierii de gunoi de grajd şi dejecţii în afara amplasamentului instalaţiei menţionate la punctul 6.6 din anexa I. Statele membre pot include aceste cerinţe în alte dispoziţii decât o autorizaţie. 5. Autoritatea competentă poate acorda derogări temporare de la cerinţele alineatului (2) şi de la articolul 12 primul paragraf punctele (1) şi (2) în caz de creştere a emisiilor din cauza testării şi utilizării unor tehnici emergente, cu condiţia ca în termen de şase luni de la acordarea derogării utilizarea respectivelor tehnici să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puţin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile. Articolul 17 Cerinţe de monitorizare 1. Cerinţele de monitorizare menţionate la articolul 15 alineatul (1) literele (c) şi (d) se bazează, dacă este cazul, pe concluziile activităţii de monitorizare descrise în documentele de referinţă BAT. 2. Frecvenţa monitorizării periodice menţionate la articolul 15 alineatul (1) litera (d) se stabileşte de către autoritatea competentă în autorizaţia eliberată fiecărei instalaţii sau în cadrul unor norme generale obligatorii. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), monitorizarea periodică se efectuează cel puţin o dată la şapte ani. Comisia poate stabili criterii pentru determinarea frecvenţei monitorizării periodice. Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2). Articolul 18 Norme generale obligatorii ê 96/61/CE articolul 9 alineatul (8) (adaptat) 1. √La adoptarea Õ Fără a aduce atingere obligaţiei de a pune în aplicare o procedură de autorizare în conformitate cu prezenta directivă, statele membre pot stabili anumite cerinţe pentru anumite categorii de instalaţii în cadrul unor normelor √ generale Õ obligatorii generale, în loc să le includă în condiţiile individuale de autorizare, cu condiţia de a se garanta √ statele membre asigură Õ o abordare integrată şi un nivel la fel de înalt de protecţie a mediului în ansamblul său, √ echivalent celui care poate fi atins datorită condiţiilor de autorizare individuale Õ . ò nou 2. Normele generale obligatorii se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a recomanda utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii. Statele membre se asigură că normele generale obligatorii conţin valori limită de emisie, sau parametri sau măsuri tehnice echivalente, care nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în documentele de referinţă BAT. 3. Statele membre se asigură că normele generale obligatorii sunt actualizate în funcţie de evoluţia celor mai bune tehnici disponibile. Atunci când Comisia adoptă un nou document de referinţă BAT sau o actualizare a unui astfel de document, în termen de patru ani de la publicarea acestora, statele membre trebuie să reexamineze şi să actualizeze, după caz, normele generale obligatorii pentru instalaţiile în cauză. 4. Normele generale obligatorii adoptate în conformitate cu alineatele (1)-(3) cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. ê 96/61/CE (adaptat) ð nou Articolul 1910 Cele mai performante tehnici disponibile şi Sstandardele de calitate a mediului În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerinţe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai performante √ bune Õ tehnici disponibile, autorizaţia prevede √ include Õ măsuri suplimentare specifice, fără a aduce atingere altor măsuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului. Articolul 2011 Progresul celor mai performante √ bune Õ tehnici disponibile Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmăreşte sau este informată cu privire la progresul înregistrat în legătură cu cele mai performante √ bune Õ tehnici disponibile. ðşi la publicarea oricărui nou document de referinţă BAT sau a unui astfel de document revizuit.ï Articolul 2112 Modificări aduse instalaţiilor de către operatori 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate în √ ceea ce priveşte caracteristicile sau funcţionarea sau o extindere a Õ exploatarea instalaţiei, √ care pot avea consecinţe asupra mediului Õ în sensul articolului 2 punctul 10 litera (a). După caz, autorităţile √ autoritatea Õ competentăe actualizează autorizaţia sau condiţiile prevăzute. 2. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că nicio modificare importantă √ substanţială Õ planificată de către operator în funcţionarea instalaţiei, în sensul articolului 2 punctul 10 litera (b), nu este efectuată fără eliberarea unei autorizaţii în conformitate cu prezenta directivă. Cererea unei autorizaţii √ de autorizare Õ şi decizia luată de către autoritatea competentă trebuie să acoperăe acele părţi ale instalaţiei şi acele aspecte √ detalii Õ menţionate la articolul 136 care pot fi afectate de modificarea √ substanţială Õ . Dispoziţiile relevante ale articolelor 3 şi 6-10 şi ale articolului 15 alineatele (1), (2) şi (4) se aplică mutatis mutandis. ê 96/61/CE articolul 2 alineatul (10) litera (b) (adaptat) În sensul acestei definiţii, Oorice modificare √ în ceea ce priveşte caracteristicile sau funcţionarea Õ sau √ o Õ extindere a unei √ instalaţii Õ operaţiuni este considerată substanţială atunci când o astfel de modificare sau extindere √ permite atingerea Õ îndeplineşte limitele √ pragurilor de capacitate Õ prevăzute, după caz, în anexa I. ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 2213 Revizuirea şi actualizarea condiţiilor de autorizare de către autoritatea competentă 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autorităţile √ autoritatea Õ competentăe revizuieştesc periodic √ toate condiţiile de autorizare Õ şi le actualizează, condiţiile de autorizare, dacă √ acest lucru Õ este necesar √ pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentei directive Õ . ò nou 2. La cererea autorităţii competente, operatorul prezintă toate informaţiile necesare în scopul reexaminării condiţiilor de autorizare. La reexaminarea condiţiilor de autorizare, autoritatea competentă utilizează toate informaţiile obţinute în urma monitorizării sau a inspecţiilor. 3. Atunci când Comisia adoptă un nou document de referinţă BAT sau o actualizare a unui astfel de document, în termen de patru ani de la publicarea acestora, statele membre se asigură că autoritatea competentă reexaminează şi actualizează, după caz, condiţiile de autorizare pentru instalaţiile în cauză. Primul paragraf se aplică tuturor derogărilor acordate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). ê 96/61/CE (adaptat) ð nou 42. Revizuirea are loc în oricare dintre situaţiile următoare √ Condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi, după caz, actualizate, cel puţin în următoarele cazuri Õ : (a) poluarea provocată de instalaţie este atât de semnificativă încât valorile limită de emisie din autorizaţie trebuie să fie revizuite sau dacă noi valori de acest tip trebuie incluse în autorizaţie; (b) anumite modificări semnificative asupra ð evoluţia ï celor mai performante √ bune Õ tehnici disponibile √ permite reducerea considerabilă a Õ dau posibilitatea de a reduce considerabil emisiilore, fără a implica costuri excesive; (c) este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranţă funcţională în cadrul procesului sau al activităţii; (d) ðatunci când este necesară respectarea unui standard de calitate a mediului, în conformitate cu articolul 19. ï unele noi prevederi ale legislaţiei comunitare sau interne impune acest lucru. ò nou Articolul 23 Închiderea şi remedierea amplasamentului 1. Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului[35] şi Directivei 20../…/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru protecţia solului şi de modificare a Directivei 2004/35/CE[36], autoritatea competentă veghează la îndeplinirea condiţiilor de autorizare impuse pentru a asigura respectarea principiului enunţat la articolul 12 punctul (8) în momentul încetării definitive a activităţii. 2. În cazul în care activitatea implică utilizarea, producerea sau eliberarea de substanţe periculoase, ţinând seama de posibilitatea de contaminare a solului şi a apelor subterane de la amplasamentul instalaţiei, operatorul întocmeşte un raport privind situaţia de referinţă înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei sau înainte de actualizarea autorizaţiei acordate unei instalaţii. Raportul conţine informaţii cuantificate necesare pentru determinarea stării iniţiale a solului şi a apelor subterane. Comisia stabileşte criterii referitoare la conţinutul raportului privind situaţia de referinţă. Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2). 3. La încetarea definitivă a activităţii, operatorul evaluează nivelul contaminării solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase. În cazul în care instalaţia a provocat o poluare cu substanţe periculoase a solului sau a apelor subterane în raport cu starea iniţială prezentată în raportul privind situaţia de referinţă menţionat la alineatul (2), operatorul remediază amplasamentul şi îl readuce în respectiva stare iniţială. 4. Dacă operatorul nu are obligaţia de a întocmi raportul privind situaţia de referinţă menţionat la alineatul (2), acesta ia măsurile necesare la încetarea definitivă a activităţii pentru a se asigura că amplasamentul nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea umană şi pentru mediu. ò nou Articolul 24 Rapoarte privind respectarea condiţiilor de autorizare Raportul privind respectarea condiţiilor de autorizare menţionat la articolul 8 alineatul (1) cuprinde o comparaţie între funcţionarea instalaţiei, inclusiv nivelul emisiilor, şi cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum acestea sunt descrise în documentele de referinţă BAT. Articolul 25 Inspecţii 1. Statele membre instituie un sistem de inspecţii ale instalaţiilor. Acest sistem include inspecţii la faţa locului. ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 14 Respectarea condiţiilor de autorizare Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanteazăa că: - operatorul respectă condiţiile de autorizare pentru exploatarea instalaţiei.; - operatorul informează periodic autoritatea competentă cu privire la rezultatele obţinute prin monitorizarea eliberărilor şi fără întârziere asupra oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod semnificativ; operatorii instalaţiilor acordă reprezentanţilor autorităţii √ autorităţilor Õ competente întreaga asistenţă necesară pentru a le da posibilitatea realizării inspecţiilor √ la faţa locului Õ în cadrul instalaţiei, pentru a preleva probe şi pentru a obţine orice informaţii necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta directivă. ò nou 2. Statele membre se asigură că toate instalaţiile fac obiectul unui plan de inspecţii. 3. Fiecare plan de inspecţii include următoarele elemente: (a) o evaluare generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare; (b) zona geografică acoperită de planul de inspecţii; (c) un registru al instalaţiilor acoperite de planul de inspecţii şi o evaluare generală a nivelului de conformare a acestora la cerinţele prezentei directive; (d) dispoziţii privind revizuirea planului de inspecţii; (e) o schemă a programelor inspecţiilor de rutină în conformitate cu alineatul (5); (f) procedurile aplicabile inspecţiilor neprogramate în conformitate cu alineatul (6); (g) dacă este cazul, dispoziţii privind cooperarea între diverse autorităţi responsabile de efectuarea inspecţiilor. 4. Pe baza planului de inspecţii, autoritatea competentă întocmeşte în mod regulat programe de inspecţie şi stabileşte frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de instalaţii. Aceste programe includ cel puţin o vizită la faţa locului la fiecare douăsprezece luni, pentru fiecare instalaţie, cu excepţia cazului în care programele respective se bazează pe o evaluare sistematică a riscurilor de mediu asociate instalaţiilor individuale în cauză. Comisia stabileşte criterii referitoare la evaluarea riscurilor de mediu. Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2). 5. Inspecţiile de rutină trebuie să permită examinarea întregii game de efecte ecologice relevante produse de instalaţia în cauză. Inspecţiile de rutină garantează faptul că operatorul respectă condiţiile de autorizare. Inspecţiile de rutină contribuie, de asemenea, la evaluarea eficacităţii condiţiilor de autorizare. 6. Inspecţiile neprogramate se desfăşoară cu scopul de a investiga, în cel mai scurt timp posibil şi, dacă este cazul, înainte de eliberarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii, reclamaţii serioase şi accidente, incidente sau cazuri grave de încălcare a legislaţiei de mediu. 7. După fiecare inspecţie, fie de rutină fie neprogramată, autoritatea competentă întocmeşte un raport în care sunt prezentate constatările cu privire la nivelul de conformare a instalaţiei la cerinţele prezentei directive şi concluziile privind eventuala necesitate a unei acţiuni ulterioare. Raportul se comunică operatorului în cauză şi se pune la dispoziţia publicului în termen de două luni de la efectuarea inspecţiei. Autoritatea competentă se asigură că toate măsurile necesare identificate în raport sunt întreprinse într-un interval de timp rezonabil. ê 96/61/CE Articolul 2615 Accesul la informaţie şi participarea publicului la procedura de autorizare ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (3) (adaptat) 1. Statele membre se asigură că publicul în cauză beneficiază de şanse timpurii şi efective de a participa la procedura √ următoarele proceduri Õ : (a) de emitere a permiselor √ autorizaţiilor Õ pentru instalaţii noi; (b) de emitere a unui permis √ unei autorizaţii Õ pentru orice modificare substanţială în funcţionarea unei instalaţii; (c) de actualizare a unui permis √ unei autorizaţii Õ sau a condiţiilor unui permis √ unei autorizaţii Õ pentru o instalaţie în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) prima liniuţă articolul 22 alineatul (4) litera (a). ò nou (d) de adoptare a normelor generale obligatorii prevăzute la articolele 7 şi 18. ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (3) (adaptat) Procedura prevăzută în anexa IV V se aplică în scopul acestei participări. ò nou 2. Alineatul (1) literele (a) şi (b) nu se aplică atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare: (a) noua instalaţie sau modificare substanţială intră sub incidenţa Directivei 85/337/CEE; (b) normele generale obligatorii acoperă toate condiţiile de autorizare necesare; (c) este inutilă impunerea unor cerinţe mai stricte pentru respectarea articolului 19. ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (3) (adaptat) 35. După luarea unei decizii √ privind acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii sau adoptarea sau actualizarea normelor generale obligatorii Õ, autoritatea competentă informează publicul în conformitate cu procedurile adecvate şi pune la dispoziţia publicului următoarele informaţii: (a) conţinutul deciziei, inclusiv o copie a permisului √ autorizaţiei Õ şi a oricăror condiţii şi actualizări ulterioare; şi (b) după examinarea observaţiilor şi a opiniilor exprimate de către public, motivele şi consideraţiile pe care se bazează decizia; , inclusiv informaţii privind procesul de participare a publicului. ò nou (c) rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei şi o explicaţie a modului în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă; (d) titlul documentelor de referinţă BAT relevante pentru instalaţia sau activitatea în cauză; (e) metoda utilizată pentru determinarea valorilor limită de emisie incluse în autorizaţie sau în normele generale obligatorii, în raport cu cele mai bune tehnici disponibile şi cu nivelurile de emisii asociate acestora, astfel cum sunt descrise în documentele de referinţă BAT; (f) dacă s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), motivele acordării acesteia şi condiţiile impuse; (g) rezultatul reexaminării normelor generale obligatorii, menţionate la articolul 18 alineatul (3) şi rezultatul reexaminării autorizaţiilor, menţionate la articolul 22 alineatele (1), (3) şi (4); ê 96/61/CE (adaptat) (h)2. rRezultatele monitorizării emisiilor, aşa cum sunt prevăzute în temeiul condiţiilor de autorizare menţionate la articolul 9 şi deţinute de către autorităţile competente, trebuie puse la dispoziţia publicului. 43. Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică sub rezerva restricţiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţiile despre mediu articolul 3 alineatele (2) şi (3) din Directiva 90/313/CEE. ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (3) (adaptat) Articolul 2715a Accesul la justiţie 1. Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membrii publicului interesat √ au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acţiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidenţa articolului 26 atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii: Õ (a) √aceştia Õ care au un interes suficient; sau (b) care pretind încălcarea unui drept, atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiţie preliminară. au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui organism independent sau imparţial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acţiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidenţa dispoziţiilor privind participarea publicului din prezenta directivă. 2. Statele membre stabilesc etapele în care pot fi contestate deciziile, acţiunile sau omisiunile. 3. Statele membre stabilesc ceea ce înseamnă interes suficient şi încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiţie. În acest sens, interesul oricărei organizaţii nonguvernamentale care √ promovează protecţia mediului şi Õ îndeplineşte √ orice Õ cerinţele prevăzute la articolul 2 alineatul (14) √ ale legislaţiei naţionale Õ este considerat suficient în sensul literei (a) de la alineatul (1) a prezentului articol. Se consideră că aceste organizaţii au drepturi care pot fi încălcate în sensul literei (b) de la alineatul (1) a prezentului articol. 4. Dispoziţiile Prezentul articol alineatelor (1), (2) şi (3) nu exclude posibilitatea unei căi de atac prealabile în faţa unei autorităţi administrative şi nu aduce atingere obligaţiei de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniţia o cale de atac judiciară, atunci când legislaţia internă prevede această obligaţie. Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă şi cu un cost care nu este prohibitiv. 5. Pentru creşterea eficienţei dispoziţiilor prezentului articol, Sstatele membre se asigură că informaţiile practice privind accesul la procedurile de atac administrative şi judiciare sunt puse la dispoziţia publicului. ê 96/61/CE Articolul 2817 Efectele transfrontaliere ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (5) litera (a) (adaptat) 1. În cazul în care un stat membru are cunoştinţă de faptul că este posibil ca funcţionarea unei instalaţii să aibă efecte negative semnificative asupra mediului din alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care este posibil să fie afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, statul membru pe al cărui teritoriu a fost depusă cererea de acordare a permisului √ autorizaţiei Õ în conformitate cu articolul 4 sau articolul 2112 alineatul (2) transmite celuilalt stat membru orice informaţii solicitate sau puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IVV în acelaşi timp în care acestea sunt puse la dispoziţia resortisanţilor săi √ publicului Õ. Aceste informaţii servesc drept bază a oricărei consultări necesare în cadrul relaţiilor bilaterale dintre cele două state membre pe baze de reciprocitate şi de echivalenţă. ê 96/61/CE (adaptat) 2. În cadrul relaţiilor bilaterale, statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), cererile sunt puse la dispoziţia publicului din statul membru care ar putea fi afectat cu suficient timp înainte, astfel încât √ acesta Õ să poată face observaţii înainte ca autoritatea competentă să adopte decizia. ê 2003/35/CE articolul 4 alineatul (5) litera (b) (adaptat) 3. Rezultatele oricăror consultări în temeiul alineatelor (1) şi (2) trebuie √ sunt Õ luate în considerare de către autoritatea competentă la luarea unei decizii cu privire la cererea de autorizare. 4. Autoritatea competentă informează orice stat membru care a fost consultat în conformitate cu alineatul (1) asupra deciziei adoptate cu privire la cererea de autorizare şi îi transmite informaţiile menţionate la articolul 2615 alineatul (35). Statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru a se asigura punerea √ informaţiilor respective Õ la dispoziţia publicului interesat a informaţiilor respective √ de Õ pe teritoriul său. ê 96/61/CE (adaptat) ð nou Articolul 2916 Schimbul de informaţii 1. În vederea realizării unui schimb de informaţii, statele membre iau măsurile necesare pentru a aduce la cunoştinţa Comisiei la intervale de trei ani şi, prima dată, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive datele reprezentative disponibile privind valorile limită stabilite pe categorii specifice de activitate conform anexei I şi, după caz, cele mai performante tehnici disponibile cu care au fost determinate aceste valori, în special în conformitate cu articolul 9. Ulterior, datele vor fi completate în conformitate cu procedurile stabilite la alineatul (3) din prezentul articol. 2. Comisia organizează un schimb de informaţii √ cu Õ între statele membre, şi sectoarele industriale vizate cu privire la cele mai performante tehnici disponibile, monitorizarea aferentă şi progresul tehnicilor respective. ðşi organizaţiile nonguvernamentale care promovează protecţia mediului, privind următoarele aspecte: ï ò nou (a) performanţele instalaţiilor în ceea ce priveşte emisiile, poluarea, consumul şi natura materiilor prime, utilizarea energiei sau producerea de deşeuri; ê 96/61/CE (adaptat) (b) cele mai performante tehnicile √ utilizate Õ disponibile, monitorizarea aferentă şi progresul √ acestora Õ tehnicilor respective. Comisia publică rezultatele schimburilor de informaţii la intervale de trei ani. 3. În conformitate cu procedura prevăzută la articolele 5 şi 6 din Directiva 91/692/CEE, sunt prevăzute rapoarte asupra punerii în aplicare a prezentei directive şi a eficienţei ei în comparaţie cu alte instrumente comunitare pentru protecţia mediului. Primul raport acoperă perioada de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, aşa cum se prevede la articolul 21. Comisia înaintează raportul către Consiliu, împreună cu propuneri, dacă este necesar. 4. Statele membre instituie sau desemnează autoritatea sau autorităţile care sunt responsabile de schimbul de informaţii în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3) şi informează Comisia despre aceasta. ò nou Articolul 30 Tehnici emergente Statele membre pun în aplicare măsuri de stimulare a operatorilor în vederea dezvoltării şi a aplicării de tehnici emergente. În înţelesul primului paragraf, Comisia adoptă măsuri pentru a determina: (a) tipul de activităţi industriale prioritare pentru dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente; ; (b) obiective indicative pentru statele membre privind dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente; (c) instrumentele care permit evaluarea progreselor înregistrate în dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente. Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2). ê 96/61/CE (adaptat) Articolul 18 Valorile limită de emisie la nivel comunitar 1. La propunerea Comisiei, Consiliul stabileşte valorile limită de emisie în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat, pentru: - categoriile de instalaţii menţionate la anexa I, cu excepţia rampelor de gunoi cuprinse la punctele 5.1 şi 5.4 din anexa respectivă, şi substanţele poluante menţionate la anexa III, pentru care s-a identificat nevoia de acţiune din partea Comunităţii, în special ca urmare a schimbului de informaţii menţionat la articolul 16. 2. În absenţa unor valori limită de emisie stabilite la nivel comunitar în temeiul prezentei directive, valorile limită de emisie relevante cuprinse în directivele enumerate la anexa II şi în alte acte legislative comunitare se aplică ca valori limită de emisie în conformitate cu prezenta directivă pentru instalaţiile menţionate la anexa I. Fără a aduce atingere cerinţelor prezentei directive, cerinţele tehnice aplicabile rampelor de gunoi menţionate la punctele 5.1 şi 5.4 din anexa I sunt stabilite de către Consiliu, la propunerea Comisiei, în conformitate cu procedurile stabilite de tratat. ê 2001/80/CE articolul 1 (adaptat) CAPITOLUL III √Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere Õ Articolul 311 √ Domeniul de aplicare Õ Prezenta directivă Prezentul capitol se aplică instalaţiilor de ardere √ destinate producerii de energie Õ, a căror putere termică instalată este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat (solid, lichid sau gazos). Articolul 2 În sensul prezentei directive: (1) „emisie” înseamnă eliberarea de substanţe dintr-o instalaţie de ardere în atmosferă; (2) „gaze reziduale” înseamnă eliberări de gaz care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; ratele debitelor lor volumetrice se exprimă în metri cubi pe oră la temperatură standard (273 K) şi la presiune standard (101,3 kPa) după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă, denumit în continuare (Nm3/h); (3) „valoare limită de emisie” înseamnă cantitatea acceptabilă dintr-o substanţă conţinută în gazele reziduale din instalaţia de ardere care poate fi eliberată în atmosferă într-un anumit interval de timp; această valoare se calculează ca raport de masă pe volum al gazelor reziduale, exprimat în mg/Nm3, presupunând un conţinut de oxigen pe volum de gaze reziduale de 3 % pentru combustibilii lichizi şi gazoşi, de 6 % pentru combustibilii solizi şi, respectiv, de 15 % în cazul turbinelor cu gaz; (4) „rată de desulfurare” înseamnă raportul dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în atmosferă în amplasamentul instalaţiei de ardere, într-un anumit interval de timp, şi cantitatea de sulf conţinută de combustibilul introdus în instalaţia de ardere şi care este folosit în acelaşi interval de timp; (5) „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează instalaţia de ardere sau care deţine sau căreia i-a fost delegată o competenţă de decizie economică în această privinţă; (6) „combustibil” înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos utilizat pentru consumul instalaţiei de ardere, cu excepţia deşeurilor care intră sub incidenţa Directivei 89/369/CEE a Consiliului din 8 iunie 1989 privind prevenirea poluării atmosferice provenite de la noile instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale[37], a Directivei 89/429/CEE a Consiliului din 21 iunie 1989 privind reducerea poluării atmosferice provenind de la instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor municipale[38] şi a Directivei 94/67/CE a Consiliului din 16 decembrie 1994 privind incinerarea deşeurilor periculoase[39] sau a oricărui alt act comunitar ulterior de abrogare sau de înlocuire a uneia sau mai multor directive dintre acestea; (7) „instalaţie de ardere” înseamnă orice aparat tehnic în care combustibilii se oxidează complet pentru a se folosi energia termică astfel generată. Prezenta directivă se aplică numai instalaţiilor de ardere proiectate pentru producerea de energie, cu excepţia celor care folosesc direct produsele de ardere în procese de fabricaţie. În mod specific, această directivă Acest capitol nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere: (a) instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau al materialelor, de exemplu pentru reîncălzirea cuptoarelor, a cuptoarelor pentru tratare la căldură; (b) instalaţii post-ardere, adică orice aparat tehnic proiectate pentru a purifica gazele reziduale prin ardere şi care nu √ sunt Õ este exploatate ca o instalaţie √ instalaţii Õ de ardere independenteă; (c) instalaţii pentru regenerarea catalizatorilor de cracare; (d) instalaţii pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf; (e) reactoare folosite în industria chimică; (f) cuptoare de preîncălzire a cocsului; (g) caupere; (h) orice aparat tehnic care se foloseşte la propulsia unui vehicul, a unei nave sau a unui aparat de zbor; (i) turbine cu gaz folosite pe platformele maritime; √(j) instalaţii care utilizează drept combustibil orice deşeuri solide sau lichide cu excepţia deşeurilor menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (a) Õ (j) turbine cu gaz care au fost autorizate înainte de 27 noiembrie 2002 sau care, în conformitate cu opinia autorităţii competente, fac obiectul unei cereri complete de autorizare până la 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să înceapă să funcţioneze până la 27 noiembrie 2003, fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (1) şi anexei VIII A şi B. Prezenta directivă nu se aplică instalaţiilor care funcţionează cu motoare diesel, pe benzină sau pe gaz. (8) „arzător cu combustibil multiplu” înseamnă orice instalaţie de ardere care poate fi pusă în funcţiune simultan sau alternativ prin utilizarea a două sau mai multe tipuri de combustibil; (9) „instalaţie nouă” înseamnă orice instalaţie de ardere pentru care autorizaţia iniţială de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, autorizaţia iniţială de funcţionare a fost acordată la sau după 1 iulie 1987; (10) „instalaţie existentă” înseamnă orice instalaţie de ardere pentru care autorizaţia iniţială de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, autorizaţia iniţială de funcţionare a fost acordată înainte de 1 iulie 1987; (11) „biomasă” înseamnă produsele care constau dintr-o materie vegetală întreagă sau dintr-o parte a acesteia, din agricultură sau activităţi forestiere, care poate fi folosită pe post de combustibil în scopul recuperării conţinutului său de energie şi a deşeurilor rezultate folosite pe post de combustibil: (a) deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere; (b) deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează energia termică generată; (c) deşeuri vegetale fibroase din producţia de celuloză primară şi din producţia hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt incinerate împreună în locul de producţie şi energia termică generată este recuperată; (d) deşeuri de plută; (e) deşeuri lemnoase cu excepţia deşeurilor lemnoase care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi pentru lemn sau al acoperirii, şi care cuprind mai ales deşeuri lemnoase care provin din deşeuri din construcţii şi demolări; (12) „turbină cu gaz” înseamnă orice mecanism rotativ care converteşte energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită în esenţă dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină; (13) „regiunile periferice” înseamnă departamentele franceze de peste mări în cazul Franţei, Insulele Azore şi Madeira în cazul Portugaliei şi Insulele Canare în cazul Spaniei. ò nou Articolul 32 Norme privind cumularea 1. În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalaţii de ardere sunt eliberate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră drept o singură instalaţie de ardere, iar capacităţile acestora se însumează. ê 2001/80/CE articolul 2 alineatul (7) (adaptat) 2. În cazul în care două sau mai multe instalaţii √ de ardere care au fost autorizate sau au depus o cerere completă de autorizare după data menţionată la articolul 72 alineatul (2) Õ distincte noi sunt dispuse astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic şi economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi eliberate, în conformitate cu opinia autorităţilor competente, printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră ca o singură √ instalaţie de ardere Õ unitate, √ iar capacităţile acestora se însumează Õ .; ê 2001/80/CE Articolul 3 1. Până la 1 iulie 1990, statele membre elaborează programe adecvate pentru reducerea progresivă a emisiilor totale anuale din instalaţiile existente. Programele prevăd calendarul de activităţi şi procedurile de punere în aplicare. 2. În conformitate cu programele menţionate la alineatul (1), statele membre continuă să respecte pragurile de emisie şi reducerile procentuale corespunzătoare stabilite pentru dioxidul de sulf la anexa I, coloanele 1-6 şi pentru oxizii de azot, la anexa II, coloanele 1-4, până la datele specificate în aceste anexe, până la punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 4 care se aplică instalaţiilor existente. 3. În timpul derulării programelor, statele membre determină şi emisiile anuale totale în conformitate cu anexa VIII, punctul (C). 4. 4. În cazul în care o modificare considerabilă şi neprevăzută a cererii de energie sau a disponibilităţii anumitor combustibili sau a anumitor instalaţii generatoare creează probleme tehnice semnificative pentru punerea în aplicare, de către un stat membru, a programului elaborat în conformitate cu alineatul (1), la cererea statului membru respectiv şi având în vedere condiţiile cererii, Comisia ia decizia de a modifica, pentru statul membru respectiv, pragurile de emisie şi/sau datele stabilite de anexele I şi II şi comunică decizia sa Consiliului şi statelor membre. În termen de trei luni, orice stat membru poate supune decizia Comisiei atenţiei Consiliului. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie diferită în termen de trei luni. Articolul 4 1. Fără a aduce atingere prevederilor de la articolul 17, statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că toate autorizaţiile de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, toate autorizaţiile de operare a noilor instalaţii care, în opinia autirităţilor competente, fac obiectul unei cereri de autorizare înainte de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca înstalaţia să fie pusă în funcţiune până la 27 noiembrie 2003, prevăd condiţiile referitoare la respectarea valorilor limită de emisie stabilite în partea A din anexele III-VII pentru dioxidul de sulf, oxizii de azot şi praf. ê 2001/80/CE articolul 9 (adaptat) Articolul 33 √ Valori limită de emisie Õ 1. Gazele reziduale din instalaţiile de ardere se eliberează în mod controlat printr-un coş √ care conţine una sau mai multe evacuări Õ Autorizaţia prevăzută la articolul 4 şi autorizaţiile pentru instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa articolului 10 stabilesc condiţiile de eliberare. Autoritatea competentă se asigură în special că înălţimea coşului şi a cărui înălţime este calculată astfel încât să se protejeze sănătatea √ umană Õ şi mediul. ê 2001/80/CE (adaptat) 2. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că toate autorizaţiile de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, de operare a noilor instalaţii, altele decât cele de la alineatul (1), prevăd condiţiile referitoare la respectarea √ Toate autorizaţiile eliberate instalaţiilor pentru ale căror echipamente de ardere există o autorizaţie sau a fost depusă o cerere completă înainte de data menţionată la articolul 72 alineatul (2), cu condiţia ca o astfel de instalaţie să fie pusă în funcţiune la cel mult un an de la acea dată, includ condiţii care au drept obiectiv garantarea faptului că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc Õ valorileor limită de emisie stabilite prevăzute înla partea 1B din anexaele VIII-VII pentru dioxidul de sulf, oxizii de azot şi praf. √ 3. Toate autorizaţiile eliberate instalaţiilor ale căror echipamente de ardere nu intră sub incidenţa alineatului (2) includ condiţii care garantează faptul că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în partea 2 din anexa V.Õ ê 2001/80/CE articolul 7 (adaptat) 42. Autoritatea competentă poate √ acorda o derogare Õ autoriza suspendarea, pe o durată de maximum şase luni, a obligaţiei de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) articolul 4 pentru dioxidul de sulf în cazul unei instalaţii √ de ardere Õ care foloseşte combustibil cu conţinut redus de sulf în acest scop de obicei, dacă operatorul este incapabil să respecte aceste √ acele Õ valori limită de emisie din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf ca urmare a unei penurii considerabile. √Statele membre informează de îndată Õ Comisia √ în legătură cu orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf Õ este informată de îndată în astfel de cazuri. 53. Autoritatea competentă poate permite √ acorda o Õ derogarea de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) articolul 4 în cazurile în care o instalaţie √ de ardere Õ care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos şi care ar trebui altfel să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale trebuie să recurgă, în mod excepţional, şi pentru o perioadă de timp de cel mult 10 zile, dacă nu există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi bruşte a aprovizionării cu gaz √ şi, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale Õ . √Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăşi zece zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate imperioasă de a menţine aprovizionarea cu energie. Õ √ Operatorul informează de îndată Õ aAutoritatea competentă este informată de îndată cu privire la fiecare aceste cazuri specific √ menţionat în primul paragraf Õ atunci când survin. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la √ orice derogare acordată în conformitate cu primul Õ cazurile la care se face referire în prezentul alineat paragraf. ê 2001/80/CE (adaptat) Articolul 10 6. Atunci când o instalaţie de ardere este extinsă cu cel puţin 50 MW, valorile limită de emisie, stabilite √ specificate Õ în partea 2B a anexeilor VIII-VII, se aplică noii părţii a instalaţiei √ afectate de modificare Õ şi este √ stabilită Õ fixată în funcţie de puterea termică √ instalată Õ a întregii instalaţii √ de ardere Õ . Această dispoziţie nu se aplică în cazurile la care se face referire la articolul 8 alineatele (2) şi (3). Atunci când operatorul unei instalaţii de ardere doreşte să efectueze o modificare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) şi articolul 12 alineatul (2) din Directiva 96/61/CE, se aplică valorile limită de emisie stabilite în partea B din anexele III-VII pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi praf. ê 2001/80/CE articolul 4 (adaptat) 3. Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE şi Directivei 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător[40], statele membre realizează reduceri semnificative ale emisiilor, până la 1 ianuarie 2008, prin următoarele: (a) luarea de măsuri adecvate pentru a garanta că toate autorizaţiile de funcţionare a instalaţiilor existente prevăd condiţii referitoare la respectarea valorilor limită de emisie stabilite pentru instalaţiile noi menţionate la alineatul (1) sau (b) garantarea faptului că instalaţiile existente fac obiectul unui plan naţional de reducere a emisiilor, menţionat la alineatul (6) şi, după caz, prin aplicarea dispoziţiilor articolelor 5, 7 şi 8. 4. Fără a aduce atingere Directivelor 96/61/CE şi 96/62/CE, instalaţiile existente pot fi exceptate de respectarea valorilor limită de emisie menţionate la alineatul (3) şi de includerea în planul naţional de reducere a emisiilor în următoarele condiţii: (a) operatorul unei instalaţii existente se angajează, printr-o declaraţie scrisă înaintată către autoritatea competentă până la 30 iunie 2004, să nu utilizeze instalaţia mai mult de 20000 de ore de funcţionare, începând cu 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2015; (b) operatorul are obligaţia de a înainta autorităţii competente în fiecare an evidenţele timpului folosit şi nefolosit rămas din viaţa de funcţionare permisă a instalaţiilor. 5. Statele membre pot solicita respectarea unor valori limită de emisie şi a unor termene limită de punere în aplicare care sunt mai stricte decât cele prevăzute la alineatele (1), (2), (3) şi (4) şi la articolul 10. Statele membre pot include şi alţi poluanţi şi pot impune condiţii suplimentare de adaptare a instalaţiilor la progresul tehnic. 6. Fără a aduce atingere prezentei directive şi Directivei 96/61/CE şi luând totodată în considerare costurile şi beneficiile, precum şi obligaţiile lor în temeiul Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind pragurile naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi ai aerului[41] şi al Directivei 96/62/CE, statele membre pot defini şi pune în aplicare un plan naţional de reducere a emisiilor pentru instalaţiile existente, având în vedere, inter alia, respectarea pragurilor stabilite de anexele I şi II. Prin planul naţional de reducere a emisiilor se reduc emisiile anuale totale de oxizi de azot (NOx), de dioxid de sulf (SO2) şi de praf de la instalaţiile existente la nivelele care ar fi fost atinse prin aplicarea valorilor limită de emisie stabilite la alineatul (3) la instalaţiile existente şi în funcţiune în anul 2000 (inclusiv instalaţiile existente supuse planului de reabilitare în anul 2000, aprobate de către autoritatea competentă, pentru a respecta reducerea emisiilor impusă prin legislaţia internă), în funcţie de timpul efectiv de funcţionare anuală a fiecărei instalaţii, de combustibilul utilizat şi de puterea termică, pentru care se face o medie pe ultimii cinci ani de funcţionare până în şi cuprinzând anul 2000. Închiderea unei instalaţii cuprinse în planul naţional de reducere a emisiilor nu duce la o creştere a emisiilor anuale totale de la instalaţiile rămase care sunt cuprinse în acest plan. Planul naţional de reducere a emisiilor nu poate prevedea, în nici un caz, exceptarea unei instalaţii de la respectarea prevederilor stabilite de legislaţia comunitară relevantă, inclusiv inter alia în Directiva 96/61/CE. Planurile naţionale de reducere a emisiilor intră sub incidenţa următoarelor condiţii: (a) planul cuprinde obiective şi obiective ţintă conexe, măsurări şi calendare pentru atingerea acestor obiective şi obiective ţintă conexe, precum şi un sistem de monitorizare; (b) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre planul lor naţional de reducere a emisiilor până la 27 noiembrie 2003; (c) în termen de şase luni de la comunicarea menţionată la litera (b), Comisia evaluează dacă planul îndeplineşte sau nu condiţiile stabilite de acest alineat. În cazul în care consideră că planul nu îndeplineşte condiţiile, Comisia informează statul membru în această privinţă, iar în termen de trei luni de la data respectivă, statul membru îi comunică măsurile luate pentru a garanta îndeplinirea condiţiilor din prezentul alineat; (d) până la 27 noiembrie 2002, Comisia elaborează linii directoare pentru a sprijini statele membre la pregătirea planurilor lor. 7. Până la 31 decembrie 2004 şi având în vedere progresul înregistrat în sensul protejării sănătăţii umane şi al atingerii obiectivelor comunitare de mediu cu privire la acidifiere şi la calitatea aerului în temeiul Directivei 96/62/CE, Comisia înaintează un raport Parlamentului European şi Consiliului prin care evaluează următoarele: (a) necesitatea de a se lua măsuri suplimentare; (b) cantităţile de metale grele emise de către instalaţiile de ardere de dimensiuni mari; (c) eficienţa din punctul de vedere al costurilor, precum şi costurile şi avantajele reducerilor ulterioare ale emisiilor în sectorul instalaţiilor de ardere din statele membre, în comparaţie cu situaţia din alte sectoare; (d) fezabilitatea tehnică şi economică a acestor reduceri de emisii; (e) efectele standardelor stabilite pentru sectorul instalaţiilor de ardere de dimensiuni mari, inclusiv dispoziţiile pentru combustibilii solizi indigeni, precum şi ale situaţiei concurenţei pe piaţa energiei asupra mediului şi asupra pieţei interne; (f) orice planuri naţionale de reducere a emisiilor înaintate de către statele membre în conformitate cu alineatul (6). Comisia include în raportul său şi o propunere adecvată cu privire la termene limită sau la valori limită mai joase pentru derogarea menţionată la nota de subsol 2 din anexa VI partea A. 8. Raportul menţionat la alineatul (7), după caz, este însoţit de propuneri conexe având în vedere Directiva 96/61/CE. ê 2001/80/CE Articolul 5 Prin derogare de la anexa III: 1. Instalaţiile cu o putere termică instalată egală cu sau mai mare de 400 MW, care nu funcţionează mai mult de următorul număr de ore pe an (valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani): - până la 31 decembrie 2015, 2000 ore; - de la 1 ianuarie 2016, 1500 de ore, sunt supuse unei valori limită de 800 mg/Nm3 pentru emisiile de dioxid de sulf. Această dispoziţie nu se aplică instalaţiilor noi pentru care se acordă o autorizaţie în temeiul articolului 4 alineatul (2). 2. Până la 31 decembrie 1999, Regatul Spaniei poate autoriza centrale electrice noi cu o putere termică instalată egală cu sau mai mare de 500 MW care ard combustibili solizi indigeni sau importaţi, care au fost puse în funcţiune înainte de sfârşitul anului 2005 şi care îndeplinesc următoarele condiţii: (a) în cazul combustibililor solizi importaţi, o valoare limită a emisiilor de dioxid de sulf de 800 mg/Nm3; (b) în cazul combustibililor solizi indigeni, o rată de desulfurare de cel puţin 60 %, cu condiţia ca capacitatea totală autorizată a instalaţiilor pentru care se aplică această derogare să nu depăşească: - 2000 MWe pentru instalaţiile care ard combustibili solizi indigeni; - în cazul instalaţiilor care ard combustibili solizi importaţi, fie 7500 MWe, fie 50 % din întreaga capacitatea nouă a tuturor instalaţiilor care ard combustibili solizi până la 31 decembrie 1999, care dintre aceste valori este mai mică. Articolul 6 În cazul instalaţiilor noi pentru care se acordă autorizaţii în temeiul articolului 4 alineatul (2) sau al instalaţiilor care intră sub incidenţa articolului 10, statele membre se asigură că se examinează fezabilitatea tehnică şi economică în ceea ce priveşte producţia combinată de energie termică şi electrică. Dacă această fezabilitate este confirmată, instalaţiile sunt perfecţionate în consecinţă, având în vedere situaţia pieţei şi a distribuţiei. ê 2001/80/CE (adaptat) Articolul 347 √ Erori de funcţionare sau oprirea echipamentului de împrăştiere Õ 1. Statele membre se asigură că autorizaţiile şi permisele prevăzute la articolul 4 prevăd procedurile legate de erorile de funcţionare sau de oprirea echipamentului de împrăştiere. 2. În special, în cazul unei întreruperi, autoritatea competentă îi solicită operatorului să reducă sau să oprească operaţiunile dacă nu pot fi reluate operaţiunile normale în termen de 24 de ore sau să exploateze instalaţia folosind combustibili puţin poluanţi. În orice caz, √ Operatorul înştiinţează Õ autoritatea competentă este notificată în termen de 48 de ore √ de la eroarea de funcţionare sau oprirea echipamentului de împrăştiere Õ . Durata cumulată a funcţionării fără echipament de împrăştiere nu poate depăşi 120 de ore în orice perioadă de 12 luni, în nici într-un caz. Autoritatea competentă poate autoriza √ acorda o Õ derogareări în √ de la Õ √ termenele Õ limităa √ prevăzute la primul şi al treilea paragraf Õ celor 24 de ore şi 120 de ore menţionate anterior în √ unul dintre Õ cazurile √ următoare Õ în care estimează că: (a) există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie sau (b) instalaţia √ de ardere Õ cu probleme ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalaţie, fapt care ar duce la o creştere totală a emisiilor. ê 2001/80/CE (adaptat) Articolul 3512 √ Monitorizarea emisiilor în aer Õ 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigurăa √ că Õ monitorizarea √ substanţelor poluante din atmosferă se desfăşoară Õ în conformitate cu partea 3 din anexa VVIII partea A, a emisiilor din instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa prezentei directive, precum şi a altor valori necesare pentru punerea în aplicare a acestei directive. Statele membre pot solicita ca această monitorizare să fie efectuată pe cheltuiala operatorului. ò nou 2. Instalarea şi funcţionarea echipamentului automatizat de monitorizare fac obiectul controlului şi testelor anuale de supraveghere prevăzute în anexa V partea 3. 3. Autoritatea competentă stabileşte localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru supravegherea emisiilor. 4. Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţii competente să verifice respectarea condiţiilor de exploatare şi a valorilor limită de emisie incluse în autorizaţie. ê 2001/80/CE (adaptat) Articolul 36 √ Respectarea valorilor limită de emisie Õ √Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate în cazul în care condiţiile prevăzute în anexa V partea 4 sunt îndeplinite. Õ ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou Articolul 378 √ Instalaţii de ardere cu combustibil multiplu Õ 1. În √ cazul unei Õ scopul acordării autorizaţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau articolul 4 alineatul (2), pentru instalaţiile de ardere cu arzător cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, precum şi pentru instalaţiile care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (3) şi a articolului 10, autorităţile competente stabilesc valorile limită de emisie √ respectând etapele următoare Õ după cum urmează: (a) în primul rând, prin adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de puterea termică instalată a √ întregii Õ instalaţiei de ardere, în conformitate cu părţile 1 şi 2 din anexaele VIII-VII; (b) în al doilea rând, prin determinarea valorilor limită de emisie relative la combustibil, care sunt obţinute prin înmulţirea valorii limită individuale de emisie √ menţionate la litera (a) Õ cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte, produsul înmulţirii împărţindu-se apoi √ şi împărţirea produsului înmulţirii Õ la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor; (c) în al treilea rând, prin agregarea valorilor limită √ de emisie Õ relative la combustibil. 2. În √ cazul Õ unităţile √ instalaţiilor de ardere Õ cu arzător cu combustibil multiplu, care folosesc reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, ð Comisia poate modifica alineatul (1) pentru a stabili, pentru dioxidul de sulf, o valoare limită de emisie medie, valabilă pentru toate instalaţiile de acest tip a căror putere termică instalată este de cel puţin 50 MW. ï prevederile pentru combustibilul cu cea mai înaltă valoare limită de emisie (combustibil determinant) se aplică, sub rezerva alineatului (1) anterior, în cazul în care, pe durata exploatării instalaţiei de ardere, proporţia în care acel combustibil contribuie la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor este de cel puţin 50 %. ò nou Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2). ê 2001/80/CE (adaptat) În cazurile în care proporţia combustibilului determinant este mai mică de 50 %, valoarea limită de emisie se determină procentual pe baza căldurii produse de combustibili distinct în raport cu suma puterilor termice produse de toţi combustibilii, după cum urmează: (a) în primul rând, prin adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de producţia de căldură instalată a instalaţiei de ardere, în conformitate cu anexele III-VII; (b) în al doilea rând, prin calcularea valorii limită de emisie a combustibilului determinant (combustibilul cu cea mai înaltă valoare limită de emisie în conformitate cu anexele III-VII şi, în cazul în care există doi combustibili cu aceeaşi valoare limită de emisie, combustibilul cu puterea termică mai mare); această valoare se obţine prin înmulţirea valorii limită de emisie stabilită de anexele III-VII pentru combustibilul respectiv cu doi, iar apoi prin scăderea din acest produs a valorii limită de emisie a combustibilului cu cea mai scăzută valoare limită de emisie; (c) în al treilea rând, prin determinarea valorilor limită de emisie relative la combustibil, care se obţin prin înmulţirea valorii limită de emisie calculate a combustibilului cu puterea termică a combustibilului determinant şi a celorlalte valori limită de emisie distincte cu puterea termică produsă de fiecare combustibil, produsul înmulţirii fiind apoi împărţit la suma puterilor termice produse de toţi combustibilii; (d) în al patrulea rând, prin agregarea valorilor limită de emisie relative la combustibili. 3. Ca alternativă la dispoziţiile alineatulului (2), se poate aplica media următoare a valorilor limită de emisie pentru dioxidul de sulf (indiferent de combinaţia de combustibili utilizată): (a) pentru instalaţiile menţionate la articolul 4 alineatele (1) şi (3): 1000 mg/Nm3, calculându-se o medie pentru toate instalaţiile de acest tip din cadrul rafinăriei; (b) pentru instalaţiile noi menţionate la articolul 4 alineatul (2): 600 mg/Nm3, calculându-se o medie pentru toate instalaţiile de acest tip din cadrul rafinăriei cu excepţia turbinelor cu gaz. Autorităţile competente se asigură că aplicarea acestei prevederi nu duce la o creştere a emisiilor de la instalaţiile existente. 4. În scopul acordării autorizaţiei prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2), pentru instalaţiile cu arzătoare cu combustibil multiplu care implică utilizarea alternativă a două sau mai multe tipuri de combustibili, precum şi pentru instalaţiile care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (3) şi a articolului 10, se aplică valorile limită de emisie stabilite de anexele III-VII pentru fiecare combustibil utilizat. Articolul 11 În cazul construcţiei unor instalaţii de ardere care pot avea efecte semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, statul membru se asigură că au loc toate informările şi consultările necesare, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului[42]. Articolul 13 Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că operatorul informează autorităţile competente, într-un termen rezonabil, cu privire la rezultatele măsurărilor permanente, la verificarea echipamentului de măsurare, la măsurările individuale şi la toate celelalte măsurări efectuate pentru a evalua respectarea dispoziţiilor prezentei directive. Articolul 15 1. Până la 31 decembrie 1990, statele membre informează Comisia cu privire la programele elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). În termen de cel mult un an de la finalizarea diferitelor etape pentru reducerea emisiilor de la instalaţii existente, statele membre înaintează Comisiei un raport global privind rezultatele obţinute în urma punerii în aplicare a programelor. Pe parcursul fiecărei etape, se solicită de asemenea şi un raport intermediar. 2. Rapoartele prevăzute la alineatul (1) conţin o prezentare de ansamblu a următoarelor: (a) toate instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa prezentei directive; (b) emisiile de dioxid de sulf şi de oxizi de azot, exprimate în tone pe an şi prin concentraţiile acestor substanţe în gazele reziduale; (c) măsurile luate deja sau planificate în vederea reducerii emisiilor, precum şi modificările privind combustibilul ales pentru utilizare; (d) modificările metodei de exploatare, efectuate deja sau planificate; (e) închiderea definitivă a instalaţiilor de ardere, deja efectuată sau planificată şi (f) după caz, valorile limită de emisie impuse de programe pentru instalaţiile existente. La determinarea emisiilor şi a concentraţiilor anuale de poluanţi din gazele reziduale, statele membre au în vedere dispoziţiile articolelor 12, 13 şi 14. 3. Statele membre care pun în aplicare articolul 5 sau dispoziţiile de la nota bene din anexa III sau din notele de subsol de la anexa VI. A prezintă Comisiei rapoarte anuale în acest sens. Articolul 17 1. Începând cu 27 noiembrie 2002, se abrogă Directiva 88/609/CEE, fără a aduce atingere alineatului (2) sau obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele limită pentru transpunerea şi punerea în aplicare a directivei respective, aşa cum sunt stabilite de anexa IX la prezenta directivă. 2. În cazul instalaţiilor noi autorizate înainte de 27 noiembrie 2002 astfel cum prevede articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă, articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (2), articolul 6, articolul 15 alineatul (3), anexele III, VI, VIII şi punctul (A).2 din anexa IX la Directiva 88/609/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/66/CE, rămân în vigoare până la 1 ianuarie 2008, după care vor fi abrogate. 3. Toate referirile la Directiva 88/609/CEE se înţeleg ca fiind referiri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă de la anexa X la prezenta directivă. ê 2000/76/CE (adaptat) Capitolul IV √Dispoziţii speciale privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor Õ ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 1 Obiective Prezenta directivă are ca obiect prevenirea sau limitarea pe cât posibil a efectelor negative ale incinerării şi coincinerării de deşeuri asupra mediului şi în special poluarea datorată emisiilor în aer, sol, apele de suprafaţă şi apele subterane, precum şi a riscurilor pe care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor. Acest obiectiv trebuie atins prin impunerea unor condiţii de exploatare şi a unor cerinţe tehnice stricte, prin stabilirea de valori limită de emisie pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare de deşeuri din Comunitate şi prin respectarea în egală măsură a cerinţelor din Directiva 75/442/CEE. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 382 Domeniul de aplicare 1. Prezentula capitol directivă se aplică instalaţiilor de incinerare √ a deşeurilor Õ şi √ instalaţiilor de Õ coincinerare √ a deşeurilor care incinerează sau coincinerează deşeuri solide sau lichide Õ . Articolul 3 Definiţii În sensul prezentuluiei capitol directive, √ instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor includ Õ : 1. „deşeu” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE; 2. „deşeu periculos” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (19). Cerinţele speciale privind deşeurile periculoase din prezenta directivă nu se aplică următoarelor deşeuri periculoase: (a) deşeuri lichide combustibile, inclusiv uleiurile uzate definite la articolul 1 din Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate (20), cu condiţia ca ele să îndeplinească următoarele criterii:. (i) conţinutul masic de hidrocarburi aromatice policlorurate, de exemplu, de policlorobifenili (PCB) sau de pentaclorofenol (PCP), nu depăşeşte concentraţiile stabilite de legislaţia comunitară în domeniu; (ii) aceste deşeuri nu se transformă în deşeuri periculoase din cauza unor constituenţi enumeraţi la anexa II la Directiva 91/689/CEE prezenţi în cantităţi sau concentraţii incompatibile cu realizarea obiectivelor fixate la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE; şi (iii) puterea lor calorifică netă atinge cel puţin 30 MJ per kilogram; (b) orice deşeu lichid combustibil, care, în gazele care rezultă direct din arderea sa, nu poate genera alte emisii decât cele provenind din arderea combustibilului gazos definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 93/12/CEE a Consiliului (21) sau o concentraţie de emisii mai mare decât a celor provenind din arderea combustibilului gazos definit astfel; 3. „deşeuri urbane în amestec” înseamnă deşeurile menajere precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute de anexa la Decizia 94/3/CE a Comisiei(22), poziţia 20 01, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri menţionate la poziţia 20 02 din anexa respectivă; 4. „instalaţie de incinerare” înseamnă orice echipament sau unitate tehnică fixă sau mobilă destinată în mod specific tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin ardere. Prin tratament termic se înţelege incinerarea prin oxidare sau orice alt procedeu de tratament termic, de exemplu, piroliza, gazificarea sau transformarea plasmatică, în măsura în care substanţele rezultate sunt apoi incinerate. Prezenta definiţie include amplasamentul şi ansamblul instalaţiei formate din toate liniile de incinerare √ sau de coincinerare Õ, instalaţiile de recepţie, de depozitare şi de tratare prealabilă a deşeurilor √ la faţa locului Õ pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor de eşapament √ reziduale Õ; pe amplasament, instalaţiile de tratare sau de depozitare √ la faţa locului Õ a reziduurilor şi a apelor reziduale;, coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare √ sau coincinerare Õ, de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare √ sau coincinerare Õ .; 5. „instalaţie de coincinerare” înseamnă o instalaţie fixă sau mobilă al cărei obiectiv esenţial este producerea de energie sau de produse materiale şi: care utilizează deşeuri drept combustibil obişnuit sau suplimentar sau în care deşeurile sunt supuse unui tratament termic în vederea eliminării lor. În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea unui tratament termic deşeurilor, instalaţia trebuie considerată ca o instalaţie de incinerare √ a deşeurilor Õ în sensul punctului 4. Prezenta definiţie include amplasamentul şi ansamblul instalaţiei formate din liniile de coincinerare, instalaţiile de recepţie, de depozitare, de tratare prealabilă a deşeurilor pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor de eşapament; pe amplasament, instalaţiile de tratare sau de depozitare a reziduurilor şi a apelor reziduale; coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiilor de incinerare şi de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare; 6. „instalaţie de incinerare sau de coincinerare existentă” înseamnă o instalaţie de incinerare sau coincinerare: (a) care este în activitate şi pentru care a fost eliberat un aviz în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare înainte de 28 decembrie 2002 sau (b) care este autorizată sau înregistrată în vederea incinerării sau coincinerării şi pentru care a fost eliberat un aviz înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare, cu condiţia ca instalaţia să fi fost fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2003 sau (c) care, din punctul de vedere al autorităţilor competente, face obiectul unei cereri complete de autorizare, înainte de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2004; 7. „capacitate nominală” înseamnă suma capacităţilor de incinerare a cuptoarelor care compun instalaţia de incinerare, specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se seama, în special, de valoarea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră; 8. „emisia” înseamnă emisia directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot, generată de surse exacte sau difuze din instalaţie în aer, apă sau sol; 9. „valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu trebuie depăşită în cursul uneia sau mai multor perioade specificate. 10. „dioxine şi furani” înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi la anexa I; 11. „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau controlează instalaţia sau, în cazul în care legislaţia internă prevede astfel, orice persoană căreia i-a fost delegată o competenţă economică determinată asupra funcţionării tehnice a instalaţiei; 12. „aviz” înseamnă una sau mai multe decizii scrise, emise de autoritatea competentă, prin care se acordă autorizaţia de a exploata o instalaţie, sub rezerva respectării anumitor condiţii care garantează că instalaţia corespunde tuturor cerinţelor din prezenta directivă. Un aviz poate fi emis pentru una sau mai multe instalaţii sau pentru părţi de instalaţii de pe acelaşi amplasament, exploatate de acelaşi operator; 13. „reziduu” înseamnă orice materie lichidă sau solidă (inclusiv cenuşa şi zgura; cenuşa volantă şi prafuri de cazane; produsele solide de reacţie provenind din tratarea gazelor; nămolurile de epurare provenite din tratarea apelor reziduale; catalizatorii uzaţi şi carbonul activ uzat) corespunzând definiţiei de „deşeu” prevăzute la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, care rezultă din procesul de incinerare sau coincinerare, din tratarea gazelor de eşapament sau a apelor reziduale sau din orice altă operaţie realizată în instalaţia de incinerare sau de coincinerare. ê 2000/76/CE articolul 2 (adaptat) 2. Cu toate acestea, se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive, următoarele instalaţii: √Acest capitol nu se aplică următoarelor instalaţii: Õ (a) instalaţii în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri: √(i) deşeurile enumerate la articolul 3 alineatul (21) litera (b), Õ (i) deşeuri vegetale agricole şi forestiere; (ii) deşeuri vegetale provenind din industria alimentară, dacă se valorifică căldura produsă; (iii) deşeuri vegetale fibroase rezultate din producţia de celuloză virgină şi din producţia de hârtie obţinută din celuloză, dacă sunt coincinerate la locul de producere şi dacă este valorificată căldura produsă; (iv) deşeuri de lemn, cu excepţia celor care sunt susceptibile de a conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele în urma unui tratament cu conservanţi pentru lemn sau a placării, incluzând, în special, deşeurile de lemn de acest tip provenind din deşeuri de construcţie sau de demolare; (v) deşeuri de plută; (iivi) √ deşeurile Õ radioactive; (iiivii) √ carcasele Õ de animale, prevăzute de Directiva 90/667/CEE, fără a aduce atingere modificărilor sale ulterioare Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman [43] ; (ivviii) √ deşeurile Õ rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaz provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora; (b) instalaţii experimentale de cercetare, de dezvoltare şi de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 394 Solicitarea √ Cereri de autorizare Õ şi acordarea avizului 1. Fără a aduce atingere articolului 11 din Directiva 75/442/CEE sau articolului 3 din Directiva 91/689/CEE, nici o instalaţie de incinerare sau coincinerare nu se exploatează fără ca un aviz să fi fost emis pentru desfăşurarea acestor activităţi. 2. Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, Oo solicitare √ cerere Õ de aviz √ autorizare Õ adresată autorităţii competente pentru o instalaţie de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ o instalaţie Õ de coincinerare √ a deşeurilor Õ conţine o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că √ sunt îndeplinite următoarele cerinţe Õ : (a) instalaţia este concepută şi echipată şi va fi √ menţinută şi Õ exploatată astfel încât să fie respectate cerinţele din prezenta directivă acest capitol şi ţinând seama de categoriile de deşeuri incinerate √ sau coincinerate Õ ; (b) căldura obţinută √ rezultată Õ prin incinerare şi coincinerare se valorifică √ recuperează Õ, atunci când este posibil, în special prin producţia √ generare Õ combinată de căldură, şi electricitate, producţia de abur de uz industrial sau √ electricitate Õ prin termoficare; (c) reziduurile produse vor fi cât mai reduse şi mai puţin nocive posibil şi, după caz, reciclate; (d) eliminarea reziduurilor a căror producţie nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea legislaţiei interne şi comunitare. 3. Avizul nu se emite decât în cazul în care din cerere reiese că tehnicile propuse pentru măsurarea emisiilor în aer îndeplinesc cerinţele de la anexa III şi, în ceea ce priveşte apa, îndeplinesc cerinţele de la anexa III punctele 1 şi 2. Articolul 40 √ Condiţii de autorizare Õ 14. Avizul √ Autorizaţia Õ √ include următoarele Õ emis de către autoritatea competentă pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare satisface toate condiţiile aplicabile, definite de directivele 91/271/CEE, 96/61/CE, 96/62/CE, 76/464/CEE şi 1999/31/CE şi, în plus: (a) enumeră explicit √ o listă a tuturor Õ categoriilore de deşeuri care pot fi tratate. Lista utilizează, √ utilizând Õ dacă este posibil, cel puţin categoriile de deşeuri stabilite prevăzute în lista europeană a deşeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei Catalogul european al deşeurilor (CED) şi √ cuprinzând Õ conţine, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri √ din fiecare categorie Õ ; (b) menţionează capacitatea totală de incinerare şi de coincinerare a instalaţiei; ê 2000/76/CE articolul 8 alineatul (6) (adaptat) 6. Avizul: (ca) stabileşte valorile limită de emisie √ în aer şi în apă Õ; pentru substanţele poluante menţionate la anexa IV, în conformitate cu alineatul (2) pentru respectarea cerinţelor prevăzute la alineatul (3) litera (a); (db) defineşte parametrii de control ai funcţionării pentru apele uzate, cel puţin √ cerinţele privind Õ pentru pH-ul, temperaturaă şi debitul √ evacuărilor de ape reziduale; Õ ê 2000/76/CE (adaptat) (ec) indică procedurile √ şi frecvenţele Õ de prelevare de probe şi măsurare utilizate pentru îndeplinirea cerinţelor care impun măsurarea periodică a fiecărui poluant al aerului şi al apei √ care trebuie utilizate pentru a respecta condiţiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor Õ .; ê 2000/76/CE articolul 13 (adaptat) (f) Autoritatea competentă stabileşte în aviz durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora concentraţiile de substanţe reglementate ale emisiilor √ emisiile Õ în atmosferă şi ale √ evacuările de Õ apelor reziduale epurate pot depăşi valorile limită de emisie prevăzute. ê 2000/76/CE (adaptat) 25. În plus faţă de indicaţiile prevăzute la alineatul √ (1) Õ (4), avizul emis √ autorizaţia acordată Õ de către autoritatea competentă pentru o instalaţie de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ o instalaţie Õ de coincinerare √ a deşeurilor Õ care utilizează deşeuri periculoase include următoarele elemente: (a) enumeră √ o listă a Õ cantităţilore de deşeuri periculoase din diferite categorii care pot fi tratate; (b) specifică, pentru aceste deşeuri periculoase, debitul masic minim şi maxim, valorile calorifice minime şi maxime şi conţinutul maximal de substanţe poluante, de exemplu, PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele √ şi alte substanţe poluante Õ . 36. Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, Sstatele membre pot enumera categoriile de deşeuri care se √ includ Õ menţionează în aviz √ autorizaţie Õ şi a căror coincinerare poate fi autorizată în √ anumite Õ categorii definite de instalaţii de coincinerare √ a deşeurilor Õ. 7. Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, 4. Aautoritatea competentă revizuieşte periodic şi actualizează, după caz, condiţiile √ de autorizare Õ asociate avizului. 9. În cazul în care o instalaţie de incinerare sau coincinerare nu corespunde dispoziţiilor avizului, în special în ceea ce priveşte valorile limită de emisie pentru aer şi apă, autorităţile competente iau măsurile care se impun pentru a asigura respectarea acestor dispoziţii. Articolul 417 √ Controlul emisiilor Õ Valorile limită ale emisiilor în aer ê 2000/76/CE articolul 6 alineatul (5) (adaptat) 15. Instalaţiile de incinerare şi coincinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât să se evite evacuarea în atmosferă a unor emisii care antrenează o poluare atmosferică importantă la nivelul solului; în particular, Ggazele √ reziduale Õ de eşapament √ provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor Õ trebuie evacuate în mod controlat şi în conformitate cu normele comunitare relevante privind calitatea aerului, printr-un coş de fum a cărui înălţime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea oamenilor √ umană Õ şi mediul. ê 2000/76/CE (adaptat) 21.√Emisiile în aer provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie prevăzute în părţile 3 şi 4 ale anexei VI sau valorile determinate în conformitate cu partea 4 din anexa respectivă Õ Instalaţiile de incinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât valorile limită de emisie stabilite la anexa V să nu fie depăşite în gazele de eşapament. 2. Instalaţiile de coincinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât valorile limită de emisie determinate în conformitate cu anexa II să nu fie depăşite în gazele de eşapament; În cazul în care într-o instalaţie de coincinerare √ a deşeurilor Õ mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deşeuri periculoase √ sau dacă instalaţia coincinerează deşeuri urbane în amestec netratate Õ, se aplică valorile limită de emisie stabilite înde anexa VIV partea 3. 3. Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie se raportează la condiţiile prevăzute la articolul 11. 4. În cazul coincinerării de deşeuri urbane în amestec şi netratate, valorile limită se stabilesc în conformitate cu anexa V, iar anexa II nu se aplică. 5. Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot stabili valori limită de emisie pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi. Articolul 8 Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament 1. Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament de la o instalaţie de incinerare sau de coincinerare trebuie să facă obiectul unui aviz emis de către autorităţile competente. 32. Evacuarea în mediul acvatic a apelor reziduale rezultate din epurarea gazelor √ reziduale Õ de eşapament se limitează în măsura posibilului, √ iar concentraţiile de substanţe poluante nu depăşesc Õ cel puţin conform valorileor limită de emisie stabilite înde anexa VIIV partea 5. 3. Cu condiţia ca o dispoziţie specială din aviz să prevadă astfel, apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament pot fi deversate în mediul acvatic după tratament separat, cu condiţia: (a) să îndeplinească condiţiile dispoziţiilor comunitare, de drept intern şi locale aplicabile privind valorile limită de emisie şi (b) concentraţia masică a substanţelor poluante prevăzute de anexa IV să nu depăşească valorile limită de emisie prevăzute de anexa în cauză. 4. Valorile limită de emisie se aplică în momentul √ punctul Õ în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor √ reziduale Õ de eşapament, conţinând substanţele poluante prevăzute de anexa IV, sunt evacuate din instalaţia de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ din instalaţia de Õ coincinerare √ a deşeurilor Õ . În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape reziduale, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, măsurătorile prevăzute la articolul 11 trebuie efectuate de către operator după următoarele metodologii: (a) pe fluxul de ape reziduale provenite din sistemul de epurare a gazelor de eşapament, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor reziduale; (b) pe fluxul sau fluxurile de alte ape reziduale înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor reziduale; (c) în punctele în care apele reziduale provenite din instalaţia de incinerare sau coincinerare sunt deversate în urma tratării. Operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament pentru a verifica dacă se respectă valorile limită de emisie indicate la anexa IV pentru fluxurile de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament. În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate la anexa IV. 5. În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor √ reziduale Õ de eşapament conţinând substanţele poluante prevăzute de anexa IV sunt tratate în afara instalaţiei de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ a instalaţiei Õ de coincinerare √ a deşeurilor Õ, într-o instalaţie de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape reziduale, valorile limită de emisie menţionate √ prevăzute Õ înla anexa VIIV partea 5 trebuie aplicate în punctul în care apele reziduale ies din instalaţia de tratare. √În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate împreună cu alte surse de ape reziduale, pe amplasamentul instalaţiei sau în afara acestuia, Õ În cazul în care această instalaţie de tratare din afara amplasamentului nu este destinată exclusiv tratării apelor reziduale provenite din instalaţii de incinerare, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic, √ utilizând rezultatele măsurătorilor Õ prevăzute în anexa VI partea 6 punctul 2 la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c), pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor √ reziduale Õ de eşapament, pentru a verifica dacă se respectă valorile limită de emisie prevăzute de anexa IV pentru fluxurile de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament. În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate înla anexa VIIV partea 5. 57. Amplasamentele instalaţiilor de incinerare √ a deşeurilor Õ şi √ ale instalaţiilor Õ de coincinerare √ a deşeurilor Õ, inclusiv zonele asociate de depozitare a deşeurilor, trebuie concepute şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane. în conformitate cu dispoziţiile din legislaţia comunitară în domeniu. În plus, Ttrebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalaţiei de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ al instalaţiei Õ de coincinerare √ a deşeurilor Õ, precum şi pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din operaţii de luptă contra incendiului. Capacitatea de depozitare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate şi tratate înainte de deversare, dacă este nevoie. 8. Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot stabili valori limită de emisie pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi. ê 2000/76/CE articolul 13 (adaptat) 63. Fără a aduce atingere articolului 456 alineatul (43) litera (c), instalaţia de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ de Õ coincinerare √ a deşeurilor Õ sau √ cuptoarele individuale care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau de coincinerare a deşeurilor Õ linia de incinerare nu continuă în niciun caz să incinereze deşeuri mai mult de patru ore fără întrerupere în cazul depăşirii valorilor limită de emisie.; în plus, Ddurata cumulată de funcţionare pe an în asemenea condiţii trebuie să fie mai mică de şaizeci de ore. √ Durata prevăzută la al doilea paragraf Õ Această durată de şaizeci de ore se aplică √ cuptoarelor Õ liniilor din ansamblul instalaţiei care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor √ reziduale Õ de ardere. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 4213 Condiţii anormale de exploatare √ Defecţiuni Õ 2. În cazul unei defecţiuni, operatorul reduce sau întrerupe funcţionarea instalaţiei cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcţiune normală. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 4311 Cerinţe privind măsurătorile √ Monitorizarea emisiilor Õ 1. Statele membre se asigură, fie specificând în fişa tehnică anexată avizului cerinţele care trebuie respectate, fie prin adoptarea de dispoziţii generale obligatorii, că √ monitorizarea emisiilor se desfăşoară în conformitate cu anexa VI părţile 6 şi 7 Õ se respectă alineatele (2)-(12) şi (17) în ceea ce priveşte atmosfera şi alineatele (9) şi (14)-(17) în ceea ce priveşte apa. 2. Măsurătorile poluanţilor atmosferici indicate mai jos se efectuează în instalaţia de incinerare şi coincinerare, în conformitate cu anexa III: (a) măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulbere totală, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2; (b) măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor de eşapament; (c) cel puţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor douăsprezece luni de exploatare se efectuează măsurători cel puţin din trei în trei luni. Statele membre pot fixa frecvenţe de măsurare pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi în cazul în care pentru aceştia sunt stabilite valori limită. 3. Perioada de rezidenţă, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de eşapament trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată la punerea în funcţiune a instalaţiei de incinerare sau coincinerare şi în condiţiile de exploatare cele mai nefavorabile care se pot prevedea. 4. Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu alineatul (2) litera (c). 5. Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele de eşapament prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor. 6. Autoritatea competentă poate autoriza, în aviz, înlocuirea măsurătorii continue a HCl, HF şi SO2 în instalaţiile de incinerare sau coincinerare cu măsurători periodice în sensul alineatului (2) litera (c), în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanţe poluante menţionate mai sus nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite. 7. Autoritatea competentă poate autoriza în avizul emis reducerea frecvenţei măsurătorilor periodice de la de două ori pe an la o dată la doi ani pentru metale grele şi de la de două ori pe an la o dată pe an pentru dioxine şi furani, în cazul în care emisiile rezultate din coincinerare sau incinerare sunt mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie determinate în conformitate cu anexa II sau anexa V şi în cazul în care există criterii pentru respectarea dispoziţiilor, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Aceste criterii se bazează cel puţin pe dispoziţiile de la al doilea paragraf literele (a) şi (b). Până la 1 ianuarie 2005, reducerea frecvenţei măsurătorilor poate fi autorizată chiar dacă nu există asemenea criterii, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: (a) deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate şi care prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (d); (b) există pentru aceste deşeuri criterii naţionale de calitate care au fost notificate Comisiei; (c) coincinerarea şi incinerarea acestor deşeuri sunt conforme planurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE; (d) operatorul poate să ofere autorităţii competente dovada că emisiile sunt, în orice situaţie, net inferioare valorilor limită stabilite de anexa II sau anexa V pentru metale grele, dioxine şi furani; această evaluare trebuie să aibă la bază informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi măsurători ale emisiilor poluanţilor în cauză; € criteriile de calitate şi noua periodicitate a măsurătorilor sunt specificate în aviz şi (f) toate deciziile privind frecvenţa măsurătorilor prevăzute de acest alineat, precum şi informaţiile privind volumul şi calitatea deşeurilor în cauză se comunică anual Comisiei. 8. Rezultatele măsurătorilor efectuate în vederea verificării respectării valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii, în ceea ce priveşte oxigenul, conform formulei de la anexa VI: (a) temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 11 %, gaz uscat, în gazele de eşapament din instalaţiile de incinerare; (b) temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 3 %, gaz uscat, în gazele de eşapament în momentul incinerării de uleiuri uzate definite de Directiva 75/439/CEE; (c) în cazul în care deşeurile sunt incinerate sau coincinerate într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi raportate la conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte; (d) în cazul coincinerării, rezultatele măsurătorilor se raportează la conţinutul total de oxigen calculat conform indicaţiilor de la anexa II. Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor de eşapament, într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare care tratează deşeuri periculoase, uniformizarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul aplicabil standard de oxigen. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 10 Controlul și supravegherea 1. Se instalează echipamente de măsurare și se utilizează tehnici pentru supravegherea parametrilor, condițiilor și concentrațiilor masice relevante pentru procedeul de incinerare sau de coincinerare. 2. Dispozițiile privind măsurătorile care trebuie efectuate se stabilesc în avizul emis de către autoritatea competentă sau în fișa tehnică anexată. 23. Instalarea corectă și funcționarea automatizată a √ sistemelor automatizate de măsurare Õ a echipamentului de supraveghere a emisiilor în aer și în apă sunt supuse anual unui control și √ unor teste Õ unui test de verificare √ conform dispozițiilor din anexa VI partea 6 punctul 1 Õ. Calibrarea trebuie să se realizeze prin măsurători paralele cu ajutorul metodelor de referință, cel puțin o dată la trei ani. 34. √ Autoritatea competentă stabilește Õ localizarea punctelor de prelevare Ö eșantionare Õ sau măsurare √ care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor Õ se stabilește de către autoritatea competentă. 5. Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu anexa III punctele 1 și 2. ê 2000/76/CE articolul 11 (adaptat) 49. Toate rezultatele √ monitorizării Õ măsurătorilor sunt înregistrate, procesate și prezentate √ astfel încât să permită Õ corespunzător pentru a permite √ autorității Õ autorităților competente să verifice, conform unor proceduri ce vor fi stabilite de autoritățile în cauză, dacă sunt respectate condițiile de exploatare autorizate și valorile limită de emisie √ incluse în autorizație Õstabilite de prezenta directivă. 10. În ceea ce privește evacuările în atmosferă, valorile limită de emisie se consideră respectate dacă: (a) - nici una dintre mediile zilnice nu depășește vreuna din valorile limită de emisie menționate la anexa V litera (a) sau la anexa II; - 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depășesc valoarea limită de emisie menționată la anexa V litera (e) prima liniuță; (b) nici una dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depășește valorile limită de emisie menționate la anexa V litera (b) coloana A sau, după caz, 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depășesc valorile limită de emisie menționate la anexa V litera (b) coloana B; (c) nici una dintre mediile pentru perioada de prelevare prevăzută pentru metale grele, dioxine și furani nu depășește valorile limită de emisie menționate la anexa V literele (c) și (d) sau anexa II; (d) se respectă dispozițiile de la anexa V litera (e) liniuța a doua sau de la anexa II. 11. Mediile pentru o jumătate de oră și mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcționare efectivă (cu excepția fazelor de pornire și de stingere, când nu este incinerat nici un deșeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la anexa III punctul 3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate. Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncționalității sau întreținerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncționalității sau întreținerii sistemului de măsurare continuă. 12. Valorile medii ale perioadei de prelevare și valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) și ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităților prevăzute la articolul 10 alineatele (2) și (4) și la anexa III. 513. De îndată ce tehnicile de măsurare corespunzătoare vor fi disponibile în Comunitate, Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, decide √ stabilește Õ data de la care se efectuează măsurarea continuă a valorilor limită de emisie pentru √ emisiilor în aer de Õ metale grele, dioxine și furani în aer, în conformitate cu anexa III. ò nou Aceste măsuri de modificare a unor elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2). ê 2000/76/CE articolul 11 (adaptat) Articolul 44 √ Respectarea valorilor limită de emisie Õ 10. Valorile limită de emisie în aer √ și în apă Õ se consideră respectate dacă √ sunt îndeplinite condițiile descrise în anexa VI partea 8 Õ. 14. Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate: (a) măsurători continue ale parametrilor prevăzuți la articolul 8 alineatul (6) litera (b); (b) măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de solide în suspensie; Ca alternativă, statele membre pot prevedea măsurători prin prelevare reprezentativă, proporțională cu fluxul dintr-o perioadă de 24 de ore; (c) măsurătorile efectuate cel puțin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporțional cu fluxul deversărilor pentru o perioadă de 24 de ore al substanțelor poluante prevăzute la articolul 8 alineatul (3) cu privire la punctele 2-10 de la anexa IV; (d) cel puțin un set de măsurători la șase luni pentru dioxine și furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalației se efectuează măsurători cel puțin o dată la trei luni. Statele membre pot stabili frecvențe de măsurare pentru emisia de hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alți poluanți, în cazul în care au stabilit valori limită. 15. Supravegherea masei substanțelor poluante prezente în apele reziduale tratate se efectuează în conformitate cu legislația comunitară și este prevăzută în aviz, care indică de asemenea frecvența măsurătorilor care trebuie efectuate. 16. Valorile limită de emisie pentru apă se consideră respectate în următoarele cazuri: (a) pentru cantitățile totale de solide în suspensie (substanța poluantă 1), 95 % și 100 % din valorile măsurate nu depășesc valorile limită de emisie respective menționate la anexa IV; (b) pentru metalele grele (substanțele poluante 2-10), cel mult o măsurătoare pe an depășește valorile limită de emisie menționate la anexa IV; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, cel mult 5 % din aceste probe depășesc valorile limită de emisie menționate la anexa IV; (c) pentru dioxine și furani (substanțe poluante 11), măsurătorile semestriale nu depășesc valoarea limită de emisie stabilită la anexa IV. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 456 Condiții de exploatare 1. Instalațiile de incinerare √ a deșeurilor Õ se exploatează √ astfel încât Õ să se atingă un nivel de incinerare la care conținutul de carbon organic total (COT) al cenușii și zgurii și al cenușii să fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5 % din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici corespunzătoare de pretratare a deșeurilor. 2. Instalațiile de incinerare √ a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor Õ sunt concepute, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din proces √ incinerarea și coincinerarea deșeurilor Õ să fie aduse, în mod controlat și omogen, timp de două secunde, la o temperatură de √ cel puțin Õ 850 °C,√ timp de cel puțin două secunde Õ măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie, autorizat de autoritatea competentă. Dacă √ sunt incinerate sau coincinerate Õ deșeuri periculoase, având un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura √ necesară conformării cu primul paragraf este de cel puțin 1 100°C Õ trebuie adusă la 1 100 °C timp de cel puțin două secunde. √ În instalațiile de incinerare a deșeurilor, temperaturile prevăzute la primul și al doilea paragraf trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie. Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie Õ. 3. Fiecare linie √ cameră de combustie Õ a instalației √ unei instalații Õ de incinerare √ a deșeurilor Õ este echipată cu cel puțin un arzător de rezervă. Acest arzător care trebuie să pornească √ se pornește Õ automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de 850 °C sau de 1 100 °C, după caz, √ temperatura prevăzută la alineatul (2) Õ după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate și în fazele de pornire și de stingere oprire cu scopul de a asigura în permanență temperatura de 850 °C sau 1 100 °C, după caz, √ temperaturile respective Õ în timpul fazelor menționate și, de asemenea, în perioada în care deșeurile nearse se află în camera de combustie. În momentul pornirii și stingerii, sau când temperatura gazelor de combustie scade sub 850 °C sau 1 100 °C, după caz, Aarzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma combustiei √ arderii Õ combustibilului lichid definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 75/716/CEE a Consiliului 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi [44] , a gazului lichid sau a gazelor naturale. 2. Instalațiile de coincinerare sunt concepute, echipate, construite sau exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deșeurilor să fie aduse în mod controlat și omogen la o temperatură de 850 °C timp de două secunde. În cazul deșeurilor periculoase cu conținut de substanțe organice halogenate mai mare de 1 %, exprimat în clor, temperatura trebuie să ajungă la 1 100 °C. 43. Instalațiile de incinerare √ a deșeurilor Õ și √ instalațiile Õ de coincinerare √ a deșeurilor Õ sunt echipate și utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deșeuri √ în următoarele situații Õ : (a) în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura √ prevăzută la alineatul (2) Õ de 850 °C sau 1 100 °C, după caz, sau temperatura precizată la articolul 46 alineatul (1)la alineatul (4); (b) de fiecare dată când nu se menține temperatura √ prevăzută la alineatul (2) Õ de 850°C sau 1 100°C, după caz, sau temperatura precizată la articolul 46 alineatul (1)alineatul (4); (c) de fiecare dată când măsurătorile continue prevăzute de prezenta directivă arată că una dintre valorile limită de emisie este depășită din cauza unor dereglări sau disfuncționalități ale sistemelor de epurare √ a gazelor reziduale Õ. 56. Căldura produsă prin de √ instalațiile de Õ incinerare √ a deșeurilor Õ sau de √ instalațiile de Õ coincinerare √ a deșeurilor Õ este valorificată în măsura posibilului. 67. Deșeurile din activități medicale cu riscuri de infectare ar trebui √ trebuie Õ introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate în prealabil cu alte categorii de deșeuri și fără a fi manipulate în mod direct. 78. Administrarea √ Statele membre se asigură că instalațiaei Õ de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ instalația de Õ coincinerare √ a deșeurilor Õ trebuie asigurată √ este exploatată și controlată Õ de către o persoană fizică având competența necesară pentru acest tip de activitate. Articolul 46 Autorizația de modificare a condițiilor de exploatare 1.4. Autoritatea competentă poate autoriza condiții diferite de cele prevăzute la articolul 45 alineatul alineatele (1), (2) și (3) și, în ceea ce privește temperatura, la alineatul (4) din același articol (3) și înscrise în aviz √ autorizație Õ pentru anumite categorii de deșeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiția respectării √ celorlalte Õ cerințelor ale prezentului capitolprezentei directive. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizații. 2. √ În cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor, Õ sSchimbarea condițiilor de exploatare nu poate cauza o producție mai mare de reziduuri sau o producție de reziduuri cu conținut mai mare de poluanți organici √ substanțe organice poluante Õ decât reziduurile care ar fi fost obținute în condițiile prevăzute la alineatul articolul 45 alineatele (1), (2) și (3). Autoritatea competentă poate autoriza condiții diferite de cele prevăzute la alineatul (2) și, în ceea ce privește temperatura, la alineatul (3) înscrise în aviz pentru anumite categorii de deșeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiția respectării cerințelor prezentei directive. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizații. O astfel de autorizație trebuie să fie condiționată cel puțin de respectarea dispozițiilor privind valorile limită de emisie stabilite la anexa V pentru carbonul organic total sau pentru monoxidul de carbon (CO). 3. √ Instalațiile de coincinerare a deșeurilor, autorizate să modifice condițiile de exploatare în conformitate cu alineatul (1), respectă cel puțin valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3 pentru carbonul organic total sau pentru monoxidul de carbon (CO). Õ În cazul coincinerării propriilor deșeuri la locul producerii acestora în Ccazanele pentru scoarță existente √ utilizate în Õ industria celulozei pentru hârtie și a hârtiei, √ care coincinerează deșeuri din scoarță la locul producerii acestora, aflate în activitate și pentru care a fost eliberată o autorizație înainte de 28 decembrie 2002 și care sunt autorizate să își modifice condițiile de exploatare în conformitate cu alineatul (1) respectă Õ o astfel de autorizație trebuie să fie condiționată cel puțin de respectarea dispozițiilor valorile limită de emisie stabilite la anexa VI V partea 3 pentru carbonul organic total. √ 4. Statele membre comunică Comisiei Õ Ttoate condițiile de exploatare √ autorizate Õ determinate în conformitate cu prezentul alineat alineatele (1), (2) și (3) și rezultatele verificărilor efectuate, sunt comunicate de către statul membru Comisiei în cadrul informațiilor furnizate conform dispozițiilor √ de la articolul 67 Õ privind întocmirea rapoartelor. Articolul 475 Livrarea și recepția deșeurilor 1. Operatorul instalației de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ al instalației Õ de coincinerare √ a deșeurilor Õ ia toate măsurile de precauție necesare privind livrarea și recepția deșeurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane, precum și √ alte efecte negative asupra mediului, Õ mirosurile, zgomotul și riscurile directe pentru sănătatea oamenilor. Aceste măsuri trebuie să respecte cel puțin cerințele prevăzute la alineatele (3) și (4). 2. Operatorul determină masa fiecărei categorii de deșeuri, dacă este posibil conform clasificării din Catalogul european al deșeurilor instituit prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei CED, înainte să se accepte recepția deșeurilor în instalația de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ în instalația Õ de coincinerare √ a deșeurilor Õ . 3. Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ într-o instalație Õ de coincinerare √ a deșeurilor Õ, operatorul trebuie să aibă la dispoziția sa √ să colecteze Õ informații privind deșeurile, în special pentru a verifica conformitatea cu cerințele avizului √ autorizației Õ precizate la articolul 4 40 alineatul (5) (2). Aceste informații cuprind √ următoarele Õ : (a) toate informațiile administrative privind procesul de producție, conținute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a); (b) compoziția fizică și, în măsura posibilului, compoziția chimică a deșeurilor, precum și toate celelalte informații care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut; (c) riscurile inerente deșeurilor, substanțele cu care ele nu pot fi amestecate și măsurile de precauție ce trebuie luate în momentul manipulării lor. 4. Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ într-o instalație Õ de coincinerare √ a deșeurilor Õ, operatorul efectuează cel puțin următoarele proceduride recepție: (a) verificarea documentelor impuse de dispozițiile Directivei 91/689/CEE √ 20../…/CE Õ și, după caz, de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană[45], precum și de dispozițiile privind transporturile √ legislația privind transportul de Õ substanțe √ mărfuri Õ periculoase; (b) prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica, prin efectuarea de controale, conformitatea lor cu informațiile prevăzute la alineatul (3) și pentru a permite autorităților competente să determine tipul deșeurilor tratate, cu excepția cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă, spre exemplu în cazul deșeurilor din activități medicale cu riscuri de infectare. Aceste probe √ Probele menționate la litera (b) se păstrează Õ trebuie să fie păstrate cel puțin o lună după incinerarea √ sau coincinerarea deșeurilor în cauză Õ . 5. Autoritățile √ Autoritatea Õ competentăe poate √ pot Õ acorda derogări de la alineatele (2)-(4) pentru √ instalațiile de incinerare a deșeurilor sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor care fac parte dintr-o instalație menționată la capitolul II și care incinerează sau coincinerează numai deșeuri produse în cadrul instalației respective Õ instalațiile industriale sau pentru întreprinderile care incinerează sau coincinerează doar propriile lor deșeuri în locul în care acestea sunt produse, cu condiția să fie respectate cerințele din prezenta directivă. Articolul 489 Reziduuri 1. Cantitatea și nocivitatea reziduurilor generate de exploatarea instalației de incinerare sau coincinerare trebuie reduse √ se reduc Õ la minimum. Reziduurile trebuie reciclate √ se reciclează Õ , după caz, direct în instalație sau în exterior în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă în domeniu. 2. Transportul și depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă de praf, cum ar fi prafurile provenite din cazane și reziduurile uscate rezultate din tratarea gazelor de combustie, se efectuează astfel încât să se evite dispersarea √ reziduurilor respective Õ în mediu, spre exemplu în containere închise. 3. Înaintea definirii filierelor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor din instalații de incinerare și coincinerare, se efectuează teste corespunzătoare pentru a determina caracteristicile fizice și chimice, precum și potențialul de poluare al diferitelor reziduurilor rezultate din incinerare. Analiza √ Testele respective Õ se efectuează asupra fracțiunii solubile totale și fracțiunii solubile de metale grele. ê 2000/76/CE articolul 4 (adaptat) Articolul 49 √ Modificare substanțială Õ 8. În cazul în care operatorul √ O modificare survenită în exploatarea Õ unei instalații de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ a unei instalații de Õ coincinerare √ a deșeurilor care tratează doar Õ de deșeuri nepericuloase √ în cadrul unei instalații care face obiectul capitolului II, Õ are în vedere o modificare a exploatării care presupune √ implică Õ incinerarea sau coincinerarea de deșeuri periculoase, această modificare este considerată substanțială în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din Directiva 96/61/CE, și se aplică articolul 12 alineatul (2) din decizia în cauză. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 5012 √ Rapoarte și informarea publicului cu privire la instalațiile de incinerare a deșeurilor și la instalațiile de coincinerare a deșeurilor Õ Accesul la informație și participarea publicului 1. Fără a aduce atingere Directivei 90/313/CEE a Consiliului[46] și Directivei 96/61/CE a Consiliului, Ssolicitările de avize √ autorizații Õ noi pentru instalații de incinerare √ a deșeurilor Õ și √ pentru instalații de Õ coincinerare √ a deșeurilor Õ sunt puse la dispoziția publicului, cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri publice cum ar fi serviciile autorităților locale, pentru ca publicul să poată face observații √ cu privire la aceste solicitări Õ înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Această decizie, însoțită de cel puțin un exemplar al avizului √ autorizației Õ , și fiecare actualizare ulterioară se pun de asemenea la dispoziția publicului. 2. Pentru instalațiile de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ pentru instalațiile de Õ coincinerare √ a deșeurilor Õ a căror capacitate nominală este mai mare sau egală cu două tone pe oră, √ raportul menționat la articolul 67 include informații Õ și sub rezerva articolului 15 alineatul (2) din Directiva 96/61/CE, se pune la dispoziția publicului un raport anual întocmit de operator pentru autoritatea competentă, privind funcționarea și supravegherea √ monitorizarea Õ instalației √ și prezintă derularea procesului de incinerare sau de coincinerare, precum și nivelul emisiilor în aer și în apă comparativ cu valorile limită de emisie. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului. Õ Acest raport menționează cel puțin desfășurarea operațiunilor și emisiile în atmosferă și în apă comparativ cu standardele de emisie adoptate de prezenta directivă. 3. Autoritatea competentă întocmește lista instalațiilor de incinerare √ a deșeurilor Õ sau √ a instalațiilor de Õ coincinerare √ a deșeurilor Õ a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră și o pune la dispoziția publicului. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 14 Clauză de revizuire Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2008, un raport privind experiența aplicării prezentei directive, în special în ceea ce privește instalațiile noi, privind progresele realizate în tehnicile de control al emisiilor și experiența în gestionarea deșeurilor. În plus, raportul ține seama de evoluția stării tehnologiei, de experiența acumulată în exploatarea instalațiilor și de cerințele în domeniul mediului. Acest raport cuprinde o secțiune specială privind aplicarea anexei II.1.1 și în special posibilitatea de a afla dacă cuptoarele din ciment existente, menționate în nota la anexa II.1.1 sunt, din punct de vedere economic și tehnic, capabile să respecte valorile limită de emisie pentru NOx impuse de anexa în cauză pentru noile cuptoare din ciment. Raportul este însoțit, după caz, de propuneri de revizuire a dispozițiilor aplicabile ale prezentei directive. Cu toate acestea, înainte de a întocmi raportul menționat, Comisia propune, după caz, modificarea anexei II.3, în cazul în care se dirijează fluxuri considerabile de deșeuri spre alte tipuri de instalații de coincinerare decât cele vizate de anexele II.1 și II.2. Articolul 15 Rapoarte Rapoartele privind punerea în aplicare a prezentei directive se întocmesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 din Directiva 91/692/CEE Consiliului. Primul raport se referă cel puțin la prima perioadă completă de trei ani de după 28 decembrie 2002 și respectă perioadele menționate la articolul 17 din Directiva 94/67/CE și la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 96/61/CE. În acest scop, Comisia elaborează în timp util chestionarul corespunzător. Articolul 16 Adaptarea viitoare a prezentei directive Comisia, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, modifică articolele 10, 11 și 13 și anexele I și III cu scopul de a le adapta la progresul tehnic sau la noile date privind efectele benefice pentru sănătate care pot fi obținute printr-o reducere a emisiilor. ê 1999/13/CE (adaptat) Capitolul V √ Dispoziții speciale aplicabile instalațiilor și activităților care utilizează solvenți organici Õ Articolul 511 Scopul și Ddomeniul de aplicare Scopul prezentei directive este de a preveni sau a reduce efectele directe sau indirecte ale emisiilor de compuși organici volatili în mediu, în principal în aer, și potențialele lor riscuri pentru sănătatea publică, prin măsuri și proceduri care să fie puse în aplicare în activitățile industriale definite în anexa I, în măsura în care acestea din urmă se situează la un nivel superior pragurilor de consum al solvenților, indicate în anexa IIA. √ Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa VII partea 1 și care ating, după caz, pragurile de consum stabilite în partea 2 din anexa respectivă. Õ Articolul 522 Definiții În sensul prezenteiului directive capitol √ , se aplică următoarele definiții Õ : 1. instalație înseamnă o unitate tehnică fixă în care se efectuează una sau mai multe activități care intră în domeniul de aplicare definit la articolul 1, precum și orice altă activitate, asociată direct, care este legată tehnic de activitățile exercitate pe acel șantier și care poate afecta emisiile; (1)2 „instalație existentă” înseamnă o instalație în funcțiune sau, în conformitate cu legislația în vigoare înainte de data punerii în aplicare a prezentei directive, o instalație autorizată sau înregistrată sau care face obiectul unei cereri complete de autorizare, conform avizului autorității competente, cu condiția ca instalația să fie pusă în funcțiune în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive; Öcare a obținut o autorizație înainte de 1 aprilie 2001 sau care a prezentat o cerere completă de autorizare înainte de 1 aprilie 2001, cu condiția ca instalația respectivă să fi fost pusă în funcțiune nu mai târziu de 1 aprilie 2002 Õ; 3. instalație mică înseamnă o instalație ale cărei activități se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din anexa IIA sau alte activități din anexa IIA care au un consum de solvenți mai mic de 10 tone/an; 4. modificare substanțială înseamnă - – pentru o instalație care intră în domeniul de aplicare a Directivei 96/61/CE, se aplică definiția specificată de respectiva directivă; - pentru o instalație mică, o modificare a capacității nominale având ca efect o creștere de peste 25 % a emisiilor de compuși organici volatili. Orice modificare care poate avea, în opinia autorității competente, efecte negative semnificative asupra sănătății umane sau a mediului este de asemenea considerată modificare substanțială; - pentru toate celelalte instalații, o modificare a capacității nominale având ca efect o creștere de peste 10 % a emisiilor de compuși organici volatili. Orice modificare care poate avea, în opinia autorității competente, efecte negative semnificative asupra sănătății umane sau a mediului este de asemenea considerată modificare substanțială; 5. autoritate competentă înseamnă autoritatea, autoritățile sau organismele însărcinate, conform legislației statelor membre, cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă; 6. agent înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține o instalație sau, în cazul în care este prevăzut de legislația internă, orice persoană căreia i s-a conferit o putere economică decisivă asupra funcționării tehnice a instalației; 7. autorizație înseamnă o decizie scrisă prin care autoritatea competentă acordă permisiunea de a pune în funcțiune întreaga instalație sau o parte a acesteia; 8. înregistrare înseamnă o procedură definită într-un act juridic, care presupune cel puțin notificarea la autoritatea competentă a intenției agentului de a pune în funcțiune o instalație sau activitate ce intră în domeniul de aplicare a prezentei directive; 9. emisie înseamnă orice evacuare de compuși organici volatili de la o instalație în mediu; 11.(2) „gaze de ardere √ reziduale Õ ” înseamnă scurgerea gazoasă finală care conține compuși organici volatili sau alți poluanți și care se evacuează în aer printr-un coș de furnal sau alte echipamente de împrăștiere a fumului;. Ratele debitului volumetric sunt exprimate în m3/h în condiții standard; 10.(3) „emisie ușor dispersabilă √ fugitivă Õ ” înseamnă orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze de ardere √ reziduale Õ) de compuși organici volatili în aer, sol și apă, precum și de solvenți din compoziția produselor, cu excepția cazului în care există indicații contrare specificate în anexa II A √ specificate în anexa VII partea 2 Õ . Acest termen acoperă și emisiile necapturate care sunt eliberate în mediul exterior prin ferestre, uși, guri de aerisire sau alte deschizături similare; 12.(4) „emisii totale” înseamnă suma emisiilor ușor dispersabile √ fugitive Õ și a emisiilor de gaze de ardere √ reziduale Õ ; 13. valoarea limită de emisie înseamnă masa compușilor organici volatili, exprimată pe baza unor parametri specifici, a concentrației, procentului și/sau nivelului unei emisii, calculată în condiții normale, N, care nu trebuie depășită în cursul uneia sau mai multor perioade date; 14. substanțe înseamnă orice element chimic și compușii săi, în stare naturală sau rezultați în urma unor procese industriale, sub formă solidă, lichidă sau gazoasă; 15.(5) preparat înseamnă amestec sau soluție compusă din două sau mai multe substanțe; Ö „amestec” înseamnă amestec conform definiției de la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)[47], Õ 16. compus organic înseamnă orice compus care conține cel puțin elementul carbon si unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, silicon sau azot, cu excepția oxizilor de carbon și carbonaților și bicarbonaților anorganici; 17. compus organic volatil (COV) înseamnă orice compus organic având o presiune a vaporilor de minimum 0,01 kPa, la o temperatură de 293,15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiții speciale de utilizare. În sensul prezentei directive, fracțiunea de creozot care depășește această valoare a presiunii vaporilor la temperatura de 293,15 K este considerată un COV; 18. solvent organic înseamnă orice COV folosit separat sau în combinație cu alți agenți, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deșeuri, sau utilizat ca agent de curățare pentru a dizolva impurități, sau ca dizolvant, ca mediu de dispersie, ca regulator de viscozitate, regulator de tensiune superficială, plastifiant sau conservant; 19. solvent organic halogenat înseamnă solvent organic care conține cel puțin un atom de brom, clor, fluor sau iod pe moleculă; 20. preparat de acoperire înseamnă orice preparat, inclusiv toți solvenții organici și preparatele care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a obține un efect decorativ, protector sau alt efect funcțional pe o suprafață; (6)21. „adeziv” înseamnă orice preparat √ amestec Õ, inclusiv toți solvenții organici și √ sau Õ preparatele √ amestecurile Õ care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a lipi între ele părți ale aceluiași produs; (7)22. „cerneală” înseamnă un preparat √ amestec Õ, inclusiv toți solvenții organici și √ sau Õ preparatele √ amestecurile Õ care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafață; (8)23. „lac” înseamnă un preparat de acoperire transparent; (9)24. „consum” înseamnă cantitatea totală de solvenți organici utilizată într-o instalație pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei alte perioade de doisprezece douăsprezece luni, minus compușii organici volatili COV recuperați pentru reutilizare; (10)25. „intrare” înseamnă cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în preparate √ amestecuri Õ, care este utilizată la efectuarea unei activități, cuprinzând și solvenții reciclați în interiorul sau în exteriorul unei instalații, care sunt socotiți la fiecare utilizare în cadrul unei activități; (11)26. „reutilizarea solvenților organici” înseamnă utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenților organici recuperați dintr-o instalație, inclusiv sub formă de combustibili, excepție făcând solvenții organici recuperați care sunt evacuați definitiv ca deșeuri; 27. fluxul masei înseamnă cantitatea de COV eliberați, exprimată în unitate de masă/oră; 28. capacitate nominală înseamnă masa maximă, exprimată în medie pe zi, de solvenți organici utilizați într-o instalație, atunci când aceasta funcționează în condiții normale și la randamentul prevăzut; 29. funcționare normală înseamnă toate etapele de funcționare a unei instalații sau a unei activități, cu excepția operațiilor de pornire, oprire și de întreținere a echipamentelor; 30.(12) „condiții controlate” înseamnă condiții la în care funcționează o instalație, astfel încât compușii organici volatili COV eliberați în urma activității să fie capturați și eliminați în mod controlat, fie printr-un coș, fie printr-un echipament de împrăștiere și să nu fie, astfel, complet dispersabili; 31. condiții standard înseamnă o temperatură de 273,15 K și o presiune de 101,3 kPa; 32. medie la 24 de ore înseamnă media aritmetică a tuturor citirilor valide efectuate pe durata a 24 de ore de funcționare normală; 13.33. „operațiuni de pornire și oprire” înseamnă operațiuni prin care se pune în funcțiune, se scoate din funcțiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalație, un echipament sau un rezervor, √ excluzând Õ fFazele de oscilație care intervin în condiții normale de funcționare a unei instalații nu sunt considerate operațiuni de pornire și oprire. Articolul 3 Obligații aplicabile instalațiilor noi Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că: (1) toate instalațiile noi se conformează dispozițiilor articolelor 5, 8 și 9; (2) toate instalațiile noi care nu sunt reglementate de Directiva 96/61/CE sunt înregistrate sau autorizate înainte de a fi puse în funcțiune. Articolul 4 Obligații aplicabile instalațiilor existente Fără a aduce atingere prevederilor Directivei 96/61/CE, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că: (1) instalațiile existente se conformează dispozițiilor articolelor 5, 8 și 9 până la 31 octombrie 2007; (2) toate instalațiile existente trebuie să fi fost înregistrate sau autorizate până la 31 octombrie 2007; (3) instalațiile care urmează să fie înregistrate sau autorizate și care aplică sistemul de reducere prevăzut în anexa IIB notifică acest lucru autorității competente până la 31 octombrie 2005; (4) în cazul în care o instalație: - suferă o modificare substanțială sau - intră pentru prima dată în domeniul de aplicare a prezentei directive, în urma unei modificări substanțiale, acea parte a instalației care suferă o modificare substanțială este tratată fie ca o instalație nouă, fie ca o instalație existentă, cu condiția ca totalul emisiilor întregii instalații să nu depășească nivelul care ar fi fost atins în cazul în care partea modificată substanțial ar fi fost tratată ca o nouă instalație. ê 1999/13/CE articolul 5 alineatul (6) (adaptat) Articolul 53 √ Înlocuirea substanțelor periculoase Õ (6) Substanțele și √ sau Õ preparatele √ amestecurile Õ cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, din cauza conținutului lor în compuși organici volatili COV √ fiind clasificate ca Õ din clasa substanțelor cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere în conformitate cu Directiva 67/548/CEE[48], sunt înlocuite, în măsura în care este posibil și ținând seama de recomandările de la articolul 7 alineatul (1), cu substanțe sau preparate √ amestecuri Õ mai puțin nocive în termenul cel mai scurt cu putință. ê 1999/13/CE (adaptat) Articolul 545 Cerințe √ Controlul emisiilor Õ 1. Statele membre iau măsurile corespunzătoare √ necesare pentru a garanta oricare dintre condițiile următoare: Õ , fie prin precizare în cadrul condițiilor autorizației, fie prin stabilirea unor norme generale obligatorii pentru a asigura conformitatea cu alineatele (2)-(12). (2) Toate instalațiile se conformează: (a) fie √ sunt respectate emisiile de compuși organici volatili ale instalațiilor nu depășesc Õ valorilore limită de emisie din gazele de ardere √ reziduale Õ și valorilore √ limită Õ de emisie ușor dispersabilă √ fugitivă Õ , sau valorilore limită ale emisiei totale, precum și celorlalte celelalte cerințe prevăzute în anexa IIA anexa VII părțile 2 și 3 ; sau (b) √ instalațiile respectă Õ cerințelore specificate √ prevăzute Õ în anexa IIB anexa VII partea 5 √ cu condiția să se atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea atinsă prin aplicarea valorilor limită de emisie menționate la litera (a) Õ . ê 1999/13/CE anexa IIB partea 1 (adaptat) √ Statele membre prezintă Comisiei, în conformitate cu articolul 67 alineatul (1), rapoarte privind progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor menționată la litera (b) Õ. ê 1999/13/CE (adaptat) 2.3.(a) √ Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă operatorul Õ În ceea ce privește emisiile ușor dispersabile, statele membre aplică valorile de emisie ușor dispersabilă la o instalație ca valori limită de emisie. Cu toate acestea, în cazul în care se demonstrează √ demonstrează Õ autorităților √ autorității Õ competente că o instalație dată nu poate, din punct de vedere tehnic și economic, să respecte această valoare √ valoarea limită de emisie pentru emisiile fugitive Õ, autoritățile √ autoritatea Õ competenteă pot √ poate Õ acorda o derogare pentru respectiva instalație, √ permite ca emisiile să depășească acea valoare limită de emisie Õ, atâta timp cât nu se anticipează riscuri semnificative pentru sănătatea umană sau mediu. În acest caz, √ și dacă Õ agentul trebuie să demonstreze √ operatorul demonstrează Õ autorităților √ autorității Õ competente că se recurge la cea mai bună tehnică disponibilă √ cele mai bune tehnici disponibile Õ; (3) √ Prin derogare de la alineatul (1), pentru activitățile de acoperire vizate la rubrica 8 din tabelul de la anexa VII partea 2, care nu pot fi efectuate în condiții controlate, autoritatea competentă poate permite ca emisiile din instalație să nu respecte cerințele prevăzute la alineatul respectiv, dacă operatorul demonstrează autorității competente că o astfel de conformare nu este viabilă din punct de vedere tehnic și financiar și că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile. Õ (3b) activitățile care nu se pot efectua în condiții controlate pot fi exceptate de la aplicarea limitelor de emisie stabilite în anexa IIA, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în mod explicit în anexa respectivă. Prin urmare, se pune în aplicare sistemul de reducere din anexa IIB, în cazul în care nu se demonstrează autorităților competente că această opțiune nu este posibilă din punct de vedere tehnic și economic. În acest caz, agentul trebuie să demonstreze autorităților competente că se recurge la cea mai bună tehnică disponibilă. (4) Statele membre prezintă un raport la Comisie privind derogarea de la √ derogările prevăzute la Õ alineatele (2) și (3) literele (a) și (b) în conformitate cu articolul 11 67 alineatul (2). (4) Pentru instalațiile care nu pun în aplicare sistemul de reducere, orice instalație de împrăștiere montată după data intrării în vigoare a prezentei directive se conformează tuturor cerințelor din anexa IIA. (5) Emisiile de compuși organici volatili COV menționați la alineatele (6) și (8) √ cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R40, R45, R46, R49, R60, R61 sau R68 Õ trebuie sunt controlate ca emisii provenind de la o instalație care funcționează în condiții verificate, în măsura în care √ acest lucru Õ este posibil √ viabil Õ din punct de vedere tehnic și economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică și mediul √ și nu trebuie să depășească valorile limită de emisie prevăzute în anexa VII partea 4 Õ . (6.5) Instalațiile în care se desfășoară două sau mai multe activități, fiecare depășind pragurile fixate în anexa IIA anexa VII partea 2, trebuie: (a) pentru substanțele indicate la alineatele (6), (7) și (8) alineatul (5), să respecte √ respectă Õ cerințele de la alineatul respectiv alineatele respective pentru fiecare activitate √ în parte Õ ; (b) pentru celelalte substanțe, fie: (i) să aplice √ aplică Õ cerințele de la alineatul (12) pentru fiecare activitate în parte, sau (ii) să atingă √ ating Õ un nivel al emisiilor totale √ de compuși organici volatili aflat Õ sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea punctului (i). (7) Pentru emisiile de COV menționați la alineatul (6), pentru care fluxul masic al sumei compușilor care justifică etichetarea indicată la alineatul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiților compuși. (8) Pentru emisiile de COV halogenați cărora le este atribuit indicativul de risc R40, pentru care fluxul masic al sumei compușilor care justifică etichetarea R40 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiților compuși. (9) Emisiile de COV cărora le este atribuit sau pe care trebuie aplicat, după intrarea în vigoare a prezentei directive, unul dintre indicativele de risc menționate la alineatele (6) și (8) trebuie să se conformeze, în termenul cel mai scurt, valorilor limită de emisie menționate la alineatul (7) și respectiv (8). (7.10) Se iau toate măsurile de precauție corespunzătoare pentru a reduce la minim emisiile √ de compuși organici volatili Õ în cursul fazelor √ operațiunilor Õ de pornire și oprire. (11) Instalațiile existente care utilizează un echipament de împrăștiere existent și respectă valorile limită de emisie următoare: - 50 mg C/Nm3 în cazul incinerării; - 150 mg C/Nm3 pentru celelalte echipamente de împrăștiere, beneficiază, pentru o perioadă de 12 ani de la data menționată la articolul 15, de o derogare de la aplicarea valorilor limită de emisie pentru gaze de ardere, prevăzute în tabelul din anexa II A, cu condiția ca emisiile totale ale întregii instalații să nu depășească nivelul care ar fi fost atins în cazul în care s-ar fi respectat toate cerințele din tabel. (12) Nici sistemul de reducere, nici aplicarea alineatului (11) sau a articolului 6 nu exceptează instalațiile care evacuează substanțele menționate la alineatele (6), (7) și (8) de la respectarea cerințelor menționate la alineatele în cauză. (13) În cazul în care se efectuează, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului [49] și cu Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei [50] sau Directiva 67/548/CEE a Consiliului și Directiva 93/67/CEE a Comisiei [51] , o evaluare a riscurilor privind una dintre substanțele care justifică etichetarea R40, R60 sau R61 și care sunt reglementate de prezenta directivă, Comisia examinează concluziile evaluării riscurilor și, după caz, ia măsurile necesare. ê 1999/13/CE Articolul 6 Planuri naționale (1) Fără a aduce atingere prevederilor Directivei 96/61/CE, statele membre pot stabili și pune în aplicare planuri naționale de reducere a emisiilor care provin de la activitățile și instalațiile industriale reglementate la articolul 1, cu excepția activităților 4 și 11 din anexa IIA. Nici una din celelalte activități nu poate fi exclusă din sfera de aplicare a prezentei directive printr-un plan național. Aceste planuri trebuie să conducă la o reducere a emisiilor anuale de COV de la instalațiile existente, reglementate de prezenta directivă, pe durata aceluiași calendar și la un nivel cel puțin egal cu cel care ar fi atins prin aplicarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) și în anexa II, în perioada de valabilitate a planului național. Planul național, actualizat, după caz, este prezentat Comisiei la fiecare trei ani. Statul membru care stabilește și pune în aplicare planuri naționale poate excepta anumite instalații existente de la aplicarea valorilor limită de emisie fixate la articolul 5 alineatele (2) și (3) și în anexa II. Un plan național nu poate în nici un caz să acorde unei instalații existente o derogare de la dispozițiile Directivei 96/61/CE. (2) Un plan național cuprinde o listă a măsurilor adoptate sau care trebuie adoptate pentru ca obiectivul stabilit la alineatul (1) să fie atins, precum și detalii privind mecanismul propus pentru a monitoriza punerea în aplicare a planului. Acest plan trebuie de asemenea să conțină obiective interimare de reducere obligatorii, care să măsoare progresele realizate în vederea îndeplinirii obiectivului final. El trebuie să fie compatibil cu legislația comunitară existentă aplicabilă în domeniu, precum și cu dispozițiile relevante ale prezentei directive, și să cuprindă: - indicarea activității sau activităților la care se aplică planul; - reducerea emisiilor care trebuie să fie îndeplinită de aceste activități, care corespunde celei care ar fi fost atinsă prin aplicarea limitelor de emisie precizate la alineatul (1); - numărul instalațiilor reglementate de plan și totalul emisiilor acestora, precum și emisia totală a fiecărei activități. Planul trebuie, de asemenea, să cuprindă o descriere amănunțită a instrumentelor prevăzute pentru a răspunde cerințelor acestuia, dovada că aceste instrumente sunt executorii, precum și detalii privind mijloacele care vor fi utilizate pentru a demonstra conformitatea cu planul. (3) Statul membru înaintează planul Comisiei. Planul trebuie să fie însoțit de o documentație suport pentru a verifica dacă obiectivul stabilit la alineatul (1) va fi îndeplinit, inclusiv orice documentație solicitată special de către Comisie. Instalațiile existente care suferă o modificare substanțială rămân în domeniul de aplicare a planului, cu condiția să fi făcut parte din acest plan înainte să fi fost efectuată modificarea respectivă. (4) Statul membru desemnează o autoritate națională competentă pentru culegerea și evaluarea informațiilor solicitate în conformitate cu alineatul (3) și pentru punerea în aplicare a planului național. (a) 5. Comisia informează comitetul prevăzut la articolul 13 cu privire la criteriile de evaluare a planurilor naționale în termen de un an după data intrării în vigoare a prezentei directive. (b) În cazul în care, după analizarea planului, a planului înaintat din nou sau a rapoartelor înaintate de un stat membru în conformitate cu articolul 11, Comisia estimează că planul nu va produce rezultatele prevăzute în termenul fixat, aceasta informează statul membru și comitetul prevăzut la articolul 13 cu privire la avizul său și la motivele care stau la baza avizului. Comisia dispune de șase luni de la primirea planului sau raportului pentru a transmite acest aviz. În următoarele trei luni, statul membru în cauză notifică la Comisie măsurile rectificative pe care le va adopta pentru a îndeplini obiectivele fixate și informează comitetul cu privire la acestea. (6) În cazul în care Comisia decide, în termen de șase luni de la notificarea măsurilor rectificative, că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a asigura realizarea obiectivelor planului în termenul fixat, statul membru este obligat să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) și în anexa II, în termenul specificat de prezenta directivă pentru instalațiile existente. Comisia informează comitetul prevăzut la articolul 13 cu privire la decizia sa. ê 1999/13/CE (adaptat) Articolul 558 Monitorizarea √ emisiilor Õ (1) Statele membre introduc obligația, pentru agentul unei instalații care intră sub incidența prezentei directive, de a furniza autorității competente, o dată pe an sau la cerere, date care să permită acesteia din urmă să verifice conformitatea cu prezenta directivă. (2) Statele membre asigură monitorizarea permanentă a acelor canale la care este racordat un echipament de împrăștiere și care, la punctul final de emisie, eliberează mai mult de 10 kg/h din cantitatea totală de carbon organic, pentru verificarea conformității. (3) În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurări continue sau periodice. Pentru măsurările periodice, se efectuează cel puțin trei citiri în timpul fiecărui exercițiu de măsurare. (4) Măsurările nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de împrăștiere la capătul ciclului. (5) Comisia organizează un schimb de informații cu privire la utilizarea planurilor de gestionare a solvenților în statele membre, pe baza datelor preluate în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, în termen de trei ani de la data precizată la articolul 15. √ Statele membre se asigură, fie prin intermediul unor specificații în acest sens incluse în condițiile autorizației, fie prin intermediul normelor generale obligatorii, că măsurarea emisiilor se desfășoară în conformitate cu anexa VII partea 6. Õ ê 1999/13/CE (adaptat) Articolul 569 Respectarea valorilor limită de emisie √ Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în anexa VII partea 8. Õ Articolul 57 √ Rapoarte privind conformitatea Õ (1) Conformitatea cu următoarele trebuie demonstrată autorității competente: √ Raportul privind conformitatea, menționat la articolul 8 alineatul (1), demonstrează conformitatea cu următoarele condiții, după caz Õ: (a) valorile limită de emisie pentru gazele de ardere √ reziduale Õ , valorile √ limită Õ de emisie ușor dispersabilă √ fugitivă Õ și valorile limită ale emisiei totale; (b) cerințele din sistemul de reducere cuprins în anexa IIBanexa VII partea 5; (c) dispozițiile articolului 5 alineatul (3). √ derogările acordate în conformitate cu articolul 54 alineatele (2) și (3). Õ Anexa III referitoare la √ Raportul privind conformitatea poate să includă un Õ planul de gestionare a solvenților oferă recomandări privind modul în care se poate demonstra conformitatea cu acești parametri √ întocmit în conformitate cu anexa VII partea 7 Õ . Se pot adăuga volume de gaz la gazele de ardere în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operațiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentrației masice a poluantului din gazele de ardere. (3) În cazul măsurărilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care: (a) nici una dintre mediile calculate la 24 de ore de funcționare normală nu depășește valorile limită de emisie și (b) nici una dintre mediile calculate la o oră nu depășește valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. (4) În cazul măsurărilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care, în cursul unui exercițiu de monitorizare: (a) media tuturor citirilor nu depășește valorile limită de emisie și (b) nici una dintre mediile calculate la o oră nu depășește valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. (5) Conformitatea cu dispozițiile articolului 5 alineatele (7) și (8) se verifică pe baza sumei concentrațiilor masice ale fiecăruia dintre compușii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, în cazul în care nu există dispoziții contrare în anexa IIA, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis. ê 1999/13/CE articolul 2 alineatul (4) (adaptat) Articolul 58 √ Modificări substanțiale ale instalațiilor existente Õ √ (1) O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, de solvenți organici utilizați într-o instalație existentă, atunci când aceasta funcționează în alte condiții decât cele privind operațiunile de pornire, oprire și de întreținere a echipamentelor, este considerată substanțială dacă are ca efect o creștere a emisiei de compuși organici volatili de peste: Õ - √ 25% pentru o instalație ale cărei activități se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din anexa VII partea 2 sau, pentru celelalte activități din anexa VII partea 2, care au un consum de solvenți mai mic de 10 tone/an; Õ - √ 10% pentru toate celelalte instalații. Õ ê 1999/13/CE articolul 4 alineatul (4) (adaptat) (2.4) Îîn cazul în care o instalație √ existentă Õ : suferă o modificare substanțială sau intră √ cade Õ pentru prima dată √ sub incidența Õ domeniului de aplicare al prezentei directive, în urma unei modificări substanțiale, acea parte a instalației care suferă o modificare substanțială este tratată fie ca o instalație nouă, fie ca o instalație existentă, cu condiția ca totalul emisiilore totale ale întregii instalații să nu depășească nivelul care ar fi fost atins în cazul în care partea modificată substanțial ar fi fost tratată ca o nouă instalație. ê 1999/13/CE articolul 9 alineatul (2) (adaptat) (3.2) √În cazul Õconformitatea trebuie reverificată în urma unei modificări substanțiale, √ autoritatea competentă verifică Õ conformitatea √ instalației cu dispozițiile prezentei directive Õ . ê 1999/13/CE (adaptat) Articolul 59 √ Schimb de informații cu privire la Õ sSoluții alternative √ pentru solvenții organici Õ (1) Comisia asigură stabilirea √ organizează Õ unui schimb de informații între √ cu Õ statele membre și întreprinderile respective √ , cu sectoarele industriale vizate și cu organizațiile non-neguvernamentale care promovează protecția mediului Õ privind utilizarea substanțelor √ solvenților Õ organicei și a potențialilor lor înlocuitori. Comisia ia în considerare următoarele aspecte: √ precum și a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor și sănătății umane. Õ √ Schimbul de informații este organizat după cum urmează: Õ (a) adecvarea opțiunilor disponibile; (b) efectele lor potențiale asupra sănătății umane, în general, și în timpul expunerii la locul de muncă, în special; (c) efectele lor potențiale asupra mediului; și (d) consecințele lor economice, în special costurile și avantajele opțiunilor disponibile., pentru a elabora recomandări privind utilizarea substanțelor și a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor și sănătății umane. În urma acestui schimb de informații, Comisia publică recomandările pentru fiecare activitate. (2) Statele membre garantează că recomandările specificate la alineatul (1) sunt luate în considerare pentru autorizație și pentru formularea normelor generale obligatorii. Articolul 10 Neconformitatea În cazul în care se constată încălcarea cerințelor prezentei directive, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta că: (a) agentul informează autoritatea competentă și ia măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt termen, conformitatea cu prezenta directivă; (b) în caz de neconformitate, care ar reprezenta un pericol direct pentru sănătatea umană și atâta timp cât conformitatea nu este restabilită conform condițiilor prevăzute la litera (a), executarea activității este suspendată. Articolul 11 Sisteme de informare și rapoarte (1) La fiecare trei ani, statele membre trimit la Comisie, sub forma unui raport, informații cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive. Respectivul raport este întocmit pe baza unui chestionar sau plan elaborat de Comisie în conformitate cu procedura adoptată la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE [52] . Chestionarul sau planul este adresat statelor membre cu șase luni înainte de începutul perioadei cuprinse în raport. Raportul este transmis Comisiei în cursul celor nouă luni următoare perioadei de trei ani cuprinse în raport. Statele membre publică rapoartele și le transmit în același timp Comisiei, sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) din Directiva 90/313/CEE [53] . Primul raport acoperă perioada primilor trei ani care urmează datei menționate la articolul 15. (2) Informațiile prezentate conform alineatului (1) cuprind, în special, date reprezentative suficiente pentru a demonstra respectarea cerințelor de la articolul 5 și, după caz, ale celor de la articolul 6. (3) Comisia elaborează un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, pe baza datelor transmise de statele membre, în termen de cinci ani după înaintarea primelor rapoarte de către statele membre. Comisia transmite acest raport, însoțit de propuneri, dacă este necesar, la Parlamentul European și la Consiliu. Articolul 60 Accesul publicului la informație (1) Fără să aducă atingere dispozițiilor Directivei 90/313/CEE, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta cel puțin că cererile de autorizare pentru instalațiile noi sau pentru modificări substanțiale ale instalațiilor supuse unui regim de autorizare conform Directivei 96/61/CE sunt puse la dispoziția publicului, pentru o perioadă corespunzătoare, pentru a permite acestuia să își prezinte observațiile înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Fără să aducă atingere dispozițiilor Directivei 96/61/CE, nu este obligatoriu să se transforme modul de prezentare a informației destinate publicului. (1) Decizia autorității competente, precum și o copie a autorizației și toate actualizările ulterioare, trebuie √ sunt Õ puse la dispoziția publicului. Normele generale obligatorii aplicabile instalațiilor și lista √ instalațiilor supuse procedurii de autorizare și de înregistrare Õ activităților înregistrate și autorizate sunt accesibile √ puse la dispoziția Õ publicului. (2) Rezultatele monitorizării emisiilor, impuse în condițiile de autorizare sau înregistrare prevăzute la articolele 8 și 9 în temeiul articolului 55 și deținute de autoritatea competentă, trebuie √ sunt Õ puse la dispoziția publicului. (3) Alineatele (1) și (2) se aplică sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) din Directiva 90/313/CEE articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/4/CE. privind motivele autorităților competente de a refuza furnizarea unor informații, în special a celor legate de confidențialitatea comercială și industrială. ê 78/176/CEE (adaptat) Capitolul VI √ Dispoziții speciale privind instalațiile producătoare de dioxid de titan Õ Articolul 61 √ Domeniu de aplicare Õ √ Prezentul capitol este aplicabil instalațiilor producătoare de dioxid de titan. Õ Articolul 1 (1) Obiectivul prezentei directive este prevenirea și reducerea progresivă, în scopul eliminării, a poluării provocate de deșeurile din industria dioxidului de titan. (2) În sensul prezentei directive: (a) „poluare” înseamnă evacuarea în mediu de către om, direct sau indirect, a oricăror reziduuri rezultate din procesul de producere a dioxidului de titan, rezultatele acestei acțiuni fiind de natură să prezinte pericole pentru sănătatea umană, să aibă efecte nocive asupra resurselor vii și a ecosistemelor, să afecteze zonele de agrement sau să interfereze cu alte utilizări legitime ale mediului respectiv; (b) „deșeuri” înseamnă: - orice reziduu din procesul de producere a dioxidului de titan pe care deținătorul îl elimină sau are obligația de a-l elimina în conformitate cu legislația internă în vigoare; - orice reziduu din procesul de tratare a unui reziduu menționat la prima liniuță; (c) „evacuare” înseamnă: - colectarea, sortarea, transportul și tratarea deșeurilor, precum și stocarea și descărcarea acestora la suprafață sau în subteran și injectarea lor în subteran; - deversarea acestor deșeuri în apele de suprafață, în apele subterane și în mare, precum și descărcarea lor în mare; - operațiunile de transformare necesare pentru reutilizarea, recuperarea sau reciclarea deșeurilor; (d) „unități industriale existente” înseamnă acele unități industriale deja constituite la data notificării prezentei directive; (e) „unități industriale noi” înseamnă acele unități industriale pe cale de a fi constituite la data intrării în vigoare a prezentei directive sau care sunt constituite după această dată. Extinderea unităților industriale existente care duce la o creștere a capacității de producție proprie a unității cu mai mult de 15000 tone pe an de dioxid de titan trebuie considerată ca fiind o nouă unitate industrială. ê 82/883/CEE Articolul 1 Prezenta directivă stabilește, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 78/176/CEE, modalitățile de supraveghere și control al efectelor pe care evacuarea, imersia, stocarea, depozitarea sau injectarea deșeurilor provenind din industria dioxidului de titan le au asupra mediului, considerat sub aspect fizic, chimic, biologic și ecologic. Articolul 2 În sensul prezentei directive: - „zone afectate” înseamnă apele, solul și subsolul, precum și aerul în care sunt evacuate, imersate, stocate sau injectate deșeurile provenite din industria dioxidului de titan; - „loc de prelevare” înseamnă punctul caracteristic de eșantionare. Articolul 3 (1) Parametrii aplicabili pentru supravegherea și controlul menționate la articolul 1 sunt specificați în anexe. (2) Dacă un parametru figurează în coloana „determinare obligatorie” din anexe, prelevarea și analiza eșantioanelor se efectuează pentru componentele de mediu indicate. (3) Dacă un parametru figurează în coloana „determinare facultativă” din anexe, prelevarea și analiza eșantioanelor se efectuează pentru componentele de mediu indicate, dacă statele membre consideră necesar acest lucru. ê 92/112/CEE (adaptat) Articolul 1 Prezenta directivă stabilește, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 78/176/CEE, procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deșeurile provenite din unitățile industriale existente și vizează îmbunătățirea condițiilor de concurență în sectorul producerii dioxidului de titan. Articolul 2 (1) În sensul prezentei directive: (a) în cazul utilizării procedeului cu sulfat: - deșeuri solide înseamnă : - reziduurile de minereuri insolubile care nu sunt dizolvate de acidul sulfuric în timpul procesului de fabricație; - sulfatul feros, adică sulfatul de fier cristalizat (FeSO47H2O) - deșeuri puternic acide înseamnă: - soluțiile mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluției de sulfat de titanil. În cazul în care aceste soluții mamă se asociază cu deșeuri slab acide care conțin global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber și diferite metale grele (3), cele două împreună trebuie considerate ca fiind deșeuri puternic acide; - deșeuri de tratare înseamnă: - sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor puternic acide și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5; - deșeuri slab acide înseamnă: - apele de spălare, apele de răcire, apele de condensare și alte nămoluri și deșeuri lichide, altele decât cele cuprinse la definițiile precedente care conțin cel puțin 0,5 % acid sulfuric liber; - deșeuri neutralizate înseamnă : - orice lichid care are un pH mai mare de 5,5, care conține numai urme de metale grele și care este obținut direct prin filtrarea sau decantarea deșeurilor puternic sau slab acide, care au fost tratate pentru reducerea acidității lor și a conținutului de metale grele; - pulberi înseamnă: - pulberile de orice natură care provin de la instalațiile de producție, în special pulberile de minereu, de pigment și de cocs; - SOx înseamnă: - dioxidul și trioxidul de sulf în stare gazoasă proveniți din diferitele faze ale proceselor de fabricație și de tratare internă a deșeurilor, inclusiv picăturile de acid antrenate de gaze; (b) în cazul utilizării procedeului cu clor: - deșeuri solide înseamnă : - reziduurile de minereuri insolubile care nu sunt dizolvate de clor în timpul procesului de fabricație; - cloruri metalice și hidroxizi metalici (substanțe de filtrare) provenite sub formă solidă, din fabricarea tetraclorurii de titan; - reziduuri de cocs care provin din fabricarea tetraclorurii de titan; - deșeuri puternic acide înseamnă: - deșeuri care conțin mai mult de 0,5 % acid clorhidric liber și diferite metale grele (1) ; - deșeuri de tratare înseamnă: - sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor puternic acide și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5; - deșeuri slab acide înseamnă: - apele de spălare, apele de răcire, apele de condensare, alte nămoluri și deșeuri lichide, altele decât cele cuprinse la definițiile precedente care conțin 0,5 % sau mai puțin acid clorhidric liber; - deșeuri neutralizate înseamnă : - orice lichid care are un pH mai mare de 5,5, care conține numai urme de metale grele și care este obținut direct prin filtrarea sau decantarea deșeurilor puternic sau slab acide, care au fost tratate pentru reducerea acidității lor și a conținutului de metale grele; - pulberi: - pulberile de orice natură care provin de la instalațiile de producție, în special pulberile de minereu, de pigment și de cocs; - clor înseamnă: - clorul gazos provenit din diferitele faze ale procesului de fabricație; (c) în caz de utilizare a procedeului cu sulfat sau a procedeului cu clor: - imersie înseamnă: - orice evacuare deliberată, în apele interioare de suprafață, apele interioare litorale, apele teritoriale sau în marea liberă, a substanțelor și materialelor provenind de la nave sau aeronave (2). (2) Expresiile definite de Directiva 78/176/CEE au același sens în prezenta directivă. ê 92/112/CEE (adaptat) Articolul 624 √ Interzicerea evacuării deșeurilor Õ Statele membre √ interzic evacuarea Õ iau măsurile necesare pentru a se asigura că evacuarea √ următoarelor Õ deșeurilor în √ masele de apă, în mări sau în oceane Õ apele interioare de suprafață, apele interioare litorale, apele teritoriale și marea liberă se interzice: (1a) în privința deșeurileor solide; , a deșeurilor puternic acide și a deșeurilor de tratare provenite de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu sulfat: - până la 15 iunie 1993, în toate apele menționate anterior; (b) în privința deșeurilor solide și a deșeurilor puternic acide care provin de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu clor: - până la 15 iunie 1993, în toate apele menționate anterior. ê 92/112/CEE articolul 2 alineatul (1) litera (a) (adaptat) (2) soluțiile mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluției de sulfat de titanil √ provenind din instalații care utilizează procedeul cu sulfat Õ ;. În cazul în care aceste soluții mamă se asociază cu deșeuri slab √ inclusiv deșeuri Õ acide √ asociate cu aceste soluții mamă, conținând global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeuri acide Õ care global √ au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească Õ conțin mai mult de 0,5%; acid sulfuric liber; și diferite metale grele (3), cele două împreună trebuie considerate ca fiind deșeuri puternic acide; √ (3) deșeuri provenind din instalații care utilizează procedeul cu clor, conținând mai mult de 0,5% acid clorhidric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeurile care au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească 0,5%; Õ (4) sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor puternic acide √ menționate la alineatele (2) și (3) Õ și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5.; ê 78/176/CEE Articolul 2 Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că deșeurile sunt eliminate fără a se pune în pericol sănătatea umană și fără a afecta mediul, în special: - fără a produce riscuri pentru apă, aer, sol și plante și animale; - fără a produce efecte vătămătoare asupra priveliștilor frumoase sau asupra peisajului. Articolul 3 Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a încuraja prevenirea, reciclarea și prelucrarea deșeurilor, extragerea de materii prime și orice alte procese destinate refolosirii deșeurilor. Articolul 4 (1) Deversarea, stocarea, evacuarea și injectarea deșeurilor sunt interzise, cu excepția cazurilor în care se emite o autorizație prealabilă de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia sunt produse deșeurile. Autorizația prealabilă trebuie, de asemenea, emisă de autoritatea competentă a statului membru: - pe teritoriul căruia deșeurile sunt deversate, stocate, evacuate sau injectate; - de pe teritoriul căruia deșeurile sunt deversate sau evacuate. (2) Autorizația poate fi acordată doar pentru o perioadă limitată. Autorizația poate fi reînnoită. Articolul 5 În cazul deversării sau al evacuării, autoritatea competentă poate, în conformitate cu articolul 2 și pe baza informațiilor furnizate în conformitate cu anexa I, să acorde autorizația menționată la articolul 4, cu condiția: (a) să nu existe mijloace mai adecvate pentru eliminarea deșeurilor; (b) să se realizeze o evaluare din perspectiva cunoștințelor științifice și tehnice disponibile care să indice că nu se vor produce efecte vătămătoare, imediate sau uletrioare, asupra mediului acvatic; (c) să nu existe efecte vătămătoare asupra navigației, a pescuitului, a activităților de recreere, a extragerii de materii prime, a desalinizării, a pisciculturii și a ostreiculturii, asupra zonelor de importanță științifică deosebită sau asupra altor utilizări legitime ale apelor respective. Articolul 6 În cazul stocării, al evacuării sau al injectării, autoritatea competentă poate, în conformitate cu articolul 2 și pe baza informațiilor furnizate în conformitate cu anexa I, să acorde autorizația menționată la articolul 4, cu condiția: (a) să nu existe mijloace mai adecvate pentru eliminarea deșeurilor; (b) să se realizeze o evaluare din perspectiva cunoștințelor științifice și tehnice disponibile care să indice că nu se vor produce efecte în detrimentul apelor subterane, al solului sau al atmosferei, imediate sau ulterioare; (c) să nu existe efecte vătămătoare asupra activităților de recreere, a extragerii de materii prime, asupra plantelor și a animalelor, asupra zonelor de importanță științifică deosebită sau asupra altor utilizări legitime ale mediului respectiv. ê 92/112/CEE (adaptat) Articolul 3 Imersia tuturor deșeurilor solide, puternic acide, de tratare, slab acide sau neutralizate definite la articolul 2 se interzice de la 15 iunie 1993. Articolul 5 În cazul statelor membre care întâmpină dificultăți tehnice și economice serioase pentru respectarea datei de aplicare menționate la articolul 4, Comisia poate acorda o amânare, cu condiția ca un program de reducere eficace a eliminării unor astfel de deșeuri să fie prezentat Comisiei până la 15 iunie 1993. Un astfel de program trebuie să conducă la interzicerea lor definitivă până la 30 iunie 1993. Comisia este informată cu privire la aceste cazuri care fac obiectul unei consultări la trei luni după adoptarea acestei directive. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. Articolul 11 Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate deșeurile care provin din industria dioxidului de titan, în special deșeurile supuse interzicerii evacuării sau imersiei în apă sau a evacuării în atmosferă sunt: - evitate sau centralizate, ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic și economic; - reutilizate sau eliminate fără risc pentru sănătatea umană sau fără prejudiciu adus mediului. Se plică aceleași prevederi și pentru deșeurile care rezultă din reutilizarea sau tratarea deșeurilor menționate anterior. ê 92/112/CEE (adaptat) Articolul 636 √ Controlul emisiilor în apă Õ √ (1) Emisiile în apă, provenind de la instalații, nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 1. Õ Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că eliminarea deșeurilor se reduce în conformitate cu următoarele dispoziții: (a) de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu sulfat: - deșeurile slab acide și deșeurile neutralizate se reduc până la 31 decembrie 1993, în toate apele, cu o valoare care nu depășește 800 kg de sulfat total pe tona de dioxid de titan produs (adică echivalentul cu ioni SO4 conținuți în acidul sulfuric liber și în sulfații metalici); (b) de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu clor: - deșeurile slab acide, deșeurile de tratare și deșeurile neutralizate se reduc până la 15 iunie 1993, în toate apele, la următoarele valori de clor total pe tona de dioxid de titan produs (adică echivalent cu ioni de Cl conținuți în acidul clorhidric liber și în clorurile metalice): - 130 kg în cazul utilizării rutilului natural; - 228 kg în cazul utilizării rutilului sintetic; - 450 kg în cazul utilizării de „slag”. Atunci când o unitate folosește mai mult de un tip de minereu, valorile se aplică proporțional cu cantitățile din fiecare minereu utilizat. Articolul 7 Cu excepția apelor interioare de suprafață, statele membre pot raporta până la 31 decembrie 1994 data punerii în aplicare prevăzută la articolul 6 litera (a), în cazul în care o serie de dificultăți tehnice și economice serioase impun acest lucru și cu condiția ca un program de reducere eficace a eliminării acestor deșeuri să fie prezentat Comisiei până la 15 iunie 1993. Acest program permite să se atingă, la data indicată, valoarea limită următoare pe tona de dioxid de titan produs: - deșeuri slab acide și deșeuri neutralizate: 1 200 kg la 15 iunie 1993, - deșeuri slab acide și deșeuri neutralizate: 800 kg la 31 decembrie 1994. Comisia este informată cu privire la aceste cazuri, care fac obiectul unei consultări, în termen de trei luni de la data adoptării prezentei directive. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. Articolul 8 (1) În privința obligațiilor prevăzute la aarticolul 6, statele membre pot recurge la obiectivele de calitate armonizate cu valori limită corespunzătoare, aplicate în așa fel încât efectele lor privind protecția mediului și privind combaterea denaturării concurenței să fie echivalente cu cele ale valorilor limită stabilite de prezenta directivă. (2) În cazul în care un stat membru decide să recurgă la obiective de calitate, el prezintă Comisiei un program dovedind că măsurile respective permit obținerea de efecte în materie de protecție a mediului și de combatere a denaturărilor de concurență echivalente cu cele ale valorilor limită la datele la care aceste valori limită se aplică în conformitate cu articolul 6. Comisiei îi este prezentat acest program cu cel puțin șase luni înainte ca statul membru să propună aplicarea obiectivelor de calitate. Evaluarea acestui program se efectuează de către Comisie în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 78/176/CEE. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. ê 78/176/CEE (adaptat) Articolul 8 (2.1) Autoritatea competentă din sStatulele membrue în cauză iau √ măsurile necesare pentru a se asigura că testele de toxicitate acută sunt efectuate în confomitate cu anexa VIII partea 2 punctul 1 și că rezultatele testelor respective sunt conforme cu valorile stabilite în anexa VIII partea 2 punctul 2. Õ toate măsurile necesare pentru a remedia una dintre situațiile de mai jos și, după caz, solicită întreruperea operațiunilor de eliminare, stocare, descărcare sau injectare: (a) dacă rezultatele monitorizării menționate la anexa II partea A punctul 1 arată că nu au fost îndeplinite condițiile de autorizare prealabilă menționate la articolele 4, 5 și 6 sau (b) dacă rezultatele testelor de toxicitate acută menționate la anexa II partea A punctul 2 arată că s-au depășit limitele prevăzute în respectivul document sau ê 82/883/CEE articolul 12 (adaptat) (c) dacă rezultatele controlului pe care statele membre sunt obligate să-l exercite asupra mediului vizat atestă o degradare în zona considerată sau ê 78/176/CEE (adaptat) (d) dacă deversarea sau evacuarea au un efect vătămător asupra navigației, a pescuitului, a activităților de recreere, a extragerii de materii prime, a desalinizării, a pisciculturii și a ostreiculturii, asupra zonelor de importanță științifică deosebită sau asupra altor utilizări legitime ale apelor respective sau (e) dacă stocarea, evacuarea sau injectarea au un efect vătămător asupra activităților de recreere, a extragerii de materii prime, a plantelor, a animalelor, a zonelor de importanță științifică deosebită sau asupra altor utilizări legitime ale mediilor respective. (2) Dacă sunt implicate mai multe state membre, măsurile se pun în aplicare după consultare. ê 78/176/CEE è1 83/29/CEE articolul 1 Articolul 9 (1) Statele membre elaborează programe pentru reducerea progresivă și eliminarea poluării provocate de deșeurile provenind de la unitățile industriale existente. (2) Programele menționate la alineatul (1) stabilesc obiectivele generale pentru reducerea poluării cu deșeuri lichide, solide și gazoase, care trebuie îndeplinite până la 1 iulie 1987. Programele conțin, de asemenea, obiective intermediare. În plus, acestea conțin informații despre starea mediului respectiv, despre măsurile pentru reducerea poluării și despre metodele de tratare a deșeurilor care rezultă direct din procesele de producție. (3) è1 Programele menționate la alineatul (1) sunt transmise Comisiei până la 1 iulie 1980, care va prezenta Consiliului, înainte de 15 martie 1983 , propuneri adecvate ⎜ de armonizare a acestor programe în vederea reducerii și a eliminării poluării și în vederea îmbunătățirii condițiilor de concurență în industria dioxidului de titan. Consiliul acționează pe baza acestor propuneri în termen de șase luni de la publicarea avizului Parlamentului European și al avizului Comitetului Economic și Social în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene . (4) Statele membre pun în aplicare un program până la 1 ianuarie 1982. Articolul 10 (1) Programele menționate la articolul 9 alineatul (1) trebuie să includă toate unitățile industriale existente și să stabilescă măsurile care trebuie luate pentru fiecare dintre acestea. (2) Atunci când, în împrejurări speciale, un stat membru consideră că, în cazul unei anumite unități, nu este necesară nici o măsură suplimentară pentru a îndeplini cerințele prezentei directive, furnizează Comisiei, în termen de șase luni de la data notificării prezentei directive, justificările care au condus la concluzia respectivă. (3) După realizarea oricărei verificări independente necesare a acestor justificări, Comisia poate fi de acord cu statul membru că nu este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru respectiva unitate. Comisia trebuie să își dea acordul motivat în termen de șase luni. (4) În cazul în care Comisia nu este de acord cu statul membru, în programul statului membru în cauză se vor include măsuri suplimentare privind unitatea respectivă. (5) În cazul în care Comisia nu este de acord, acordul său va fi periodic actualizat pe baza rezultatelor monitorizării realizate în conformitate cu prezenta directive și cu orice modificare semnificativă a procesului de producție sau a obiectivelor politicii de mediu. Articolul 11 Noile unități industriale fac obiectul unor cereri pentru autorizarea prealabilă adresate autorităților competente ale statului membru pe teritoriul căruia se propune construirea unităților. Înaintea acordării unor asemenea autorizații trebuie să se efectueze studii de impact asupra mediului. Aceste autorizații pot fi acordate numai întreprinderilor care declară că vor folosi numai acele materiale, procese și tehnici disponibile pe piață care sunt cel mai puțin nocive pentru mediu. Articolul 12 Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, statele membre pot adopta reglementări mai stricte. ê 92/112/CEE (adaptat) Articolul 649 √ Prevenirea și controlul emisiilor în aer Õ (1)(iii) s S tatele membre impun instalarea de dispozitive care permit eliminarea emisiilor Emisia de vezicule acide √ Se evită picături de acid provenind de la instalații Õ ; √ (2) Emisiile în aer provenind de la instalații nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 3. Õ Articolul 10 Valorile și reducerea indicate la articolele 6, 8 și 9 sunt controlate de către statele membre în funcție de producția efectivă a fiecărei unități. ê 78/176/CEE (adaptat) Articolul 765 √ Monitorizarea emisiilor și mediul Õ (1) Indiferent de metoda folosită și de amploarea tratamentului deșeurilor respective, deversarea, stocarea, evacuarea și injectarea acestora trebuie însoțite de monitorizarea deșeurilor și a mediului respectiv, așa cum se arată la anexa II, ținându-se seama de aspectele fizice, chimice, biologice și ecologice ale acestuia. (2) Operațiunile de monitorizare sunt realizate periodic de către unul sau mai multe organisme numite de statul membru a cărui autoritate competentă a emis autorizația prevăzută la articolul 4. În cazul poluării transfrontaliere între state membre, organismul respectiv este numit de comun acord de părțile implicate. (3) În termen de un an de la data notificării prezentei directive, Comisia înaintează Consiliului o propunere privind procedurile de supraveghere și monitorizare a mediilor în cauză. Consiliul acționează în direcția acestei propuneri în termen de șase luni de la publicarea avizului Parlamentului European și a celui al Comitetului Economic și Social în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. √ (1) Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în apă pentru a permite autorității competente să verifice respectarea condițiilor de autorizare și a dispozițiilor articolului 63. Õ √ (2) Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în aer pentru a permite autorității competente să verifice respectarea condițiilor de autorizare și a dispozițiilor articolului 64. Õ ò nou Această monitorizare constă în cel puțin o monitorizare a emisiilor în conformitate cu prevederile din anexa VII partea 5. ê 82/883/CEE (adaptat) Articolul 4 (31) Statele membre √ asigură Õ supraveghează și controlează √ monitorizarea Õ zonele √ zonei Õ afectate √ de deversările în apă a deșeurilor provenind de la instalațiile care produc dioxid de titan, în conformitate cu anexa VIII partea 4. Õ și o zonă învecinată considerată neafectată, ținând seama în special de condițiile locale ale acestor zone și de condițiile de eliminare – intermitentă sau continuă – a deșeurilor respective. (2) În lipsa unei dispoziții contrare, prevăzută în anexe, statele membre definesc, în fiecare caz, locurile exacte de prelevare, distanța dintre acestea și punctul cel mai apropiat de eliminare a poluantului, precum și adâncimea sau înălțimea de la care trebuie prelevate eșantioanele. În cazul unor operațiuni de eșantionare succesive, eșantioanele sunt prelevate în aceleași locuri și în aceleași condiții; de exemplu, în cazul apei de mare influențate de maree, eșantioanele sunt prelevate la aceeași oră față de flux și față de coeficientul mareei. (3) În vederea supravegherii și controlului zonelor afectate, statele membre stabilesc frecvența de eșantionare și de analiză pentru fiecare parametru prevăzut în anexe. În cazul parametrilor a căror determinare este obligatorie, frecvența de eșantionare și de analiză nu poate fi inferioară frecvențelor minime indicate în anexe. Cu toate acestea, în cazul în care comportamentul, destinația și efectele deșeurilor au fost, în măsura posibilului, stabilite astfel încât să nu aibă loc nici o deteriorare semnificativă a calității mediului, statele membre pot prescrie o frecvență de eșantionare și de analiză inferioară acestor frecvențe. Dacă, ulterior, se constată o deteriorare semnificativă a calității mediului din cauza deșeurilor sau a modificării mijloacelor de eliminare a acestora, statul membru reintroduce o frecvență de eșantionare și de analiză cel puțin egală cu cea specificată în anexe. În cazul în care consideră necesar sau oportun, un stat membru poate face o distincție între diferiții parametri, aplicând dispozițiile prezentului alineat acelora dintre parametri pentru care nu s-a constatat nici o deteriorare semnificativă a calității mediului. (4) Pentru supravegherea și controlul unei zone învecinate corespunzătoare, considerată neafectată, stabilirea frecvenței de eșantionare și de analiză este lăsată la aprecierea statelor membre. Dacă un stat membru constată că determinarea unei astfel de zone este imposibilă, acesta informează Comisia în această privință. ò nou (4) Monitorizarea se desfășoară în conformitate cu standardele CEN sau, în lipsa standardelor CEN, cu standardele ISO, cu standardele naționale și internaționale care garantează obținerea de date de o calitate științifică echivalentă. ê 82/883/CEE (adaptat) Articolul 5 (1) Metodele de măsurare de referință care servesc la determinarea valorii parametrilor sunt specificate în anexe. Laboratoarele care folosesc alte metode trebuie să se asigure că rezultatele obținute sunt comparabile. (2) Recipienții în care se păstrează eșantioanele, agenții sau metodele folosite pentru conservarea unui eșantion parțial în vederea analizării unuia sau mai multor parametri, transportul și stocarea eșantioanelor, precum și pregătirea lor în vederea analizei nu trebuie să poată modifica semnificativ rezultatele acesteia. Articolul 6 Pentru supravegherea și controlul zonelor afectate, statele membre au libertatea de a stabili, în orice moment, parametri suplimentari față de cei menționați de prezenta directivă. ê 78/176/CEE Articolul 13 (1) În sensul prezentei directive, statele membre furnizează Comisiei toate informațiile necesare cu privire la: - autorizațiile emise în conformitate cu articolele 4, 5 și 6; - rezultatele monitorizării mediului respectiv, realizată în temeiul articolului 7; - măsurile luate în conformitate cu articolul 8. Statele membre furnizează Comisiei, de asemenea, informații generale privind materialele, procesele și tehnicile care le-au fost notificate în conformitate cu articolul 11. (2) Informațiile obținute în urma aplicării acestui articol pot fi folosite numai în scopul prezentei directive. (3) Comisia și autoritățile competente ale statelor membre, reprezentanții oficiali ai acestora și alți funcționari au obligația de a nu divulga informațiile obținute în aplicarea prezentei directive și care, prin natura lor, intră sub incidența obligațiilor secretului profesional. (4) Alineatele (2) și (3) nu împiedică publicarea informațiilor generale sau a studiilor care nu conțin informații specifice unei întreprinderi sau unei asociații de întreprinderi. ê 91/692/CEE articolul 2 alineatul (1) și anexa I litera (b) Articolul 14 La fiecare trei ani, statele membre comunică Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive în cadrul unui raport sectorial care acoperă deopotrivă celelalte directive comunitare pertinente. Acest raport se întocmește pe baza unui chestionar sau a unei scheme elaborate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE [54] . Chestionarul sau schema se trimite statelor membre cu șase luni înainte de începutul perioadei cuprinse în raport. Raportul este transmis Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani la care se referă. Primul raport se referă la perioada 1993 - 1995. Comisia publică un raport comunitar cu privire la punerea în aplicare a directivei în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor de la statele membre. ê 82/883/CEE Articolul 7 (1) Raportul pe care statele membre sunt obligate să-l transmită Comisiei, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 78/176/CEE, trebuie să conțină datele referitoare la operațiunile de supraveghere și control care au fost efectuate de organismele desemnate conform articolului 7 alineatul (2) din directiva menționată. Pentru fiecare zonă afectată, aceste date trebuie să cuprindă în special: - descrierea locului de prelevare, inclusiv a elementelor fixe care pot fi reprezentate printr-un cod, precum și alte informații de ordin administrativ și geografic. Această descriere se face o singură dată, în momentul creării punctului caracteristic de eșantionare; - descrierea metodelor de prelevare folosite; - rezultatele măsurării parametrilor a căror determinare este obligatorie, precum și a celor a căror determinare este facultativă, dacă statele membre consideră util acest lucru; - metodele de măsurare și de analiză folosite și, la nevoie, limita de detecție a acestora, exactitatea și precizia lor; - schimbările introduse în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) în ceea ce privește frecvența de eșantionare și de analiză. (2) Primele informații care vor trebui comunicate conform alineatului (1) sunt cele culese în al treilea an de la notificarea prezentei directive. (3) Comisia publică sub formă de rezumat, cu acordul prealabil al statului membru respectiv, informațiile care îi sunt furnizate. 4. Comisia evaluează eficiența procedurii de supraveghere și control a zonelor afectate și prezintă Consiliului, la nevoie, în termen de maximum șase ani de la notificarea prezentei directive, propuneri vizând ameliorarea acestei proceduri și, dacă este cazul, armonizarea metodelor de măsură, inclusiv limita de detecție a acestora, exactitatea și precizia lor, precum și metodele de prelevare a eșantioanelor. Articolul 8 Statele membre se pot deroga de la dispozițiile prezentei directive în caz de inundații, catastrofe naturale sau circumstanțe meteorologice excepționale. Articolul 9 Modificările necesare pentru a adapta cuprinsul anexelor la progresul tehnic și științific în ceea ce privește: parametrii din coloana „determinare facultativă”; metodele de măsurare de referință se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11. Articolul 13 Dacă eliminarea deșeurilor necesită, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 78/176/CEE, eliberarea de autorizații prealabile de către autoritățile competente ale mai multor state membre, statele membre vizate se consultă asupra conținutului și executării programului de control. ê 96/61/CE (adaptat) Capitolul VII √ Comitet, dispoziții tranzitorii și finale Õ ò nou Articolul 66 Autoritățile competente Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă. Articolul 67 Rapoarte prezentate de către statele membre (1) Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziția Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive, datele reprezentative privind emisiile și alte efecte asupra mediului, valorile limită de emisie și aplicarea celor mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolele 15 și 16. Statele membre elaborează și actualizează în mod regulat sisteme naționale de informare pentru a furniza, în format electronic, informațiile menționate la primul paragraf. (2) Comisia stabilește tipul și formatul informațiilor care sunt furnizate de către statele membre în conformitate cu alineatul (1). Măsurile în cauză, care vizează modificarea unor elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2). (3) În termen de trei ani de la data prevăzută la articolul 71 alineatul (1) și ulterior la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, pe baza informațiilor menționate la alineatul (1), însoțită, după caz, de o propunere legislativă. Articolul 68 Modificarea anexelor Pe baza celor mai bune tehnici disponibile, Comisia adaptează la progresul științific și tehnic anexa V părțile 3 și 4, anexa VI părțile 1, 2, 6, 7 și 8, anexa VII părțile 1, 5, 6, 7 și 8 și anexa VIII părțile 2 și 4. Măsurile în cauză, care vizează modificarea unor elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2). ê 82/883/CEE Articolul 10 (1) Prin prezenta se instituie un comitet pentru adaptarea la progresul tehnic, denumit în continuare „Comitetul”, compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al comisiei. ê 807/2003 articolul 3 și anexa III punctul 34 Articolul 11 (1) Comisia este asistată de Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic. ê 1882/2003 articolul 3 și anexa III punctul 61 (adaptat) Articolul 1969 Procedura cComitetului ê 1882/2003 articolul 1 și anexa I punctul 17, și articolul 3 și anexa III punctul 61 (1) Comisia este asistată de un comitet. ê 2000/76/CE Articolul 17 Comitet de reglementare (1) Comisia este asistată de către un comitet de reglementare. (2) În situația în care se face trimitere la acest alineat, articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din directiva în cauză. ê 807/2003 articolul 3 și anexa III punctul 34 2. Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE [55] . ê 1882/2003 articolul 1 și anexa I partea 17, și articolul 3 și anexa III partea 61 2. Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE [56] , cu respectarea dispozițiilor articolului 8. ê 807/2003 articolul 3 și anexa III punctul 34, 1882/2003 articolul 3 și anexa III punctul 61, 2000/76/CE articolul 17 Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni. ê 807/2003 articolul 3 și anexa III punctul 34, 1882/2003 articolul 1 și anexa I punctul 17, și articolul 3 și anexa III punctul 61 (3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură. ê 2000/76/CE articolul 17 (3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură. ò nou (2) În situația în care se face trimitere la acest alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)–(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din directiva în cauză. ê 1999/13/CE articolul 14 (adaptat) Articolul 14 Sancțiuni Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții la Comisie până la data menționată la articolul 15 și notifică orice modificare ulterioară a acestor sancțiuni în cel mai scurt termen. ê 2000/76/CE (adaptat) Articolul 19 Sancțiuni Statele membre determină sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționate și cu efect de descurajare. Comisiei i se notifică de către statele membre aceste dispoziții până la 28 decembrie 2002 și i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziții. ê 2001/80/CE (adaptat) Articolul 16 Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Sancțiunile prevăzute în acest scop sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. ò nou Articolul 70 Sancțiuni Statele membre determină sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Sancțiunile prevăzute în acest scop sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Comisiei i se notifică de către statele membre aceste dispoziții până cel târziu la [ziua/luna/anul (de ex., 1 ianuarie 2011)] și i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziții. ê Articolul 71 Transpunerea (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 2, articolul 3 alineatul (4), articolul 3 alineatele (14)–(18), articolul 4 alineatul (2), articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatul (1), articolul 9 alineatul (2) litera (b), articolul 12 alineatul (8), articolul 13 alineatul (1) litera (e), articolul 14, articolul 15 alineatul (1) litera (d), articolul 15 alineatele (3)–(5), articolul 16 alineatele (2)–(5), articolul 17, articolul 18 alineatele (2)–(4), articolul 22 alineatele (2)–(3), articolul 22 alineatul (4) literele (b) și (d), articolul 23, articolul 24, articolul 25, articolul 26 alineatul (1) litera (d), articolul 26 alineatul (2), articolul 26 alineatul (3) literele (c)-(g), articolul 29 literele (a)-(b), articolul 30, articolul 32, articolul 33 alineatul (3), articolul 35 alineatele (2)-(4), articolul 36, articolul 37 alineatul (2), articolul 43 alineatul (5), articolul 65 alineatul (2), articolul 65 alineatul (4), articolele 66, 67 și 70, precum și cu anexa I punctele 1.1, 2.5 litera (c), 3.5, 4.7, 5.2, 5.3, 6.1 litera (c), 6.4 litera (b), 6.6, 6.9, 6.10, anexa IV punctul 1 litera (b), anexa V părțile 1 - 4, anexa VI partea 1 litera (b), partea 4 punctele 2.2, 3.1 și 3.2, partea 6 punctele 2.5 și 2.6, anexa VII partea 7 punctul 3, anexa VIII partea 1 punctul 1 și punctul 2 litera (c) și partea 3 punctele 2–3 până la [ziua/luna/anul (de ex. 30 iunie 2012, adică la un an și jumătate după intrarea în vigoare)]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă. Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu [ziua/luna/anul (de ex., 30 iunie 2012, adică la un an și jumătate de la intrarea în vigoare)]. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. 2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Articolul 72 Abrogare (1) Directivele 78/176/CEE, 82/883/CEE, 92/112/CEE, 96/61/CE, 1999/13/CE și 2000/76/CE, astfel cum au fost modificate prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă începând cu [ziua/luna/anul (de ex., 1 ianuarie 2014, adică la trei ani de la intrarea în vigoare)], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B. (2) Directiva 2001/80/CE, astfel cum a fost modificată prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă începând cu 1 ianuarie 2016, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B. (3) Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență de la anexa X. ò nou Articolul 73 Dispoziții tranzitorii (1) În ceea ce privește instalațiile menționate la anexa I, punctele 1.2, 1.3, 1.4, 2.1 - 2.4, punctul 2.5 literele (a) și (b), punctele 2.6, 3, 4.1–4.6, 5.1, 5.2, punctul 5.3 literele (a) și (b), punctul 5.4, punctul 6.1 literele (a) și (b), punctele 6.2–6.5, punctul 6.6 literele (b) și (c), punctele 6.7 și 6.8, precum și instalațiile menționate la punctul 1.1 care au o putere termică instalată mai mare sau egală cu 50 MW și instalațiile menționate la punctul 6.6 litera (a) cu peste 40 000 de păsări și care se află în funcțiune și dețin o autorizație sau care au prezentat o solicitare completă pentru eliberarea unei autorizații înainte de data menționată la articolul 71 alineatul (1), cu condiția ca aceste instalații să fie puse în funcțiune nu mai târziu de un an de la data respectivă, statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) începând cu [ziua/luna/anul (de ex., 1 ianuarie 2014, adică la trei ani de la intrarea în vigoare). (2) În ceea ce privește instalațiile menționate la anexa I, punctul 2.5 litera (c), punctul 5.3 literele (c), (d) și (e), punctul 6.1 litera (c), punctele 6.9 și 6.10, precum și instalațiile menționate la punctul 1.1 cu o putere termică instalată mai mică de 50 MW și instalațiile menționate la punctul 6.6 litera (a) cu mai puțin de 40 000 de păsări și care au intrat în funcțiune înainte de data menționată la articolul 71 alineatul (1), statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) începând cu [ziua/luna/anul (de ex., 1 iulie 2015, adică la patru ani și jumătate de la intrarea în vigoare). (3) În ceea ce privește instalațiile de ardere menționate la capitolul III, statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) începând cu 1 ianuarie 2016. (4) În ceea ce privește instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri, anexa VI partea 4 punctul 3.1 se aplică până la 31 decembrie 2015. Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 2016, în cazul acestor instalații, se aplică anexa VI partea 4 punctul 3.2. ê Articolul 74 Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . Articolul 75 Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, […] Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu Președintele Președintele […] […] ê 96/61/CE (adaptat) ANEXA I Categoriile de activități industriale menționate la articolul 1 11 1. Instalațiile sau părți din instalațiile utilizate pentru cercetare, dezvoltare și testarea unor noi produse și procese nu intră sub incidența prezentei directive. 2. Valorile prag menționate mai jos se referă în general la capacități de producție sau randamente. În cazurile în care un operator desfășoară mai multe activități care se încadrează în aceeași categorie √ la același punct sunt puse în funcțiune Õ în cadrul aceleiași instalații sau în același amplasament, capacitățile acestor activități se însumează. ò nou La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, nu se iau în considerare instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 3 MW. La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, nu se iau în considerare instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 50 MW și care funcționează mai puțin de 350 de ore pe an. ê 96/61/CE (adaptat) ð nou 1. Sectoare producătoare de energie 1.1 Instalații deaArderea √ combustibililor în instalații Õ cu o putere √ termică instalată Õ calorifică de peste 50 MW (1) ð egală sau mai mare de 20 MW ï 1.2. √ Rafinarea Õ Rafinării de petrolului mineral și a gazului 1.3. √ Producerea Õ Cuptoare de cocsului 1.4. Instalații de gGazeificarea și √ sau Õ lichefierea √ de combustibililor Õ a cărbunelui 2. Producția și prelucrarea metalelor 2.1. Instalații de aArderea și de sinterizarea a minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor de sulf) 2.2. Instalații pentru pProducerea fontei sau a oțelului (fuziune primară sau secundară), inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate de peste 2,5 de tone pe oră 2.3. Instalații pentrupPrelucrarea metalelor feroase: (a) √ exploatare de Õ laminoare la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oțel brut pe oră; (b) √ exploatare de Õ instalații de forjare cu ciocan de forjă a căror capacitate este mai mare de 50 KJ pe ciocan, iar puterea calorică folosită este mai mare de 20 MW; (c) aplicarea de învelișuri protective de metale topite cu un flux de intrare de peste 2 tone de oțel brut pe oră. 2.4. √ Exploatare de Õ Tturnătorii de metale feroase cu o capacitate de producție de peste 20 de tone √ de piese turnate Õ pe zi 2.5. √Prelucrarea metalelor neferoase: Õ Instalații (a) pentru producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice; (b) pentru topirea, inclusiv realizarea de aliaje, ade metalelor neferoase, inclusiv a de produselor recuperate (rafinare, turnătorie de metale etc.), cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb și cadmiu sau 20 de tone pe zi pentru celelalte metale √ și excluzând exploatarea turnătoriilor; Õ ò nou (c) exploatarea de turnătorii de metale neferoase care realizează produse din metal topit, cu o capacitate de producție care depășește 2,4 tone de plumb și cadmiu sau 12 tone de alte metale pe zi. ê 96/61/CE (adaptat) ð nou 2.6. Instalații pentru tTratarea de suprafață a metalelor √ sau Õ și a materialelor plastice prinprocese electrolitice sau chimice în care volumul cuvelor de tratareeste mai mare de 30 m3 3. Industria mineralelor 3.1. Instalații pentru pProducerea de clincher de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție de peste 500 tone pe zi sau de var în cuptoare rotative cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi 3.2. Instalații pentru pProducerea azbestului √ sau Õ și pentru fabricarea de produse din azbest 3.3. Instalații pentru fFabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi 3.4. Instalații pentru tTopirea substanțelor minerale, inclusiv pentru producerea de fibre minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi 3.5. Instalații pentrufFabricarea produselor de ceramică prin ardere, în special țigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice (gresie, faianță), obiecte din ceramică sau porțelan, cu o capacitate de producție de peste 75 de tone pe zi și/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 m3și ð sau ï cu o densitate pe cuptor de peste 300 kg/m3 4. Industria chimică √ În scopul prezentei secțiuni, Õ pProducția, în sensul categoriilor de activități din această secțiune, reprezintă producția la scară industrială prin prelucrarea chimică ð sau biologică ï a substanțelor sau a grupurilor de substanțe menționate la punctul punctele 4.1-4.74.6 4.1. Instalații chimice pentru pProducerea compușilor √ chimici Õ organici de bază, cum sunt: (a) hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice); (b) hidrocarburile cu conținut de oxigen, cum sunt alcoolurile √ alcolii Õ , aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii, acetații, eterii, peroxizii, rășinile epoxidice; (c) hidrocarburile sulfuroase; (d) hidrocarburile azotice, cum sunt aminele, amidele, compușii nitriți, compușii nitro sau compușii nitrați, nitrilii, cianurile, izocianurile; (e) hidrocarburi cu conținut de fosfor; (f) hidrocarburi halogenice; (g) compuși organometalici; (h) materiale plastice de bază (fibre sintetice polimerice și fibre din celuloză); (i) cauciucuri sintetice; (j) vopsele și pigmenți; (k) agenți de suprafață activi și agenți tensioactivi. 4.2. Instalații chimice pentru pProducerea compușilor chimici anorganici de bază, cumsunt: (a) gazele, cum sunt amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compușii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, dioxidul de sulf, clorura de carbonil; (b) acizii, cum sunt acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul nitric, acidul hidrocloric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroși; (c) bazele, cum sunt hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu; (d) sărurile, cum sunt clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul, nitratul de argint; (e) nemetalele, oxizii metalici sau alți compuși anorganici, cum sunt carbidul de calciu, siliconul, carbidul de silicon. 4.3. Instalații chimice pentru pProducerea de îngrășăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrășăminte simple sau compuse) 4.4. Instalații chimice pentru fFabricarea de produse medicamentoase de natură vegetală √ fitosanitare sau Õ de bază și de substanțe biocide 4.5. Instalații care utilizează un proces chimic sau biologic pentru fFabricarea produselor farmaceutice de bază √ inclusiv a produselor intermediare Õ 4.6. Instalații chimice pentru pProducerea de explozivi ò nou 4.7. Producerea de substanțe chimice destinate utilizării drept combustibili sau lubrifianți ê 96/61/CE (adaptat) ð nou 5. Managementul √ Gestionarea Õ deșeurilor Fără a aduce atingere articolului 11 din Directiva 75/442/CEE sau articolului 3 din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase(1): 5.1. Instalațiile pentru eEliminarea sau recuperarea deșeurilor periculoase stabilite în lista prevăzută la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE, în anexele II A și II B (operațiunile R1, R5, R6, R8 și R9) la Directiva 75/442/CEE și în Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor reziduale (2), cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, √ implicând desfășurarea următoarelor activități: Õ √ (a) tratare biologică; Õ √ (b) tratare fizico-chimică; Õ √ (c) incinerare sau coincinerare; Õ √ (d) mixare sau malaxare; Õ √ (e) reambalare; Õ √ (f) depozitare, cu o capacitate mai mare de 10 tone; Õ √ (g) utilizare principală drept combustibil sau alt mijloc de producere a energiei; Õ √ (h) recuperarea/regenerarea solvenților; Õ √ (i) reciclarea/recuperarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compușii metalici; Õ √ (j) regenerarea acizilor sau a bazelor; Õ √ (k) recuperarea componentelor utilizate la împrăștierea agenților poluanți; Õ √ (l) recuperarea componentelor din catalizatori; Õ √ (m) regenerarea sau alte reutilizări ale uleiurilor. Õ 5.2. Instalațiile pentru iIncinerarea deșeurilor ð nepericuloase ï urbane prevăzute de Directiva 89/369/CEE a Consiliului din 8 iunie 1989 privind prevenirea poluării aerului de către noile instalații municipale de incinerare a deșeurilor (3) și de Directiva 89/429/CEE a Consiliului din 21 iunie 1989 privind reducerea poluării aerului provenite de la instalațiile municipale existente de incinerare a deșeurilor (4) cu o capacitate de peste 3 tone pe oră. 5.3. Instalațiile pentru eEliminarea ð sau recuperarea ï deșeurilor nepericuloase prevăzute în anexa II A la Directiva 75/442/CEE la pozițiile D8 și D9, cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, √ implicând desfășurarea următoarelor activități: Õ √ (a) tratare biologică; Õ √ (b) tratare fizico-chimică; Õ ò nou (c) pretratarea deșeurilor pentru coincinerare; (d) tratarea zgurei și a cenușii; (e) tratarea deșeurilor metalice. ê 96/61/CE (adaptat) 5.4 Rampele de gunoi care primesc peste 10 tone pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25 000 de tone, cu excepția rampelor de gunoi pentru deșeuri inerte. 6. Alte activități 6.1. Instalații industriale pentru pProducerea √ în instalații industriale Õ de: (a) celuloză din lemn și din alte materiale fibroase; (b) hârtie √ sau Õ și carton cu o capacitate de producție de peste 20 de tone pe zi; ò nou (c) panouri din lemn, cu excepția furnirului, cu o capacitate de producție mai mare de 600 m³ pe zi. ê 96/61/CE (adaptat) ð nou 6.2. Instalații pentru pPretratarea (operațiuni de tip spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor √ textile Õ sau a textilelor, cu capacitatea de tratare de peste 10 tone pe zi 6.3. Instalații pentru tTăbăcirea pieilor, cu capacitatea de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi 6.4. (a) √ Exploatarea Õ Aabatoarelor cu o capacitate de producție de carcase de peste 50 de tone pe zi (b) Tratarea și prelucrarea, ð cu excepția ambalării exclusive, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu ï, în vederea realizării √ fabricării Õ de produse alimentare ð destinate consumului uman sau animal ï din: (i) materii prime de origine animală (altele decât laptele √ în mod exclusiv Õ), cu o capacitate de producție de produse finite de peste 75 de tone de produse finite pe zi (ii) materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producție de produse finite de peste 300 de tone de produse finite pe zi (valoare medie trimestrială) ò nou (iii) un amestec de materii prime de origine vegetală și animală, cu o capacitate de producție de produse finite, exprimată în tone, de peste: - 75, dacă A este mai mare sau egal cu 10; sau - [300- (22,5 x A)] în toate celelalte cazuri unde „A” reprezintă proporția de materie de origine animală (exprimată în procente) din cantitatea care intră la calculul capacității de producție de produse finite Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului. Această subsecțiune nu este aplicabilă în cazul în care doar laptele reprezintă materia primă. ê 96/61/CE (adaptat) (c) Tratarea și prelucrarea √ exclusiv a Õ laptelui, dacă cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 tone pe zi (valoare medie anuală) 6.5. Instalații pentru Eeliminarea sau reciclarea carcaselor de animale √ sau Õ și a deșeurilor animale, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi 6.6 Instalații pentru Ccreșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice √ de curte Õ și a porcilor cu capacități de peste: (a) 40 000 de păsări ò nou (a) 40 000 de pui de carne sau 30 000 de găini ouătoare sau 24 000 de rațe sau 11 500 de curcani ê 96/61/CE (b) 2 000 de porci de producție (peste 30 kg) sau (c) 750 de scroafe ò nou În cazul unor specii de păsări de curte, altele decât cele menționate la litera (a), sau al diferitelor tipuri de specii menționate la literele (a), (b) și (c) crescute în cadrul aceleiași instalații, pragul se calculează pe baza factorilor de excreție de azot echivalent, în locul pragurilor stabilite mai sus. ê 96/61/CE (adaptat) 6.7 Instalații pentru Ttratarea de suprafață a substanțelor, a obiectelor sau a produselor utilizând solvenți organici, mai ales pentru acoperire √ învelire Õ, imprimare, învelire √ acoperire Õ, degresare, impermeabilizare, dimensionare, vopsire, curățare sau impregnare, cu o capacitate de consum √ de solvent organic Õ peste mai mare de 150 kg pe oră sau de peste mai mare de 200 de tone pe an 6.8 Instalații pentru Pproducerea de grafit √ carbon Õ (cărbune greu fuzibil) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare. ò nou 6.9 Conservarea lemnului și a produselor din lemn, cu o capacitate de producție mai mare de 75 m3 pe zi. 6.10 Tratarea în afara amplasamentului a apelor uzate care nu sunt vizate de Directiva 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale[57] și evacuate printr-o instalație menționată în capitolul I. ê 96/61/CE (adaptat) ANEXA II LISTA DIRECTIVELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 18 ALINEATUL (2) ȘI ARTICOLUL 20 1. Directiva 87/217/CEE privind prevenirea și reducerea poluării mediului cu azbest 2. Directiva nr. 82/176/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din industria electrolizei clor-alcanilor 3. 3. Directiva 83/513/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu 4. Directiva 84/156/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din alte sectoare decât cel al electrolizei clor-alcanilor 5. Directiva 84/491/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de hexaclorciclohexan 6. Directiva 86/280/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru emisiile de anumite substanțe periculoase incluse în lista 1 din anexa la Directiva 76/464/CEE, astfel cum a fost modificată ulterior prin Directivele 88/347/CEE și 90/415/CEE de modificare a anexei II la Directiva 86/280/CEE 7. Directiva 89/369/CEE privind prevenirea poluării aerului de către instalațiile noi de incinerare a deșeurilor urbane 8. Directiva 89/429/CEE privind reducerea poluării atmosferice provenind de la instalațiile existente de incinerare a deșeurilor municipale 9. Directiva 94/67/CE privind incinerarea deșeurilor periculoase 10. Directiva 92/112/CEE privind procedurile de armonizare a programelor pentru reducerea și eliminarea în timp a poluării provocate de deșeurile din industria oxidului de titan 11. Directiva 88/609/CEE privind limitarea emisiilor în aer de poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/66/CE 12. Directiva 76/464/CEE privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității 13. Directiva 75/442/CEE privind deșeurile, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/156/CEE 14. Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor reziduale 15. Directiva 91/689/CEE privind deșeurile periculoase ê 96/61/CE (adaptat) ð nou ANEXA IIIII LISTĂ ORIENTATIVĂ A PRINCIPALELOR SUBSTANȚE POLUANTE CARE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE DACĂ AU RELEVANȚĂ PENTRU STABILIREA VALORILOR LIMITĂ DE EMISIE √ Lista substanțelor poluante Õ AER 1. Dioxid de sulf și alți compuși ai sulfului 2. Oxizi de azot și alți compuși ai azotului 3. Monoxid de carbon 4. Compuși organici volatili 5. Metale și compuși ai metalelor 6. Praf, ð inclusiv particule fine de materie ï 7. Azbest (particule în suspensie, fibre) 8. Clor și compuși ai clorului 9. Fluor și compuși ai fluorului 10. Arsen și compuși ai arsenului 11. Cianuri 12. Substanțe și preparate la care s-a dovedit prezența proprietăților cancerigene sau mutagene sau a proprietăților care pot afecta reproducerea prin aer 13. Policlorodibenzodioxine și policlorodibenzofurani APĂ 1. Compuși organohalogenați și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul acvatic 2. Compuși organofosforici 3. Compuși organostanici 4. Substanțe și preparate la care s-a dovedit prezența proprietăților cancerigene sau mutagene sau a proprietăților care pot afecta reproducerea în sau prin mediul acvatic 5. Hidrocarburi persistente și substanțe organice toxice persistente și bioacumulabile 6. Cianuri 7. Metale și compuși ai metalelor 8. Arsen și compuși ai arsenului 9. Substanțe biocide și produse fitosanitare 10. Materiale în suspensie 11. Substanțe care contribuie la eutrofizare (în special nitrați și fosfați) 12. Substanțe cu o influență nefavorabilă asupra echilibrului de oxigen (și care pot fi determinate prin utilizarea parametrilor BOD, COD etc.) ò nou 13. Substanțele enumerate în anexa X la Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei[58]. ê 96/61/CE (adaptat) ANEXA IIIIV √ Criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile Õ Considerații care trebuie avute în vedere în general sau în cazuri specifice la determinarea celor mai performante tehnici disponibile, în conformitate cu definiția din articolul 2 alineatul (12), ținându-se seama de potențialele costuri și beneficii ale unei măsuri și de principiile de precauție și prevenire: 1. utilizarea tehnologiei cu producție redusă de deșeuri; 2. utilizarea unor substanțe mai puțin periculoase; 3. extinderea recuperării și a reciclării substanțelor generate și utilizate în procesul tehnologic, precum și a deșeurilor, dacă este posibil; 4. procese, echipamente sau metode de operare comparabile, testate cu succes la scară industrială; 5. progrese tehnologice și modificări în cunoștințele științifice; 6. natura, efectele și volumul emisiilor respective; 7. datele de intrare în funcțiune a instalațiilor noi și a celor existente; 8. intervalul de timp necesar pentru introducerea celei mai performante √ bune Õ tehnici disponibile; 9. consumul și natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în procesul tehnologic și eficiența lor din punct de vedere energetic; 10. necesitatea de a preveni sau de a reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului și riscurile pentru mediu; 11. necesitatea de a preveni accidentele și de a reduce consecințele acestora asupra mediului; 12. informațiile publicate de Comisie în temeiul articolului 16 alineatul (2) și de către organizațiile internaționale. ê 2003/35/CE (adaptat) ANEXA IVV Participarea publicului la luarea deciziilor 1. Publicul este informat (prin anunțuri publice sau prin alte mijloace adecvate, precum mijloacele electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile) cu privire la următoarele aspecte, √ cel târziu Õ la începutul procedurii de luare a unei decizii sau de îndată ce pot fi furnizate informații în limite rezonabile: (a) cererea de acordare a unui permis √ unei autorizații Õ sau, după caz, propunerea de actualizare a unui permis √ unei autorizații Õ sau a condițiilor de acordare a unui permis √ unei autorizații Õ în conformitate cu articolul 22 15 alineatul (1), inclusiv descrierea elementelor menționate la articolul 13 alineatul (1) 6 alineatul (1); ò nou (b) elaborarea de norme obligatorii generale noi sau actualizate în conformitate cu articolul 18, inclusiv cerințele propuse ale normelor, precum și un rezumat fără caracter tehnic al cadrului juridic și administrativ în care aceste norme vor fi aplicate; ê 2003/35/CE (adaptat) (bc) după caz, faptul că o decizie face obiectul unei evaluări a impactului național sau transfrontalier asupra mediului sau al consultărilor între statele membre în conformitate cu articolul 28 17; (cd) detalii privind autoritățile √ autoritatea Õ competentăe responsabilăe de luarea deciziei, cele de la care pot fi obținute informații relevante, cele cărora le pot fi prezentatate observații sau întrebări și detalii privind termenele pentru transmiterea observațiilor și a întrebărilor; (de) natura posibilelor decizii sau, în cazul în care acesta există, proiectul de decizie; (ef) după caz, detalii privind propunerea de actualizare a unui permis √ unei autorizații Õ sau a condițiilor de acordare a unui permis √ unei autorizații Õ ; (fg) o precizare a orelor și a locurilor în care, sau a mijloacelor prin care, vor fi oferite informațiile relevante; (gh) detalii privind sistemele de participare a publicului și de consultare instituite în conformitate cu punctul 5. 2. Statele membre se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziția publicului interesat în termene rezonabile: (a) în conformitate cu legislația internă, principalele rapoarte și îndrumări emise pentru autoritatea sau autoritățile competente în momentul în care publicul interesat este informat în conformitate cu punctul 1; (b) în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul public la informații privind mediul, alte informații decât cele menționate la punctul 1 care sunt relevante pentru decizia adoptată în conformitate cu articolul 68 și care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat în conformitate cu punctul 1. 3. Publicul interesat trebuie să aibă dreptul de a-i transmite autorității competente observațiile și opiniile sale înainte de adoptarea unei decizii. 4. Rezultatele consultării efectuate în conformitate cu prezenta anexă trebuie luate în considerare în mod corespunzător la luarea deciziei. 5. Modalitățile detaliate de informare a publicului (de exemplu lipirea unor afișe pe o anumită rază sau publicarea în ziarele locale) și de consultare a publicului interesat (de exemplu, prin depunerea de materiale în scris sau prin anchete publice) se stabilesc de către statele membre. Trebuie prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, care să permită √ acorde Õ suficient timp pentru informarea publicului și pentru ca publicul interesat să se pregătească și să participe efectiv la adoptarea deciziilor privind mediul în conformitate cu dispozițiile din prezenta anexă. ê 2001/80/CE (adaptat) è1 2006/105/CE articolul 1 și anexa B punctul 2 è2 articolul 20 și anexa II, p. 703 è3 articolul 20 și anexa II, p. 703 și articolul 20 și anexa II, p. 704 ANEXA VI √ Dispoziții tehnice referitoare la instalațiile de ardere Õ Partea 1 PRAGURI ȘI VALORI ȚINTĂ DE REDUCERE A EMISIILOR DE SO2 DE LA INSTALAȚIILE EXISTENTE [59][60] Emisiile de NOx (ca NO2) de la instalații de ardere mari, 1980 ktone | Praguri de emisie de NOx (ktone/an) | % de reducere față de emisiile ajustate din 1980 | % de reducere față de emisiile din 1980 | Faza 1 | Faza 2 | Faza 1 | Faza 2 | Faza 1 | Faza 2 | 1993[63] | 1998 | 1993[64] | 1998 | 1993[65] | 1998 | Belgia | 110 | 88 | 66 | -20 | -40 | -20 | -40 | è1 Bulgaria ⎜ | è1 155 ⎜ | è1 125 ⎜ | è1 95 ⎜ | è1 -19 ⎜ | è1 -39 ⎜ | è1 -19 ⎜ | è1 -39 ⎜ | è3 Republica Cehă ⎜ | è3 403 ⎜ | è3 228 ⎜ | è3 113 ⎜ | è3 -43 ⎜ | è3 -72 ⎜ | è3 -43 ⎜ | è3 -72 ⎜ | Danemarca | 124 | 121 | 81 | -3 | -35 | -10 | -40 | Germania | 870 | 696 | 522 | -20 | -40 | -20 | -40 | è3 Estonia ⎜ | è3 20 ⎜ | è3 10 ⎜ | è3 12 ⎜ | è3 -52 ⎜ | è3 -40 ⎜ | è3 -52 ⎜ | è3 -40 ⎜ | Grecia | 36 | 70 | 70 | +94 | +94 | 0 | 0 | Spania | 366 | 368 | 277 | +1 | -24 | -20 | -40 | Franța | 400 | 320 | 240 | -20 | -40 | -20 | -40 | Irlanda | 28 | 50 | 50 | +79 | +79 | 0 | 0 | Italia | 580 | 570 | 428 | -2 | -26 | -20 | -40 | è3 Cipru ⎜ | è3 3 ⎜ | è3 5 ⎜ | è3 6 ⎜ | è3 +67 ⎜ | è3 +100 ⎜ | è3 +67 ⎜ | è3 +100 ⎜ | è3 Letonia ⎜ | è3 10 ⎜ | è3 10 ⎜ | è3 9 ⎜ | è3 -4 ⎜ | è3 -10 ⎜ | è3 -4 ⎜ | è3 -10 ⎜ | è3 Lituania ⎜ | è3 21 ⎜ | è3 8 ⎜ | è3 11 ⎜ | è3 -62 ⎜ | è3 -48 ⎜ | è3 -62 ⎜ | è3 -48 ⎜ | Luxemburg | 3 | 2,4 | 1,8 | -20 | -40 | -20 | -40 | è3 Ungaria ⎜ | è3 68 ⎜ | è3 33 ⎜ | è3 34 ⎜ | è3 -51 ⎜ | è3 -49 ⎜ | è3 -51 ⎜ | è3 -49 ⎜ | è3 Malta ⎜ | è3 1,7 ⎜ | è3 7 ⎜ | è3 2,5 ⎜ | è3 +299 ⎜ | è3 +51 ⎜ | è3 +299 ⎜ | è3 +51 ⎜ | Țările de Jos | 122 | 98 | 73 | -20 | -40 | -20 | -40 | Portugalia | 23 | 59 | 64 | +157 | +178 | -8 | 0 | è3 Polonia ⎜ | è3 698 ⎜ | è3 426 ⎜ | è3 310 ⎜ | è3 -39 ⎜ | è3 -56 ⎜ | è3 -39 ⎜ | è3 -56 ⎜ | è1 România ⎜ | è1 135 ⎜ | è1 135 ⎜ | è1 77 ⎜ | è1 -1 ⎜ | è1 -43 ⎜ | è1 -1 ⎜ | è1 -43 ⎜ | è3 Slovenia ⎜ | è3 17 ⎜ | è3 15 ⎜ | è3 16 ⎜ | è3 -12 ⎜ | è3 -6 ⎜ | è3 -12 ⎜ | è3 -6 ⎜ | è3 Slovacia ⎜ | è3 141 ⎜ | è3 85 ⎜ | è3 46 ⎜ | è3 -40 ⎜ | è3 -67 ⎜ | è3 -40 ⎜ | è3 -67 ⎜ | Regatul Unit | 1016 | 864 | 711 | -15 | -30 | -15 | -30 | Austria | 19 | 15 | 11 | -20 | -40 | -20 | -40 | Finlanda | 81 | 65 | 48 | -20 | -40 | -20 | -40 | Suedia | 31 | 25 | 19 | -20 | -40 | -20 | -40 | ANEXA III Valori limită de emisie √ pentru instalațiile noi de ardere menționate la articolul 33 alineatul (2) Õ PENTRU SO 2 COMBUSTIBILI SOLIZI A. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conținut de O2 6 %) care trebuie aplicate de către instalațiile noi și existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) și, respectiv, articolului 4 alineatul (3): ê 2001/80/CE articolul 2 (adaptat) √ 1. Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru cazanele care utilizează combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor pe gaz Õ. ê 2001/80/CE (nou) [pic] N.B. În cazurile în care valorile de emisie de mai sus nu pot fi respectate din cauza caracteristicilor combustibilului, trebuie atinsă o rată de desulfurare de 60 % pentru instalațiile care au o putere termică instalată mai mică de sau egală cu 100 MWth, de 75 % pentru instalațiile cu o putere mai mare de 100 MWth și mai mică sau egală cu 300 MWth și de 90 % pentru instalațiile cu o putere mai mare de 300 MWth. Pentru instalațiile cu o putere termică instalată mai mare de 500 MWth, se aplică o rată de desulfurare de cel puțin 94 % sau de cel puțin 92 % în cazurile în care s-a încheiat un contract pentru o instalație de desulfurare a gazelor de coș sau pentru o instalație de injectare a varului, iar lucrările pentru punerea în funcțiune a acestor instalații au început înainte de 1 ianuarie 2001. B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conținut de O2 6 %) care trebuie aplicate de către instalațiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepția turbinelor cu gaz: Tip de combustibil | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | Biomasă | 200 | 200 | 200 | Caz general | 850 | 200[66] | 200 | N.B. În cazurile în care valorile limită de emisie menționate anterior nu pot fi respectate din cauza caracteristicilor combustibilului, instalațiile trebuie să atingă 300 mg/Nm3 SO2, sau o rată de desulfurare de cel puțin 92 % în cazul instalațiilor cu o putere termică instalată mai mică de sau egală cu 300 MWth, iar în cazul instalațiilor cu o putere termică instalată mai mare de 300 MWth, se aplică o rată de desulfurare de cel puțin 95 %, alături de o valoare limită maximă permisă de 400 mg/Nm3 . ANEXA IV VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU SO 2 COMBUSTIBILI LICHIZI A. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3 %) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3): [pic] B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3 %) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz: 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | 850 | 400 până la 200 (scădere liniară)[67] | 200 | În cazul celor două instalaţii cu o putere termică instalată de 250 MWth din insulele Creta şi Rhodos, care urmează să fie autorizate până la 31 decembrie 2007, se aplică valoarea limită de emisie de 1 700 mg/Nm3. ò nou În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat (CCGT) cu ardere suplimentară, conţinutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice instalaţiei în cauză. ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou √ 2. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi Õ Putere termică instalată (MWth) | Huilă şi lignit | Biomasă | Turbă | Combustibili lichizi | ð 50-100 ï | ð 400 ï | 200 | ð 300 ï | ð 350 ï | ð 100-300 ï | ð 250 ï | 200 | ð 300 ï | ð 250 ï | ð > 300 ï | ð 200 ï | 200 | ð 200 ï | ð 200 ï | ê 2001/80/CE articolul 5 (adaptat) Prin derogare de la anexa III: 1. Instalaţiile √ de ardere Õ cu o putere termică instalată egală cu sau mai mare de 400 MW, √ care utilizează combustibili solizi şi pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 şi Õ care nu funcţionează mai mult de următorul număr de √ 1 500 Õ ore pe an √ ca Õ (valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani), sunt supuse unei valori limită √ de emisie Õ de 800 mg/Nm3 pentru emisiile de SO2. ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou ANEXA V 3. Valorile limită de emisie √ (mg/Nm3) Õ pentru SO2 √ în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi Õ Combustibili gazoşi A. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3 %) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3): Tip de combustibil | Valori limită (mg/Nm3) | Combustibili gazoşi Înîn general | 35 | Gaz lichefiat | 5 | Gaze √ de cocs Õ cu putere calorică redusă rezultate din gazeificarea reziduurilor de la rafinare, gaze de cocs, gaze de furnal | 800400 | ð Gaze de furnal cu putere calorică redusă ï | ð 200 ï | Gaz de la gazeificarea cărbunelui | [68] | B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3 %) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2): Combustibili gazoşi în general | 35 | Gaz lichefiat | 5 | Gaze de cocs cu putere calorică redusă | 400 | Gaze de furnal cu putere calorică redusă | 200 | ò nou 4. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi Putere termică instalată (MWth) | Huilă şi lignit | Biomasă şi turbă | Combustibili lichizi | 50-100 | 300 450 în cazul arderii de lignit pulverizat | 300 | 450 | 100-300 | 200 | 250 | 200 | > 300 | 200 | 200 | 150 | ê 2001/80/CE anexa VI (adaptat) (2) Până la 31 decembrie 2015, instalaţiile cu putere termică instalată mai mare de 500 MWth, care începând din anul 2008 nu funcţionează mai mult de 2 000 de ore pe an (medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani): - în cazul instalaţiilor autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (3) litera (a), trebuie să respecte o valoare limită pentru emisiile de oxizi de azot (măsuraţi ca NO2) de 600 mg/Nm3; - în cazul instalaţiilor care intră sub incidenţa unui plan naţional în conformitate cu articolul 4 alineatul (6), trebuie să îşi aducă contribuţia la planul naţional evaluat pe baza valorii limită de 600 mg/Nm3. De la 1 ianuarie 2016, aceste instalaţii, √ Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi cu o putere termică instalată de maxim 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 şi Õ care nu funcţionează mai mult de 1 500 ore pe an √ ca Õ (valoarea medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani), trebuie să respecte o valoare limită √ de emisie pentru NOx Õ a emisiilor de oxizi de azot (măsuraţi ca NO2) de 450 mg/Nm3. √ Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 1 iulie 1987 şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3. Õ ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou ANEXA VI √ 5. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx Õ (MĂSURAT CA NO 2 ) ð şi pentru CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze ï A. Valorile limită de emisie pentru NOx exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 6 % pentru combustibili solizi şi 3 % pentru combustibili lichizi şi gazoşi) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3): Tip de combustibil | Valori limită[69] (mg/Nm3) | Solizi[70],[71]: | 50-500 MWth: | 600 | > 500 MWth: | 500 | De la 1 ianuarie 2016 | 50-500 MWth: | 600 | > 500 MWth: | 200 | Lichizi: | 50-500 MWth: | 450 | > 500 MWth: | 400 | Gazoşi: | 50-500 MWth: | 300 | > 500 MWth: | 200 | B. Valorile limită de emisie pentru NOx exprimate în mg/Nm3 care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz: Combustibili solizi (conţinut de O 2 6 %) Tip de combustibil | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | Biomasă | 400 | 300 | 200 | Caz general | 400 | 200[72] | 200 | Combustibili lichizi (conţinut de O 2 3 %) 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | 400 | 200[73] | 200 | În cazul celor două instalaţii cu o putere termică instalată de 250 MWth din insulele Creta şi Rhodos, care urmează să fie autorizate până la 31 decembrie 2007, se aplică valoarea limită de emisie de 400 mg/Nm3. Combustibili gazoşi (conţinut de O 2 3 %) 50-300 MWth | > 300 MWth | Gaz natural (nota 1) | 150 | 100 | Alte gaze | 200 | 200 | Turbine cu gaz Valorile limită de emisie pentru NOx exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 de 15 %) care urmează să fie aplicate pentru o unitate distinctă de turbină cu gaz în temeiul articolului 4 alineatul (2) (valoarea limită se aplică numai peste o cantitate de 70 %): > 50 MWth (putere termică în conformitate cu standardele ISO) | Gaz natural (nota 1) | 50 (nota 2) | Combustibili lichizi (nota 3) | 120 | Combustibili gazoşi (alţii decât gazul natural) | 120 | ð NOx ï | ð CO ï | ð Cazane care ard gaz ï | ð 100 ï | ð 100 ï | ð Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil gaz natural(1) ï | √ 50(2)(3) Õ | ð 100 ï | ð Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil alte gaze decât gazul natural(4) ï | ð 90 ï | ð 100 ï | ð Motoare pe gaz ï | ð 100 ï | ð 100 ï | Notea 1: (1) Gazul natural este metan produs natural cu un conţinut maxim de 20 % (în funcţie de volum) de materie inertă şi alţi compuşi. Nota 2: (2) 75 mg/Nm3 în cazurile următoare, eficienţa turbinei cu gaz fiind determinată la condiţii ISO de încărcare de bază: (i) turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice şi electrice, cu o eficienţă totală mai mare de 75 %; (ii) turbine cu gaz, utilizate în instalaţii cu ciclu combinat cu o eficienţă electrică totală medie anuală mai mare de 55 %; (iii) turbine cu gaz pentru acţionare mecanică. (3) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de mai sus √ menţionate la nota (2) Õ, dar care au o eficienţă mai mare de 35 % – determinată în condiţii ISO de încărcare de bază –, valoarea limită de emisie √ pentru NOx Õ este de 50x*η/35, unde η este eficienţa turbinei cu gaz √ în condiţii ISO de încărcare de bază Õ, exprimată ca procent (şi în condiţii ISO de încărcare de bază). Nota 3: (4) √ Aceste valori Õ Valoarea limită de emisie se aplică √ şi Õ turbinelor cu gaz care √ utilizează Õ ard distilaţi uşori sau intermediari √ drept combustibili lichizi Õ. √ În cazul turbinelor cu gaz Õ ð (inclusiv CCGT) ï , √ valorile limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. Õ Aceste valori √ Valorile Õ limită √ stabilite la acest punct Õ nu se aplică turbinelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalaţii √ ţine Õ trebuie să înainteze în fiecare an autorităţii competente evidenţele √ privind timpul de funcţionare utilizat Õ care confirmă acest timp de utilizare. ò nou 6. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi Putere termică instalată (MWth) | Huilă şi lignit | Biomasă şi turbă | Combustibili lichizi | 50-100 | 30 | 30 | 30 | 100-300 | 25 | 20 | 25 | > 300 | 20 | 20 | 20 | ê 2001/80/CE (adaptat) ANEXA VII VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU PRAF A. Valorile limită de emisie pentru praf exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 6 % pentru combustibili solizi şi 3 % pentru combustibili lichizi şi gazoşi) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3): Tip de combustibil | Putere termică instalată (MW) | Valori limită de emisie (mg/Nm3) | Solizi | ≥ 500 < 500 | 50[74] 100 | Lichizi[75] | toate instalaţiile | 50 | Gazoşi | toate instalaţiile | 5 în general 10 pentru gazul de furnal 50 pentru gazele produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare | B. Valorile limită de emisie pentru praf exprimate în mg/Nm3 care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz: Combustibili solizi (conţinut de O 2 6 %) 50-100 MWth | > 100 MWth | 50 | 30 | Combustibili lichizi (conţinut de O 2 3 %) 50-100 MWth | > 100 MWth | 50 | 30 | În cazul celor două instalaţii cu o putere termică instalată de 250 MWth din insulele Creta şi Rhodos, care urmează să fie autorizate până la 31 decembrie 2007, se aplică valoarea limită de emisie de 50 mg/Nm3. √ 7. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează Õ combustibili gazoşi (conţinut de O2 3 %) În general | 5 | Pentru Ggazul de furnal | 10 | Pentru Ggazele produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare | 30 | √ Partea 2 Õ √ Valori limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 33 alineatul (3) Õ ê 2001/80/CE articolul 2 (adaptat) √ 1. Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut normat de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru cazanele care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi şi 15 % în cazul turbinelor cu gaz şi motoarelor pe gaz. Õ ò nou În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat şi ardere suplimentară, conţinutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice instalaţiei în cauză. ê 2001/80/CE anexele III şi IV (adaptat) ð nou √ 2. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi Õ Putere termică instalată (MWth) | Huilă şi lignit | Biomasă | Turbă | Combustibili lichizi | ð 50-100 ï | ð 400ï | 200 | ð 300 ï | ð 350 ï | ð 100-300 ï | ð 200 ï | 200 | ð 300 250 în cazul arderii în pat fluidizat ï | ð 200 ï | ð > 300 ï | ð 150 200 în cazul arderii în pat fluidizat circulant sau presurizat ï | ð 150 ï | ð 150 200 în cazul arderii în pat fluidizat ï | ð 150 ï | ê 2001/80/CE anexa V (adaptat) √ 3. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi Õ B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3 %) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2): Combustibili gazoşi Îîn general | 35 | Gaz lichefiat | 5 | Gaze de cocs cu putere calorică redusă | 400 | Gaze de furnal cu putere calorică redusă | 200 | ê 2001/80/CE anexa VI punctul B (adaptat) ð nou ð 4. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi ï ð Putere termică instalată (MWth) ï | ð Huilă şi lignit ï | ð Biomasă şi turbă ï | ð Combustibili lichizi ï | ð 50-100 ï | ð 300 ï √ 400 în cazul arderii de lignit pulverizat Õ | ð 250 ï | ð 300 ï | ð 100-300 ï | ð 200 ï | ð 200 ï | ð 150 ï | ð > 300 ï | ð 150 200 în cazul arderii de lignit pulverizat ï | ð 150 ï | ð 100 ï | ð 5. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze ï ð NOx ï | ð CO ï | ð Cazane care ard gaz ï | ð 100 ï | ð 100 ï | ð Turbine cu gaz (inclusiv CCGT)(1) ï | ð 50(2) ï | ð 100 ï | ð Motoare pe gaz ï | ð 75 ï | ð 100 ï | ê 2001/80/CE anexa VI (adaptat) ð nou Note √ (1) Valorile limitelor de emisie pentru NOx şi pentru CO stabilite la acest punct se aplică şi turbinelor cu gaz care utilizează distilaţi uşori sau intermediari drept combustibili lichizi. Õ Ö (2) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficienţă mai mare de 35 % – determinată în condiţii ISO de încărcare de bază –, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50x*η/35, unde η este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent. Õ √ În cazul turbinelor cu gaz Õ ð (inclusiv CCGT) ï, √ valorile limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. Õ Aceste valori √ Valorile Õ limită √ de emisie stabilite la acest punct Õ nu se aplică turbinelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalaţii √ ţine Õ trebuie să înainteze în fiecare an autorităţii competente evidenţele √ privind timpul de funcţionare utilizat Õ care confirmă acest timp de utilizare. ê 2001/80/CE anexa VII (adaptat) √ 6. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi Õ ò nou Putere termică instalată (MWth) | 50- 300 | 20 | > 300 | 10 20 pentru biomasă şi turbă | ê 2001/80/CE anexa VII (adaptat) √ 7. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi Õ În general | 5 | Pentru Ggazul de furnal | 10 | Pentru Ggazele produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare | 30 | ê 2001/80/CE (adaptat) ANEXA VIII Partea 3 √ Monitorizarea emisiilor Õ METODE DE MĂSURARE A EMISIILOR A. PROCEDURI PENTRU MăSURAREA şI EVALUAREA EMISIILOR DE LA INSTALAţIILE DE ARDERE 1. Până la 27 noiembrie 2004 Concentraţiile de SO2, praf, NOx trebuie măsurate continuu în cazul instalaţiilor noi, care sunt autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi care au o putere termică instalată de peste 300 MW. Cu toate acestea, monitorizarea SO2 şi a prafului poate fi limitată doar la măsurări intermitente sau la alte proceduri adecvate de determinare în cazurile în care astfel de măsurări şi de proceduri, care trebuie verificate şi aprobate de către autorităţile competente, pot fi folosite pentru a determina concentraţiile. În cazul instalaţiilor noi, autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (1), care nu intră sub incidenţa primului paragraf, autorităţile competente pot solicita efectuarea de măsurări continue pentru cei trei poluanţi, în cazul în care acest lucru este considerat necesar. În cazurile în care nu se solicită efectuarea de măsurări continue, se va recurge în mod regulat la măsurări intermitente sau la proceduri adecvate de determinare, aprobate de către autorităţile competente, pentru a evalua cantităţile din substanţele menţionate anterior care sunt prezente în emisii. 2. Începând cu 27 noiembrie 2002 şi fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (2) 1. Autorităţile competente solicită măsurări continue ale Cconcentraţiileor de SO2, NOx şi √ pulberi Õ praf din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere cu o putere termică instalată de √ cel puţin Õ peste 100 MWth √ sunt supuse unor măsurători continue Õ . ò nou Concentraţia de CO din gazele reziduale de la instalaţiile de ardere care utilizează combustibili gazoşi cu o putere termică instalată de cel puţin 100 MW este supusă unor măsurători continue. ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou 2. Prin derogare de la dispoziţiile primului paragraf, √ Autoritatea competentă poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menţionate la punctul 1, Õ nu sunt solicitate măsurări continue în următoarele cazuri: (a) pentru instalaţiile de ardere cu o durată de viaţă mai mică de 10 000 de ore de funcţionare; (b) pentru SO2 şi √ pulberi Õ praf de la cazanele care ard gaz natural sau de la turbinele cu gaz √ instalaţiile de ardere Õ care ard gaz natural; (c) pentru SO2 de la turbinele cu gaz sau de la cazanele √ instalaţiile de ardere Õ care ard petrol cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare √ a gazelor reziduale Õ; (d) pentru SO2 de la cazanele √ instalaţiile de ardere Õ cu ardere de √ care ard Õ biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile limită de emisie impuse. 3. În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători intermitente cel puţin o dată la şase luni ð pentru SO2, NOx, pulberi şi, în cazul instalaţiilor care utilizează gaze, şi pentru CO ï . ò nou 4. În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puţin o dată pe an emisiile de mercur total. ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou 5. Ca alternativă √ la măsurătorile de SO2 şi NOx menţionate la punctul 3 Õ , pot fi folosite √ şi alte Õ proceduri adecvate de determinare, care trebuie verificate şi aprobate de către √ autoritatea Õ autorităţile competentăe, pentru a evalua √ determina emisiile de SO2 şi de NOx Õ cantităţile din poluanţii precizaţi anterior care sunt prezenţi în aceste emisii. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante, de îndată ce acestea devin disponibile. sau, dDacă nu există standarde CEN, se aplică √ pe Õ standarde ISO, standarde naţionale sau internaţionale care să garanteze furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă. 3. În cazul instalaţiilor care trebuie să respecte ratele de desulfurare fixate la articolul 5 alineatul (2) şi la anexa III, se aplică condiţiile stabilite la alineatul (2) de la acest punct pentru măsurarea emisiilor de SO2. În plus, conţinutul de sulf din combustibilul care este introdus în instalaţiile de ardere trebuie să fie monitorizat în mod regulat. 64. √ Autoritatea Õ Autorităţile competentăe trebuie informatăe cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalaţiei. √ Autoritatea Õ Autorităţile competentăe decide dacă aceste condiţii de monitorizare stabilite la punctele 1-4 alineatul (2) sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate. 75. Măsurătorile continue efectuate în conformitate cu punctul 1 alineatul (2) cuprind √ măsurători privind Õ parametrii relevanţi pentru procesul de funcţionare în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă √ din gazele reziduale Õ . Măsurările continue ale conţinutului de vapori de apă din gazele de eşapament √ reziduale Õ nu sunt necesare, cu condiţia ca proba de gaz de eşapament √ rezidual Õ să fie uscată înainte de a se analiza emisiile. 8. Măsurările reprezentative, adică Pprelevarea de probe şi analiza poluanţilor √ substanţelor poluante Õ relevanteţi şi √ măsurarea Õ ale parametrilor procesului, precum şi √ asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi Õ metodele de măsurare de referinţă pentru calibrarea sistemelor √ respective Õ automate de măsurare se efectuează în conformitate cu standardele CEN de îndată ce acestea sunt disponibile. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau internaţionale care să garanteze furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă. Sistemele √ automatizate Õ de măsurare continuă sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an. ê 2001/80/CE articolul 13 (adaptat) Articolul 13 Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că Ooperatorul informează √ autoritatea Õ autorităţile competentăe, într-un termen rezonabil, cu privire la rezultatele măsurărilor permanente, la verificarea √ verificării sistemelor automatizate Õ echipamentului de măsurare, la măsurările individuale şi la toate celelalte măsurări efectuate pentru a evalua respectarea dispoziţiilor prezentei directive. ê 2001/80/CE (adaptat) ð nou 96. √ La nivelul valorii limită de emisie, Õ vValorile intervalelor de încredere de 95 % pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depăşesc următoarele procente din valorile limită de emisie: ð Monoxid de carbon ï | ð 10% ï | Dioxid de sulf | 20% | Oxizi de azot | 20% | √ Pulberi Õ Praf | 30% | 10. Valorile medii validate pe oră şi pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la punctul 9 anterior. 11. Se invalidează orice zi în care mai mult de trei valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcţionare sau a procedurilor de întreţinere efectuate asupra sistemului √ automatizat de măsurare Õ măsurări continue. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de zece zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului √ automatizat de măsurare Õ de monitorizare continuă. B. DETERMINAREA EMISIILOR ANUALE TOTALE ALE INSTALAţIILOR DE ARDERE Până în în anul 2003 inclusiv, autorităţile competente trebuie să obţină determinarea emisiilor totale anuale de SO2 şi NOx de la instalaţiile de ardere noi. Atunci când se recurge la monitorizarea permanentă, operatorul instalaţiei de ardere adaugă separat pentru fiecare poluant masa de poluant emisă în fiecare zi, pe baza ratei debitului volumetric al gazelor reziduale. Atunci când nu se foloseşte monitorizarea permanentă, estimările emisiilor totale anuale se determină de către operator în baza alineatului A.1 pentru autorităţile competente. Comisiei îi sunt comunicare de către statele membre emisiile totale anuale de SO2 şi de NOx ale instalaţiilor de ardere noi, în acelaşi timp în care este transmisă comunicarea solicitată la alineatul C.3 privind emisiile anuale totale ale instalaţiilor existente. Începând cu 2004 şi pentru fiecare din anii următori, statele membre realizează un inventar al emisiilor de SO2, NOx şi praf de la toate instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 50 MW. Pentru fiecare instalaţie care funcţionează sub controlul unui operator într-un anumit amplasament, autoritatea competentă trebuie să primească următoarele date: emisiile totale anuale de SO2, NOx şi praf (ca total particule în suspensie); întreaga valoare a consumului de energie, în funcţie de valoarea calorică netă, defalcată pe cinci categorii de combustibil: biomasă, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alte gaze. O dată la trei ani şi în termen de douăsprezece luni de la sfârşitul perioadei de trei ani avută în vedere, Comisia trebuie să primească o sinteză a rezultatelor acestui inventar care să indice separat emisiile de la rafinării. Datele anuale pentru fiecare instalaţie în parte sunt puse la dispoziţia Comisiei la cererea acesteia. Comisia pune la dispoziţia statelor membre o sinteză a comparaţiei dintre şi a evaluării inventarelor naţionale în termen de douăsprezece luni de la primirea inventarelor naţionale. Începând cu 1 ianuarie 2008, statele membre înaintează Comisiei un raport anual cu privire la instalaţiile existente declarate eligibile în temeiul articolului 4 alineatul (4), alături de înregistrările care indică timpul consumat sau neconsumat permis pentru durata funcţională rămasă pentru aceste instalaţii. C. Determinarea emisiilor anuale totale ale instalaţiilor existente până în 2003 inclusiv 1. Începând cu 1990 şi în fiecare din anii următori până în 2003 inclusiv, statele membre realizează un inventar complet al emisiilor instalaţiilor existente pentru SO2 şi NOx: pentru fiecare instalaţie în parte în cazul instalaţiilor cu capacitate mai mare de 300 MWth şi al rafinăriilor; în general pentru alte instalaţii de ardere la care se aplică această directivă. 2. Metodologia utilizată pentru aceste inventare va fi în concordanţă cu cea utilizată în 1980 pentru a determina emisiile de SO2 şi de NOx ale instalaţiilor de ardere. 3. Rezultatele acestui inventar trebuie comunicate Comisiei într-o formă abreviată corespunzător, în termen de nouă luni de la încheierea anului vizat. Metodologia utilizată pentru realizarea acestor inventare de emisie, precum şi informaţiile fundamentale detaliate trebuie puse la dispoziţia Comisiei la cererea acesteia. 4. Comisia realizează o comparaţie sistematică a acestor inventare naţionale şi, după caz, înaintează propuneri Consiliului în vederea armonizării metodologiilor de inventariere a emisiilor, cu scopul de a pune în aplicare prezenta directivă în mod eficient. ê 2001/80/CE articolul 14 (adaptat) ð nou Partea 4 √ Evaluarea respectării valorilor limită de emisie Õ Articolul 14 (1) În cazul în care se efectuează măsurări permanente, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în partea A de la anexele III-VII sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată următoarele, pentru orele de exploatare pe parcursul unui an calendaristic: (a) nici una dintre valorile medii pe luna calendaristică nu depăşeşte valorile limită de emisie şi (b) în cazul: (i) dioxidului de sulf şi a prafului: 97 % din totalitatea valorilor medii pe intervale de 48 de ore nu depăşeşte 110 % din valorile limită de emisie, (ii) oxizilor de azot: 95 % din totalitatea valorilor medii pe intervale de 48 de ore nu depăşeşte 110 % din valorile limită de emisie. Intervalele prevăzute la articolul 7 şi perioadele de pornire şi de oprire un sunt luate în considerare. (2) În cazurile în care se solicită măsurări intermitente sau alte proceduri corespunzătoare pentru determinare, se consideră că valorile limită de emisie stabilite de anexele III-VII sunt îndeplinite dacă rezultatele fiecărei serii de măsurări sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normele stabilite de autorităţile competente nu depăşesc valorile limită de emisie. (3) În cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (2), ratele de desulfurare sunt considerate a fi respectate dacă în urma evaluării măsurărilor efectuate în baza anexei VIII, punctul (A).3, se arată că toate valorile medii pe luna calendaristică sau toate valorile medii lunare ale reprizei îndeplinesc ratele de desulfurare impuse. Intervalele prevăzute la articolul 7 şi perioadele de pornire şi de oprire un sunt luate în considerare. (4) Pentru instalaţiile noi care sunt autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (2), se consideră că valorile limită de emisie, pentru orele de funcţionare de pe durata unui an calendaristic, sunt respectate dacă: (a) nici o valoare medie validată pe zi nu depăşeşte valorile relevante stabilite la partea B a anexelor III-VII şi (b) 95 % din totalul valorilor medii validate pe oră pe durata unui an nu depăşeşte 200 % din valorile relevante stabilite la partea B a anexelor III-VII. „Valorile medii validate” se determină după cum se arată la punctul (A). 6 din anexa VIII. Intervalele prevăzute la articolul 7 şi perioadele de pornire şi de oprire un sunt luate în considerare. ò nou 1. În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condiţiile următoare: (a) niciuna dintre valorile medii lunare validate nu depăşeşte valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2; (b) niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depăşeşte 110 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2; (c) în cazul instalaţiilor de ardere compuse doar din cazane care utilizează cărbune cu o putere termică instalată de sub 50 MW, niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depăşeşte 150 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2; (d) 95 % din toate valorile medii pe oră validate pe parcursul anului nu depăşesc 200 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2. Valorile medii validate se determină după cum se arată în partea 3 punctul 10. În scopul calculării valorilor medii de emisie nu se iau în considerare valorile măsurate în decursul perioadelor prevăzute la articolul 33 alineatele (4) şi (5) şi la articolul 34, precum şi pe parcursul perioadelor de pornire şi de oprire. 2. În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normele stabilite de autorităţile competente nu depăşesc valorile limită de emisie. ê 2000/76/CE articolul 3 (adaptat) è1 2003/35/EC Art. 4.3 ANEXA VI √ Dispoziţii tehnice privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor Õ Partea 1 Definiţii În sensul prezentei √ anexe, se aplică următoarele definiţii: Õ directive: 6. è1 ç 1 (a) „instalaţie de incinerare √ a deşeurilor Õ sau de coincinerare existentă” înseamnă √ una dintre următoarele Õ o instalaţiie de incinerare sau coincinerare: (ia) care √ era Õ este în activitate şi pentru care a fost eliberată √ o autorizaţie Õ un aviz în conformitate cu legislaţia comunitară √ aplicabilă Õ în vigoare înainte de 28 decembrie 2002, sau (iib) care √ era Õ este autorizată sau înregistrată în vederea incinerării √ deşeurilor Õ sau coincinerării şi pentru care a fost eliberată √ o autorizaţie Õ un aviz înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu legislaţia comunitară √ aplicabilă Õ în vigoare, cu condiţia ca instalaţia să √ fi fost Õ fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2003, sau (iiic) care, din punctul de vedere al √ autorităţii Õ autorităţilor competente, √ a făcut Õ face obiectul unei cereri complete de autorizare, înainte de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să √ fi fost Õ fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2004; ò nou (b) „instalaţie nouă de incinerare a deşeurilor” înseamnă orice instalaţie de incinerare a deşeurilor care nu este menţionată la litera (a). ê 2000/76/CE (adaptat) Partea 2ANEXA I Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani Pentru a determina concentraţia totală (echivalent toxic, TE) a dioxinelor şi furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulţirea concentraţiilor masice ale dibenzoparadioxinelor şi dibenzofuranilor enumeraţi mai jos cu următorii factori de echivalenţă: Factor de echivalenţă toxică | 2,3,7,8 — Tetraclorodibenzodioxină (TCDD) | 1 | 1,2,3,7,8 — Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD) | 0,5 | 1,2,3,4,7,8 — Hexaclorodibenzodioxină (HxXCDD) | 0,1 | 1,2,3,6,7,8 — Hexaclorodibenzodioxină (HxXCDD) | 0,1 | 1,2,3,7,8,9 — Hexaclorodibenzodioxină (HxXCDD) | 0,1 | 1,2,3,4,6,7,8 — Heptaclorodibenzodioxină (HpPCDD) | 0,01 | Octaclorodibenzodioxină (OCDD) | 0,001 | 2,3,7,8 — Tetraclorodibenzofuran (TCDF) | 0,1 | 2,3,4,7,8 — Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) | 0,5 | 1,2,3,7,8 — Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) | 0,05 | 1,2,3,4,7,8 — Hexaclorodibenzofuran (HxXCDF) | 0,1 | 1,2,3,6,7,8 — Hexaclorodibenzofuran (HxXCDF) | 0,1 | 1,2,3,7,8,9 — Hexaclorodibenzofuran (HxXCDF) | 0,1 | 2,3,4,6,7,8 — Hexaclorodibenzofuran (HxXCDF) | 0,1 | 1,2,3,4,6,7,8 — Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) | 0,01 | 1,2,3,4,7,8,9 — Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) | 0,01 | Octaclorodibenzofuran (OCDF) | 0,001 | Partea 3 ANEXA V √ Valori limită ale emisiilor în aer pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor Õ ê 2000/76/CE articolul 11 (adaptat) 18. Rezultatele măsurătorilor efectuate în vederea verificării respectării valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii, în ceea ce priveşte oxigenul, conform formulei de la anexa VI: √ Toate valorile limită de emisie se calculează la o Õ (a) temperatură √ de 273,15 K Õ 273 K, √ o Õ presiune √ de Õ 101,3 kPa √ şi după corectarea pentru conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale. Õ , conţinutul de oxigen 11 %, gaz uscat, în gazele de eşapament din instalaţiile de incinerare (b) temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 3 %, gaz uscat, în gazele de eşapament în momentul incinerării de uleiuri uzate definite de Directiva 75/439/CEE; √ Valorile sunt normate la un conţinut de oxigen al gazelor reziduale de 11 %, cu excepţia cazurilor în care se incinerează uleiuri minerale uzate, în sensul articolului 3 litera (h) din Directiva 20../../CE, când sunt normate la un conţinut de oxigen de 3 %, precum şi în cazurile menţionate în partea 5 punctul 2.7. Õ ê 2000/76/CE (adaptat) 1.1(a) Ö Valorile limită Õ mMedii zilnice √ de emisie pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3) Õ Pulberi totale | 10 mg/m3 | Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total √ (COT) Õ | 10 mg/m3 | Acid clorhidric (HCl) | 10 mg/m3 | Acid fluorhidric (HF) | 1 mg/m3 | Dioxid de sulf (SO2) | 50 mg/m3 | Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate √ ca NO2 Õ în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare √ a deşeurilor Õ existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare √ a deşeurilor Õ | 200 mg/m3[76] | Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate √ ca NO2 Õ în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare √ a deşeurilor Õ existente a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu şase tone pe oră | 400 mg/m3[77] | Autoritatea competentă poate acorda derogări pentru NOx pentru instalaţiile de incinerare existente: - a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu 6 tone pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 500 mg/m3, până la 1 ianuarie 2008; - a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră, dar mai mică sau egală cu 16 tone pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 400 mg/m3, până la 1 ianuarie 2010; - a căror capacitate este mai mare de 16 tone pe oră, dar mai mică de 25 de tone pe oră şi care nu produc ape reziduale, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 400 mg/m3, până la 1 ianuarie 2008. Până la 1 ianuarie 2008, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru pulberi, pentru instalaţiile de incinerare existente, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 20 mg/m³. 1.2(b) Ö Valorile limită Õ mMedii √ de emisie Õ pentru o jumătate de oră √ pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3) Õ (100 %) A | (97 %) B | Pulberi totale | 30 mg/m3 | 10 mg/m3 | Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total √ (COT) Õ | 20 mg/m3 | 10 mg/m3 | Acid clorhidric (HCl) | 60 mg/m3 | 10 mg/m3 | Acid fluorhidric (HF) | 4 mg/m3 | 2 mg/m3 | Dioxid de sulf (SO2) | 200 mg/m3 | 50 mg/m3 | Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate √ ca NO2 Õ în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare √ a deşeurilor Õ existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare √ a deşeurilor Õ | 400 mg/m3[78] | 200 mg/m3[79] | Până la 1 ianuarie 2010, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru NOx la instalaţiile de incinerare existente, cu o capacitate nominală între 6 şi 16 tone pe oră, cu condiţia ca media pentru o jumătate de oră să nu depăşească 600 mg/m3 pentru coloana A sau 400 mg/m3 pentru coloana B. 1.3(c) Toate √ Valorile limită Õ mediile √ de emisie (mg/Nm3) pentru următoarele metale grele Õ din √ dintr-o Õ perioadăa de √ eşantionare Õ prelevare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore Cadmiu şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd) | total: 0,05 mg/m3 | total 0,1 mg/m3[80] | Taliu şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl) | Mercur şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg) | 0,05 mg/m3 | 0,1 mg/m3[81] | Stibiu şi compuşii săi, exprimaţi în stibiu (Sb) | total: 0,5 mg/m3 | total 1 mg/m3[82] | Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As) | Plumb şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb) | Crom şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr) | Cobalt şi compuşii săi, exprimaţi în cobalt (Co) | Cupru şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu) | Mangan şi compuşii săi exprimaţi în mangan (Mn) | Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni) | Vanadiu şi compuşii săi, exprimaţi în vanadiu (V) | Aceste medii se aplică, de asemenea, emisiilor de metale grele şi compuşi ai acestora în stare de gaz sau vapori. 1.4(d) Valoarearile √ limită Õ mediei √ de emisie (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani Õ trebuie măsurate pe o perioadă de √ eşantionare Õ prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie face trimitere la concentraţia totală de dioxine şi furani calculată pe baza conceptului de echivalenţă toxică în conformitate cu partea 2anexa I. Dioxine şi furani | 0,1 ng/m3 | 1.5(e) Următoarele Vvalorile limită de emisie √ (mg/Nm3) Õ nu trebuie depăşite pentru concentraţia de monoxidul de carbon (CO) √ din Õ în gazele √ reziduale Õ de ardere (în afara fazelor de demaraj şi oprire): (a) 50 miligrame/m3 de gaze de ardere ca medie zilnică; (b) 100 miligrame/m3 de gaze de ardere pentru toate măsurătorile corespunzătoare unor √ ca Õ mediei pentru treizeci de minute efectuate în cursul unei singure zile de 24 de ore. (c) 150 miligrame/m3 de gaze de ardere pentru cel puţin 95 % dintre toate măsurătorile corespunzătoare unor √ ca Õ mediei pentru zece minute sau 100 mg/m3 de gaze de ardere pentru toate măsurătorile corespunzătoare unor medii pentru treizeci de minute efectuate în cursul unei singure zile de 24 de ore. Autoritatea competentă poate acorda derogări √ de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct Õ pentru instalaţiile de incinerare √ a deşeurilor Õ care utilizează tehnologia patului fluidizat, atâta timp cât √ autorizaţia Õ derogarea √ stabileşte Õ prevede o valoare limită de emisie de √ maximum Õ 100 mg/m3 Ö mg/Nm3 Õ (media orară) pentru monoxidul de carbon (CO). ê 2000/76/CE articolul 13 (adaptat) √ 2. Valorile limită de emisie aplicabile în situaţiile descrise la articolul 41 alineatul (5) şi la articolul 42. Õ 4. Conţinutul √ Concentraţia Õ totală în pulberie al emisiilor √ în aer Õ atmosferice ale unei instalaţii de incinerare √ a deşeurilor Õ nu poate să depăşească în niciun caz cantitatea de 150 mg/m3 √ mg/Nm3 Õ , exprimată ca medie pentru o jumătate de oră.; în plus, Nnu trebuie să fie depăşite valorile limită pentru emisiile √ în aer Õ atmosferice de √ COT şi Õ CO şi COT √ stabilite la punctul 1.2 şi la punctul 1.5 litera (b) Õ . Trebuie respectate toate celelalte condiţii prevăzute la articolul 6. ê 2000/76/CE (adaptat) ð nou (f) 3. Statele membre pot adopta dispoziţii care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă. Partea 4 ANEXA II Determinarea valorilor limită de emisii √ în aer Õ atmosferice pentru coincinerarea deşeurilor 1. Formula de mai jos (regula amestecurilor) √ se Õ trebuie aplicăată în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică „C” nu este stabilită într-un tabel din prezenta parteanexă. Valoarea limită √ de emisie Õ a fiecărei substanţe poluante în cauză şi a √ CO Õ monoxidului de carbon, conţinute în gazele √ reziduale Õ de combustie produse prin coincinerarea deşeurilor, se calculează după cum urmează: √ [pic] Õ Vdeşeuri | : | volumul de gaze √ reziduale Õ de eşapament rezultat în urma incinerării de deşeuri, determinat doar pe baza deşeurilor cu cea mai scăzută valoare calorifică specificată în √ autorizaţie Õ aviz şi √ normat Õ raportat la condiţiile definite de prezenta directivă. În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deşeurilor periculoase atinge cel puţin 10 % din căldura totală eliberată de instalaţie, Vdeşeuri se calculează pe baza unei cantităţi (teoretice) de deşeuri care, dacă ar fi incinerate, ar degaja o căldură de 10 % din căldura totală degajată prestabilită. | Cdeşeuri | : | valorile limită de emisie stabilite în partea 3 de anexa V pentru instalaţiile de incinerare √ a deşeurilor Õ , pentru substanţele poluante în cauză şi pentru monoxidul de carbon. | Vprocedeu | : | volumul de gaze √ reziduale Õ de eşapament rezultate din funcţionarea instalaţiei, inclusiv din combustia combustibililor autorizaţi, utilizaţi în mod obişnuit în instalaţie (cu excepţia deşeurilor), determinat pe baza conţinutului de oxigen Ö la care trebuie normate emisiile după cum este Õ stabilit de reglementarea √ prin legislaţia Õ comunitară sau de drept intern la care emisiile trebuie raportate. În absenţa √ dispoziţiilor Õ unei reglementări pentru acest tip de instalaţie, √ trebuie utilizat Õ se recomandă utilizarea conţinutului real de oxigen al gazelor √ reziduale Õ de eşapament nediluate prin adăugarea de aer, care nu este indispensabilă procedeului. Celelalte condiţii la care trebuie raportate rezultatele măsurătorilor sunt indicate în prezenta directivă. | Cprocedeu | : | valorile limită de emisie √ stabilite în Õ prevăzute în tabelele din prezenta √ parte Õ anexă pentru anumite √ activităţi Õ sectoare industriale şi anumiţi poluanţi sau, în absenţa unui asemenea tabel sau unor asemenea valori, valorile limită de emisie pentru poluanţii de care se ţine seama şi pentru monoxidul de carbon din gazele de ardere ale instalaţiilor, √ instalaţiile Õ care respectă actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern cu privire la aceste instalaţii şi care ard combustibili autorizaţi în mod uzual (cu excepţia deşeurilor). În absenţa unor asemenea dispoziţii, se utilizează valorile limită de emisie stabilite în √ autorizaţie Õ aviz. În absenţa unor valori stabilite în √ autorizaţie Õ aviz, se utilizează concentraţiile masice reale. | C | : | valorile limită de emisie totale √ la Õ şi conţinutul de oxigen stabilite în tabelele din prezenta √ parte Õ anexă pentru anumite √ activităţi Õ sectoare industriale şi anumite substanţe poluante sau, în absenţa unor asemenea tabele sau unor asemenea valori, totalul valorilor limită de emisie pentru monoxidul de carbon (CO) şi substanţele poluante de care trebuie să se ţină seama în locul valorilor limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta directivă. Conţinutul total de oxigen prin care se înlocuieşte, în scopul Ö normării Õ uniformizării, conţinutul de oxigen se determină pe baza conţinutului menţionat mai sus, cu respectarea volumelor parţiale. √ Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale. Õ | Statele membre pot stabili norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte anexă. 2.II.1. Dispoziţii speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deşeuri Medii zilnice (pentru măsurători continue). Perioadele de prelevare şi alte specificaţii pentru măsurare a se vedea articolul 7. Toate valorile se exprimă în mg/m3 (în ng/m3 pentru dioxine şi furani). 2.1 √ Valorile limită de emisie stabilite la punctele 2.2 şi 2.3 se aplică drept medii zilnice pentru pulberi totale, HCl, HF, NOx, SO2 şi COT (pentru măsurători continue), ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore pentru metale grele şi ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore pentru dioxine şi furani. Õ Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie √ Toate valorile Õ se √ normează Õ raportează la următoarele condiţii: temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, √ un Õ conţinutul de oxigen √ de Õ 10 %, gaz uscat. Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice. 2.2II.1.1. C – valori limită de emisie totale √ (mg/Nm3, cu excepţia dioxinelor şi furanilor) pentru următoarele substanţe poluante Õ Substanţa poluantă | C | Pulberie totaleă | 30 | HCl | 10 | HF | 1 | NOx – pentru instalaţiile existente | 800 | NOx – pentru instalaţiile noi | ð 500 ï [83] | Cd + Tl | 0,05 | Hg | 0,05 | Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V | 0,5 | Dioxine şi furani √ (ng/Nm3) Õ | 0,1 | Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx pentru cuptoarele din ciment existente care utilizează procedeul umed sau pentru cuptoarele din ciment care ard mai puţin de trei tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru NOx o valoare limită de emisie totală care nu depăşeşte 1 200 mg/m3. Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru pulberi, pentru cuptoarele din ciment care ard mai puţin de trei tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă o valoare limită de emisie totală care nu depăşeşte 50 mg/m3. 2.3II.1.2. C - valori limită de emisie totale √ (mg/Nm3) Õ pentru SO2 şi COT √ Substanţa poluantă Õ Poluant | C | SO2 | 50 | COT | 10 | Autoritatea competentă poate acorda derogări √ de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct Õ în cazul în care SO2 şi COT nu provin din incinerarea deşeurilor. II.1.3. Valoare limită de emisie pentru CO Valorile limită de emisie pentru CO pot fi stabilite de autoritatea competentă. 3.II.2. Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri. 3.1II.2.1. √ Cprocedeu exprimată ca Õ medii zilnice √ (mg/Nm3) Õ ð valabile până la 31 decembrie 2015 ï Fără a aduce atingere Directivei 88/609/CEE şi, în cazul în care pentru marile instalaţii de ardere se stabilesc, în conformitate cu viitoarea legislaţie comunitară, valori limită de emisie mai stricte, acestea din urmă înlocuiesc, pentru instalaţiile şi substanţele poluante în cauză, valorile limită de emisie stabilite în tabelele de mai jos (Cproc). În acest caz, tabelele de mai jos se adaptează imediat la aceste valori limită de emisie mai stricte, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. √ Pentru determinarea puterii termice instalate a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 32. Õ Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice. C procedeu: C procedeu pentru combustibilii solizi √ , cu excepţia biomasei, Õ exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %): Substanţe poluante | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | √ 850 Õ | √ 200 Õ | √ 200 Õ | Caz general | 850 | 850-200 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWt) | 200 | Combustibili indigeni | sau procent de desulfurare ≥ 90 % | sau procent de desulfurare ≥ 92 % | sau procent de desulfurare ≥ 95 % | NOx | - | 400 | √ 200 Õ 300 | 200 | Pulberi | 50 | 50 | 30 | 30 | Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, valoarea limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care coincinerează doar deşeuri periculoase. Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx şi SO2 pentru instalaţiile de coincinerare existente, cu o capacitate cuprinsă între 100 şi 300 MWt, care utilizează tehnica patului fluidizat şi ard combustibili solizi, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru Cprocedeu o valoare care să nu depăşească 350 mg/Nm3 pentru NOx şi 850-400 mg/Nm3 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWt) pentru SO2. Cprocedeu pentru biomasă exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %): Prin „biomasă” se înţelege produsele ce consistă în totalitate sau parţial din materie vegetală de origine agricolă sau forestieră care poate fi utilizată pentru recuperarea conţinutului său energetic, precum şi deşeurile enumerate la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele (i)-(v). Substanţe poluante | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 200 | 200 | 200 | NOx | - | 350 | 300 | √ 200 Õ 300 | Pulberi | 50 | 50 | 30 | 30 | Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx pentru instalaţiile de coincinerare existente, cu o capacitate cuprinsă între 100 şi 300 MWt, care utilizează tehnica patului fluidizat şi ard biomasă, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru Cproc o valoare care nu depăşeşte 350 mg/Nm3. Cprocedeu pentru combustibilii lichizi exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 3 %): Substanţe poluante | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 850 | √ 400 Õ 850-200 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWth) | 200 | NOx | - | 400 | √ 200 Õ 300 | 200 | Pulberi | 50 | 50 | 30 | 30 | ò nou 3.2 Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile cu începere de la 1 ianuarie 2016 Pentru determinarea puterii termice instalate a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 32. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice. 3.2.1 Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 33 alineatul (2) Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6 %): Substanţa poluantă | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 400 pentru turbă: 300 | 200 | 200 | NOx | - | 300 pentru lignit pulverizat: 400 | 200 | 200 | Pulberi | 50 | 30 | 25 pentru turbă: 20 | 20 | Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %): Substanţa poluantă | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 200 | 200 | 200 | NOx | - | 300 | 250 | 200 | Pulberi | 50 | 30 | 20 | 20 | Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3 %): Substanţa poluantă | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 350 | 250 | 200 | NOx | - | 400 | 200 | 150 | Pulberi | 50 | 30 | 25 | 20 | 3.2.2 Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 33 alineatul (3) Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei, (conţinutul de O2 de 6 %): Substanţa poluantă | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 400 pentru turbă: 300 | 200 pentru turbă: 300, exceptând cazul arderii în pat fluidizat: 250 | 150 pentru arderea în pat fluidizat circulant sau presurizat sau, în cazul arderii de turbă, pentru toate tipurile de ardere în pat fluidizat: 200 | NOx | - | 300 pentru turbă: 250 | 200 | 150 pentru arderea de lignit pulverizat: 200 | Pulberi | 50 | 20 | 20 | 10 pentru turbă: 20 | Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %): Substanţa poluantă | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 200 | 200 | 150 pentru arderea în pat fluidizat: 200 | NOx | - | 250 | 200 | 150 | Pulberi | 50 | 20 | 20 | 20 | Cprocedeu pentru combustibili lichizi (conţinutul de O2 de 3 %): Substanţa poluantă | < 50 MWth | 50-100 MWth | 100-300 MWth | > 300 MWth | SO2 | - | 350 | 200 | 150 | NOx | - | 300 | 150 | 100 | Pulberi | 50 | 30 | 25 | 20 | ê 2000/76/CE (adaptat) 3.3II.2.2. C — valorile limită de emisie totale √ pentru metale grele (mg/Nm3) Õ C exprimată √ exprimate ca Õ în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %). Toate mediile se raportează √ pe Õ la o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore √ (conţinut de O2 de 6% pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru combustibilii lichizi) Õ . Poluant √ Substanţe poluante Õ | C | Cd + Tl | 0,05 | Hg | 0,05 | Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V | 0,5 | √ 3.4 C – valoarea limită de emisie totală (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani Õ C exprimată √ ca Õ în ng/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %). Toate mediile se raportează la √ medie măsurată pe Õ o perioadă de √ eşantionare Õ prelevare de minimum şase ore şi maximum opt ore √ (conţinut de O2 de 6% pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru combustibilii lichizi). Õ Poluant √ Substanţa poluantă Õ | C | Dioxine şi furani | 0,1 | 4II.3. Dispoziţii speciale pentru √ instalaţiile de coincinerare din Õ sectoarele industriale care coincinerează deşeuri neincluse la punctele 2 şi 3 din această parte punctul II.1 sau la punctul II.2 4II.3.1. C — valori √ valoarea Õ limită de emisie totalăe √ (ng/Nm3) Õ C √ pentru dioxine şi furani Õ exprimată √ ca Õ în ng/Nm3. Toate mediile se raportează la √ medie măsurată pe Õ o perioadă de √ eşantionare Õ prelevare de minimum şase ore şi maximum opt ore: Poluant √ Substanţa poluantă Õ | C | Dioxine şi furani | 0,1 | √ 4.2 C - valorile limită de emisie totale (mg/Nm3) pentru metale grele Õ C exprimată √ exprimate ca Õ în mg/Nm3. Toate mediile se raportează √ pe Õ la o perioadă de √ eşantionare Õ prelevare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore: Poluant √ Substanţe poluante Õ | C | Cd + Tl | 0,05 | Hg | 0,05 | Partea 5 ANEXA IV Valori limită de emisie pentru deversările de ape reziduale provenite din epurarea gazelor √ reziduale Õ de ardere Substanţe poluante | Valori limită de emisie exprimate în concentraţii masice pentru probe nefiltrate √ (mg/l, cu excepţia dioxinelor şi furanilor) Õ | 1. Total √ materii Õ solide în suspensie, conform definiţiei din anexa I la Directiva 91/271/CEE | (95 %) (30 mg/l) | (100 %) (45 mg/l) | 2. Mercurul şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg) | 0,03 mg/l | 3. Cadmiul şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd) | 0,05 mg/l | 4. Taliul şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl) | 0,05 mg/l | 5. Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As) | 0,15 mg/l | 6. Plumbul şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb) | 0,2 mg/l | 7. Cromul şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr) | 0,5 mg/l | 8. Cuprul şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu) | 0,5 mg/l | 9. Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni) | 0,5 mg/l | 10. Zincul şi compuşii săi, exprimaţi în zinc (Zn) | 1,5 mg/l | 11. Dioxine şi furani, definiţi ca suma dioxinelor şi furanilor individuali, evaluaţi în conformitate cu anexa I | 0,3 ng/l | Până la 1 ianuarie 2008, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru totalul de solide în suspensie la instalaţiile de incinerare existente, cu condiţia ca avizul să prevadă ca 80 % din valorile măsurate să nu depăşească 30 mg/l şi nici una dintre aceste măsurători să nu depăşească 45 mg/l. Partea 6 ANEXA III √ Monitorizarea emisiilor Õ 1. Tehnici de măsurare 1.1 Măsurătorile pentru determinarea concentraţiilor de substanţe poluante din √ aer Õ atmosferă şi din apă √ se efectuează Õ trebuie efectuate reprezentativ. 1.2 √ Eşantionarea Õ Prelevarea şi analiza tuturor substanţelor poluante, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi √ asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi Õ metodele de măsurare de referinţă utilizate pentru calibrarea √ acestora Õ sistemelor de măsurare automatizate, trebuie efectuate √ se efectuează în conformitate cu Õ conform standardeleor CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naţionale sau internaţionale, garantându-se obţinerea unor date de calitate ştiinţifică echivalentăe. √ Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an. Õ 1.3 La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depăşească următoarele procente ale valorilor limită de emisie: monoxid de carbon | 10 % | dioxid de sulf | 20 % | dioxid de azot | 20 % | pulberie totaleă | 30 % | carbon organic total | 30 % | acid clorhidric | 40 % | acid fluorhidric | 40 %. | ê 2000/76/CE articolul 10 5. Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu anexa III punctele 1.1 şi 1.2. ê 2000/76/CE articolul 11 (adaptat) ð nou Articolul 11 Cerinţe privind măsurătorile √ 2. Măsurători privind substanţele poluante din aer Õ 2.1 √ Se efectuează următoarele Õ mMăsurătorile privind √ substanţele poluante din aer Õ poluanţilor atmosferici indicate mai jos se efectuează în instalaţia de incinerare şi coincinerare, în conformitate cu anexa III: (a) măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulberie totaleă, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2; (b) măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor √ reziduale Õ de eşapament; (c) cel puţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor douăsprezece luni de exploatare se efectuează măsurători cel puţin din trei în trei luni. Statele membre pot fixa frecvenţe de măsurare pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi în cazul în care pentru aceştia sunt stabilite valori limită. 2.23. Perioada de rezidenţă, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor √ reziduale Õ de eşapament trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată la punerea în funcţiune a instalaţiei de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ a instalaţiei de Õ coincinerare √ a deşeurilor Õ şi în condiţiile de exploatare cele mai nefavorabile care se pot prevedea. 2.34. Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu alineatul (2) √ punctul 2.1 Õ litera (c). 2.45. Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele √ reziduale Õ de eşapament prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor. 2.56. Autoritatea competentă poate √ decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru HCl, HF şi SO2 Õ autoriza, în aviz, înlocuirea măsurătorii continue a HCl, HF şi SO2 în instalaţiile de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ în instalaţiile de Õ coincinerare √ a deşeurilor Õ cu măsurători periodice în sensul alineatului (2) litera (c), √ şi să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) sau Õ ð nicio măsurătoare ï în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanţe poluante menţionate mai sus nu pot fi în niciun caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite. ð Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru NOx şi să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) în instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră sau în instalaţiile existente de coincinerare a deşeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră, în cazul în care operatorul poate dovedi, pe baza unor informaţii privind calitatea deşeurilor în cauză, tehnologiile utilizate şi rezultatele monitorizării emisiilor, că emisiile de NOx nu pot fi în niciun caz mai mari decât valoarea limită de emisie stabilită. ï 2.67. Autoritatea competentă poate ð decide să impună realizarea a mai puţin de două măsurători pe an sau a niciunei măsurători pentru metale grele şi pentru dioxine şi furani ï autoriza în avizul emis reducerea frecvenţei măsurătorilor periodice de la de două ori pe an la o dată la doi ani pentru metale grele şi de la de două ori pe an la o dată pe an pentru dioxine şi furani, în cazul în care √ în următoarele cazuri: Õ (a) emisiile rezultate din coincinerarea sau incinerarea √ deşeurilor Õ sunt √ , în orice situaţie, Õ mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie; determinate în conformitate cu anexa II sau anexa V şi în cazul în care există criterii pentru respectarea dispoziţiilor, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Aceste criterii se bazează cel puţin pe dispoziţiile de la al doilea paragraf literele (a) şi (b). Până la 1 ianuarie 2005, reducerea frecvenţei măsurătorilor poate fi autorizată chiar dacă nu există asemenea criterii, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: (ba) deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate şi care prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (cd); (b) există pentru aceste deşeuri criterii naţionale de calitate care au fost notificate Comisiei; (c) coincinerarea şi incinerarea acestor deşeuri sunt conforme planurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE; (cd) operatorul poate dovedi, să ofere autorităţii competente dovada că emisiile sunt, în orice situaţie, net inferioare valorilor limită stabilite de anexa II sau anexa V pentru metale grele, dioxine şi furani; această evaluare trebuie să aibă la bază √ pe baza unor Õ informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi √ monitorizării Õ măsurători ale emisiilor, poluanţilor în cauză; √ că emisiile se situează, în orice situaţie, cu mult sub valorile limită de emisie pentru metale grele, dioxine şi furani; Õ (e) criteriile de calitate şi noua periodicitate a măsurătorilor sunt specificate în aviz şi (f) toate deciziile privind frecvenţa măsurătorilor prevăzute de acest alineat, precum şi informaţiile privind volumul şi calitatea deşeurilor în cauză se comunică anual Comisiei. 2.78. Rezultatele măsurătorilor efectuate în vederea verificării respectării valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii, în ceea ce priveşte oxigenul, conform formulei de la anexa VI: √ sunt normate pe baza concentraţiilor standard de oxigen menţionate în partea 3 sau calculate în conformitate cu partea 4 şi prin aplicarea formulei prevăzute în partea 7. Õ (a) temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 11 %, gaz uscat, în gazele de eşapament din instalaţiile de incinerare; (b) temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 3 %, gaz uscat, în gazele de eşapament în momentul incinerării de uleiuri uzate definite de Directiva 75/439/CEE; (c) Îîn cazul în care deşeurile sunt incinerate sau coincinerate √ se incinerează sau coincinerează deşeuri Õ într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi √ normate Õ raportate la conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.; (d) în cazul coincinerării, rezultatele măsurătorilor se raportează la conţinutul total de oxigen calculat conform indicaţiilor de la anexa II. Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor √ reziduale Õ de eşapament, într-o instalaţie de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ o instalaţie Õ de coincinerare √ a deşeurilor Õ care tratează deşeuri periculoase, √ normarea Õ uniformizarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul aplicabil standard de oxigen. √ 3. Măsurători privind substanţele poluante din apă Õ 14. 3.1 Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate: (a) (a) măsurători continue √ pentru pH, temperatură şi debit Õ ale parametrilor prevăzuţi la articolul 8 alineatul (6) litera (b); (b) măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de √ materii Õ solide în suspensie √ sau măsurători pe o probă reprezentativă proporţională cu debitul pe o perioadă de 24 de ore; Õ ; ca alternativă, statele membre pot prevedea măsurători prin prelevare reprezentativă, proporţională cu fluxul dintr-o perioadă de 24 de ore; (c) măsurătorile efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţională cu fluxul √ debitul Õ deversărilor, pentru o perioadă de 24 de ore, √ pentru Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Ni şi Zn Õ al substanţelor poluante prevăzute la articolul 8 alineatul (3) cu privire la punctele 2-10 de la anexa IV; (d) cel puţin un set de măsurători la şase luni pentru dioxine şi furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalaţiei se efectuează măsurători cel puţin o dată la trei luni. Statele membre pot stabili frecvenţe de măsurare pentru emisia de hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi, în cazul în care au stabilit valori limită. ê 2000/76/CE articolul 8 (adaptat) 3.2 În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor √ reziduale Õ de eşapament sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape reziduale, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, √ operatorul trebuie să efectueze următoarele măsurători Õ măsurătorile prevăzute la articolul 11 trebuie efectuate de către operator după următoarele metodologii: (a) pe fluxul de ape reziduale provenite din sistemul de epurare a gazelor √ reziduale Õ de eşapament, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor reziduale; (b) pe fluxul sau fluxurile de alte ape reziduale înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor reziduale; (c) în punctele în care apele reziduale provenite din instalaţia de incinerare √ a deşeurilor Õ sau √ de la instalaţia de Õ coincinerare √ a deşeurilor Õ sunt deversate în urma tratării. ê 2000/76/CE (adaptat) Partea 7 ANEXA VI Formulă pentru calculul concentraţiei de emisie la procentajul standard al concentraţiei de oxigen [pic] ES | = | concentraţia de emisie calculată la procentajul standard al concentraţiei de oxigen | EM | = | concentraţia de emisie măsurată | OS | = | concentraţia de oxigen standard | OM | = | concentraţia de oxigen măsurată | Partea 8 √ Evaluarea respectării valorilor limită de emisie Õ ê 2000/76/CE articolul 11 (adaptat) √ 1. Valori limită de emisie în aer Õ 101.1. În ceea ce priveşte emisiile evacuările în atmosferă, Vvalorile limită de emisie Ö în aer Õ se consideră respectate dacă: (a) niciuna dintre mediile zilnice nu depăşeşte vreuna din valorile limită de emisie menţionate înla partea 3 punctul 1.1 sau în partea 4 anexa V litera (a) sau la anexa II √ sau calculate în conformitate cu indicaţiile din partea 4 Õ ; - 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depăşesc valoarea limită de emisie menţionată la anexa V litera (e) prima liniuţă; (b) niciuna dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate înla anexa V litera (b) coloana A a tabelului din partea 3 punctul 1.2 sau, după caz, 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depăşesc valorile limită de emisie √ stabilite Õ menţionate înla anexa V litera (b) coloana B a tabelului din partea 3 punctul 1.2; (c) niciuna dintre mediile pentru perioada de √ eşantionare Õ prelevare prevăzută pentru metale grele, dioxine şi furani nu depăşeşte valorile limită de emisie √ stabilite Õ menţionate înla partea 3 punctele 1.3 şi 1.4 sau în partea 4 anexa V literele (c) şi (d) sau anexa II √ sau calculate în conformitate cu indicaţiile din partea 4 Õ ; (d) se respectă dispoziţiile de la anexa V litera (e) liniuţa a doua sau de la anexa II. √ (d) pentru monoxid de carbon (CO): Õ √ (i) în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor: Õ √ - cel puţin 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 3 punctul 1.5 litera (a); Õ √ şi Õ √ - cel puţin 95 % din toate mediile pentru zece minute înregistrate în orice perioadă de 24 de ore sau din toate mediile pentru treizeci de minute înregistrate în aceeaşi perioadă nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctul 1.5 literele (b) şi (c) Õ √ (ii) în cazul instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor: se respectă dispoziţiile din partea 4.Õ 1.211. Mediile pentru o jumătate de oră şi mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcţionare efectivă (cu excepţia fazelor de pornire şi de √ oprire Õ stingere, când nu este incinerat niciun deşeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la partea 6 punctul 1.3 anexa III punctul 3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate. Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. 1.312. Valorile medii ale perioadei de √ eşantionare Õ prelevare şi valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) şi ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităţilor prevăzute la articolul 40 alineatul (1) litera (e), la articolul 43 alineatul (3) 10 alineatele (2) şi (4) şi în partea 6 punctul 1 la anexa III. 15. Supravegherea masei substanţelor poluante prezente în apele reziduale tratate se efectuează în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzută în aviz, care indică de asemenea frecvenţa măsurătorilor care trebuie efectuate. 2.16. √ Valori limită de emisie în apă. Õ Valorile limită de emisie pentru Ö în Õ apă se consideră respectate în următoarele cazuri: (a) pentru cantităţile totale de √ materii Õ solide în suspensie (substanţa poluantă 1), 95 % şi 100 % din valorile măsurate nu depăşesc valorile limită de emisie respective √ stabilite Õ menţionate în partea 5 la anexa IV; (b) pentru metalele grele √ (Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu, Ni şi Zn) Õ (substanţele poluante 2-10), cel mult o măsurătoare pe an depăşeşte valorile limită de emisie √ stabilite Õ menţionate în partea 5 la anexa IV; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, cel mult 5 % din aceste probe depăşesc valorile limită de emisie √ stabilite Õ menţionate în partea 5 la anexa IV; (c) pentru dioxine şi furani (substanţe poluante 11), √ rezultatele Õ măsurătorilore semestriale nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 5 la anexa IV. 17. În cazul în care măsurătorile efectuate relevă o depăşire a valorilor limită de emisie pentru aer sau apă prevăzute de prezenta directivă, autorităţile competente trebuie informate de îndată. ê 1999/13/CE (adaptat) ANEXA VIII Partea 1 √ Activităţi Õ DOMENIUL DE APLICARE Prezenta anexă conţine categoriile de activităţi menţionate la articolul 1. În cazul depăşirii pragurilor fixate în anexa IIA, activităţile menţionate în prezenta anexă intră sub incidenţa prezentei directive. În fiecare caz, √ 1. La fiecare dintre următoarele puncte, Õ activitatea cuprinde şi curăţarea echipamentului, însă nu şi curăţarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică astfel. 2. Acoperirea cu adeziv Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafaţă, cu excepţia aplicării adezivilor şi laminării care intră în procedee de tipărire. 3. Activitatea de acoperire Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe: (a) √ oricare dintre următoarele Õ vehiculele enumerate mai jos: (i) automobilele noi din categoria M1, în sensul Directivei 70/156/CEE √ din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor şi a remorcilor acestora Õ[84], şi din categoria N1, în cazul în care sunt acoperite la aceeaşi instalaţie ca vehiculele M1; (ii) cabinele de camioane, definite ca adăpostul şoferului, precum şi orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoriile N2 şi N3 în sensul Directivei 70/156/CEE; (iii) camioane şi remorci, definite ca vehicule din categoriile N1, N2 şi N3 în sensul Directivei 70/156/CEE, cu excepţia cabinelor de camioane; (iv) autobuze, definite ca vehicule din categoriile M2 şi M3 în sensul Directivei 70/156/CEE; (v) remorcile din categoriile O1, O2, O3 şi O4 în sensul Directivei 70/156/CEE; (b) suprafeţele din metal şi din plastic, inclusiv suprafeţele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.; (c) suprafeţele din lemn; (d) textile, ţesături, filme şi hârtie; (e) piele. √ Activităţile de acoperire nu includ Õ Nu intră în această rubrică acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică şi electroforetică. În cazul în care activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care acelaşi articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operaţia de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă, dar poate fi reglementată de capitolul V din prezenta directivă, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei directive. 4. √ Acoperirea Õ Învelirea bobinelor Orice activitate în care sârma de oţel bobinată, oţelul inoxidabil, oţelul învelit, banda de aluminiu şi de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu. 5. Curăţarea chimică „uscată” Orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuşi organici volatili COV într-o instalaţie, pentru a curăţa îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepţia eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor şi al îmbrăcămintei. 6. Fabricarea încălţămintei Orice activitate de confecţionare a încălţămintei sau a unor părţi ale acesteia. 7. Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor Fabricarea produselor finite menţionate anterior, precum şi a produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în acelaşi loc, prin amestecarea pigmenţilor, răşinilor şi materialelor adezive cu ajutorul solvenţilor organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces şi dispersia şi predispersia, corectarea viscozităţii şi a nuanţei şi încărcarea produsului final în recipientul său. 8. Fabricarea produselor farmaceutice Sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, prepararea şi prezentarea produselor farmaceutice finite, precum şi fabricarea produselor intermediare, în cazul în care se desfăşoară în acelaşi loc. 9. Tipărire Orice activitate de reproducere a unor texte şi/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operaţie cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire şi laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de capitolul Vprezenta directivă: (a) flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafeţe tipăritoare sunt deasupra porţiunilor neutre, şi în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare; (b) tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafeţele tipăritoare şi neutră se află în acelaşi plan, unde prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate. Porţiunea neutră este tratată în aşa fel încât să atragă apa şi, astfel, să respingă cerneala. Suprafaţa tipăritoare este tratată în aşa fel încât să primească şi să transmită cerneala spre suprafaţa ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald; (c) laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate; (d) rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cerneliei pe bază de toluen; (e) rotogravura - activitate de tipărire în care se foloseşte o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafaţa tipăritoare se află dedesubtul porţiunii neutre, şi care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute de cerneală şi porţiunea neutră este curăţată de surplusul de cerneală înainte ca suprafaţa care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul şi ca cerneala să iasă din alveole; (f) tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafaţa ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafaţa tipăritoare este deschisă şi porţiunea neutră este etanşată, acest procedeu folosind cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate; (g) glazurare - activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare. 10. Conversia cauciucului Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare şi vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum şi orice operaţiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit. 11. Curăţarea suprafeţelor Orice activitate, cu excepţia curăţării chimice „uscate”, în care se folosesc solvenţi organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafaţa unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curăţare a suprafeţei. Această activitate nu se referă la curăţarea echipamentului utilizat, ci la curăţarea suprafeţelor produselor. 12. Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din seminţe sau alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea grăsimilor şi uleiurilor vegetale provenite din seminţe, materie vegetală şi/sau materie animală. 13. Refinisarea vehiculelor Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafeţe, precum şi activităţi conexe de degresare, care constă în √ oricare dintre activităţile următoare Õ aplicarea: (a) √ aplicarea Õ preparatului iniţial pe un vehicul rutier în sensul Directivei 70/156/CEE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de acelaşi tip ca cele de refinisare, când această operaţiune nu se realizează în linia de fabricaţie originală; sau (b) √ aplicarea Õ preparatului pe o remorcă (inclusiv semiremorci) (categoria O √ din Directiva 70/156/CEE Õ ). 14. Acoperirea sârmei bobinate Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizaţi pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc. 15. Impregnarea lemnului Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafaţă din lemn de construcţie. 16. Laminarea lemnului şi plasticului Orice activitate de lipire a lemnului şi/sau plasticului pentru a produce laminate. Partea 2 ANEXA IIA I. Praguri de consum şi √ valori Õ limităe de emisie 31. Condiţii standard înseamnă √ Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la Õ o temperatură de 273,15 K şi √ , Õ o presiune de 101,3 kPa √ şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale Õ .; Activitate (praguri de consum al solvenţilor în tone/an) | Prag (prag de consum al solvenţilor în tone/an) | Valori limită de emisie din gazele √ reziduale Õ de ardere (mg C/Nm3) | Valorile √ limită ale Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile (procentul cantităţii de solvent utilizate) | Valori √ limită Õ ale emisiei totale | Dispoziţii speciale | √ Instalaţii noi Õ nouă | √ Instalaţii existente Õ existentă | √ Instalaţii noi Õ nouă | √ Instalaţii existente Õ existentă | 1 | Tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire (> 15) | 15—25 > 25 | 100 20 | 30 (1) 30 (1) | (1) Solventul rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor √ fugitive Õ uşor dispersabile. | 2 | Rotogravura de editare (> 25) | 75 | 10 | 15 | 3 | Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire serigrafică în rotativă, unităţi de laminare sau glazurare (> 15) tipărire serigrafică în rotativă pe textile/carton (> 30) | 15—25 > 25 > 30 (1) | 100 100 100 | 25 20 20 | (1) Prag pentru tipărirea serigrafică în rotativă pe textile şi carton. | 4 | Curăţarea suprafeţelor √ utilizând compuşi menţionaţi la articolul 54 alineatul (5) Õ 5 alineatele (6) şi (8). (1) (> 1) | 1—5 > 5 | 20 (12) 20 (12) | 15 10 | (12) √ Valoarea limită Õ Limita se referă la masa compuşilor în mg/Nm3, şi nu la cantitatea totală de carbon. | 5 | Alte tipuri de curăţare a suprafeţelor (> 2) | 2—10 > 10 | 75 (1) 75 (1) | 20 (1) 15 (1) | (1) Instalaţiile care dovedesc autorităţii competente că masa medie de solvent organic din totalul materialului de curăţare folosit nu depăşeşte 30 % sunt exceptate de la aplicarea acestor valori. | 6 | Vopsirea autovehiculelor (< 15) şi refinisarea vehiculelor | > 0,5 | 50 (1) | 25 | (1) Se demonstrează conformitatea cu articolul 9 alineatul (3) partea 8 punctul 2 pe baza măsurătorilor medii de 15 minute. | 7 | Acoperirea bobinelor (> 25) | 50 (1) | 5 | 10 | (1) Pentru instalaţiile care utilizează tehnici ce permit refolosirea solvenţilor recuperaţi, Ö valoarea limită Õ limita de emisie este 150. | 8 | Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textilelor √ (5) Õ , ţesăturilor, filmului şi hârtiei (1) (> 5) | 5—15 > 15 | 100 (1) (4) 50/75 (2) (3) (4) | 25 (4) 20 (4) | (1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare în condiţii controlate. (2) Prima valoare limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire. (3) Pentru instalaţiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, √ valoarea limită Õ limita de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire şi uscare este 150. (4) Conform articolului 5 alineatul (3) litera (b) 54 alineatul (3), activităţile de acoperire care nu se pot efectua în condiţii controlate (de ex. construcţii navale, vopsirea aeronavelor) pot fi exceptate de la aplicarea acestor valori. (5) Tipărirea serigrafică în rotativă la textile este inclusă la activitatea nr. 3. | 9 | √ Acoperirea Õ Învelirea sârmei bobinate (> 5) | 10 g/kg (1) 5 g/kg (2) | (1) Se aplică instalaţiilor la care diametrul mediu al sârmei ≤ 0,1 mm. (2) Se aplică celorlalte instalaţii. | 10 | Acoperirea suprafeţelor din lemn (> 15) | 15—25 > 25 | 100 (1) 50/75 (2) | 25 20 | (1) √ Valoarea limită Õ Limitele de emisie se aplică proceselor de acoperire şi √ de Õ uscare efectuate în condiţii controlate. (2) Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire. | 11 | Curăţarea chimică „uscată” | 20 g/kg (1) (2) (3) | (1) Se exprimă în masa solventului emis pe kilogram de produs curăţat şi uscat. (2) √ Valoarea limită Õ Limita de emisie prevăzută înla articolul 5 alineatul (8) partea 4 punctul 2 nu se aplică pentru acest sector √ această activitate Õ . (3) Următoarea derogare se referă numai la Grecia: valoarea limită a emisiei totale nu se aplică, pentru o perioadă de 12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, instalaţiilor existente, situate în zone îndepărtate şi/sau pe insule, cu o populaţie de cel mult 2 000 de locuitori permanenţi, unde factorul economic nu permite utilizarea tehnologiilor avansate. | 12 | Impregnarea lemnului (> 25) | 100 (1) | 45 | 11 kg/m3 | (1) √ Valoarea limită de emisie Õ nNu se aplică la impregnarea cu creozot. | 13 | Acoperirea pieilor (> 10) | 10—25 > 25 > 10 (1) | 85 g/m2 75 g/m2 150 g/m2 | √ Valorile limită Õ Limitele de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat. (1) Pentru activităţile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, şi pentru mici bunuri de consum din piele precum genţi, curele, portmoneuri etc. | 14 | Fabricarea încălţămintei (> 5) | 25 g pe pereche | √ Valoarea Õ Valorile limită √ de emisie totală este Õ ale emisiei totale sunt exprimatăe în grame de solvent emis pe pereche de încălţăminte finită produsă. | 15 | Laminarea lemnului şi plasticului (> 5) | 30 g/m2 | 16 | Acoperirea cu adeziv (> 5) | 5—15 > 15 | 50 (1) 50 (1) | 25 20 | (1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele √ reziduale Õ de ardere este 150. | 17 | Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor (> 100) | 100—1 000 > 1 000 | 150 150 | 5 3 | 5 % din cantitatea de solvent utilizată 3 % din cantitatea de solvent utilizată | Valoarea √ limită a Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile nu include solventul vândut ca parte a unui preparat de acoperire dintr-un recipient închis. | 18 | Conversia cauciucului (> 15) | 20 (1) | 25 (2) | 25 % din cantitatea de solvent utilizată | (1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele √ reziduale Õ de ardere este 150. (2) Valoarea √ limită a Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau preparat de acoperire dintr-un recipient închis. | 19 | Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale (> 10) | Grăsime animală: 1,5 kg/tonă Ricin: 3 kg/tonă Seminţe de rapiţă: 1 kg/tonă Seminţe de floarea-soarelui: 1 kg/tonă Boabe de soia (concasare normală): 0,8 kg/tonă Boabe de soia (fulgi albi): 1,2 kg/tonă Alte seminţe şi materii vegetale: 3 kg/tonă (1) 1,5 kg/tonă (2) 4 kg/tonă (3) | (1) Valorile limită de emisie pentru instalaţiile de tratare a loturilor de seminţe şi a altor materii vegetale trebuie stabilite de autoritatea competentă în funcţie de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile. (2) Se aplică tuturor proceselor de fracţionare, cu excepţia rafinării (eliminarea răşinilor din uleiuri). (3) Se aplică rafinării. | 20 | Fabricarea produselor farmaceutice (> 50) | 20 (1) | 5 (2) | 15 (2) | 5 % din cantitatea de solvent utilizată | 15 % din cantitatea de solvent utilizată | (1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele √ reziduale Õ de ardere este 150. (2) Valoarea √ limită a Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile nu include solventul vândut ca parte a unui √ produs sau a unui Õ preparat de acoperire dintr-un recipient închis. | Partea 3 II. √ Valori limită de emisie pentru instalaţiile din Õ iIndustria de vopsire a autovehiculelor 1. Valorile limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent √ organic Õ emis pe metru pătrat de suprafaţă a produsului şi în kilograme de solvent √ organic Õ emis pe caroserie de maşină. 2. Suprafaţa produselor indicate în tabelul √ de la punctul 3 de mai jos Õ prezentat ulterior este definită după cum urmează: - aria calculată pe baza suprafeţei de acoperire electroforetică totală şi aria tuturor părţilor care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire şi care primesc acelaşi preparat ca cel utilizat pentru produsul în cauză, sau aria totală a produsului tratat în instalaţie. Aria suprafeţei de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare: 2 × greutatea totală a carcasei produsului grosimea medie a plăcii din metal × densitatea plăcii din metal | Această metodă se aplică şi pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci. Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părţi adăugate sau ariei totale tratate în instalaţie. 3. Valoarileea limită ale emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfăşoară în aceeaşi instalaţie, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum şi la solventul utilizat pentru curăţarea materialului, inclusiv zona de pulverizare şi alte echipamente fixe, atât pe durata procesului de producţie, cât şi în afara acestuia. Valoarea limită a emisiei totale se exprimă prin masa totală a compuşilor organici pe m2 de suprafaţă totală a produsului tratat şi prin masa totală a compuşilor organici pe caroserie de maşină. Activitate (praguri de consum al solvenţilor în tone/an) | Pragul de producţie (se referă la producţia anuală de material vopsit) | Valoarea limită a emisiei totale | Instalaţiie noiuă | Instalaţiie existenteă | Vopsirea maşinilor noi (> 15) | > 5 000 | 45 g/m2 sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m2 | 60 g/m2 sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m2 | ≤ 5 000 bloc şasiu-caroserie sau > 3 500 şasiu | 90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 | 90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 | √ Valoarea limită a Õ Limita emisiei totale (g/m2) | Vopsirea cabinelor noi de camioane (> 15) | ≤ 5 000 | 65 | 85 | > 5 000 | 55 | 75 | Vopsirea camioanelor şi remorcilor noi (> 15) | ≤ 2 500 | 90 | 120 | > 2 500 | 70 | 90 | Vopsirea autobuzelor noi (> 15) | ≤ 2 000 | 210 | 290 | > 2 000 | 150 | 225 | 4. Instalaţiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenţilor indicate în tabelul de la punctul 3 anterior trebuie să respecte cerinţele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în partea 2 anexa II A. ê 1999/13/CE articolul 5 (adaptat) Partea 4 √ Valori limită de emisie privind compuşii organici volatili cărora li se atribuie indicative de risc specifice Õ 1.7. Pentru emisiile de COV compuşi organici volatili menţionaţi la alineatul (6) articolul 53, √ în cazul în care debitul Õ pentru care fluxul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea indicată la articolulalineatul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi. 2.8. Pentru emisiile de COV compuşi organici volatili halogenaţi cărora le este atribuit indicativul de risc R40 √ sau R68 Õ , √ în cazul în care debitul Õ pentru care fluxul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea R40 √ sau R68 Õ este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi. ê 1999/13/CE (adaptat) Partea 5 ANEXA IIB Sistemul de reducere 1. PRINCIPII Sistemul de reducere trebuie să ofere agentului posibilitatea de a obţine prin alte mijloace o reducere a emisiilor care să fie echivalentă cu ceea pe care ar realiza-o aplicând valorile limită de emisie. În acest scop, agentul poate pune în aplicare orice sistem de reducere proiectat special pentru instalaţia sa, cu condiţia realizării, în final, a unei reduceri echivalente a emisiilor. Statele membre prezintă un raport la Comisie, conform articolului 11 din directivă, privind stadiul realizării unei reduceri echivalente a emisiilor, inclusiv experienţa dobândită prin aplicarea sistemului de reducere. 2. PUNEREA ÎN APLICARE 1. Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următorul sistem. În cazurile în care unde următorul sistem nu este corespunzător, autoritatea competentă poate permite √ operatorului Õ agentului să aplice orice alt sistem care, în opinia sa, respectă principiile menţionate anterior √ duce la obţinerea unor reduceri de emisii echivalente cu cele obţinute în cazul în care s-ar aplica valorile limită de emisie din partea 2 şi din partea 3 Õ . În acest scop, planul ţine seama de punctele următoare: (ai) în cazul în care substituenţii fără solvenţi sau cu conţinut redus de solvenţi sunt încă în curs de sintetizare, se acordă √ operatorului Õ agentului o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a sistemului său de reducere a emisiilor; (bii) punctul de referinţă pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care ar fi obţinute în cazul în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere. 2. Sistemul de reducere următor se aplică instalaţiilor pentru care se poate presupune un conţinut constant în materie uscată al produsului şi se poate utiliza acest conţinut în vederea definirii punctului de referinţă pentru reducerea emisiilor: (i) agentul prezintă un plan de reducere a emisiilor care cuprinde în special o diminuare a conţinutului mediu de solvenţi din cantitatea totală utilizată şi/sau o creştere a eficienţei utilizării substanţelor solide în vederea realizării unei reduceri a emisiilor totale de la o instalaţie la un nivel numit emisie ţintă, care corespunde procentului emisiilor anuale de referinţă. În acest scop, agentul trebuie să respecte următorul program: Perioada | Instalaţii existente | Emisii anuale totale maxime permise | Instalaţii noi | Până la 31.10.2001 | Până la 31.10.2005 | Emisia ţintă x 1,5 | Până la 31.10.2004 | Până la 31.10.2007 | Emisia ţintă | (aii) emisiile anuale de referinţă se calculează după cum urmează: (ia) Se determină masa totală a substanţelor solide din cantitatea de preparat de acoperire şi/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanţele solide sunt toate substanţele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compuşilor organici volatili. (ii) Emisiile anuale de referinţă se calculează înmulţind masa determinată la punctul (i) litera (a) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autorităţile competente pot corecta aceşti factori pentru instalaţii în care substanţele solide sunt utilizate mai eficient. Activitate | Factor de înmulţire pentru litera (a) punctul (ii) litera (b) | Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea ca parte a activităţii de tipărire; glazurarea ca parte a activităţii de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea materialelor textile, ţesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv | 4 | √ Acoperirea Õ Învelirea bobinelor, refinisarea vehiculelor | 3 | Înveliş în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor | 2,33 | Alte operaţii de acoperire şi tipărirea serigrafică în rotativă | 1,5 | (bc) Emisia ţintă este egală cu emisia anuală de referinţă înmulţită cu un procent egal cu: (1) (valoarea √ limită a Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile + 15) pentru instalaţiile cărora li se aplică rubrica 6 şi pragurile minime de la rubricile 8 şi 10 din partea 2 anexa II A; (2) (valoarea √ limită a Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile + 5) pentru toate celelalte instalaţii. (cd) Conformitatea este îndeplinită în cazul în care emisia efectivă de solvenţi, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenţilor, este inferioară sau egală cu emisia ţintă. ê 1999/13/CE articolul 8 (adaptat) Partea 6 Monitorizarea √ emisiilor Õ 1.2. Statele membre asigură monitorizarea permanentă a acelor Ccanalele la care este racordat un echipament de împrăştiere şi care, la punctul final de emisie, eliberează √ o cantitate medie totală de carbon organic de Õ mai mult de 10 kg/h din cantitatea totală de carbon organic, √ sunt monitorizate permanent Õ pentru verificarea conformităţii. 23. În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, se √ măsoară Õ efectuează cel puţin trei √ valori Õ citiri în timpul fiecărui exerciţiu de măsurare. 34. Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de împrăştiere la capătul ciclului. ê 1999/13/CE (adaptat) ð nou Partea 7 ANEXA III Planul de gestionare a solvenţilor 1. INTRODUCERE Prezenta anexă oferă asistenţă pentru realizarea unui plan de gestionare a solvenţilor. Anexa identifică principiile care trebuie aplicate (punctul 2), prezintă un cadru pentru bilanţul masei (punctul 3) şi indică cerinţele privind verificarea conformităţii (punctul 4). 12. Principii Planul de gestionare a solvenţilor √ este utilizat pentru Õ are următoarele obiective: (ai) verificarea conformităţii pe baza articolul 57 9 alineatul (1); (bii) identificarea posibilităţilor viitoare de reducere; (ciii) informarea publicului cu privire la consumul de solvenţi, emisiile de solvenţi şi conformitatea cu √ cerinţele din Õ capitolul V prezenta directivă. 23. Definiţii Definiţiile următoare √ oferă Õ prezintă un cadru pentru elaborarea bilanţului masei. Solvenţi organici utilizaţi la intrare (I): I1 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în √ amestecuri Õ preparate cumpărate, care este utilizată în instalaţii în cursul perioadei în care se calculează bilanţul masei. I2 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în √ amestecuri Õ preparate cumpărate, recuperaţi şi reutilizaţi ca solvenţi la intrare în cadrul procesului. (Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activităţii.) Solvenţi organici la ieşire (O): O1 Emisii din gazele √ reziduale Õ de ardere. O2 Pierderea solvenţilor organici în apă, ţinându-se seama, după caz, de tratarea apei reziduale pentru calculul prevăzut pentru O5. O3 Cantitatea de solvenţi organici care rămân sub formă de impurităţi sau reziduuri în produsele ieşite din proces. O4 Emisii necapturate de solvenţi organici în aer. Aceasta cuprinde ventilaţia generală a încăperilor, însoţită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare. O5 Pierderea solvenţilor organici şi/sau a compuşilor organici în urma unor reacţii chimice sau fizice (inclusiv cei distruşi prin incinerare sau alte tratări ale gazelor şi apelor reziduale, sau capturaţi, de exemplu prin absorbţie, cu condiţia să nu fie socotiţi în O6, O7 sau O8). O6 Solvenţi organici conţinuţi în deşeurile colectate. O7 Solvenţi organici sau solvenţi organici conţinuţi în √ amestecuri Õ preparate, care sunt vânduţi sau sunt destinaţi vânzării ca produse de valoare comercială. O8 Solvenţi organici conţinuţi în √ amestecuri Õ preparate, recuperaţi în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizaţi ca mărime de intrare în proces, cu condiţia să nu fie socotiţi în O7. O9 Solvenţi organici eliberaţi în alte moduri. 43. ð Utilizarea ï Ghid de utilizare a planului de gestionare a solvenţilor în vederea verificării conformităţii. Planul de gestionare a solvenţilor este utilizat, în funcţie de cerinţa specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează: (ai) vVerificarea conformităţii cu opţiunea √ sistemul Õ de reducere √ stabilit Õ în partea 5 din anexa II B, cu o valoare limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părţile 2 şi 3 anexa II A. (ia) pPentru toate activităţile √ care utilizează sistemul de reducere stabilit în Õ cărora li se aplică partea 5 anexa II B, planul de gestionare a solvenţilor este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare: C = I1 − O8 În acelaşi timp, se determină cantitatea de √ substanţe Õ solide utilizate în preparatele de acoperire pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referinţă şi emisia ţintă. (iib) pPlanul de gestionare a solvenţilor este stabilit anual pentru a determina emisiile (E) şi a evalua conformitatea cu valorile limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenţi pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părţile 2 şi 3 anexa IIA. Emisiile se ð calculează ï pot calcula cu ajutorul ecuaţiei următoare: E = F + O1 Unde F este emisia √ fugitivă Õ uşor dispersabilă definită la litera (b) punctul (i) punctul (ii) litera (a). Cifra de emisie √ se împarte Õ este apoi împărţită la parametrul aplicabil produsului în cauză. (iiic) pPlanul de gestionare a solvenţilor √ se stabileşte Õ este stabilit anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activităţile în cauză şi pentru a evalua conformitatea cu cerinţele de la articolul 54 alineatul (6) litera (b) punctul (ii) 5 alineatul (5) litera (b) punctul (ii), iar cifra astfel obţinută √ se compară Õ este apoi comparată cu totalul emisiilor care ar fi fost obţinute în cazul în care cerinţele din părţile 2, 3 şi 5 anexa II ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat. (bii) Determinarea emisiilor √ fugitive Õ uşor dispersabile în vederea comparării lor cu valorile √ limită ale Õ emisiilor √ fugitive Õ uşor dispersabile din partea 2 anexa IIA: (ia) Metodă Emisiile √ fugitive Õ uşor dispersabile se ð calculează ï pot calcula cu ajutorul √ uneia dintre Õ ecuaţiiileei următoare: F = I1 − O1 − O5 − O6 − O7 − O8 sau F = O2 + O3 + O4 + O9 √ F Õ Această cantitate se ð determină ï poate determina √ fie Õ prin măsurarea directă a cantităţilor,. √ fie Õ Se mai poate face √ printr-o metodă sau Õ un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacităţii în capturarea emisiilor din cadrul procesului. Valoarea √ limită a Õ emisiei √ fugitive Õ uşor dispersabile se exprimă ca proporţie din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se ð calculează ï poate calcula cu ajutorul ecuaţiei următoare: I = I1 + I2 (iib) Frecvenţa Emisiile √ fugitive Õ uşor dispersabile se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător. √ şi Õ nNu sunt √ mai este Õ necesarăe √ o Õ altăe √ determinare Õ măsurări până la modificarea echipamentului. ê 1999/13/CE articolul 9 (adaptat) Partea 8 √ Evaluarea respectării Õ Respectarea valorilor limită de emisie √ pentru gazele reziduale Õ 13. În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care: (a) niciuna dintre mediile √ aritmetice ale tuturor citirilor valide efectuate în decursul oricărei perioade de Õ calculate la 24 de ore de funcţionare normală √ a unei instalaţii sau activităţi, cu excepţia operaţiunilor de pornire, de oprire şi de întreţinere a echipamentelor, Õ nu depăşeşte valorile limită de emisie; şi (b) niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. 24. În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care, în cursul unui exerciţiu de monitorizare: (a) media tuturor √ valorilor măsurate Õ citirilor nu depăşeşte valorile limită de emisie; şi (b) niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. 35. Conformitatea cu dispoziţiile părţii 4 articolului 5 alineatele (7) şi (8) se verifică pe baza sumei concentraţiilor masice ale fiecăruia dintre compuşii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, în cazul în care nu există dispoziţii contrare în partea 2 anexa IIA, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis. 4.1. Se pot adăuga volume de gaz la gazele √ reziduale Õ de ardere în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operaţiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentraţiei masice a √ substanţei poluante Õ poluantului din gazele √ reziduale Õ de ardere. ê 92/112/CEE (adaptat) ð nou ANEXA VIII √ Dispoziţii tehnice privind instalaţiile producătoare de dioxid de titan Õ Partea 1 √ Valorile limită de emisie pentru emisiile în apă Õ Articolul 6 Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că eliminarea deşeurilor se reduce în conformitate cu următoarele dispoziţii: 1.(a) de la unităţile industriale existente √ În cazul instalaţiilor Õ care folosesc procedeul cu sulfat √ (medie anuală) Õ : - deşeurile slab acide şi deşeurile neutralizate se reduc până la 31 decembrie 1993, în toate apele, cu o valoare care nu depăşeşte ð 500 ï 800 kg de sulfat total pe tona de dioxid de titan produs (adică echivalentul cu ioni SO4 conţinuţi în acidul sulfuric liber şi în sulfaţii metalici); 2.(b) de la unităţile industriale existente √ În cazul instalaţiilor Õ care folosesc procedeul cu clor √ (medie anuală) Õ : - deşeurile slab acide, deşeurile de tratare şi deşeurile neutralizate se reduc până la 15 iunie 1993, în toate apele, la următoarele valori de clor total pe tona de dioxid de titan produs (adică echivalent cu ioni de Cl conţinuţi în acidul clorhidric liber şi în clorurile metalice): (a)- 130 kg √ de clor pe tonă de dioxid de titan produs Õ în cazul utilizării rutilului natural; (b)- 228 kg √ de clor pe tonă de dioxid de titan produs Õ în cazul utilizării rutilului sintetic; (c)- 450 ð 330 ï kg √ de clor pe tonă de dioxid de titan produs Õ în cazul utilizării √ zgurei Õ de„slag”. 3. Atunci când o unitate foloseşte √ În cazul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor şi folosesc Õ mai mult de un tip de minereu, valorile √ limită de emisie de la punctul 2 Õ se aplică proporţional cu cantităţile din fiecare minereu utilizat. ê 78/176/CEE (adaptat) Partea 2 ANEXA II √ Teste de toxicitate acută Õ Supravegherea şi monitorizarea evacuării A. Monitorizarea deşeurilor Operaţiunile de evacuare trebuie însoţite de: 1. verificarea cantităţii, a compoziţiei şi a toxicităţii deşeurilor pentru a constata îndeplinirea condiţiilor de autorizare prealabilă menţionate la articolele 4, 5 şi 6; 12. √ Se realizează Õ teste de toxicitate acută pentru anumite specii de moluşte, crustacee, peşti şi plancton, preferabil specii des întâlnite în zonele de deversare. În plus, √ se realizează Õ trebuie realizate teste pe eşantioane prelevate din √ specia Õ Artemia salina . √ 2. Mortalitate maximă evidenţiată de testele de la punctul 1, Õ pPe o perioadă de 36 de ore şi la o diluare a efluentului de 1/5 000:, aceste teste nu trebuie să indice: o mortalitate de peste 20 % (a) la formele adulte din specia testată: √ mortalitate 20 % Õ ; -(b) iar pentru formele larvare √ din specia testată: Õ , o mortalitate mai mare decât cea a grupului de control. B. Supravegherea şi monitorizarea mediului I. În cazul deversării în apă dulce sau în mare sau în cazul evacuării, aceste verificări trebuie să vizeze următoarele trei elemente: coloana de apă, materia vie şi sedimentele. Verificările periodice ale situaţiei zonei afectate de deversări vor permite urmărirea evoluţiei mediilor respective. În cadrul monitorizării se determină: 1. pH-ul; 2. oxigenul dizolvat; 3. turbiditatea; 4. oxizii hidrataţi de fier şi hidroxizii în suspensie; 5. metalele toxice din apă, din suspensii solide, din sedimente şi cele acumulate în organismele bentonice şi pelagice selectate; 6. diversitatea şi abundenţa relativă şi absolută a florei şi a faunei. II. În cazul stocării, al evacuării sau al injectării, monitorizarea include: 1. teste care să arate că apele de suprafaţă şi subterane nu sunt contaminate. Prin aceste teste se efectuează următoarele măsurări: - aciditate; - conţinut de fier (solubil şi în suspensie); - conţinut de calciu; - conţinut de metale toxice (solubile şi în suspensie), dacă există; 2. dacă este necesar, teste prin care să se determine orice efecte adverse asupra structurii subsolului; 3. o evaluare generală a ecologiei zonei din vecinătatea punctului de evacuare, stocare sau injectare. ê 1999/13/CE articolul 2 (adaptat) Partea 3 √ Valori limită de emisie în aer Õ 1.31. √ Valorile limită de emisie care sunt exprimate în concentraţii masice pe metru cub (Nm3) se calculează la Õ Condiţii standard înseamnă o temperatură de 273,15 K, şi o presiune de 101,3 kPa √ şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale. Õ ê 92/112/CEE (adaptat) ð nou Articolul 9 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că evacuările în atmosferă se reduc în conformitate cu dispoziţiilor următoare: (a) pentru unităţile industriale existente care folosesc procedeul cu sulfat: 2.(i) în privinţa pulberilor √ Pentru pulberi Õ :, evacuările se reduc până la 31 decembrie 1993, la o valoare care să nu depăşească 50 mg/Nm3 ð ca medie orară ï 2 provenind de la sursele principale şi care să nu depăşească 150 mg/Nm3 2 provenind din alte surse; 3.(ii) în privinţa SOx √ Pentru Õ ð dioxidul şi trioxidul de sulf în stare gazoasă, inclusiv picăturile de acid, ï √ calculate ca echivalent SO2 Õ ce provin din fazele de fermentare şi de calcinare în fabricarea dioxidului de titan, evacuările se reduc, la 1 ianuarie 1995, la o valoare care să nu depăşească (a) 10 ð 6 ï kg de echivalent SO2 pe tona de dioxid de titan produs, ð ca medie anuală ï ; (iii) statele membre impun instalarea de dispozitive care permit eliminarea emisiilor de vezicule acide; (b)(iv) instalaţiile destinate concentraţiei de deşeuri acide nu evacuează mai mult de 500 mg/Nm3 ð ca medie orară ï √ pentru instalaţiile destinate concentrării de deşeuri acide Õ SOx calculat ca SO2 echivalent 1; (v) instalaţiile de calcinare a sărurilor produse prin tratarea deşeurilor sunt echipate după cea mai bună tehnologie disponibilă care nu antrenează costuri excesive în vederea reducerii emisiilor de SOx; 4.(b) Ppentru √ clor, în cazul instalaţiilor Õ unităţile industriale existente care folosesc procedeul cu clor: (i) în privinţa pulberilor, evacuările se reduc, până la 15 iunie 1993, la o valoare care nu depăşeşte 50 mg/Nm3 2, provenind de la sursele principale şi care să nu depăşească 150 mg/Nm3 2, provenind de la alte surse 3; (ii) în ceea ce priveşte clorul, evacuările se reduc, până la 15 iunie 1993, la (a) √ 5 mg/Nm3 ca Õ o concentraţie medie zilnică care nu depăşeşte 5 mg/Nm3 4 şi (b) care să nu depăşească 40 mg/Nm3 în orice moment. 2. Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor Directivei 80/779/CEE. 3. Procedura de control a măsurilor de referinţă pentru evacuările de SOx în atmosferă este descrisă în anexă. ê 82/883/CEE (adaptat) Partea 4 ANEXA II √ Monitorizarea mediului afectat de evacuarea în apă a deşeurilor de la instalaţii care produc dioxid de titan Õ METODĂ DE ELIMINARE A DEȘEURILOR: EVACUARE SAU IMERSIE ÎN APELE MARINE (din estuare, din apropierea coastelor, din larg) Componente de mediu | Parametri a căror determinare este | Frecvența anuală minimă de eșantionare și de analiză | Metode de măsurare de referință | obligatorie | facultativă | Coloana de apă Apă de mare nefiltrată[85] | Temperatura (°C) | 3 | Termometrie. Măsurarea se efectuează in situ, concomitent cu eșantionarea | Salinitatea (‰) | 3 | Conductometrie | pH (unitate pH) | 3 | Electrometrie. Măsurarea se efectuează in situ, concomitent cu eșantionarea | O2 dizolvat (mg/O2 dizolvat/l) | 3 | Metoda Winkler Metoda electrochimică | Turbiditate (mg solide/l) sau materii în suspensie (mg/l) | 3 | Pentru turbiditate: turbidimetrie Petru materii în suspensie: gravimetrie – Filtrare pe membrană filtrantă cu porozitate de 0,45 μm, uscare la 105 °C și cântărire – Centrifugare (timp minim: 5 minute, accelerație medie: 2 800 până la 3 200 g), uscare la 105° C și cântărire | Fe (dizolvat şi în suspensie) (mg/l) | 3 | După pregătirea adecvată a eșantionului; dozaj prin spectrometrie de absorbție atomică sau prin spectrofotometrie de absorbție moleculară | Cr, Cd total, Hg total (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti (mg/l) | V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică | Cu, Pb (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică – Polarografie | Apă de mare filtrată pe membrană filtrantă cu porozitate de 0,45 μm[86] | Fe dizolvat (mg/l) | 3 | Dozaj prin spectrometrie de absorbție atomică sau prin spectrofotometrie de absorbție moleculară | Cr, Cd, Hg (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti, V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică | Cu, Pb (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică – Polarografie | Solide în suspensie reținute de membrana filtrantă cu porozitate de 0,45 μm | Fe total (mg/l) | Cr, Cd, Hg (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti, V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică | Cu, Pb (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică – Polarografie | Oxizi hidratați și hidroxizi de fier (mg Fe/l) | 3 | Extragerea eșantionului în mediul acid potrivit; dozaj prin spectrometrie de absorbție atomică sau prin spectrofotometrie de absorbție moleculară. Același procedeu de extragere în mediu acid va fi folosit pentru toate eșantioanele provenind din același loc | Sedimente In stratul superficial al sedimentului, cât mai aproape de suprafață | Ti, Fe total (mg/Kg de materii uscate) | V, Cr, Mn, Ni, Cu, Zn, Cs, Hg, Pb (mg/Kg de materii uscate) | 1 | Metode identice cu cele privind măsurătorile efectuate în coloana de apă. După pregătirea corespunzătoare a eșantionului (mineralizare pe cale umedă sau uscată și purificare). Cantitățile de metal sunt stabilite pentru o clasă granulometrică determinată | Oxizi hidratați și hidroxizi de fier (mg Fe/kg) | 1 | Metode identice cu cele privind măsurările efectuate în coloana de apă | Organisme vii Specii reprezentative ale sitului: pești și nevertebrate bentonice sau alte specii reprezentative[87] | Ti, Cr, Fe, Ni, Zn, Pb (mg/kg de greutate umedă și uscată) | V, Mn, Cu, Cd, Hg (mg/kg de greutate umedă și uscată) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică după pregătirea corespunzătoare a eșantionului compozit format din bucăți de carne zdrobite (mineralizare pe cale umedă sau uscată și purificare) – În cazul peștilor, metalele trebuie căutate pe țesutul muscular sau pe alte organe potrivite. Eșantionul trebuie să consiste din cel puțin 10 indivizi – În cazul moluștelor și crustaceelor, metalele trebuie căutate în carne. Eșantionul trebuie să consiste din cel puțin 50 de indivizi | Fauna bentonică | Diversitate și abundență relativă | 1 | Selectare calitativă și cantitativă a speciilor reprezentative cu indicarea numărului de indivizi pe specie, a densității și a speciilor predominante | Faună planctonică | Diversitate și abundență relativă | 1 | Selectare calitativă și cantitativă a speciilor reprezentative cu indicarea numărului de indivizi pe specie, a densității și a speciilor predominante | Floră | Diversitate și abundență relativă | 1 | Selectare calitativă și cantitativă a speciilor reprezentative cu indicarea numărului de indivizi pe specie, a densității și a speciilor predominante | Pești (în special) | Prezența unor leziuni de tip anatomopatologic la pești | 1 | Examinarea vizuală a eșantioanelor speciilor reprezentative prelevate pentru analiza chimică | ANEXA III METODĂ DE ELIMINARE A DEȘEURILOR: DEVERSARE ÎN APELE DULCI DE SUPRAFAȚĂ Componente de mediu | Parametri a căror determinare este | Frecvența anuală minimă de eșantionare și de analiză | Metode de măsurare de referință | obligatorie | facultativă | Coloana de apă[88] Apă dulce nefiltrată | Temperatura (°C) | 3 | Termometrie. Măsurarea se efectuează in situ, concomitent cu eșantionarea | Conductivitate la 20 °C (μS cm-1) | 3 | Măsurare electrometrică | pH (unitate pH) | 3 | Electrometrie. Măsurarea se efectuează in situ, concomitent cu eșantionarea | O2 dizolvat (mg O2 dizolvat/l) | 3 | Metoda Winkler Metoda electrochimică | Turbiditate (mg solide/l) sau materii în suspensie (mg/l) | 3 | Pentru turbiditate: turbidimetrie Petru materii în suspensie: gravimetrie Filtrare pe membrană filtrantă de 0,45 μm și uscare la 105 °C și cântărire Centrifugare (timp minim: 5 minute, accelerație medie: 2800 până la 3200 g), uscare la 105 °C și cântărire | Apă dulce nefiltrată[89] | Fe (dizolvat şi în suspensie) (mg/l) | 3 | După pregătirea corespunzătoare a eșantionului: dozare prin spectrometrie de absorbție atomică sau prin spectrofotometrie de absorbție moleculară | Cr, Cd total, Hg total (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti (mg/l) | V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică | Cu, Pb (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică – Polarografie | Apă dulce filtrată prin membrană filtrantă cu porozitate de 0,45 μm[90] | Fe dizolvat (mg/l) | 3 | Dozare prin spectrometrie de absorbție atomică sau prin spectrofotometrie de absorbție moleculară | Cr, Cd, Hg (mg/l) | 3 | – Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti, V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică | Cu, Pb (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică – Polarografie | Solide în suspensie reținute de membrana filtrantă cu porozitate de 0,45 μm | Fe (mg/l) | Cr, Cd, Hg (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti, V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică | Cu, Pb (mg/l) | 3 | Spectrometrie de absorbție atomică – Polarografie | Oxizi hidratați și hidroxizi de fier (mg Fe/l) | 3 | Extragerea eșantionului în mediul acid potrivit; dozare prin spectrometrie de absorbție atomică sau prin spectrofotometrie de absorbție moleculară. Același procedeu de extragere în mediu acid va fi folosit pentru toate eșantioanele provenind din același loc | Sedimente In stratul superficial al sedimentului, cât mai aproape de suprafață | Ti, Fe (mg/Kg de materii uscate) | V, Cr, Mn, Ni, Cu, Zn, Cs, Hg, Pb (mg/Kg de materii uscate) | 1 | Metode identice cu cele privind măsurătorile efectuate în coloana de apă. După pregătirea corespunzătoare a eșantionului (mineralizare pe cale umedă sau uscată și purificare). Cantitățile de metal sunt stabilite pentru o clasă granulometrică determinată | Oxizi hidratați și hidroxizi de fier (mg Fe/kg) | 1 | Metode identice cu cele privind măsurările efectuate în coloana de apă | Organisme vii Specii reprezentative ale sitului | Ti, Cr, Fe, Ni, Zn, Pb (mg/kg de greutate umedă și uscată) | V, Mn, Cu, Cd, Hg (mg/kg de greutate umedă și uscată) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică după pregătirea corespunzătoare a eșantionului compozit format din bucăți de carne zdrobite (mineralizare pe cale umedă sau uscată și purificare) În cazul peștilor, metalele trebuie căutate pe țesutul muscular sau pe alte organe potrivite. Eșantionul trebuie să consiste din cel puțin 10 indivizi În cazul moluștelor și crustaceelor, metalele trebuie căutate în carne. Eșantionul trebuie să consiste din cel puțin 50 de indivizi | Fauna bentonică | Diversitate și abundență relativă | 1 | Selectare calitativă și cantitativă a speciilor reprezentative cu indicarea numărului de indivizi pe specie, a densității și a speciilor predominante | Faună planctonică | Diversitate și abundență relativă | 1 | Selectare calitativă și cantitativă a speciilor reprezentative cu indicarea numărului de indivizi pe specie, a densității și a speciilor predominante | Floră | Diversitate și abundență relativă | 1 | Selectare calitativă și cantitativă a speciilor reprezentative cu indicarea numărului de indivizi pe specie, a densității și a speciilor predominante | Pești (în special) | Prezența unor leziuni de tip anatomopatologic la pești | 1 | Examinarea vizuală a eșantioanelor speciilor reprezentative prelevate pentru analiza chimică | √ 1. Coloana de apă se monitorizează cel puţin de trei ori pe an, fie prin monitorizarea apei filtrate, fie a celei nefiltrate, cu determinarea parametrilor următori: Õ √ (a) în cazul monitorizării apei nefiltrate: temperatura, gradul de salinitate sau conductivitatea la 20oC, pH-ul, cantitatea de oxigen dizolvată, turbiditatea sau materiile în suspensie, cantitatea de fier dizolvată sau în suspensie, conţinutul în Ti; Õ √(b) în cazul monitorizării apei filtrate: Õ √(i) în apa filtrată cu un filtru membrană având porozitatea de 0,45 µm: cantitatea de Fe dizolvată; Õ √(ii) în solidele în suspensie reținute de membrana filtrantă cu porozitatea de 0,45 μm: cantitatea de Fe, oxizii hidratați și hidroxizii de fier. Õ √ 2. Sedimentele sunt monitorizate cel puţin odată pe an prin prelevarea de eşantioane din stratul superior al sedimentului cât mai aproape de suprafaţă posibil şi prin determinarea următorilor paramentri din eşantioane: Ti, Fe, oxizii hidratați și hidroxizii de fier. Õ √ 3. Organismele vii sunt monitorizate cel puţin o dată pe an prin determinarea concentraţiei următoarelor substanţe prezente în speciile reprezentative din sit: Ti, Cr, Fe, Ni, Zn, Pb şi prin determinarea diversităţii şi a abundenţei relative a faunei bentonice, precum şi a prezenţei leziunilor anatomice şi morbide la peşti. Õ √ 4. Operaţia de eşantionare se efectuează prin prelevare de eşantioane succesive din acelaşi loc, de la aceeaşi adâncime şi în aceleaşi condiţii. Õ ò nou Part 5 Monitorizarea emissilor Monitorizarea emisiilor în aer include cel puţin din monitorizarea continuă a: (a) SO2 din plante pentru determinarea concentraţiei de deşeuri acide în instalaţiile în care este utilizat procedeul cu sulfat (b) clorului din instalaţiile care utilizează procedeul cu clor (c) prafului din sursele importante generatoare de praf. ê 82/883/CEE ANEXA I METODĂ DE ELIMINARE A DEȘEURILOR: EVACUARE ÎN AER Componente de mediu | Parametri a căror determinare este | Frecvența anuală minimă de eșantionare și de analiză | Observații | obligatorie | facultativă | Aer | Anhidridă sulfuroasă (SO2)[91] Clor[92] | Praf | Permanent | 1. Regiune supravegheată de o rețea de supraveghere a poluării aerului având cel puțin o stație în apropierea locului de producere și reprezentativă pentru poluarea care emană din acel loc | 12[93] | 2. Regiune nedotată cu stație de supraveghere Măsurarea cantităților totale de emisii gazoase provenite din locul de producere. În cazul unor surse de emisie multiple provenite din același loc, poate fi avută în vedere măsurarea secvențială a acestor emisii. Metoda de măsurare de referință aplicabilă pentru anhidrida sulfuroasă este cea menționată în anexa III la Directiva 80/779/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind valorile limită de calitate a aerului și valorile orientative pentru anhidrida sulfuroasă și pulberile în suspensie din atmosferă. (JO L 229, 30.8.1980, p. 30) 8. 1980, p. 30. | ANEXA IV METODĂ DE ELIMINARE A DEȘEURILOR: STOCARE ȘI DEPOZITARE LA SUPRAFAȚĂ Componente de mediu | Parametri a căror determinare este | Frecvența anuală minimă de eșantionare și de analiză | Metode de măsurare de referință | obligatorie | facultativă | 1. Ape de suprafaţă Nefiltrate în jurul sitului, in zona de influenţă a stocării şi într-un punct aflat în afara acestei zone[94][95][96] 2. Ape subterane nefiltrate în jurul sitului, inclusiv, dacă este cazul, conductele de evacuare a acestora[97][98] | pH (unitate pH) | 1 | Electrometrie. Măsurarea se va efectua concomitent cu eșantionarea | SO4[99] (mg/l) | 1 | 1. Gravimetrie 2. Complexometrie a EDTA 3. Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti[100] (mg/l) | V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică | Fe[101](mg/l) | Cr (mg/l) | 1 | 4. Spectrometrie de absorbție atomică 5. Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ca (mg/l) | 1 | 6. Spectrometrie de absorbție atomică 7.–Complexometrie | Cu, Pb (mg/l) | 1 | 8. Spectrometrie de absorbție atomică 9. –Polarografie | Cl[102] (mg/l) | 1 | Titrimetrie (metoda Mohr) | Împrejurimile sitului de stocare și depozitare | Examinare vizuală referitoare la: – topografia și gestionarea sitului –efectul asupra subsolului –ecologia sitului | 1 | Metode care țin de responsabilitatea statului membru | ANEXA V METODĂ DE ELIMINARE A DEȘEURILOR: INJECTAREA ÎN SOL Componente de mediu | Parametri a căror determinare este | Frecvența minimă anuală de eșantionare și de analiză | Metode de măsurare de referință | obligatorie | facultativă | 1. Ape de suprafață Nefiltrate în jurul sitului, în zona de influență a injectării 2. Ape subterane nefiltrate sub și în jurul sitului, inclusiv conductele de evacuare a acestora | pH (unitate pH) | 1 | Electrometrie. Măsurarea se va efectua concomitent cu eșantionarea | SO4[103] (mg/l) | 1 | –Gravimetrie –Complexometrie a EDTA Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ti[104] (mg/l) | V, Mn, Ni, Zn (mg/l) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică | Fe[105] (mg/l) | Cr (mg/l) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică Spectrofotometrie de absorbție moleculară | Ca (mg/l) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică – Complexometrie | Cu, Pb (mg/l) | 1 | Spectrometrie de absorbție atomică –Polarografie | Cl[106] (mg/l) | 1 | Titrimetrie (metoda Mohr) | Mediu Topografie | Stabilitatea solului | 1 | Control fotografic și topografic | Permeabilitate Porozitate | 1 | Încercări de pompare Diagrafii de foraj | ê 78/176/CEE ANEXA I INFORMAŢII NECESARE PENTRU OBŢINEREA AUTORIZAŢIILOR PREALABILE MENŢIONATE LA ARTICOLELE 4, 5 ŞI 6 A. CARACTERISTICILE şI COMPOZIţIA MATERIEI: 1. cantitate totală şi compoziţie medie a materiei descărcate (de exemplu, pe an); 2. formă (de exemplu, solidă, de nămol, lichidă sau gazoasă); 3. proprietăţi: fizice (de exemplu, solubilitate şi densitate), chimice şi biochimice (de exemplu, consumul de oxigen) şi biologice; 4. toxicitate; 5. remanenţă: fizică, chimică şi biologică; 6. acumulare şi biotransformare în materii biologice sau sedimente; 7. posibilitatea de a suferi transformări fizice, chimice şi biochimice şi de a interacţiona în mediul respectiv cu alte materii organice şi anorganice; 8. probabilitatea producerii de poluanţi sau probabilitatea de a genera alte modificări care reduc posibilităţile de comercializare a resurselor (peşti, scoici etc.). B. Caracteristici ale rampelor de descărcare sau deversare şi metode de evacuare: 1. amplasare (de exemplu, coordonatele zonei de descărcare sau deversare, adâncimea şi distanţa faţă de coastă), amplasare faţă de alte zone (de exemplu, zone de agrement, zone de depunere a icrelor, pepiniere şi zone de pescuit şi resurse exploatabile); 2. ritmul de eliminare pe perioade determinate (de exemplu, cantitate pe zi, pe săptămână, pe lună); 3. metode de amabalare şi depozitare controlată, dacă există; 4. diluarea iniţială obţinută prin metodele de eliberare propuse, în special viteza vasului; 5. caracteristicile dispersiei (de exemplu, efectele curenţilor, mareelor şi vântului asupra transportului orizontal şi a mixajului vertical); 6. caracteristicile apei (de exemplu, temperatură, pH, salinitate, stratificare, indicatorii de poluare cu raportare la oxigen – oxigen dizolvat (OD), consumul chimic de oxigen (CCO), consumul biochimic de oxigen (CBO), azotul prezent în formă organică sau anorganică, inclusiv amoniacul, pulberile în suspensie, alţi nutrienţi şi productivitatea); 7. caracteristicile fundului albiei (de exemplu, topografie, caracteristici geochimice şi geologice şi productivitate biologică); 8. existenţa şi efectele altor descărcări sau deversări efectuate în zona respectivă (de exemplu, indicaţii ale prezenţei metalelor grele şi conţinutul de carbon organic). C. Caracteristicile zonei de descărcare, stocare sau injectare şi metodele de evacuare: 1. poziţia geografică; 2. caracteristicile zonelor adiacente; 3. metode de amabalare şi depozitare controlată, dacă există; 4. caracteristicile metodelor de descărcare, stocare şi injectare, inclusiv o evaluare a măsurilor de precauţie luate pentru evitarea poluării apelor, a solului şi a atmosferei. ANEXA II SUPRAVEGHEREA ŞI MONITORIZAREA EVACUĂRII A. MONITORIZAREA DEşEURILOR Operaţiunile de evacuare trebuie însoţite de: 1. verificarea cantităţii, a compoziţiei şi a toxicităţii deşeurilor pentru a constata îndeplinirea condiţiilor de autorizare prealabilă menţionate la articolele 4, 5 şi 6; 2. teste de toxicitate acută pentru anumite specii de moluşte, crustacee, peşti şi plancton, preferabil specii des întâlnite în zonele de deversare. În plus, trebuie realizate teste pe eşantioane prelevate din Artemia salina. Pe o perioadă de 36 de ore şi la o diluare a efluentului de 1/5 000, aceste teste nu trebuie să indice: - o mortalitate de peste 20 % la formele adulte din specia testată; - iar pentru formele larvare, o mortalitate mai mare decât cea a grupului control. B. Supravegherea şi monitorizarea mediului I. În cazul deversării în apă dulce sau în mare sau în cazul evacuării, aceste verificări trebuie să vizeze următoarele trei elemente: coloana de apă, materia vie şi sedimentele. Verificările periodice ale situaţiei zonei afectate de deversări vor permite urmărirea evoluţiei mediilor respective. În cadrul monitorizării se determină: 1. pH-ul; 2. oxigenul dizolvat; 3. turbiditatea; 4. oxizii hidrataţi de fier şi hidroxizii în suspensie; 5. metalele toxice din apă, din suspensii solide, din sedimente şi cele acumulate în organismele bentonice şi pelagice selectate; 6. diversitatea şi abundenţa relativă şi absolută a florei şi a faunei. II. În cazul stocării, al evacuării sau al injectării, monitorizarea include: 1. teste care să arate că apele de suprafaţă şi subterane nu sunt contaminate. Prin aceste teste se efectuează următoarele măsurări: - aciditate; - conţinut de fier (solubil şi în suspensie); - conţinut de calciu; - conţinut de metale toxice (solubile şi în suspensie), dacă există; 2. dacă este necesar, teste prin care să se determine orice efecte adverse asupra structurii subsolului; 3. o evaluare generală a ecologiei zonei din vecinătatea punctului de evacuare, stocare sau injectare. ê 92/112/CEE (adaptat) ANEXĂ Procedura de control al măsurilor de referinţă pentru emisiile de gaze SO X Cantităţile de SO2, precum şi cele de SO3 şi de vezicule acide exprimate în echivalent SO2 deversate de instalaţiile specifice se calculează ţinând sema de volumul de gaz evacuat pe durata operaţiilor specifice respective şi de concentraţia medie de SO2/SO3 măsurată în aceeaşi perioadă. Debitul şi concentraţia de SO2/SO3 trebuie să fie determinate în aceleaşi condiţii de temperatură şi umiditate. 〉 ANEXA IX Partea A Directive abrogate cu amemdamentele succesive (menționate la articolul 72) Directiva 78/176/CEE a Consiliului (JO L 54, 25.2.1978, p. 19) | Directiva 83/29/CEE a Consiliului (JO L 32, 3.2.1983, p. 28) | Directiva 91/692/CEE a Consiliului (JO L 377, 31.12.1991, p. 48) | numai anexa I punctul b | Directiva 82/883/CEE a Consiliului (JO L 378, 31.12.1982, p. 1) | Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului (JO L 122, 16.5.2003, p. 36) | numai anexa III punctul 34 | Directiva 92/112/CEE a Consiliului (JO L 409, 31.12.1992, p. 11) | Directiva 96/61/CE a Consiliului (JO L 257, 10.10.1996, p. 26) | Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 156, 25.6.2003, p. 17) | numai articolul 4 şi anexa II | Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32) | numai articolul 26 | Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1) | numai anexa III punctul 61 | Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1) | numai articolul 21 alineatul (2) | Directiva 1999/13/CE a Consiliului (JO L 85, 29.3.1999, p. 1) | Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1) | numai Anexa I punctul 17 | Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 87) | numai Articolul 13 alineatul (1) | Directiva 2000/76/EC a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 332, 28.12.2000, p. 91) | Directiva 2001/80/EC a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 309, 27.11.2001, p. 1) | Directiva 2006/105/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 368) | numai Anexa partea B punctul 2 | Partea B Listă cu termene limită pentru transpunerea în legislaţia naţională (menţionată la Articolul 72) Directiva | Termen limită pentru transpunere | Termen limită pentru punere în aplicare | 78/176/CE | 25 februarie 1979 | 82/883/CE | 31 decembrie 1984 | 92/112/CE | 15 iunie 1993 | 96/61/CE | 30 octombrie 1999 | 1999/13/CE | 1 aprilie 2001 | 2000/76/CE | 28 decembrie 2000 | 28 decembrie 2002 28 decembrie 2005 | 2001/80/CE | 27 noiembrie 2002 | 27 noiembrie 2004 | 2003/35/CE | 25 iunie 2005 | 2003/87/CE | 31 decembrie 2003 | _____________ ANEXA X Tabel de corespondenţă Directiva 78/176/CEE | Directiva 82/883/CEE | Directiva 92/112/CEE | Directiva 96/61/CE | Directiva 1999/13/CE | Directiva 2000/76/CE | Directiva 2001/80/CE | Prezenta directivă | Articolul 1 alineatul (1) | Articolul 1 | Articolul 1 | Articolul 1 | Articolul 1 | Articolul 1 alineatul (1) | Articolul 1 | Articolul 1 alineatul (2) litera (a) | Articolul 2 alineatul (2) | Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 1 alineatul (2) litera (b) | Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (23) | Articolul 1 alineatul (2) literele (c), (d) şi (e) | --- | Articolul 2 | Articolul 62 | Articolul 3 | Articolul 12 alineatele (4) şi (5) | Articolul 4 | Articolul 4 | Articolul 3 partea introductivă şi alineatul (1) | Articolul 4 alineatul (1) | Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 5 | Articolul 5 | Articolul 12 alineatele (4) şi (5) | Articolul 6 | Articolul 12 alineatele (4) şi (5) | Articolul 7 alineatul (1) | Articolul 65 alineatul (1) şi Articolul 65 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 7 alineatele (2) și (3) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 65 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 63 alineatul (2) | Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 28 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 9 | --- | Articolul 10 | --- | Articolul 11 | Articolul 13 | Articolul 12 | --- | Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 67 | Articolul 13 alineatele (2), (3) și (4) | --- | Articolul 14 | --- | Articolul 15 | Articolul 14 | Articolul 12 | Articolul 21 | Articolul 15 | Articolul 21 | Articolul 18 alineatele (1) și (3) | Articolul 71 | Articolul 16 | Articolul 15 | Articolul 13 | Articolul 23 | Articolul 17 | Articolul 23 | Articolul 20 | Articolul 75 | Anexa I | --- | Anexa IIA partea introductivă şi punctul 1 | --- | Anexa IIA punctul 2 | Anexa VIII partea 2 | Anexa IIB | --- | Articolul 2 | --- | Articolul 3 | --- | Articolul 4 alineatul (1) şi Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 65 alineatul (3) | Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea | Anexa VIII partea 4 | Articolul 4 alineatele (3) și (4) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 65 alineatul (4) | Articolul 5 | --- | Articolul 6 | --- | Articolul 7 | --- | Articolul 8 | --- | Articolul 9 | --- | Articolul 10 | Articolul 69 | Articolul 11 alineatul (1) | Articolul 19 alineatul (1) | Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 17 alineatul (1) | Articolul 69 alineatul (1) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 69 alineatul (2) | Articolul 11 alineatele (2) și (3) | --- | Articolul 12 | --- | Articolul 13 | --- | Anexa I | --- | Anexa II | Anexa VIII partea 4 | Anexa III | Anexa VIII partea 4 | Anexa IV | --- | Anexa V | --- | Articolul 2 alineatul (1) partea introductivă | --- | Articolul 2 alineatul (1) litera (a) partea introductivă şi prima liniuţă | --- | Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă | Articolul 62 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuţă şi articolul 2 alineatul (1) litera (b) a treia liniuţă | Articolul 62 alineatul (4) | Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă | --- | Articolul 2 alineatul (1) litera (b) partea introductivă şi prima, a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă | --- | Articolul 2 alineatul (1) litera(b) a doua liniuţă | Articolul 62 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (1) litera (c) | --- | Articolul 2 alineatul (2) | --- | Articolul 3 | Articolul 62 | Articolul 4 | Articolul 62 | Articolul 5 | --- | Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 63 alineatul (1) | Articolul 6 alineatul (1) litera (a) | Anexa VIII partea 1 punctul 1 | Articolul 6 alineatul (1) litera (b) | Anexa VIII partea 1 punctul 2 | Articolul 6 alineatul (2) | Anexa VIII partea 1 punctul 3 | Articolul 7 | --- | Articolul 8 | --- | Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 64 alineatul (2) | Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă | --- | Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (i) | Anexa VIII partea 3 punctul 2 | Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) | Anexa VIII partea 3 punctul 3 partea introductivă şi punctul 3 litera (a) | Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) | Articolul 64 alineatul (1) | Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) | Anexa VIII partea 3 punctul 3 litera (b) | Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (v) | --- | Articolul 9 alineatul (1) litera (b) | Anexa VIII Partea 3 punctul 4 | Articolul 9 alineatele (2) și (3) | --- | Articolul 10 | Articolul 65 | Articolul 11 | Articolul 12 alineatele (4) şi (5) | Anexă | --- | Articolul 2 partea introductivă | Articolul 3 partea introductivă | Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (14) | Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (4) | --- | Articolul 2 alineatul (5) | Articolul 2 alineatul (9) | Articolul 3 alineatul (8) | Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (4) | Articolul 2 alineatul (6) | Articolul 2 alineatul (13) | Articolul 3 alineatul (9) | Articolul 2 alineatul (3) prima parte | Articolul 3 alineatul (5) | Articolul 2 alineatul (7) | Articolul 3 alineatul (6) | Articolul 2 alineatul (8) | Articolul 2 alineatul (5) | Articolul 66 | Articolul 2 alineatul (9) prima teză | Articolul 2 alineatul (7) | Articolul 3 alineatul (12) | Articolul 3 alineatul (7) | Articolul 2 alineatul (9) a doua teză | Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 2 alineatul (10) litera (a) | --- | Articolul 2 alineatul (10) litera (b) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (8) | Articolul 2 alineatul (10) litera (b) al doilea paragraf | Articolul 21 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (11) primul paragraf şi prima, a doua si a treia liniuţă | Articolul 3 alineatul (9) | Articolul 2 alineatul (11) paragraful al doilea | Articolul 14 alineatul (2) şi Articolul (15) alineatul (4) | Articolul 2 alineatul (12) | Articolul 2 alineatul (6) | Articolul 3 alineatul (11) | Articolul 2 alineatul (5) | Articolul 3 alineatul (10) | Articolul 2 alineatul (13) | Articolul 3 alineatul (11) | Articolul 2 alineatul (14) | Articolul 3 alineatul (12) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 3 alineatele (13), (14), (15), (16) şi (17) | Articolul 3 primul paragraf partea introductivă | Articolul 12 partea introductivă | Articolul 3 primul paragraf litera (a) | Articolul 12 alineatele (1) și (2) | Articolul 3 primul paragraf litera (b) | Articolul 12 alineatul (3) | Articolul 3 primul paragraf litera (c) | Articolul 12 alineatele (4) și (5) | Articolul 3 primul paragraf litera (d) | Articolul 12 alineatul (6) | Articolul 3 primul paragraf litera (e) | Articolul 12 alineatul (7) | Articolul 3 primul paragraf litera (f) | Articolul 12 alineatul (8) | Articolul 3 paragraful al doilea | --- | Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 73 alineatele (1) și (2) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 73 alineatele (3) și (4) | Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 71 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 13 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 6 alineatul (1) prima liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (a) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (b) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a treia liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (c) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a patra liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (d) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 13 alineatul (1) litera (e) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a cincea liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (f) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a şasea liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (g) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a şaptea liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (h) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a opta liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (i) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a noua liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (j) | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a zecea liniuţă | Articolul 13 alineatul (1) litera (k) | Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 13 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 6 alineatul (2) | Articolul 13 alineatul (2) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 14 | Articolul 7 | Articolul 6 alineatul (2) | Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 4 alineatul (3) | Articolul 6 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (2) | --- | Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei | Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei | --- | Articolul 9 alineatul (2) | Articolul 6 alineatul (3) | Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf prima şi a doua teză | Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea partea introductivă şi literele (a) şi (b) | Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf a treia teză | Articolul 15 alineatul (2) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 15 alineatele (3), (4) și (5) | Articolul 9 alineatul (3) paragraful al doilea | --- | Articolul 9 alineatul (3) paragraful al treilea | Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 9 alineatul (3) paragraful al patrulea | Articolul 10 alineatul (2) | Articolul 9 alineatul (3) paragraful al cincilea | Articolul 10 alineatul (3) | Articolul 9 alineatul (3) paragraful al şaselea | Articolul 10 alineatul (4) | Articolul 9 alineatul (4) prima parte a primei teze | Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 9 alineatul (4) a doua parte a primei teze | Articolul 16 alineatul (3) primul paragraf | Articolul 9 alineatul (4) a doua teză | Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (f) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 16 alineatul (2) paragraful al doilea | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea și alineatele (4) și (5) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 17 | Articolul 9 alineatul (5) primul paragraf | Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d) | Articolul 9 alineatul (5) paragraful al doilea | --- | Articolul 9 alineatul (6) primul paragraf | Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e) | Articolul 9 alineatul (6) paragraful al doilea | --- | Articolul 9 alineatul (7) | --- | Articolul 9 alineatul (8) | Articolul 7 şi articolul 18 alineatul (1) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 18 alineatele (2), (3) și (4) | Articolul 10 | Articolul 19 | Articolul 11 | Articolul 20 | Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 21 alineatul (1) | Articolul 12 alineatul (2) prima teză | Articolul 21 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 12 alineatul (2) a doua teză | Articolul 21 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 12 alineatul (2) a treia teză | --- | Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 22 alineatul (1) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 22 alineatele (2) și (3) | Articolul 13 alineatul (2) partea introductivă | Articolul 22 alineatul (4) partea introductivă | Articolul 13 alineatul (2) prima liniuţă | Articolul 22 alineatul (4) litera (a) | Articolul 13 alineatul (2) a doua liniuţă | Articolul 22 alineatul (4) litera (b) | Articolul 13 alineatul (2) a treia liniuţă | Articolul 22 alineatul (4) litera (c) | Articolul 13 alineatul (2) a patra liniuţă | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 22 alineatul (4) litera (d) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 23 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 24 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 25 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf | Articolul 14 partea introductivă | Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei şi articolul 25 alineatul (1) paragraful al treilea partea introductivă | Articolul 14 prima liniuţă | Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei | Articolul 14 a doua liniuţă | Articolul 8 punctul (2) şi articolul 15 alineatul (1) litera (c) | Articolul 14 a treia liniuţă | Articolul 25 alineatul (1) paragraful al treilea | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 25 alineatele de la (2) la (7) inclusiv | Articolul 15 alineatul (1) partea introductivă şi prima şi a doua liniuţă | Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf şi literele (a) şi (b) | Articolul 15 alineatul (1) a treia liniuţă | Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf litera (c) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 26 alineatul (1) litera (d) | Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 26 alineatul (1) paragraful al doilea | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 26 alineatul (2) | Articolul 15 alineatul (2) | Articolul 26 alineatul (3) litera (h) | Articolul 15 alineatul (4) | Articolul 26 alineatul (4) | Articolul 15 alineatul (5) | Articolul 26 alineatul (3) partea introductivă şi literele (a) şi (b) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 26 alineatul (3) literele de la (c) la (g) inclusiv | Articolul 15a alineatul (1) | Articolul 27 alineatul (1) | Articolul 15a alineatul (2) | Articolul 27 alineatul (2) | Articolul 15a alineatul (3) | Articolul 27 alineatul (3) | Articolul 15a alineatele (4) şi (5) | Articolul 27 alineatul (4) | Articolul 15a alineatul (6) | Articolul 27 alineatul (5) | Articolul 16 alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (1) prima teză și articolul 11 alineatul (2) | Articolul 67 alineatul (1) primul paragraf | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 67 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 16 alineatul (2) prima teză | Articolul 29 partea introductivă | Articolul 16 alineatul (2) a doua teză | --- | Articolul 16 alineatul (3) prima teză | Articolul 11 alineatul (1) a doua teză | Articolul 67 alineatul (2) | Articolul 16 alineatul (3) a doua teză | --- | Articolul 16 alineatul (3) a treia teză | Articolul 11 alineatul (3) | Articolul 67 alineatul (3) | Articolul 16 alineatul (4) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 68 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 29 punctele (a) şi (b) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 30 | Articolul 17 | Articolul 11 | Articolul 28 | Articolul 18 alineatul (1) | --- | Articolul 18 alineatul (2) | Articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea | Articolul 19 alineatele (2) și (3) | --- | Articolul 20 alineatele (1) și (2) | --- | Articolul 20 alineatul (3) | Articolul 18 | Articolul 17 | Articolul 72 | Articolul 22 | Articolul 16 | Articolul 22 | Articolul 19 | Articolul 74 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 2 alineatul (1) | Anexa I primul punct al părţii introductive | Articolul 2 alineatul (2) | Anexa I al doilea punct al părţii introductive | Anexa I primul subpunct al părţii introductive | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I al doilea şi al treilea subpunct al părţii introductive | Anexa I punctul 1 | Anexa I punctul 1 | Anexa I punctele de la 2.1 la 2.5(b) inclusiv | Anexa I punctele de la 2.1 la 2.5(b) inclusiv | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctul 2.5(c) | Anexa I punctul 2.6 | Anexa I punctul 2.6 | Anexa I punctul 3 | Anexa I punctul 3 | Anexa I punctele de la 4.1 la 4.6 inclusiv | Anexa I punctele de la 4.1 la 4.6 inclusiv | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctul 4.7 | Anexa I punctul 5 partea introductivă | --- | Anexa I punctele de la 5.1 la 5.3(b) inclusiv | Anexa I punctele de la 5.1 la 5.3(b) inclusiv | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctele 5.3 de la (c) la (e) inclusiv | Anexa I punctul 5.4 | Anexa I punctul 5.4 | Anexa I punctele de la 6.1 (a) şi (b) | Anexa I punctele de la 6.1 (a) şi (b) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctul 6.1(c) | Anexa I punctele de la 6.2 la 6.4(b) inclusiv | Anexa I punctele de la 6.2 la 6.4(b)(ii) inclusiv | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctul 6.4(b)(iii) | Anexa I punctele de la 6.4(c) la 6.6(c) inclusiv | Anexa I punctele de la 6.4(c) la 6.6(c) inclusiv | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctul 6.6(c) teza finală | Anexa I punctele de la 6.7 la 6.8 inclusiv | Anexa I punctele de la 6.7 la 6.8 inclusiv | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa I punctele 6.9 şi 6.10 | Anexa II | --- | Anexa III | Anexa II | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa II punctul 13 | Anexa IV partea introductivă | Articolul 3 alineatul (9) | Anexa IV punctele de la 1 la 11 inclusiv | Anexa III | Anexa IV punctul 12 | --- | Anexa V punctul 1(a) | Anexa IV punctul 1(a) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa IV punctul 1(b) | Anexa V punctul 1literele de la (b) la (g) inclusiv | Anexa IV punctul 1 literele de la (c) la (h) | Anexa V punctele de la 2 la 5 inclusiv | Anexa IV punctele de la 2 la 5 inclusiv | Articolul 2 alineatul (2) | Articolul 52 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (3) | --- | Articolul 2 alineatul (4) | Articolul 58 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (8) | Articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea | Articolul 2 alineatul (10) | Articolul 52 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (11) | Articolul 52 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (12) | Articolul 52 alineatul (4) | Articolul 2 alineatul (15) | Articolul 52 alineatul (5) | Articolul 2 alineatul (16) | Articolul 3 alineatul (31) | Articolul 2 alineatul (17) | Articolul 3 alineatul (32) | Articolul 2 alineatul (18) | Articolul 3 alineatul (33) | Articolul 2 alineatul (19) | --- | Articolul 2 alineatul (20) | Articolul 3 alineatul (34) | Articolul 2 alineatul (21) | Articolul 52 alineatul (6) | Articolul 2 alineatul (22) | Articolul 52 alineatul (7) | Articolul 2 alineatul (23) | Articolul 52 alineatul (8) | Articolul 2 alineatul (24) | Articolul 52 alineatul (9) | Articolul 2 alineatul (25) | Articolul 52 alineatul (10) | Articolul 2 alineatul (26) | Articolul 52 alineatul (11) | Articolul 2 alineatul (27) | --- | Articolul 2 alineatul (28) | Articolul 58 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (29) | --- | Articolul 2 alineatul (30) | Articolul 52 alineatul (12) | Articolul 2 alineatul (31) | Anexa VII partea 2 prima teză Anexa VIII Partea 3 punctul 1 | Articolul 2 alineatul (32) | --- | Articolul 2 alineatul (33) | Articolul 52 alineatul (13) | Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 4 alineatele de la (1) la (3) inclusiv | Articolul 4 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf | Articolul 4 alineatul (4) | Articolul 58 alineatul (2) | Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 54 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 54 alineatul (1) literele (a) şi (b) | Articolul 5 alineatul (3) litera (a) | Articolul 54 alineatul (2) | Articolul 5 alineatul (3) litera (b) | Articolul 54 alineatul (3) | Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea | Articolul 54 alineatul (4) | Articolul 5 alineatul (4) | --- | Articolul 5 alineatul (5) | Articolul 54 alineatul (6) | Articolul 5 alineatul (6) | Articolul 53 | Articolul 5 alineatul (7) | Anexa VII Partea 4 punctul 1 | Articolul 5 alineatul (8) primul paragraf | Anexa VII Partea 4 punctul 2 | Articolul 5 alineatul (8) paragraful al doilea | Articolul 54 alineatul (5) | Articolul 5 alineatul (9) | --- | Articolul 5 alineatul (10) | Articolul 54 alineatul (7) | Articolul 5 alineatele (11), (12) și (13) | --- | Articolul 6 | --- | Articolul 7 alineatul (1) partea introductivă şi prima, a doua, a treia şi a patra liniuţă | Articolul 59 | Articolul 7 alineatul (1) partea a doua | --- | Articolul 7 alineatul (2) | --- | Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 8 partea introductivă şi punctul (1) | Articolul 8 alineatul (2) | Anexa VII Partea 6 punctul 1 | Articolul 8 alineatul (3) | Anexa VII Partea 6 punctul 2 | Articolul 8 alineatul (4) | Anexa VII partea a 6-a punctul 3 | Articolul 8 alineatul (5) | --- | Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 57 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf prima, a doua si a treia liniuţă | Articolul 57 alineatul (1) primul paragraf şi literele (a), (b) şi (c) | Articolul 9 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 57 paragraful al doilea | Articolul 9 alineatul (1) paragraful al treilea | Anexa VII Partea 8 punctul 4 | Articolul 9 alineatul (2) | Articolul 58 alineatul (3) | Articolul 9 alineatul (3) | Anexa VII Partea 8 punctul 1 | Articolul 9 alineatul (4) | Anexa VII Partea 8 punctul 2 | Articolul 9 alineatul (5) | Anexa VII Partea 8 punctul 3 | Articolul 10 | Articolul 4 alineatul (9) | Articolul 9 alineatul (2) | Articolul 11 alineatul (1) de la a treia la a şasea teză inclusiv | --- | Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 60 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 12 alineatul (1) paragraful al treilea | Articolul 60 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 12 alineatul (2) | Articolul 60 alineatul (2) | Articolul 12 alineatul (3) | Articolul 60 alineatul (3) | Articolul 13 alineatele (2) și (3) | --- | Articolul 14 | Articolul 19 | Articolul 16 | Articolul 70 | Anexa I prima şi a doua teză a părţii introductive | Articolul 51 | Anexa I a treia teză a părţii introductive şi lista activităţilor | Anexa VII partea1 | Anexa IIA partea I | Anexa VII partea 2 | Anexa IIA partea 2 | Anexa VII partea 3 | Anexa IIA partea II ultima teză a punctului 6 | --- | Anexa IIB punctul 1 prima şi a doua teză | Articolul 54 alineatul (1) litera (b) | Anexa IIB punctul 1 a treia teză | Articolul 54 alineatul (1) paragraful al doilea | Anexa IIB punctul 2 | Anexa VII Partea 5 | Anexa IIB punctul 2 subpunctul al doilea (i) şi tabelul | --- | Anexa III punctul 1 | --- | Anexa III punctul 2 | Anexa VII Partea 7 punctul 1 | Anexa III punctul 3 | Anexa VII Partea 7 punctul 2 | Anexa III punctul 4 | Anexa VII Partea 7 punctul 3 | Articolul 1 alineatul (2) | --- | Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 38 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 2 alineatul (2) partea introductivă | Articolul 38 alineatul (2) partea introductivă | Articolul 2 alineatul (2) litera (a) partea introductivă | Articolul 38 alineatul (2) litera (a) partea introductivă | Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele de la (i) la (v) inclusiv | Articolul 38 alineatul (2) litera (a) punctul (i) | Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi) | Articolul 38 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) | Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vii) | Articolul 38 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) | Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (viii) | Articolul 38 alineatul (2) litera (a) punctul (iv) | Articolul 2 alineatul (2) litera (b) | Articolul 38 alineatul (2) litera (b) | Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (24) | Articolul 3 alineatul (2) paragraful al doilea | --- | Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 3 alineatul (25) | Articolul 3 alineatul (4) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (26) | Articolul 3 alineatul (4) paragraful al doilea | Articolul 38 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (27) | Articolul 3 alineatul (5) paragraful al doilea | Articolul 38 alineatul (1) paragraful al treilea | Articolul 3 alineatul (5) paragraful al treilea | Articolul 38 alineatul (1) paragraful al doilea | Articolul 3 alineatul (6) | Anexa VI partea 1 punctul (a) | Articolul 3 alineatul (7) | Articolul 3 alineatul (28) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa VI partea 1 punctul (b) | Articolul 3 alineatul (10) | Articolul 3 alineatul (29) | Articolul 3 alineatul (13) | Articolul 3 alineatul (30) | Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 39 | Articolul 4 alineatul (4) partea introductivă şi literele (a) şi (b) | Articolul 40 alineatul (1) partea introductivă şi literele (a) şi (b) | Articolul 4 alineatul (4) litera (c) | Articolul 40 alineatul (1) litera (e) | Articolul 4 alineatul (5) | Articolul 40 alineatul (2) | Articolul 4 alineatul (6) | Articolul 40 alineatul (3) | Articolul 4 alineatul (7) | Articolul 40 alineatul (4) | Articolul 4 alineatul (8) | Articolul 49 | Articolul 5 | Articolul 47 | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 45 alineatul (1) | Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea și articolul 6 alineatul (2) | Articolul 45 alineatul (2) | Articolul 6 alineatul (1) paragraful al treilea | Articolul 45 alineatul (3) primul paragraf | Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea | Articolul 45 alineatul (3) paragraful al doilea | Articolul 6 alineatul (3) | Articolul 45 alineatul (4) | Articolul 6 alineatul (4) prima şi a doua teză a primului paragraf şi articolul 6 alineatul (4) paragraful al doilea | Articolul 46 alineatul (1) | Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a primului paragraf | Articolul 46 alineatul (2) | Articolul 6 alineatul (4) paragraful al treilea | Articolul 46 alineatul (3) paragraful al doilea | Articolul 6 alineatul (4) paragraful al patrulea | Articolul 46 alineatul (4) | Articolul 6 alineatul (5) | Articolul 41 alineatul (1) | Articolul 6 alineatul (6) | Articolul 45 alineatul (5) | Articolul 6 alineatul (7) | Articolul 45 alineatul (6) | Articolul 6 alineatul (8) | Articolul 45 alineatul (7) | Articolul 7 alineatul (1) şi Articolul 7 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 41 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 41 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 7 alineatul (3) şi articolul 11 alineatul (8) primul paragraf partea introductivă | Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 2.7 | Articolul 7 alineatul (4) | Articolul 41 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 7 alineatul (5) | --- | Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 40 alineatul (1) litera (c) | Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 41 alineatul (3) | Articolul 8 alineatul (3) | --- | Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf | Articolul 41 alineatul (4) primul paragraf | Articolul 8 alineatul (4) paragraful al doilea | Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 3.2 | Articolul 8 alineatul (4) paragraful al treilea | Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 3.2 | Articolul 8 alineatul (4) paragraful al patrulea | --- | Articolul 8 alineatul (5) | Articolul 41 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf | Articolul 8 alineatul (6) | Articolul 40 alineatul (1) literele (c) şi (d) | Articolul 8 alineatul (7) | Articolul 41 alineatul (4) | Articolul 8 alineatul (8) | --- | Articolul 9 primul paragraf | Articolul 48 alineatul (1) | Articolul 9 paragraful al doilea | Articolul 48 alineatul (2) | Articolul 9 paragraful al treilea | Articolul 48 alineatul (3) | Articolul 10 alineatele (1) și (2) | --- | Articolul 10 alineatul (3) prima teză | Articolul 43 alineatul (2) | Articolul 10 alineatul (3) a doua teză | --- | Articolul 10 alineatul (4) | Articolul 43 alineatul (3) | Articolul 10 alineatul (5) | Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 1.3 | Articolul 11 alineatul (1) | Articolul 43 alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (2) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.1 | Articolul 11 alineatul (3) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.2 | Articolul 11 alineatul (4) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.3 | Articolul 11 alineatul (5) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.4 | Articolul 11 alineatul (6) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.5 | Articolul 11 alineatul (7) prima parte a primei teze din primul paragraf | Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 2.6 | Articolul 11 alineatul (7) partea a doua a primei teze din primul paragraf | Anexa VI partea 6 punctul 2.6(a) | Articolul 11 alineatul (7) a doua teză a primului paragraf | --- | Articolul 11 alineatul (7) paragraful al doilea | --- | Articolul 11 alineatul (7) litera (a) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.6(b) | Articolul 11 alineatul (7) literele (b) şi (c) | --- | Articolul 11 alineatul (7) litera (d) | Anexa VI Partea 6 punctul 2.6(c) | Articolul 11 alineatul (7) literele (e) şi (f) | --- | Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf şi literele (a) şi (b) | Anexa VI Partea 3 punctul 1 primul şi al doilea subpunct | Articolul 11 alineatul (8) litera (c) | Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 2.7 | Articolul 11 alineatul (8) litera (d) | Anexa VI Partea 4 punctul 2.1 al doilea subpunct | Articolul 11 alineatul (8) paragraful al doilea | Anexa VI Partea 6 a treia parte a punctului 2.7 | Articolul 11 alineatul (9) | Articolul 43 alineatul (4) | Articolul 11 alineatul (10) literele (a), (b) şi (c) | Anexa VI Partea 8 punctele (a), (b) şi (c) de la punctul 1.1 | Articolul 11 alineatul (10) litera (d) | Anexa VI Partea 8 punctul (d) de la punctul 1.1 | Articolul 11 alineatul (11) | Anexa VI Partea 8 punctul 1.2 | Articolul 11 alineatul (12) | Anexa VI Partea 8 punctul 1.3 | Articolul 11 alineatul (13) | Articolul 43 alineatul (5) primul paragraf | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 43 alineatul (5) paragraful al doilea | Articolul 11 alineatul (14) | Anexa VI Partea 6 punctul 3.1 | Articolul 11 alineatul (15) | Articolul 40 alineatul (1) litera (e) | Articolul 11 alineatul (16) | Anexa VI Partea 8 punctul 2 | Articolul 11 alineatul (17) | Articolul 9 alineatul (2) litera (a) | Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 50 alineatul (1) | Articolul 12 alineatul (2) prima teză | Articolul 50 alineatul (2) | Articolul 12 alineatul (2) a doua teză | --- | Articolul 12 alineatul (2) a treia teză | Articolul 50 alineatul (3) | Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 40 alineatul (1) litera (f) | Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 42 | Articolul 13 alineatul (3) | Articolul 41 alineatul (5) | Articolul 13 alineatul (4) | Anexa VI Partea 3 punctul 2 | Articolul 14 | --- | Articolul 15 | --- | Articolul 16 | --- | Articolul 17 alineatele (2) și (3) | --- | Articolul 20 | --- | Anexa I | Anexa VI partea 2 | Anexa II prima parte (fără numerotare) | Anexa VI Partea 4 punctul 1 | Anexa II punctul 1 partea introductivă | Anexa VI Partea 4 punctul 2.1 | Anexa II punctele de la 1.1 la 1.2 inclusiv | Anexa VI Partea 4 punctele de la 2.2 la 2.3 inclusiv | Anexa II punctul 1.3 | --- | Anexa II punctul 2.1 | Anexa VI Partea 4 punctul 3.1 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa VI Partea 4 punctul 3.2 | Anexa II punctul 2.2 | Anexa VI Partea 4 punctul 3.3 | Anexa II punctul 3 | Anexa VI Partea 4 punctul 4 | Anexa III | Anexa VI Partea 6 punctul 1 | Anexa IV tabelul | Anexa VI Partea 5 | Anexa IV teza finală | --- | Anexa V punctul (a) tabelul | Anexa VI Partea 3 punctul 1.1 | Anexa V punctul (a) teza finală | --- | Anexa V punctul (b) tabelul | Anexa VI Partea 3 punctul 1.2 | Anexa V punctul (b) teza finală | --- | Anexa V punctul (c) | Anexa VI Partea 3 punctul 1.3 | Anexa V punctul (d) | Anexa VI Partea 3 punctul 1.4 | Anexa V punctul (e) | Anexa VI Partea 3 punctul 1.5 | Anexa V punctul (f) | Anexa VI Partea 3 punctul 3 | Anexa VI | Anexa VI Partea 7 | Articolul 1 | Articolul 31 | Articolul 2 alineatul (2) | Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1 | Articolul 2 alineatul (3) partea a doua | Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa V partea 1 teza finală a punctului 1 | Articolul 2 alineatul (4) | --- | Articolul 2 alineatul (6) | Articolul 3 alineatul (18) | Articolul 2 alineatul (7) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (19) | Articolul 2 alineatul (7) al doilea paragraf şi literele de la (a) la (i) inclusiv | Articolul 31 paragraful al doilea | Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea litera (j) | --- | Articolul 2 alineatul (7) paragraful al treilea | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 32 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (7) paragraful al patrulea | Articolul 32 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (8) | Articolul 3 alineatul (21) | Articolul 2 alineatul (9) | Articolul 32 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (10) | --- | Articolul 2 alineatul (11) | Articolul 3 alineatul (20) | Articolul 2 alineatul (12) | Articolul 3 alineatul (22) | Articolul 2 alineatul (13) | --- | Articolul 3 | --- | Articolul 4 alineatul (1) | --- | Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 33 alineatul (2) | Articolul 4 alineatele de la (3) la (8) inclusiv | --- | Articolul 5 alineatul (1) | Anexa V partea 1 punctul 2 ultima teză | Articolul 5 alineatul (2) | --- | Articolul 6 | --- | Articolul 7 alineatul (1) | Articolul 34 | Articolul 7 alineatul (2) | Articolul 33 alineatul (4) | Articolul 7 alineatul (3) | Articolul 33 alineatul (5) | Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 37 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (2) prima parte a primului paragraf | Articolul 37 alineatul (2) prima parte a primului paragraf | Articolul 8 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 37 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 37 alineatul (2) paragraful al doilea | Articolul 8 alineatul (2) paragraful al doilea | --- | Articolul 8 alineatul (2) literele de la (a) la (d) inclusiv | --- | Articolul 8 alineatele (3) și (4) | --- | Articolul 9 | Articolul 33 alineatul (1) | Articolul 10 alineatul (1) prima teză | Articolul 33 alineatul (6) | Articolul 10 alineatul (1) a doua teză | --- | Articolul 10 alineatul (2) | --- | Articolul 12 | Articolul 35 alineatul (1) | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Articolul 35 alineatele (2), (3) și (4) | Articolul 13 | Anexa V partea a 3 a treia parte a punctului 8 | Articolul 14 | Anexa V Partea 4 | Articolul 15 | --- | Articolul 18 alineatul (2) | --- | Anexa I | --- | Anexa II | --- | Anexele III şi IV | Anexa V punctul 2 din partea 1 şi partea 2 | Anexa V A | Anexa V partea 1 punctul 3 | Anexa V B | Anexa V partea 2 punctul 3 | Anexa VI A | Anexa V partea 1 punctele 4 şi 5 | Anexa VI B | Anexa V partea 2 punctele 4 şi 5 | Anexa VII A | Anexa V partea 1 punctele 6 şi 7 | Anexa VII B | Anexa V partea 2 punctele 6 şi 7 | Anexa VIII A punctul 1 | --- | Anexa VIII A punctul 2 | Anexa V partea 3 prima parte a punctului 1 şi punctele 2, 3 şi 5 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa V partea a 3 a doua parte a punctului 1 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa V Partea 3 punctul 4 | Anexa VIII A punctul 3 | --- | Anexa VIII A punctul 4 | Anexa V Partea 3 punctul 6 | Anexa VIII A punctul 5 | Anexa V Partea 3 punctele 7 şi 8 | Anexa VIII A punctul 6 | Anexa V Partea 3 punctele 9 şi 10 | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | Anexa V Partea 4 | Anexa VIII B | --- | Anexa VIII C | --- | Anexa IX | Anexa IX | Anexa X | Anexa X | [pic][pic][pic] [1] http://circa.europa.eu/Public/irc/env/ippc_rev/library [2] JO C […], […], p. […]. [3] JO C […], […], p. […]. [4] JO C […], […], p. […]. [5] JO C […], […], p. […]. [6] JO L 54, 25.2.1978, p. 19. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48). [7] JO L 378, 31.12.1982, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36). [8] JO L 409, 31.12.1992, p. 11. [9] JO L 257, 10.10.1996, p. 26. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 (JO L 33, 4.2.2006, p. 1). [10] JO L 85, 29.3.1999, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/42/CE (JO L 143, 30.4.2004, p. 87). [11] JO L 332, 28.12.2000, p. 91. [12] JO L 309, 27.11.2001, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 368). [13] COM(2005) 446 final din 21.9.2005. [14] COM(2006) 231 final din 22.9.2006. [15] COM(2005) 666 final din 21.12.2005. [16] JO L 242, 10.9.2002, p. 1. [17] JO L 275, 25.10.2003, p. 32. Directivă modificată prin Directiva 2004/101/CE (JO L 338, 13.11.2004, p. 18). [18] JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2003/35/CE (JO L 156, 25.6.2003, p. 17). [19] JO L 10, 14.1.1997, p. 13. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2003/105/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 97). [20] JO L 309, 27.11.2001, p. 22. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 368). [21] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). [22] JO L 159, 29.6.1996, p. 1. [23] JO L 117, 8. 5. 90, p. 1. [24] Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind eliberarea deliberată în mediu a microorganismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 15). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/15/CE a Comisiei (JO L 103, 22.4.1994, p. 20). [25] JO L 106, 17.4.2001, p. 1. [26] JO 196, 16.8.1967, p. 1. [27] JO L 200, 30.7.1999, p. 1. [28] JO L 163, 14.6.1989, p. 32. [29] JO L 203, 15.7.1989, p. 50. [30] JO L 365, 31.12.1994, p. 34. [31] JO L [32] JO L 226, 6.9.2000, p. 3. [33] JO L 336, 7.12.1988, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/656/CEE (JO L 353, 17.12.1990, p. 59). [34] JO L 275, 25.10.2003, p. 32. [35] JO L 143, 30.4.2004, p. 56. [36] JO L [37] JO L 163, 14.6.1989, p. 32. [38] JO L 203, 15.7.1989, p. 50. [39] JO L 365, 31.12.1994, p. 34. [40] JO L 296, 21.11.1996, p. 55. [41] A se vedea p. 22 a acestei ediţii a Jurnalului Oficial. [42] JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului (JO L 73, 14.3.1997, p. 5). [43] JO L 273, 10.10.2002, p. 1. [44] JO L 74, 27.3.1993, p. 81. [45] JO L 30, 6.2.1993, p. 1. [46] Directiva 90/313/CE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informații privind mediul (JO L 158, 23.6.1990, p.56) Directivă astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1994. [47] JO L 136, 29.5.2007, pp. 33-280. [48] JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/98/CE a Comisiei (JO L 355, 30.12.1998, p. 1). [49] JO L 84, 5.4.1993, p. 1. [50] JO L 161, 29.6.1994, p. 3. [51] JO L 227, 8.9.1993, p. 9. [52] JO L 377, 31.12.1991, p. 48. [53] JO L 158, 23.6.1990, p. 56. [54] JO L 377, 31.12.. 1991, p. 48. [55] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. [56] Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23). [57] JO L 135, 30.5.1991, p. 40. [58] JO L 327, 22.12.2000, p. 1. [59] Este posibil să se producă emisii suplimentare din capacitatea autorizată la data sau după 1 iulie 1987. [60] Emisiile care provin de la instalațiile de ardere autorizate înainte de 1 iulie 1987, dar care nu au funcționat înainte de această dată și care nu au fost luate în considerare la stabilirea pragurilor de emisie din această anexă, fie se conformează condițiilor impuse prin această directivă pentru instalațiile noi, fie sunt luate în considerare la calcularea emisiilor totale de la instalațiile existente, care nu trebuie să depășească pragurile stabilite în această anexă. [61] Este posibil să se producă emisii suplimentare din capacitatea autorizată la data sau după 1 iulie 1987. [62] Emisiile care provin de la instalațiile de ardere autorizate înainte de 1 iulie 1987, dar care nu au funcționat înainte de această dată și care nu au fost luate în considerare la stabilirea pragurilor de emisie din această anexă, fie se conformează condițiilor impuse prin această directivă pentru instalațiile noi, fie sunt luate în considerare la calcularea emisiilor totale de la instalațiile existente, care nu trebuie să depășească pragurile stabilite în această anexă. [63] Din motive tehnice, statele membre pot amâna cu până la doi ani data fazei de reducere a emisiilor de NOx prin notificarea Comisiei în această privință în termen de o lună de la notificarea prezentei directive. [64] Din motive tehnice, statele membre pot amâna cu până la doi ani data fazei de reducere a emisiilor de NOx prin notificarea Comisiei în această privință în termen de o lună de la notificarea prezentei directive. [65] Din motive tehnice, statele membre pot amâna cu până la doi ani data fazei de reducere a emisiilor de NOx prin notificarea Comisiei în această privință în termen de o lună de la notificarea prezentei directive. [66] Cu excepția „regiunilor periferice”, în care se aplică valoarea 850 până la 200 mg/Nm3 (scădere liniară). [67] Cu excepţia „regiunilor periferice”, în care se aplică valoarea 850 până la 200 mg/Nm3 (scădere liniară). [68] Consiliul va stabili valorile limită de emisie aplicabile acestui tip de gaz într-o etapă ulterioară, pe baza propunerilor înaintate de Comisie, având în vedere experienţa tehnică acumulată în timp. [69] Cu excepţia cazului „regiunilor periferice” în care se aplică următoarele valori:Solizi în general: 650Solizi cu < 10 % volum consumat: 1 300Lichizi: 450Gazoşi: 350 [70] Până la 31 decembrie 2015, instalaţiile cu putere termică instalată mai mare de 500 MWth, care începând din anul 2008 nu funcţionează mai mult de 2000 de ore pe an (medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani): - în cazul instalaţiilor autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (3) litera (a), trebuie să respecte o valoare limită pentru emisiile de oxizi de azot (măsuraţi ca NO2) de 600 mg/Nm3; - în cazul instalaţiilor care intră sub incidenţa unui plan naţional în conformitate cu articolul 4 alineatul (6), trebuie să îşi aducă contribuţia la planul naţional evaluat pe baza valorii limită de 600 mg/Nm3. De la 1 ianuarie 2016, aceste instalaţii, care nu funcţionează mai mult de 1500 ore pe an (valoarea medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani), trebuie să respecte o valoare limită a emisiilor de oxizi de azot (măsuraţi ca NO2) de 450 mg/Nm3. [71] Până la 1 ianuarie 2018, în cazul instalaţiilor care în perioada de 12 luni care s-a încheiat la 1 ianuarie 2001 funcţionau şi continuă să funcţioneze cu combustibili solizi al căror conţinut de substanţe volatile este mai mic de 10 %, se aplică valoarea de 1 200 mg/Nm3. [72] Cu excepţia „regiunilor periferice”, în care se aplică valoarea de 300 mg/Nm3. [73] Cu excepţia „regiunilor periferice”, în care se aplică valoarea de 300 mg/Nm3. [74] O valoare limită de 100 mg/Nm3 se poate aplica instalaţiilor autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (3), cu o putere termică instalată mai mare de sau egală cu 500 MWth, care ard combustibili solizi cu o capacitate calorică mai mică de 5 800 kJ/kg (valoare calorică netă), cu un conţinut umed mai mare de 45 % greutate, cu un conţinut combinat de umezeală şi cenuşă mai mare de 60 % greutate şi cu un conţinut de oxid de calciu mai mare de 10 %. [75] O valoare limită de 100 mg/Nm3 se poate aplica instalaţiilor cu o putere termică instalată mai mică de 500 MWth, care ard combustibil lichid cu un conţinut de cenuşă mai mare de 0,06 %. [76] Până la 1 ianuarie 2007şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase. [77] Până la 1 ianuarie 2007şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase. [78] Până la 1 ianuarie 2007şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase. [79] Până la 1 ianuarie 2007şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase. [80] Până la 1 ianuarie 2007, valorile medii pentru instalaţiile existente al căror aviz de exploatare a fost emis înainte de 31 decembrie 1996 şi care incinerează doar deşeuri periculoase. [81] Până la 1 ianuarie 2007, valorile medii pentru instalaţiile existente al căror aviz de exploatare a fost emis înainte de 31 decembrie 1996 şi care incinerează doar deşeuri periculoase. [82] Până la 1 ianuarie 2007, valorile medii pentru instalaţiile existente al căror aviz de exploatare a fost emis înainte de 31 decembrie 1996 şi care incinerează doar deşeuri periculoase. [83] Pentru aplicarea valorilor limită de emisie pentru NOx, cuptoarele din ciment aflate în stare de funcţionare, care deţin un aviz emis în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare şi care încep să coincinereze deşeuri după data menţionată la articolul 20 alineatul (3), nu trebuie să fie considerate instalaţii noi. [84] JO L 42, 23.2.1970, pp. 1-15. [85] Statele membre au posibilitatea să analizeze fie apa nefiltrată, fie apa filtrată pentru substanțele care figurează în coloanele „Parametri”. [86] Statele membre au posibilitatea să analizeze fie apa nefiltrată, fie apa filtrată pentru substanțele care figurează în coloanele „Parametri”. [87] Specii reprezentative ale sitului poluant, determinate în special în funcție de sensibilitatea la fenomenele eventuale de bioacumulare, cum ar fi Mytilus edulis, Crangon crangon, cambula, peștii din specia Rhombus, morunul, macroul, rândunica de mare roșie, heringul, limba de mare (sau alte specii bentonice reprezentative). [88] Prelevările se vor efectua în aceeași perioadă a anului și, dacă este posibil, la 50 cm adâncime. [89] Statele membre au posibilitatea să analizeze fie apa nefiltrată, fie apa filtrată pentru substanțele care figurează în coloanele „Parametri”. [90] Statele membre au posibilitatea să analizeze fie apa nefiltrată, fie apa filtrată pentru substanțele care figurează în coloanele „Parametri”. [91] Dacă procedeul de producție folosit este procedeul cu sulfat. [92] A se lua în considerare când condițiile tehnice de măsurare vor permite o măsurare corespunzătoare și dacă procedeul de producție folosit este procedeul cu clor. [93] Datele trebuie să fie suficient de reprezentative și semnificative. [94] Eșantionările se vor efectua în aceeași perioadă a anului. [95] In cadrul controlării apelor de suprafață și a apelor subterane, o atenție deosebită se va acorda eventualelor cantități provenite din apele de scurgere de pe aria de stocare a deșeurilor. [96] Eșantioanele se vor preleva, dacă este posibil, la 50 cm adâncime față de suprafața apei. [97] Eșantionările se vor efectua în aceeași perioadă a anului. [98] In cadrul controlării apelor de suprafață și a apelor subterane, o atenție deosebită se va acorda eventualelor cantități provenite din apele de scurgere de pe aria de stocare a deșeurilor. [99] Determinare obligatorie în cazul în care stocul sau depozitul conține deșeuri provenite din procedeul cu sulfat. [100] Determinare obligatorie în cazul în care stocul sau depozitul conține deșeuri provenite din procedeul cu clor. [101] Inclusiv determinarea Fe pe filtrat (materii în suspensie). [102] Determinare obligatorie în cazul în care stocul sau depozitul conține deșeuri provenite din procedeul cu clor. [103] Determinare obligatorie în cazul injectării în sol a deșeurilor provenite din procedeul cu sulfat. [104] Determinare obligatorie în cazul injectării în sol a deșeurilor provenite din procedeul cu clor. [105] Inclusiv determinarea Fe pe filtrat (materii în suspensie). [106] Determinare obligatorie în cazul injectării în sol a deșeurilor provenite din procedeul cu clor. Grafic şters – eliminare substanţială