[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 23.10.2007

COM(2007) 630 final

CARTE ALBĂ

Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013

(prezentată de Comisie){SEC(2007) 1374}{SEC(2007) 1375}{SEC(2007) 1376}

CARTE ALBĂ

Împreună pentru sănătate:O abordare strategică pentru UE 2008-2013

1. DE CE O NOUă STRATEGIE ÎN MATERIE DE SăNăTATE?

Sănătatea ocupă un loc central în viaţa oamenilor şi trebuie susţinută prin acţiuni şi politici eficiente în statele membre, la nivelul CE[1] şi la nivel mondial.

Statelor membre le revine principala responsabilitate pentru politica în domeniul sănătăţii şi furnizarea de servicii de asistenţă medicală cetăţenilor europeni. Rolul CE nu este acela de a reflecta sau dubla activitatea acestora. Cu toate acestea, există anumite domenii în care statele membre nu pot acţiona eficient în mod independent şi în care acţiunea comună la nivelul Comunităţii este indispensabilă. Printre acestea se numără ameninţările majore la adresa sănătăţii şi problemele cu impact transfrontalier sau internaţional, cum ar fi, de exemplu, pandemiile şi bioterorismul, precum şi cele cu privire la libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi persoanelor.

Îndeplinirea acestui rol necesită o acţiune intersectorială. Articolul 152 din Tratatul CE prevede următoarele: „în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Comunităţii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”. Prezenta strategie consolidează importanţa sănătăţii în politici cum ar fi Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, subliniind legăturile între sănătate şi prosperitate economică şi Agenda cetăţenilor, recunoscând dreptul persoanelor la autodeterminare în privinţa sănătăţii lor şi a serviciilor de asistenţă medicală. Acţiunile din cadrul strategiei reprezintă activităţile referitoare la sănătate din toate sectoarele. Sănătatea apare în articolele din Tratat privind, printre multe altele[2], piaţa internă, mediul, protecţia consumatorului, afacerile sociale, inclusiv securitatea şi sănătatea lucrătorilor, politica de dezvoltare şi cercetarea.

Rolul important al CE în domeniul sănătăţii a fost reafirmat în Tratatul de reformă convenit de către şefii de stat şi de guvern ai UE la Lisabona la 19 octombrie 2007 şi care îşi propune să consolideze importanţa politică a sănătăţii. Este prevăzut un obiectiv general nou privind promovarea bunăstării cetăţenilor, precum şi o încurajare a cooperării între statele membre în materie de sănătate şi servicii de sănătate. Activitatea privind domeniul sănătăţii la nivel comunitar aduce un plus de valoare acţiunilor statelor membre, în special în sfera prevenirii bolilor, inclusiv activitatea privind siguranţa alimentelor şi alimentaţia, siguranţa produselor medicale, combaterea fumatului, legislaţia privind sângele, ţesuturile şi celulele, organele, calitatea apei şi a aerului, precum şi lansarea unui număr de agenţii active în domeniul sănătăţii. Cu toate acestea, există câteva probleme din ce în ce mai mari pentru sănătatea populaţiei, care necesită o nouă abordare strategică.

- În primul rând, evoluţiile demografice, inclusiv îmbătrânirea populaţiei modifică modelele patologice şi exercită presiuni asupra viabilităţii sistemelor de sănătate ale UE. Sprijinirea unui mod sănătos de îmbătrânire înseamnă atât promovarea sănătăţii pe toată durata vieţii, urmărind prevenirea problemelor de sănătate şi a dizabilităţilor de la o vârstă fragedă, precum şi combaterea inegalităţilor în materie de sănătate, asociate factorilor sociali, economici şi de mediu. Aceste aspecte sunt strâns legate de obiectivul strategic general de solidaritate vizat de Comisie.

- În al doilea rând, pandemiile, incidentele fizice şi biologice majore şi bioterorismul reprezintă posibile ameninţări importante la adresa sănătăţii . Schimbările climatice cauzează noi modele de boli transmisibile. Coordonarea şi reacţia rapidă la ameninţările la adresa sănătăţii la nivel mondial precum şi sporirea capacităţilor CE şi a ţărilor terţe în acest domeniu constituie o componentă esenţială a rolului Comunităţii în materie de sănătate. Aceste aspecte sunt strâns legate de obiectivul strategic general de securitate vizat de Comisie.

- În al treilea rând, sistemele de asistenţă medicală au cunoscut o evoluţie importantă în ultimii ani, datorată, în parte, dezvoltării rapide a noilor tehnologii care revoluţionează modul de promovare al sănătăţii, precum şi modul de anticipare, prevenire şi tratare a bolilor. Acestea includ tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC), inovaţiile în genomică, biotehnologie şi nanotehnologie. Acest aspect este legat de obiectivul strategic general de prosperitate vizat de Comisie, destinat să garanteze un viitor durabil şi competitiv pentru Europa.

Au fost organizate ample consultări în vederea elaborării unei noi strategii în materie de sănătate[3]. Acestea arată un consens în rândul părţilor interesate în ceea ce priveşte modul în care Comunitatea ar trebui să-şi îndeplinească rolul în domeniul sănătăţii. Părţile interesate doresc ca preocupările privind sănătatea să fie integrate în toate politicile CE; vor să vadă acţiuni în vederea reducerii inegalităţilor în domeniul sănătăţii; să joace un rol important în sănătatea la nivel mondial; şi să pună accentul pe promovarea sănătăţii şi pe îmbunătăţirea informării în materie de sănătate. Ele subliniază necesitatea ca CE, statele membre şi părţile interesate să conlucreze pentru a realiza rezultate concrete.

O abordare pe termen lung este necesară pentru a face faţă acestor provocări şi pentru a răspunde acestor apeluri. Prezenta carte albă vizează definirea unui cadru coerent - o primă strategie comunitară în materie de sănătate - care să orienteze activităţile Comunităţii în domeniul sănătăţii. Aceasta propune patru principii esenţiale care stau la baza a trei obiective strategice, reprezentând o prioritate pentru următorii ani. De asemenea, strategia defineşte mecanismele de punere în aplicare pentru cooperarea între parteneri, oferind un loc mai important sănătăţii în toate politicile şi sporind vizibilitatea şi înţelegerea sănătăţii la nivel comunitar. Cartea albă stabileşte o strategie până în 2013, când va avea loc o revizuire care va promova definirea viitoarelor acţiuni în vederea realizării obiectivelor.

Cartea albă este însoţită de un document de lucru al serviciilor Comisiei.

2. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE ACţIUNII CE ÎN MATERIE DE SăNăTATE

Principiul 1: o strategie bazată pe valori comune în domeniul sănătăţii

Politica în domeniul sănătăţii, atât cea internă, cât şi externă, ar trebui să se bazeze pe valori clare. Comisia a colaborat cu statele membre pentru a defini o abordare a sistemelor de asistenţă medicală bazată pe valori. În iunie 2006, Consiliul a adoptat o declaraţie asupra valorilor şi principiilor comune în sistemele de asistenţă medicală ale UE, care enumeră valorile fundamentale de universalitate, acces la îngrijire de bună calitate, echitate şi solidaritate [4]. Pe baza acesteia se va elabora o nouă declaraţie privind valorile comune pentru politica în domeniul sănătăţii într-un sens mai general. Consiliul a invitat, de asemenea, Comisia să ia în considerare şi să integreze dimensiunea de gen[5], pe care strategia o va continua.

Carta Drepturilor Fundamentale recunoaşte dreptul de acces al cetăţenilor la asistenţă medicală preventivă şi dreptul de a beneficia de tratament medical[6]. Numeroase declaraţii internaţionale recunosc drepturile fundamentale în materie de sănătate[7].

Autodeterminarea cetăţenilor reprezintă o valoare fundamentală. Asistenţa medicală devine din ce în ce mai orientată către pacient şi individualizată, iar pacientul devine din ce în ce mai mult un subiect activ, în loc de simplu obiect al serviciilor de asistenţă medicală. Pe baza acţiunilor din Agenda pentru cetăţeni, politica comunitară în materie de sănătate trebuie să ia ca punct de plecare drepturile cetăţenilor şi ale pacienţilor. Acest aspect include participarea la luarea de decizii şi influenţa asupra acestui proces, precum şi competenţele necesare pentru bunăstare, inclusiv „cunoştinţele în materie de sănătate”[8], în conformitate cu Cadrul european privind competenţele esenţiale în procesul de învăţare pe toată durata vieţii[9], cum ar fi, de exemplu, urmărirea unor programe educaţionale şi a programelor existente pe internet.

Reducerea inegalităţilor în materie de sănătate trebuie să figureze printre valorile referitoare la ameliorarea sănătăţii. Deşi numeroşi europeni se bucură de o viaţă mai îndelungată şi mai sănătoasă decât generaţiile anterioare, există inegalităţi majore în ceea ce priveşte sănătatea[10], atât între state membre şi regiuni cât şi în cadrul acestora, precum şi la scară mondială. De exemplu, deşi populaţia UE în ansamblu îmbătrâneşte, speranţa de viaţă la naştere între ţările UE variază cu până la 9 ani pentru femei şi 13 ani pentru bărbaţi, iar rata mortalităţii infantile variază de şase ori mai mult[11]. Comisia va propune acţiuni menite să reducă inegalităţile, inclusiv promovarea preconizată a sănătăţii şi schimbul de cele mai bune practici.

În ultimul rând, politica în domeniul sănătăţii trebuie să fie axată pe cele mai bune dovezi ştiinţifice disponibile preluate din date şi informaţii corecte, şi pe baza unor cercetări relevante. Comisia se află în poziţia unică de a reuni datele comparabile provenite de la state membre şi regiuni şi trebuie să răspundă apelurilor pentru informaţii de o calitate mai bună şi pentru o elaborare mai transparentă a politicilor, în special printr-un sistem de indicatori care să acopere toate nivelurile (naţional şi subnaţional).

Acţiuni Adoptarea unei declaraţii privind valorile fundamentale în materie de sănătate(Comisie, state membre) Sistemul indicatorilor comunitari ai sănătăţii care prevăd mecanisme comune pentru colectarea datelor comparabile la toate nivelurile, inclusiv o comunicare privind schimbul de informaţii în materie de sănătate (Comisie) Acţiuni ulterioare privind mijloacele de reducere a inegalităţilor în materie de sănătate (Comisie) Promovarea programelor de educaţie pentru sănătate pentru diferitele grupe de vârstă (Comisie) |

PRINCIPIUL 2: „SăNăTATEA ESTE BUNUL CEL MAI DE PREţ [12] ”

Sănătatea este importantă pentru bunăstarea indivizilor şi a societăţii, însă o populaţie sănătoasă reprezintă, de asemenea, o condiţie necesară pentru productivitate şi prosperitate economică. În 2005, numărul anilor de viaţă sănătoasă (HLY) a fost inclus ca indicator structural la Lisabona, pentru a sublinia faptul că speranţa de viaţă a populaţiei care se bucură de o stare bună de sănătate – nu doar durata vieţii – constituie un factor esenţial de creştere economică.

Raportul Comisiei către Consiliul European de primăvară din 2006 a încurajat statele membre să reducă numărul ridicat de persoane inactive din cauza problemelor de sănătate[13]. Raportul a subliniat faptul că politicile, în numeroase sectoare, au un rol în ameliorarea sănătăţii, spre beneficiul economiei în general.

Cheltuielile privind sănătatea nu reprezintă doar un cost, ci o investiţie. Cheltuielile cu sănătatea pot fi considerate ca o povară economică[14], dar costul real pentru societate rezidă în costurile directe şi indirecte asociate problemelor de sănătate, precum şi lipsa unor investiţii suficiente în domeniile semnificative ale sănătăţii. S-a estimat faptul că povara economică anuală a bolilor coronariene poate atinge până la 1% din PIB, iar costul tulburărilor mentale până la 3-4% din PIB[15]. Cheltuielile cu asistenţa medicală ar trebui însoţite de investiţii în prevenirea, protejarea şi ameliorarea stării fizice şi mentale generale ale populaţiei, care, în conformitate cu datele OCDE,[16] se ridică în prezent la 3% în medie din bugetul total anual alocat sănătăţii în statele membre, în comparaţie cu 97% destinat tratamentelor şi asistenţei medicale[17].

Sectorul european al sănătăţii este un furnizor important de locuri de muncă şi formare profesională: sectorul sănătăţii şi al serviciilor sociale reprezintă un motor esenţial al expansiunii sectorului serviciilor încă din anul 2000 (până la 2,3 milioane de locuri de muncă)[18]. Sectorul în creştere al sănătăţii reprezintă, de asemenea, o sursă şi un utilizator important al tehnologiilor inovatoare, sprijinind politica regională, precum şi coeziunea economică şi socială.

Înţelegerea factorilor economici cu privire la sănătate şi boală şi a impactului economic al ameliorării sănătăţii atât în UE, cât şi în lume trebuie îmbunătăţite, inclusiv prin dezvoltarea informaţiei şi analizei în cadrul Comisiei, precum şi prin colaborarea strânsă cu ţări partenere cum ar fi SUA sau Japonia şi organisme internaţionale ca OCDE şi Observatorul european pentru sisteme şi politici de sănătate.

Acţiuni Elaborarea unui program de studii analitice consacrat relaţiilor economice între starea de sănătate, investiţiile în domeniul sănătăţii şi creşterea şi dezvoltarea economică (Comisie, state membre) |

PRINCIPIUL 3: SăNăTATEA ÎN TOATE POLITICILE (ABORDAREA HIAP)

Sănătatea populaţiei nu priveşte numai politica în domeniul sănătăţii. Şi alte politici comunitare joacă un rol esenţial, de exemplu politica regională şi de mediu, impozitarea tutunului, reglementarea produselor farmaceutice şi a produselor alimentare, sănătatea animalelor, cercetarea şi inovarea în domeniul sănătăţii, coordonarea sistemelor de securitate socială, sănătatea în politica de dezvoltare, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, TIC şi protecţia împotriva radiaţiilor, precum şi coordonarea agenţiilor şi serviciilor care reglementează importurile. Stabilirea unor sinergii cu aceste sectoare şi altele este crucială pentru o politică comunitară energică în domeniul sănătăţii şi multe sectoare vor coopera pentru a îndeplini obiectivele şi acţiunile prezentei strategii.

Integrarea sănătăţii în toate politicile (HIAP) înseamnă, de asemenea, implicarea unor parteneri noi în politica în domeniul sănătăţii. Comisia va institui parteneriate pentru a promova obiectivele strategiei, inclusiv cu ONG-urile, industria, mediul universitar şi mass-media.

Această abordare HIAP trebuie aplicată, de asemenea, în politicile externe, inclusiv în dezvoltare, relaţii externe şi comerţ. Globalizarea înseamnă că, atât problemele de sănătate, cât şi soluţiile traversează frontierele şi au adesea cauze şi consecinţe intersectoriale. Am putea cita în acest sens abordarea coordonată a combaterii HIV/SIDA în UE şi în ţările învecinate[19] şi Strategia UE de acţiune comunitară privind criza de resurse umane în domeniul sănătăţii în ţările în curs de dezvoltare[20].

Acţiuni Consolidarea integrării preocupărilor privind sănătatea în ansamblul politicilor la nivelul Comunităţii, statelor membre şi al regiunilor, inclusiv prin utilizarea evaluării impactului şi a instrumentelor de evaluare (Comisie, state membre) |

PRINCIPIUL 4: VOCEA UE TREBUIE Să SE FACă MAI BINE AUZITă ÎN DOMENIUL SăNăTăţII LA NIVEL MONDIAL

Comunitatea europeană şi statele ei membre pot obţine rezultate mai bune în domeniul sănătăţii pentru cetăţenii UE şi pentru ţările terţe printr-o conducere colectivă durabilă în domeniul sănătăţii la nivel mondial[21].

În contextul globalizării, este dificilă separarea acţiunilor naţionale sau comunitare de cele ale politicii mondiale, având în vedere că problemele de sănătate mondiale au repercusiuni asupra politicii interne a Comunităţii în domeniul sănătăţii şi viceversa. CE îşi poate aduce contribuţia la sănătatea mondială prin împărtăşirea valorilor, experienţei şi competenţei sale, precum şi prin luarea unor măsuri concrete pentru ameliorarea sănătăţii. Acţiunea poate sprijini eforturile de asigurare a coerenţei între politicile interne şi externe în domeniul sănătăţii pentru realizarea obiectivelor mondiale de sănătate [22], pentru a considera sănătatea ca un element important în combaterea sărăciei prin aspectele referitoare la sănătate ale cooperării externe pentru dezvoltare cu ţările cu venituri mici, pentru a răspunde ameninţărilor la adresa sănătăţii din ţările terţe şi pentru a încuraja punerea în aplicare a acordurilor internaţionale în domeniul sănătăţii, cum ar fi convenţia cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru combaterea fumatului (FCTC) şi Regulamentul sanitar internaţional (IHR).

Contribuţia UE la sănătatea mondială necesită interacţiunea între mai multe domenii ale politicii, cum ar fi sănătatea, cooperarea pentru dezvoltare, acţiunea externă, cercetarea şi comerţul. O coordonare sporită în materie de sănătate cu organizaţiile internaţionale ca OMS şi alte agenţii competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Banca Mondială, Organizaţia internaţională a muncii, OCDE şi Consiliul Europei, precum şi cu alţi parteneri şi ţări strategice va permite, de asemenea, ca vocea UE în domeniul sănătăţii mondiale să se facă mai bine auzită, sporind totodată influenţa şi vizibilitatea sa la înălţimea puterii sale economice şi politice.

Acţiuni Îmbunătăţirea statutului Comunităţii în cadrul organizaţiilor internaţionale şi intensificarea cooperării în materie de sănătate cu partenerii şi ţările strategice (Comisie) În conformitate cu priorităţile convenite cu ţările terţe, cu dialogul privind politicile şi abordările sectoriale definite pentru asistenţă externă, garantarea unei integrări adecvate a sănătăţii în mecanismele de asistenţă externă ale UE şi promovarea punerii în aplicare a acordurilor internaţionale în domeniul sănătăţii, în special a Convenţiei cadru pentru combaterea fumatului şi a Regulamentul sanitar internaţional (Comisie) |

3. OBIECTIVE STRATEGICE

Politica în domeniul sănătăţii la nivel comunitar ar trebui să promoveze sănătatea, să protejeze cetăţenii împotriva ameninţărilor şi să susţină durabilitatea. Pentru a răspunde provocărilor majore cu care se confruntă sănătatea în UE, prezenta strategie identifică trei obiective ca domenii principale de acţiune pentru următorii ani. Comisia va colabora cu statele membre în vederea definirii unor obiective operaţionale mai specifice în cadrul acestor obiective strategice.

OBIECTIV 1: PROMOVAREA UNEI STăRI BUNE DE SăNăTATE ÎNTR-O EUROPă CARE ÎMBăTRÂNEşTE

Îmbătrânirea populaţiei, care rezultă din ratele scăzute de natalitate şi dintr-o creştere a speranţei de viaţă reprezintă un fenomen bine cunoscut în prezent. Până în anul 2050, numărul persoanelor în vârstă de peste 65 de ani va creşte cu 70% în UE. Grupa de vârstă de peste 80 de ani va creşte cu 170%[23].

Aceste schimbări se vor traduce probabil printr-o cerere crescută de servicii de asistenţă medicală, dar şi printr-o diminuare a populaţiei active. Această evoluţie ar putea genera o creştere a cheltuielilor de sănătate cu 1 până la 2% din PIB în statele membre până în anul 2050. În medie, acestea ar echivala cu o creştere de aproximativ 25% a cheltuielilor cu asistenţa medicală, ca pondere din PIB. Cu toate acestea, conform previziunilor Comisiei, dacă populaţia poate să se bucure de sănătate pe măsură ce speranţa de viaţă este tot mai mare, creşterea cheltuielilor cu sănătatea datorate îmbătrânirii populaţiei s-ar reduce la jumătate[24].

Îmbătrânirea sănătoasă trebuie susţinută prin acţiuni de promovare a sănătăţii şi de prevenire a bolilor de-a lungul întregii vieţi prin abordarea unor factori cheie cum ar fi alimentaţia deficientă, activitatea fizică, consumul de alcool, droguri şi tutun, riscurile pentru mediu, accidentele de circulaţie şi accidentele domestice. Ameliorarea sănătăţii copiilor, a adulţilor de vârstă activă şi a persoanelor în vârstă va contribui la crearea unei populaţii sănătoase şi productive şi va favoriza o îmbătrânire sănătoasă atât în prezent, cât şi în viitor. De asemenea, îmbătrânirea sănătoasă este sprijinită de acţiuni menite să încurajeze adoptarea unor moduri de viaţă sănătoase şi să reducă comportamentele nocive, să prevină şi să trateze anumite afecţiuni specifice, inclusiv tulburările genetice. Dezvoltarea medicinii geriatrice trebuie să fie încurajată activ, punând accentul pe asistenţa individualizată. Îngrijirile medicale cu caracter paliativ şi o mai bună cunoaştere a bolilor neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, constituie, de asemenea, necesităţi importante care trebuie luate în considerare. Există, de asemenea, posibilitatea continuării activităţii cu privire la sânge, ţesuturi, celule şi organe, inclusiv problemele referitoare la transplanturi.

Este necesară intensificarea cercetării în sprijinul acestor măsuri, inclusiv prin studii longitudinale, precum şi sporirea capacităţilor în domeniul sănătăţii publice, de exemplu prin consolidarea structurilor de formare profesională şi de sănătate publică. Având în vedere presiunea crescândă asupra finanţelor publice, care rezultă din evoluţia demografică şi din alte provocări, este esenţial să se asigure că măsurile luate sunt eficiente.

Acţiuni Măsuri pentru promovarea sănătăţii persoanelor în vârstă şi a populaţiei active şi măsuri privind sănătatea copiilor şi a tinerilor (Comisie) Dezvoltarea şi punerea în practică a măsurilor privind tutunul, alimentaţia, alcoolul, sănătatea mentală şi alţi factori generali de mediu şi socio-economici, care au consecinţe asupra sănătăţii (Comisie, state membre) Orientări noi privind depistarea cancerului şi o comunicare privind acţiunea europeană în domeniul bolilor rare (Comisie) Acţiuni întreprinse ca urmare a Comunicării privind donarea şi transplantul de organe[25] (Comisie) |

OBIECTIV 2: PROTEJAREA CETăţENILOR DE AMENINţăRILE LA ADRESA SăNăTăţII

Protecţia sănătăţii umane reprezintă o obligaţie, în conformitate cu articolul 152 din Tratatul CE. Prin urmare, îmbunătăţirea sănătăţii şi a securităţii şi protejarea cetăţenilor împotriva ameninţărilor la adresa sănătăţii au fost întotdeauna în centrul politicii comunitare în domeniul sănătăţii, ţinând cont, în acelaşi timp, de faptul că UE are o responsabilitate în ceea ce priveşte sănătatea cetăţenilor din ţările terţe.

Acţiunea la nivel comunitar cuprinde evaluarea ştiinţifică a riscurilor, pregătirea şi reacţia la epidemii şi bioterorism, strategiile de abordare a riscurilor asociate unor boli şi stări specifice, acţiunile în caz de accidente şi vătămări corporale, îmbunătăţirea securităţii lucrătorilor şi acţiunile privind siguranţa alimentelor şi protecţia consumatorului.

Comisia va continua aceste acţiuni, dar va acorda, de asemenea, atenţie problemelor care nu au fost încă pe deplin abordate. Pe plan mondial, creşterea schimburilor comerciale şi a călătoriilor au determinat apariţia unor noi riscuri, facilitând propagarea bolilor transmisibile. Combaterea pandemiilor sau a incidentelor biologice şi abordarea ameninţării bioterorismului impun o cooperare la nivel comunitar şi o coordonare între statele membre şi actorii internaţionali. Noile ameninţări la adresa sănătăţii, cum ar fi cele legate de schimbările climatice necesită, de asemenea, acţiuni în scopul evaluării impactului lor potenţial asupra sănătăţii publice şi sistemelor de asistenţă medicală. Securitatea pacienţilor constituie o altă sursă importantă de preocupare. În Regatul Unit, 10% din pacienţii admişi în spital sunt victimele efectelor adverse ale serviciilor de asistenţă medicală[26], iar această problemă ar putea atinge proporţii similare şi în alte ţări ale UE. O nouă prioritate este necesară pentru eliminarea ameninţărilor la adresa sănătăţii în interiorul şi exteriorul UE.

Acţiuni Consolidarea mecanismelor de supraveghere şi reacţie la ameninţările împotriva sănătăţii, inclusiv revizuirea mandatului Centrului european pentru prevenirea şi controlul bolilor (Comisie) Aspecte privind adaptarea la schimbările climatice din perspectiva sănătăţii (Comisie) |

OBIECTIV 3: PROMOVAREA UNOR SISTEME DE SăNăTATE DINAMICE şI A NOILOR TEHNOLOGII

Sistemele de sănătate ale UE sunt supuse unor presiuni crescânde de a răspunde provocărilor de îmbătrânire a populaţiei, aşteptărilor crescânde ale cetăţenilor, migraţiilor şi mobilităţii pacienţilor şi a cadrelor medicale.

Noile tehnologii pot revoluţiona asistenţa medicală şi sistemele de sănătate şi contribui la viabilitatea lor viitoare. E-sănătatea, genomica şi biotehnologiile[27] pot ameliora prevenirea bolilor, asigurarea tratamentului şi pot susţine o schimbare a orientării dinspre asistenţa spitalicească către profilaxie şi îngrijire medicală primară. E-sănătatea poate contribui la asigurarea unei asistenţe mai bune, orientate către cetăţean, precum şi la scăderea costurilor şi sprijinirea interoperabilităţii dincolo de frontierele naţionale, facilitând mobilitatea şi securitatea pacienţilor[28]. Cu toate acestea, trebuie evaluate corespunzător noile tehnologii, inclusiv sub raportul cost-eficienţă şi echitate, şi trebuie luate în considerare implicaţiile formării şi capacităţii cadrelor medicale. Tehnologiile noi şi puţin cunoscute pot genera preocupări de ordin etic şi trebuie examinate aspectele legate de încrederea cetăţenilor.

Pentru a stimula investiţiile în sistemele de sănătate, sănătatea a fost integrată în instrumentele menite să îmbunătăţească creşterea, crearea de locuri de muncă şi inovarea în UE, inclusiv în Strategia de la Lisabona, al şaptelea program-cadru de cercetare, inclusiv Iniţiativa tehnologică comună privind medicamentele inovatoare, Programul competitivitate şi inovare şi politica regională. Cu toate acestea, sunt necesare acţiuni suplimentare, de exemplu la nivelul capacităţilor regiunilor, care constituie actori cheie în asigurarea serviciilor de asistenţă medicală.

Un cadru comunitar precis va contribui, de asemenea, la promovarea unor sisteme de sănătate dinamice şi viabile, oferind precizări cu privire la aplicarea dreptului comunitar în cazul serviciilor de sănătate şi va sprijini statele membre în domeniile în care o acţiune coordonată poate aduce un plus de valoare sistemelor de sănătate.

Acţiuni Cadru comunitar pentru servicii de sănătate sigure, eficiente şi de înaltă calitate (Comisie) Sprijinirea statelor membre şi a regiunilor în gestionarea inovării în cadrul sistemelor de sănătate (Comisie) Sprijinirea punerii în aplicare şi a interoperabilităţii soluţiilor de e-sănătate în sistemele de sănătate (Comisie) |

4. ÎMPREUNă PENTRU SăNăTATE: PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

4.1. Mecanismele de punere în aplicare

Prezenta strategie vizează asigurarea unor rezultate concrete în îmbunătăţirea domeniului sănătăţii. În conformitate cu prevederile Tratatului, CE are un rol unic în ameliorarea şi protejarea sănătăţii, dar şi în facilitarea cooperării în domeniul sănătăţii.

Statele membre trebuie să fie profund implicate în punerea în aplicare a strategiei, având în vedere responsabilităţile care le revin în materie de sănătate la nivel naţional, regional şi local, precum şi necesitatea de a respecta principiul subsidiarităţii. În acest scop, Comisia va prezenta un nou mecanism de cooperare structurată la scară comunitară, cu rolul de a consilia Comisia şi de a promova coordonarea între statele membre. Acesta va include o nouă structură, în care statele membre înlocuiesc anumite comitete existente. Acest mecanism de cooperare va asista Comisia în identificarea priorităţilor, definirea indicatorilor, prezentarea orientărilor şi a recomandărilor, promovând schimbul de bune practici şi evaluarea progreselor. De asemenea, mecanismul va oferi posibilităţi de implicare locală şi regională. Comisia va desfăşura o activitate intersectorială şi va asigura coerenţa cu alte organisme care tratează aspecte referitoare la sănătate, cum ar fi Comisia administrativă şi Comitetul protecţiei sociale.

Se poate oferi un plus de valoare acţiunii statelor membre prin promovarea cooperării cu părţile interesate la nivel comunitar. Comisia va continua să dezvolte parteneriate cu acestea, pe baza experienţei unor organisme precum Forumul privind sănătatea, Forumul european privind alcoolul şi sănătatea, şi Platforma privind alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea.

Acţiune Comisia va prezenta un mecanism de punere în aplicare a cooperării structurate (Comisie) |

4.2. Instrumente financiare

Acţiunile cuprinse în prezenta strategie vor fi finanţate prin instrumentele financiare existente până la sfârşitul cadrului financiar curent (2013), fără implicaţii bugetare suplimentare. Planurile de lucru anuale ale celui de-al doilea program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii nou adoptat vor constitui un instrument esenţial în sprijinul obiectivelor strategiei.

Acţiunile din cadrul altor programe şi strategii comunitare, cum ar fi Strategia pentru securitate şi sănătate la locul de muncă 2007-2012, vor avea de asemenea un rol determinant.

Numeroase alte programe comunitare asigură, de asemenea, o finanţare cu relevanţă pentru sănătate, ca, de exemplu, cel de-al şaptelea program-cadru de cercetare şi programele de politică regională[29].

[1] Comunitatea Europeană.

[2] A se vedea trimiterile la Tratat în anexa 6 la documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

[3] În 2004, Comisia a organizat o consultare deschisă asupra acţiunii necesare viitoare a UE în domeniul sănătăţii (Proces de reflecţie asupra politicii europene în materie de sănătate): http://ec.europa.eu/health/ph_overview/strategy/reflection_process_en.htm) Un al doilea proces de consultare privind aspectele operaţionale şi priorităţile unei strategii viitoare a fost realizat în 2007 (http://ec.europa.eu/health/ph_overview/strategy/results_consultation_en.htm).

[4] Concluziile Consiliului privind valorile şi principiile comune în sistemele de sănătate ale Uniunii Europene (2006/C 146/01).

[5] Concluziile Consiliului privind sănătatea femeilor (2006/C 146/02).

[6] Articolul 35 privind asistenţa medicală. Jurnalul Oficial C 364, 18/12/2000.

[7] Inclusiv Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional ONU privind drepturile economice, sociale şi culturale şi Convenţia europeană privind drepturile omului în biomedicină.

[8] Capacitatea de a citi, filtra şi înţelege informaţiile referitoare la sănătate în scopul luării unor decizii corecte.

[9] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/oj/2006/l_394/l_39420061230en00100018.pdf

[10] Definite ca inegalităţi evitabile şi injuste în domeniul sănătăţii.

[11] Eurostat (Ed.) (2007): Europa în cifre – anuarul Eurostat 2006-2007.

[12] Virgil (70-19 î.H.).

[13] Anexă la documentul COM (2006) 30 din 25.1.2006.

[14] Snapshots: Health Care Spending in the United States and OECD Countries, ianuarie 2007 http://www.kff.org/insurance/snapshot/chcm010307oth.cfm.

[15] Gabriel, P. & Liimatainen, M.-R. (2000). Mental Health in the Workplace . Organizaţia Internaţională a Muncii: Geneva.

[16] Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

[17] Date privind sănătatea furnizate de OCDE 2006, Statistici şi Indicatori pentru 30 de ţări. CDROM, Paris 2006.

[18] Raportul privind ocuparea forţei de muncă în Europa 2006, Comisia Europeană.

[19] COM(2005) 654.

[20] COM(2005) 642.

[21] Acest lucru rezultă din articolul 152 care preconizează cooperarea cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale în domeniul sănătăţii publice şi din obiectivul strategic al Comisiei privind Europa ca partener mondial [Strategia politică anuală pentru 2008, COM(2007) 65]. Este prevăzut ca noul Tratat de reformă să conţină, de asemenea, un nou obiectiv al UE, prin care, în relaţiile sale internaţionale, asigură apărarea şi promovarea valorilor Uniunii şi contribuie la protecţia cetăţenilor săi.

[22] De exemplu, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, Consensul european privind cooperarea pentru dezvoltare şi Declaraţia de la Paris din 2005.

[23] Previziuni demografice ale Eurostat publicate în Ziua internaţională a persoanelor în vârstă, 29 septembrie 2006.

[24] The impact of ageing on public expenditure: projections for the EU25 Member States on pensions, health care, long term care, education and unemployment transfers [(2004-2050), Comitetul de politică economică şi Comisia europeană (5DG ECFIN) 2006, European Economy, Raport special nr. 1/2006.

[25] COM(2007) 275.

[26] Aceasta se traduce prin cca. 850 000 de efecte adverse pe an. Sursă: UK Department of Health Expert Group. An organisation with a memory: report of an expert group on learning from adverse events in NHS. Chairman: Chief Medical Officer London: The Stationery Office, 2000.

[27] A se vedea comunicarea Comisiei referitoare la evaluarea intermediară a Strategiei privind ştiinţele vieţii şi biotehnologia, COM(2007) 175.

[28] A se vedea COM(2004) 356 referitor la un plan de acţiune pentru un spaţiu european de e-sănătate.

[29] Pentru o listă mai completă, a se vedea anexa 3 la documentul de lucru al serviciilor Comisiei.