RO Bruxelles, 6.12.2007 COM(2007) 773 final COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe și mai bune: Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010) COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe și mai bune: Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010) 1. contextul general al politicilor Într-o Europă fără granițe interne, aflată în competiție într-o economie mondială, nevoile schimbătoare ale unei societăți în curs de îmbătrânire și ale unei piețe a forței de muncă în evoluție constantă fac necesar (necesită) un nivel mai mare de mobilitate. Mobilitatea lucrătorilor reprezintă un instrument fundamental pentru funcționarea eficientă a pieței unice și este esențială pentru a permite mai multor persoane să găsească un loc mai bun de muncă, unul dintre obiectivele principale al Strategiei de la Lisabona [1]. Extinderea UE din 2004 și 2007 a crescut atât oportunitățile lucrătorilor de a găsi un loc de muncă, cât și ale angajatorilor de a găsi angajați. Majoritatea statelor membre UE-15 au ridicat sau au înlesnit restricțiile pe care le-au aplicat pentru cetățenii din opt state membre care au aderat la UE în 2004, creând astfel un potențial important de forță de muncă pentru a face față provocărilor presupuse de îmbătrânirea populației și globalizare. Lucrătorii trebuie să fie mai mobili atât între locuri de muncă, cât și între regiuni și state membre. Aceștia trebuie să aibă aptitudinile potrivite și să li se ofere oportunitățile adecvate pentru a putea schimba frecvent locul de muncă și pentru a avansa în cariera profesională. Acesta este obiectivul principal al principiilor convenite de comun acord privind flexicuritatea [2], un concept care, într-o epocă a schimbărilor economice rapide, poate contribui la gestionarea mai bună a tranzițiilor din viața profesională. Totuși, mobilitatea lucrătorilor continuă să fie restricționată, într-o anumită măsură, de o serie de obstacole. Pe lângă incertitudinea referitoare la avantajele presupuse de faptul de a fi mobil, persoanele se confruntă și cu o serie de obstacole în calea mobilității. Acestea pot fi obstacole juridice și administrative, disponibilitatea și costul locuințelor, posibilitățile de găsire a unui loc de muncă pentru soț sau partener, portabilitatea drepturilor la pensie, barierele lingvistice și recunoașterea calificărilor în alte state membre. 2. lecții desprinse din planul de acțiune 2002 și din anul european al mobilității lucrătorilor 2006 Prezenta comunicare reprezintă o etapă nouă și importantă dintr-un lung șir de inițiative privind promovarea mobilității. Bazându-se pe un proces lansat în februarie 2001 prin comunicarea Comisiei privind noile piețe ale muncii [3], pe concluziile Consiliului european de la Stockholm din martie 2001 și pe activitățile Grupului operativ la nivel înalt privind aptitudinile și mobilitatea, Comisia a adoptat în februarie 2002 un plan de acțiune privind aptitudinile și mobilitatea [4]. Raportul final privind acest plan de acțiune, adoptat la 25 ianuarie 2007 [5] a analizat lecțiile care trebuie desprinse din acesta și a prezentat trei direcții principale de acțiune viitoare: · determinarea unei adaptabilități mai mari a sistemelor de educație și formare profesională la piața forței de muncă și pregătirea persoanelor pentru mobilitate prin învățarea limbilor străine, · eliminarea obstacolelor juridice și administrative și promovarea recunoașterii transfrontaliere a calificărilor, · și crearea unui portal centralizat de informare privind mobilitatea bazat pe sistemul de oferte de locuri de muncă EURES. Planul de acțiune din anul 2002 a propus, de asemenea, desemnarea anului 2006 ca an european al mobilității lucrătorilor. Dezbaterea lansată de-a lungul acestui an, fundamentată pe studii economice [6], a evidențiat varietatea și impactul obstacolelor în calea mobilității care continuă să existe în cadrul UE. De asemenea, a pledat puternic în favoarea creării unui mediu prielnic pentru mobilitate pentru a-i permite acesteia să devină o practică firească de-a lungul carierei profesionale a lucrătorilor. Bazându-se pe lecțiile desprinse și pe legătura strânsă dintre mobilitatea lucrătorilor și o serie de dezbateri politice aflate în desfășurare, cum ar fi flexicuritatea, învățarea pe tot parcursul vieții, multilingvismul și schimbările demografice, Comisia lansează prin prezenta comunicare un Plan de acțiune privind mobilitatea locurilor de muncă pentru perioada 2007-2010. Obiectivele acestui plan de acțiune sunt următoarele: · îmbunătățirea legislației actuale și a practicilor administrative privind mobilitatea lucrătorilor; · garantarea faptului că autoritățile de la toate nivelurile sprijină politicile privind mobilitatea; · consolidarea rolului EURES ca instrument unic pentru facilitarea mobilității lucrătorilor și familiilor lor; · încurajarea sensibilizării opiniei publice cu privire la posibilitățile și avantajele mobilității. 3. creșterea interesului persoanelor pentru mobilitate Mobilitatea lucrătorilor din UE continuă să fie relativ scăzută, deși statisticile privind fluxurile de mobilitate sau motivațiile intrinseci necesită o îmbunătățire. Aproximativ 2% dintre cetățenii cu vârstă de muncă din unul dintre cele 27 state membre ale UE trăiesc și lucrează în alt stat membru la momentul actual. Prin comparație, procentajul cetățenilor dintr-o țară terță care își au reședința în UE este aproape dublu. Totuși, se pare că a avut loc o creștere graduală a mobilității în ultimii ani. Numărul lucrătorilor mobili din cadrul UE-15 a crescut de la aproape 470 000 de persoane în anul 2000 la aproximativ 610 000 în anul 2005 (Studiul privind forța de muncă europeană) [7]. În plus, deși de multe ori nu sunt incluși în datele statistice naționale, numărul lucrătorilor sezonieri și transfrontalieri (inclusiv locurile de muncă pe timpul verii pentru tineri) poate fi semnificativ și poate să crească procentajul general al lucrătorilor migranți [8] din UE. Un studiu recent privind atitudinea europenilor față de mobilitate indică, de asemenea, faptul că aceștia înțeleg importanța mobilității lucrătorilor. În conformitate cu un studiu Eurobarometru din anul 2006, 57% dintre respondenți au afirmat că mobilitatea între regiuni sau țări este benefică pentru integrarea europeană; 46% consideră că este bună pentru piețele muncii și pentru individ; iar 40% consideră că este bună pentru economie. În plus, 5,5% dintre cetățenii din UE-10 afirmă că este posibil ca ei să se mute în alt stat membru în următorii cinci ani. Intențiile în ceea ce privește mobilitatea viitoare în Europa au crescut în grade diferite [9] în toate statele membre. De asemenea, statisticile arată noi tendințe în tipurile de mobilitate. Din ce în ce mai mulți și mai calificați lucrători tineri practică „plurimobilitatea” – perioade scurte de mobilitate care răspund unor nevoi specifice ale carierei profesionale, o tendință care demonstrează faptul că mobilitatea se integrează în mod progresiv în perspectivele profesionale și că este mai strâns legată de învățarea pe tot parcursul vieții. Sondajul Eurobarometru indică faptul că o majoritate clară a lucrătorilor tineri – peste 70% - sunt conștienți la momentul actual de faptul că au nevoie de un anumit tip de mobilitate în cariera lor profesională. În pofida ratei scăzute a mobilității lucrătorilor, există suficiente argumente pentru a susține faptul că cetățenii sunt mai dispuși să fie mobili decât erau înainte. Prin urmare, se pare că ne aflăm într-un context favorabil pentru a construi pe baza lecțiilor învățate și pentru a spori eforturile în vederea eliminării obstacolelor în calea mobilității. Experiența acumulată a evidențiat impactul negativ al obstacolelor în calea mobilității geografice la nivel european, național, regional sau local. În plus față de obstacolele juridice și administrative, de exemplu în domeniul securității sociale, mobilitatea este descurajată prin obstacole practice cum ar fi găsirea unei locuințe, limbile străine, găsirea unui loc de muncă pentru soți sau parteneri. Există și alte costuri individuale ale mobilității, cum ar fi nerecunoașterea experiențelor legate de mobilitate în evaluarea carierei profesionale, în special în IMM-uri. Aceste obstacole sunt legate de probleme care trebuie tratate la diferite niveluri, local, regional, național și comunitar. Acest plan de acțiune propune acțiuni specifice care au drept scop să contribuie la eliminarea obstacolelor la nivel european și să încurajeze autoritățile competente să rezolve problema obstacolelor la nivel național, regional sau local. 4. Înfruntarea provocărilor: Planul de acțiune european privind mobilitatea forței de muncă 2007-2010 Strategia de la Lisabona și Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă au recunoscut mobilitatea geografică și profesională sporită drept un factor important în vederea creării de locuri de muncă și a dezvoltării capacității de angajare și adaptabilității forței de muncă europene în contextul unei piețe a forței de muncă în continuă schimbare. Prezenta comunicare prezintă un plan de acțiune în patru domenii pentru a se asigura că Comisia se inspiră din experiențele de până acum. Acțiunile prevăzute vin în completarea altor măsuri legislative și inițiative importante la nivel comunitar [10]. 4.1. Îmbunătățirea legislației curente și a practicilor administrative Un instrument important pentru promovarea mobilității lucrătorilor în UE îl reprezintă legislația comunitară privind coordonarea sistemelor de securitate socială, stabilită la momentul actual prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 [11] și Regulamentul (CEE) nr. 574/72 [12] de punere în aplicare a acestuia. Aceste norme sunt stabilite pentru a garanta lucrătorilor migranți din UE, care își folosesc dreptul comunitar la libera circulație, faptul că nu își vor pierde protecția socială. Regulamentele s-au dovedit a fi un instrument de succes pentru atingerea acestui obiectiv. Cu toate acestea, forme noi de mobilitate (perioade mai scurte, statuturi variabile, practicarea plurimobilității) pot îngreuna punerea lor în aplicare. De exemplu, un lucrător mobil, care este angajat în mod frecvent sub contract de scurtă durată în state membre diferite, se poate confrunta cu o serie de sisteme de securitate socială diferite [13]. Prin urmare, a sosit momentul să se analizeze dacă este necesară dezvoltarea unor instrumente noi mai bine adaptate la nevoile lucrătorilor mobili și ale întreprinderilor care îi angajează. De asemenea, aceste instrumente trebuie considerate drept o parte importantă a unei agende în curs de dezvoltare privind oportunitățile, accesul și solidaritatea [14]. Comisia va analiza dacă este necesară adaptarea legislației comunitare privind coordonarea securității sociale și a practicilor administrative dezvoltate pe baza acesteia. După inventarierea problemelor care pot apărea în contextul legislației actuale [15], va avea loc o consultare cu părțile interesate [16] și, la începutul anului 2008, va fi organizat un studiu sistematic privind domeniul de aplicare și caracteristicile noilor tipuri de mobilitate. Pe baza rezultatului procesului de consultare, Comisia va lua o decizie în a doua jumătatea a anului 2009 însoțită de o evaluare aprofundată a impactului privind necesitatea de a adapta practicile administrative sau normele în sine. Studiul va fi realizat în cadrul rețelei TRESS (Training and Reporting in European Social Security), o rețea de experți naționali în materie de securitate socială finanțată de către Comisie. Comisia intenționează să consolideze statutul și capacitatea de analiză a rețelei TRESS prin propunerea de includere a unei dispoziții specifice în Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Activitățile rețelei s-ar centra, prin urmare, pe trei atribuții principale: consolidarea cunoștințelor privind regulamentele comunitare ale grupurilor specifice de părți interesate (funcționari publici, avocați, judecători, sindicaliști); · publicarea de rapoarte periodice privind aplicarea regulamentelor în materie de securitate socială în statele membre; · și acordarea de consultanță specializată privind evoluția reglementărilor și practicilor actuale în scopul de a răspunde nevoilor schimbătoare ale lucrătorilor migranți din UE. Protecția drepturilor la pensie suplimentară poate avea, de asemenea, o influență importantă asupra deciziilor lucrătorilor în ceea ce privește mobilitatea. În anul 2005, Comisia a prezentat o propunere de directivă care viza reducerea obstacolelor în calea mobilității prin îmbunătățirea portabilității pensiilor suplimentare [17]. Ca urmare a discuțiilor purtate în Consiliu și în Parlamentul European privind conținutul și domeniul de aplicare al directive propuse, Comisia a înaintat o propunere modificată, centrată pe cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor prin îmbunătățirea dobândirii și conservării drepturilor la pensie suplimentară și prin care se angaja să monitorizeze în mod constant progresul efectuat de statele membre în procesul de îmbunătățire a portabilității pensiilor suplimentare [18]. În plus, Comisia va intensifica raționalizarea practicilor administrative și a cooperării administrative între instituțiile și autoritățile naționale. În anul 2009, dată la care noul Regulament (CE) nr. 883/2004 ar trebui să fie aplicabil [19]., schimbul administrativ de informații dintre instituțiile naționale pentru coordonarea în materie de securitate socială ar trebui să se desfășoare în mod integral pe cale electronică [20] Aceasta va permite acordarea de consultații și schimbul de informații on-line, precum și introducerea unei versiuni electronice a cardului european de asigurare de sănătate [21], reducând astfel în mod considerabil timpul necesar procesării cererilor de rambursare a cheltuielilor de securitate socială ale lucrătorilor migranți din UE. AcțiuniComisia:1. Va analiza dacă Regulamentul (CE) nr. 883/2004, regulamentul de punere în aplicare a acestuia și practicile administrative aferente necesită o adaptare pentru a ține cont de evoluția tipurilor de mobilitate a lucrătorilor.2. Va propune includerea unor noi dispoziții în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 care să oficializeze statutul și capacitatea de analiză a rețelei TRESS de experți independenți în vederea consolidării expertizei actuale în domeniul coordonării securității sociale la nivel european.3. Va intensifica raționalizarea practicilor și a cooperării administrative, în special prin consultare și schimb de informații electronice și prin lansarea unei versiuni electronice a cardului european de asigurare de sănătate. 4. Va monitoriza propunerea sa din anul 2005 și propunerea modificată de directivă privind cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor prin îmbunătățirea dobândirii și conservării drepturilor la pensie suplimentară. | 4.2. Asigurarea sprijinului pentru politicile privind mobilitatea din partea autorităților de la toate nivelurile Statele membre au un rol important în demonstrarea beneficiilor mobilității geografice și profesionale pentru individ și pentru economie în ansamblu. Această mobilitate reprezintă un element important pentru punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona, în special prin dezvoltarea abordării bazate pe principiul flexicurității a provocărilor pieței de forță de muncă moderne. Mobilitatea trebuie încurajată prin strategii naționale de găsire a unui loc de muncă și sisteme de învățare pe tot parcursul vieții care dezvoltă, printre alți factori, aptitudini vocaționale, precum și aptitudini lingvistice și interculturale. Statele membre sunt încurajate să pună în aplicare Cadrul european al calificărilor și să dezvolte Europass [22], ceea ce va face calificările mai lizibile pentru angajatori, facilitând astfel mobilitatea profesională. Acțiunea concertată împreună cu partenerii sociali, autoritățile locale și regionale, centrele de învățământ și de formare profesională și societatea civilă ar trebui să găsească o soluție pentru eliminarea obstacolelor practice în calea mobilității. Aceasta ar trebui să se desfășoare asigurând totodată „mobilitatea echitabilă”, în special prin combaterea muncii nedeclarate și a dumpingului social, care constă în garantarea respectării depline a normelor de muncă și a dispozițiilor legale. În vederea promovării acestui concept și bazându-se pe succesul inițiativelor lansate în contextul anului european 2006, Comisia va efectua un inventar al programelor de mobilitate actuale la nivel național, regional sau local. Aceasta va încuraja statele membre să includă astfel de programe în planurile lor de elaborare a politicii de coeziune în scopul stimulării cooperării transfrontaliere privind oportunitățile de angajare și infrastructura comună. Va analiza, de asemenea, posibilitatea dezvoltării unor mecanisme de încurajare a mobilității lucrătorilor bazate pe experiențele pozitive rezultate din programele europene actuale, cum ar fi Programul Leonardo da Vinci și Programul Marie Curie. AcțiuniComisia:5. Va încuraja statele membre să includă mobilitatea geografică și profesională ca prioritate în cadrul strategiilor lor naționale privind ocuparea forței de muncă și învățarea pe tot parcursul vieții.6. Va încuraja autoritățile de la nivelurile regionale și locale și alte părți interesate relevante să elimine obstacolele practice actuale în calea mobilității și să promoveze conceptul de „mobilitate echitabilă”, în special prin combaterea muncii nedeclarate și a dumpingului social.7. Va încuraja statele membre să învețe din bunele practici prin programe de învățare reciprocă pentru acțiunile privind mobilitatea, finanțate prin politica de coeziune a UE, în special programele facilitate de Fondul Social European. Va efectua un inventar al programelor de asistență financiară existente și va analiza posibilitatea dezvoltării unor programe de mobilitate europene.8. Va sprijini punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor, va dezvolta Europass și va monitoriza inițiativele viitoare privind transferul creditelor pentru învățământul și formarea profesională (ECVET). | 4.3. Consolidarea EURES Creat în 1993 în vederea facilitării liberei circulații a lucrătorilor, EURES (Servicii europene de ocupare a forței de muncă) reprezintă un instrument important pentru consolidarea infrastructurii pieței forței de muncă la nivel național și comunitar [23]. Conceput ca un instrument unic destinat să faciliteze mobilitatea lucrătorilor și a familiilor lor, EURES este un serviciu comunitar centralizat care combină o rețea umană de 750 de consilieri calificați și un portal puternic care permite accesul la mai mult de un milion de oferte de locuri de muncă. Începând cu anul 2006, toate ofertele de locuri de muncă din cadrul serviciilor publice naționale ale ocupării forței de muncă din UE sau SEE sunt accesibile în 25 de limbi europene pe portalul EURES. Rețeaua de consilieri EURES acordă asistență personalizată lucrătorilor migranți și familiilor lor pentru probleme legate de experiența lor de mobilitate. Acesta funcționează în cooperare cu alte servicii comunitare, inclusiv centre de informare generală și specializată și servicii de rezolvare a problemelor adresate cetățenilor și întreprinderilor precum Eulisses privind securitatea socială, portalul PLOTEUS privind oportunitățile de învățare, Eurodesk, ERYICA, Europe Direct, Your Europe, Serviciul de orientare pentru cetățeni, Europass, puncte naționale de contact pentru recunoașterea profesională a calificărilor, ERA MORE, Portalul european al mobilității cercetătorilor și SOLVIT etc. Al treilea capitol al Planului de acțiune european privind mobilitatea forței de muncă 2007-2010 vizează consolidarea consistentă a serviciilor oferite de EURES urmărind trei obiective [24] noi: · să sporească dimensiunea strategică prin consolidarea potențialului său analitic în ceea ce privește fluxurile de mobilitate și schimbările pe piața forței de muncă. · să crească domeniul de aplicare și calitatea serviciilor sale prin acordarea de asistență lucrătorilor mobili din UE și familiilor acestora în toate aspectele legate de experiența lor de mobilitate. · să crească acoperirea operațională prin consolidarea relațiilor cu alți furnizori de servicii similare, în special din domeniul privat, și, în conformitate cu Programul de acțiune legat de migrația legală, să-și deschidă în mod treptat activitățile pentru lucrătorii din alte părți ale lumii, în special țările candidate [25]. AcțiuniEURES :9. Va îmbunătăți în mod semnificativ furnizarea de informații și va duce campanii de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu principiul tratamentului egal și al respectării normelor de muncă de pe piețele forței de muncă europene prin intermediul portalului său și al serviciilor puse la dispoziție de consultanții săi.10. Va îmbunătăți serviciile sale în vederea satisfacerii nevoilor unor categorii specifice de lucrători (șomeri pe termen lung, lucrători tineri [26], lucrători mai în vârstă, femei, cercetători, lucrători care desfășoară o activitate independentă, lucrători sezonieri). Rețeaua va sprijini persoanele în pregătirea unui plan complet de carieră, inclusiv a reintegrării pe piața forței de muncă după întoarcerea acestora.11. Va spori semnificativ volumul informațiilor strategice colectate, în special privind fluxurile de mobilitate. Sinergiile cu alte rețele și furnizori de informații vor fi consolidate și vor fi înființate schemele de cooperare transfrontalieră, inclusiv noi activități și parteneriate între statele membre. 12. Dacă va fi cazul, aceste servicii vor fi extinse în beneficiul resortisanților din țări terțe, inclusiv celor care nu au obținut încă statutul de rezident pe termen lung. Într-o primă etapă, vor fi oferite informații privind regulile și procedurile care trebuie respectate pentru a avea acces la piața forței de muncă din UE și categoriile specifice de lucrători de care este nevoie pe aceste piețe. | 4.4. Creșterea nivelului de sensibilizare privind avantajele mobilității Dezvoltarea unei strategii veritabile privind mobilitatea pentru lucrătorii din UE poate fi eficientă doar în cazul în care se construiește prin sprijinul activ al tuturor părților interesate. Unii cetățeni încă au nevoie de a fi mai bine informați în legătură cu drepturile lor la libera circulație și de a fi convinși în legătură cu beneficiile mobilității pentru cariera lor profesională. Al patrulea capitol al comunicării va promova activitățile inovatoare de sensibilizare a populației, schimbul de informații și de bune practici. AcțiuniComisia:13. Va organiza în fiecare an „Zilele europene ale locurilor de muncă” în vederea îmbunătățirii procesului de sensibilizare a opiniei publice privind drepturile lucrătorilor și beneficiile mobilității și a intensificării schimbului de informații și bune practici între părțile interesate.14. Va lansa „Parteneriatul european privind mobilitatea locurilor de muncă”, o inițiativă care prevede înființarea unei rețele de părți interesate dedicate dezvoltării mobilității locurilor de muncă în UE.15. Va prevedea, în cadrul programului PROGRESS, sprijin pentru finanțarea activităților-pilot, schimbul de bune practici, diseminarea rezultatelor privind noile dezvoltări și emergența unor programe inovatoare. | 5. Concluzie Mobilitatea pieței forței de muncă fie între locurile de muncă fie între statele membre sau regiuni reprezintă o parte esențială a obiectivelor de la Lisabona. Aceasta constituie o componentă importantă a răspunsului Europei privind schimbările demografice și globalizarea. Prezenta comunicare își propune să prezinte o abordare mai integrată a mobilității lucrătorilor ca mijloc de a crea locuri de muncă și de a contribui la dezvoltarea personală. Are rolul de a reaminti faptul că cetățenii UE au un drept fundamental de a circula liber în SEE în scop lucrativ și încurajează părțile interesate să se asigure că persoanele sunt conștiente de acest drept și că pot să și-l exercite în condiții bune. În vederea unei mai bune înțelegeri a alegerii de a fi mobil și a obstacolelor cu care se confruntă cetățenii, este importantă, de asemenea, continuarea de către Comisie a procesului de îmbunătățire a cunoștințelor concrete privind mobilitatea, inclusiv a celui de colectare a datelor. De asemenea, Comisia va acorda o atenție sporită mobilității locurilor de muncă în vederea respectării angajamentelor și a obligațiilor care rezultă din Tratatele de aderare din anii 2003 și 2005. Comisia va monitoriza progresul acțiunilor descrise în prezenta comunicare prin intermediul unor studii și sondaje întreprinse la nivel european, național sau regional și inclusiv prin sondaje Eurobarometru privind evoluția atitudinii cetățenilor și a practicilor în ceea ce privește mobilitatea locurilor de muncă. Un raport intermediar privind punerea în aplicare a prezentei comunicări va fi publicat în anul 2009. [1] A se vedea Liniile directoare integrate pentru dezvoltare și locuri de muncă (2005-2008), Linia directoare nr. 20. [2] Către principii comune ale flexicurității: Locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate. COM(2007) 359 din 27.6.2007. [3] Noile piețe europene ale muncii, deschise pentru toată lumea, acces pentru toată lumea – COM(2001) 116 din 28.2.2001. [4] Planul de acțiune al Comisiei privind aptitudinile și mobilitatea – COM(2002) 72 din 13.2.2002. [5] Raportul final privind punerea în aplicare a planului de acțiune privind aptitudinile și mobilitatea COM(2002) 72 final – COM(2007) 24 din 25.1.2007. [6] Studiul economic OCDE 2007 – Uniunea Europeană, capitolul 8: „Eliminarea obstacolelor în calea mobilității geografice a locurilor de muncă”. [7] Impactul aderării noilor state membre este tratat și în „Raportul privind funcționarea aranjamentelor tranzitorii prevăzut în Tratatul de aderare din 2003 (perioada 1 mai 2004 – 30 aprilie 2006)”, COM(2006) 48 din 8.2.2006. [8] Lucrători care trec frontiera în interiorul UE și al Spațiului Economic European. [9] A se vedea „Mobilitatea de cursă lungă în Europa: Echilibrarea balanței”, Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (2006) (http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2006/36/en/1/ef0636en.pdf). [10] De exemplu Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, care trebuie pusă în aplicare până la data de 20.10.2007, Revizuirea pieței unice, punerea în aplicare a directivei 2006/123/CE privind serviciile pe piața internă, care trebuie pusă în aplicare înainte de finalul anului 2009; planul de acțiune pentru guvernarea electronică COMM (2006)173 privind utilizarea TIC în vederea modernizării serviciilor guvernamentale și a dimensiunii lor transnaționale; punerea în aplicare în curs de desfășurare a Directivei nr. 2005/71/CE a Consiliului privind o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică. [11] JO L 149, 05.7.1971 modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 (JO L 392, 30.12.2006). [12] JO L 74, 27.3.1972 modificat prin Regulamentul (CE) nr. 311/2007 din 19.3.2007 (JO L 82, 23.3.2007). [13] Cu condiția ca lucrătorul să nu fie detașat căci, în acest caz, ar continua să fie supus normelor de securitate socială naționale ale statului membru în care este angajat. O altă categorie care merită o atenție specială o constituie lucrătorii din sectorul transportului internațional rutier și aerian. [14] COM(2006)211 din 10.5.2006: „O agendă pentru cetățeni – rezultate pentru Europa”, COM(2007) 726 din 20.11.2007: „Oportunități, acces și solidaritate: către o viziune socială a Europei secolului 21”. [15] Bazat pe un chestionar trimis tuturor părților interesate (instituții și parteneri sociali) în iunie 2007. [16] Inclusiv Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți, precum și Comitetele consultative privind sistemele de asigurări sociale și libera circulație a lucrătorilor. [17] Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea portabilității drepturilor la pensie suplimentară – COM(2005) 507 din 30.11.2005. [18] Propunere modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor prin îmbunătățirea dobândirii și conservării drepturilor la pensie suplimentară, COM(2007) 603 din 9.10.2007. [19] Acest regulament va înlocui actualul Regulament (CEE) nr. 1408/71. [20] Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii asupra cărora statele membre pot cădea de acord în Consiliu. [21] Punere în aplicare se va face în mod treptat și flexibil. A se vedea COM(2003) 73 din 2.2.2003. [22] Cadrul european al calificărilor (EQF) este un cadru voluntar de referință. Statelor membre li se va recomanda să își raporteze sistemele de calificări la acest cadru până în 2010 iar calificărilor lor individuale trebuie să le corespundă o referință EQF începând cu 2012. [23] Decizia 2005/600/CE a Consiliului din 12 iulie 2005 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 205, 6.8.2005). [24] Toate dezvoltările planificate în acest domeniu vor fi aliniate Liniilor directoare EURES 2007-2010, care au fost aprobate în iunie 2006. [25] COM (2005) 669 of 21.12.2005; planificatul Portal privind imigrația pentru resortisanții din țări terțe http://ec.europa.eu/justice_home/funding/tenders/2007_S158_196406/specifications_en.pdf [26] Propusă prin COM(2007) 498 din 5.9.2007 privind „Promovarea participării depline a tinerilor în educație, ocuparea forței de muncă și societate”. --------------------------------------------------